Ida
1. FIȘA TEHNICĂ
Titlul original și anul premierei: Ida (2013)
Țara de producție: Polonia, Danemarca, Franța, Marea
Britanie
Durata: 82 de minute
Genul filmului: Dramă
Regia: Pawel Pawlikowski; Scenariul: Pawel Pawli-kowski și Rebecca Lenkiewicz; Imagine: Ryszard Len-czewski și Lukasz Zal
Distribuția: Agata Kulesza, Agata Trzebuchowska, Da-
wid Ogrodnik
Premii: Premiul Oscar pentru Cel mai bun film străin
(2015); Premiul Academiei de Film Britanice (BAFTA)
pentru Cel mai bun film străin (2015), Premiile Academi-
ei Europene de Film pentru cea mai bună regie, cel mai
bun scenariu și cel mai bun film european (2014). Peste
100 de premii și nominalizări la festivaluri de film din
întreaga lume.
2. SINOPSIS
Anna este o tânără poloneză care așteaptă
să depună jurământul pentru a deveni călugăriță
catolică. Înainte de asta, trebuie să meargă să o
cunoască pe mătușa sa, Wanda Gruz, singura rudă
pe care orfana o mai are.
De aici începe drumul Annei, pentru a-și
afla adevărata istorie și identitate. Din primul mo-
ment, Wanda, femeie aflată la vârsta a doua și ca-
re își îneacă zilele în alcool și țigări, îi dezvăluie că
fata se află într-o situație paradoxală: este viitoare
călugăriță catolică și, în același timp, evreică, nu-
mele său real fiind Ida Lebestein. Astfel, cele două
își încep drumul prin Polonia anilor 1960 pentru a
descoperi adevărul despre dispariția familiei lor,
pe care vor trebui să o însoțească într-un ultim
drum, ritualic, spre cimitirul evreiesc din Lublin.
Călătoria le va schimba radical existența
celor două femei. Wanda, fost procuror comunist,
acum judecătoare, va trebui să lupte cu trauma
pierderii celor dragi, în timp ce Idei îi va fi pusă la
încercare alegerea făcută încă de la început.
3. INTRODUCERE ȘI INFORMAȚII PENTRU
PROFESORI
Temele filmului: familie, crimă, istorie, Holocaust,
comunism, identitate
Regizorul filmului: Pawel Pawlikowski
Născut la Varșovia, în 1957, regizorul polonez
Pawel Pawlikowski a ajuns în ultimii ani una dintre perso-
nalitățile apreciate ale cinematografiei europene, după
succesele repetate cu filmele sale Last Resort (2000) –
premii pentru debut din partea Academiei Europene și
Academiei Britanice de Film – și My Summer of Love
(2004). Deși polonez de origine, artistul s-a consacrat
professional în spațiul britanic, unde a studiat o perioadă
la Universitatea din Oxford și, mai apoi, a colaborat cu
Universitatea Oxford Brookes. Aici a întâlnit-o și pe Hali-
na Wolinska-Brus, soția unuia dintre profesorii săi, des-
pre care s-a dezvăluit ulterior că fusese procuror stali-
nist. Ea i-a servit ca model pentru personajul Wanda cea
Roșie din filmul Ida. Bunica sa paternă a fost evreică și a
murit în lagărul de concentrare de la Auschwitz, lucru pe
care Pawlikowski nu l-a aflat decât târziu, el fiind crescut
catolic, după religia mamei sale.
„Despre unele personaje e ușor să scrii. Le cu-
nosc: sunt ca părți din mine sau ca oamenii pe care îi
cunosc. Wanda a fost unul dintre ele. Altele sunt mult
mai alunecoase și dificil de pus pe hârtie, deși știu că
ele există. Din această categorie face parte Ida. I-am
oferit niște dialoguri temporare în scenariu, ca să avem
ceva pe hârtie, dar am știut că, până nu găsesc actrița
potrivită, personajul nu va prinde greutate și nu va pă-
rea autentic; numai apoi i-aș fi putut găsi cuvintele po-
trivite. (...) Agata Trzebuchowska nu era actriță, ci stu-
dentă la filosofie și studii culturale în Varșovia. Nu nu-
mai că nu era actriță, ci era chiar acel rar tip de tânăr
care nu are nici o dorință dă devină actor – perfect
pentru Ida. (…)
Cu fiecare zi de filmare care trecea, eram tot
mai convins că povestea se va spune de la sine, fără
explicații. A fost suficient să pun momente puternice în
cadre cu forță, unul lângă celelalte, și să las libertate
imaginației. Filmul ar fi funcționat și ca meditație, și ca
poveste. Cheia era să aleg unghiul potrivit, cel mai bun
cadru, și apoi să fac și să refac toate elementele: înca-
dratura, lumina, dialogul, mișcările, gesturile. (…) Asta a
însemnat să uit de scenariu și să tratez fiecare scenă ca
un element de sine stătător. Ewa, cu care mă înțeleg
forate bine, glumea că îmi scriu scenariul cu camera.
Nu părea să o deranjeze și chiar i-a plăcut ce a ieșit.
Am vrut să-i fac pe spectatori să perceapă fil-
mul diferit, ca pe un fel de prezent permanent care se
desfășoară în fața lor. (Pawel Pawlikowski, Cum am
făcut Ida, The Guardian, 21 noiembrie 2014)
„Am ajuns la vârsta la care mă gândesc din ce
în ce mai mult la
trecut. E peisajul
copilăriei mele, de
la începutul anilor
’60. Lumea era
mai simplă, cu
mai puține lucruri
și cu muzica asta
care se simte ca
un ferment nou.
Și oameni care
sunt pe de o parte
formați de istorie,
mai mult decât de
realitatea virtuală
sau deciziile de stil de viață, dar de momente istorice și
decizii pe care au trebuit să le ia. (...) De asemenea esre
și un fel de scrisoare de dragoste pentru Polonia, deși
nu pare că e”. (Succesul dulce-amărui al Idei: Interviu
cu Pawel Pawlikowski, The Atlantic, 18 februarie
2015)
Ida este un film despre identitate, familie, cre-
dință, vină, socialism și muzică. Am vrut să fac un film
despre istorie care să nu fie resimțit ca un film istoric –
un film care e moral, dar care nu vrea să dea o lecție.
Am vrut să spun o poveste în care „toată lumea are
motivul ei”; o poveste mai apropiată de poezie decât
de intrigă. (...) Polonia din Ida este arătată de un
„extern” fără nici un topor de ascuțit, filtrată prin me-
moria personală și emoție, prin sunetele și imaginile
copilăriei...” (Pawel Pawlikowski despre filmul său
propus pentru Oscar, IndieWire, 8 ianuarie 2015).
Scurt parcurs istoric
Înainte de al Doilea Război Mondial: În Polonia existau peste 3,5 milioane de evrei.
1939: Polonia a fost invadată, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, fiind împărțită în zone de
ocupație de Germania nazistă și Uniunea Sovietică. Ambele state se opun existenței unei Polonii libere
și încep politici de genocid.
1941-1943: Întreaga Polonie este ocupată de nemți, care încalcă pactul cu sovieticii. În toată această
perioadă, evreii sunt închiși în ghetourile din Varșovia, Lodz sau Cracovia. Peste 100.000 de oameni
mor de foame și din cauza bolilor. Alți peste 600.000 de oameni sunt împușcați în masacre organizate
de nemți în fosta parte sovietică a Poloniei. În aceeași perioadă se testează lichidarea evreilor prin ga-
zare, în lagărele de exterminare, dintre care cel de la Auschwitz (Polonia) va rămâne cel mai cunoscut.
Aici au murit în jur de 1,5 milioane de oameni.
1939-1944: În întreaga Polonie au existat grupări de rezistență anti-nazistă, multe dintre acestea fiind
create de evrei care luptau împotriva nemților. Doar 10 procente dintre evreii polonezi au supraviețuit
regimului nazist, mulți ajutați de polonezi, care încercau să îi ascundă sau să le ofere hrană. Acest tip
de ajutor era aspru sancționat de naziști. Au existat însă și cazuri în care polonezii, urmărind diferite
intrerese de moment, i-au ajutat pe nemți în procesul de exterminare.
1945: Granițele Poloniei sunt redesenate după Întâlnirea de la Yalta, aceasta pierzând aproape o cin-
cime din fostul teritoriu. Polonia devine un dintre țările Blocului Estic, aflat sub influență sovietică.
Ida, fiica Rozei și a lui Haim Lebenstein, și
nepoata Wandei Gruz, pare să aibă un arbore ge-
nealogic foarte exact, cu toate că este un personaj
cu totul ficțional. Însă, chiar dacă e ficțional, perso-
najul este ancorat puternic într-o realitate istorică
foarte precisă: viața evreilor polonezi în timpul și
după cel de-al Doilea Război Mondial. Autorii sce-
nariului au avut la dispoziție sute,
dacă nu mii, de povești asemănă-
toare, care compun una dintre
marile tragedii ale secolului al XX-
lea.
Subiectul exterminării
evreilor pe teritoriul Europei în
anii 1940 a fost explorat cinemato-
grafic încă de la începutul războiu-
lui, fiind cunoscută politica anti-
evreiască promovată de naziști. Pe
lângă filmele documentare sau de actualități, care
au încercat să redea imagini cât mai exacte din
ghetouri sau lagărele de concentrare și de extermi-
nare, regizori și scenariști de film au căutat acele
povești despre suferință, nedreptate, curaj sau sa-
crificiu care să transmită publicului și altceva decât
îngrozitoarele numere ale genocidului. Așa s-au
născut filme de referință precum Lista lui Schindler
(povestea nazistului care a salvat peste 1.000 de
evrei în Polonia), Viața e frumoasă (povestea tată-
lui care încearcă să-și protejeze băiețelul într-n la-
găr de concentrare), Pianistul (despre muzicianul
care încearcă să reziste în ghetoul din Varșovia) sau
Trenul vieții (aventura unui grup de evrei care orga-
nizează o deportare falsă pentru a scăpa de na-
ziști). Dar lista e extrem de lungă, istoria Holocaus-
tului fiind una care poate fi aflată și discutată cu
ajutorul filmului.
Ce au în comun multe dintre aceste filme?
Încearcă să explice prin povești
mici, personale, magnitudinea unei
tragedii europene, dacă nu mondi-
ale. Indiferent de tonul ales (unele
au grandoarea filmului istoric, alte-
le sunt tragedii contemporane, al-
tele – tragicomedii sau comedii),
toate pun chipuri și trăiri profund
umane pe o serie de date care, deși
cutremurătoare, pot fi trecute de
unii cu vederea.
În cazul filmului Ida, regizorul nu insistă asu-
pra „lecției de istorie”, ci încearcă să construiască
realist o mare tragedie personală și colectivă.
Pawel Pawlikowski nu alege un moment istoric pe
care să-l ilustreze, nici nu arată cauzele exacte ale
crimelor care au avut loc în trecut. Suntem în Polo-
nia, în anii 1960. Crimele împotriva evreilor s-au
consumat deja, multă lume știe despre ele și îm-
părtășește un sentiment de vinovăție, dar nimeni
nu își asumă vina pentru ce s-a întâmplat. Istoria
merge mai departe. De aici și tragismul personaje-
lor.
Povești „mici” pe fondul istoriei mari
Teme de discuție și activități post-vizionare
1. Pornind de la fragmentul de mai sus, argumentați nevoia de a cunoaște istoria prin poveștile ei negati-
ve sau pozitive. Dați exemple de filme/texte care v-au ajutat să cunoașteți evenimente istorice. Au fă-
cut-o descriind aspecte pozitive sau negative ale realităților istorice?
2. Ida este un film despre pierdere și vinovăție. Ce au pierdut și de ce se fac vinovate personajele?
3. Este Ida un film lipsit de patriotism?
4. Încotro merge drumul din secvența de final a filmului? Argumentați.
Ce spun criticii?
„Mulți din cei care au criticat filmul pornesc de la faptul că deși unii polonezi au jefuit și ucis evrei
în timpul și după război, polonezii de azi ar vrea să vadă, în schimb, povestea unui catolic polonez care as-
cunde și salvează evrei, așa cum au făcut alții în timpul războiului. (...)
Poate să ne placă istoria așa cum ne place o tufă de trandafiri cu multe flori frumoase și parfuma-
te, plină de culori și de nuanțe. Privit de departe, trandafirul reprezintă una din marile minuni care ne um-
plu lumea. Dacă, totuși, ne imaginăm în continuare tufa de trandafiri fără spini, de fiecare dată când prin-
dem floarea de tulpină, ne vom însângera și zgâria mâinile. În loc să ne revoltăm împotriva celor care spun
adevărul, care e amintesc de țepii ascuțiți de sub flori, ar trebui să îi omagiem pe cei care au atenția și in-
teligența de a ne ghida în fața pericolelor și se asigură că nu ne vom mai răni”.
Warren J. Blumenfeld, The Huffington Post