Ida

1. FIȘA TEHNICĂ

Titlul original și anul premierei: Ida (2013)

Țara de producție: Polonia, Danemarca, Franța, Marea

Britanie

Durata: 82 de minute

Genul filmului: Dramă

Regia: Pawel Pawlikowski; Scenariul: Pawel Pawli-kowski și Rebecca Lenkiewicz; Imagine: Ryszard Len-czewski și Lukasz Zal

Distribuția: Agata Kulesza, Agata Trzebuchowska, Da-

wid Ogrodnik

Premii: Premiul Oscar pentru Cel mai bun film străin

(2015); Premiul Academiei de Film Britanice (BAFTA)

pentru Cel mai bun film străin (2015), Premiile Academi-

ei Europene de Film pentru cea mai bună regie, cel mai

bun scenariu și cel mai bun film european (2014). Peste

100 de premii și nominalizări la festivaluri de film din

întreaga lume.

2. SINOPSIS

Anna este o tânără poloneză care așteaptă

să depună jurământul pentru a deveni călugăriță

catolică. Înainte de asta, trebuie să meargă să o

cunoască pe mătușa sa, Wanda Gruz, singura rudă

pe care orfana o mai are.

De aici începe drumul Annei, pentru a-și

afla adevărata istorie și identitate. Din primul mo-

ment, Wanda, femeie aflată la vârsta a doua și ca-

re își îneacă zilele în alcool și țigări, îi dezvăluie că

fata se află într-o situație paradoxală: este viitoare

călugăriță catolică și, în același timp, evreică, nu-

mele său real fiind Ida Lebestein. Astfel, cele două

își încep drumul prin Polonia anilor 1960 pentru a

descoperi adevărul despre dispariția familiei lor,

pe care vor trebui să o însoțească într-un ultim

drum, ritualic, spre cimitirul evreiesc din Lublin.

Călătoria le va schimba radical existența

celor două femei. Wanda, fost procuror comunist,

acum judecătoare, va trebui să lupte cu trauma

pierderii celor dragi, în timp ce Idei îi va fi pusă la

încercare alegerea făcută încă de la început.

3. INTRODUCERE ȘI INFORMAȚII PENTRU

PROFESORI

Temele filmului: familie, crimă, istorie, Holocaust,

comunism, identitate

Regizorul filmului: Pawel Pawlikowski

Născut la Varșovia, în 1957, regizorul polonez

Pawel Pawlikowski a ajuns în ultimii ani una dintre perso-

nalitățile apreciate ale cinematografiei europene, după

succesele repetate cu filmele sale Last Resort (2000) –

premii pentru debut din partea Academiei Europene și

Academiei Britanice de Film – și My Summer of Love

(2004). Deși polonez de origine, artistul s-a consacrat

professional în spațiul britanic, unde a studiat o perioadă

la Universitatea din Oxford și, mai apoi, a colaborat cu

Universitatea Oxford Brookes. Aici a întâlnit-o și pe Hali-

na Wolinska-Brus, soția unuia dintre profesorii săi, des-

pre care s-a dezvăluit ulterior că fusese procuror stali-

nist. Ea i-a servit ca model pentru personajul Wanda cea

Roșie din filmul Ida. Bunica sa paternă a fost evreică și a

murit în lagărul de concentrare de la Auschwitz, lucru pe

care Pawlikowski nu l-a aflat decât târziu, el fiind crescut

catolic, după religia mamei sale.

„Despre unele personaje e ușor să scrii. Le cu-

nosc: sunt ca părți din mine sau ca oamenii pe care îi

cunosc. Wanda a fost unul dintre ele. Altele sunt mult

mai alunecoase și dificil de pus pe hârtie, deși știu că

ele există. Din această categorie face parte Ida. I-am

oferit niște dialoguri temporare în scenariu, ca să avem

ceva pe hârtie, dar am știut că, până nu găsesc actrița

potrivită, personajul nu va prinde greutate și nu va pă-

rea autentic; numai apoi i-aș fi putut găsi cuvintele po-

trivite. (...) Agata Trzebuchowska nu era actriță, ci stu-

dentă la filosofie și studii culturale în Varșovia. Nu nu-

mai că nu era actriță, ci era chiar acel rar tip de tânăr

care nu are nici o dorință dă devină actor – perfect

pentru Ida. (…)

Cu fiecare zi de filmare care trecea, eram tot

mai convins că povestea se va spune de la sine, fără

explicații. A fost suficient să pun momente puternice în

cadre cu forță, unul lângă celelalte, și să las libertate

imaginației. Filmul ar fi funcționat și ca meditație, și ca

poveste. Cheia era să aleg unghiul potrivit, cel mai bun

cadru, și apoi să fac și să refac toate elementele: înca-

dratura, lumina, dialogul, mișcările, gesturile. (…) Asta a

însemnat să uit de scenariu și să tratez fiecare scenă ca

un element de sine stătător. Ewa, cu care mă înțeleg

forate bine, glumea că îmi scriu scenariul cu camera.

Nu părea să o deranjeze și chiar i-a plăcut ce a ieșit.

Am vrut să-i fac pe spectatori să perceapă fil-

mul diferit, ca pe un fel de prezent permanent care se

desfășoară în fața lor. (Pawel Pawlikowski, Cum am

făcut Ida, The Guardian, 21 noiembrie 2014)

„Am ajuns la vârsta la care mă gândesc din ce

în ce mai mult la

trecut. E peisajul

copilăriei mele, de

la începutul anilor

’60. Lumea era

mai simplă, cu

mai puține lucruri

și cu muzica asta

care se simte ca

un ferment nou.

Și oameni care

sunt pe de o parte

formați de istorie,

mai mult decât de

realitatea virtuală

sau deciziile de stil de viață, dar de momente istorice și

decizii pe care au trebuit să le ia. (...) De asemenea esre

și un fel de scrisoare de dragoste pentru Polonia, deși

nu pare că e”. (Succesul dulce-amărui al Idei: Interviu

cu Pawel Pawlikowski, The Atlantic, 18 februarie

2015)

Ida este un film despre identitate, familie, cre-

dință, vină, socialism și muzică. Am vrut să fac un film

despre istorie care să nu fie resimțit ca un film istoric –

un film care e moral, dar care nu vrea să dea o lecție.

Am vrut să spun o poveste în care „toată lumea are

motivul ei”; o poveste mai apropiată de poezie decât

de intrigă. (...) Polonia din Ida este arătată de un

„extern” fără nici un topor de ascuțit, filtrată prin me-

moria personală și emoție, prin sunetele și imaginile

copilăriei...” (Pawel Pawlikowski despre filmul său

propus pentru Oscar, IndieWire, 8 ianuarie 2015).

Scurt parcurs istoric

Înainte de al Doilea Război Mondial: În Polonia existau peste 3,5 milioane de evrei.

1939: Polonia a fost invadată, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, fiind împărțită în zone de

ocupație de Germania nazistă și Uniunea Sovietică. Ambele state se opun existenței unei Polonii libere

și încep politici de genocid.

1941-1943: Întreaga Polonie este ocupată de nemți, care încalcă pactul cu sovieticii. În toată această

perioadă, evreii sunt închiși în ghetourile din Varșovia, Lodz sau Cracovia. Peste 100.000 de oameni

mor de foame și din cauza bolilor. Alți peste 600.000 de oameni sunt împușcați în masacre organizate

de nemți în fosta parte sovietică a Poloniei. În aceeași perioadă se testează lichidarea evreilor prin ga-

zare, în lagărele de exterminare, dintre care cel de la Auschwitz (Polonia) va rămâne cel mai cunoscut.

Aici au murit în jur de 1,5 milioane de oameni.

1939-1944: În întreaga Polonie au existat grupări de rezistență anti-nazistă, multe dintre acestea fiind

create de evrei care luptau împotriva nemților. Doar 10 procente dintre evreii polonezi au supraviețuit

regimului nazist, mulți ajutați de polonezi, care încercau să îi ascundă sau să le ofere hrană. Acest tip

de ajutor era aspru sancționat de naziști. Au existat însă și cazuri în care polonezii, urmărind diferite

intrerese de moment, i-au ajutat pe nemți în procesul de exterminare.

1945: Granițele Poloniei sunt redesenate după Întâlnirea de la Yalta, aceasta pierzând aproape o cin-

cime din fostul teritoriu. Polonia devine un dintre țările Blocului Estic, aflat sub influență sovietică.

Ida, fiica Rozei și a lui Haim Lebenstein, și

nepoata Wandei Gruz, pare să aibă un arbore ge-

nealogic foarte exact, cu toate că este un personaj

cu totul ficțional. Însă, chiar dacă e ficțional, perso-

najul este ancorat puternic într-o realitate istorică

foarte precisă: viața evreilor polonezi în timpul și

după cel de-al Doilea Război Mondial. Autorii sce-

nariului au avut la dispoziție sute,

dacă nu mii, de povești asemănă-

toare, care compun una dintre

marile tragedii ale secolului al XX-

lea.

Subiectul exterminării

evreilor pe teritoriul Europei în

anii 1940 a fost explorat cinemato-

grafic încă de la începutul războiu-

lui, fiind cunoscută politica anti-

evreiască promovată de naziști. Pe

lângă filmele documentare sau de actualități, care

au încercat să redea imagini cât mai exacte din

ghetouri sau lagărele de concentrare și de extermi-

nare, regizori și scenariști de film au căutat acele

povești despre suferință, nedreptate, curaj sau sa-

crificiu care să transmită publicului și altceva decât

îngrozitoarele numere ale genocidului. Așa s-au

născut filme de referință precum Lista lui Schindler

(povestea nazistului care a salvat peste 1.000 de

evrei în Polonia), Viața e frumoasă (povestea tată-

lui care încearcă să-și protejeze băiețelul într-n la-

găr de concentrare), Pianistul (despre muzicianul

care încearcă să reziste în ghetoul din Varșovia) sau

Trenul vieții (aventura unui grup de evrei care orga-

nizează o deportare falsă pentru a scăpa de na-

ziști). Dar lista e extrem de lungă, istoria Holocaus-

tului fiind una care poate fi aflată și discutată cu

ajutorul filmului.

Ce au în comun multe dintre aceste filme?

Încearcă să explice prin povești

mici, personale, magnitudinea unei

tragedii europene, dacă nu mondi-

ale. Indiferent de tonul ales (unele

au grandoarea filmului istoric, alte-

le sunt tragedii contemporane, al-

tele – tragicomedii sau comedii),

toate pun chipuri și trăiri profund

umane pe o serie de date care, deși

cutremurătoare, pot fi trecute de

unii cu vederea.

În cazul filmului Ida, regizorul nu insistă asu-

pra „lecției de istorie”, ci încearcă să construiască

realist o mare tragedie personală și colectivă.

Pawel Pawlikowski nu alege un moment istoric pe

care să-l ilustreze, nici nu arată cauzele exacte ale

crimelor care au avut loc în trecut. Suntem în Polo-

nia, în anii 1960. Crimele împotriva evreilor s-au

consumat deja, multă lume știe despre ele și îm-

părtășește un sentiment de vinovăție, dar nimeni

nu își asumă vina pentru ce s-a întâmplat. Istoria

merge mai departe. De aici și tragismul personaje-

lor.

Povești „mici” pe fondul istoriei mari

Teme de discuție și activități post-vizionare

1. Pornind de la fragmentul de mai sus, argumentați nevoia de a cunoaște istoria prin poveștile ei negati-

ve sau pozitive. Dați exemple de filme/texte care v-au ajutat să cunoașteți evenimente istorice. Au fă-

cut-o descriind aspecte pozitive sau negative ale realităților istorice?

2. Ida este un film despre pierdere și vinovăție. Ce au pierdut și de ce se fac vinovate personajele?

3. Este Ida un film lipsit de patriotism?

4. Încotro merge drumul din secvența de final a filmului? Argumentați.

Ce spun criticii?

„Mulți din cei care au criticat filmul pornesc de la faptul că deși unii polonezi au jefuit și ucis evrei

în timpul și după război, polonezii de azi ar vrea să vadă, în schimb, povestea unui catolic polonez care as-

cunde și salvează evrei, așa cum au făcut alții în timpul războiului. (...)

Poate să ne placă istoria așa cum ne place o tufă de trandafiri cu multe flori frumoase și parfuma-

te, plină de culori și de nuanțe. Privit de departe, trandafirul reprezintă una din marile minuni care ne um-

plu lumea. Dacă, totuși, ne imaginăm în continuare tufa de trandafiri fără spini, de fiecare dată când prin-

dem floarea de tulpină, ne vom însângera și zgâria mâinile. În loc să ne revoltăm împotriva celor care spun

adevărul, care e amintesc de țepii ascuțiți de sub flori, ar trebui să îi omagiem pe cei care au atenția și in-

teligența de a ne ghida în fața pericolelor și se asigură că nu ne vom mai răni”.

Warren J. Blumenfeld, The Huffington Post