226462331-Amelie-Elizabeth-Adler.pdf

8/15/2019 226462331-Amelie-Elizabeth-Adler.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/226462331-amelie-elizabeth-adlerpdf 1/3577



Traducere deAny Florea



Amélie by Elizabeth

Adler

© copyright1986 by

Elizabeth Adler



Cartea

întâi

1902 – 1909



Capitolul

1Amélie d’Aureville

îşi aruncă sprespate, nerăbdătoarecoada de păr des



blond şi se uită dinpodul de fân laRoberto şi la Diegocare aşteptau în

grajd, la vreo tremetri mai jos. Părea

o distanţă marepână jos şi ea seuită cu jind la scară.

— Ţi-am spus cănu face asta, spuse



Diego cu dispreţ. Lace te aştepţi? E fatăşi, oricum, are doaropt ani.

— O să reuşeascăreplică Roberto de

Santos cuîncăpăţânare. Nu elaşă.

La naiba, se gândAmélie, acum nu



mai am nicioscăpare – o sătrebuiască să sarRoberto crede că

pot face asta, şi n-osă-l las pe Diego

Bonavente să măînvingă.Bălăbănindu-şipicioarele slabepeste margine, se



târî până la capătbalansându-senesigură. Diegoînchise uşa, ca să

nu-i vadă nimeniaşa că se făcu

întuneric. Abia deputea să-l zăreascăsprijinit de peretecu braţele strânse lapiept, aşteptând



Părul lui Roberto, lafel de blond ca şi aei, strălucea înîntuneric când se

uita la ea. — E-n regulă

Amélie, spuse eîmpingând un balotde paie sub ea, astao să te prindă încădere... n-o să te



să fie lăsată în afară. — Haide, o

încurajă Robertoam să te prind eu.

Apucându-se destâlp, Amélie

închise ochii şi selăsă să alunecepeste margineclătinându-senesigură în spaţiu



secundele treceaubraţele o dureau, nuse mai putu ţinePodeaua veni în sus

să o întâmpine, îngoană, iar ea căzu pe

paie cu Roberto careîi oprise cădereaapucând-o exactînainte de a atingesolul.



— N-ai păţitnimic? întrebă eluitându-se la ea săadă dacă nu plânge

Amélie se aşeză înfund.

— Bineînţeles căn-am păţit nimic, dece să fi păţit?

— Ai trişat, seplânse Diego, ai avut



paiele acolo şatunci înălţimea eaproape cu unmetru mai redusă

Oricum, Roberto tea ajutat.

— N-am trişatţipă Améliesupărată.

Cu Diego nu puteacâştiga niciodată –



el avea întotdeaunaun răspuns. El odesconsidera pentrucă era fată şi avea

doar opt anilăudându-se mereu

că el avea dejaunsprezece, fiind cuun an mai maredecât Roberto. El oprovoca la fapte



îndrăzneţe, careerau aproape preamult pentru ea. Darîncă nu o învinsese

Totuşi, o dureaglezna, durerea

începuse să pulsezeşi simţi că s-arputea să plângă.

— Bineînţeles căn-a trişat, Diego



spuse Robertoconsolator,încercând ca deobicei să menţină

pacea între ei. Areuşit foarte bine.

Diego deschiseuşa grajdului. — Ei, haide

mormăi el, hai săgalopăm cu cai



balotul ei de paie. — Vino, Amélie

te rog, o îmbieRoberto. Am să te

las să călăreşti peBicho.

Ea îl adora peponeiul lui, Bichoiar să-l călăreascăînsemna un dar pecare i-l acorda doar



când era deosebit deamabil.

Amélie lăsă capuîn jos.

— Nu vreaumormăi ea. Prefer să

stau aici. — Las-o, Robertozise Diegonerăbdător. Hai săfacem o cursă. Pun



pariu că Viniciuspoate oricând să-întreacă pe Bicho.

Roberto ezită.

— Eşti sigurăAmélie?

— Sigur că da. — Haide, Roberto. — Bine... în

regulă. Ne vedemmai târziu, Amélie



Amélie aşteptă pânăce ei traversarăcurtea spre padocreţinându-şi

lacrimile până cânddispărură din

edere. Ah! Glezna odurea rău. — Te urăsc, Diego

Benavenente, gemuea, în timp ce se



ridică cu greu înpicioare şi şchiopătăîn urma lor.

***De pe verandă

Sebastião de Santos

o urmări pe Amélieşchiopătând princurte, în căutarea



lui Roberto, fărăîndoială. Se luptă cuimpulsul de a serepezi după ea, ca să

afle ce seîntâmplase, dar dacă

ea voia să stea cubăieţii şi să joaceocuri băieţeştiatunci trebuie să-şrezolve singură



problemele. Totuşiarăta atât de mică şde vulnerabilă înşortul mare pe care

insista să-l poarte casă fie la fel ca

Roberto! Purta chiarşi cămăşile lui şi îşstrângea coama depăr des cât putea detare, ca să arate



scurt ca şi al luipentru căbineînţeles, Isabellenu-i dădea voie să-

taie. Deseori, cândfamilia d’Aureville

stătea pe moşiaCastelo do Santosîn timpuacanţelor, o găseau

pe Amélie dormind



ghemuită în patului Roberto, capetelelor stând alături pepernă, iar cele două

pisicuţe moţăiau lapicioarele lor

Oricum, orice i s-arfi întâmplat eiputea pune pariu căDiego Bonaventeavea o legătură cu



treaba asta. Diego îfăcea să se simtăneliniştit, în ciudafrumuseţii lui brune

şi a zâmbetului lufermecător – reuşea

să iasă din oriceîncurcătură doardatorită limbuţielui. Păcat căRoberto era atât de



acest rol.El o iubise pe

Amélie din primumoment când o

ăzuse, o fetiţăblondă, zâmbitoare

care venise să steacu familia lui şi încasa lor de băieţiEl, ca fiul DoSantos, cel mai în



ârstă, avea şapteani atunci, iarfratele său, Flavioşase ani, Marcus

patru, iar Robertoabia trei ani. Ea se

mutase în casa lor şîn inimile lor, la fede uşor de parcă arfi fost o fiică afamiliei Do Santos



iar buclele ei moiochii ei chihlimbarişi farmecul ei foartefeminin îl făcuseră

sclavul ei particularCum ajungea acasă

de la şcoală, o căutape Amélie şi îşpetrecea ore în şirpurtând-o călare pespinarea lui Zeze



berbecul fără coarneal lui Robertodegetele ei micţinându-se de blana

lânoasă a acestuiaiar râsul ei vesel

gros, îl încânta cândlovea cu călcâiele emici în laturileblândului animal, înîncercarea de a-



face să meargă marepede. Pe măsurăce creştea, prietenuei de joacă deven

desigur Robertoatât de apropiat de

ârsta ei, dar totSebastião rămăseseconfidentul ei, cecăruia îi spuneatotul – toate



secretele şi temerileşi grijile. El era cecare o învăţase peAmélie să înoate

atunci când îspusese că se temea

că se va îneca, la feca mama şi tatăl eicu ajutorul lui, eadepăşise acestetemeri.



erau vechi, încă dela 1567, cândFrançois de StChapelle navigase de

la Honeleur spreBrazilia, devenind

unul dintre primicolonişti ai vasteţări. Familia nupierduse niciodatăcontactul cu ţara e



de baştină şi, deşnumele lor sebrazilienizase,fiecare generaţie îş

trimisese fiii înFranţa, la studii

Francisco Castelodo Santos, tatăl, nuuitase niciodatăcăldura cu carefamilia franceză î



primise pe tânărudureros de timidcare venise la Parissă-şi ocupe locul la

universitate şi, înspecial, bunătatea

fiicei lor mai miciIsabelle. Ea îl dusesela petreceriîmpărţindu-şi cu eprietenii ş



iniţiindu-l înmanierele şobiceiurile vieţipariziene, dându-i o

nouă încredere şfăcându-l să se

simtă ca acasă.De fapt, Franciscose considerase puţinîndrăgostit deIsabelle – de fapt



care duceau de lasufragerie peerandă, pasul e

greu făcând să

tremure uşorscândurile elastice

de cedru. Ochii eurmăriră privirea luSebastião, în timpce siluetaîndepărtată a lu



Amélie se opri, apose aplecă să-şi freceglezna şi se întoarseîncet pe acelaş

drum. — Copila asta este

iar în război, oftăea.Sebastião î

z â m b i . Agostinhaera bătrâna lor



doică, ea îi crescusepe toţi băieţii DoSantos, ca şi petatăl lor, pe fraţii ş

surorile acestuiaînaintea lor, şi î

iubea pe toţi la felDar el bănuia că, şpentru ea, Amélieera mai aparte.

— De data asta, ce



s-a mai întâmplat?întrebă Agostinhagrăbindu-se să oajute pe Amélie să

urce treptele spreerandă.

— Glezna, spuseAmélie, evitândîntrebarea. Cred că efractură.

Se uită, uşurată



la Agostinha. Acumtotul va fi în regulăAgostinha ştia cumsă se ocupe de

toate. Va găsi nişteierburi şi frunze ş

le va muia în apăpentru o compresămormăind incantaţiîn yoruba, limba ematernă, care



mari şi maconfortabile pentrulegănat copiii.

Agostinha râse

un sunet puternictunător, care o făcea

întotdeauna şi peAmélie să râdă. — Nu e fractură

fetiţa mea, e doarsucită, asta-i tot. O



să ne ocupămimediat de asta.

— Ce s-aîntâmplat exact

Amélie, întrebăSebastião, nelăsând

o să scape.Amélie îi evităprivirea.

— Pur şi simpluam sărit, asta-i tot.



la Rio era cu şaizecde ani în urmă faţăde Franţa, dar pemoşie era de parcă

te-ai fi întors cusecole în urmă

Tocmai acesta erafarmecul ei, că nu seschimba niciodatăIzolată în mii deacri de câmpuri de



cafea, casa cea mareera încăpătoare şconfortabilă, ca şbraţele mătuşi

Agostinha, iarIsabelle nu ştia când

îi plăcea mai multÎn timpul zilei, cândlumina soarelui sefiltra prin jaluzele însaloanele largi iar



casa veselă răsunade vocile copiilorsau în orele deseară, când soarele

arunca umbre lungiliniştite pe pajişti

în timp ce ei seadunau pe verandăpentru băuturi, casă se bucure deaerul mai răcoros ş



mesei din sufrageriaastă, care putea

aşeza cu uşurinţă înurul ei două duzin

de persoane. Şadesea, chiar î

aduna.Dacă cineva ar fîntrebat-o, în urmăcu opt ani, unde arfi dorit cel mai mult



din lume să trăiascăea ar fi spus, fără săezite, la castelud’Aureville. Acum

ar fi trebuit să seoprească, să-şi dea

timp să analizezeîntrebarea – şi chiarşi aşa, probabil că nar fi putut răspundeCasa asta era una



favorită, dar şi nouaei locuinţă, Villad’Aureville, eradeosebită în felul e

propriu, mamodern, construită

pe o fâşie lungăgoală a plajei, înspatele ultimuludeluşor din munţiSierra Nevada care



aluri lungiînspumate, deculoareasmaraldului, se

rostogoleau încet casă se spargă pe un

ţărm neted, fierbândîn nisipul moale –aloarea lui va urcaertiginos. Edouard

se implicase în



planurile caseiocupându-se de celemai mici amănunteplănuind ş

replănuind, căutândperfecţiunea în casa

nouă a familied’Aureville, de parcănu-şi permitea să semai gândească lanimic – sau la



sănătos, şi mesajelungi, iubitoarepentru AmélieChiar şi acum

Isabelle bănuia că epoartă o dragoste

ascunsă pentru ofemeie pe care abiao cunoscuse şpentru al cărei copiera acum tată



Léonie! Ce miracoadusese ea în vieţilelor! Le adusese obogăţie de

binecuvântări,dându-le-o lor pe

Amélie. Nu numai căAmélie le aminteade Charles când eracopil – în felul cumîşi înclina capu



când zâmbea, saucum îşi strângea cuhotărâre pumnicând mergea, sau în

râsul ei grosspumos, vesel – ci ş

prin natura epersonală, iubitoareşi prin inteligenţaei. Şi nu te puteaînşela al cui copi



era. Amélie eraimaginea mamesale.

Amélie câştigase

în cele din urmăbătălia şi urma să

meargă la şcoalăBineînţeles că voisesă urmeze laCollegio Pedro II, cutoţi băieţii Do



Santos, dar fuseseobligată să accepte oşcoalămănăstirească de

fete. Iar tocmaaceasta era

problema, se gândIsabelle. Nu pentruAmélie, ci pentru eaînsăşi. Cu Amélie încentrul atenţiei



rutina ei zilnicădoici şi guvernantedominaseră viaţa luIsabelle. Iar acum

când Amélie eraplecată ziua

întreagă, timpuatârna greu peumerii ei. Dar poateîşi va duce la capătplanurile. Ideea se



refuzaseră să fiepensionaţi, cândIsabelle părăsiseFranţa. Perechea

rezistase în faţatuturor

argumentelor luIsabelle împotrivaenirii lor în

Brazilia. Celestineînvăţase lucruri no



în bucătăriile vileDo Santos, undefusese iniţiată înmisterele bucătărie

braziliene, cuoriginile ei africane

cu uleiurile şmirodeniile especifice, cu fasoleaneagră şi ardeiChili. Au mai fost ş



alte mistereperpetuate deservitorii familieDo Santos, pe care

nu s-au străduit săle pătrundă

coarnele de berbeclegate de copaciplantele stranifierte în băuturmisterioase, focurile



conserve şdulceţuri.

— Sunt rugăciuncare să facă să nu

intre furnicile.Întotdeauna o

surprindea faptul căoameni atât decumsecade pot aveaasemenea atitudinpăgâne. Dar gătitu



curând cunoscută calocul unde seserveşte cea mabună mâncare din

Rio şi în cel mafrumos şi ma

civilizat decor. Oinvitaţie la cină laIsabelle era cuadevărat preţuităŞi, în fond, se gând



Isabelle, am condusun castel cu treizecde dormitoareaproape toată viaţa

Ce-ar putea fi atâtde dificil în legătură

cu ideea aceasta?Întrebarea eracum vor reacţionaEdouard şFrancisco la



aceasta? Ea decisecă nu era un timpmai bun pentru a oafla, decât acum

când cobora scarapentru masa de

prânz. — M-am gânditspuse ea câtevaminute mai târziucând Francisco î



turna un pahar dein rosé, că Amélie

fiind plecată atât demult timp, viaţa

mea poate devencam plicticoasă.

Ochii luFrancisco şi cenegri ai Luizei seîntâlniră cu ai ei şai lui Edouard, gri



întrebători şluminaţi de unzâmbet. Oare ce i-omai fi venit acum în

minte? — Mă gândesc

spuse Isabelle clarsă deschid unrestaurant. Se vanumi Pavilionul lu Amélie .



***Biroul era

suficient; Gilles îşscoase haina, o

aruncă pe un fotoliuşi îşi dădu drumul la

cravată, în timp cese îndreptă sprefereastră şi se uită



hanului. De ce săfacă asta, cândputea să aibă totul?Nici măcar nu i-a

păsat când i-a luattotul înapoi. Ea î

trimisese cheia de laseiful din bancă –banca lui proprieunde oricum aveatoate cheile – şi î



spusese să-şi iaînapoi bijuteriile. Îşlăsase haineleatârnate în dulapur

haina până lapământ, rochiile de

l a Worth şi neglijeurile de la SerratRupsesecertificatele deacţiuni, lipsite de



clar, iar el blestemăziua în care i-dăduse; era singurulucru pe care nu-

putea lua înapoi şacesta o salvase

Avea refugiul eilocul unde să seretragă şi să fie însiguranţă.

Se dovedea în



procedase în timpuşcolii, când voia săse gândească lamama lui. Cu ea

trebuia să-şimagineze totul, să

inventeze scene şdialoguri, dar cuLéonie fusese cevareal. Ah, DoamneLéonie, Léonie..



castel era închis, iarcontesa Isabelled’Aureville –zdrobită după

moartea fiului ei –plecase în

străinătate. Eranecăjit de vestea cuprivire la Isabelled’Aureville; nu segândise la mama lu



Charles, când făcusearanjamentele. Îchemase imediatînapoi pe omul lui ş

încercase să uitetotul.

Dar reveneamereu la acelaşlucru: Amélie eracheia pentru aajunge la Léonie



arma lui; Léonie arfi trebuit să seîntoarcă la el, ca săfie sigură că nu i se

a întâmpla nimicrău fiicei ei. Şi

desigur, de îndată cea veni înapoi, totua fi în ordine, ar f

ca la început. Îşamintea vara aceea



după ea, în timp ceea îşi scoasepantofii şi merse înpicioarele goale, pe

nisipul cald, spre ostâncă însorită şi se

aşeză acolo, privindun timp la marealiniştită, adunânduşi curajul ca sădeschidă plicul



Se uită din nou lahârtia din mâna eiCe să facă oare?Tribunalul nu avea

cum s-o oblige săspună unde era

Amélie şi, oricumnici nu ştia. Nuprimise nicio vesteniciodată, de lad’Aureville,



o ostentaţienaturală, care făceaca lumea să se uitedupă ea, orice ar f

purtat, iar dacă ar ffost îmbrăcată cum

trebuie, ar fi mamult decâtfrumoasă, ar fi fostuluitoare.

Se transformase



lâneturi. Te-am maăzut de două ori

La cabaretuInternationale .

Léonie gemu. — Ah, Doamne, n

am să uit niciodată. — N-ar trebui săuiţi, a fost probabicel mai nefericitdebut pe care l-ai f



— N-am vrut săspun asta şi, cusiguranţă, nu eadevărat. Vor ven

să te vadă pedumneata, o femeie

frumoasă, forţată înmod tragic să-şascundă copilulpentru ca un bărbatbogat, puternic să



care cheltuiau omică avereangajând avocaţpentru ea. Ma

lucrase şi înainte lacabaret, când a avut

nevoie de bani, şi se încreţi pieleaamintindu-şi. Nuera prea mult, preaumilitor. Nicio sumă



banii, ţie şi luAlphonse, până laurmă. Amélie erăspunderea mea

nu a voastră. — Am ma

discutat astaAlphonse face lucruăsta pentru el însuşîn aceeaşi măsură caşi pentru tine.



plătească extindereahanului, adăugindcamere în plus ca săpoată primi ma

mulţi clienţi. Şacum, procesul ăsta

Trebuie să mai fie şalt mod de a facebani, dar ce putea easă facă? Ea nu ştiadecât să fie o femeie



— E-n regulă, edoar o audierepreliminară. Azi o săfie doar între

avocaţi – nimeni n-osă-ţi pună nici un fe

de întrebări.Merseră pecoridoareleîntunecate, cu ecouiar uşierul le ţinu



uşa deschisălăsându-le să treacăSala mică eraaglomerată,

spectatorii stăteauîn bănci, iar ziarişti

aşteptau avizi cucreioanele şcarneţelelepregătite. Avocatuei veni înaintea lor



îndrepta cu avocatuspre masa luiaşezându-se cu ochiplecaţi, aşteptând

Îşi aminti vorbelelui Loulou, de

demult: bărbia însus, spinareadreaptă, uită-te înochii lor. Îşi înălţăcapul, aplecându-ş



bărbia într-un ungharogant şi se uitădirect în ochii luMonsieur, care

şedea în parteaopusă. Ea nu se

aşteptase la astaoare nu va fi doar odiscuţie întreavocaţi? Nimeni nui spusese că el va f



acolo! Trupul îi fucuprins de panicăNu se putea mişcase uita în ochii lu

ca vrăjită – ochiaceia familiari

întunecaţi, de unalbastru intens, aceochi care ocunoşteau cum nu ocunoscuse niciun alt



Când Léonie îşlăsă ochii în jos, ese simţi de parcă eaîl exclusese din

lumea ei. Pentru unmoment, fusese din

nou a lui. Ce gândeaea, oare, şezândacolo? Îl ura, oare?Îşi aminti aceleprime zile pe Coasta



de Azur, cândgândurile ei fuseserăatât de transparenteîncât le putea citi pe

faţa ei. Acum, nuFac asta doar pentru

binele tău, Léonieoia el să-i spună, casă te aduc lasentimente mabune, ca să te



Cât de curios, segândi ea, că toateastea mi se întâmplămie şi din cauza

mea şi, totuşi, măsimt ca o

spectatoare. Stauaici şi oamenii dinurul meu discutădespre Amélie şi iauhotărâri în legătură



cu viitorul ei, iar eunu pot face nimic înprivinţa asta. Eraacelaşi sentiment pe

care îl avusese cândo abandonase

Rupert şi rămăsesesingură şi fără banila han. AtunciMonsieur câştigasedar acum nu va ma



câştiga. Atunci, eahotărâse că nu vamai fi săracăniciodată şi la

cheremul nimănuiAzi, Paul Bernard î

oferise o cale deieşire din situaţieiar ea fusese preamândră ca să oaccepte, dar acum



nu mai eraMonsieur nu se vaopri la acest procesştia acum lucru

acesta. Vorbiseserios, când spusese

că o va găsi peAmélie chiar dacă îa trebui o veşnicie

Era o luptă de oiaţă şi, dacă voia să



câştige, avea nevoiede bani. Dacă PauBernard aveadreptate şi lumea va

plăti ca să o vadăatunci o s-o facă

Atunci va putea să oprotejeze pe Amélieîntotdeauna – chiardacă ar costa-ofiecare ban pe care-



a câştiga.Discuţia se

terminase. Cazufusese expus şi se

dăduse o amânarepentru pregătirea de

noi documenteLéonie simţeaprivirea luMonsieur obligând-osă se uite la el.



Avocatul ei o luăde braţ şi o conduseafară din salatribunalului, urmată

de murmurele deadmiraţie ale

mulţimii. Caroavusese dreptate înlegătură cu rochiade un albastrumarin, se gândi ea



tristă; avea oimagine perfectăDar, pe scenă, va faltfel, acolo va

trebui să fie amantaşi nu mama.

Monsieur ieşi dintribunal flancat deavocaţii săi şurmărit demulţimea tăcută



Léonie era înaintealui, cu părul ei blondstrâns bine pe gât şlegat cu o panglică

albastră de catifeaca o fetiţă. El dorea

să-i atingă părul, săi simtă texturamătăsoasă... cepuţin dacă s-arîntoarce, să-



orbească. Dar ea nufăcu asta. Caro serepezi înainte, o luăde braţ

îndepărtând-orepede de clădire. E

se uită până cânddispărură înmulţime, apocoborî singurtreptele, plecând



înapoi, spre superbalui casă de pe InsulaSaint-Louis.

***Marie-France seuită la ziar fără să-ină să creadă

Cuvintele din artico

o izbeau – era orelatare completă a

audierii din ziua



precedentă, înlegătură cu bătăliapentru tutela unefiice, între Léonie

Bahri şi Gilles. Erauchiar şi descrieri ale

protagoniştilor: finafrumoasa, tânărablondă care eramama şi arogantuşi bogatu



Fusese plecată mamult de o lună lacastel şi seîntorsese abia ieri –

iar Gilles nu-spusese nimic. Tot

Parisul aflaseînaintea ei. Era atâtde furioasă, încâttremura; nici măcarnu ştiuse despre



copil. Luă din nouziarul, să seconvingă – o fiică, sespunea, Amélie

acum în vârstă deopt ani. Opt ani. N-o

mai văzuse peLéonie de ani dezile. De ce o dădeaacum în judecatăpentru copil – ş



încă unul desprecare ea pretindea căe al unui alt bărbat?Reciti cuvintele

lăsând caamănuntele să i se

întipărească înminte. DoamneDumnezeule, cum aputut Gilles să facăaşa ceva? Nu-ş



întrunire de familiePropria ei familie, caşi a lui, vor.fîmpotriva lui, vor

folosi toateeforturile pentru a-

opri. Nimic nu vaputea întina bunurenume al copiilorei, va avea ea grijăde asta.



Capitolul

3Zilele lui Léonie

erau împărţite întreîntâlniri în birourilesufocante, penelate



ale avocaţilor ei şcamera rece, goalăunde îşi învăţameseria, fiind

îndrumată de echipalui Paul Bernard de

coregrafi, profesorde muzică, textierşi desenatori decostume. Făceauexerciţii cu ea



Léonie, o linişti el întimp ce ea şedea pescândurile goaletranspirată ş

extenuată, culacrimi curgându-

pe obraz. Ţi-ampromis că nu va fca rândul trecut, şnu va fi. Ba mamult, acum ştiu că



ai voce. — Dar e atât de

slabă, nici măcar numă vor auzi.

Era adevăratocea ei era slabă

dar avea o asprimeun sâmbure deemoţie, care eraatrăgător şi era unplus pe care nu



contase. Desigur căfusese convins căputeau s-o formezeca să ştie cum să

stea şi cum să facănişte mişcări simple

de dans – ar fi fostdestul pentruspectatori, careoiau doar s-o

zărească pe Léonie



cea vestită – daracum vedea că şocea ei era bună. — Şterge-ţ

lacrimile, îi ceru eltrebuie să cunoşt

pe cineva. — Nu vreau să vădpe nimeni, sunt preaobosită.

Îşi dădu păru



umed de pe frunte. — E un

compozitor, o săcompună cântece

special pentru tine. — Pentru mine?

Dar de ce...? Abia leam învăţat pe toatecelelalte.

Era prea obositănu voia să fie



sâcâită. Tot ce doreaera să plece acasă şsă uite toatăpovestea, dar nu

putea, trebuia săcontinue. O făcea

pentru Amélie.Jacques Miel aveaprobabil vârsta ei şnu era atrăgător, darnici respingător, era



pur şi simpluobişnuit, dar scriacântecele romanticecele mai incredibile

cântece despredragoste ş

despărţire – şi sexÎn spatele acelorochelari fără ramă şîn trupul lui slabardea o viaţă



reodată. Erafascinant. Dinmomentul când l-aîntâlnit, actul scenic

care îi stătea înminte ca un

dezastru luă un altaspect şi, pentruprima oară, simţi căs - a r putea săreuşească. Şi asta



doar din cauzacântecelor luJacques.

Începu să-ş

petreacă serile înapartamentul lui

repetând împreunăersurile. El ştiaexact ce frazare săfolosească; era mabun decât profesori



de muzică. — Tu nu ai o voce

studiată, îi spuse eldar ai o calitate

specială. Ai o voceaspră pe notele

oase, puţin crudă şsexy... tocmai astatrebuie să folosimNu vrem să cânţmelodioare dulcege



asta nu ţi sepotriveşte, Léonie.

— Nu-i aşa?întrebă ea

gânditoare. — Nu eşti aceeaş

când te afli pescenă, îşi modificăel afirmaţia.

— Asta-problema. Aş dori să



nu fiu eu pe scenăMi-e teamă de toţacei ochi care setârăsc pe mine

uitându-se la LéonieBahri. Ce am eu să

le ofer? Mă fac săreau să mă ascund. — Uite, zise el, eu

am lucrat cu actorşi actriţe de la



paisprezece ani şam învăţat demultcă nimeni nu este eînsuşi pe scenă

Comediantul nostimeste un bărbat

liniştit, modestcare vorbeşte puţinîn afara sceneiactriţa arogantădevine în faţa



publicului o tânărăfată dulce; frumoasaşi eterica balerinătranspiră în culise

având dureri dincauza unei întinder

de muşchi. Toţcapătă o altăimagine pe scenădevin altcinevadecât ei înşişi. Nu



trebuie să-i oferniciodată publiculupersoana ta proprieLéonie, dă-le ceea ce

ar dori să vadă. Astaeste imaginea în

spatele căreiatrebuie să teascunzi.

Bineînţeles căavea dreptate. Ea



dorea să fie pe scenăaltcineva, nuLéonie. Voia să fie opersoană nouă. Şi

în fond, publicul nuse aştepta, oare, la

asta? Nu se aşteptasă vadă pe cinevaneobişnuit, diferitde ei înşişi – peLéonie cea din ziare



mai exotică, maelegantă şi maexcitantă? Dar cineera ea?

— Dar nu existănimic altceva în

afară de mineJacques. Eu sunt lafel ca şi ei.

— Asta nu-adevărat... nici nu



— Vezi, asta-i! Eperfect.

— Ce anume? — Imaginea

egipteană. Ascundete în spatele ei, dacă

asta doreşti. Dă-leceva exotic la caresă privească, scoatele-o din minte peamanta ducelui de



Courmont. Ai, multmai mult de oferitdecât simplul faptcă ai fost femeia lui

Léonie.Ea se gândi la

Sekhmet şi larochiile lipite detrup, ca rochiile del a Fortuny , care îplăceau înainte –



poate că încă de peatunci, însubconştient,adopta un aspect

egiptean.Jacques scoase

câteva cărţi dinrafturi şi se uitară lailustraţii cuegiptenii antici. El îarătă ornamentele



pentru păr, straniilelinii albastredesenate pentru asublinia ochii ş

rochiile suplemulate. Ah, da, era

perfect, se puteaascunde în spatelestrămoşilor ei.

— Jacques, ziseea aruncându-ş



braţele în jurul luieşti minunat. Amcrezut că nu voreuşi să continu

treaba asta, dar dacăsunt o altă

persoană, atuncpoate că va fi mauşor.

— Vrei să facceva pentru mine?



bărbat – atât de bine şi el era un iubit

atât de dulce ştandru, blând cu ea

de la începutsărutând-o,

mângâindu-i părulşoptindu-i cefrumoasă era. Apoiea se dezbrăcăpentru el



dimineaţa devremeiar apoi să sorbcafeaua, stândamândoi strânşi sub

cearceafurimototolite.

— Asta merită untoast, spuse ea, cuun zâmbet, pentru oepocă nouă în viaţamea.



El ridică ceaşcalui de cafea.

— Pentru nouaiaţă a lui Léonie

spuse el solemnpentru fericirea ei.

— Ah, Jacquessunt fericită aici, cutine... suntmulţumită.

El puse jos ceaşca



şi o sărută. — Mulţumită sau

nu, draga mea, eşto femeie care

munceşte – e timpusă te scoli.

— Stăpân desclavi ce eşti!Ea râse

amintindu-şi căîntr-adevăr, trebuia



săptămâni în urmăcă nu va macontinua procesuldeşi, bineînţeles, î

continuase. Nu ştiacum de aflase că

avocaţii lucontinuau procesulcontase că ea nu vaafla, până când nuavea să fie prea



târziu. Ea îameninţase,împreună cuîntreaga familie – iar

cu familia în spateleei nu mai avea de

ales. Erau unelelucruri asupracărora nici el nuavea un control finaiar organizaţia



şansa lui de a oaduce înapoi peLéonie.

— Ce nu înţeleg

fierbea ea, este de cerei copilul ăsta?

Léonie pretinde cănici nu-i al tău. Dece? De ce vrei să iebastardul altubărbat? Eşt



menţinu în moddeliberat voceacalmă. Tocmapentru că este fata

mea, trebuie să oiau. Nu pot suporta

gândul că ea estepierdută undevaîntr-o familieţărănească, pur şsimplu pentru că



Léonie nu o vrea. — Ea nu pretinde

aşa ceva. Ea susţinecă a trebuit să o

ascundă pe Améliedin cauza ta, că se

teme. — Marie-Franceeşti mamă... fata e oDe Courmont. Estefiica mea!



— Şi dacă o capeţ ce se întâmplă? Ce

ai de gând să faci cuea? Să o aduci aici?

— Am nevoie deea, Marie-France. E

şi copilul meu.Ea se uită fix lael, furia părăsind-oArăta bolnav, obositDisperat. Să fie



pe Léonie.

***Léonie se întinse

leneşă. În dimineaţa

asta nu avearepetiţie. Iar după

eşecul de ieri, carese întinsese până laumătatea nopţii



era mulţumită depauză. Paul nupăruse preatulburat, nici măcar

atunci cândreflectoarele n-au

funcţionat cumtrebuie şi costumelenu se potriveauUltima picătură afost atunci când



frumoasa panterăneagră ce stătuseliniştită cea mamare parte a serii

în lanţul ei, sărise lael, aruncându-se

înainte cu gheareleşi cu dinţipregătiţi.

— E-n regulăspuse el filosofic, nu



minunată. Eştexact aşa cumtrebuie să fii. Aîncredere în mine

eu ştiu. Toatecelelalte lucruri –

luminile, costumeledecorurile – suntchestii tehnice, potfi rezolvate. Dar tuşi muzica sunteţ



şi cornurile, când ese aşeză pe patalături de eamutând-o pe Bébé

cu o mişcare blândăa piciorului.

— Bine măcar cănu ţi-ai pierdutpofta de mâncarecomentă el, când eamuie brioşa în cafea



Ea zâmbşăgalnic.

— Să vezi matârziu... acum nu mă

gândesc la nimicaltceva decât la

micul dejun – şi latine.Întinzând mâna în

spatele ei, scoase unpachet micuţ de sub



pernă. — Este un cadou

pentru premieră –pentru tine, zise ea.

— Pentru mine?Ochii lui căprui

miopi, se aprinserăde plăcere, în timpce îşi căutăochelarii, înainte dea rupe hârtia.



Îi cumpărasenişte butoni decămaşă – de aur cuturcoaze, piatra

egipteană – şi îputea vedea plăcerea

reflectată pe faţă. — Este un fel dea-ţi spunemulţumesc,Jacques, îl sărută



ea, pentru că m-aajutat. Încă s-arputea să iasă undezastru, dar ce

puţin nu va fi dincauza muzicii şi pot

să-mi ascund teamaîn spatele noiLéonie.

— Şi eu am uncadou pentru tine



spuse el, dar e lateatru – ca să fiedesfăcut mai târziu.

Ea râse.

— Ha, ha – osurpriză! Poate o să

mi abată gândul dela tracul de scenă. — Nimic nu ajută

la asta, decât sămergi mai departe.



— Diseară am sămi aduc aminte delucrul ăsta, promiseea, strângându-se

lângă el.

***La ora două, eraneliniştită. Jacques

plecase la teatru



pentru o trecerefinală în revistă cuorchestra şi ea seplimba prin

apartamentul lui cuBébé drept

companie, neputândsă stea liniştită. Seduse la oglindă şi îşanaliză faţa. Arăta lafel ca întotdeauna



netedă şi fără ridur în afara liniei de

îngrijorare dintresprâncene. Oftă şi se

îndepărtă; măcarmachiajul era

minunat. Pauavusese dreptate sănu permită să fieprea dramatic, să nuarate ca o mască



Doamne, dura oreîntregi. Se uită laceas – două şumătate – coaforu

a fi la teatru lapatru. Va pleca de

pe acum. Măcardacă va fi acolopoate că se va simț

mai bine și n-o săpoată să fugă!



***Marie-France

avusese probleme săo găsească peLéonie; ea nu aveametodele soţului ede a afla multe

lucruri. Ştiuse atâtde puţine despre

amanta lui Gilles



încât nu avea ideeunde s-o caute. Nu-întrebase peavocaţii lui Gilles

din motive clare şideşi cunoştea

numele avocatulului Léonie, nu voisesă se ducă la el. Nuavea idee cine erauprietenii lui Léonie



sau unde locuiaacum. Nu avusesemotive să segândească la ea, de

la vizita pe care ofăcuse la Léonie

acasă, cu ani înurmă. Abia cândcitise în ziar căLéonie aveapremieră la Teatru



Royal în searaaceea, aflase căLéonie avea legăturăcu teatrul. Ei, o

seară de premieră sar putea să nu fie un

moment potrivit cas-o văd, dar nu amde ales. Nevoia meaeste mai urgentădecât a ei.



Portarul de laintrarea artiştilorrecunoştea opersoană de calitate

când o vedea, aşaîncât sări din

poziţia lui fixă de pescaun la chemareaei.

— Te rog, dubiletul ăsta



domnişoarei Léoniecomandă ea.

— Da, doamnă! Săspun de la cine

este?Ea se uită la

bărbatul careaştepta, dornic săafle cine era –fuseseră destulebârfe. Dar de data



asta, era ceva întreea şi Léonie.

— Nu, replică eacu răceală, nu

spune.El porni târşit pe

coridor şi ea se uitănerăbdătoare înurma lui. Nu mafusese în spatelescenei unui teatru



până atunci şiuitându-se la pereţiurâţi, coşcoviţi şi lapodelele prăfuite, nu

dori să vadă mamult

Portarul seîntoarse după câtevaminute.

— Veniţi, vă rogpe aici, doamnă, o



pofti el.Coridorul din faţa

cabinei lui Léonieera cel mai curat ş

mai bine luminatdar nu prea mult

Totuşi, vopseaua depe uşi era proaspătăun auriu luminos şicând bătu, uşa sedeschise larg



dezvăluind cameradiferită. Pereţii ştavanul erauacoperiţi cu un

material de un roşubronz cu modele

aurii, astfel încâtcamera semăna cuun cort. Decoruroase, cu perneînconjurau pereţii



şi un miros dulce demosc venea de lalumânările careardeau în scoici de

bronz. Léonieaştepta pe un

fotoliu în gen detron auriu, în faţaunei oglinzi uriaşecu lumini pemargine.



Ochii ei erauenormi, strălucindca nişte diamanteîntre liniile de un

albastru intensPomeţii străluceau

sub un fard coraliucu praf de aur, iargura era dată cu unroşu umed, lucios

eni spre Marie



France, aruncânduşi spre spatecodiţele cu pene şi îîntinse mâna. Purta

un chimono larg demătase, avea

picioarele goale şunghiile vopsiteroşu, la fel ca buzeleşi unghiile de lamâini.



— Nu ştiu de ce aenit aici, spuse

Léonie în timp ceMarie-France î

ignoră mâna întinsăEu mă lupt cu soţu

dumitale, cudumneata n-amnimic.

— Am să trecdirect la subiect



spuse Marie-FranceN-am venit aici sămă cert. Am venitsă aflu adevărul

Poate îţi aminteştcă data trecută când

ne-am întâlnit te-amavertizat că, dacă vaexista vreodată unconflict, atunccopiii mei – şi bunu



lor renume – vor fpe primul plan. Ebine, acum existăun conflict. Gilles ne

distruge numeleFamilia noastră e

eche şi onorabilăiar fiii mei audreptul sămoştenească acestnume nepătat de



reun scandalGérard e la o vârstăulnerabilă – are

aproape

şaptesprezece ani –băieţii de la el de la

şcoală ştiu ce seîntâmplă cu tatălui. E incorectdomnişoară.

— Atunci, de ce



nu-i ceri dumneatasă înceteze? Cusiguranţă că poţface asta! Nu crez

că eu l-aş fi opritdeja, dacă aş f

putut? N-am nicioputere, doamnă. — Există o cale

dar trebuie să ştiuadevărul. Gilles se



ură că fetiţa e a lu iar dacă e aşa

atunci are un dreptlegal la ea. Dă-i-o

lui, te rog, teimplor. Putem pune

capăt acestuproces, îl putemrezolva în modcivilizat, înparticular. Îţ



promit – ca mamă –că voi avea grijă deAmélie; cu siguranţăcă ar fi mai bine

decât să o ascunzundeva. Ai putea să

o vezi, mă angajezsă fie aşa. — Şi dacă nu e

copilul lui?Marie-France se



uită direct la ea. — Atunci, am să

mi folosesc toatăputerea – şi cea a

familiei noastre –să-l opresc să ma

continue acţiunea.Léonie îşi dădu pespate codiţele ei cupene de pe capucare îi zvâcnea. Era



tentant să creadă căMarie-France arputea lua fetiţa şi săo protejeze, dar nu

era adevăratMonsieur tot va

avea putere asupraei. — Amélie nu e

fetiţa soţuludumitale, spuse ea



clar. Tatăl ei a fostCharles d’AurevilleEl a murit... înecatîntr-un accident

nautic.Marie-France

scoase un oftat deuşurare. Nu ştia cesă spună. Sub fardfaţa fetei arăta atâtde palidă!



— Fiica mea esteAmélie d’Aurevilleşi poţi să-i spui astalui Gilles. Acesta-

adevărul. — Mulţumesc

Léonie, spuse ealiniştit. Să aîncredere în mine căacum voi face tot cepot ca să opresc



procesul. Nu vei maavea neplăceri dinpartea familiei deCourmont.

Léonie se uitădupă ea, când ieş

din cameră. Nu vamai avea neplăcerdin partea familiede Courmont! Cu unrâs slab, se lăsă din



nou pe tronul eaurit. Monsieur o vaurmări tot restuieţii – ca şi pe

Amélie.Jacques intră

grăbit în camerăţinând un micpachet în mâini, cufaţa veselă înspatele ochelarilor



Începuse sătremure, nu ştiadacă va reuşi.

— Ah, Jacques

şopti ea, cândlacrimile îi apărură

în ochi. — PentruDumnezeu, nuplânge, gâfâi el, asă-ţi distrug



machiajul.Ea începu să râdă.

— Ah, Jacquesdar vreau să plâng.

Râsul şi plânsus e amestecau, iar e

îi tampona ochii cubucăţi de vată. — Sărută-mă, ma

bine, îi ceru el. Emai uşor să



machiezi din noubuzele, decât ochii.

Ea îl sărutăascultătoare, iar el î

strecură cadoul înmână.

— Uite, spuse eemoţionat, asta-pentru tine.

Bébé se încălzeasub luminile



o p t s p r e z e c e a . Odăduse la montatîntr-o bandă delicatăde aur şi atârna pe

un lanţ fin de aurca să-l poată purta

în jurul gâtului.Léonie mângâiecu degetul desenuros, un papirus şnişte hieroglife



stranii. Era cevacare să-i aminteascăde faptul că rolul pecare-l juca era bazat

pe realitate. DoarJacques se putuse

gândi la aşa ceva – şdoar el putuse să sestrăduiască săgăsească unasemenea lucru. Era



un dar de la unbărbat sensibilgrijuliu, şi însemnapentru ea mai mult

decât nişte simplediamante.

— Îţi mulţumescJacques, şopti easărutându-l şlăsând urme roşii peobrazul lui, m-a



făcut să mă simtmai bine. Tu ştiîntotdeauna care ecel mai bun lucru de

făcut sau de spus.



Capitolul

4Caro nu ştia cine

era mai nervos, easau Alphonse. El sefoia, îşi freca



mâinile, jucându-secu programul şuitându-se în jur lapublic, deşi nu avea

de ce să seîngrijoreze, căci era

izibil că va fi o salăplină. Ei îinvitaseră pe toţcunoscuţii, astfeîncât Léonie să fie



sigură că va primnişte aplauze. Dar eanu ştia despreaceştia – se uita cu

teamă la balcoanelecare se umpleau

rapid. Erau grupurde fete carepresupunea eaeniseră din

curiozitate să vadă



cum arată amantaducelui deCourmont; mai erauşi nişte bărbaţ

singuri, careprobabil, că se aflau

acolo ca să aibă ideedespre cum trebuiesă ai o amantă cafrumoasa Léoniecum ai simţi pielea



ei sub mâna ta şcum sunt sânii eicând îi atingi. Erauşi femei de vârstă

mijlocie şi mametinere şi grupuri de

tineri dornici săadă strălucirea şsexualitateareprezentate deLéonie. Iar în mijloc



şi în loji erauceilalţi, cei careeniseră să râdă de

decăderea lui Gilles

de Courmont, întimp ce amanta lu

se expunea pescenă, ca toatălumea să facăspeculaţii despre eaAcum, Caro ştia ce a



rut să spunăLéonie când aafirmat că ochii lorse târăsc pe trupu

ei – niciunul dintreei nu va scăpa

niciun amănuntAvând încă limpedeîn minte amintireaultimei apariţii pescenă a lui Léonie



Caro se ruga ca dedata asta să sedesfăşoare totucum trebuie. Dar

avea în sinea ei unsentiment

îngrozitor că totua fi un dezastru.Maroc aştepta în

fundul staluriloruitându-se la



mulţimea care seîmbulzea. Léonie îceruse în modspecial să vină, î

spusese că nu vaputea reuşi dacă e

nu era acolo. Oarenu participase el latoate evenimenteleimportante din viaţaei? Şi, de data asta



avea o nevoiedisperată de el. Nuştia de cât ajutoravea să-i fie, era la

fel de nervos pe câttrebuie să fi fost ş

ea. Avea palmeleumede detranspiraţie şi şi leştergea mereu cubatista. De când



primise slujba laHotelul Lancasternu o mai văzuse peLéonie atât de des

pe cât i-ar fi plăcutdeşi îşi scriau

mereu. El reuşea săse ducă pe Coasta deAzur, o dată sau dedouă ori pe an, dartimpul lui nu-



stătea la dispoziţie –slujba i-l consuma înîntregime. Avansaseîn slujbă până la

administratoradjunct şi voia ca

într-o bună zi, să-şdeschidă localul săuPe scenă, cortina desecuritate se ridicăîncet, în timp ce



orchestra începu săintre în fosă. Nu maera mult. AhDoamne, el spera că

a fi bine. Ea părusedestul de calmă în

urmă cu o jumătatede oră, când fuseseîn cabină, dar deatunci încoace seputuse întâmpla



orice.Orchestra începu

să-şi acordezeinstrumentele,

zgâriindu-l pe nervideja încordaţi, şi e

se plimbă neliniştitpe spaţiul dinspatele stalurilorOare va fi în stare săse uite? Îşi amint



de ultima oară –când venise la eprăbuşită şi umilităLuminile din sală se

micşorară şi el îşluă locul la perete

cu braţeleîncrucişate. Doreasă fi avut acum cevade băut.

Când se stinseră



luminile, Caro îapucă strâns demână pe Alphonsearuncând o ultimă

privire spreprietenii lor – ce

puţin ei ştiau ce săfacă: trebuiau săaplaude, orice s-ar fîntâmplat. Pianuîncepu cu primele



Léonie se simţisebine până laplecarea luJacques. El dirija

orchestra pentru eaşi trebuia să

controleze dacămuzicanţii aveaunotele şi dacă totuera în ordine. Erameticulos în



legătură cu muzicalui şi nu voia să lasenimic la voiaîntâmplării.

Acum, rămăsesedoar Paul Bernard ş

cabiniera care încăse mai ocupa demătasea rochiei eiEa se uită la ceas –orchestra cânta



uvertura, astaînsemna că mai aveao jumătate de orăpână la intrarea ei în

scenă. Prima parte aspectacolului era în

genul music-hallului, cu dansatoricu un comic, cushow-girls şi cu undecor mare, numa



culori şi strălucire. — Dar de ce, î

întrebase ea pe Paulde ce nu se poate să

fiu doar eu? N-artrebui să mă duc eu

singură să fac cetrebuie să fac? Înfond, pentru astaam venit aici.

— Trebuie să î



femei solitaresingură pe scenă. Asă fii magnificăLéonie.

Ea se uităîngrozită. Da, arăta

magnific.Nenorocirea era căîn interior, n u sesimţea magnific. AhJacques, se poate ca



tu să fi greşit? Cumo să devin oare „altăpersoană”? Nu credcă pot face asta.

Paul o sărută pecreştetul capului e

cu codiţe. — Stai liniştită, îzâmbi el. O să fiebine.

— Oare o să fie



Paul?Ochii ei îi trădau

panica. — Toată lumea

simte aşa, lapremieră, zise e

blând. O să fim cutine aici, să teajutăm să treci prinasta, Léonie. Nu eştsingură. Jacques va



fi acolo, în fosaorchestrei – o să-poţi vedea –prietenii tăi sunt în

s a l ă . Curaj, fatamea!

Îi făcu semn cumâna, când seîndreptă spre uşăca să urmăreascăcum se desfăşura



spectacolul. Şi luînsuşi îi trebuiacuraj, se gândi el cuteamă. Spera că ea

a reuşi.Cabina era plină

cu flori – grămezi detrandafiri galbenide la Caro şAlphonse, uriaşebuchete de flori cu



miros de vară, de laPaul, şi camelidelicate de laJacques – chiar ş

avocatul ei îtrimisese trandafiri

Parfumul lor umpleacamera; dacăînchidea ochii, îşputea imagina că seaflă într-o grădină



Era un singurparfum care ledomina pe celelaltechiar mai puternic

decât cel acameliilor; venea de

la o creangă deiasomie care sosisedoar câteva minutemai devreme. Stăteaîn faţa ei pe măsuţa



de toaletă, împreunăcu un bilet. Scrisufamiliar, sever şneelaborat, se

distingea pe hârtieÎl mai citi o dată

„Nu te-am uitatLéonie ”. Era semnatsimplu, Monsieur .

Paul apăru dinnou în uşă.



— E timpulLéonie! spuse el.

Ea inspiră adâncşi, cu o ultimă

privire în oglindă lafemeia care nu era

ea, se întoarse spreel. — Sunt gata

spuse ea, ridicânduşi bărbia cu



aroganţă.

***Paul avusesedreptate, publicul o

aştepta cu interesdornic să o zăreascăpentru prima oară

pe amanta celui mabogat om din Paris

Ea aştepta în



culisele scenei, cândJacques dădusemnalul, luminilescenei scăzură ş

muzica începuAminteşte-ţi de

Loulou, îşi şopti eînseşi, când îşîndreptă spinareaumerii înapoi şi înos. Arată-te, î



spusese ea. Apucăstrâns lanţuanimalului,înfăşurându-l în

urul încheieturimâinii şi, cu pantera

mergând alături deea, intră cu aroganţăpe scenă.

Spectatoriirămaseră cu gura



căscată când ea seîntoarse spre eiprovocându-i să oprivească – pe

această fiinţăexotică – diferită de

ei, mai măreaţă, maputernică. Pisica ceauriaşă stătea culcatăla picioarele ei, iarreflectorul



chihlimbariu leîncercuia intimcând ea îşi ridicăbraţele, permiţându

le micilor cristalecare formau

mânecile tunicii esă se întindă ca unevantai fin auriuUrmă un murmur decomentarii, aplauze



din staluri şi tăcereaadmiraţiei uluite dela balcoane. Ei nuştiau la ce se

aşteptaseră, daroricum nu la asta

asta nu era doar ofată drăguţă, care areuşit cu greu, sausărmana tânărămamă nefericită



sau amanta umilităînlăturată, a unubărbat nemilos. Astaera o fiinţă din altă

lume.Ea începu să

cânte, un cânteceblând al unei femeîndrăgostite, desprecum îşi iubeabărbatul, cum î



plăcea să-i atingăpielea, cum sesimţea când el eraculcat lângă ea şi o

ţinea în braţe.Alphonse se uită

repede la publicErau transportaţiaplecaţi în faţă casă-i prindă cuvintele ascultând nuanţele



şi sensurile ascunse captivaţi de vocea

ei joasă, asprăflagrant sexuală.

Reflectorul sestinse când se

termină cântecul eiluminându-i apodoar capul înclinatŞi începurăaplauzele, mai întâ



uşor, căpătând forţăpe măsură ceoamenii îşrecăpătau suflul ş

se alăturau, murindapoi în tăcere când

Jacques trecu lanumărul următor şreflectoareledezvăluiră şasenubieni uriaşi



păzind o canapea debronz. Stăteau înpicioare, toţi avândpeste un metru

optzeci, goi, doar cuo pânză aurie legată

în stil egiptean, înurul şoldurilor, cupiepturile negremasive, strălucindsub reflectoare, ş



cu muşchiabdominaliîncordaţi, caretremurau când se

mişcau. Léonieumbla cu pas

maiestuos în arenăcu picioare lungielegante, ca alepanterei, în timp cecânta al doilea



cântec, ritmubarbar latin aacestuia subliniindcuvintele de

tentaţie faţă defructul oprit

atracţia faţă deinterzis...Maroc ştia

bineînţeles, că eraea, dar era o parte a



ei despre care nuştiuse că existăSpectatorilor leplăcea, nu-şi puteau

lua ochii de la ea, îurmăreau fiecare

mişcare, de parcăoiau să şi-oimprime în mintepentru totdeaunaUşa dinspre foaier se



deschise în spatelelui şi o siluetă sestrecură repedeînăuntru; un

întârziat; se îndoiacă acum va mai găs

un loc. Bărbatul sesprijini de pereteurmărind totul. Înîntuneric, i se păruceva familiar



ăzând siluetarespectivă, umeriaceia laţi. Scena selumină şi el zăr

profilul puternicera Monsieur. Se

uita fix la scenăfără să-i mai pese denimic, în afară deea. De ce era el oareaici? Va încerca



oare, să o vadă dupăaceea? Maroc speracă nu. Ar însemnadoar neplăceri.

Aici, în întunericera aproape ca ş

când ar fi fostsingur cu ea. Eraaproape de el, doarla câţiva metri, pescenă. Tunica



subţire, auriestrălucea subreflectoare,bucăţelele de crista

fluturând în jurucurbelor trupului ei

atingând-o ca olimbă caldă. Erafrumoasă,tulburător desexuală. Pentru el



nu era o străinăAsta era acea Léoniepe care o ştia doarel. El deven

supărător deconştient de

existenţa publiculuicând aplauzele şuralele răsunară înteatru pătrunzândîn visul lui. Nu era



drept, oamenii ăştian-ar trebui să fieaici; lucrul acestatrebuia rezervat

doar pentru el. Nuştiau ei, oare, că ea

era a lui? Furios, seîntoarse să plece, nuputea suportaaceastă expunere afemeii pe care o



iubea. Dar nu puteaface asta, nu puteas-o părăsească –trebuia să stea până

la capăt. Şi apoi? Îşaminti scena cu

Marie-France, chiarînainte de a plecaEa câştigase rundaasta, dar el nu eraîncă învins. O va



găsi pe Amélie. Şatunci, Léonie vaeni înapoi la el. Îş

fixă din nou atenţia

spre scenăadăpându-se cu

prezenţa ei ca uncălător însetat întro oază. Măcar acuma şti mereu unde se

află; cu preţul unu



bilet putea să o vadăoricând dorea – eraun punct de pornire.

Maroc îl urmărea

pe Monsieur cum oprivea pe Léonie

amintindu-şi cumarăta odată – unbărbat înaltarogant, civilizatîntotdeauna



îngheţat depoliticos,întotdeaunacontrolat. Când a

început, oaredecăderea lui fizică?

Odată cu Léonie?Sau înainte de ea –mai la începutuieţii lui? Fusese

oare atât de cătrănit



de femei încâtsimţea nevoia să letrateze cu dispreţsau Léonie î

mânase la fapteîngrozitoare? Se

ucisese din cauza eise umilise din cauzaei; uită-te la eacum, aici, înteatrul acesta



înfruntând riscul dea fi recunoscut demulţime, doar ca săo zărească p ea. Nu

putea să renunţe laea! Era cu adevărat

un bărbat obsedat.Ultimele acordurmuzicale seîncheiară, se făculinişte, iar Léonie ş



pantera priveau sprepublic cu ochidentici ca de topazStătea fără să

zâmbească, în timpce publicul se ridică

în picioare şi teatrurăsună de strigătede bravoTranspiraţia i seprelingea rece pe



spate, de obosealăsau de teamă, nuştia. Se simţeaamorţită. Pantera se

mişcă, neliniştităpe lanţ, iar ea se

aplecă şi îi mângâiecapul fin, negrusimţind-o cumpulsează, torcândzgomotos. Ştia că



nu trebuia să seteamă de creaturaasta, era o pisică şea o iubea. Se

aduceau buchete deflori la scenă şi

privind în josprinse ochii luJacques. El îi zâmbîncurajator şibrusc, se simţi din



nou normal. Seterminase. Zâmbi înurul ei, surprinsăcând publicul ceru

bis. Să fie oareadevărat? Fusese

într-adevăr bine?Gheaţa se topise înenele ei, nu ma

putea cânta. Era dinnou Léonie. Îş



scutură capul cupene, râse zgomotoscând uralelecrescură în

intensitate şi ieşplutind din scenă

pe picioare încălţateîn sandale, cuprinsăde un val debucurie, şi cu pisicacea mare mergând



alături de ea.Paul o strânse în

braţe şi o sărută, întimp ce dansatorii ş

muncitorii de lascenă izbucniră

spontan într-orundă de aplauze. — Minunat... a

fost minunatăLéonie. Eu am ştiut



dintotdeauna.Şampania la rece

aştepta în cabina eicând ea îşi scoase de

pe cap banda de aurşi se lăsă obosită pe

tronul auriuJacques năvăli peuşă, faţa lui slabătânără, luminată deemoţie, plin de



fericire pentrusuccesul ei. Eîngenunchedramatic şi îi sărută

picioarele goale. — Léonie Bahri, a

fost uluitoare... multmai bine decât laoricare dintrerepetiţii. Ce s-aîntâmplat? De unde



a venit totul?Ea râse.

— Nu ştiu. Nicmăcar nu ştiu ce am

făcut deosebitPresupun că am

d e v e n i t cealaltăpersoană, cea pecare o doreapublicul.

— Orice a fost, a



fost straşnic, spusePaul, ridicândpaharul în cinsteaei. Ai avut succes.

Ea zâmbi şi sorbminunata şampanie

oboseala părăsind-o. — Dar datorităţie, Paul. Şi ţieadăugă easărutându-l pe



Jacques îndelung, întimp ce Paul priveazâmbitor. Ce m-aş ffăcut fără tine?

Cabina se umplubrusc de prieteni

Caro se repezi la earâzând şi plângândşi o îmbrăţişăAlphonse o ţinuaproape, mângâind-o



pe păr de parcă ar ffost un copil caretrebuia încurajat, iarMaroc o luă în braţe

şi o strânse, râzândîmpreună cu ea

pentru triumful eiReporterii încercarăsă fie primiţi încercul fermecat dincabină, dar au fost



ţinuţi departe cufermitate de cătrepaznici. Léonie seduse după paravanu

Coromandel – uncadou de la Paul – ca

să se schimbe.Petrecerea avealoc la Voisins , scenamultor triumfuri şbătălii ale ei, un



restaurant în carenu mai intrase deani de zile. Când oîntrebase Alphonse

i se păruse că eraunicul pe care-

putea alege. Dacăspectacolul ar fi fostun dezastru, Voisin ar fi reconfortat-o înpernele lui de



catifea, iar dacă ar ffost bun, nicăieri înaltă parte nu s-ar fsimţit mai bine.

Râsetele şorbele curgeau

odată cu şampaniaîn timp ce ea se uitaîn oglindă şi Julie îscotea penele dinpăr. Purta o rochie



favorită, una dintrepuţinele pe care lepăstrase dinremurile trecute

pentru căîntâmplător, se

aflase la han. Era deculoareaametistului, plisatăca şi costumul ei depe scenă. O lega de



ea o amintireMonsieur o aleseseel însuşi în aceadimineaţă însorită

la Cannes, cândlumea devenise

brusc, din nouminunată pentru eaEra o idee perversăs-o poarte acumdeşi nu se gândise la



asta – mai avea unanouă, specială, careaştepta în dulapDar se simţea atrasă

de asta. Îşi prinse înurul taliei cordonu

de aur de la Cartie şi începu să-şscoată machiajulînlăturând cu cremăfiinţa exotică de pe



scenă, până fu dinnou ea însăşi. Ezităcând apăru în faţapropriilor ei ochi; î

plăcea să se ascundăîn spatele aceste

noi persoane căci îpermitea să fie dooameni în acelaşcâmp – la fel caSekhmet. Şi, în



fond, nu era ea oareca Sekhmetprotejându-i pe cepe care îi iubea, ş

teribilă împotrivaduşmanilor ei?

Léonie se cutremurăamintindu-şi deMonsieur,amintindu-şi de cefăcea asta



amintindu-şi deMarie-France şi deAmélie – vaiAmélie, – poate într

o bună zi am să team din nou cu mine

dar fiecare an caretrece teîndepărtează totmai mult de mine şt e apropie de



propria ta familieCurând, va fi preatârziu. Se uitătăcută, în oglindă.

Caro îi atinseumărul.

— Ar trebui săzâmbeşti, nu să staaici şi să fii tristăEa îi prinseseprivirea în ochi. În



fond, continuă ea cueselie, în seara asta

totul e în regulăMai mult decât atât

e minunat.Léonie râse, iar

Jacques veni şi oluă de braţ. — Atunci, haide

Să mergem săsărbătorim.



***Mulţimea se

îngrămădea laintrarea artiştilorfăcând trecereaaproape imposibilăîncercând să o ma

zărească o dată, să oatingă. Léonie se

retrase alarmată



iar Jacques şi Pause aşezară protectorîn faţa ei, pânăreuşiră să-ş

croiască drum liber. — Léonie, Léonie

strigau spectatoriiiar ea se uită înapola ei, uimită; ce maoiau, ce mai putea

să le dea?



— Zâmbeşte-le, îşopti Paul la urechefă semne cu mânastrigă-le ceva..

orice... Asta-i tot ceor.

Ea făcu gesturi cumâna şi zâmbascultătoare,prinzând privireaunei fete tinere –



tânără cum fusese şea. Brusc, eaînţelese ce anumeoiau, amintindu-ş

acele plimbărsinguratice prin

Paris în dupăamiezile deduminică, pe cândavea şaisprezece anşi simţea că nu



aparţinea nici unuloc, că totul sepetrecea în altăparte şi că dorea să

găsească locul acelaFetele astea credeau

că-l găsiseră. Voia săle spună că totul nue decât o iluzie, nu erealitate.

Vestea se



răspândise deja întot Parisul, iar cede la Voisins eraudornici să salute o

eche clientă – şi onouă stea. Şampania

Roederer Crista aştepta, la fel şicrele negre şi ouălede prepeliţă şstrugurii umpluţi cu



brânză şi somon şsparanghel – toatelucrurile care îplăcuseră aici

Bineînţeles că lamijloc erau

Alphonse şi Caro. Eau vrut ca totul săfie perfect. Voiabună o cuprinse dinnou, când începu să



se bucure depetrecerea eiacceptând felicitărde la oameni tota

străini care veneausă-i strângă mâna

înconjurată dechelneri gata să-îndeplineascădorinţele – şi cuJacques alături de



ea, se simţeaminunat.

Aşteptară primeleediţii ale ziarelor

dornici să vadă ceaveau de spus

oamenii de presăJacques i le citi, darea văzuse dejazâmbetul de pe faţalui Paul.



— Ei spun că aavut un triumf, ziseel, aşteptând oreacţie pe chipul e

îngrijorat.Léonie îşi dădu

capul pe spaterâzând. — Nu e oare o

zicală, Jacques, că„Triumful se naşte



din nefericire”?Era obosită dar

mulţumită, cândpărăsiră

restaurantulîmpreună, dornic

de aer curatNoaptea setransformă încenuşiul prăfos azorilor, în timp ce e



mergeau pe stradăînconjurându-se cubraţul unul pecelălalt, niciunu

dintre eneobservând

automobilul mare alui De Courmontparcat peste drumgeamurileîntunecate făceau ca



ocupantul să nu fieăzut. Când e

dispărură după colţmotorul reveni la

iaţă şi maşina ceamare coti, făcându

şi drumul solitarînapoi, la InsulaSaint-Louis.



Minou, alergau dupăea ca doi câini fideliNăvălind înbucătărie înaintea

bunicii ei, Améliearuncă o privire în

ur să vadă cebunătăţi se puteaucăpăta; luă o micătartă cu fructerâzând când observă



încruntareaindulgentă a luCelestine. Dupăpărerea lu

Celestine, Amélie nuputea face nimic

rău, întotdeaunaexista o prăjitură înplus pentru ea şpentru Roberto. PeDiego nu-l plăcea



era un băiatantipatic,întotdeauna îţzâmbea în faţă iar

pe la spate sestrâmba.

Lui Amélie îplăcea să se ducă larestaurant. Arăta cao frumoasă casă deară, octogonală, cu



un acoperiş ascuţitla mijloc şi cu uşdin sticlă caredădeau spre terase

cu copertinealbastre, pentru a se

putea lua masa dep r â n z afară saupentru a lua cina lalumina lumânărilorîn serile liniştite de



ară. Feţele de masăerau de un frumosacvamarin, avânddeasupra altă faţă de

masă albăproaspătă, iar

tacâmurile,cumpărate laCristofle în Franţaerau grele şi simpleEra o cameră foarte



le plăcea să vinăaici.

Deşi pisicile ei nuaveau voie în

restaurant, eraubinevenite în

bucătărie, undeîntotdeauna găseauceva resturi, şi eafugi înapoi să le iade acolo. Roberto



avea să fie curândacasă. Noua lulocuinţă era aproapede a lor – exact pe

nisipoasa AvenidaAtlantica.

Sebastião o văzuenind, cu părufâlfâind în toatedirecţiile, sărind lafiecare al patrulea



pas, picioarele elungi parcurgânddrumul repede.

— Amélie! El î

făcu semn cu mânaCe-ai zice de un

înot? — Nu acum, strigăea ferindu-şi ochide soare. Trebuie săl găsesc pe Roberto.



Oare nu asta făceaîntotdeauna? segândi eîndreptându-se prin

grădină spre plajă. Îa lipsi, când va

pleca în Franţa; nuşi putea închipuiaţa fără Amélie. O

iubea cu adevăratdar Franţa însemna



promisiunea unenoi vieţi pentru elcu acces la cei mabuni profesori în

domeniul pe care şil alesese

arhitectura. Unde sepoate studia mabine decât înEuropa? Va vedeaîn sfârşit, acele



minunate palate aleRenaşterii din Italiacastelele şbisericile din Anglia

şi marile catedraleale Franţei. Şi

bineînţeles, Parisul!Diego Benaventese prefăcea că nuascultă, în timp ceRoberto vorbea cu



Amélie într-un colţ –ea spusese că are săi încredinţeze unsecret . Buzele lu

Diego se curbară întimp ce o urmărea

încă nu ştia că nuputea să câştige?Roberto eraprietenul luiprietenul lui special



erau nedespărţiţi laşcoală – şi acasăDoar când eraprimprejur, apăreau

probleme – cânderau singuri

Roberto era altfelmai uşor deconvins,întotdeauna gata săaccepte ceea ce



dese.Amélie îl urmăr

cu coada ochiuluiCe mai pregătea

oare? De obicei, nuo lăsa singură cu

Roberto. — Uite, spusescoţând o prăjiturăturtită dinbuzunarul şortului



am păstrat astapentru tine – e de laCelestine, din careţi plac.

Roberto ştersepraful şi firele de aţe

de pe ea şi îi oferi şei să guste. — Nu, mulţumesc

spuse eaîndepărtându-se. E



toată pentru tine.Se uită în juru

fântânii, băgându-şrepede capul în jetu

ei de apă răcoroasăscuturându-şi

picăturile din păr caun căţel. — Roberto! — Mm? mormă

el terminându-ş



repede prăjitura. — Unde crezi că s

a dus Diego, oare? — Nu ştiu, era

aici acum un minut.Amélie era

neliniştită. Diegopregătea cevasimţea asta.

Uitându-se în jursă se asigure că



nimeni nu era peaproape, Diegoscoase săculeţul pecare îl ascunsese în

spatele uşigrajdului. Gura

săculeţului erastrâns legată cu osfoară şi îl ţinu cuatenţie, departe detrupul lui. Fido ş



Minou leneveaulângă peretelegrajdului, la soareuitându-se la el cu

ochi somnoroşi. — Vino aici, Fido

o chemă el, bătândcu un băţ înpământ. Aicifetiţo!... vino să vezce am aici.



Era tipic pentruAmélie, se gândi ecu dispreţ, să-i deaunei pisici nume de

câine, şi încă unumasculin.

— Aici, fetiţo, oîndemnă el.Intrigată de băţu

care bocănea, pisicase mişcă, precaută



spre el. Diego oapucă repede deceafă, trecând obucată de sfoară

prin zgarda ei, ca s-oţină. Apoi, vesel

desfăcu săculeţul şîl aruncă jos. Unşarpe subţire, negruse strecură dindeschizătură, cu



limba mişcătoaredând din capclătinat, căutându-pe cel care î

prinsese. Diegoaruncă pisica ce se

zbătea în faţaşarpelui şi se dădurepede înapoi, cândşarpele îşi aruncăeninul în aer



Târându-se, Fido seuită fix la reptilămişcându-şi coadaîncet.

— Haidemurmură Diego

îmboldind-o cubăţul. Pisica se dăduiar înapoi. Diegoîmpinse băţul lui cuexasperare spre



pisică, exact cândAmélie şi Robertodădeau colţul. CândAmélie ţipă, şarpele

se mişcă din nouaruncându-se spre

pisică; aceasta sărînalt, muşcându-tare în spatelecapului, aproapetăindu-i-l. Stând



apoi pe picioareledin spate, Fido seuita, uluită, laşarpele care se

zbătea pe jos.Sebastião veni în

fugă de după colţsperiat de ţipeteleîngrozite ale luAmélie. Înţelegândscena dintr-o



privire, îl apucă debraţ pe Diegorăsucindu-i-l laspate.

— Spune-mimediat, ce se

întâmplă, ziseSebastiãoameninţător.Adevărul, Diego!

— Am văzut



şarpele, urlă Diegocând Sebastião îridică ceva mai multbraţul. Am încercat

să-l îndepărtez depisică. Am bănuit că

o s-o atace. — Şi de unde aapărut şarpeleDiego?

— Nu ştiu!



— Atunci, nucumva din sac?

— Nu ştiu!Sebastião îi ma

suci mâna ultimaoară.

— Asta o să teînveţe să maîncerci să omorpisica lui Améliespuse el. Era timpu



să capeţi şi tu dinpropria ta doctorieEşti un rău şi unlaş, Diego

Bonavente. DacăAmélie ar fi băiat, n

ai îndrăzni să facceea ce-i faci ei – amăzut cum cravaşa

poneiul ei, zileletrecute. Dacă îi ma



provoci vreunnecaz, am să-i spuntatălui tău –probabil că o să te

trimită înapoi laţară.

Diego era cuadevărat un băiat aoraşului şameninţarea cutrimiterea la ţară



era unaîngrozitoare.

— O să-i cerscuze lui Amélie, î

ceru Sebastião, cu oprivire dezgustată

şi spune-i că n-o sămai încercniciodată să le facreun rău pisicilor

ei.



— Dar sunt sigurcă n-a vrut să facăasta, SebastiãoRoberto sări în

ajutorul prietenulusău. E aşa cum a

spus el – şarpele eraacolo şi el încerca săo salveze pe Fido.

Amélie şedeaghemuită pe trepte



strângând-oprotector pe Fidocând se apropieDiego.

— Îmi pare răuAmélie, spuse e

uitându-se în jos lapiciorul lui. N-am sămai încerc să le facrău pisicilor tale, îţpromit.



Amélie nurăspunse, uitânduse, tristă, când eplecă de lângă ei, o

figură singuraticăîndreptându-se spre

întinderea goală aplajei. Roberto seuită după elsuferind. Se întoarseînapoi spre Amélie.



— Sunt sigur căîntr-adevăr, n-a vrutsă-i facă niciun răului Fido, Amélie... şi

oricum, şi-a cerutscuze.

El se uită cuîngrijorare pestecurte, văzând cumdispărea Diego dupăcotitură, şi nu ma



putea suporta. — Mă duc după el

zise, luând-o la fugă.Amélie se uită

os, în pământluptându-se cu

lacrimile. Sebastiãose uită la ea cuîngrijorare. Episoduera mai mult decât omeschinărie. Diego



devenea periculosnu se putea şti ce vaîncerca data viitoareşi, orice ar fi, avea

să fie împotriva luAmélie.

— Uite ce-i! spuseel, aşezându-sealături de ea şluându-i mâna micăaspră, în mâna lui. O



să trebuiască să tefereşti de Diegocând eu n-o să fiuaici. Nu poţi avea

încredere în el. — Ştiu, şopti ea

strângând-o pe Fidolângă obrazul ei, cael să nu-i vadălacrimile. AhSebastião, aş fi dorit



să nu pleci. Parisul eatât de departe. Asă-mi scrii?

— Am să-ţi scriu

în fiecaresăptămână, zise el

Promit. — Iar eu am să-ţscriu în fiecare ziură ea. Am să-ţspun totul. Ah, te



iubesc cu adevăratSebastião.

***Edouard

d’Aureville se afla înmijlocul mări

întunecate. Urmăricu un sentiment depanică, cum



luminile feribotuludispăreau în GolfuMexiculuiîntrebându-se cum

de reuşise să se bagesingur în această

situaţie. Atunccând luase feribotudin Tampa, Floridaei uitaseră sămenţioneze că St



Petersburg era doarun sătuc şi nu aveadebarcader. Pur şsimplu, l-au aruncat

peste bord în barcaasta mică şi putredă

şi i-au arătat spreun mal invizibil. — Sunt zece

minute de vâslit, îspusese căpitanul



Nu te îngrijora în cepriveşte barcaUrmătorul pasagerdin St. Petersburg o

să o aducă înapoi.E ridicol, se gând

el, aranjând vâsleleDacă amsupravieţuit înAmazon, să mă ianaiba dacă o să mor



aici.Băgă vâslele în

apă şi ascultăTrebuie să fi vâslit

de cel puţindouăzeci de minute

iar căpitanul zisesecă nu-s decât zeceDar, oricum, era înMexic. Câtevaminute în plus sau



minus nu macontau.

Fluxul părea să seschimbe, simţea

cum creşte, apoi, încele din urmă, auz

sunetul valurilorcare se sparg demal. Aproape înacelaşi timp, văzuluminile, clipind ş



mişcându-se pestealuri şi se îndreptă

spre ele, ajutat deflux, ştergându-şi de

pe fruntetranspiraţia de

uşurare şi de teamăcând legă barca lamicul debarcader delemn, iar picioarelelui tremurânde



dădură din nou depământ solid.

Se afla acolopentru că auzise că

Henry Flaglerpetrolist ş

antreprenor de căferate, voia sădezvolte acest stattânăr, din care unelepărţi erau încă în



stare de sălbăticieDin cauza soţiei lubolnave, Flaglerfusese obligat să-ş

petreacă iernile înSt. Augustine ş

descoperiseplăcerile climeideale cât şi lungileplaje bătute de vântale Atlanticului



Dându-şi seama depotențialul lor ca locde distracţie pentruînfriguraţii din

Nord, el cumpărasecalea ferată, o

extinsese în sudpână la Miami şintenţiona să oprelungească madeparte, până la



punctul cel maîndepărtat – KeyWest.

Edouard trecuse

în zig-zag, neliniştitprin Florida, uneor

călare şi uneori cutrenul, mergândspre Est, prin micileorăşele de coastăDaytona ş



Rockledge, apoi înos, spre oraşuadormit Miami, prinale cărui parcur

atârnau flortropicale roşii pe

fundalul celui macurat cer albastruNoul hotel măreţ alui Flagler se înălţadeja şi avea să fie



terminat în curândEdouard ştia că va floc pentru mai multde un singur hote

într-un loc caacesta, iar pământu

era ieftin – îşi puteaalege o parcelă. Ecumpără o bucatămare de plajă carese întindea în spate



prin ierburi de dunepână la pietrişumăturat de vântÎntr-o bună zi, se

gândi elmăsurându-l cu

pasul, cu satisfacţiape care doarpământul lupropriu o putea daunui bărbat, am să



construiesc aici unhotel care o să fiemai bun decât al luFlagler – mai bun ca

al oricui.Nu era uşor să

ajungi la Key WestFeribotul se oprea lazeci de insuliţe careformau coadaFloridei, dar



călătoria merita săfie făcută. Vechiunume spaniol aoraşului era Cayo

Huesco – Cheia deos – numit astfel din

cauza stâncilor albede coral, care erautransformate dealuri într-o pulbere

fină, de culoarea



oaselor omeneştiPulberea seamesteca în maretransformând-o într

un turcoaz opaculuitor, iar drăguţu

port mic îşi trimiteaflota de pescuit peaceastă apălăptoasă, ce aduceazilnic o captură de



creveţi şi crabi cucarcasa moale, şi cutot felul de peştiStrăzile nisipoase

din Key West eraumărginite de

trotuare din lemn şde copaci carefăceau umbră, ca şde case cu faţadaalbă, iar pe dealurile



din spate, ascunseîntre desişuri demagnolii, lauri şportocali, erau vile

răcoroase, pastelatea căror linişte era

tulburată doar defâşâitul sec afrunzelor de palmierşi de ţârâitul ascuţital greierilor.



Cerând o bererece, Edouard priveatrecătorii stând peeranda hotelulu

St . James de peStrada Principală.

Ce rai mai bun depace şi linişte arputea găsi oare, înafară de acesta? Vacumpăra una dintre



acele case de pedealuri şi o va aducepe Amélie aici

— O să-i placă

Ah, cât de mult îlipsea. Îi lipsea, î

plăcea când ea i seghemuia pegenunchi, cerându-să-i spună vechilepoveşti, de când e



şi cu tatăl ei eraudoar copii, încastelul din FranţaUneori vorbea

gânditoare, despremama ei, Léonie.

— De ce a trebuitsă moară, Edouard?Pusese aceeaşîntrebare, cu aceeaştristeţe, de ma



multe ori. Dacă tatămeu era un înotătoratât de bun, de cenu a putut-o salva

pe ea şi pe eînsuşi?

El îi răspunsesecu mici minciunprotectoare. Léoniedevenise un mitfrumoasa tânără



mamă, care muriseatât de tragicîmpreună cu soţuei. În mintea lu

Amélie, Léonie eradoar o figură de vis

aproape ca şi înmintea lui. De câteori se uita la Amélieîşi amintea de ea. Îsemăna atât de



mult: aceeaşi pieleca de piersicăfrumoşii ochchihlimbarii şi

bineînţeles, acelaşpăr de culoarea

şampaniei.Edouard se uităfără să vadă, pestemarea albastră, spreinsula exotică. La



distanţă doar de undrum cu feribotulera Cuba. Brusc, sesimţi foarte singur

Ce-mi trebuie miese gândi el cu un

zâmbet, estedragostea unefemei bune. Poate căatunci voi fmulţumit!



Capitolul

6Verronet oftă cu

exasperare în timpce căuta printrenumeroasele hârti



de pe biroul luMonsieur. Va trebufăcut ceva, se gândel cu resemnare; era

imposibil să găseştceva printre hârtiile

astea, în ultimareme. Mai erauîncă hârtii despreprocesul demultîncetat, pentru copi



fuseseră păstratetoate. Luă undocument şi se uităla el, uluit, – era un

raport în legătură cuo propunere privind

unirea a douăoţelării. Crezuse căGilles se ocupase detreaba asta, în urmăcu câteva



săptămâni. Oare nui spusese aşa chiarDe Courmont?Probabil că omu

înnebuneşte, ia teuită la masa asta de

lucru!Împinse,nerăbdător, teancude hârtii. Cine ştiece s-o mai fi pierdut



pe-aici? Lui DeCourmont nu-i mapăsa în ultimareme decât de

rapoartele despreLéonie şi de

căutarea inutilă afetiţei. Era obsedatde afurisita aia defetiţă! Din cauza eiîşi neglija



problemele deafaceri. De ce nurenunţa la ea – şi laLéonie? Desigur, nu

pentru că nu aveaalte femei. Doamne

exista o listăîntreagă şi îl costauo avere. Dar era caun copil care apierdut o jucărie



favorită – numai peaia o voia!

Singurul lucrucare îl interesa în

oarecare măsură, înafară de Léonie ş

fiica ei, erauautomobilele lui –şi, slavă Domnuluşi pentru atât! Cepuţin pe astea le



păstrase subcontrolul săupersonal – aproapetoate celelalte

afaceri erau delegatealtcuiva în ultima

reme, pentru ca esă o poată urma peea prin Europa. Cumpleca Léonie întrunul din turneele ei



el dispărea pentrucâteva zile icicâteva colo. Pur şsimplu, nu putea sta

departe de ea.Ah! Aici era ceea

ce căuta – nota cupreţulcomponentelorpentru noualimuzină care era



programată să intreîn producţie întoamna următoareCa de obicei

cauciucul costa mamult decât oţelul

mai mult decâtaproape oricaredintre celelalteelemente de pe listăCauciucurile alea



începeau să aibă unpreţ prohibitiv. Segândi la cauciuc untimp, trebuia făcut

ceva în sensul ăsta –o să discute cu De

Courmont, când o săină. El avea câtevaidei.



***Monsieur stătea

în fundul săli

teatrului întunecatfără să priveascăscena, pierdut îngânduri. Se aflaacolo în fiecare

seară, caîntotdeauna când

Léonie era la Paris



Seara asta eraultima din a treiastagiune a ei şi, defiecare dată, ea era

şi mai perfectă. Erasupărat pe succesu

ei – era mai multdecât un succes, eadevenise un cult, ocelebritate. Oriundese ducea, era tratată



ca o regină, nu doarîn Franţa, ci şi înîntreaga Europă. Baauzise azi un zvon

că urma să plece înAmerica. America

Cât de des se rugasede el să o ia acoloIar acum, eraindependentă; eacrea moda pe care o



urmau alţii, îcopiau stilulcoafura, aspectulChiar şi cea care î

aştepta acum laHotel Crillon , în

apartamentulalbastru, avea unpăr blond care semişca în juruumerilor ei, în



acelaşi stil egipteanca al lui Léonie.

Plasatorul se uităla el fără interes –

bărbatul ăsta eramereu acolo, nu se

aşeza niciodatăspunea că preferă săstea în picioare. ŞMaroc îl observă. Econtrola în fiecare



seară să vadă dacăera acolo – Léonie îcerea astaîntotdeauna. Ş

creanga de iasomieapărea în fiecare

seară; cabina sesufoca de mirosuflorilor. Dar, curiosea refuza să learunce. Privi la ceas



când Léonie intră înscenă, uitându-se lapublic cu aceeaşprivire

provocatoare. Înseara asta, aveau o

întârziere de cincminute. Trebuia săadă din ce cauză

Maroc eramanagerul lu



Léonie de trei andeja, organizându-turneele,coordonând

producţia împreunăcu Paul Bernard

ajutând-o săgăsească noi melodişi noi scenografifăcând contractelepe sume tot ma



mari, atât de uriaşeacum, încât şi el erauimit că directoride teatre erau de

acord să leplătească. Dar

plăteau – şi se rugausă mai vinăCălătoriserăîmpreună prinEuropa şi, în



curând, vor pleca înAmerica unde, deşera încă o artistănecunoscută,

direcţia-îi garantasesuma substanţială

în dolari pe care oceruse el. Eraemoţionant:cucerise Europa, iaracum avea să



cucerească LumeaNouă! Viaţaparticulară a luLéonie, când avea

timp pentru ea, eraa ei proprie, cât se

putea de simplă, încontrast cu situaţiaei în societate. Tottimpul liber pe carel avea şi-l petrecea



la han, refugiul efaţă de public şi depublicitatea care ourmărea peste tot.

El se uită laMonsieur. O

urmărea cuintensitate. Ea numai vorbise cu el depeste zece ani ştotuşi el continua să



ină în fiecare searăs-o vadă. Clătinânddin cap cu uimirefaţă de forţa

obsesiei acestubărbat, Maroc se

strecură pe uşăîntorcându-se înculise.

***



— Domnule, tuș

erronet, încercândsă-i atragă atenția.

De Courmont

ridică privirea de labirou, obosit.

— Ce mai eerronet? — În legătură cu

cauciucurile,domnule... pentru



maşinile cele noi. Văamintiţi că am maorbit despre

chestiunea asta

Preţul lor este acumcu adevărat

prohibitiv.De Courmont selăsă pe spătarufotoliului de pieleerde şi se gândi la



problemă. Eraadevărat. Costucauciucului părea săcrească de fiecare

dată când seinteresa, iar

producătorii urcauşi ei preţul în modcorespunzător.Profiturile lortrebuiau să fie



uriaşe. — Ştiu că veţi f

de acord cu minedomnule, când spun

că suma cheltuită pecauciucuri pentru

automobilul nostruestedisproporţionată,dar am o Idee. Înprezent, nu există



nicio cale de areduce costurile, darodată cu extindereaindustriei de

automobile, poate artrebui să ne gândim

serios să devenimnoi înşineproducători – amputea furnizaEuropei cauciucur



şi produse asociatereducând preţurileactuale şi, în acelaştimp, reducând

propriile noastrecosturi. Există o

marjă mare de profitce se poate obţineIată aici nişte cifredomnule. O să fienevoie de puţină



muncă, desigur, daram făcut niştecercetări şi cred cădacă aţi vrea să

cumpăraţi cauciucudirect din Brazilia –

poate chiar preluândo plantaţie – ar fi ochestiune mai multdecât viabilă.

De Courmont



asculta. Verronetera un om priceputera loial şi aveainstinctul

intrigantului, de agăsi o neregulă într

un contract sauîntr-o afacereavantajoasă. Luândmicul model roşu anoii limuzine De



Courmont de pebirou, el o plimbă înmâini, plăcându-liniile netede, lipsa

de fleacuri şi deornamente care o

stricau pe ceadinainte. Asta eramai subţire, malungă şi cu mult maputernică. Îşi amint



când le dăduse luGérard şi luArmand micilemodele ale primulu

automobil – nufusese oare atunc

când Gérard seîmbolnăvise atât derău? Sperase căGérard îl va urma înafaceri, dar el era



hotărât să devinăarhitect. Armand vaprelua afacerea, luîi plăceau

automobilele. — Domnule!

El se uită în sus. — Acum, ce mae?

Verronet sestăpâni.



— Cauciuculdomnule, pentruroţi. Dacă sunteţinteresat, am găsit

câteva contracte înBrazilia, există

câteva firme careproduc cauciucul cebun, Pará , de careavem noi nevoieTrebuie să fie foarte



dur şi am înţeles căacesta provinenumai de pemalurile de Sud ale

Amazonului; pe celede Nord creşte doar

tipul „moale”. Suntmai multe companiiAgenţia Heve Belem , Compani Pentamayo şi Oro



Velho , sunt cele mabune. Va fi nevoie săse meargă la Manausşi să se aranjeze

cumpărareaproducţiei dintr-un

anotimp întreg, dela una sau mamulte dintre acestecompanii, la un preţfavorabil.



după haină. — O să discutăm

asta mai târziuerronet.

— Dar... — Nu acum

erronet, n-amtimp.Verronet scoase

un oftat furios. Astapoate însemna o



amânare de încă olună, chiar două. DeCourmont nuspusese când se va

întoarce.



Capitolul

7 De data asta

Monte Carlo osalută pe Léonedupă voia ei – ca pe



o stea, o celebritateeleganta tânărăfemeie în mătăsurde la Fortuny ş

brăţări cu smaraldeşi cu păr lung, blond

închis. Léonie îşuca rolul cuaplomb, zâmbindu-mulţimii cândumbla prin cazinou



amintindu-şiuimirea ei din aceaprimă seară când îîntâlnise pe

Monsieur, cândlumea se dăduse

deoparte ca să-l lasesă treacă pe ducelede Courmont cu eala braţ. Acum, lumeaîi făcea loc ei



directorii seînclinau şi portarii osalutau. Iar la Caf de Paris i se reţinea

întotdeauna masaei.

Dar faima îşi aveapreţul ei. Muncisedin greu ca să oobţină – şi munciseşi mai mult ca să se



menţină – iar viaţaei publică îi lăsaprea puţin timppentru plăcer

personale. Jacquesnefericit cu puţinele

momente pe care le acorda din viaţaei ocupată, nuplecase de bunăvoieIar acum, se



întorsese la hanlocul ei favoritsingură, în cameraaceea albă, încă

neschimbată dinziua în care se

dusese acolo pentruprima oară. Poatedoar o lampă şi unmic covor, eventualdin când în când, un



bărbat..Uneori, îl zărea pe

Monsieur de ladistanţă, în vreun

restaurant elegantsau la cazinou –

întotdeauna cu vreotânără blondă labraţ. Dar ea îignora.



***Era întotdeauna

uşor să-i evite pe

spionii luMonsieur, când erala han. Era imposibica ei să seînvârtească pe acolo

prea mult şioricum, nu puteau

trece la nesfârşit



prin faţa hanuluiGilles îi schimba dincând în când, dar eştia că ea aflase

despre ei –deveniseră aproape

ultima ameninţareultima speranţă căea îl va duce laAmélie. Ea ştia însăcum să-i evite, când



era necesar.Se trezise înainte

de ivirea zorilor şera gata îmbrăcată

aşteptând pe terasăcând domnu

Frenard apăru să oconducă la NisaDrumurile eraupustii şi micul oraşalb abia începea să



se trezească, înmomentul când eajunseră. El o lăsă lagară, iar ea se grăb

pe peron ca săprindă trenul

rugându-se canimeni să n-orecunoască. Nu eranicio urmă aimaginii ei egiptene



nici ochi alungiţi cualbastru, nici păruîmpletit, nicbijuterii şi tunici de

mătase. Eradiscretă, într-o

rochie simplă, debumbac, şi cu oachetă, cu părustrâns sever la spateşi legat cu o



panglică. Era doar ofemeie oarecare, ofemeie frumoasă, cuprivirea pierdută.

Călătoria cutrenul era lungă ş

Léonie devenneliniştită în celedin urmă, fiindincapabilă săcitească din cartea



ei şi dornică săajungă mai repede ladestinaţie. Maşina oaştepta la gară ş

traversară frumoasaregiune Loire

străbătută de râurşi punctată de casemedievaleînconjurate deşanţuri cu apă, în



drum spre castelud’Aureville. Stâlpigemeni de piatră ceflancau marile porţ

de fier nu mai aveaugrifonii, luaţi la

plecarea familiei, casă le împodobeascănoua lor casă. Darcastelul arăta exactaşa ca atunci când



familia plecasenumai că ocupanţierau alţii.

O călugăriţă cu

faţa rotundă oaştepta la uşă să o

salute. O îmbrăţişăeselă şi o conduseîn hol.

— Copiii vor fatât de bucuroşi să



ă vadă, doamnăLéonie, spuse eaÎntotdeaunaaşteaptă cu

nerăbdare viziteledumitale.

Aceştia seridicară cu marezgomot de pescaune, când eaintră în cameră



erau două duzini defeţişoare mici, careîi zâmbeau şi îspuneau în cor

„Bună ziuadoamnă”, aşteptând

ca nişte căţei înlesă, un semnal deeliberare.

— Veniţi încoacele zise ea, veselă



întinzând braţelecând ei alergară spreea, emoţionaţidorind să fie primi

care primescsărutările ei

împingându-se,fiecare vrând să fiepreferatul pe care-a lua de mână când

se vor duce cu ea la



masă. — Bine, bine

acum fiecare a fostsărutat – şi e ora de

prânz. Şi apoi...Ea zâmbi spre

feţele lor curioase. — Şi apoi... rostirăei în cor.

— Şi apoi veţprimi darurile!



Sora Agnes râse. — N-au să ma

mănânce prânzuacum, spuse ea. N-o

să-i putem ţinepână când nu-şi văd

darurile. — Acum săedem, spuse

Léonie, umblând înurul mesei. Al cu



este rândul să stealângă mine de dataasta?

— Al meu, al meu

al meu este. — Şi al meu..

Cécile... — Vino încoaceCécile, şi tu

eronique... hai săedem cât puteţ



mânca.Ea le tăie carnea

şi le încurajă sămănânce legumele

ascultând,mulţumită,

discuţiile despremicile evenimentedin viaţa lorcotidiană. Doar aictrăia în realitate



amintirile ei despreAmélie.

Ideea îi venise dinsenin. Bani

începuseră să curgă mai mulţi ban

decât crezuse că eposibil. Fuseseşocată, văzândcastelul d’Aurevillescos la vânzare – e



fusese întotdeaunaacolo – familiad’Aureville locuiseîntotdeauna acolo

Charles îi spuseseasta. Şi atâta timp

cât le mai aparţineaîncă, însemna căîntr-o bună zi voreni înapoi; dar

acum ştia că nu vor



mai veni nici ei şnici Amélie. Léonienu uitase poveştilepe care i le spusese

Charles desprecopilăria lui idilică

era o casă care aveanevoie de copiiDacă Amélie nu aveasă locuiascăniciodată în castelu



d’Aureville, atuncalţi copii trebuiau săaibă această şansă.

Restul fusese

simplu. Cumpărasecastelul, discret

folosind numeleuneia dintrecompaniile ei, şi-transformase întrun orfelinat



tinereţea lor şpentru înţelegereafaţă de problemelecopiilor, sub

supraveghereablândă ş

competentă a soreAgnes. Cel mai miccopil avea acum doani şi fusese găsit petrepte, o fetiţă abia



născută. I se dădusenumele Léonie, dupăpatroana lor. Iar ceamai mare dintre

copii aveadoisprezece ani

ârsta lui AmélieLéonie îi iubea petoţi.

Ziua trecu prearepede, darurile fură



împărţite – jucăride pluş şi mingsăritoare de cauciucşi păpuşi şi cai de

ucărie şi trenuleţeşi multe cărţi. Erau

zmeie de înălţat înânt şi pungcolorate cu dulciur acestea din urmă

date pe ascuns şi cu



chicoteli, în spatelecălugăriţelorindulgente.

Călătoria spre

casă părea şi malungă decât la

ducere. Nu era o zodihnitoare, iarLéonie ştia că aveanevoie de odihnădar fusese ziua cea



mai fericită pe careo petrecuse, de lunde zile.

***Se afla la han de

două săptămâni –două săptămân

fericite de lenevie –şi aduna forţe

pentru turneul din



America. Mai întâiaveau să fierepetiţiile şi probelela costume ş

cântecele noi şi –ah, un milion de

amănunte la care nuoia să se gândeascăde pe acumDeocamdată, doreasă nu facă nimic, să



se plimbe, sălenevească,învârtindu-se decolo-colo, fără să

facă nimicimportant. De pildă

îşi usca părul lasoare sau alegealegume şi peştepentru doamnaFrenard, la Saint



Jean, sau stăteaîntinsă pe terasădupă cină, cu Bébéîn poală.

Apusul eraminunat în seara

asta, se gândi easomnoroasă,mângâindu-i blanalui Bébé, uitându-sepeste marea care se



întuneca, spreorizontul roşupătat cu norliliachii. Ochii i se

închideau deja şcăsca, întrebându-se

cum de reuşea să fieatât de obosită aicla han. La Paris nuera niciodatăobosită; poate că



acumula obosealapână ce venea aici.

— Ne culcămdevreme în seara

asta, draga measpuse ea luând-o pe

Bébé sub braţ şîndreptându-se,somnoroasă, peterasă spre cameraei.



Bébé se uita de pepat cum Léonie îşîmpletea părulaşteptând momentu

când stăpâna ei vaintra în aşternut, ca

să-şi facă şi ea drumpe cuvertură şi să secuibărească înbraţele lui LéonieAşa a fost



întotdeauna.Léonie nu-ş

putea aminti ceanume o trezise. Se

gândi că poatepentru că Bébé

încetase torsul, saudin cauză că erastraniu de rece?Blăniţa era la fel demoale, capul ei mic



era tot alături de alui Léonie, pe pernădar Bébé sepierduse.

O ridică şi o ţinuaproape, rugându-se

ca propria ei căldurăsă reînvie trupufără viaţă al luBébé, dar Bébémurise, iar Léonie



îşi pierduse cea mascumpă şi maiubită prietenădeţinătoarea

secretelor ei, cea cucare împărţise

necazurile,aducătoarea de râsşi linişte. i se păreacă lacrimile nu i seor opri niciodată.



Luând foarfeca,ea îşi tăie capotulde caşmir, loculfavorit de odihnă al

lui Bébé, şi oînfăşură în faldurile

lui moi. Goli cutiaei din lemn detrandafir, sculptată,în care îşi ţineabijuteriile, şi puse



trupul mic,nemişcat, al luiBébé, în acestcoşciug. Apoi, luă

cutia în grădină şi oîngropă în locul

unde stătuserăîntotdeaunaîmpreună săprivească oceanul şipăsările şi cerul. Ea



plantă un pom pelocul acela, un părcare va înflori înfiecare primăvară şi

care va fiîntotdeauna o parte

din Bébé.

***Turneul a fost

amânat Nu putea



lucra. Era neatentă,distrasă, moale, fărăenergie.

— O plânge pe

Bébé, îi spuse Maroclui Caro, în timp ce

se uitau amândoi laea, neajutoraţi. — Trebuie să-

găsim altă pisică. Opisicuţă... de aceeaş



rasă. — Dar n-am văzut

niciodată una caBébé, nicăieri în altă

parte... era atât demică şi maronie. Nu

ştiu de ce rasă eraMaroc. — Am să aflu

promise el. Am să-găsesc altă pisicuţă



Nu pot suporta să oăd aşa.Îi trebui o lună de

căutări intense

nimeni de pe Coastade Azur nu ştia de

pisici de soiul ăstade unde apăruseBébé era un misterSe duse madeparte, în



interiorul ţăriigândindu-se căenise de la vreo

fermă, sau de pe

dealuri, dar nimennu ştia. Trebuia să

găsească unspecialist. DoamnaHermione eraspecialistă. Aveacincisprezece pisic



şi înţelese imediatce căuta el.

— Astea suntpisici din munţi

elveţieni, îi spuseea, de parcă ar f

fost surprinsă cumde întreba aşa cevaLe găseşti sus, înAlpi, chiar lagraniţă. În locu



dumitale, aş căutaî n apropiere deAnnecy.

Maroc a făcut

această călătorieobositoare cu dragă

inimă, sperând că, lacapătul ei, va afla onouă Bébé.

La Annecy primînsă altă informaţie



exista un mic lacimediat dupăgraniţă, nu era marelucru acolo – câteva

ferme, câteva vile –dar era posibil ca

acolo să aibă pisicilealea mici, maronii.Se plimbă în juru

lacului, dorind să favut timp să se



bucure de aerurece, proaspăt, cumiros de eucalipt şpin, îndreptându-se

spre ferma de lamarginea une

pajişti împestriţatecu flori albastre şgalbene, auzindsunetul tălăngilorCând ajunse la



lăptăria unde soţiafermierului se ocupacu bătutul untuluiaproape că se

împiedică de opisicuţă mică

maronie. Stătea pespate, mişcându-şprin aer lăbuţele cuperniţe roz. Găsisepisica lui Léonie.



***Era doar cu o

nuanţă mai închisădecât Bébé şi cevamai deschisă peburtă şi sub bărbiedar avea acelaşi cap

triunghiular şi ochoblici galbeni şi era

la fel de moale Se



cuibări în braţele luLéonie, de parcăaparţinea loculuaceluia, torcând

încrezătoare. Léonienu crezuse posibi

să iubească o pisicădupă Bébé, dar astaera irezistibilă.

— Vai, Maroccum aş putea să-ţ



mulţumescreodată? — Nu-i nevoie

zise el cu un

zâmbet. Mi-e deajuns că eşt

fericită. — N-am s-o uitniciodată pe Bébé.

El se aşeză lângăea şi îi luă mâna.



— Nici nu trebuiespuse el, dar astaeste alta... opisicuţă ciocolatie

Şi uite, deja teiubeşte.

Lăbuţele mici îfrământau braţudrăgăstos, şi Léoniezâmbi printrelacrimi.



— Chocolat, spuseea, aşa o va chema.

Singurătatea fărăBébé fusese de

nesuportat,camerele de la han

se păruseră goalefără prezenţa epoznaşă, terasa eratăcută fărăzgârieturile



lăbuţelor ei, iarpatul era trist fărăgreutatea ei micăliniştitoare. O

strânse în braţe penoua ei pisicuţă; vor

fi prietene.



Capitolul

8Sebastião de

Santos era bucuroscă venise la Paris. Îplăcea totul acolo



iaţa străzii cucafenele, terase şbistrouri, acele ba musette unde putea

întâlni fete şi puteadansa şi bea puţin

şi spaţiul deschis dela Bois şi grădinileLuxembourg şpodurile şbuchiniştii de pe



chei, unde puteagăsi minunate cărţechi, pe câţiva

bani. Era fericit

cufundat săptămânîntregi în desene ş

schiţe şi cercetândclădirile vechi şcontemporane, carefăceau ca obiectustudiilor lui de



arhitectură să fieiu, în sfârşit. Se

bucura de libertateape care o avea

departe derestricţiile casei ş

ale familiei, trăindîn oraşul cel mafascinant din lumeîn compania noilorsăi prieteni.



Locuinţa lui eraîntr-o clădire vechedărăpănată, depiatră, care dădea

spre o curtepietruită, păzită de

o portăreasă aprigăcare urmărea cuochi de vultur ca nucumva bărbaţitineri să aducă fete



acolo. Totuşi, faptucă ea era surdă de-abinelea şi cădispărea în fiecare

seară la optînchizându-se în

apartamentul eiluând cu ea o sticlăde băuturăpermitea caapartamentul lui să



fie locul multorpetrecerizgomotoase, caaceea pe care o

avusese cu o searămai înainte.

Se ridică din patîşi trecu mâinileprin părul desdrept, blond, şi oporni căscând spre



fereastră; odeschise, ca să lasesă pătrundă aeruproaspăt de

dimineaţă.Inhală adânc

Gérard mai dormeaîncă pe canapea. — Hai, trezeşte

te, strigă el. Mi-efoame.



— Uf! fu singururăspuns.

Sebastião râse. — Mă duc la Dôm

să iau micul dejunii şi tu?

— Bine... cred căda.Gérard ieş

mormăind de subpături, clipind din



ochii lui albaştri, lasoarele luminos adimineţii.

— Cum poţi să

mai mănânci, dupănoaptea trecută

spuse el, uitându-secu dezgust la şirude sticle goale dein de pe masa

pătrată. Unde sunt



ceilalţi?Sebastião ridică

din umeri. — Dacă te referi la

fete, ele au plecatînainte ca dragonu

să se trezească..sunt îngrozite de ea. — Trebuie

neapărat să-ţschimbi



apartamentul,Sebastião, spuseGérard râzând. Cumpoţi să te împaci cu

femeia aia bătrânăcare se amestecă în

treburile tale? — Îmi place aiciÎmi place aceastăclădire veche... mi sepotriveşte. Oricum



hai să mergem. Morde foame.

Gérard deCourmont era tot

atât de brunet pecât era Sebastião de

blond; avea părcastaniu închisaproape negru, ochde un albastruînchis, care păreau



că văd mai multdecât intenţionai săi arăţi şi o faţă finăcu oase puternice

cu o oarecarearoganţă în profil. Î

cunoscuse peSebastião launiversitate şi, cutoate că era cu unan mai mare, cei do



au devenit curândprieteni. El locuiapractic înapartamentul lu

Sebastião, preferândlibertatea acestuia

în locul casefamiliei. — Mai bine te-a

duce acasăsăptămâna asta



spuse Sebastiãocitindu-i gândurilemama ta o să seîngrijoreze.

— Stă la ţarămajoritatea

timpului, în ultimareme, şi n-areimportanţă preamare dacă sunt saunu acolo.



— Şi tatăl tău?Sebastião eracurios.

Gérard ridică din

umeri. — Cine ştie? Cred

că îşi petrece ceamai mare parte atimpului la fabricăcu desenatorii – vorsă scoată o nouă



maşină-sport anuacesta.

Nu voia să segândească la tată

lui, îl vedea rareorîn ultima vreme şi

când îl vedea, sesimţea vinovat cănu intră în afaceriTatăl lui trăiseîntotdeauna viaţa



cum a socotit decuviinţă – la fel vaface şi el.

Alergară împreună

în jos, pe scarăstrigându-i un vese

„bună ziua” bătrâneîn rochie neagră şghete, ce şedea încurte tricotând altăîmbrăcăminte, tot



neagră. — Hei, strigă ea

ai o scrisoare.El se uită la plic.

— Trebuie să fieiar de la Amélie

spuse el zâmbind.Îi plăcea săprimească scrisorileei.

— Ce o mai f



făcut de data asta?zâmbi GérardScrisorile luAméllie erau o mare

sursă de distracţieEa îi scria mereu lu

Sebastião epistolelungi, cu amănunteale activităţizilnice: călărituîmpreună cu



Roberto şi Edouardde-a lungul plajeicum au fost prinşde furtună afară, la

Barra de Tijucaplictiseala

examenelor de laşcoală, întâmplărcu Fido şi Minou, şlupta ei continuă cuDiego Bonavente. Ea



ilustra aceste lungpoveşti cu micdesene cu portretuei, o fată cu faţa

rotundă, păruâlvoi şi picioare

subţiri în şort debăiat, zâmbitoaresau furioasă, saustând în cap – astadoar ca să-ţ



aminteşti cum arătscria ea.

L a D ô m e eraliniște şi s-au aşezat

afară. Gérardcomandă o cafea, în

timp ce Sebastiãodeschise scrisoareaZâmbea în timp ce ocitea, trecându-i-opagină cu pagină, lu



Gérard: de data astaavea necazuri. Într-ozi foarte călduroasăîşi tăiase părul

forfecându-l urâtdeasupra urechilor

iar Isabellesupărată, o dusesela coafor la Hellotunde i-l aranjaserăîn bucle scurte, care



stăteau lipite decap. Era mulţumităspunea ea, pentru căacum arăta ma

mult ca Roberto, darsărmana bunica

plânsese pierdereafrumosului ei păr şadunase şuviţelegroase, lucioase, pecare le-a împletit în



cozi, ca să lepăstreze. În curândo să-i treacăsupărarea, adăugă

ea, pentru că e tareocupată cu planurile

ei de extindere aPavilionului , ca să-transforme într-unmic hotel. Uneori nuo pot crede pe



bunica, şi nici easingură nu poate. Seură că era menităsă facă parte din

burghezie. I s-ar fpotrivit să fie

doamna de pescaunul înalt dinspatele maşinii deînregistrat, într-unbistrou.



Se plângea căRoberto consideracă era preaautoritară şi î

desenase o micăimagine a ei, cu

colţurile gurii lăsateîn jos, şi o alta cufaţa cu un zâmbetlarg, unde îi scriadespre masa ei de



ziua de naştere, laPavilion , şi despreuriaşul tortîmbrăcat în zahăr ş

cu douăsprezecelumânărele. Iar

acum, abia aşteptasă plece la Key Westdin nou, cuEdouard; îi plăceaacolo, mai ales să



meargă la pescuit cubarca şi apoi săgătească seara, peterasă, ce au prins

pe un grătar carescotea fum – de data

asta mergea şRoberto. Diego erafurios.

Gérard respirăadânc şi râse –



propoziţiile şgândurile lui Améliecurgeau într-o liniecontinuă, lăsându-

pe cititor fără sufludar amuzat.

— Mor denerăbdare săcrească, spuseSebastião.

— Zău? De ce?



— Ca să mă potîndrăgosti de earăspunse el cu unzâmbet.

Gérard se uită lael, plin de

curiozitate. — Cred căorbeşti foarte

serios. — Dacă ai să o



întâlneşti vreodatăai să înţelegi de ceAmélie te farmecănu poţi decât s-o

iubeşti.Gérard simţi o

înţepătură deinvidie. Ce plăcut esă ai o familie ca alui Sebastião – unităşi fericită – în loc de



una destrămată şamară ca a lui. OftăI-ar plăcea săîntâlnească pe

cineva ca Amélieîntr-o bună zi.

— De ce n-ai vencu mine în vacanţă?se oferi bruscSebastião. Gérardemitea asemenea



semnale desingurătate, încâtuneori îi părea răupentru el. Ţi-ar

plăcea la Rio. Ne-amduce la fermă cu

toată familia –putem lucra afară lacâmp, în loc să stămaplecaţi toată ziuapeste desene ş



perspective. Şi opoţi cunoaşte peAmélie.

Starea de spirit a

lui Gérard seîmbunătăţi.

— Mi-ar plăceaBineînţeles că o sătrebuiască să-i cerpermisiunea tatălumeu.



Sebastião râse. — S-ar putea să

nu vrei să te maîntorci, îi atrase e

atenţia. Rio este lafel de seducător ca o

femeie frumoasă.



Capitolul

9Verronet ura

localitatea ManausUra umiditatea careîl făcea să transpire



neplăcut încostumul lui albparizian, urainsectele şi ţânţari

care îl ciupeau cuinsistenţă, ura

mirosurile de junglăumedă, deputrefacţie şdescompunere şmirosurile fierbinţ



ale oraşului, deparfum, transpiraţieşi trestie de zahărŞ i în plus, nu

suporta putoareaacră,

atotcuprinzătoare, acauciucului.Ferindu-şi

privirile de labordelurile luminate



şi de la femeileulgar machiate, cu

dinţii de diamantepiliţi ascuţit ca

dinţii felinelor, seuită cu nervozitate

la carabineleWinchester,aruncate neglijentpe umerii unorbărbaţi mândri



oacheşi, veniţi dinterenurileîndepărtate decauciuc din susu

râului. Aştepta să-întâlnească pe

ultimul proprietarde terenuri de pelista lui. Stătusedeja de vorbă cu oumătate de duzină



unii dintre ei, cuochii lor duri şpistoale purtate laedere, îl băgaseră

în sperieţi. Alţii îşfluturau bogăţia lor

nouă, îmbrăcaţi încostume de in de laLondra, cu cravateCharvet de la Parisşi cu femei la braţu



lor, împodobite cusmaralde de laCartier ; îi dăduserăpreţuri la fel de

ridicate ca şi stilulor de viaţă. Se

iviseră şi una saudouă posibilităţmai convenabile, darplantaţiile lor sedovediseră a fi prea



mici. De Courmonta avea nevoie de

mult cauciuc, iarerronet spera ca

Wil Harcourt să fiecel care să i-

furnizeze. În cazcontrar, asta puteasă însemne încă olună în Manaus, încăutare. Se îndoia



însă că ar mai puteasuporta.

LocalulChurrascaría Onç

se numea aşa dupăfrumoasa femelă

aguar îmblânzităcare stătea leneşă pelanţul ei, în capătuîndepărtat alungului bar de



mahon cu oglinziiar Verronet se ţinucât mai departe deaceasta, când

comandă o bereamericană din

marele frigider. — Dumneatatrebuie să fi

erronet.El se răsuc



surprins. — Arăţi atât de a

naibii de stingheritîncât am ghicit că

eşti venit de curândla Manaus.

Verronet îanaliză repede: eraun bărbat puterniccu manierele directeale unui om care nu



avea nimic deascuns şi nu purtapistoale şi nici inelecu diamante! Dă

Doamne să aibădestul cauciuc, se

rugă el în gând, şi decalitate care îmtrebuie.

Wil îl conduse la omasă, trecând pe



lângă păzitoareaOnça. Ochii ei îurmăriră pe

erronet, în timp ce

el o ocolea cunervozitate.

— E destul deblândă. Wil rânji. Eucăuşă ca opisicuţă – cuproprietarul ei!



Verronet trecudirect la afaceriînşirând necesităţileCompaniei europen

a Fierului ş Oţelului : detalii cu

privire la cantităţila contractul pecinci ani la un preţfix, iniţial ridicatcare, după



aprecierea lor, se vaamortiza într-operioadă scurtă detimp şi care va fi, în

orice cazsubstanţial ma

coborât decât dacă lar fi cumpărat de laintermediari. Spreuşurarea lui, Wiconfirmă ceea ce



spera el să audăplantaţia Oro Velhoavea copacii cei mabuni de hevea

brasiliensis,furnizând cauciuc

Pará dur şi aveau ocantitate suficientăpentru nevoile luiWil promise că vadiscuta condiţiile



lui Verronet cupartenerul său şi osă-i comunicerezultatul într-o zi

două. Părea probabică vor încheia

afacerea.Verronet îl maprivi o dată pe WiHarcourt, caremânca,



entuziasmat, dinfarfuria lui cu carnefriptă. Harcourtcerea plata pe do

ani înainte. Astaînsemna o sumă

mare de banitotuşi,raţionamentul lui –că va acoperi oricecreştere mare a



preţului la cauciucudin anotimpuurmător – eraalabil. Asta însă î

făcea să fie nervosPutea, oare, avea

încredere în el? Dardacă, la sosirea înFranţa, cauciucuera de calitateinferioară? De



Courmont îl vaconsidera pe erăspunzător.

erronet se

cutremură,gândindu-se la

consecinţe. N-aveaniciun rost săcontroleze cauciucudin depozite, puteausă-i arate orice



oiau. Nu putea facealtceva decât să seducă pe râu în sussă inspecteze

plantaţia lor. SperDe Courmont, să

apreciezi treabaasta, se gândi el cuamărăciune, pentrucă o să te coste! Segândi avid la



mărirea de salariu şla posibile înlesnirla acţiunile DeCourmont, pe care

le-ar putea obţinedintr-un asemenea

contract, şi oftă. Vamerita oboseala.

***Verronet se



simţea ca uncaraghios încostumul lui noupentru junglă

cămaşa cu mâneclungi îi ţinea cald

iar cizmele înalteerau neplăcut destrânse pe picioarelelui deja umflate. Înplus, Wil Harcourt



purta hainele luobişnuite. Fierbea întăcere, dorind capartenerul lu

Harcourt să vinămai repede, căc

asul Liverpool Lad era deja pregătit deplecare.

— Uite-l, spuseWil, aplecându-se



peste balustradăHaide, urlă elcăpitanul Beckwitho să fie furios dacă î

faci să întârzieplecarea!

Edouard îşaruncă sacul pepuntea vasului cuaburi şi se grăbi săurce scara.



— A trebuit să măopresc la telegraf casă trimit un mesajacasă, zise e

zâmbind. Îi întinsemâna lui Verronet

E o plăcere săîntâlneşti unconcetăţean francezEu sunt Edouardd’Aureville.



Verronet clipiAuzise, oare, bine?Îi întinse mânaumedă.

— Domnul..d’Aureville?

— Nu v-am spuscă partenerul meu efrancez? întrebă Wil

— Un francezuitat, spuse



Edouard. N-am mafost acasă dedoisprezece ani.

Un zâmbet fix

masca interesul luerronet – desigur

existase un fratecare locuia înstrăinătate şi nutrecuseră oaredoisprezece ani de



la moartea luCharles d’Aurevilleşi de la dispariţiafetei lui Léonie?

— Şi unde eracasa

dumneavoastră,domnule? întrebă elEdouard

surprinse uşorutremur din vocea lu



erronet. De ce eraoare, atât de nervosbărbatul ăsta?

— Pe Loira

aproape de Toursă rog să mă

scuzaţi, adăugă elTrebuie să discut cucăpitanul pentru oîncărcăturăsuplimentară, pe



care o aducemînapoi dinSantarém.

Verronet se

întoarse spre Wil. — O coincidenţă

curioasă! spuse elDin întâmplaretocmai un francezfurnizează Franţecauciuc din Brazilia



Spune-mi, de ce nus-a întors niciodatăîn Franţa? Suntapoare care pleacă

în fiecare săptămânădin Belem.

— Familia luEdouard s-a mutatcu el, la Rio – mamalui şi fetiţa lui micăSunt fericite aici.



— Fetiţa lui?ocea lui Verronet

deveni ascuţităAtunci, e căsătorit?

— Nu, nu ecăsătorit. Amélie e

fetiţa fratelui luEdouard. El a muritcând ea era foartemică, iar Edouard acrescut-o ca pe



copilul lui.Verronet inspiră

greu. Ah, căilemisterioase ale

soartei. Iată, el seafla pe un vas cu

aburi, la cinci sutede kilometri în suspe râul Amazon, şi agăsit-o pe AmélieSe cutremură de



emoţie. Trebuia săfie singur, trebuia săse gândeascăTrebuia să-ş

analizeze mişcareaurmătoare.

Şedea pe patuîngust din micuţalui cabină şi se uitala peretele alb dinfaţa lui. El –



erronet – deţineacheia obsesiei luGilles de CourmontAmélie era singuru

lucru de care aveanevoie de Courmont

în viaţa asta – şavea să-l costescump!

Verronet râsetare. Nu mai trebuia



să fie chiar atât deatent cu afacereaasta cu cauciucul

a pleca în schimb

la Rio, să caute fatase uită prin hublou

dar Manaus era doaro siluetă ştearsă peorizontul care seîntuneca. La naibaAcum o să



trebuiască să treacăşi prin asta. Oftă şse trânti pe pat. EiAmélie a aşteptat

toţi anii ăştia, iarcâteva zile în plus

nu contau.

***Nori cenuşi

atârnau deasupra



acoperişurilor dinSantarém şEdouard urmăreacum ultimele

baloturi de cauciucerau încărcate pe

Liverpool Ladyaruncând o privireîngrijorată spre cerDacă nu ar fi fost

erronet, ei n-ar f



făcut drumul atât detârziu; spera că vorreuşi să se întoarcăla Manaus, înainte

de a începe ploiletorenţiale.

Fuseseră câtevazile grele. Verronetîl făcea să nu sesimtă în largul luidar nu ştia de ce



Era ceva neobişnuitla el. Fusese totuşamuzant să-urmărească pe

erronet, umblândobosit în tăcerea

înaltă, verde aunglei, aruncândpriviri în dreapta şîn stânga, de parcăs-ar fi aşteptat să fie



mâncat de viu înorice momentleşinând de teamăcând maimuţele

ţipau în corul lordin zori, spărgând

tăcerea pădurinemişcate. Verronetse întorsesemulţumit la bordu

a s u l u i Liverpoo



Lady şi îşi îngrijeanervii cu o sticlă dewhisky a căpitanuluBeckwith.

Verronet compusecu grijă telegrama

către De Courmont„Acţiunea cauciuc succes , scrisese elamân întoarcere câteva săptămâni



ca să urmăresc oinformaţie importantă d natură personală

Voi raporta cât ma curând posibil ”.

Oare spusesedestul? Voia să-i dea

lui De Courmontinformaţia cuîncetul, să-l lase să



creadă că ar fi otreabă extrem dedificilă, ba chiarpericuloasă. Apoi, î

a spune că o găsiseÎndelung pierduta

fiică a lui Léonie! Şîl va face săplătească fiecare pasdin drumul lui!

Cu un puternic



sunet de sirenăasul Liverpool Lad

se îndepărtă dedocuri în largu

râului leneşnămolos; în sfârşit

se întorceau laManaus. Verronetîşi sorbea mulţumitbăutura. În cele dinurmă, câştigase.



***Zgomotul ploi

care bătea toba pepunţi îl trezi peEdouard. Se uită laceas – trecuse de oratrei – şi se întoarse

pe partea cealaltăînchizând ochii, dar

zgomotul ploii bătea



necontenit înîntuneric şi vasul seclătina neplăcut perâul învolburat

Acum era complettreaz; înjurând

ploaia, îşi trasepantalonii şi ocămaşă şi plecă încăutarea unebăuturi.



Îl găsi pecăpitanul Beckwithla timonă, uitânduse afară în noaptea

spălată de ploaie. — Bună vreme

nu-i aşa? comentăcăpitanul umplândpaharele. Doarpentru raţe!

Edouard rânji ş



sorbi din whiskyPloaia era ca opânză solidăizolând micul vas cu

aburi care îşi făceadrum în susu

râului. Timoneriapărea un mic rai desiguranţă într-olume sălbaticăstrăină. Lumin



pâlpâitoare sereflectau în urmă, întimp ce Edouardasculta poveştile lu

Beckwith despreapoare şi furtun

din cei cincizeci deani ai lui petrecuţpe mare. Era unbărbat îndesat, dinYorkshire, care îş



dădea drumul lagură abia după cede al treilea paharde whisky. Beckwith

alterna băutura cunişte căni de cea

negru aburindpreparat de omul cestătea la timonă.

Ploaia se oprbrusc, de parcă ar f



fost închisrobinetul, iarcăpitanul îşi ridicăprivirea, surprins

Pe punte, el mirosaerul ca un câine de

ânătoare, privindcerul negurosdinaintea zorilor şapa neagră a râuluicercetând prin ceaţa



care se mişca înspirale, locul unde sar fi putut zărmalul dinspre partea

portului. — Mm, mormă

el. Nu ştiu ce e..ceva nu e în regulă. — Poate se

pregăteşte ofurtună, sugeră



Edouard,întinzându-seobosit.

Căpitanul ridică o

mână noduroasă întimp ce-şi ascuţeau

urechile la linişteDeparte, dincolo demişcarea râuluiputeau auzi unzgomot surd, ca un



tren îndepărtat caretrece prin noapte.

— Doamne, zbierăBeckwith, o să avem

necazuri! Secundsună clopotul ăla

afurisit... toţoamenii pe punte..sunt malurile râuluiafurisitele, le rupapele ploii. Se rup



bucăţi mari – sutede metri după altesute de metri. Forţacăderii lor va

produce un vamonstruos, poate

ajunge şi la şaseşapte metrînălţime. Edouardmai bine trezeşte-pe prietenii tăi ş



du-te jos. O să nerepezim spreadăpostul insulelordin mijlocul râului.

Wil era deja treazşi îşi trăgea pe e

hainele, cândEdouard bătu la uşalui Verronet.

— Ce este? strigăiritat Verronet. Abia



adormise, după cepetrecuse oreneliniştite,frământându-se, în

ciuda sticlei dewhisky pe care o

consumase. — Îmbracă-teurlă Edouard, avemnecazuri; seprăbuşesc malurile



râului.Verronet apăru în

uşă, alb la faţă. — Vrei să spui că

suntem în pericol?Era clar că el nu

putea fi de niciunajutor. — Mai bine sta

aici, jos, îl sfătuEdouard,



îndreptându-se sprescara dintre punţiO să fii destul de însiguranţă aici.

Verronet se uitădupă el, cu faţa

încordată de panicăSe uită în sus şi înos pe coridor – nuse vedea nimeni. Eraabsolut singur aici



os. Auzi brusc paşcare alergaudeasupra capulusău, în timp ce vasu

trăgea tare spretribord, prinzând

iteză, aruncându-în genunchiÎngrozit, se ridică cugreu în picioare şse târî spre scara



dintre punţiuitându-se afară larâul sălbaticînfuriat, noroios

zgomotul asurzitorsunându-i în urechi

Un val izbi puternicpeste puntescurgându-se în jospe trepte şaruncându-l din



nou. Cu un scâncetel se ridicăscuipând apă de râuşi se căţără din nou

sus pe scară. O luăspre timonerie

trecând pe lângă Wicare lucra alături demarinari pe punteînchizând nebuneştetambuchi ş



aşteptând.Verronet stătea în

uşă, ud leoarcă. — Ce se

întâmplă? întrebăel, răguşit. M-aţ

lăsat singur, acoloos. — Închide uşa aia

afurisită, urlăBeckwith, când



asul se aplecă şapa intră în cabină.

Verronet trântuşa, ghemuindu-se

la adăpostulemnului solid

urmărindu-leprivirea îndreptatăspre râu, expirândprin buze îngrozitecu un sâsâit



prelung, când seuită afară. La vreosută de metri madeparte, un val uriaş

de apă traversalăţimea râului

îndreptându-se spreei, căpătând vitezăpe măsură ce seapropia. Cu unzgomot asemănător



ruperii unor stâlpde fier, malurilerâului Amazon seprăbuşiră, cărând cu

ele copaci bătrâni desecole şi aruncându

i în torent, de parcăar fi fost surcele. Semai auzea şi un altzgomot în afară deurletul pământulu



care cădea, iarerronet îşi dădu

seama brusc că erapropriul lui urlet

îngrozit. Avea sămoară aici, în

sălbăticia asta. Îaduseseră aici ca săl înece. Se răsucicând Edouard vru sătreacă pe lângă el ş



se aruncă pe timonacare se sfărâmaîmpreună cucăpitanul Beckwith

care se străduia săţină vasul drept

Apoi, valul îacoperi.V a s u l Liverpoo

Lady se cutremurăsub impact, ca un



animal care moarelemnăria se rupse cuun sunet deîmpuşcătură de

pistol; metalelepârâiau şi gemeau

în timp ce torentupătrundea înăuntruerronet se luptă cu

greutatea apeiînecându-se cu masa



groasă, noroioasăcare îi apăsa ochii, îinvada nasul, îsfărâma plămânii

Era fără fund, fărăsfârşit, se îneca sub

greutatea aceea fărăformă. — Râu împuţit

urla Beckwithieşind la suprafaţă



încă agăţându-se detimonanefolositoare, carese mişca nebuneşte

aruncându-l pe el şpe Edouard înapo

în apă. Edouardsimţi o durereascuţită, când obucată de sticlăspartă îl izbi în



frunte. Beckwithieşi din nou lasuprafaţă,apucându-l pe

erronet,scuturându-l ca pe

un şobolanscoţându-i apa dinel cu lovituri înspate, până când

erronet scuipă ş



trase aer în pieptEdouard se ridică cugreu în picioareclătinând din cap ş

împroşcându-i peamândoi cu sânge

Unde era Wil? seîntreba el ameţitAh, Doamne, undeera Wil? Apa încămai inunda



timoneria.Clătinându-se, îşfăcu drum spre uşăîmpiedicându-se de

erronet, care seagăţase, paralizat de

frică, de bara scăriiasul se cutremurădin nouscufundându-seadânc în apă, iar



erronet îl apucă peEdouard.

— Unde te duci?urlă el. Nu mă lăsa

aici singur... Vrei sămor... vrei să mor?

Sărmanul, enebun, se gândEdouard,îndreptându-sehotărât spre uşă, să



l găsească pe Wil.Mă lasă aici să mă

înec, se gânderronet, îngrozit

de frică. Asta-i! El adescoperit că eu

lucrez pentruMonsieur, ştie căam aflat unde esteAmélie şi că am să-spun lui Monsieur



că ea e la Rio şi îaşteaptă. Iar el vreasă scape de mineSă mă ucidă ! O s

mă închidă aici c să mă înec – ş

nimeni n-o să afl niciodată ! Verronet

se aruncă spreEdouard când acestadispăru în sus pe



trepte, apucându-de picioare. Edouardcăzu pe trepteleînşelătoare de lemn

alunecând înapoiîmpingându-l pe

erronet sub apacare curgea, adâncăde vreo şaizeci decentimetri, printimonerie. Verronet



se ridică să apuceceva, râul îl cereadin nou, noroiul îîneca, îi astupa

ochii, plămâniiStrăduindu-se să se

ridice în picioare, îşscutură apa de pe el. — Ucigaşule, ţipă

el, cu vocea subţireca lama de cuţit din



— Bastardul, aînnebunit! urlăBeckwith.

Edouard încercă

să vadă clar, să seconcentreze; ce

spusese Verronetdespre el şpartenerul lui?Partenerul luiTrebuia să-



găsească pe Wil! Seîmpletici iar spretrepte.

— N-ai să mă laş

aici, ţipă Verronetcând Edouard

dispăru şi vasul seclătină bruscaruncând un noual. Edouard se ţinu

de uşă, în timp ce



Ştergându-şi cumâneca sângele depe ochi, Edouard semişcă atent înainte.

Verronet alunecădupă el.

— Aşteaptă! strigăel. Aşteaptă-mă, n-osă mă laşi aici jossă mor!

Un zgomot



prevestitor de relese auzi sub punţi şLiverpool Lady secutremură şi apoi

încet şi graţios, îşscoase prova din

apă, ridicându-i înârful unei pantepericuloase.

— Ajută-mă..ajută-mă, urla



erronet, căutândun punct de sprijinpe scândurile netedealunecoase.

Omul ăsta ţipădin nou, se gând

Edouard,clătinându-şi capulîncercând să vadălimpede. De ce nutace, oare, nu vede



că vasul se înclină?Verronet se

rostogoli pe lângă elalunecând repede

peste punte şiinstinctiv, Edouard

întinse mâna să-apuce. Degetele luerronet se apucară

de ale lui ca ogheară, trăgându-



pe Edouard cu el, pepunte. Mâna stângăa lui Edouard căutaînnebunită, ceva de

care să se prindăputea vedea cum

râul absoarbe vasulSunt doar la un pasde moarte, se gândel, mintealimpezindu-i-se.



Aveau să cadăîmpreună pestebord; râul îi aşteptala câţiva zeci de

centimetri maîncolo.

— Nu pot să mor..nu pot, urlă el.Bolardul de fier î

pocni în burtăluându-i suflul când



acesta îşi îndotrupul în jurul luiEdouard încercadisperat să respire

pipăind metaluneteed cu mâna

liberă. Degetele luse strânseră peinelul de metalcând Verronet, încăprins cu disperare



de mâna lui dreaptăalunecă peste bord.

O durere albăfierbinte, îl săgetă

pe Edouard înumeri, când muşchi

i se întinseră. — Trebuie sărezist, se gândi elînchizând ochiîmpotriva agoniei



trebuie să rezist!Verronet atârna

de braţul lui dreptcu picioarele ş

partea de jos atrupului în apă.

— Ucigaşuleucigaşule, urlaerronet.Ochii uimiţi ai lu

Edouard îi întâlniră



pe ai lui. — Ucigaşule, urlă

din nou Verronetcând vasul se răsuci

băgându-l sub apăMâna ca o gheară o

ţinea pe a luEdouard cu putereafricii, trăgându-lrefuzând să-i deadrumul, unghiile lu



intrându-i în carnea s u l Liverpoo

Lady se clătina încurent, iar mâna

slăbi strânsoarea şdispăru.

Wil se ridică înpicioare, mişcânduse printresfărâmăturile dinbar, dând deoparte



bucăţi de lemn cepluteau şi cioburmortale de sticlăspartă, sticle de

whisky şi ziareleude care se

înfăşurau în jurupicioarelor luiÎmpingând bucataruptă de stejar carefusese cândva uşa



ieşi tremurând pepunte. Nu ştia prince miracol, dar eraiu!

Beckwith apărudin timonerie

alergând şalunecând spre elpe punte.

— E Edouard, urlăel. Ia-l pe Edouard.



Edouard zăceaumătate aplecatpeste bord, cu omână prinsă de

inelul de metal. Îaduseră înapoi pe

punte şi Wil îexamină cuîngrijorare.

— Şi-a pierdutcunoştinţa, exclamă



el, şi, Dumnezeuleuită-te la mâinilelui!

Mâna dreaptă a

lui Edouard eraneagră şi umflată

cu toate degetelefracturate.Stânga era

îngheţată în juruinelului de metal



iar când îi desfăcurădegetele amorţitecurse sânge acolounde metalul tăiase

adânc în carneapalmei. Wil se uită

neajutorat, lapartenerul săuEdouard era foarterece şi nu existanici măcar o singură



pătură uscată ca să-învelească în ea. Wiîl ridică încet şi îduse în bar.

Oamenii începurăsă apară de sub

punţi, uitându-se cuochii speriaţi, uluiţila scenă. Vasutremură şi se auzun nou zgomot



prevestitor de rele. — Doamne, urlă

căpitanul, nu avemspărturi, e afurisitu

de cauciuc care nedezechilibrează – se

rostogoleşte. Câtevagrade în plus şi nescufundăm!

Wil nu-şi dăduseseama până acum



cât de îngrozitorpuţea cauciuculCredea că seobişnuise cu el, dar

aici, în magazia udăputoarea îl copleşi

Cu capul în jos, cuumerii dureroşitranspiră alături deceilalţi ridicând şrostogolind



baloturile de o sutăde kilograme decauciuc de la pupaplină de apă, la

prova, ferindu-se demingile acestea care

se învârteaunebuneşte şi treceaupe lângă ei, ca întrun joc de biliard, decoşmar. Trecură ore



nesfârşite, petrecuteîn magaziamucegăită,puturoasă,

transpirată, în timpce Beckwith mârâia

comenzi şi, unucâte unul, baloturilefură prinse şi fixatesigur cu cabluri deoţel. Treptat, vasu



Liverpool Lady sei n s t a l ă din noudrept pe apă, ca săşi lingă rănile.

***

Trecură douăsăptămâni, până

când căpitanuBeckwith îş

îndreptă vasul spre



marele doc plutitorde la Manaus. Camulte alte vase derâu prinse în aceste

terras caidascăderi de teren, din

Amazon, fuseseconsiderat pierdut.Cel mai bun

doctor din Manaussosit proaspăt din



strada Harley dinLondra, îngriji rănilelui Edouard. Erefuzase să rămână

în spital şi şedea cuWil la o cafenea pe

Avenida EdouardoRibiero, cu umeripansaţi, cu mâinileîn ghips şi cu un şirde fire pe frunte



Trecătorii seîntorceau să se uiteşi să şuşotească, darEdouard nu observa

El nu-şi puteascoate din minte

imaginea luerronet, ochii lude nebun, mânaagăţată de a luialunecând. De ce, se



întreba el pentru a osuta oară, de ce mio fi spus că sunt unucigaş?

Wil oftă. — Ştii, spuse el în

cele din urmă, tu şcu mine suntemnorocoşi că suntemîn viaţă. Eu nu credcă e bine să-m



forţez norocul. Hasă vindem Oro Velhocelui care oferă mamult şi să plecăm

naibii de aici.



Capitolul

10Gilles îşi scoase

haina şi îşi lărgcravata, uitându-seobosit la cele două



telegrame carezăceau alături pebiroul său. Venise labirou direct de la

gară, după ocălătorie mult

întârziată de laMilano şi aproape căuitase că Verronetera în Brazilia.

O încruntare



uimită îi apăru pefaţă, când citprimul mesaj. Cenaiba voia să

înţeleagă Verronetcu „o informaţi

importantă d natură personală ”?Oare găsise o

chichiţă nouă încontractul pentru



Cunoşteaîntotdeaunaslăbiciunile fiecărepersoane.

Cu un oftat deexasperare, desfăcu

şi a doua telegramăadresată cătreCompania europeană Fierului şi Oţelului



Era semnată „Wi Harcourt de la OroVelho ”. Inspirăscurt când o citi

punând telegramalângă cealaltă pe

birou, uitându-sefurios la amândouă.Prostul! Cum a

putut să moară întro furtună pe



Amazon? Verronetlucrase cu ecincisprezece aniştia totul, ştia exact

unde să găseascăinformaţia necesară

cine era încurcat cucine, unde erauîngropate secretelerivalilor lor. Lanaiba, cum o să se



descurce fără el? Şce voise să spună cumesajul acelacurios? Doamne

omul ăsta fusese unprost! Dacă n-ar f

fost prost, n-ar fmurit!Gilles măsură

furios camera. Şi cese întâmplă cu



afacerea, cucauciucul dinBrazilia? În cineputea avea încredere

să ia locul luerronet? Cine era

oare aşa de şiret şinteligent – şi aşa deloial? Ştiarăspunsul. Nimeni.

Gérard ezită în



faţa uşii grele destejar a biroului. Nuputea şti niciodatădacă tatăl său va f

furios din cauză că-întrerupe sau va f

atât de pierdut înpropriile lui gânduriîncât abia dacă îşa da seama că el se

afla acolo – sau dacă



s-ar putea să fiebucuros,întotdeauna fusesela fel, chiar când e

erau mici: acum erazâmbitor şi îţ

acorda toatăatenţia, ca înmomentul următorsă fie de parcă nu temai văzuse



niciodată. Gérard seînvăţase cu asta, darnici acum nu-şputea da seama de

starea de spirit atatălui său.

Gilles îşi ridicăprivirea cu iritareA, era Gérard. Eraun băiat frumos, banu, chiar un tânăr



bărbat! Câţi ani aveaacum?Nouăsprezece,douăzeci? Nu-ş

putea aminti. — Ai avut o

călătorie bună, tată?Gérard era încăprudent. Nu voia săajungă la problemăpână nu ştia în ce



stare de spirit eraGilles.

— Am avut ogrămadă de

probleme, dar pânăla urmă, totul a

mers bine. Aş fdorit să fii cu minespuse Gilles bruscte-ai fi bucurat lanegocieri – e ca un



oc de noroc, un joccomplex, fascinant.

— Şi tu câştigîntotdeauna.

Gilles ridică dinumeri.

— Până acum. Nurei să te magândeşti, Gérard?Afacerea e aici, teaşteaptă – î



aşteaptă pe amândofiii mei.

Mai jucaserăscena asta şi ma

înainte, de multeori. Tatăl lui ştia că

el era hotărât sădevină arhitect –asta era ce-şi dorisedintotdeauna.

— Ai doi fii, tată



— Nu văd de cenu, răspunse Gillesneatent, cu gândutot la Armand şi la

iitorul lui. — Atunci, pot să

plec în Brazilia?atacă Gérardproblema direct.

— În Brazilia?Cele două



telegrame stăteaupe birou în faţa lui

erronet era mortMort în Brazilia!

— Nu poţi plecaGérard, spuse Gilles

brusc. Uită-te laasta. Gillles îîntinse telegramele

erronet şi-a găsitmoartea pe Amazon



Crezi că am să te lassă te duci acolo?

— Dar, tată, eu osă stau cu familia

Do Santos la Rio. — Îţi interzic

Gérard. Ai să staaici, în Franţa.Şi cu asta basta

se gândi Gérard, cuamărăciune. Dacă



tatăl lui n-ar fprimit telegrama aiaîn legătură cuajutorul său, totu

ar fi fost în regulăSe gândi la

erronet, umbratatălui său, aflat tottimpul în fundalNimeni nu l-acunoscut cu



adevărat, în afară detatăl lui.

— Îmi pare răutată, de Verronet

reau să spun. — Omul a fost un

prost. Chipul luGilles era lipsit deexpresie. A fostideea lui să se ducăpe Amazon după



cauciuc... numai esingur e vinovat. Şm-a lăsat într-oîncurcătură

afurisită!Gérard se uită la

tatăl său cum seocupa cu hârtiile depe birou. Nici nupărea să-i pese de

erronet. Ce o fi cu



familia acestuiadacă avea vreuna?N-avea rost să-întrebe pe tatăl său

despre asta, o să seocupe el de toate, în

felul lui specific. Şn-avea rost să-l maîntrebe încă o datădespre vacanţa saştia asta.



Gilles întindeadeja mâna dupătelefon, cu gândul laalte probleme, când

Gérard se îndreptăspre uşă. Nici nu

observase că fiul săuplecase.



Capitolul

11Léonie puse

creanga de iasomieîntr-un pahar cu apăpe măsuţa de



toaletă şi se uită laea, gânditoare. Econtinua să i-otrimită, oriunde s-ar

fi aflat ea în lumeştia întotdeauna

ţara, oraşul, teatrulchiar şi în toiuiernii, ea primeaiasomie. Nu era ungest romantic – sau



ar fi putut fi, dacăbărbatul ar fi fostaltcineva decâtMonsieur – totuşi

nu-i venea niciodatăsă o arunce. Stătea

acolo pe măsuţa eiparfumând cameracu amintiri.

Dar în seara astaera altfel. Împreună



cu florile primise şo scrisoare. Se uităla plic cu teamă; cemai voia acum?

Dându-şi părul pespate, nerăbdătoare

îşi fixă cercul de aurîn jurul frunţiiuitându-se urât laimaginea ei. Eratimpul să intre în



scenă – era ultimaseară a stagiuniislavă Domnului. Iarîn noaptea asta va

pleca în Sud, ca opasăre migratoare

înapoi la refugiul eiSe întinse, obosităDe data asta, eramai ostenită caoricând până acum



şi, în plus, mai aveade făcut noul turneuîn America. Uneorse gândea că era

deja prea bătrânăpentru toate astea

E adevărat, se gândea deodată. Aveatreizeci şi unu deani. Au trecuttreisprezece ani de



când l-am părăsit peMonsieur şi luptaîntre noi continuăSe uită din nou la

iasomie şi apoi laplicul care stătea

neatins, alături deacesta. Oare cescrisese? se întrebăea. Plicul străluceaalb, ademenind-o



aşa cum ştia el că sea întâmpla

Întorcându-se bruscse duse la uşă

trântind-o când oînchise după ea.

***Era ceva excitant

să călătoreşti în

agonul de dormit



de lux, se gândi eaPoate că asta sedatora tocmatroncănitului

continuu prinnoapte, peste

câmpii şi munţispre destinaţia taînvelit întrecearceafuri albeproaspete, ca apo



să te trezeşti ajunsăîn alt oraş. Era unfel de magie în asta.

Ea se relaxă în

luxulcompartimentului

particular, ai cărupereţi de paneîntunecat erauîmpodobiţi cudesene de ghirlande



şi flori din alteesenţe de lemn, şcare era luminat culămpi discrete, cu

abajururi rozbanchetele de

catifea rubiniicapitonate groserau moi, iar o vazăde cristal avea în eaun trandafir rubiniu



asortat.Chocolat exploră

noul teritoriuadulmecându-l cu

interes, apoi seinstală pe pernele de

catifea, uitându-sela Léonie. — Doriţi să luaţ

masa de searădoamnă? întrebă



stewardul. Vagonurestaurant va servmasa imediat dupăce plecăm.

— Nu credmulţumesc. Se

simţea prea obosităca să mai meargă lamasă. Dar, dacărei, adu-mi, te rog

un ceai cu lămâie



când ai un momentliber, îi zise eastewardului, cu unzâmbet.

— Desigurdoamnă.

Uşacompartimentuluise închise încet înurma lui şi Léonieînchise ochii. Mâine



a fi acasă.

***Gilles merse spretrenul care aştepta

aruncând deja aburşi pufăind de parcăera dornic să

pornească. Încă îp l ă c e a să

călătorească în



vagons-lits; îl făceasă se simtă ca uncopil bucuros de oaventură: să plec

spre un locmisterios în toiu

nopţii!Stewardul îconduse lacompartimentul luiasigurându-se că se



simţea confortabil. — Luaţi masa de

seară, domnule?întrebă el.

— Masa? Acumcând se gândea la

asta, parcă îi erafoame, dar nu puteasuporta un vagonrestaurantaglomerat. E plin



trenul? — A, nu

domnule, în searaasta e mai liber.

— Atunci, da, amsă iau masa.

Gilles se instalăîntre perne şi îşturnă puţin whiskydin sticla lui deargint. De ce, pentru



Dumnezeu, nu arăspuns Léonie labiletul lui? Seumilise doar. O

implorase să se vadăcu el. De fiecare

dată când o vedea pescenă, era o torturăTrecuse prin aceştultimi ani cucredinţa că, într-o



bună zi, ea se vaîntoarce la el. Acumtrebuie să se ducă laea la han şi să-

orbească. O va rugasă vină înapoi. Era

singura cale.

***Ceaiul fierbinte

eni şi Léonie î



sorbi, bucurându-sede aroma lămâii, întimp ce căldura îliniştea trupu

obosit. Mai bine ar fcerut şi un sandviş

pe lângă ceai; îi erachiar foame acumPoate îi va cerestewardului să-aducă ceva; ba nu



era mai bine să seducă ea însăşi.

Vagonulrestaurant era gol –

doar o singurăpersoană se afla în

capătul celălalt aagonului, uşorluminat; îi puteaedea doar vârfu

capului, deasupra



banchetei înalte. — O masă pentru

câte persoanedoamnă? întrebă

chelnerul zâmbindcu graţie.

— Sunt singurărăspunse Léonie.Gilles de

Courmont îngheţăMâna în care ţinea



încă paharul de vinîi tremură, în timpce se uita lachelnerul care

trecea pe uşa sprebucătărie. Era

singur cu Léonie.Lungimeaagonului i se păru

infinită, când seîndreptă spre ea.



panică: ce făcea eloare, acolo? Ourmărea?

— N-am vrut să te

sperii; n-am ştiut căeşti aici. Vocea lu

era blândă. Sunt şeu la fel de surprinsca şi tine.

Trebuie să fieadevărat, se gând



ea. De unde putea săştie că ea va veni laagonul restaurant?

Nu ştiuse nici ea

până cu câtevaminute mai înainte

Avea riduri pe lacoada ochilor, iarpărul lui desîncărunţise, fiindperiat de la tâmple



spre spate, în meşenetede, argintii. Eatremură, neputândsă-şi ia ochii de la

faţa lui. — Pot să şed

Léonie?El o întrebase, darea ştia că nu-l varefuza. Nu avea deales. Decât



bineînţeles, să seridice şi să pleceDar nu făcu asta. Nuputea.

Monsieur seaplecă spre ea peste

masa micuţăluându-i mâna în alelui. Aceasta stăteamică, fărărezistenţă, între



palmele lui, iar eînchise ochii, ca easă nu vadă emoţiadin ei – chiar ş

acum, trebuia săascundă ceea ce

simţea cu adevăratEra exact aşa cumfusese întotdeaunaîi ţinea mâna într-alui, îi putea miros



parfumul, îi auzearespiraţia – îi simţeamâna tremurând. Oîntoarse cu palma în

sus şi o sărutămângâindu-i cu

degetul pielea de peîncheietura mâinii.Léonie îşi lăsă

mâna într-a luisimţind şocu



atingerii, urmărindfascinată, degetelelui lungi cu vârfurilepătrate, unghiile

imaculate şi micilefire negre de păr de

pe dosul mâinilorlui, de parcă s-ar fuitat la ele prinmicroscop.

Ea îşi ridică ochi



cu un efort. I sepărea că timputrece foarte lentdesfăşurând o

secundă letargicădupă alta, iar ea nu

avea energia să semişte. Ochii lui eraula fel de întunecaţide un albastruadânc. Ea devenise



acum altă femeie înfaţa acestor ochi, ofemeie şocantăîndrăzneaţă, cu

pretenţii, care îdorea la fel de mult

cum o dorea şi el –ar fi dorit-o oricândşi oriunde – iaracum ea se simţea lafel de lipsită de



putere faţă de el caşi atunci, la MonteCarlo, când aveaşaptesprezece ani

El avea încă pentruea o asemenea

atracţie sexualăîncât atingerea lui îaprinse amintireareacţiei de atunciCu un efort, se



strădui să se ridiceîn picioare.

— Te rog, stai deorbă cu mine

Léonie. Te implor.Trenul căpătase

iteză, fulgerândprin noaptefluierându-şiprezenţa în linişteaserii, izolându-i în



luxul lui rozaliu. — Te rog, dă-m

drumul!Vocea ei era slabă

El îi ţinu mânamai strâns.

— Stai cu minecâteva momenteLéonie... să fimcivilizaţi... trebuiesă discutăm, te



implor.Chelnerul apăru

în uşă, uitându-securios la ei.

— Să vă servescacum, domnule?

— Léonie, beamăcar un pahar cumine... lasă-mă doarsă-ţi vorbesc câtevaminute.



Privirea lui oțintuia. Ea se lăsădin nou pe locul eşi el îi comandă

ceva chelneruluiaşezându-se pe

scaunul din faţa eşi eliberându-mâna, în cele dinurmă. Ea şi-o frecăpe sub masă, pe



furiş, ţinând-o peChocolat, ca să oreconforteze. Cefăcea ea, oare, aici

ce i se întâmpla? — Léonie, eram în

drum spre CapFerrat ca să-ţi cer sămă vezi... ştii de cenu-i aşa? De ce măgândesc la tine în



fiecare zi şi te viseznoapte de noapte?De ce nu te pot uitaşi nu pot trăi în

pace fără tine? Dece îţi trimit

iasomie, amintindumi mirosul pielitale când tesărutam? Şi de ce tunu arunci niciodată



această iasomie?Pentru că şi tu ţii lamine! Nu-i aşaLéonie?

Vocea lui era unmurmur slab

liniştitor, care seinsinua înascunzişurile minţiei.

— Tu n-ai uitat



nu puteai să uiţinopţile aceleanopţile lungiminunate, de

goliciune... cât decald era trupul tău

sub al meu, cât deneted şi moale şi câtde mult ţineai lamine...

Chelnerul tuş



discret, aşezândlângă masă frapieraiar Léonie se lăsă pespătarul scaunului

cu obrajii în flăcări.Gilles turnă e

însuşi şampania. — Vezi, murmurăel, urmărind-o cumsoarbe, ascultătoareinul familiar. Eu nu



uit nimic.Léonie ţinu strâns

paharul, uitându-seprin noaptea care

alerga în întunericude dincolo de

fereastră şi laimaginea lorreflectată în geam –o pereche frumoasăsorbind şampanie



într-o lumeconfortabilă, rozalieSimţea dorinţa de al atinge din nou. Ah

ştia că nu trebuiadar o dorea.

El se aplecă maaproape, vorbind încontinuare cuaceeaşi vocehipnotică,



spunându-i tot felude lucruri: cât demult îi simţiselipsa, ce anume î

lipsise – excitând-o.Chocolat îi săr

brusc pe genunchirăsturnând paharude şampanie pefusta ei, readucândo, speriată, la



realitate. Pisicaşedea mândră pegenunchii ei şi linsecu plăcere picăturile

de şampanie.Léonie strânse

pisica la piept şi seridică în picioareMonsieur stătea înfaţa ei, înalt şi îceru:



— Nu pleca!Léonie ezită. Era

sfâşiată de o dorinţăpe care ştia că nu

trebuia să o simtăera vulnerabilă, fără

apărare, singură cuel aici, într-un trence alerga înîntunericul nopţiiNu era realitate, era



un vis. Se desprinsede lângă el, alergândprin vagonluptându-se cu uşa

El o ţinea închisă, întimp ce chelnerul se

întoarse cu spateleprefăcându-se că seocupă cu masa.

— Léonie, spuseel cu emoţie, lasă



mă să-ţi vorbesc –măcar ascultă-mă!

— Deschide uşaşopti ea, sau trebuie

să chem chelnerul?Privirile li se

întâlniră, el ezităapoi se îndepărtăîncet de uşăţinându-i-odeschisă. Ea trecu



repede, luând-o lafugă atunci cândaceasta se închisecu zgomot în urma

ei. El o prinse laurmătoarea uşă

ţinând-o cu trupului, lipită de zidurilepanelate alecoridorului, cu câteun braţ de fiecare



parte a capului. Eaîntoarse capul cândel se apropie cu gurade ea, ţinând în faţa

ei, ca o barierăpisica speriată

Chocolat lovi culabe speriate sprefaţa lui, zgâriindu-pe obraji, iar el seretrase ţipând



tamponându-şirănile sângerânde.

— Ştiu ce vrei sămi spui, zise ea

adusă înapoi larealitate de această

iolenţă, iarrăspunsul meu nu sea schimba

niciodată. Esteimposibil, Monsieur



tu ai făcut să fieimposibil.

— Dar ştiu că mădoreşti. Mă doreşti

nu-i aşa?... Simţi lafel cum simţea

întotdeauna. Amăzut asta în ochităi.

— Ai greşitrăspunse ea cu



răceală. Totul e doarimaginaţia taMonsieur. Şi, cusiguranţă, că e

timpul să te trezeştla realitate.

— Hai să lăsăm ces-a întâmplat, acoloîn trecut, unde esteHai să o luăm de laînceput.



Vocea lui era maaspră acum. Îşpierduse acemurmur dominator

acea atracţieinsinuantă,

calmantă. Ochii luîntunecaţistrăluceau astfeîncât ea îşi puteaedea faţa reflectată



minuscul în pupilelelui lărgite.

— O poţi avea peAmélie, o să locuim

toţi împreună – toţtrei. Am să te fac

fericită, Léonie, poţavea tot ce doreştiorice, îţi promit.

Amélie – cum deîndrăzneşte măcar



să-i rosteascănumele, cumîndrăzneşte! Eapierduse copilăria

lui Amélie din cauzalui. Ura îi reveni

răsucindu-se în eaca un cuţit. — Ne-am luat

rămas bun cu ani înurmă, Gilles de



Courmont. Viaţa tae a ta şi nu mă vamai include pe mineniciodată – sau pe

copilul meu.Trecu pe lângă el

mergând repede pecoridor şi prin uşăşi apoi, cuprinsă depanică, alergă printren, până ajunse la



compartimentul eiTrânti uşa în urmaei, încuind-o cumâinii nesigure

Chocolat mieunănervoasă, în braţele

ei, aşteptând catremuratul săînceteze.

Era bolnavmintal, desigur



Fusese nebună că-ascultase, că-l lăsasesă încerce să oseducă vorbindu-i –

întotdeauna fusesecapabil să facă

lucrul ăsta. El ocunoştea bine. VaiDoamne, ea îl dorisepentru câtevamomente mai mult



decât orice pe lumeSe privi în oglindărăsucind lampa casă se poată vedea

mai bine. Voia săadă ce fel de femeie

era ea, încât putusesă uite de crimă şde pericol, trădatăde amintirile şdorinţele propriulu



ei trup.Dimineaţa, fu

prima care coborîdin tren, mergând

alături de stewarducare se ocupa de

bagajele ei, trecândîn fugă prin barierăÎl zări venind repededupă ea când se urcăîn taxi şi stewardu



închise portiera. Eîntârziase. Ea eradeja în siguranţă.

Hanul nu arătase

niciodată maprimitor şi zidurile

lui văruite masolide şi mai sigureSimplitateasănătoasă a familieFrenard o adusese



înapoi la realitateaplăcută, făcând caevenimentele dintren să-i pară un

coşmar.



Capitolul

12Edouard tocmai î

condusese pe Wil latrenul de Miami, îndrum spre New



York. Oro Velhofusese vândut, şi eera un om mai bogatdecât visase

reodată că ar fposibil.

S l a v ă Domnuluc ă zilele lui caproducător decauciuc seîncheiaseră. Îşi frecă



mâna pestecicatricea dureroasăde pe frunte. Deştrecuse un an, încă

îi provoca neplăceriAmintindu-şi

privirea din ochii luerronet când mânaîi alunecase dinprinsoarea luEdouard, se



acceptate, iariitorul îi stătea

înainte, cu un maresemn de întrebare.

***

Xara RosaliaO’Neil de Esteban

călărea încet pesteculmea care

despărţea cele două



proprietăţi, ceadinspre Apus ceaparţinea fratelui eiTomas, şi cea

dinspre Răsărit, asoţului ei decedat

don José. De laaceastă înălţimeputea vedea şoseauacare şerpuia ca opanglică albă



prăfuită, la orizontşi palmierii regalcare stăteau, înalţde douăzeci de

metri, marcândproprietatea Flor de

Sevilla. Câmpurilede tutun sedesfăşurau clar înfaţa ei, pătate icicolo de mici parcele



albe, unde planteletinere, plăpândeerau acoperite cupânză, pentru a le

apăra de soarelearzător. Imediat ma

os, în vale, soarelede seară se reflectape ţiglele roşii aleacoperişului întinsal fermei şi lumina



minunata alee decopaci mango caremărgineau drumuce ducea, drept ca o

săgeată, până laşoseaua exterioară –

unul dintre puţineledrumuri drepte dinCuba, unde vechileproprietăţiavuseseră o formă



circulară.Plantaţia lui José

de Esteban era exactaşa cum fusese

lăsată de bandiţi cudoi ani în urmă

nesfârşite câmpurgoale, care abiaacum începeau să seacopere cu rareporţiuni de iarbă



aspră; ruina unecase mari părea ocicatrice neagrăprintre flori purpuri

şi roz, care căutausă-i acopere rănile.

Legând-o peFlorida sub un copacca să pască iarbabogată, Xara seplimbă pe coama



micului deal plăcutuitându-secontemplativ laechiul ei cămin

scena vieţii ei defemeie măritată.

— José, spuse eacu vinovăţie, nu eorba că nu te

iubesc, o să teiubesc întotdeauna



dar trebuie să existeşi pentru mine cevamai mult decât doaratât.

Ochii ecuprinseră întreaga

scenă; o lumesinguratică, îngustăo plantaţie.

— Poate că dacăaveam copii, totu



ar fi fost altfel, darla douăzeci şi şasede ani sunt încătânără.

Se întoarse curegret de la scoica

moartă a bătrânei ecase; voia atât demult să se întoarcădin nou la viaţă!



***Zorile perlate

explodară,

transformându-se îndimineaţă, cândtunul autorităţiportuare bubupeste port

semnalizând astfecă vapoarele pot

intra trezind



Havana la o viaţătrepidantă,iguroasă. Străzile

înguste ale oraşului

pline de copertinece ofereau umbra

atât de preţuitămişunau de oameniNegustorii îşaranjau marfa înmagazine cu vitrine



în culori deschiseerau colorate în rozpastel, liliachiu şgalben, pline cu

rafuri de organdiurşi stofe; altele erau

în negru şi roşu, cuevantaie de dantelădesfăcute, sau înineţiu ş

portocaliu, în verde



şi galben, de lagrămezile lucitoarede fructe şi legumeGospodine ş

servitoare îşumpleau coşurile cu

banane şi mango, cupepeni şi ananastocmindu-se pestecuşti cu păsări deânat şi găin



costelive. Cerşetorchinezi şi creolleneveau pe teraselecafenelelor de pe

Paseo Tascon, undeoamenii de afaceri

în costume albebeau cafea neagrădensă şi discutau laun joc de şah saudomino. Chitarele



răsunau ca unacompaniament lazgomotul roţilorcăruţelor ţărăneşt

de pe stradapietruită, iar

aromele demirodenii şi cafea şde rozeta înflorităse amestecau cuparfumul greu a



femeilor pudratecare bârfeau în faţacafenelei Dominica .

Edouard inspiră

totul, lăsând aceastăaromă să-i pătrundă

ca vinul în sângeeselă şi deschisăsau furioasă şsecretoasă, oricumoiai să fie, Havana



te atrăgeapromiţătoare.

Magazinul Obero de pe Calle

Fundador eraspecializat în ultima

modă de la Paris, iarXara se îndreptăspre el cu hotărâre.

— Acum orniciodată, îşi spuse



ea când deschiseuşa. Am de gând sămi schimb viaţa şam să încep chiar de

aici. — Doña Xara, o

salută vânzătoareanu ne-am mai văzutde multă vreme.

— Nu, Marcellanu m-ai văzut, dar



azi mă răzbunpentru asta. Uită-tebine la mine... uităte la culorile astea

anoste, laîmbrăcămintea asta

demodată. Amdevenit un fel decorcitură între oerişoară de la ţară

şi o văduvă obosită



A m nevoie de oschimbare, MarcellaSchimbă-mă, te rogAm nevoie de

culoare, de roz şgalben şi turcoaz, ş

de ciorapi albi demătase şi pantoffrumoşi cu micfundiţe nostime laârfuri! Vreau bluze



de dantelă şi fustelargi, cu volane. Nutrebuie să testrăduieşti ca să-m

inzi ceva, scoatedoar tot ce ai şi eu

am să cumpăr totul!Marcella râse. — Foarte bine

dar ţine minte, va ffoarte scump.



Xara oftă. — Sunt o văduvă

bogată, fără copii, şam douăzeci şi şase

de ani. Pe ce altcevasă cheltuiesc?

Se cufundă întrun fotoliu decatifea,încruntându-se.

Nu trebuie să te



gândeşti la trecutîşi reaminti singurăAsta, ţine minte, eziua schimbării!

Tinere ajutoarefură puse în mişcare

şi în faţa ei începuparadaîmbrăcămintei:rochii de zi din celemai fine pânze



răcoroase şproaspete, înculoarea bananei, acăpşunii, a

fisticului, cu ultimalinie lungă, fină

bluze din batist deculoarea piersicii şa vaniliei, fuste carese mişcau înstraturi de mic



buline, deasuprapicioarelorîmbrăcate în mătasecrem. Le cumpără

pe toate şi micileachete albe ş

albastre şi fustelepentru călătorie şpantofii asortaţi şsandalele micuţe cubarete strălucitoare



de mărgele coloratepentru seară, şrochia de mătaselungă, albă, dreaptă

care i se potrivea deparcă ar fi fost

turnată pe ea, cu ostrălucire delicatăde cristale la tiv şcu un şal lung, finpregătit pentru o



protecţie inutilă înaerul nopţilortropicale. Dar rochiaei favorită era cea

roşie, de tafta, cubluza strâmtă ş

fusta înfoiată, sexyca rochia uneţigănci dansatoare.

E o orgie deminunăţii, se gând



ea, uitându-sefericită, lacumpărături, întimp ce acestea erau

împachetate cu grijăîn cutii, de către

ajutoarele tinereuluite; asta oscăpase, în cele dinurmă, de văduvieIar lucrul cel ma



frumos era că Joséar fi vrut ca ea săfacă asta; el nu ar frut ca ea să fie

înmormântată odatăcu el, la moşia Flor

de Sevilla. — Marcellatrimite totul laSanta Isabellastrigă ea. Trebuie să



mă mai opresc încâteva locuriînainte de prânz.

Magazinul de

lenjerie îi vândulenjeria de corp cea

mai alunecoasămătăsoasă, cea maplăcută ce se poateimagina, iar mâinileei dădură iama în



moliciunea pastelatăa cămăşuţelorfurourilor şchiloţeilor cu

margini de dantelăprin cămăşile de

noapte în albirginal şi în rozmai puţin virginalîn bej şi chiar înroşu, ca să semene



cu rochia de taftaÎşi cumpără ciorapde mătase şi papucde satin, cu

pompoane de peneşi catarame perlate

Oftă cu satisfacţieCe dimineaţăabsolut perfectăfusese asta! Mai eradoar o singură



problemă, se gândea, în timp ce seaşeza, bucuroasăîntr-un fotoliu, în

răcoarea fântânii demarmură de la

cafeneaua DominicaUnde o să le port petoate astea? Şi –mai important încă pentru cine?



Uitându-se încafeaua neagră, oamestecă,gânditoare. Nu era o

întrebare la care sărăspundă uşor. De

ce, oare, nu puteaapare în viaţa ereun străin înalt

brunet, care să oameţească?



***Gleznele alea, se

gândi Edouarduitându-se pe subfrunzele de palmiercare se aflau între eşi ea, erau glezne

foarte drăguţe. Eraufine, îmbrăcate în

mătase şi se



terminau cupicioare subţiri înpantofi frumoşi dela Paris, cu mic

funduliţe la vârfDacă şi-ar mişca

scaunul spredreapta, ar puteaprobabil, să vadămai mult, dar astaar putea să-i strice



fantezia. O fp r o b a b i l vreomatroană spaniolăplinuţă, aşteptându

şi soţul să o ducă lamasa de prânz, după

o dimineaţă dificilăde cumpărături. Nuera mai bine să şadăacolo şi să se bucurede priveliştea



picioarelor acelorafrumoase de subfrunzele de palmier?

Erau, într-adevăr

frumoase, mai alescând se încrucişau

oferindu-i astfeunui bărbatposibilitatea să lezărească puţin mas u s . Ei bine, se



gândi el, făcându-semn chelnerulupentru plată, osă-mi păstrez visele

pentru mine.

***Uite, se gând

Xara, sorbindu-şcafeaua, acela e un

spate foarte frumos



Păcat că pleca, n-osă ştie niciodatăcum arăta din faţădar îi plăcuse

spatele. Era înalt şsubţire şi purta

părul castaniupuţin lung, răsucitîn dreptul guleruluiEra un păr des şputernic şi probabi



moale la pipăit. Eieşi cu oarecarearoganţă, trecândprintre mesele

aglomerate, cuhaina albă aruncată

neglijent pe umărXara oftă când ceruplata. De ce nupoate săîntâlnească, oare, pe



cineva de felul ăsta?Nu fi ridicolă, îşspuse cu fermitateprobabil că e un

bărbat căsătorit cu osoţie grăsuţă

provincială, şi cupatru copii, care îaşteaptă acasă, întimp ce el pleacă săşi viziteze micuţa



prietenă într-unapartament încinsÎn timp ce se gândeala prietena aceea

închipuită, simţi unmic regret – sau

oare era invidie?Mai bine n-ar finventat o asemeneaprietenă!



***Clădirea barocă

rozalie, care fusese

cândva palatuconţilor deSantavenia, eraacum hotelul Sant Isabella , condus de

un american dinNew Orleans, iar

holul îmbrăcat în



marmură, erapustiu. Edouardsună clopoţelul de larecepţie, care scoase

un sunet ascuţit, şaşteptă. Nu se auzea

decât susurul apecare cădea uşor înfântâna frumoasăc u ceramicăalbastră, şi fâsâitu



lent al celor douăentilatoare cu

palete lungiatârnate în tavanu

înalt, cu grinzi. Ocolivie cu păsăr

cântătoare, dublatăprin reflectare într-ooglindăornamentală,rămânea tăcută, de



parcă şi păsăreleleîşi făceau siesta. Emai sună o datăclopoţelul,

nerăbdător.Apăru un băiat

care îşi încheia îngrabă jacheta albăneaşteptându-se,evident, să soseascăoaspeţi chiar în



timpul siestei, dar îînsoţi bucuros peEdouard pe scara cugalerie şi printr-un

hol, spre o camerămare, aerisită, ale

cărei ferestre cuobloane dădeau sprepiaţa acum tăcutăDe vreme ce toatăHavana dormea



cine era el ca să facăaltminteri? Edouardse trânti în patumare, de alamă, ş

închise ochi. — Mă întreb, se

gândi el înainte de aadormi, dacă restuera la fel de frumosca şi gleznele ei?



***Xara se analiză în

oglinda lungă de pe

uşa marelui dulapdin camera ei. Faţanu era prea reahotărî ea, dar eraobişnuită cu aceasta

şi, deci, n-avea deunde să ştie! Îş

trecu un deget peste



alea pomeţilorcare cobora parcăprea brusc. Şi ochierau poate puţin

prea alungiţi; n-ar ffost, oare, ma

frumoşi dacă ar ffost albaştrstrălucitori nu acestmaroniu lucios? Dece nu o fi moştenit



şi ea ceva dinculorile bunicii eirlandeze, nu doarpielea acesteia de

culoare crem, cutente măslinii? Ş

părul? Ea ridicămasa neagrăalbăstriestrălucitoare carecădea până aproape



de talie; n-ar ftrebuit, oare, să-tundă şi să încerce ocoafură nouă, ma

interesantă? Aveadinţi frumoşi

totuşi, recunoşteaasta, erau albi şdrepţi şi, dacă vaavea cui să-zâmbească,



persoana ar fameţită de dinţii ei!

Îşi scoase capotuşi se uită la rest cu

un oftat; un trupînalt, subţire. Era

oare, prea înaltăprea slabă? Sânierau înalţi, ascuţiţiiar picioarele lungi –cel puţin picioarele



erau frumoase – cuglezne fine şi labapiciorului drăguţăCum arăta ea, oare

pentru un bărbat?Trecuse atâta timp

nu putea să ştie.Se căsătorise cuJosé când aveaşaptesprezece aniiar el era cu peste



douăzeci şi cinci deani mai în vârstăOare un străin – unalt bărbat – nu i-ar

găsi defecte?Lucruri de care ea

nu-şi dădea seama?Îşi puse o mână pesân. Cum l-ar simţioare, mâinile unubărbat? Îşi luă



capotul din nouîncruntându-se.Asta era problemaCum putea o tânără

ăduvă cubaneză săgăsească un bărbat

frumos, liber – şi nuunul pe care să-l fcunoscut toatăiaţa?Cutiile de la



magazinul Oberoncu toate hainele cuetichete parizienestăteau grămadă

nedesfăcute, pe patiar ea se uită la ele

drăgăstos. Erau atâtde frumoase, erausortite săîmpodobească ofemeie inteligentă



care călătoreştesingură într-o lungăcroazieră pe marecare va fi o atracţie

pentru toţi bărbaţide la bord şi motivu

tuturor speculaţiilorşi comentariilorErau haine pentru ofemeie îndrăzneaţă.

Ea începu să le



despacheteze,aruncându-le pe patîntr-o beţie de cuteşi volane şi pete de

culoare. Da, rochiaroşie de tafta era

favorita ei. Dorea săo poarte. Se duse laoglindă şi o ţinu îndreptul ei. Dacă arpurta părul strâns la



spate, în stispaniol, şi cerceii curubine?

— La naiba, Xara

îşi spuse în sinea eidiseară ai s-o porţi

Ai să iei cina laVelasquez şi ai săcinezi singură.

***



Edouard deschiseochii şi privi camerastrăină. Se duse lafereastră şi deschise

obloanele spre olume colorată în

roz. Cerul era ca odraperie de un roşuameţitor, suspendatca o pânză finăpeste piaţa



aglomerată, undeterasele cafenelelorse umpleau deja delume care voia să se

bucure de ceea ceputea oferi noaptea

Şi ce anume îi vaoferi lui, se întrebă?Mai întâi, o baie

Dar când mâncaseultima oară? Pe



apor nu luasenimic aseară, doar ocafea şi o bere; eramort de foame. Asta

era. Va găsi cel mabun restaurant din

oraş şi va cina înstil mare – singur.

***Taftaua roşie



fâşâia plăcut, cândXara mergea pringalerie, spre scarăşi ea zâmbi. Se

simţea la fel caatunci când, copi

fiind, mama ei oîmbrăcase cu orochiţă frumoasăaporoasă. Legându

i la spate funda roz



de satin şîntorcând-o cu faţasă se uite la eamama îi spusese cu

un zâmbet: „Cedrăguţă eşti, Xara” –

şi până în ziua deazi îşi putea amintcă se simţisedrăguţă. Ei bine, înseara asta se simţea



din nou drăguţă şea îşi ridică bărbiadând mersului ei olangurozitate

provocatoare.Arată ca o creolă

aristocrată în drumspre o întâlnire, segândi Edouardd’Aureviile. Norocosbărbat, îşi spuse



cu taţii, fraţii sauerii lor, sau cu

soţii; mai avea timpsă se întoarcă, î

şopti, plină deîndoială, o voce

interioară. Ai putealua o cină liniştităîn sufrageriahotelului. În fondVelasquez este un



restaurant foarteelegant, nu poţi ştcu cine te întâlneştacolo, gândeşte-te la

bârfă. — Nu, îşi spuse

ferm. O voi face. — Aţi spus ceva?întrebă Edouardstând alături de ea.

— Ah, mă scuzaţi



nu era nimicorbeam singură.Xara urcă în

maşină.

— La Velasquezspuse ea

întorcându-se să seuite la el prinfereastră. Privirile lse întâlniră unmoment. Ochii lu



erau oare cenuşisau argintii? seîntrebă easprijinindu-se de

spătar. Sau poateerau transparenţi ca

sticla şi te puteauita în sufletul lui –dacă erai destul deaproape? Oare pecine întâlnea el în



seara asta? Probabireo străină

frumoasă, receblondă, vreo

englezoaică, saupoate vreo

americancă elegantă oricine ar fi fostera o femeienorocoasă.

Edouard visa şi e



în legătură cu ochiaceia maroniioblici. Îi zâmbise eaoare, sau fusese un

semizâmbet?Parfumul gardenie

pe care o purta ea înpăr persistaameţitor. LaVelasquez ! spuseseea. El avusese de



gând să se ducă laHabanera . Ezitădoar o secundă:

— La Velasquez , î

spuse şoferului.Restaurantul era

mai liniştit decât seaşteptase Xara şchiar dacă şeful desală era surprins căo vede singură, nu



arătă asta. O însoţla masa ei, într-onişă de lângăcăminul spanio

ornamentat, ornatîn seara aceasta cu

flori, în loc de foc. — Señora , spuseel, punându-i pegenunchi uriaşuşervet alb proaspăt



şi prezentându-lista. Doriţi săcomandaţi ceva debăut?

— Manzanillaspuse ea, cu un

zâmbet – un vin deXeres sec erapotrivit, ea fiindatât de spaniolă înseara asta. Se uită



în jur cudezamăgire, nişaavea exact douămese, aşezate opus

una faţă de cealaltăşi dacă rotea puţin

scaunul, putea săadă parteaprincipală arestaurantului, şi peceilalţi comeseni.



La naiba, se gândea, am vrut să vădoameni împreunăperechi căsătorite ş

amanţi. Am vrut săle văd fericirea, să

ăd viaţa, chiar şi dela distanţă.Sorbi cu tristeţe

din băutura finăaspră.



Edouard se uită înur, prin restaurantEa nu era acolo; săfi făcut el o

greşeală? Să fie ăstaun alt restaurant?

— Señor !Şeful de sală îconduse în nişălângă cămin. Eraudoar două mese, iar



fata cu rochia roşieşedea singură lacealaltă masăEdouard o salută

politicos, din capcând se aşeză pe

scaun. Iubitul eprobabil că aîntârziat; era clar căîl aştepta. Simţeadin nou mirosu



gardeniei.Xara se uită la e

pe sub gene – el eraAh, îngrozitor! Va

trebui să stea în faţalui, în timp ce el va

cina cu iubita luiMesele erau atât deapropiate, încât vaputea auzconversaţia lor cea



mai intimă, le vaedea feţele când seor uita unul la

altul, le va zăr

mâinile strânse pesub masă. Sorbi cu

nervozitate dinManzanilla .Edouard studie

lista, uitându-sepeste marginea ei la



doamna în roşuCine putea fi, oare?Şi ce fel de bărbatputea s-o facă să

aştepte? Doar unprost! răspunse cu

regret. Bărbatul ăstatrebuie să fie unprost, dacă pierdemăcar un singurmoment să fie cu ea



Umerii ei sunt casmântâna, pe lângărochia roşie ca ocăpşună, iar păru

negru-albăstruistrăluceşte ca aripa

unei mierle. — Domnuleîntrebă chelnerul.

— Peşte sabie – şo sticlă de Roedere



Cristal .Noaptea asta va fi

probabil, o noaptelungă. Nu

intenţionase să aibăo asemenea

privelişte de primămână a doamnei înroşu şi a iubituluei. De ce măgândesc, oare, că se



întâlneşte cu uniubit? se întrebă ebrusc. Ar putea fsoţul sau fratele ei

Nu, ştia că nu eraaşa. Femeia asta s-a

îmbrăcat pentru uniubit, taftaua eroşie fâşâia apromisiune. Arătaca o floare între



petalele fustei, ca ogardenie.

Xara studie cunervozitate faţa de

masă. A comandatN-ar face asta, dacă

s-ar întâlni cucineva, ci ar aşteptaS-ar putea, oare, săfie singur? De ce sănu-l invite să i se



alăture? În fond, aenit în căutare de

romantism. Dar cumsă facă una ca asta?

se întrebă ea, înpanică. Nu pot face

asta! — Señora ? Doriţin? Ea ridică ochi

spre chelner. — Vin? Se uită la



frapiera cu sticla deşampanie de pemasa lui. Şampaniete rog!

Poate asta îi va dacuraj, voia ca ochi

aceia arginticenuşii să se uiteîntr-ai ei.

Trebuie să fiesingură, se gând



Edouard surprins. Ofemeie ca ea – săcineze singură? Darde ce? Nu întreba de

ce, prostule, îşspuse în sinea lui

ea e aici singură, lafel eşti şi tu, invit-osă ţi se alătureExistă, oare, vreunsoţ cubanez ascuns



gata să-l împuşte?Dar, la naibamerită!

— Scuzaţi-mă

spuse el. — Iertaţi-mă

spuse ea.Ochii lor seîntâlniră – ai emaronii lucioşiprelungi, acoperiţ



de gene întoarse; alui la fel detransparenţi şlimpezi ca un lac de

munte. — Ah, inspiră ea

cum aţi căpătatcicatricea aceeagroaznică?

Nu ştia de cespusese asta, nu



avusese de gând cipur şi simplu, îscăpase. AhDoamne, ce-o să

creadă despre eaacum?

— E o povestelungă, spuse el cuun zâmbet, dar pecare aş fi încântat să-o spun. Am



intenţionat să văîntreb dacă aţi vreasă vă alăturaţi lamasa mea – se pare

că sunteţi singură înseara asta, iar eu

sunt tot singur. Ştiucă nu ne cunoaştemdar se pare călocuim în acelaşhotel. E un fel de a



face cunoştinţă, nu-aşa?

— Dar amcomandat amândo

şampanie, spuse eaprosteşte. O să

avem acum douăsticle.Edouard făcu ce

trei paşi până lamasa ei, zâmbindu-i



— Atunci, văsugerez să le bemîmpreună, spuseluându-i mâna

N u m e l e meu esteEdouard d’Aureville.

— Eu sunt Xara…Xara O’Neil deEsteban, spusedintr-o răsuflare.

Aşa să se



întâmple oare –chiar aşa? Bărbatuisurilor tale vine la

tine într-un

restaurant şi îțspune că numele lu

este Edouard – cenume frumos – şbeţi şampanieîmpreună şi flirtezcu el până la



sfârşitul serii, cândştii că vrea să facădragoste cu tine?

— Da.

Îşi aminti că seuitase în oglindă

mai devreme şigândindu-se cămăcar dinţii ei eraufrumoşi, râse.

Edouard se uită la



ea cu încântareaproape că puteasimţi gustul gurii ecoralii sub a lui –

era o gură de care teputeai ocupa, să sta

aproape, să o atingcu limba, să o muştcu tandreţe. Era înmod clar o gură pecare ar fi dorit mult



să o sărute. — Spune-mi, zise

el aşezându-sealături de ea, cum se

poate să te numeştO’Neil şi Esteban.

— O’Neil datoritătatălui meu deorigine irlandeză –familia a venit înCuba în urmă cu



două sute de aniEsteban a fostnumele soţului meu

— Al soţului?

Ochii lui păreausurprinşi.

— Soţul meu amurit, spuse eaîncet. A fost ucisacum doi ani debandiţi. Au



incendiat fermanoastră. José aveacea mai bunăplantaţie de tutun

din insulă, Flor deSevilla.

Ridică uşor dinumeri şi volanele detafta de pe umeri îfoşniră plăcut.

— Îmi pare rău, î



spuse Edouard. — Au trecut do

ani. Se uită în ochilui. E mult de

atunci. Ea sorbi dinşampanie. N-ar

trebui să-ţi spunasta, continuă eadar azi am hotărâtsă-mi schimb viaţaAm continuat să



locuiesc la ţară, pemoşia fratelui meuşi, dintr-odată, n-ammai putut suporta

Am vrut să măeliberez de tot. Am

enit la Havana, miam cumpărat nişterochii noi – mâna ese aşeză uşor peolanele de la piept



şi am venit aici săcinez singură. Amrut să mă oblig să

intru din nou în

lumea adevărată. — Cât de norocos

am fost că ai făcutasta, spuse EdouardAm şi eu oconfesiune de făcutTe-am urmărit aici



de la hotel. Credeamcă aveai întâlnire cuiubitul tău.

— Iubitul meu?

zise ea, uluită. De cete-ai gândit că am

un iubit? — Arătai ca ofemeie pornită spreo aventură, spuse ecu un zâmbet



îmbrăcată în mătaseroşie, cu flori înpăr... o creolăcuceritoare.

— Şi tu, şopti eaMă gândeam că te

întâlneşti cu vreoenglezoaică receblondă... probabireo aristocrată

îngheţată şi la fel de



tentantă ca vinurece într-o seară deară.El se uită în ochi

ei lucioşi, iar ea îşmuşcă buzele cu

nervozitate. Îşpierduse suflul. Luăo înghiţitură deşampanie.

— Xara O’Neil de



Esteban, şoptEdouard, mi-eteamă că măîndrăgostesc de

tine.Ea uită de

restaurant, dechelneri, de chitareşi de zumzetuconversaţiei – el seîndrăgostea de ea



Oare şi ea îl priveala fel de dornică pecât o privea el?

Edouard îşi lăsă

capul în jos şi osărută blând pe

buze; avea gust deşampanie şmoliciune.

— Am ajuns dejaprea departe, Xara



şopti el, nu e cale deîntoarcere.

Ea ar fi vrut să-mai sărute, ar f

rut cu orice preţsă-l mai sărute. Într

adevăr, merseserăprea departe, ca săse mai întoarcăacum, dar ea n-ar ftrebuit să facă asta



Fetele binecrescutenu se comportă aşasă se sărute cucineva cu totu

străin într-unrestaurant. Dar ea

era deja îndrăgostităde acest om cu totustrăin.

Chelnerul îîntrerupse cu o tuse



discretă, evitând cugrijă să se uite la eiîn timp ce serveamâncarea. În Cuba

se gândi el, se poateîntâmpla orice..

— Nu te cunoscspuse Xara. Nu ştiunimic despre tine.

Brusc, simţteribil nevoia să ştie



totul despre el, undese născuse, undelocuia, dar nu voiasă afle că era

căsătorit – să nu-mspună aşa ceva, se

rugă ea în gândchiar dacă eadevărat, nu înseara asta.

Ea asculta, în



timp ce el vorbeasorbind dinşampanie, fascinatăde gura lui. Ea

întinse mâna şi puseun deget pe ea

plimbându-şi-l uşorpe buza de jos. El îapăsă degetul spreel, sărutându-tandru. Ea întoarse



capul, în timp cetensiunea creşteaîntre ei; era de parcăar fi fost suspendaţ

în timp şi spaţiudoar ei doi.

Niciunul dintre en-avea chef sămănânce.

— Hai să plecămEl îi luă, ferm



mâna. O să neplimbăm.

Toată Havana eraafară pe străzi

căutând o gură deaer în noaptea

fierbinte fără vântînghesuindu-se peterasele luminateale cafenelelor, undecerşetorii se mutau



de colo-colofăcându-şi rondulFete drăguţe flirtauîn spatele

evantaielor dedantelă, cu tiner

îndrăzneţi, în hainede seară imaculatestând la mesealături de familii, acăror copii, în



hainele cele maînzorzonate, alergaurâzând prinmulţime, iar fete

tinere, mlădioasecu feţe machiate

abundent şi ochnegri fulgerători, seînvârteau pe lângăcafenele, în căutarede clienţi



răcoarea netedă apielii ei sub mânăNu m-am simţit aşaniciodată, până

acum, se gândi elEa e un vis, o

imagine ireală, înmătase roşie şpantofi cu tocurînalte – iar eu suntîndrăgostit de ea.



În umbră, lacolţul pieţei, seîntoarserăinstinctiv,

înconjurându-seunul pe altul cu

braţele,strângându-şitrupurile maaproape, în timp cese sărutau, un sărut



nesfârşit,cercetător, adâncNu era cale deîntoarcere.

Mână-n mânătremurând, se

plimbară pe străzileîntunecate spreholul cu galerie dedeasupra. Xara sesprijini de el, moale



în timp ce erăsucea cheia înbroască. Uşa seînchise în spatele

lor şi ea era deja înbraţele lui, pierdută

din nou în sărutului. Nu voia să semai oprească dinacest sărut. El aveagust de vin. Ea se



lipi mai aproape deel, iar mâinile lualunecară pe spateleei gol. Ea voia să

atingă fiecarepărticică din el cu

trupul ei, să fie atâtde aproape de acestbărbat, încât să-poată vedea sufletuprin ochii lu



transparenţi.Ferestrele

camerei eraudeschise spre

noaptea fierbinteiar sunetu

chitarelor dincafenele ajungeaslab, prin întunericpână la ei. Patumare cu căpătâiu



lui înalt, în stispaniol, proveneaprobabil, de la vreomănăstire izolată

având sculpturi cuheruvimi şi înger

înaripaţi, muţi şmisterioşi subtifonul albprotector împotrivaţânţarilor.



Desprinzându-şigardenia, ea o puseatentă, pe măsuţade lângă pat şi îş

scutură părul liberca o bucată de

mătase neagrălucitoare. El întinsemâna să atingăbogăţia aceea moale

oia să-şi îngroape



capul în părul acelaparfumat. Umeri eerau fragili submâinile lui, când î

alunecă rochia roşiede pe trup, lăsând-o

să cadă ca ogrămadă de petale lapicioarele ei.

— Eşti frumoasăXara, şopti el



ridicând-o şducând-o la pat. Eştperfectă.

Grămada de rochi

de la Paris furămăturate cu

nerăbdare de pe patşi ea rămase culcatăsub cortul de tifoniar el se gândi, întimp ce-şi scotea



hainele, că arăta cao pictură de Goya.

Se culcă alăturde ea, tremurând de

nevoia de a o aveaPielea ei era ca un

satin crem întinsbine pe o structurăde oase delicate. Sepierdeau unul înochii celuilalt



ameţiţi de primaatingere pasionatăextatică, în timp cemâinile lor se

explorau reciprociar ei se sărutau pe

ochi, pe gură şi pegât, pe curbe şmoliciuni,promiţându-şiplăceri unul altuia



încântaţi de felucum se simţeauunul pe celălaltdorind tot mai mult

şi mai mult. Eîngenunche peste

ea, subţire şputernică, amânândacel moment finade unde nu maexista întoarcere.



— Şi tu eştperfect, Edouardomul meu cu totustrăin, şopti ea

întinzând mâna spreel. El o copleşi cu

pasiune,strângându-i trupulângă al luiridicând-o spre noînălţimi de



împlinire, iartranspiraţia lui seunea cu a ei, înnoaptea cubaneză

fierbinte, iarchitarele din piaţă

însoţeau ca unacompaniamenttrupurile lor uniteacoperind dorinţelelor gemute



rugăminţile eiexclamaţiile lorfrivole.

Încă îmbrăţişaţi

el împinse părul emătăsos de pe gâtu

umed ca să i-sărute, îngropânduşi faţa în curbaacestuia, mirosindui parfumul



liniştindu-i trupucare mai tremuraîncă sub mâinile lui.

— Te iubesc, Xara

O’Neil de Estebanspuse el. Suntem

străini, pentru căne-am întâlnit abiaazi, dar ne-amcăutat unul pecelălalt toată viaţa



noastră. Te iubescah, da, te iubesc!

Xara zâmbiculcată acolo în

semiîntuneric, cuun bărbat care o

iubea. Viaţa eraminunată. Uneoriaceasta avea nevoiedoar de un impulsca să înceapă să fie



plină de lucrurminunate , ca depildă, acest Edouardd’Aureville.

***

Edouard stăteaculcat pe spate şi se

uita spre tavanPiciorul mătăsos a

Xarei era încă



aruncat peste el şcapul ei se odihneape umărul lui. Eadormea, respirând

adânc şi cu un aeratât de mulţumit pe

faţa ei vulnerabilăadormită, încât eîşi puse braţuprotector în jurul eiCum ar putea să lase



această femeie săplece? Era a lui, atâtde complet, de parcăs-ar fi cunoscut

dintotdeauna. Nuavea importanţă că

se întâlniseră abiaacum, el ştia cumarăta, cum gândeace simţea – felul încare îi răspunsese



Xara O’Neil deEsteban era femeialui şi voia ca ea săfie soţia lui cât ma

curând posibil. Nua pleca din Cuba

fără ea.Ea se mişcă uşorîn somn, iar el îînlătură cu tandreţepărul negru



albăstrui de pe faţaei caldă. Va aşteptapână când se vatrezi şi apoi îi va

cere să se mărite cuel. În orice caz, e

nu-l va accepta pe„nu” drept răspuns.Lumina pală a

soarelui dedimineaţă devreme



se filtra printrebarele obloanelorcând ea se trezi şi eo sărută înainte de a

fi deschis ochii. — Căsătoreşte-te

cu mine, murmurăel lângă pleoapele eînchise. Mărită-te cumine, azi. Acum. Tereau chiar în



minutul ăsta.Ochii ei se

deschiseră bruscgenele ei se

întoarseră,gâdilându-i gura

zâmbitoare. Ea îsărută, înfăşurânduşi braţele în jurugâtului lui.

— Eşti sigur că n



a fost de vină doartaftaua roşie şnoaptea cubanezăromantică? şopti ea

— Acum edimineaţă iar eu

sunt foarteromantic şi teiubesc. Te rog să fisoţia mea, XaraO’Neil.



— Abia necunoaştem, spuse eaezitând.

— Avem tot restu

ieţii ca sădescoperim ce ne

lipseşte. Mărită-tecu mine, Xara, terog!

— Când?Gura ei trecu



peste buzele luisărutându-i-le cuuşoare oftaturi.

— Azi.

Mâinile lui îmângâiau ceafa.

— Nu pot aziTrebuie să vorbescmai întâi cu fratelemeu, iar tu trebuiesă-mi cunoşt



în jos, mai departepeste pieptul ei.

— Da, murmurăea fără suflu, ah, da

Edouard. Am să măcăsătoresc cu tine.



Capitolul

13New York! Amélie

sări jos din pat şalergă la fereastră săadă dacă oraşu



mai era încă acoloîn exterioruhotelului Waldorf .

Fulgi moi cădeau

dintr-un cerinvizibil,

învârtindu-se,aşezându-se tăcuţpe pământ ca opătură groasămoale. Ochii ei se



măriră, rotunzi deuimire. ZăpadăNingea cu adevărat

eselă, se grăbi prin

salon şi intră întrun dormitor

întunecat,scuturând formaîngropată sub unmunte deaşternuturi.



— RobertoRoberto, scoală-teNinge.

— Ah... lasă-mă-n

pace, Amélie, zise eşi se afundă ma

mult în pături. — RobertoTrebuie să te scoliAfară ninge.

— Amélie! Capu



lui blond, somnorosieşi de sub pături. Eabia ora şaptedimineaţa. Asta

trebuie să fie oacanţă... hai, lasă

mă. — Dar, Robertonu-înţelegi? strigăea cu exasperare. Eun-am mai văzut



zăpadă până acum.El se înălţă încet

dându-şi părudeoparte şi căscând

ochii lui albaştranalizându-i faţa

emoţionată. — Ei, bine. ZâmbiAm să mă scol.

— Grăbeşte-tespuse ea, sărind pe



pat, trebuie să teîmbraci imediat.

Ea apucă păturileşi începu să le tragă

de pe el, dar el leţinea alarmat.

— Nu face astaAmélie, protestă el. — Dar de ce nu? Î

privi surprinsăPieptul lui gol era



bronzat contrastândcu cearceafurilealbe. Nu porţpijama? întrebă ea

bănuitoare. — Nu port pijama

Nu-mi place. — Ce prostiespuse Amélietrăgând de păturiOricum, te-am văzut



destul de des fărăhaine pe tine.

— Era altcevacând eram doar

copii, zise Robertocu fermitate, dar eu

am şaisprezece anşi tu paisprezece şe timpul să tecomporţi ca otânără doamnă.



Amélie se simţzdrobită.

— Ah, Roberto, nam crezut niciodată

că tocmai tu o să-mspui aşa ceva

Oricine altcinevadar nu tu! — Păi, e adevărat

Ea arăta atât denefericită, încât e



trebui să zâmbeascăCu toţii creştemAmélie. Prieteneletale de la şcoală nu

devin acum altfel? — A, ele, spuse ea

dispreţuitoare, elenu se gândesc decâtla rochii şi la băieţi.

— Păi, să vorbeştdespre rochii nu e o



idee rea, spuse elcoborându-şipicioarele din pat şînfăşurându-se cu

cearceaful. Ai arătamult mai bine în

nişte rochii madrăguţe.Amélie se uită în

os la modelucomplicat a



covorului verde dinhotel. Ea nici nu-şînchipuise vreodatăcă el ar fi gândit că

nu arăta drăguţă; săarate frumos era o

treabă pe care nicnu o luase înconsideraţie măcarpână acum. Era aşacum era. Aspectu



nu i se păruseimportant, oricumnu atât deimportant ca să

merite să-şi taiepărul doar pentru că

aşa ar fi fost multmai uşor de îngrijitpărul îi crescuse dinnou dupăîntâmplarea



nenorocită când easingură şi-l tăiaseaproape de tot. Câtprivea ideea de a fi o

tânără doamnăAmélie oftă. Totu

era atât decomplicat în ultimareme. Ea ş

Roberto fuseserămereu împreună –



ea se băga în patului să se cuibăreascălângă el, să-şoptească secrete

când erau mici; eapurtase şorturile lu

mari, albe, de pânzăprinse în talie cuuna dintre curelelelui, îi împrumutasepuloverele, înotase



goală cu el în râu, lafermă – iar acum, eoia ca ea să fie o

tânără doamnă

Aceasta ar fpresupus ca el să fie

acum un tânărbărbat, cu toateconsecinţele cedecurg din asta. Seuită urât la el, cum



stătea înfăşurat încearceaf; ceascundea el acolo şnu mai văzuse ea

înainte? Şi ceimportanţă avea

oricum? Ea sări depe pat şi se îndreptăspre uşă.

— Mă duc să măîmbrac şi pe urmă



plec să văd zăpadaanunţă ea. Poţi săii şi tu, dacă vrei.El sesiză uşoru

tremur din vocea ei. — Bineînţeles că

am să vin, spuse elreau să fiu primucare arunc în tineun bulgăre dezăpadă.



— Un bulgăre dezăpadă? Amélie seopri cu mâna peclanţa uşii. Un

bulgăre, Roberto deSantos! Pun pariu că

eu arunc prima!Îi trebuiră exactdouă minute ca să-şarunce hainele pe eaşi să-şi îndese păru



sub noua ei căciuliţăde lână, pe care şi-ocumpărase ieri, cândîi fusese atât de frig

la urechi. Nu simţiseniciodată un

asemenea frig; tecuprindea,îngheţându-ţioasele, până ce lesimţea încordate ş



chircite, iar vânturece te zgâria peobraji La Rio nu eraniciodată aşa, dar

nu aveau nicaceastă minunată

zăpadă. Se uită prinuşa întredeschisă laIsabelle. Mai dormeaîncă, iar capotul ecu dantelă era



împăturit frumos pefotoliul de lângă patCamera miroseadulce a parfum – ca

florile, se gândAmélie. Bunica

mirosea întotdeaunaca florile de varăoare asta voia săînţeleagă Robertoprin „să creşti”? Ar



trebui ea oare sămiroasă acum a florîn loc de săpun şapă, ar trebui oare

să aibă capoatedantelate şi mic

papuci feminini, cupompoane? Se uităîn jos la picioarelecare îi ieşeau, maride sub noul e



palton de iarnăcălduros. Cumputeau, oarepicioarele ei să arate

reodată mici şfrumoase? Ea

înlătură ideea cuhotărâre. Unde eraRoberto?

— Haide, spuse elieşind din cameră ş



îndreptându-se spreuşă. Mă faci să teaştept.

— Ah, Roberto!

Ea alergă după elfurioasă, fugind pe

coridor spreascensor, aşteptândnerăbdătoare caacesta să-şi facădrum în sus, la



etajul şaseîmpingându-l peRoberto deoparteca să poată ea să

apese pe butonGrila de meta

alunecă, închizândui înăuntru cândîncepu să coboare.

— Suntem canişte animale într-o



cuşcă, prinse deproprietarul rău acircului. Ea râse.

Roberto îi zâmb

cu dragoste. Eraîntr-adevăr o fetiţă

El se simţea multmai în vârstă decâtea, mult, mult maîn vârstă.

Amélie ţâşni prin



holul hoteluluelegant, gol, cuexcepţia unufuncţionar de la

recepţie şi a uneperechi de hamali

se opri la marile uşde sticlă, turnantepentru a se uita laperspectiva de afarăStrada, în haina e



albă, avea o nouăluminozitate, iarclădirile cenuşii dinfaţă erau ascunse de

un văl de fulgmişcători.

— Aşteaptă, spuseRoberto, răsucind-ocu faţa spre el. Lasămă să-ţi aranjezfularul înainte de a



ieşi acolo în frig.Ea îşi ridică

bărbia, urmărindu-faţa în timp ce el î

lega fularul albastrude lână. Roberto era

într-adevăr foartefrumos, cu păr atâtde frumos, dreptblond, des, şi aveaochii albaştri



limpezi; puteai aveaîncredere în el înorice problemă. El îaranjă bine fularu

sub bărbie şi, cu ungest rapid, îi trase

căciuliţa de lânăpeste ochi, apoi ieşrepede prin uşaturnantă ca să fie eprimul afară, în



zăpadă. — Bestie, strigă

Amélie, aruncânduse în uşă, după el, ş

ieşind pe trotuarrâzând, în timp ce

alunecă pe zăpadaneaşteptat demoale.

— Nu era depresupus să fie



aspră? întrebă ealuând o mână dezăpadă şi frecânduşi-o de obraz. Era

minunată, rece şcurată.

În noua linişteîmbrăcată în albchiar şi vocea esuna curios deînăbuşită. Fifth



Avenue era pustieneobişnuita furtunăde zăpadă deoctombrie liniştise

oraşul şi nu seauzea decât

scârţâitul propriilorei paşi, în timp ceumbla cu atenţie petrotuar.

Bulgărele de



zăpadă se izbi înumărul ei şi ea seîntoarse săprotesteze,

aplecându-se, cândun altul veni spre

ea. — Am să te prindeu, strigă ea, voceaei izbindu-se deziduri, în timp ce



lua zăpada şi oaruncă spreRoberto.

— Aşteaptă

aşteaptă, strigă elax , Amélie. E

ridică în sus douădegete încrucişatePax , vino la mineEl îi luă mâna şi oduse în mijlocu



străzii. Uită-te lastrada asta, spuse ecu o voceneobişnuită. Fifth

Avenue se întindeaînaintea lor, albă

imaculată, fără urmăde picioareomeneşti sau decirculaţie.

— Parcă am f



primii oameni peLună, strigăRoberto.

Ţipând şi râzând

ei alergară mână-nmână, prin mijlocu

bulevardului, un zigzag de urmealunecoase marcândînaintarea loraiurită.



— Stop, stopprotestă Améliecând ajunseră îndreptul străzi

Treizeci şi patru. Euabandonez, tu nu?

— Încă nu... haideEl o trase pestrada Treizeci şpatru, târând-o demână, iar ea gâfâia



prea tare ca săprotesteze. Se oprimoale, aproape demagazinul Macy ,

— Nu mai pot săalerg.

Ea se sprijini desticla vitrineitrăgând aer.

El îi zâmbsarcastic.



— Ţi-ajunge, da?Fetele nu pot alergacum trebuie, îşmişcă întotdeauna

braţele prea mult. — Ah, Roberto

dacă aş mai fi avutputere, ţi-aş fi frecatfaţa cu zăpadă.

— Să nu ameninţniciodată atunc



când eşti îndezavantaj, rânji elţinând deasupracapului ei o mână de

zăpadă care setopea.

— Bine, binespuse Amélierâzând. Mă predaudacă îmi cumperi oceaşcă de ciocolată



fierbinte şi ogogoaşă. Mor defoame.

Roberto se uită în

itrina lucitoare alui Macy .

— Uite, Améliede ce nu porţi şi tuaşa ceva? El arătăspre o rochie demătase roz, cu un



guler mare, alb. Aarăta cu adevăratdrăguţă în asta –bineînţeles, dacă ţi

ai aranja părul cumtrebuie.

Amélie o inspectăcritic; era tot ce uraea: mătase! Aşa cătrebuia să fie atentăcu ea. Şi încă roz



pfui! Şi gulerul ălacaraghios! De cetrebuie să fiedrăguţă, aşa

deodată, doarpentru că avea

paisprezece ani? Cuo privireneîncrezătoare sprerochia roz, traversăstrada de mână cu



Roberto sprecafeneaua de pepartea opusă. Ararăta, oare, drăguţă

în rochia aia? Şi dece, oare, spusese e

asta?

*** — Bună, strigă

Isabelle când uşa



apartamentului seînchise. Unde aţfost atât dedevreme?

— Bunico! Amélieîşi scoase căciuliţa

udă şi paltonullăsându-le grămadăpe podea. Cum tesimţi astăzi?

— Mult mai bine



draga meamulţumesc. Isabelleîşi mişcă degetelecu satisfacţie. Două

săptămâni detratament evitaseră

instalarea uneartrite, de care setemuse ea. Meritasecălătoria la NewYork, doar ca să-ş



înlăture temerile. — Bunico, ninge

E minunat. Robertoşi cu mine ne-am

bătut cu bulgări dezăpadă, am alergat

prin mijlocul străziipe Fifth Avenue – seuită pe fereastră – semai văd încă urmelenoastre.



Obrajii lui Amélieerau încă roşii defrig, iar ochii elimpezi străluceau

de bucurie. Isabelleîi zâmbi.

— Prima tazăpadă, Amélie... eun cadouneaşteptat, înoctombrie.



— Bunico, vrei sămergi cu mine lacumpărături?întrebă ea, brusc

reau să-mi cumpărnişte haine noi

câteva rochii şi altelucruri, ştii tu –ceva, pentru că amcrescut.

Isabelle puse jos



cana cu ceai şi luămâna nepoatei saleAşadar, micubăieţoi voia rochi

de fată, nu-i aşa?Oare recunoştea ş

ea că crescuse încele din urmă? — Bineînţeles că

o să mergem, dragamea, promise ea



nimic nu mi-ar faceo mai mare plăcere.

***De Courmont îşcontrolă obositceasul. Trenul de laChicago avea deja o

oră întârziere, iardacă mergea în

ritmul ăsta când



or ajunge la garaGrand Central, voravea deja aproapedouă ore întârziere

Cine s-ar fi aşteptatla o furtună de

zăpadă atât detimpuriu? Sesprijini de spătarubancheteicapitonate,



încercând să seconcentreze ladocumentele saledar cifrele îi jucau

în faţa ochilor şi ele împinse deoparte

cu un oftatgândindu-se laîntâlnirile caretocmai avuseserăloc cu producători



de automobile dinChicago. Nu fuseserăîntâlniri buneA u t o m o b i l e l e D

Courmont coborauîn cursa vânzărilor

pe măsură ce totmai multe companiinvadau piaţaMaşinile lui erauprea „speciale”, î



bogaţi! Ei puneaumuncitorul în micilelor cutiuţe negre, peşosea, şi le numeau

automobile! Noul D Courmont era un

obiect de o marefrumuseţe, cu linilungi, netede, culuciul adânc de oduzină de stratur



de vopsea emailatăîn roşu sau albastruregal, sau verdeadânc, bogat. La

acest automobifiecare amănunt era

lucrat perfect şgândit cu grijăPielăria eracomandată speciala o singură



tăbăcărie, carefolosea doar piefără defecte şi leprefera perfecte

moi ca untul; apoile vopsea în

maroniu sau cremsau bronz, ca să sepotrivească perfectcu exteriorul lăcuitLemnăria era făcută



dintr-un stejar rarfără noduri, iarmotorul era dinpiese măiestrite de

creatori francezi şitalieni, combinaţie

care produsese cemai bun instrumentde precizie pentru aasigura viteza şforţa.



Atunci, de cenaiba nu se vindeauafurisitele?Întrebarea îl rodea

El ştia că erau celemai bune de pe

piaţă, iar oamenicumpărau destulemaşini scumpe, pecare le vedeapretutindeni: Rolls



Royce, BugattiHispano-Suiza,Mercedes-Benz,Lagonda.

Scoase un oftat şse uită din nou la

ceas. Ah, Doamnea mai dura încăreo câteva ore, ştia

asta. Dar avea, oarereo importanţă?



Nu-l aştepta nimeninimeni pe care să fdorit să-l vadă. Navea motive să

întârzie prin NewYork. Va încerca să

găsească un vaporcât mai curândposibil, poate chiarmâine, saupoimâine, deşi, fără



îndoială, că toatălumea hotărâse săplece acum, când sestricase vremea

nimeni nu voia sămai rămână şi să

facă o traversare aoceanului pe ofurtună de iarnăEra teribil de frig întrenul ăsta. Gilles



îşi frecă mâinilereci. Se va duce săadă dacă putea găs

un whisky să se

încălzească. Va fbucuros să ajungă

odată; cel puţin, laWaldorf , va fconfortabil.

***



Roberto le aşteptape Amélie şi pebunica, în camera dezi, dar ele nu se

grăbeau deloc înseara asta, deşi e

era gata de un veac. — Haide, vodouă, strigă el prinuşa închisă acamerei lui Amélie



Ţineţi minte că eultima noastră searăla New York.

Urmau să se ducă

să ia cina laDelmonico şi e

aştepta cunerăbdare. Va fi cevacu care să se laudeîn faţa lui Diegocare se tot grozăvea



că a fost la madam Susana şi alte deastea. Se întrebacum o fi la madam

Susana. Diego ziceacă fetele erau

minunate: nordicemari, blonde, dinGermania şi Suediafete cu pielea netedăşi ochi migdalaţi din



Asia; fete cu ochalbaştri din Irlandafrumoase şsenzuale mulatre

localnice. Robertose cutremură

gândindu-se la eleîntrebându-se dinnou de unde aveaDiego bani. Nu-mărturisea



niciodată. Diego nui spunea niciodatăchiar totulîntotdeauna reţinea

ceva, avea secrete.Mătasea dă o

senzaţie plăcută, segândi Améliealunecând-o pesteumeri şi netezind-oîn jos. Nu-şi dăduse



seama că o va simţastfel, cumvarăcoroasă şi moaleCutele fustei se

mişcau drăguţ, îşprinse în jurul talie

cordonul cu micuţacataramă şi seinspectă în oglindăNu încăpea îndoialăcă o făcea să arate



ca o domnişoară, îevidenţia micuţisâni pe care eaîncercase să

pretindă că nu erauacolo, dar, cumva

acum, arătaufrumos. Strângânduşi cordonul cu încănişte găuri, serăsuci să se vadă la



spate. Robertoavusese dreptate. Îenea bine. — Sunt gata

anunţă Amélieintrând măreaţă în

cameră, oprindu-seîn faţa lui Robertoca să-i permită s-oadă în noua

ipostază.



Roberto îşretrase cu vinovăţiegândurile de lamadame Susana ş

de la coapsele albeEl se uită surprins

la Amélie. Era atâtde drăguţă, chiarfrumoasă de-abinelea! Mătasearoz, luminoasă



cădea în cute moiascunzându-isubţirimea de fetiţăfăcând-o să arate

mai rotundă şi maârstnică. Mânec

lungi, bufante, seterminau cumanşete strimtealbe ca şi gulerul latce înconjura



decolteul în V; purtaciorapi roz pepicioarele încă preasubţiri şi sandale

argintii, cu tocurmici. Coama e

frumoasă de părfusese periată şi iarperiată, până cândcreţurile sesuprapuseseră, iar



ea îl legase la spatepe ceafă, cu o fundămare de catifea.

Amélie aştepta

îngrijorată,erdictul lui, gata în

orice clipă, dupăcum gândea Isabellesă alerge înapoi încameră şi să seschimbe, dacă el ar



fi spus un singurcuvânt critic.

Roberto scoase unfluierat grav

apreciativ. — Nu e asta, oare

rochia pe care ţi-amarătat-o în vitrină laMacy ?

Amélie îşi netezcu nervozitate fusta



— Da, recunoscuea.

— Poţi aveaîntotdeauna

încredere în gustumeu, Amélie, spuse

Roberto, cu unzâmbet şmecherArăţi grozav! O săam la braţ în searaasta cele ma



drăguţe femei dinNew YorkDelmonico , atenţiesosim!

***

Era şapte ştreizeci, când Gilles

de Courmont intrăîn cele din urmă, în

Waldorf şi se duse



direct la recepţiaprincipală, să afleapoarele care

plecau în cursu

săptămânii spreFranţa. Slavă

Domnului, primunoroc pe care-l aveade când ajunseseaici! Exista un vasbritanic de linie care



pleca a doua zi launsprezecedimineaţa. Nu eraprea devreme. Se

uită pe lista denume, când semnă

în registru – nu eranimeni cunoscutEra singur la NewYork. Directorulchemat în grabă de



funcţionarul de larecepţie, se îngrijpersonal dedistinsul oaspete ş

Gilles îi retezăsaluturile pline de

efuziune. Aşteptănervos ascensorulcare părea că seopreşte la fiecareetaj. Directorul se



uită la el, cerându-şparcă scuze, cândprimul ascensor seopri în faţa lor şi o

femeie bineîmbrăcată, însoţită

de un tânăr blondfrumos, ieşzâmbind. Gillesintră în cabină şuşile ornamentate



se închiseră înspatele luicuprinzându-l bruscîntr-o singurătate

copleşitoare. Segândi la luxosu

apartament care îaştepta, gol.

***Isabelle aşteptă în



hol împreună cuRoberto, ca săcoboare celălaltascensor cu Amélie

care din nou îironiza pe Roberto.

Cine o fi oarebărbatul acela? Faţalui îi era familiarăera cineva cunoscutera sigură de asta, ş



era francez. Trecuseatâta timp de cândnu fusese în Franţaîncât nici nu-şi ma

putea aminti feţelepropriilor e

prieteni, – cel puţinnu în amănunterau, pur şi simpluo amintire ştearsă.

Uşile celui de-a



doilea ascensor sedeschiseră şi Amélieapăru, zâmbindfericită. Roberto o

ajută să-şi punăcapa, aranjându-i-o

cu grijă pe umeri, întimp ce Amélie îşnetezi părul, şi aşadestul de netezitEra o fată atât de



strălucitoare, segândi Isabelle; camînaltă pentru vârstaei, dar cu o graţie

feciorelnică, de carenu era conştientă

a fi o femeiefrumoasă, ca mamaei, şi totuşi erau şurme ale lui Charlesîn natura e



spontană, înatitudinea enonşalantă.Sărmanul Charles

nici măcar n-a aflatcă avea această fiică

drăguţă. Şi sărmanaLéonie, care trăiadar nu putea s-o maadă niciodată. — Vino, bunico



exclamă Amélieluând-o de braţ peIsabelle. Iar visezi!

***Transatlanticul

Normandie avuseseo traversare dificilă

Octombrie nu erarenumită ca lună cu

reme bună în



Atlantic, dar aceastăcălătorie fuseseexcepţional defurtunoasă, iar

pasagerii prostdispuşi îş

petrecuseră cea mamare parte atimpului în cabineMaroc bătu la uşacamerei lui Léonie.



— Afară ningespuse el scuturânduşi fulgii topiţi de pehaină, când intră

dar am aflat că vomajunge la New York

mâine dimineaţă.Léonie oftăuşurată; aveau dejao zi întârziere şi sea simţi mult ma



bine cu picioarele peuscat. Ea împinseîntr-o parte tava cucina neconsumată ş

se uită afară lanoaptea furtunoasă.

— Cât de devremedimineaţa? — În jur de ora

şase. — Şase! Ah



Maroc! Se aruncăîntr-un fotoliupufnind. De ce amfost de acord să fac

concertul ăsta?Amândoi ştiau de

ce. Era pentruacţiunea ei favorităde binefacere. Efusese uimit că ea oacceptase, deşi ştia



că ea ar face oricepentru copii. Dar săcălătoreşti totdrumul ăsta până la

New York doarpentru un concert ş

un bal de binefacereînsemna să ceri preamult, mai ales cândasta însemna să rupdin perioada de



odihnă câştigată dingreu.

Cererea venise înultimul moment ş

Léonie nu ezitase. — Ai idee câţ

bani pot aduna întro seară femeileastea de societate?îl întrebă ea când eprotestase. Pot



strânge suficientpentru îngrijirea asute de copii, sugarnou-născuţi, lăsaţ

la uşă ca niştepisicuţe nedorite

copii sărmaniflămânzi şi fărăadăpost. Îşdesfăcuse largbraţele, uitându-se



în jur la minunata ecasă; vechiul hanmereu lărgit, mereufrumos: Cum pot să

stau aici, în totconfortul ăsta, când

ştiu că aş putea faceceva ca să-i ajut pecopii? spusese ea.

Mareletransatlantic se



nişte pasageri carese mai ţin pepicioare. O să fie iaruna din nopţile alea

lungi!

***James Homer

Alexander JamiesonIII se relaxa în

fotoliul lui roşu de



piele, bucurându-sede băutura sa şurmărind grupul dela masa de cărţi. Î

mai văzuse şînainte pe unul sau

pe doi dintre ei –erau printre puţinicare se arătaseră lacină în timpuacestei traversări –



dar era prima oarăcând o vedea pefemeie şi îi plăcu ceedea. Ea îş

suflecase mânecilebluzei simple de

bumbac, aşa cum facmuncitorii, iarminunatul ei părblond era periat binespre spate, de pe



faţa netedăarogantă, fără nicioconcesie faţă deanităţile feminine

sau poate unasingură: funda

copilărească, decatifea, pe care şi-olegase neglijent lagât. Îi plăcea păruei care se răsucea în



şuviţe rebele şi pecare, din când încând, le dădeadeoparte cu o mână

fină, fără ineleobservase în mod

deosebit lucruacesta, niciun inelEra liberă!

Ea lua foarte înserios acest joc de



poker, jucând cueleganţă şi fărăteama de a pierdesorbind whisky

dintr-un pahar careera umplut mereu

punându-i mereu laîncercare prin jocuei viu şi, uneorifăcându-i să râdă cureun comentariu



ironic.Vaporul tot se

mai clătina sub eide parcă încerca să

se agaţe de ceva peo suprafaţă

alunecoasă, iarmajoritateapasagerilor nu seaventuraseră afarădin cabinele lor



Camera de joc eraliniştită şi înpenumbră; nu eradecât o lampă care

lumina masa cupostav verde ş

ucătorii, şi mai eraun singur stewardde serviciu, carecurăţa scrumiereleşi aducea băutur



proaspete. El se uităla ceas – era ora tre peste câteva oreor fi la New York

În urmă cu câtevaore, nu s-ar f

bucurat, dar acum?Cum aş putea, seîntrebă el, să ocunosc înainte de adebarca?



Léonie îşi aruncăpe masă cărţileridicându-şi braţeledeasupra capului ş

lăsându-şi scaunupe spate, în timp ce

îşi împinse înaintepicioarele ei lungi. — Domnilor, eu

am terminat, spuseea. Sunt obosită ş



am băut prea multwhisky... şi v-amluat prea mulţi baniLe zâmbi răutăcios

Ar fi trebuit să văatrag atenţia că sunt

specialistă.Era adevăratpokerul era opasiune pentru eaîncepuse să joace



mai întâi ca să-treacă oreleinterminabile dintimpul călătoriilor

cu trenul, învăţândde la muzicienii care

mergeau cu ea înturneu, iar acumputea bate aproapepe oricine.

Îşi luă geanta ş



se uită prin camerăMaroc se dusese laculcare, cu ore înurmă. Doar un

singur bărbat maşedea într-un colţ

Stătuse acolo ceamai mare parte anopţii, uitându-se laei – îi simţiseprivirea asupra ei ş



se uitase şi ea odată sau de douăori, dar nu putusesă-l vadă prea bine

în semiîntunericPresupunea că era

un pasager care nuputea nici el sădoarmă pe acestapor care se clătina

şi prefera să-ş



petreacă noapteatreaz, în loc săcaute în zadarodihna. El se ridică

zâmbind. — Te rog, nu

pleca, spuse el.Era înalt şi asprucu păr negrufrumos păr, moale şondulat, şi îl purta



destul de-lung. Omustaţă plină securba peste gura lumare. Îi plăcea clar

gura lui, buzele îerau ferme, iar

colţurile erau uşorridicate, făcându-să arate gata săzâmbească. Îi plăceaşi restul. Felul în



care haina lui binecroită i se potriveape umerii laţi şfelul cum arăta

trupul lui, musculosşi tare – şi bine

făcut. Era clar unamerican. Şi eraprobabil cu vreozece ani mai tânărdecât ea.



— E foarte târziudomnule...

— Jamieson –James Homer

AlexanderJamieson, al treilea

Jim.Léonie râse. — Mama dumitale

aştepta probabimult de la



foarte obosită. Preaobosită pentru oconversaţie caaceasta.

— Îmi pare răudomnule Jamieson

dar e târziu, aş vreasă mă odihnescpuţin, înainte de aajunge la New YorkNoapte bună.



Ea o porni spreuşă, dar el veni dupăea, vorbind repedeîn timp ce

străbăteaucoridoarele goale.

— Cum de nu team văzut pânăacum? Am fost peapor peste o

săptămână şi totuş



nu ne-am întâlnitNici nu-ţi cunoscnumele.

Léonie se opri la

uşa cabinei ei. Nuştia cine este ea?

Putea fi oareadevărat? Îşi amintde bluza cumânecile suflecatede părul legat la



spate cu o panglicăşi de faţa enemachiată.Bineînţeles că nu

arăta ca „Léonie” –era doar ea însăşi.

— Suntdomnişoară, replicăea. DomnişoaraBahri. Noapte bunădomnule Jamieson.



Cu un ultimzâmbet, ea închiseuşa, îşi scoasepantofii, îş

descheie bluza şi oaruncă pe podeaua

care se clătina încontinuare, alăturde fustă, îşi scoaseciorapii şi îi lăsă înurma ei, în timp ce



se îndrepta spre patse strecură goală înaşternut. Oboseala orăzbi; nimic, nic

alunecarea legănatăa vaporului nu o ma

putea ţine treazăîncă un momentFaţa lui JimJamieson, cu guralui simpatică, fu



ultimul lucru la carese gândi înainte de aadormi. Acea gurăfrumoasă care se

ridica la colţuri deparcă era gata să

zâmbească.

***Maroc îşi scoase

paltonul bucuros să



se afle în sfârşit lacăldură, în hoteluWaldorf . Ladebarcader fusese

frig, deşi trecuserădestul de repede pe

la imigrare şi vamăAvusese dificultăţsă o trezească peLéonie dar, în celedin urmă, ea se



dăduse jos din pat şse băgase în hainacaldă, ascunzându-şoboseala sub o

pălărie cu borurmari şi un uşor

machiaj pe obrajipalizi. Se ghemuisenefericită în blanaei, reuşind săzâmbească atunc



când era necesardeşi tot ce dorea defapt era să se urcedin nou în pat

Trebuia să doarmăavea de dat un

spectacol în searaasta. Blestemăremea care făcuse

să întârzie vaporuşi îi lăsase atât de



puţin timp. — Am să le spun

să trimită sus nişteceai fierbinte cu

lămâie pentru gâtutău, spuse Maroc

apoi te odihneştpână diseară. Am sămă ocup eu detoate.

Directorul de la



Waldorf o considerape Léonie printrepuţinii oaspeţpentru care merita

să se scoale atât dedevreme dimineaţa

ca să-i întâmpine. Îarătă apartamentulcu un gest elegantdeschizând uşi şaprinzând lumini



Focurile străluceauîn căminele demarmură şi pefiecare masă erau

flori. Léonie îmulțumi şi se

prăbuşi pe canapeaaruncându-şipantofii când uşa seînchise în urma lui.

— Julie, strigă ea



la camerista ei. Eumă bag direct în patşi nu vreau să fiuderanjată până la

ora cinci.

***Maroc luă

grămada de plicurşi mesaje de la

recepţie şi le răsfo



repede. Eraulucrurile obişnuiteo notă desprerepetiţie – ora cinc

mai devreme decâtse aşteptase. Voiau

să pună la punctluminile. Pianistua fi acolo la ora

două ca să seasigure că pianu



Steinway era înregulă. Ce ar dordoamna să aibă încabina ei –

şampanie, vinwhisky, mâncare?

a avea nevoie deserviciile unecabiniere în plus?Era şi o notăîncântătoare de la



doamna Van Wykpreşedinta TrustuluCaselor deBinefacere, care î

ura lui Léonie bunenit la New York

oferindu-i oriceajutor de care aveanevoie. O alta era dela doamna Austincare organizase



balul, vânzând biletecu două sute dedolari şi care scriacă ar fi putut vinde

de două ori mamulte. Strângerea

de fonduri era dejaun succes şi aceastafără donaţiile careurmau să fiesolicitate de la



oaspeţii bogaţi, matârziu, în aceeaşseară.

El luă tocul să

semneze în registruUn scris aspru, fără

floricele, negru, îsări în ochi: „Ducel de Courmont ”Monsieur era aici?Împinse furios



registrul. De undedracu ştiuse căLéonie va fi aici?Stai puţin, oare

ştia? Monsieurenea adesea în

America, pentruafaceri. — Ducele de

Courmont! îi spuseel ca din întâmplare



Maroc scoase unoftat de uşurareSlavă Domnuluiasta însemna că nu

ştia. Şi n-o să-spună lui Léonie că

Monsieur se aflaaici, în acelaşi hotelNu era cazul să onecăjească inutil.

— Scuzaţi-mă



domnule, îîntrerupse gândurilefuncţionarul. Aţuitat să semnaţi în

registru.El împinse

registrul spreMaroc, cerându-şscuze când câtevapagini se întoarseră.

Registrul nu era



deschis la paginacorespunzătoare şMaroc se opri, cutocul în mână, când

ochiul lui remarcăscrisul înflorat a

unui numefranţuzesc.„D’Aureville ...contesa Isabell d’Aureville ,



domnişoara A D’Aureville ş domnul R . Castelode Santos ”.

Numele explodarăîn capul lui ca nişte

rachete, reverberândîn valuri de şoc. Să

fie oare adevărat?Probabil că suntaceiaşi: nu pot



exista două Isabelled’Aureville! Daratunci cine e AD’Aureville? Se uită

din nou la scrisuclar. Asta trebuie să

fie Amélie.Întreagaimplicaţie asituaţiei îl izbbrusc. Cumva



ştiuse dintotdeaunacă aşa se vaîntâmpla. Ani de zilea merge, vor f

atenţi, nu vor lualegătura cu familia

d’Aureville,neîncercând nicmăcar să afle undese afla Amélieparând fiecare



mişcare de spionaj alui Monsieur. Apoiîntr-o bună zi, vaapărea coincidenţa

care va declanşasuita de evenimente

de care s-au temutîntotdeauna.Ce trebuia oare să

facă el? Se întoarsespre funcţionarul de



la recepţie. — Când pleacă

familia d’Aureville?Funcţionarul se

uită la el cusurprindere. Poate

era de vină călătoriadificilă cu vaporuldar oaspetele acestase comportaneobişnuit.



— Contesad’Aureville pleacă îndimineaţa astadomnule. Se uită la

ceasul din pereteDe fapt, în vreo

cincisprezeceminute. Vor săprindă un trendevreme, spreFlorida.



Maroc ezităDecizia eragroaznică.

— Ah, Léonie

murmură el, ai sămă ierţi vreodată

pentru asta?Funcţionarul de larecepţie se uită lael, alarmat.

— S-a întâmplat



ceva rău, domnule?Pot să vă ajut cuceva?

— Nu. Mulţumesc

Maroc se uităneliniştit prin hol

Nu era nimeni, cuexcepţia unoroameni care făceaucurăţenie şi a unorhamali. Desigur, era



încă foarte devremeabia ora şapteAmélie va fi, cusiguranţă, plecată

din hotel, înainte caMonsieur să

coboare. Şi, cu puţinnoroc, Monsieur vapleca şi el, fără săştie că Léonie eraacolo. Doamne



simţea nevoia să beao cafea, simţeafrigul şi în oase, dartrebuia să aştepte

Trebuia să o vadă peAmélie. Era cel ma

mic lucru pe care-putea face pentruLéonie. Luă loc înhol, pe jumătateascuns de o coloană



dar cu o vizibilitatebună spre uşi.

Nu trebui săaştepte mult şi î

recunoscu imediatBunica, tânărul ş

fata. Erau amândoblonzi şi aproape deaceeaşi înălţime –fata era înaltăpentru vârsta ei



Isabelle îi grăbi prinhol spre uşile marşi Amélie se învârtde două ori, râzând

înainte de a ţâşnafară în stradă.

Maroc expiră, nuşi dăduse seama căşi ţinuse respiraţiaAceasta era copilape care o dusese în



siguranţă de laMenton, sugarucare dormise înbraţele lui? Amélie

a r ă t a exact caLéonie când o

cunoscuse el primaoară, o fată tânărăcu o faţă frumoasăinocentă, încă preaslăbuţă, dar cu



promisiuni defrumuseţe. Şi cuacea calitatespecială, magică, a

mamei ei.Merse încet prin

hol spre ascensorŞtia că ar trebui săse simtă uşurat cătrecuse pericoluldar se simţea doar



trist.

***Valizele eleganteVuitton ale lu

Léonie aşteptau înfaţa hotelului ca săfie duse înăuntru

iar hamalul se grăbsă vină cu un

cărucior Amélie ş



Roberto se uitarăcurioşi la ele.

— Uită-teRoberto, spuse

Amélie.Închipuieşte-ţi, să a

atâtea bagaje – suntsuficiente pentruşase persoane ştotuşi au aceeaşmonogramă.



Trecu un degetcurios pe iniţialelede aur cu blazon, depe fiecare valiză.

— L.B., zise eaMă întreb, ce nume

reprezintă? Trebuiesă fie o persoanăfoarte importantăca să aibă nevoie deatâtea bagaje.



— De unde ştii căaparţin unei femei?întrebă Roberto.

Amélie se uită la

el, batjocoritoare. — Care bărbat ar

avea şaisprezecealize asortateprostule?

Ei îl urmăriră pehamalul care



manevra muntele debagaje pe cărucior.

— Sunt ale luLéonie, spuse

hamalul irlandez cuun zâmbet

Întotdeauna stă aic şi are întotdeaunabagaje, cât pentruşase persoane. Deobicei, sunt ma



multe decât azi. — Cine-i Léonie?

întrebă Robertocurios.

— Nu ştiţi cine-Léonie? Unde trăiţi?

Pe Lună? întrebăhamalulneîncrezător. Ecântăreaţa aiaedeta, asta e! Cea



mai frumoasăfemeie din lume!

— Închipuieşte-ţispuse Amélie cu o

oce uimităînchipuieşte-ţi,

Roberto, e cea mafrumoasă femeie dinlume!

— Hm, nu credsunt o grămadă de



femei frumoase. — Da, dar totuşi..

ce frumos e să sespună aşa despre

tine, oftă AmélieLéonie – cântăreaţa

edetă, cea mafrumoasă femeie dinlume. Numelemamei mele eraLéonie, îi spuse ea



hamalului. — Ei, sunt sigur

că şi ea era drăguţăDacă mă uit bine

semeni mult cu ea.El se uită la ea

brusc surprins. Eradoar o fetiţă, daravea ceva deosebit.

— Ai auzit asta?îi spuse ea



triumfătoare luRoberto. El zice căsemăn mult cu ceamai frumoasă

femeie! — Ar trebui să te

adă într-un şortechi, larg, cupicioarele tale slabeşi mari! o tachinăRoberto, ferindu-se



când ea îi trase unpicior.

— Veniţi încoaceoi doi, îi strigă

Isabelle. Bagajul eîncărcat. Să

mergem, altfel o săîntârziem.

***Maroc îşi petrecu



dimineaţa măsurândneliniştitapartamentul săuconsumând mar

cantităţi de cafea şîngrijorându-se în

legătură cu DeCourmont. Minuteletreceau şi, la zece şumătate, se duseînapoi jos în hol



unde cumpără unziar şi merse, ca dinîntâmplare, la birouportarului. El zâmbi

arătând spretitlurile care

orbeau desprefurtuna de ieri. — Am avut

ghinion că ne-aprins furtuna asta.



— Într-adevărghinion, domnulespuse politicosfuncţionarul.

— Cred că unprieten al meu

pleacă cu vaporulDucele deCourmont.

— Da, domnule. Areţinut locul în



ultimul moment şi aavut noroc că agăsit o cabină; punpariu că unii au

anulat călătoria, cuasul Împărăteasa

care pleacă launsprezece,temându-se deremea proastă.Maroc împătur



frumos ziarul şi îpuse sub braţUşurarea era atât deintensă, încât se

simţi slăbit. Era înregulă, Monsieur nu

ştia.Traversă sprelocul hamalului, înstânga holuluidându-i un bacşiş



omului care aşteptaşi îl întrebă într-odoară:

— Ducele de

Courmont a plecatdeja?

— A, da, domnulespuse hamalul. Înurmă cu mai bine deo oră.

— Ştii unde s-a



dus? — A luat un tax

spre debarcaderudin West Street.

Asta era deciPlecase. Şi Amélie

plecase. Léonie nu-a vedea pe niciunudintre ei. Ridicânduşi umerii sub paltonieşi în strada



îngheţată,ridicându-şi guleruîmpotriva vântuluiSe hotărî să nu-

spună lui Léonieînainte de concertu

din seara asta.

***Jim Jamieson nu

era un bărbat care



să renunţe în faţaunei sarcini greleCăutase aur înMunţii Stâncoşi

lucrase în minele deargint din California

şi făcuse avere dinafacerile cu petrol înTexas. Trăise viaţaaspră, dură, aoraşelor de frontieră



şi acum, la douăzecşi şase de ani, eraşeful propriei salecompanii de

construcţii şterenuri, cu sediu

în San Francisco.Domnişoara Bahrera greu decontactat, dar el vareuşi. Se afla la



Waldorf , dar nuprimea niciuntelefon şi nu acceptasă vadă pe nimeni

Umblase prin holuhotelului toată

după-amiaza şi, încele din urmă, ozări, înfăşurată întro amplă haină deulpe şi pe jumătate



ascunsă sub o uriaşăpălărie, în timp cese grăbea prin holspre o maşină care o

aştepta. Era însoţităde un bărbat

mărunt, brunet – îăzuse pe vapor –dar nu-i văzuseniciodată împreună.

El luă un taxi spre



apartamentul săudin Gramercy Parkunde îşi împachetăîn grabă câteva

lucruri, se întoarsela Waldorf şi îşi luă

o cameră. Apoi seduse jos, să aştepteTrecură câteva oreLuă cina. Maaşteptă. Se uită la



ceasul mare, auritde pe perete; eraaproape ora douănoaptea şi nu o

zărise. Oftă. Va maîncerca şi mâine. Cu

siguranţă că nu varenunţa.

***Maroc se uită la



Léonie, în timp ceşedea alături de elîn limuzină. Eratrecut de ora două

noaptea, şi ea eraizibil extenuată. În

afara superbei eapariţii pe scenăfusese minunată labalul ce a urmat. Eazâmbise, vorbise



dansase; i-a sărutatpe bărbaţii caredăduseră cele mamari cecuri; dăduse

premii şi felicitări şţinuse şi un discurs

totul fără niciunsemn că ar fi fostplictisită sauobosită.

Muncise din greu



pentru acei copii. Ese întrebă când artrebui să-i spunăCât timp mai putea

să amâne? — A fost într

adevăr bine, Maroc?întrebă ea cu ochiînchişi. Ea îi puneaîntotdeauna aceeaşîntrebare; încă ma



avea nevoie deasigurarea lui, deşaplauzele trebuie săi fi dat răspunsul.

— Mai mult decâtbine, răspunse el

ţinându-i mâna. Osă faci mulţi copifericiţi datorită seriacesteia.

— Sper că da



spuse ea obosităcând maşina opri înfaţa hotelului. Holumare, cu scara largă

şi coloanele demarmură, era foarte

liniştit şi eaşteptară ascensoruîn tăcere.

— Léonie, spuseel în cele din urmă



trebuie să-ţorbesc. — Nu se poate

mâine?

Tot ce avea înminte era imaginea

patului frumosmoale şi alb, cuChocolat ghemuităpe pernă, torcând.

El ezită. Era atât



de obosită. — Ba da, spuse

simplu.



Capitolul

14Holul hotelulu

Waldorf nu era locuunde ar fi vrut să-şpetreacă restu



ieţii, se gândi JimJamieson cândîncercă din nou să oobţină pe

domnişoara Bahri latelefon. Din nou i s

a spus că ea nuacceptă niciun fel deconvorbiri. Eînchise telefonuldezamăgit. Ce naiba



se petrecea?Trecuseră trei zile şea nu părăsiseapartamentul. I se

trimiteau flori, darea nu primise nicio

izită. De la cineerau florile, seîntreba el? Oare săfie bolnavă? Nufusese chemat



niciun doctor, ştiasigur. Dar de ce o fenit la New York

dacă îşi petrece

remea într-unapartament de

hotel?Intră în salonuprincipal şi se aşezăla un birou, scriindrepede ceva pe o



foaie de hârtieSemnă cu fermitatetraversă din nouholul şi merse pe

coridor până laflorărie, unde alese

un singur trandafirperfect, de culoareapiersicii, cu coadascurtă şi plin, caretocmai începea să se



desfacă – nu voiatrandafirii aceia cucozi lungi, ascuţiţşi roşii ca să-

trimită domnişoareBahri. Ea era o

femeie atrandafirilor de varăcare cresc în grădinşi miros a soare şi apetale bătute de



ânt.Prea nerăbdător

ca să aştepte unascensor, urcă în

fugă scara curbatăpână la etajul patru

îl căută pe chelnerucare duceacomenzile în camereşi îl găsi în micuţabucătărie din



capătul coridoruluiCu câteva vorbe şun bacşişsubstanţial, îş

realiză ţelul. — Tocmai trebuie

să-i duc micudejun, domnulespuse bărbatul, cuun zâmbet. Am săpun asta chiar lângă



farfuria ei.Jim se uită la

tavă – era doar unas cu cafea, nişte

suc şi pâine prăjită –nu era un mic dejun

prea bogat. — DomnişoaraBahri e cumvabolnavă?

— Nu, nu e



bolnavă, domnuleEa stă întotdeaunaaici când e la NewYork şi, de obicei, e

foarte vioaie, nuînsă şi de data asta.

Jim plecăgânditor. Ce i s-o fîntâmplat rău?Fusese bine peapor; a fost



probabil singurafemeie de pe vascare nu a fostbolnavă. Ei, n-avea

altceva de făcutdecât să aştepte. Nu

era uşor pentru unbărbat activ, dardacă asta erasingura cale, vaaştepta.



***Trandafirul e

frumos, se gândLéonie, luându-l şducându-l la obrazŞi mirosea minunatun parfum dulce

greu, care-i aminteade grădina de la han

la începutul verii



erde, proaspătă şumedă. Ah, dorea săse ducă acasă. Îşterminase treaba

Abia aşteptasâmbăta, care nu

enea destul derepede.Văzu un bilet

împreună cutrandafirul, şi se



uită la eindiferentă. Era dela Jim Jamiesonbărbatul de pe vapor

cel cu gurasimpatică,

zâmbitoare. „Jame Homer Alexander ”semnase. Ce numeridicol!

„Am măsura



holul hotelulu Waldorf timp de tre zile , drag domnişoară Bahri

citi ea şi sunt î mare pericol de a f

arestat pentr vagabondaj . Poţi s

te milostiveşti , t rog , şi să ie

rânzul cu mine?



Sau ceaiul ! Sa cina , sau supeulFloarea ce ţi-o ofe oate nu e atât d

bogată ca altele p care am văzut că l

rimeşti , dar t reprezintă mai bine

Te rog , spune da Am să telefonez l

rânz dup



răspuns ”.Se uită la

trandafir, cu unzâmbet. E

consideră că acestao reprezintă. Da

trandafirul era oalegere perfectă, eragenul ei, dar voiaoare să-l vadă pe cece îl trimisese?



Puse trandafirudeoparte, cu unoftat.

***Chocolat torcea

mulţumită înscobitura braţulu

lui Léonie, aproapeascunsă de blana

lungă a mantoului e



amplu. În ascensornu mai era decât unbărbat, iar Léoniedădu din cap

politicoasă, lasalutul acestuia

ridicându-şi guleruşi ascunzându-sesub borul pălărieiCând ascensorul seopri, ea se grăbi la



stânga, pe coridorşi ieşi pe uşalaterală. Prima palăde aer rece îi tăie

răsuflarea şiaplecându-şi capu

împotriva vântuluio strânse peChocolat maaproape de eaFăcuse o greşeală că



ieşise, îşi zise ealuptându-se săînainteze; era multprea rece iar

Chocolat nu puteamerge pe jos pe

ântul ăsta. În pluspisicii nu-i plăceapavajul de oraş, ci îplăceau iarba şgrădinile şi plajele



la fel ca şi ei. — Ce căutăm no

în oraşul ăstafriguros, Choc?

şopti ea, luând-o peo stradă laterală

ferită de bătaiaântului şi alergândînapoi spre hotel.

Uşile turnante seînvârtiră în urma e



în timp ce eatraversă holul, îşscoase pălăria şi îştrecu mâna prin păr.

— Ştiam că, dacăoi aştepta destu

de mult, voi aveanoroc. Bunădimineaţa,domnişoară Bahri.

Vocea cu accent



american era veselăşi nu putea fconfundată. Léoniese întoarse şi priv

direct în ochialbaştri cu gene

negre ai lui JimJamieson. Erau lafel de zâmbitori şde veseli ca şi vocealui, iar ea îşi simţ



gura ridicându-i-seîn sus, ca unrăspuns. Avea cevairezistibil, un

farmec plin deîncredere.

— Bunădimineaţa, domnuleJamieson. Şimulţumesc pentrutrandafir.



am de spus, cât maam şansa. Am vrutsă te întâlnesc, decând te-am văzut

ucând poker peapor. Am păzit

holul acesta zileîntregi. Sunt unbărbat foartehotărât, domnişoarăBahri. Şi nu mi-a



răspuns la întrebarePrânzul? Ceaiul?Cina? Sunt gatachiar să-ţi plimb ş

pisica.Léonie îşi lăsă

capul pe spate şrâse. — Bine, bine

domnule JamiesonDe ce n-ai veni în



apartamentul meula ceai? La ora cinci

Jim îşi consultăceasul.

— Dar, e abiadouăsprezece ş

umătate. Am putealua masa de prânz –şi apoi ceaiul. Nu-poţi cere unubărbat să aştepte



atâtea ore!Uşile se închiseră

în urma ei şascensorul începu să

urce.Vocea ei pluti în

os, spre el, iar el seuită după cabina cedispărea şi zâmbi.

— Ora cinci să fie



dacă da, atunci astaa căpăta. Îşi aplică

îndemânaticcreionul de pleoape

întinzând linia întro umbră mai blândă

aplică puţin roşu peobraz şi se pudră, întimp ce Julie îperia părul într-ocoamă netedă, aurie



Îşi puse pe frunte uncerc de aur şi seexamină critic înoglindă. Da, e de

ajuns. Era gatapentru domnu

Jamieson. Îtrebuiseră exactzece minute ca sădevină din nou„Léonie”.



***Jim se învârtea

prin camera de zi. Înciuda decorului preaopulent, încărcat cuprea multe fotoliaurite, fragile

camera căpătaseceva din

personalitatea lu



Léonie. Fotografii înrame de argint eraurăspândite pe meseiar o mulţime de

perne de mătasemoarată, de o

moliciuneprimăvăratică,colorate în verdesau roz, sauliliachiu, erau



răspândite pecanapele şi fotoliiUn covor de blanămoale era aşezat pe

canapeaua mare dinfaţa căminului, iar

Léonie scosese înhol obişnuitelearanjamente floraleprimite, umplândcamera de zi doar cu



plante verzi, înghivece – ferigi şmici copăcegraţioşi. Trandafiru

lui Jim, aşezat întrun vas îngust de

argint, îşi răspândeapetalele pe covorGrămezi de cărţerau răspândite pemese, pe scaune, pe



podea, iar niştepartituri se aflau pesuportul pianulumare. O pereche de

sandale aurii ale luLéonie zăceau acolo

unde le aruncase eaiar Jim zâmbiridicându-le şaşezându-le frumos.

El se uită de



aproape la fotografiio frumoasă cu părnegru, foartespaniolă, cu un

bărbat mai măruntcu ochelari, alătur

de ea; o alta, cu opereche mai înârstă, într-o

grădină, în faţa uneile albe, pătrate, pe



un deal înconjuratde chiparoşi şmăslini. Nu era niciofotografie a vreunu

bărbat; e sigur cădacă ar fi existat un

bărbat în viaţa ei, arfi umblat cufotografia lui dupăea.

Un tablou stătea



sprijinit pe unsuport auriu lângăfereastră, iar el sedădu un pas înapoi

să se uite mai atentla el; înfăţişa o fată

goală, pe un patrăvăşit, o minunatăpânză de lumină şculoare; erasenzuală, frumoasă.



— Ei? Îţi place?Jim nu o auzise

intrând şi seîntoarse cu un

zâmbet.Ah, Doamne, ce

prost fusese! Cumde nu şi-a dat oareseama cine era?Domnişoara Bahriucătoarea de poker



de la miezul nopţiiîn bluză cu mânecsuflecate, cu păruzburlit şi ochi

luminoşi, erafaimoasa „Léonie”

Cum de fusese atâtde nebun să n-orecunoască?

Léonie urmărexpresia de uimire



care îi trecu pe faţăUluirea lui era atâtde vizibilă, încât earâse. Ea fusese cea

care greşise: JimJamieson dorise să

o vadă pedomnişoara BahriAvea o anumităinocenţă. Nu eranaivitate, ci o



inocenţă adevăratăşi sănătoasă.

— Îmi pare răuspuse Jim zâmbind

cu tristeţe, cred căsunt singurul bărbat

american care nu terecunoaşte. O să măierţi?

Léonie se instalăpe canapea în faţa



focului, cu Chocolatghemuită într-uncolţ, lângă ea.

— Sunt flatată, î

spuse ea, şi suntbucuroasă că a

recunoscut că înmine sunt douăLéonie. Doar cei maapropiaţi prieteni amei ştiu secretu



acesta. — Atunci, asta mă

include oare înaceeaşi categorie?

Ochii de unalbastru deschis a

lui Jim îi zâmbiră.Privirea lui eraintimă. Sau aşasimţea ea? Léoniese decise să ignore



întrebarea lui. — Îţi place

tabloul? — E minunat.

— L-am cunoscutpe artist – demult.

— Nu acum? — Nu. Nu acum.Este şi deştept, se

gândi ea, a surprinstoate nuanţele.



Chelnerul veni cuceaiul – o servantăplină cu sandvişurcu castraveţi ş

somon, fără coajăsubţiri, şi cornuleţe

prăjite pline cu untprăjituri calde cugem de căpşuni şsmântână groasăspumoasă, de pus pe



să se întuneceCumva, servantaîncărcată şceainicele de argint

dădeau camerei dehotel un aer de

intimitatedomestică, de parcăar fi fost o perechede oamencăsătoriţi, aşezaţi la



ceai într-o dupăamiază friguroasă deiarnă. Doar că nuerau căsătoriţi, se

gândi Léonie, deşabia îl cunoscuse pe

bărbat. — Amsentimentul că neam cunoaşte de ande zile, spuse Jim



luând un scaunsubţire, auriu să seaşeze.

El începu să

toarne ceaiulMâinile lui ferme

pătrate, păreaucapabile să facă şasemenea treburmărunte, se gândi eauitându-se la ele



Avea degete lungiiar fire de păr negrurare, îi făceau pieleamai mătăsoasă.

— Dar eu nu tecunosc, Jim

Jamieson. Nu ştiucare parte a numeludumitale eşti înrealitate. EştHomer învăţatul?



Sau Alexanderrăzboinicul? Şi dacănu, atunci cine-Jim? Nu ştiu ce fac

şi nici măcar undelocuieşti.

— Acum locuiescîn San Franciscodar mă gândesc sămă mut.

— Zău? Unde?



El îi dădu oceaşcă de ceai.

— La Paris.Léonie râse.

— Eu credeam căîn California

locuiesc doarcăutătorii de aur –bărbaţi sălbaticiacoperiţi cu praf deaur!



Ochii lor seîntâlniră pedeasupra ceştilor.

— Totul depinde

de ce anume cauţidoamnă, spuse Jim

cu un zâmbetcaustic.Ea simţ

palpitaţia aceeacaldă a unei reacţii



Îi plăcea. Îi plăceagura lui frumoasăzâmbitoare, ochialbaştri cu genele

lungi, statura luiumerii laţi care

arătau destul deputernici ca să facăfaţă oricărudezastru, îi plăceafelul cum arăta



trupul lui, ferm şdur. Era o listănesfârşită de lucrurcare îi plăceau la el

Se întreba cesenzaţie îţi dădea

oare acea mustaţămătăsoasă, când tesăruta?

Chocolat sări depe canapea



întinzându-şi încetfiecare piciorînainte de a seîndrepta spre Jim

cu coada fluturândca un steag. Sărind

pe genunchiul luiîşi puse labele pepieptul lui şi se uităla faţa lui surprinsămirosindu-l



curioasă.Satisfăcută, seghemui în braţelelui, băgându-ş

coada frumos înurul labelor ş

sprijinindu-şi capupe genunchiul luiTorcea încet.

— Ei, spuse Jimglumeţ, se pare că



am fost acceptat defamilie. Acum, totce trebuie să faceste să te conving ş

pe dumneata. — De ce anume să

mă convingi? — Am nişteplanuri, zise emisterios.

Léonie îş



amestecă ceaiul, unzâmbet făcându-şloc pe gura ei înciuda impertinenţe

lui. Ea se uită cumpune gem şi o

grămadă desmântână pe oprăjitură.

— Mănâncă astacomandă el. A



nevoie de mai multăcarne pe oaseLéonie Bahri. Anevoie de un bărbat

care să aibă grijă detine.

— Oare amnevoie? murmurăea, bucurându-se.

Jim avea calitateade a-şi asuma o



răspundere care erafoarte atrăgătoare şo făcea să se simtăocrotită. O făcea să

râdă. Muşcăbucuroasă din

prăjitură, lingânduşi smântâna de pebuze.

Jim se aplecă înfaţă, pe scaunul lui



şi o privi. Fiecaremişcare pe care ofăcea ea era oîncântare.

Chiar în timp cemânca, limba e

rozalie, care treceauşor peste buzecurba genelor elungi pe obraji cândînchidea ochii pe



umătate ca săsavureze prăjituracu cremă, mişcareauşoară a părului e

care se răsculaîmpotriva

periatului, toate îîncântau. Estecurios, se gândi elca o asemeneafemeie de succes să



pară atât de singurăşi atât deulnerabilă. — Nu m-a

întrebat care suntplanurile mele, zise

el brusc. — Spune-mi, râseea. Nu mai pot denerăbdare.

Ochii aceia



maronii, luminoşi seuitau direct la el.

— O să-ţi cer să tecăsătoreşti cu mine

spuse el, privind-odrept în ochi.

Léonie simţi cumîi bate tare inimaAcest străin plănuiasă se căsătoreascăcu ea? Sau, mă rog



plănuia să-i cearăasta? O mai cerusecineva în căsătorie?Rupert îi promisese

să se însoare cu eaiar Jacques ţinuse la

ea suficient pentruaşa ceva, darcondiţiile i-audespărţit înainte dea fi ajuns la această



etapă. Ceilalţi, toţiau fost doar iubiţiŞi Monsieur? NuMonsieur nu

spusese niciodatăasemenea vorbe, e

nu o iubise cuadevărat niciodatăEdouard d’Aurevilleo iubise, simţiseasta în seara aceea



lângă râu, când osărutase. În acesărut s-ar fi pututîntrezări un viitor

dar nu era posibilTrebuie să fie atentă

cu Jim Jamiesonmergea preadeparte, dupăpărerea ei.

— Nu te îngrijora



spuse el, atingându-fruntea încruntatăNu vreau să tezăpăcesc. M-am

gândit doar să-ţspun că intenţiile

mele sunt onorabile.Fără să vreaLéonie râse. Erafoarte atrăgător.

— De ce nu am



începe cuînceputul? sugerăea, relaxându-se dinnou.

— O ideeexcelentă, zise e

zâmbind. Lasă totupe seama meaLéonie.

***



Maroc fu uimitcând Léonie anulăplecarea de sâmbătă

— Dar de ce?

întrebă el. Amcrezut că arzi de

nerăbdare să teîntorci în Franţa. — Dar mă simt

mai bine acum... şam o companie



plăcută. — Jamieson?Léonie îi zâmbi.

— Jamieson.

— E o întrunire aepitropilor

Casteluluid’Aureville, pedouăzeci şi nouă, îreaminti el.

Era prima dată că



uitase. EpitropiaCasteluluid’Aureville eralucrul cel ma

important din viaţaei. Totuşi, mai avea

două săptămâniîncă două săptămâncu domnuJamieson.



***Jim îi făcea curte

cu o asiduitate

foarte americanătrimiţându-i flori înfiecare dimineaţămereu aceiaştrandafiri de

culoarea piersiciicu parfum generos

şi apărând în fiecare



după-amiază ca să oia la masă, într-unrestaurant madeosebit din oraş

sau în vreoexpediţie pe coastă

ca să mănâncehomar, moluşte şmici scoicdelicioase. Searamergeau la



spectacole şi beauşampanie, în timpce el îi povesteafragmente din viaţa

lui.Jim era din

Sawannah, GeorgiaUn „americanadevărat”, după cumse caracterizase elîn timp ce se uita în



ur, în restaurantuaglomerat.

— Nu ca yankeiăştia.

— Dar, pentrufrancezi, toţ

americanii suntyankei, spuseLéonie simţindexpresia lui pretinsşocată.



El îi spuse că aveatreizeci şi cinci deani, dar ea ştia căminţea; nu putea

avea mai mult dedouăzeci şi şase sau

douăzeci şi şaptedar o emoţionasefaptul că era destude sensibil ca să segândească la faptu



că diferenţa deârstă o putea

deranja.În fiecare seară, î

cerea să se măritecu el. Şi, în fiecare

seară, ea îl refuzaÎn fiecare seară oruga să-l lase să vinăsă bea un ultimpahar la ea şi ea î



refuza.Culcată singură în

pat, ea se întreba dece. Oare pentru că

ea era mai în vârstădecât el? Dădu

deoparte păturile şcoborî din pat, îşscoase cămaşa denoapte şi se analizăîn oglinda prelungă



La treizeci şi trei deani, trupul ei eraîncă tare şi rotunjitşi îl privi cu

satisfacţie,amintindu-şi acele

dimineţi dure dinstudioul rece, cândse forţase să înveţedansul şi exersaseMajoritatea femeilor



de vârsta ei aveaudeja carnea lăsatăsusţinută decorsete, se gândi ea

trecându-şi mâinilepeste trup. Era bine

să ai sâni carestăteau încă în susşi un fund care eraîncă rotund şi tare.

Nu, nu vârsta ei o



îngrijora, şi nicgândul că trupul ei oa trăda. Atunci, de

ce nu? Au mai fost

şi alţi iubiţi. Daracesta era diferit

Jim nu era genul debărbat care să joaceun rol secundar îniaţa ei. El se ocupa

de toate, ceea ce era



plăcut, se gândi eacu regret. Îi plăceacă avea grijă de earelaxarea în braţele

lui ar putea fi tot oplăcere. Ea înlătură

acest gând. Cu unbărbat ca Jim nuîncăpeaucompromisuri. Eputea să vrea ma



mult decât era eapregătită să dea. Şioricum, nu putea sămeargă treaba. E

era american, locuiaşi lucra în America

Ea trăia în EuropaŞi ea trebuia sălucreze. Copiii edepindeau de ea.

Se urcă înapoi în



pat. Castelud’Aureville părea căînghite bani, iarinvestiţiile pe care

le făcuse nu fuseserăprea reuşite. Se

frământa în patîngrijorată. Viaţa eraîntotdeauna atât deplină de problemeFaţa lui Jim, cu



oase puternice, ourmări în visele etulburate. Era unbărbat pe care te

puteai sprijini. Unbărbat de care o

femeie puteadepinde, dar ea nuavea acest dreptDestinul ei era altul.



***Metoda lui Jim

era directă şi fără

compromis, daravea un farmecsudic şi un umor denestăvilit, care ofăcea să râdă tot

timpul. — Léonie, vii cu

mine în California?



— Dar cândtrebuie să pleci?

— Săptămânaiitoare. Îşi puse un

deget sub bărbia eizâmbindu-i. Nu-m

spui că s-ar puteasă-mi simţi lipsa?Săptămâna

iitoare, se gândLéonie în panică



Săptămâna viitoareel se va duce la SanFrancisco. Iar ea sea întoarce în

Franţa. — Poate că o să-ţ

simt lipsarecunoscu ea.Ştia că aşa va fi.

— Atunci, vino cumine.



Vocea lui eraconvingătoare şi seuita la ea aşteptândun răspuns. E

credea cu adevăratcă ea ar putea pleca

împreună cu eliaţa lui Jim eraatât de simplă, atâtde necomplicată.

— Nu pot să plec



cu tine, Jim. Ce-arspune lumea? Eaobservă cum seridau ochii lui când

râdea, şi el râdeamult. Viaţa cu Jim

Jamieson ar fi fostatât de veselă! — Cu siguranţă

nu mai mult decâtspune acum



Aproape tot NewYork-ul crede căsuntem deja amanţiştii? În fond, ne

petrecem atât demult timp împreună

aproape că îmine şi mie să credcă suntem!

Léonie oftă. — Voi



americanii, sunteţîntotdeauna atât degrăbiţi! El oînconjură cu braţul

rugător. — Léonie, ce

puţin invită-mă săbem un paharînainte de a măgoni, noaptea.

— Foarte bine



se prin camerămutând scaunelefine, aurite, dincalea lui, iritat.

— Ah, jucăriileastea franţuzeşti

mormăi el, şi n-aunde să te aşezi. — Stai aici, lângă

mine, îi sugeră eacuibărindu-se pe



canapea.El se aşeză cu

grijă, alături de ea. — Eşti sigură că

n-o să se rupă?întrebă el cu o

preocupareprefăcută.Léonie oftă cu

exasperare. — Jim, nu te ma



preface. Ştii perfectde bine că nu eştbărbatul sălbatic dinCalifornia. Eşti un

adevărat domn, bineeducat, din Sud.

— Cred că suntgata să-mi pierdbunele maniere dinSud, spuse elalunecându-şi braţu



în jurul umerilor ei.Ochii lor se

întâlniră şi Léoniese aplecă spre el. Ea

îl sărută uşor pegură. Trecură câteva

secunde şi ea îşretrase capul, iarprivirile li seîntâlniră. Apoi, el oîmbrăţişă, până



când ea simţi că el îexplora gurasavurându-idulceaţa, ca a

căpşunilor din iuniePărul ei mirosea la

fel de bine ca iarbaproaspăt tăiată; voiasă-l prindă în mânăsă învârtească înurul lui şuviţele



lungi, mătăsoase, săo lege de el pentrutotdeauna cupropriul ei păr

frumos.Trebuia să fie

doar un singursărut, se gândLéonie, plimbânduşi mâinile pelungimea spatelu



lui, simţindu-muşchii încordaţiîn timp ce o ţineaaproape. Doar un

singur sărut.Jim le zâmb

ochilor ei maroniisurprinşi, cândaruncă pe podeablana moale în faţafocului, şi apo



începu să odezbrace, scoţându-fiecare obiect deîmbrăcăminte de

parcă ar fi dezvelit ostatuie preţioasă

dintr-o marmură deculoarea piersiciiDoar că pielea ei nuse simţea camarmura, era caldă



şi infinit de moale şel voia doar să oţină, goală, lângă elpentru totdeauna.

Se simţea însiguranţă, aproape

de trupul luputernic. Era dur şmusculos, pielea luera bronzată desoarele californian



netedă şi mătăsoasăsub mâinile ei caretremurau.Afectivitatea lui era

tonică şi neinhibatăÎi acoperi trupul cu

sărutări şmângâieri, lingândo, gustând-oatingând-o.

— Deschide ochii



uită-te la mine, uităte la mine! Îi ceruel, şi privirile li seuniră la fel de adânc

ca şi trupurile, pânăce chipul lui se

contorsionă depasiune şi ea ţipătriumfătoare.

Jim stătea culcatşi râdea, iar Léonie



îi zâmbi, uluită. — Dar de ce râzi?

întrebă ea. Am făcutceva caraghios?

— Râd, spuse elpentru că sunt

fericit. Oamenisunt fericiţi, uneoriştii?

Léonie râse şi ea. — Eu am avut



intenţia doar să tesărut, dar ăsta-lucrul cel mai bunce mi s-a întâmplat

la New York. Trebuiesă spun, adaugă ea

enată, că voidomnii din Sudştiţi ce faceţi!

El se răsuci. — Asta-i o



declaraţie romanticăşi iată că eu suntîndrăgostitnebuneşte de tine.

Avu brusc oamintire

îngrozitoare a clipecând stătuse aşaculcată, cuMonsieur, dorind cael să-i spună că o



iubeşte, doar să-spună – chiar dacănu o credea cuadevărat. Alţ

bărbaţi îi spuseserăcă o iubesc, de

atunci încoace, darnu fuseseră la fel deimportanţi. Jim însăera importantFăcuse dragoste cu



ea la fel de pasionatca şi Monsieur, darera şi o nuanţă detandreţe în

mângâierile lui, ocăldură în sărutările

lui, care o făceau sădorească mai mult. — Eşti cu

adevărat îndrăgostitde mine, Jim?



— Bineînţeles căsunt. Nu ţi-am spusmai înainte asta?

— Da, bine, dar..

ştii, am crezut căoiai doar să fi

drăguţ.El zâmbi. — Nu te-am auzit

însă pe tinespunându-mi că mă



iubeşti. Ai folositalte cuvinte, dar nucred că ele insinuauasta.

Léonie se ridicăţinându-şi genunchi

la piept. — Nu sunt sigurădacă pot s-o spunAh, nu ştii, dar nupot să mă leg printr



o dragoste, implicăprea mult. Sunt ofemeie independentăşi, crede-mă, a fost

nevoie de o luptăgrea şi îndelungată

ca să ajung aicireau să-mi păstrezindependenţa. Şi, înplus, mai am şi alteobligaţii.



— Am trecut toţprin alte amoruriprin alte vieţiLéonie. Niciunu

dintre noi n-acrescut fără vânătă

şi cicatrici. Oricume prea târziu, te-alegat deja de mineO să te căsătoreştcu mine, să nu



greşeşti în privinţaasta.

— Mă tenteazăadăugă ea, fără voia

ei.! — Bine. O prinse

triumfător în braţeAtunci, vino cumine în Californiane căsătorim acoloŞtiu un loc perfect



în Mill Valley, omică biserică dinlemn de sequoia, osă-ţi placă.

— Jim, Jimprotestă ea când el o

strânse tare înbraţe, nu merge atâtde repede, nu pot sămă ţin în pas cutine. Ne-am întâlnit



doar în urmă cudouă săptămâni.

— Dar gândeştete, şopti el

sărutându-i urecheabisericuţa aia mică

din lemn desequoia... ca ocabană din lemn.

Se gândi la ea – curegret – în timp ce î



săruta.

***Maroc încercasezile în şir să-ş

adune curajul. Acumştia că trebuia să-spună, fie că avea

sau nu curaj. Ar ffost mai bine s-o

facă acum cât Jim



Jamieson mai era peaici, şi înainte de apleca spre Franţa

a avea nevoie de

tot ajutorul pe care-putea găsi.

— Nu eşti uşor deprins, zilele asteaspuse elsprijinindu-se depoliţa căminului ş



împingândbuşteanul cupiciorul.

Acesta aruncă

scântei şi scoasemici flăcăr

portocalii, iar el leprivea cu fascinaţie. — Ce este

Maroc? întrebăLéonie preocupată



Arăţi.. Ea ezităcăutând cuvântulNu era „bolnav”, nuarăta bolnav –

„necăjit” eracuvântul cel ma

potrivit pe care-găsi. Şi nervos. — Am ceva să-ţ

spun, zise el gravşi, după ce o fac



sper să ţii minte cătot ce am făcut afost spre binele tăuAm făcut aşa cum

am căzut de acordcu ani în urmă, toţ

cei implicaţi, că nua exista niciuncontact cu Amélie.

Ea se încordăcând el menţionă



numele fiicei ei. — Ce tot spui

Maroc? strigă eaCe-i cu Amélie?

— Amélie a fostaici, în acest hotel.

Léonie se uită lael crispată. — Era cu doamna

contesă d’AurevillePlecau exact când



am sosit noi. Dinîntâmplare, amăzut numele lor în

registru. Am

aşteptat. Le-amăzut.

— T u ai văzut-ope Amélie ?Vocea lui Léonie

era subţire ca sticlade parcă venea de la



distanţă. — Am văzut-o

Léonie. Am văzut-ope fiica ta. Vorbele

pe care Maroc lereţinuse atâta

reme serostogoleau în grabaunei mărturisiri. Îţaminteşti cumarătai când ai venit



pr i ma oară pentruslujbă la Serrat , cumâini şi picioaresubţiri şi o masă de

păr... arată exactcum arătai tu

atunci, LéonieExact ca tine . — De ce nu mi-a

spus? De ce nu m-alăsat să o văd?



Lui Léonie i sefrângea din nouinima. Se rostogoldisperată pe

canapea, lovind cumâinile în perne

înăbuşindu-şiţipetele înmoliciunea lor.

— Léonie, n-amputut... n-am putut



Mai e cevaMonsieur, era şi eaici, în hotel.

Îngheţată în

tăcere, se uită fix laperna de mătase

modelul acesteia înzig-zag fiind ca unecou al gândurilor efrânte. O găsise oareMonsieur pe Amélie



în cele din urmă? Eaîntoarse încet faţade la pernă, speriatăde răspunsul la

întrebarea nerostită — Nu! spuse

Maroc. El nu ştie! Afost o coincidenţăs-a întâmplat, pur şsimplu. Nimeni n-aştiut, în afară de



mine.Faţa lui Léonie

era atât de plină dedisperare, încât e

simţea nevoia să i-oţină în mâini, să-

şteargă lacrimilefardul pătat şcreionul de pleoapeEra atât de lipsităde apărare, ca o



pisicuţă în curentuunui râu care curgerepede. Nu putea săo lase să se

scufunde, nu puteasă o lase să fie

înfrântă, acum. — A fost o purăşansă, Léonie, jurAmélie e însiguranţă.



— Eşti sigurMaroc? Eşti absolutsigur?

— Sunt sigur

Léonie.Începu să plângă

din nou, de dataasta molcomlacrimile curgându-neascunse pe obraji.

— Mai spune-mi o



dată, Maroc, cumarăta?

— E drăguţăLéonie... e o fată

drăguţă. Înaltă şfoarte subţire, cu

părul tău şi cu ochităi, exact. — Ar, ar fi trebuit

s-o văd... doar dedata asta, gemu ea



aruncându-se dinnou în perne.

— Nu ai dreptulLéonie, murmură

Maroc. Amélie îşare viaţa ei acum

familia ei... s-aterminat, Léonie.Ea se uită la el

uluită. Dar ştia că eavea dreptate. Se



terminase.

*** — Ce naiba amfăcut oare? spuse

Jim cu glas tare, întimp ce măsura iarholul hotelulu

Waldorf . Au trecutdeja trei zile de când

Léonie n-a mai ieşit



din camera ei. Nurăspundea la niciuntelefon şi nu primeamesaje. Trebuia să

plece mâine la SanFrancisco – trebuia

neapărat să plece laSan Franciscomâine. Dar cumputea să plece şi sălase lucrurile în aer



aşa? Ce naiba seîntâmpla? Seîndreptă spretelefon; va încerca

din nou – încercasela fiecare jumătate

de oră, în ultimeledouă zile!Léonie se grăbi să

intre pe uşa lateralăa hotelului



strângând-o peChocolat în braţeTrăgându-şi mamult borul pălărie

peste faţa palidă, seîndreptă spre

ascensor. Trebuisesă o scoată afară pesărmana Chocolatcăci drăguţa de eastătuse în casă zile



întregi, dar niciunadintre ele nu s-abucurat de plimbareDorea doar să vină

sâmbăta, să poatăpleca mai repede. De

ce venea atât degreu ascensorul?Era curios, dardeodată simţi cum se slăbesc picioarele



şi i se învârteştecapul; se sprijinisperiată, de unstâlp, strângând

pisica în braţe. — Léonie!

Se uită în sus, cuinovăţie. Se uită laJim, fără să poatăorbi. — Te simţi bine?



Ea simţîngrijorarea dinglasul lui şi întoarsecapul într-o parte.

— Ce se întâmplăte simţi rău?

Spre groaza eisimţi lacrimilealunecându-i peobraji şi seîndepărtă. Nu putea



plânge aici, în holuhotelului Waldorf .

El o apucă debraţ.

— Sprijină-te demine, Léonie, spuse

el ferm. Am eu grijăde tine.Ea se sprijini de

el, ascunzându-şfaţa în haina lui



neputând să-şoprească lacrimile.

El o ajută să intreîn ascensor.

— E-n regulă, săşt i i ! îi şopti el la

ureche. Sunt aici, osă am grijă de tineAm eu grijă detoate. Nu-ţi fieteamă, totul o să fie



bine.Ea se sprijini din

nou de el, pecoridor,

recunoscătoarepentru braţul lu

care o susţinea pedupă umeri. Ajunsăîn apartamentul eio chemă pe Julie săo ajute să se



dezbrace şi să oînfăşoare într-uncapot călduros, întimp ce el chemă

doctorul să vină să oadă şi apoi sună la

serviciul în camerăca să-i comande unprânz uşor.

Léonie se culcă pepernele de moar, în



faţa focului, şi îprivea cum seplimba tăcut princameră, aşteptând

sosirea doctoruluiEra atât de mare

atât de puternic – şatât de hotărâtArăta ca un bărbatpe care o femeie seputea baza. Trecuse



mult de când niciunbărbat nu se maîngrijise astfel de eade fapt, a avut oare

reun bărbat grijă deea? Jim se asemăna

mult cu Edouardd’Aureville. Edouardera un aventurierdur, dar un bărbattandru. Şi sub



această faţetă asprăJim era şi el unbărbat tandru. Întimp ce doctorul o

examina, Jim îi lăsădiscret singuri

Doctorul confirmăcă singurumedicament de careavea nevoie eraodihna şi mâncarea



iar apoi o urmări întimp ce ea sorbpuţină supă. Apoi, eo înfăşură cu o

pătură, aranjând-ope canapea ca să se

odihnească. — O să mă întorcmai târziu, spuseJim sărutând-o uşorpe creştetul capului



iar tu trebuie săadormi.

Pentru primaoară, de zile în şir

adormi uşor, fărăefort, netulburată de

niciun vis.

***Jim se întoarse la

patru cu un ceai



Stătea aplecatasupra ei, în timp ceea mânca sandvişurcu castraveţi. Era

atât de diferit faţăde primul lor ceai

încât se simţi şi matristă. — Am aşteptat

trei zile jos în holuăla şi când, în



sfârşit, am dat detine, văd că nu maeşti aceeaşi femeieEşti palidă, sfârşită

obosită – nici chiaro traversare a

Atlanticului pefurtună nu te-ar ftransformat aşa. Ces-a întâmplat? Ceam făcut oare? Pot



să pun pariu călacrimile astea nusunt doar deoboseală, dar

oricare ar fmotivul, Léonie

Bahri, nu e cazul sădispari. Nu existănimic pe lumea astacare să nu se poatărezolva.



Cumva, cândspunea astaaproape că-l puteacrede că e adevărat

Ea împinse farfuriadeoparte, cu un

oftat, şi el se uită laea, controlând-o. — E-n regulă, zise

ea. Am mâncat treiAcum pot să



orbesc? — Te rogorbeşte, spune-m

ce se întâmplă

Léonie. Vreau să teajut.

— Nimeni nupoate face nimic, iareu nu pot să-ţi spundespre ce esteorba. Este ceva



care durează de ande zile şi nu existănicio soluţie. Dar tum-ai ajutat. Se

aplecă şi îi luămâna. Doar prin

prezenţa ta aici.Ochii lui albaştrerau îngrijoraţi.

— Nu te potobliga să-mi spui



Léonie, dar ţineminte, în caz că-ţschimbi părereasunt capabil să

împart o problemăcu tine.

Jim ezită. Cumputea să o lase aşa? — Vino cu mine

mâine, o îndemnăel, te rog, Léonie. O



mai mult ca oricândtrebuia să seîntoarcă în FranţaRăspunderea ei era

clară. — Atunci

promite-mi că ai săaştepţi aici până măîntorc, săptămânaiitoare. Promite

mi.



Vocea lui eraimperativă. Nu-i lăsafrâu liber.

— Am să văd

spuse ea evaziv.El îşi puse braţele

în jurul ei, ţinând-oaproape. Era osenzaţie atât deplăcută. Pieptul îera puternic, braţele



lui îi dădeausiguranţă.

— Atât nu esuficient, Léonie

promite-mi. — Promit, spuse

ea, ascultându-bătăile inimii lângăobrazul ei.

***



Léonie recitscrisoarea, înaintede a o împăturiapoi o puse în plic ş

o închise cufermitate. Iată, o

făcuse. Dacă nu o vaexpedia imediat, sar putea să serăzgândească. Seuită în jurul ei, prin



cameră. Arăta goalăfără lucrurile eiErau doar valizelede vapor, cu

Chocolat cocoţatănervoasă în vârfu

grămezii, cum făceaîntotdeauna atunccând călătoreauasigurându-se,bănuia ea, că nu va



fi uitată şi lăsatăacolo. Dar tot cerămânea acolo, înurma ei, era Jim – ş

un mod de viaţăcare nu putea fi a

ei.Trecu un degetpeste numele de peplic, Jim JamiesonAr fi putut f



doamna JamiesonDar era „Léonie” şîşi avea de jucatrolul ei. O aştepta

munca. Se apropiaşedinţa epitropilor

Casteluluid’Aureville, acasăiar ea trebuia săcontroleze listacifrelor, să studieze



raportul financiar şal investiţiilor, şapoi trebuia să plecedin nou în turneu

să mai facă niştebani. Îşi consacrase

iaţa acesteprobleme, doarpentru Amélie.

Jim plecase cudouă zile în urmă



rugând-o încontinuare să vinăcu el, apoi îi amintde promisiunea e

de a-l aştepta.Léonie coborî să

pună scrisoareapentru SanFrancisco,urmărind-o căzândprin fanta strâmtă



de sticlăpecetluindu-i soartaNu mai exista acumcale de întoarcere

aporul avea săplece la amiază, iar

la capătul drumuluera Franţa şrealitatea.



Capitolul

15Amélie se plimba

în picioarele goalede-a lungul terase

ilei Encantada, din



nou comodă, înechiul ei şort şi în

cămaşă. Se sprijinifericită, de

balustradă uitânduse în jos, la

deluşorul acoperitde pomi şi lapriveliştea golfululiniştit de sub elbucurându-se de



mângâierea razelorsoarelui pe braţelegoale şi pe picioareZăpada nu e rea, se

gândi ea, amintinduşi de Fifth Avenue

dar aici e mai bineUrmau să se ducă lacină la St. James înseara asta, iar ea îşpropusese să-ş



îmbrace rochia ceanouă, roz. Edouardnu o văzuse încă înea. Ea se întinse

leneşă, întrebânduse de ce era el atât

de misterios. Urmausă participe la omare festivitate, lespusese el înaintede a dispărea în Key



West, în urmă cu ooră, lăsându-i petoţi nedumeriţi şcurioşi. Amélie lov

cu piciorul opietricică de pe

terasă şi o urmărcum se rostogoleape deluşor. Viaţa erafrumoasă, mai alescând Diego nu era în



ur. Roberto era atâtde diferit când eraudoar ei doi, erabucuros să fie doar

cu ea, ştia că aşasimţea.

O căruţă cu unmăgar apăru dupăcotitura aleiiîncărcată cu blocurde gheaţă care se



topeau, lăsând odâră udă, în timp ceanimalul mergeaîncet printre lămâi

oprindu-se să roadăpuţină iarbă aici, o

frunză colo, până ceera din nou readusla acţiune de cătrebăiatul care-l mâna.

— Şampania



oastră – rânjbăiatul, făcându-semne cu mâna – egata răcită.

Maşina micuţă alui Edouard urcă

dealul în urmamăgarului, ridicândun val de praf înaerul curat. Râsului şi cel al femeii cu



părul negru carestătea lângă el, plutspre ea. Amélie seîncordă. Cine putea

fi oare? Se aplecăpeste balustradă să

adă mai bine, cândmaşina încetini peultimii metri şi seopri în spatelemăgarului.



Edouard îi făcusemn cu mâna.

— Asta-i Amélieîi spuse el lui Xara

Ştiu că o să teiubească.

Xara îi zâmbsiluetei înaltesubţiri, de pe terasăAmélie se răsuci şse repezi în casă.



— Nu sunt chiaratât de sigurăEdouard, spuseXara. Mamele

itrege nu sunt deobicei prea iubite.

— Ăsta e un cazdiferit, ziseEdouard, ajutând-osă iasă din maşinăPentru că şi tu eşt



diferită şi pentru căAmélie n-a avutniciodată o mamăTu eşti prima mamă

pentru ea.Dar, desigur, se

gândi ea, Amélieavea să o considereo străină careintrase acum îniaţa lui Edouard, o



rivală. În fond, eaavea acumpaisprezece ani –aproape

cincisprezece. Vaîncepe să ştie ce

înseamnă să fifemeie – cu toatădurerea şnesiguranţa.Sărmana fată! se



gândi ea bruscurcând treptelecasei. Sărmanafetiţă.

— Mamă, strigăEdouard, Amélie..

Roberto. M-amîntors, cu o surprizăşi cu şampanie.

Roberto merseprin hol, ajungând



în spatele lor. — Bună, spuse el

care-i surpriza? Ahbună ziua. Întinse o

mână spre Xara. Eusunt Roberto de

Santos. — Ea este XaraO’Neil de Estebanspuse Edouard.

— Edouard



Isabelle veni îngrabă din camera einetezindu-şi păruîn mers. N-am ştiut

că vom avea oizită.

— Mamă, vreau săţi-o prezint pe Xara.Cele două feme

se priviră una pecealaltă, plăcându-le



ce văzură. Nu esteîndoială că e o fiinţădeosebită, se gândIsabelle, luând mâna

răcoroasă, moale, afetei în mâna ei.

— Bun venitdraga mea, la VilaEncantada.

Ea zâmbi. — Unde-i Amélie?



Edouard se uită înur. De obicei ea eprima care iese.

— Îl ajută pe băiat

să descarceşampania, spuse

Roberto. Mai binemă duc să o ajut. — Grăbeşte-te

atunci, îi strigăEdouard. O să o bem



afară, pe terasă.Xara luă cutia

lungă pe careEdouard o cărase ş

o duse pe terasă, cuea. Cel puţin, mama

lui Edouard eradrăguţă; totuşi, cuma reacţiona oare la

anunţul brusc alogodnei fiului ei cu



bloc de gheaţăcărându-l cu cleştelelui mare labucătărie..

— Care-surpriza? întrebă

Amélie, lingându-şdegetele reci ca să şle încălzească.

Roberto rânji spreea.



— BătrânuEdouard eîndrăgostit, zise elSe vede în ochii lui

când o priveşte peXara O’Neil de

Esteban. — Xara, şoptiAmélie,recunoscându-linstinctiv ca pe



numele unei rivale. — Pun pariu că o

să-şi anunţelogodna, continuă

Roberto, iar eu nu-udec. E minunată –

brunetă şi exotică şfoarte elegantă.El puse paharele

pe o tavă, luândfrapiera de argint ş



umplând-o cugheaţă sfărâmată cucâteva loviturexperte de ciocan.

— Logodna lorrosti Amélie ca un

ecou.Edouard se vacăsători cu femeiaasta? Dacă Edouardse căsătorea



însemna că o vapărăsi. Poate că vaavea şi copii – copiilui adevăraţi. Brusc

se simţi dezolată şbuna ei dispoziţie

din urmă cu o oră sepierdu în adâncuri. — Haide, o strigă

Roberto, ducândafară tava, să



începemsărbătorirea.

Amélie ezită lângămasa din bucătărie

Nu voia să ocunoască pe Xara

Nu voia să ştie nicmăcar că existăaceastă femeie.

— Amélie.Era vocea lu



Edouard, care ochema. Trebuia săse ducă. E doar ologodnă, îşi spuse în

sinea ei, trec anpână ce oamenii se

căsătoresc, poatenici nu se vaîntâmpla vreodată.

Xara stătea lângăbalustradă,



admirând privelişteacare o încântase peAmélie cu puţintimp mai înainte

Era perfectă, aprecieea întorcându-se cu

un zâmbet, cândEdouard o anunţă însfârşit pe Amélie.

Faptul că fata eraprea slabă nu avea



importanţă. Va fi ofrumuseţe – o fatăînaltă, auriePrivirea din ochii lu

Amélie în timp cedădea mâna

politicos o făcu peXara să-şamintească depropriile enesiguranţe, de fata



fără părinţi, laârsta de

paisprezece aniFata era speriată ş

inima Xarei seemoţionă pentru ea.

Zâmbetul Xareera atât de cald, cade soră, se gândAmélie, de parcă sar fi cunoscut una



pe alta de multăreme şi aveau

aceleaşi secrete. Ease mişcă neliniştită

de pe un picior pecelălalt, dorind să se

fi gândit să poarterochia roz în locuacestui şortîngrozitor, vechiXara era atât de



elegantă în rochia erăcoroasă de înalbastru cu alb şi cupantofi albi perfecţi

Şi era frumoasăFoarte frumoasă

Amélie nu ştiuse căgelozia putea fi aşao sufoca. I se făcusecald şi îi băteainima tare.



— Ei, spuseEdouard, încântatde prezenţa familiesale, acum vine

surpriza.Luă mâna Xarei în

mâna lui şi seîntoarse spre celetrei feţe înaşteptare.

— Xara va fi soţia



mea. O să necăsătorim poimâineaici în Key West.

— Edouard... Xara

Isabelle îşi aruncăbraţele în juru

amândurora,lacrimile apărându-în ochi. E o prostiesă plâng, sesmiorcăi ea, dar asta



e doar pentru căsunt atât de fericităpentru voi doi.

— Am sperat să

nu vă supăraţi cătotul s-a petrecut

atât de bruscexplică Xara, dar neiubim unul pecelălalt şi ni s-apărut că n-are rost



să mai aşteptăm. — Eu n-am nicio

intenţie să aştept.Ochii lui Edouard

îi întâlniră pe aXarei, iar privirile

dintre ei îi părurălui Amélie căexcludeau din lumealor pe oricinealtcineva. Era lumea



lor aparte. — Pot săruta

mireasa? întrebăRoberto strângând

mâna lui Edouard şsărutând-o ferm pe

Xara pe obraz. — Amélie, strigăesel Edouard, tu ce

ai de zis? — Felicitări



murmură ea, făcândun pas înainte, cumse cuvenea, abiaatingând cu buzele

obrazul Xarei.Edouard o

cuprinse pe Amélieîn braţe şi o ridicăîn aer.

— Nu oricenevastă nouă capătă



o fiică gata făcutăca tine, spuse elzburlindu-i părul.

— Nu face asta

exclamă Amélieascuţit, netezindu-ş

părul cu mâinile şretrăgându-se dinnou în spatelemesei.

Roberto se uită la



ea cu surprinderedar Edouard eraprea ocupat ca săobserve mica ei faţă

încordată. El turnăşampanie din plin

dându-i câte unpahar rece fiecăruiadintre ei, ridicându-pe al lui cu un toast

— Pentru Xara



spuse el, debordândde dragosteiitoarea mea soţie.Amélie avu

impresia că se vaîneca cu şampania

Ea luă o înghiţiturăşi se uită nefericităla plăcile deteracotă. Cum de aputut el să facă una



ca asta? Au fostdintotdeauna doarbunica, Edouard şea. Acum, ce se va

întâmpla? Edouarddiscuta cu Isabelle

despre Xara, iar eaputea spune sigurdupă expresia de pefaţa lui, că nu-l maăzuse arătând aşa



până acum, atât deemoţionat. Naiba s-oia, se gândi eabrusc, în timp ce

lacrimile îi înţepaupleoapele. La naiba

cu Xara, o urăsc. — Amélie –Edouard îşi pusebraţele în jurul ei –avem un cadou



pentru tine.El îi întinse cutia

cea lungă cuemblema complicată

a magazinuluOberon .

— Un cadouAmélie se uită cuîndoială la cutie.

— Hai, deschideo.



Amélie desfăcufunda, trăgând decapac, nerăbdătoareSub un strat de

hârtie de mătaseera cea ma

frumoasă rochie pecare o văzusereodată. Era rozuineţiu al liliaculu

sălbatic, iar volanele



ei fine de coton eraumărginite cupanglică de satin deculoarea levănțicii ş

roz. — E frumoasă

spuse ea, atingândui moliciunea. — Xara a ales-o

pentru tine. Vrem catu să-i fi



domnişoara deonoare.

Edouard zâmblarg.

Ochii lui Amélie îîntâlniră pe ai Xarei

a izbucni înlacrimi, ştia precisLăsând rochia dinnou în cutie, eaalergă de-a lungu



terasei, prin hol.Edouard se uită

după ea, uluit. — Ce s-a

întâmplat? întrebăel. Ce-am făcut?

— SărmanaAmélie, spuse blândXara. E şocatăEdouard. E preamult pentru ea să



accepte atât derepede că tatăl ei secăsătoreşte. Euînţeleg ce simte.

— Mă duc la easpuse Roberto

intrând în casă.

***Amélie trânti uşa

când o închise în



urma ei, aruncânduse pe pat, în timp ceo scuturau hohotelede plâns. El era tată

ei, nu avea dreptusă se căsătorească ş

să o părăsească. Nuoia să-l piardă.Roberto îi putea

auzi plânsul, chiarînainte de a



deschide uşa. El seaşeză pe margineaferestrei, uitându-sela ea cum stătea

culcată pe pat cucapul ascuns sub o

pernă. Sărmanăcopilă proastă, segândi el plin decompasiune. Seduse spre ea ş



ridică perna. Faţalui Amélie erapătată şi umflată iarochii îi erau încă

plini de lacrimi. — Arăţi groaznic

spuse el, aducândun prosop ud şştergându-i faţa cublândeţe. Nu-nevoie, de fapt, de



toată agitaţia asta ata, să ştii. Secăsătoreşte doar.

— Tu nu înţelegi

şopti ea cudisperare.

— Ce anume nuînţeleg? Eîngenunche lângăpat şi îi luă mânaSpune-mi, Amélie.



— N-ai să înţelegniciodată, Robertopentru că tu apropria ta familie

mare. Bunica şi cuEdouard sunt tot ce

am eu şi mă tematât de tare să nu-pierd. Nu vezi?strigă ea. Probabică o să plece să



trăiască în altăparte, apoi o să aibăalţi copii – ai luproprii. Ah, Roberto

femeia asta n-o sărea prin jur o fată

atât de mare şi n-osă vrea să fie mamamea. De ce să vrea?O să-l vrea peEdouard doar pentru



ea. — Asta nu-

adevărat, AmélieEdouard n-o să lase

să se întâmple aşaceva, niciodată. Şti

că te iubeşte. Tueşti fiica lui, ca şcând ar fi tatăl tăuadevărat.

Ochii înroşiţi a



lui Amélie erauîngrijoraţi.

— Dacă aş fcunoscut-o pe mama

mea, dacă aş fi ştiutcum arăta, atunci aş

şti ceva despre mineînsămi.Roberto păru

uimit. — Ce vrei să spu



despre tine însăţi? — Nimeni nuorbeşte niciodată

despre mama mea

Numele ei eraLéonie, era

frumoasă şi bună şdulce. Şi eu arătexact ca ea. Dar cumera ea, Roberto?Călărea, îi plăceau



pisicile? Râdea deorice prostie, aşa camine, şi îi plăcea sădanseze şi să poarte

rochii frumoase..sau poate îi plăcea

să umble desculţăprin nisip? Nu ştiunici măcar dacă afost vreodatăgeloasă. Sau dacă



spunea anumitelucruri! Nu veziRoberto? Eu sunt caun joc de puzzle din

care lipseşte opiesă, s-a pierdut pe

undeva, pe sub uncovor, şi tabloul s-astricat. E aproapeterminat, dar nupoţi fi foarte sigur



cum era în realitate! — Amélie, n-are

rost să te îngrijorezde o mamă pe care

nu ai cunoscut-o. Tufaci parte din

familia mea şi a luEdouard. Ştii cătatăl meu teconsideră ca anoastră. Nu-ţi spune



el oare „celălaltbăiat al lui” când tetachinează? El îşterse ochii cu

prosopul ud. Tu eştcine eşti, Amélie

d’Aureville, şi eştfoarte drăguţă. Şi eute iubesc.

Amélie se ridică şîmpinse prosopul.



— AdevăratRoberto? Chiar măiubeşti?

— Bineînţeles că

da.Ochii lui albaştri

limpezi, subliniausinceritatea lui şAmélie scoase unoftat de uşurare.

— Ei, bine măcar



că te am pe tinespuse ea luându-mâna.

— Haide, şterge-ţ

ochii şi spală-te pefaţă şi să le spunem

lui Edouard şi Xarecă eşti bucuroasăpentru ei. Merserămână-n mână spreuşă. Lasă-i şi pe e



să fie fericiţi, ziseel.

Edouard zâmbbucuros, când

Amélie veni spre elpieptănată şi curată

şi foarte supusăurmată de RobertoArăta atât deulnerabilă, cu

braţele şi picioarele



ei subţiri şi cu faţaumflată de plâns.

— Îmi pare răuspuse timid. N-am

rut să fiunepoliticoasă. Am

fost doar surprinsăşi puţin speriată căte pierd, Edouard

reau cu adevărat săfii fericit – şi Xara la



fel.Edouard o

înconjură cu braţele — Mulţumesc

micuţa mea fiicămulţumesc.

***Ziua nunţi

începu în zori, la fe

de albastră de



senină şi deperfectă, ca toatezilele din Floridaiar Amélie şi Isabelle

aşteptau în micuţacameră de zi a

Xarei, de la StJames, în timp ce ease îmbrăca pentrununtă. Asta-i, segândi Amélie



nefericită, nimic nua mai fi cum a fost

după ziua de azi. — Ai să fii o

domnişoară deonoare frumoasă

spuse Isabelleîncurajator. Arăţatât de drăguţă înrochia astafrumoasă şi semen



atât de mult cumama ta.

Amélie îşi ridicăochii, plină de

speranţă. — E adevărat că

semăn cu eabunico?Isabelle î

mângâie părufrumos, care atârna



liber, roşiatic, cumeşe aurii mai paledin cauza soareluicu câteva fire rebele

care se încreţeau înurul feţei ei, în

ciuda periatuluiguros la care îsupusese ca să-l facăsă stea netedCoroniţa de flori roz



Măcar ştiu că arătca ea, se gândAmélie, e ceva şasta. Acum, dacă aş

şti cum era de fapt...

***Xara şedea în faţa

măsuţei de toaletăperiindu-şi păru

lung negru Rochia



ei de nuntă, dinorgandi alb aveapanglici de satin pefusta amplă şi pe

decolteu şi acumaştepta pe umeraş

iar ea o putea vedeareflectată în oglindăMarcella şmagaz inu l Obero nu o abandonaseră



era frumoasă. Seîntreba ce făcea oareEdouard acum. El olăsase discret

aseară, în holul de laSt. James, după ce o

trăsese în umbraunei uşi şi îacoperise faţa cusărutări. Ea închiseochii, amintindu-ş



senzaţia buzelor lucalde pe pielea eiMâine , vei fi contes d’Aureville . Mâine

şoptise ea dreptrăspuns –, vei fi a

meu , în sfârşit . B nu , spusese el, t

vei fi a meaOricum , şoptise eade sub sărutări, vo



i fericită .Doar Amélie o

îngrijora. Şi Améliela rândul ei era

îngrijorată din cauzaXarei. Nu avea cum

să fie o mamăpentru această fatăIsabelle făcea deja otreabă bună însensul ăsta. Dacă



Amélie s-ar puteagândi la ea ca la osoră, le-ar fi mauşor să devină

prietene.Xara puse jos

peria de păr şi seduse la uşă. — Nu ştiu ce să

fac cu părul meuspuse ea ridicându-



în sus, în vârfucapului. Ce creziAmélie, să-l prind însus, aşa?

— Ah, nurăspunse instinctiv

Amélie, lasă-l liber. — Ai putea să măajuţi? Sunt atât denervoasă, nu pot săfac nimic cum



trebuie.Ochii lor se

întâlniră. Arată ca ofetiţă, se gând

Amélie, uimităChiar e nervoasă

oare? În fond, nu ofăcea decât pentruEdouard. Totuşi, eziua nunţii ei, toatemiresele sunt



nervoase.O urmă pe Xara la

masa de toaletă şîncepu să-i perie

părul negru, greuEra atât de neted ş

de mătăsos, nu capărul ei dezordonat. — Uite, spuse ea

periind vârfurilepărului peste



degete, acum anevoie doar de ofloare sau aşa cevaLuă gardeniile şi le

ţinu lângă păruXarei. Astea sunt

perfecte. — Ai dreptateAmélie. Xara prinseflorile. Îţmulţumesc că m-a



ajutat. — Cu plăcere

spuse Amélie jenatăEu arăt bine –

pentru odomnişoară de

onoare, vreau săzic?Xara se temuse să

comenteze desprerochie, sau despre



cum arăta. Amélieera atât de sensibilăcăuta înţepăturascunse în fiecare

orbă. Dar arătaadorabil, decolteu

cu volan şi fustaînfoiată îascundeausubţirimea şculoarea se potrivea



cu blondul ei roşcat. — Arăţi ca o

prinţesă dinRenaştere, spuse ea

atingându-i uşorbogăţia de păr

blond. Eşti odomnişoară deonoare perfectă.

Îşi zâmbiră unaalteia. Lucrurile



păreau să seprezinte mai binedecât se aşteptasese gândi Amélie

ieşind din camerăDacă Xara nu s-ar f

măritat cu Edouardprobabil că ar fconsiderat că efoarte drăguţă.

Fratele Xarei



Tomas, şi soţia luiLola, sosiseră cuferibotul de laHavana. Lola era o

apariţie în mătasegalbenă, strălucind

de emoţie şi fericireîncât şi Amélie fucucerită de farmecuei.

— Ah, eşti atât de



drăguţă, micuţoexclamă ea, rochia afost o alegereperfectă... şi ce păr

Uită-te la părul eminunat, Tomas. O

strânse pe Amélie lapiept. Ce drăguţ săte am ca nouăcumnată... sau noră?întrebă ea, mişcând



din nas uimită, iarAmélie râse. Ceva degenul ăsta, oricumLasă-mă să-ţ

aranjez fundele. Îstrânse cordonul

aranjă o fundă icicolo, şi îi fixă binecoroniţa pe capAcum, este gataAcum, avem nevoie



doar de mireasă.Xara ieşi din

camera ei, palidă şperfectă, ţinând cu

nervozitate în mânăun buchet de

gardenii cremStătură o clipă să oadmire în rochia ealbă, elegantă, careîi sublinia perfect



frumuseţea brunăexotică.

— Xara, spuseLola blând, arăţ

minunat. AhTomas, uită-te la ea.

— E începutuunei vieţi noi pentrutine, Xara. Suntsigură că vei ffericită.



Trecătoriizâmbeau admirativîn timp ce grupununtaşilor parcurgea

scurta distanţă pânăla mica biserică

albă, unde Edouardaştepta împreună cuRoberto. Edouard seîntoarse, când orgaîncepu să cânte, iar



el şi Xara îşzâmbiră în timp ceea înaintă pe culoarşi îşi puse mâna în

mâna lui.Amélie stătea în

spatele lorascultând vorbeleliniştite ale slujbeiurmărindu-l peRoberto care îi dădu



inelul lui EdouardEa surprinseexpresia de dragostedintre Edouard ş

Xara în timp ce el i-puse în deget

Arătau atât dedrăguţi, se gândi eaneajutorată,negăsind cuvântupotrivit. Oare



căsătoria te face săte simţi aşa? Iubităde parcă ai aparţinecuiva? Se uită din

nou la Roberto. Eracu spatele spre ea

părul lui blondlung, era pieptănatbine, iar haina albăera foarte elegantăArăta foarte



maturizat. O să necăsătorim într-obună zi, se gândi eaşi atunci o să ne

simţim exact aşacum se simt Xara ş

Edouard.



Capitolul

16„La Vieill

Auberge ”. Numele

apărea cu un scrisînflorat pe o mică



erzi, printre multeflori, pe un deluşorcu măslini careducea la mare

Zâmbi cu satisfacţieÎi plăcea marea

aceea albastră. Îplăcea locul acelaTotul. Era natural caea să trăiască aici. Oporni spre uşa din



faţă, care stăteadeschisă spre soareflancată de vasemari de pământ cu

muşcate, dar se oprbrusc. Urmă cărarea

din jurul casei, caredădea spre o terasămare ce avea faţaspre mare. O altăcărăruie ducea de la



trepte în jos, pepantă, pe lângă unbazin tăcut, cereflecta albastru

cerului şi o viţă deie. Era o grădină

perfectă unde să staşi să visezi laumbră, trândăvindore-n şir, ca să-ţrevii după loviturile



mortale ale vieţiiEra grădina luLéonie şi ştia căacolo o va găsi.

Urmă cărareapână când o găsi

Îngrijea un strat deflori, sub un copacînflorit, în timp ceChocolat alergaprintre picioarele ei



Râsul lui Léoniepluti spre el.

— Cel puţin, eplăcut să te aud

râzând din nouspuse el.

Léonie purta ofustă simplăalbastră, de bumbacşi o bluză, iar faţa eera aurie de la soare



şi luminată desurprindere.Niciodată nu i sepăruse ma

frumoasă. — Jim Jamieson

zise ea, ce faci aici? — Ştii, noamericanii, nu ştimniciodată când sărenunţăm.



El se îndreptăspre ea pe cărare, înos, şi o luă în braţesub copac.

— Nu trebuie sămă mai părăseşt

aşa, şopti el ţinândo strâns la pieptAm să te găsescîntotdeauna. Nu teîmpotrivi, Léonie



Bahri, spuse esărutând-o. Neaparţinem unualtuia. O să te

căsătoreşti cu mine.

***Se ciorovăiră o

săptămână, iar întretimp făceau

dragoste beau vin ş



luau mese copioasepentru că el îşdescoperi o pasiunepentru bucătăria din

Provence. — Asta-i mâncare

adevărată, afirmă elînfruptându-sedintr-o mâncare demiel cu rozmarin şmăsline. Sunt



obişnuit cumâncareafranţuzească de laNew York, cu sosur

complicate, e ca şscaunele de la hotel

falsă. — Ai să te îngraşiîi atrase ea atenţiaCu toate cârnăţăriileşi supele astea...



— Nu-s şanserăspunse liniştit. Asă vezi, o să amaceeaşi talie şi la

şaptezeci de ani.Ea oftă.

— Asta e o altăproblemă. Sunt maîn vârstă decât tine.

— Ei, şi? — Talia mea o să



fie cea care o sădispară mai întâi.

El râse de ea. — Léonie, tu ai să

fii întotdeaunafrumoasă.

El o linişteamereu şi ea îşdădea seama.

— Nu pot părăsFranţa, argumentă



ea. N-aş putea trăîntr-un loc unde aşfi întotdeauna o„străină”.

— Atunci o să facnaveta, sau o să-m

ând afacerea şi o săîncep din nou aici..oricum vrei tu..

— Cum poţi facenaveta, peste



continente? Ea erauluită de energia lui

— O lună aici, olună acolo – şi o

lună de călătorii –dacă promiţi să

călătoreşti cu mine.Asta eraAjunseseră larealitate. Ea nuputea călători cu el



Nu se putea căsătorcu el. Trebuia săcontinue să lucrezeatâta timp cât

publicul o doreabanii tocma

fuseseră înghiţiţi decastel şi ea le va dacopiilor tot ceea ceaveau nevoie.

— N-aş putea face



asta, Jim, spuse ealiniştit, am muncamea.

El o privi cu

şiretenie. — Am impresia că

te-ai săturat să fi„Léonie”, că nu maai nevoie de ea. Amdreptate,domnişoară Bahri?



Ea îi evităprivirea.

— Bineînţeles cănu. Asta e ceea ce

fac. Ţi-am zis căsunt o femeie

independentă. Împlace asta.El îi luă mâna.

— Bine, spune-madevărul. Îm



ascunzi ceva şreau să ştiu ce

anume.Ochii lui albaştri

limpezi, erauserioşi, şi aşteptau

răspunsul ei. — Trebuie să facbani, spuse easimplu. Nu, nuspune nimic, nu e



orba doar decâţiva. Am nevoiede mulţi. Ampatruzeci de copi

care depind demine... acolo se duc

banii lui Léonie. — Patruzeci decopii... ai cui copii?

— Sunt orfani. Eule-am asigurat un



cămin. Sunt copiimei.

Nici în cele manebuneşti vise nu s

ar fi putut aştepta laaşa ceva. Patruzec

de copii seinterpuneau între eşi căsătorie! Cealtceva oare va maapărea?



— Nu m-amgândit niciodatăspuse el încet, darîmi închipui că eşt

plătită substanţial şmi-ai spus tu însăţ

că lucrezi nouă lunpe an. Cu siguranţăcă trebuie să adestui bani, deja.

Ea ridică din



umeri, neajutorată. — Am făcut nişte

investiţii proasteAm urmat sfaturile

comitetului meu..se pare că s-au

pierdut mulţi banpe parcurs. Ea oftăNu ştiu, Jim, daroricât de multcâştig, niciodată nu



mi ajunge.El se aplecă spre

ea, peste masă. — Îţi aminteşt

că, la prima noastrăîntâlnire, ţi-am spus

că nu poate existanimic ce nu poate frezolvat? Lasă totuîn seama meaLéonie... copiii tă



or fi îngrijiţi – toţiO să reorientezinvestiţiile alea şi osă le înmulţesc

Doamne, Léonieoare banii sunt

singurul lucru carestă între tine şmine? Asta-i ceamai uşoarăproblemă de



rezolvat.Oare putea el face

asta? Speranţa îsclipi în ochi.

— Dă-mi miesarcina asta, î

spuse el cu unzâmbet, şi n-o sămai fie probleme.

Când spuse astaea ştiu că aşa va fi



Se lăsă în fotoliul eşi se relaxă; acumtotul va fi bine.

— Te iubesc, Jim

Jamieson, oftă eaCe m-aş face fără

tine? — Oare nu ţi-amspus eu asta tott i m pu l? strigă etriumfător.



***Datorită lu

Sekhmet, ea îi spuseîn cele din urmă căse căsătoreşte cu elStatuia se uita la eanoaptea, de pe

piedestalul demarmură din faţa

patului ei iar el se



uita urât la ea. — Hai să o

întoarcem cu faţa laperete, spuse el. Se

uită mereu la noi. — Nu. Nu poţ

face asta.El o privi surprinsde vehemenţareacţiei.

— A fost doar o



glumă, Léonie. — Ştiu. Îmi pare

rău, dar pentru minee important.

— Pentru că aufost ale tatălui tău?

— Da... dar şi dinalte motiverăspunse ea evazivculcată între perne.

El se sprijini într



un cot şi o privi. — Ei? — Ei, ce? — O să-mi spui?

Sau e vreun secretîngrozitor pe care

nimeni nu-l poatecunoaşte niciodată..blestemul luSekhmet! spuserâzând.



— Vai, Jim! Nuorbi aşa!Ea întoarse faţa

ca el să nu-i poată

edea teama dinochi.

— Hei, ia stapuţin. Ce seîntâmplă? El o traseblând cu faţa spre elDoar nu vrei să spu



că tu crezi că existăun blestem al luSekhmet?

— Nu este exact

un blestem, e cevamai mult... Ah, nu

pot să-ţi spun. O sărâzi doar şi o să spucă sunt o proastă.

Jim puse un braţîn jurul ei, liniştitor



Dacă ea era atât denecăjită, trebuia săfie ceva cu adevăratrău.

— Pune-mă laîncercare, Léonie

Spune-mi despre cee vorba.Ea se aşeză în pat

şi îşi dădu părul laspate.



— Ei bine, am săţi spun. Dar maîntâi trebuie săciteşti asta.

Se duse la birou şscoase o hârtie.

— Este otranscriere ahieroglifelor de pestatuie.

El citi şi se uită la



ea întrebător. — Nu am idee de

unde le-a primittatăl meu, dar am

statuile de cânderam copil. Ele erau

păpuşile meledormeau noaptea înpatul meu şi leiubeam. Abia cândaveam optsprezece



ani, am aflatsecretul luSekhmet, cine e şce e. Iar de când am

aflat, totul s-aschimbat. De parcă

Sekhmet îmconducea viaţa. Ahla naiba, spuse eaizbucnind înlacrimi. Ţi-am spus



că o să sune ridicolDe asta n-am spus-onimănui până acumnici măcar lui Caro.

— Spune-mi mieo îndemnă el. Te

ascult. — Tu crezi că măcunoşti, dar nu măcunoşti, şopti eaMai bine să ştii cum



este cu adevăratfemeia căreia îi cersă fie soţia ta. Eu numă pot căsători cu

nimeni, Jim. Măurmăreşte trecutu

meu şi n-am să fiuniciodată liberădecât dacă... decâtdacă sunt caSekhmet. Decât



dacă îmi ucidduşmanii.

El luă capotul eio înfăşură în el

strângându-l în juruei cu dragoste.

— Vino, îi spuseluând-o în braţe şconducând-o afarăpe terasă. Hai săstăm aici împreună



în întuneric şi poţsă-mi vorbeşti. Sănu omiţi niciunamănunt. Vreau să

ştiu totul.Ea se uită la

profilul lui, pefundalul cerulunegru-albăstrui anopţii calde. Cemare uşurare ar f



să-i spună, să sedescarce de aceateamă. Povestea serevărsă din ea

despre Monsieurdespre Amélie

despre temerile epentru siguranţafiicei ei.

— Şi ştiu, zise eaîn sfârşit, că într-o



b u n ă zi, ocoincidenţăneînsemnată îl vaduce pe Monsieur la

Amélie... iar când os-o găsească, atunc

o să trebuiască să-ucid. Destinul luSekhmet este şi ameu.

Vorbele ei se



risipiră în noapteade catifea. Eaaşteptă cunervozitate reacţiile

lui, dar el nu zisenimic, uitându-se

spre orizontuîntunecat, pestemarea cu valurfoarte mici.

Am ştiut, se gând



ea cu disperare, amştiut că o să creadăcă sunt nebună. Lam pierdut. Ar f

mai bine să mă ducsă plec pur ş

simplu. O să mă ducos la plajă şi o sămă plimb, iar când osă mă întorc, el va fplecat. Şi voi fi din



nou singură – doarcu Monsieur. Şi cuSekhmet. Ea seridică repede şi se

îndepărtă. El oprinse de mână.

— Încotro?întrebă el. — Mă duc jos, la

plajă. Simt nevoia sămă plimb... tu poţ



să pleci, dacădoreşti.

— Să plec?Bineînţeles că nu

plec. Încerc doar săînţeleg cum a

devenit viaţa ta atâtde complicată şi ceputem face ca să oîndreptăm.

Îşi puse braţul în



urul ei şi pornirăîmpreună în jos pescară, spre plajăSimţeau nisipu

răcoros şi umed subpicioarele goale, în

timp ce mergeau pemalul apei tăcute. — Foarte bine

spuse el, acum erândul meu să



orbesc. În primurând, bărbatul ăsta..Monsieur. Încă temai spionează, încă

mai pune pe cinevasă te urmărească?

— Da. Oriunde măaflu... el măurmăreşte. Eîntotdeauna acoloîn teatru, sau îl văd



într-un restaurantsau în afara unumagazin, iar cândsunt aici, el este pe

iaht, aşteaptă. — Ce anume

aşteaptă? — Pe mine, să-spun că vin înapoi lael. Sau ca eu să-duc la Amélie.



— Şi acea„crimă”... eşti sigurăcă aşa a fost? A fosto crimă?

— Da. Suntsigură. Când am

aflat că Charles eramort, am ştiut ce seîntâmplase.Monsieur mă luasechiar şi pe mine la



Deauville... voia săăd cum se

întâmplă! L-amconfruntat cu lucru

acesta şi atunci m-aameninţat cu

Amélie, pentru căştia că-l voi crede. — Dar nu ai nicio

dovadă? — Niciuna. Doar o



descriere abărbatului care afăcut lucrul ăstaEra pe barcă

împreună cuCharles, un

coechipier găsitîntâmplător laDeauville. El s-aîntors singur şi a ziscă Charles a căzut



peste bord. Aveaţeasta fracturatăAutopsia s-a făcut îngrabă, totul s-a

terminat într-o ziMonsieur aranjase

totul, adăugă ea cuamărăciune. CaroAlphonse şi cu minel-am căutat pe omuacela peste tot, dar



fără niciun succes. — Şi Amélie? Ştie

ceva despre tine? — Nu, spuse

Léonie, obosită. Măîndoiesc că ştie

măcar că exist. Eramodul cel mai sigurde a o proteja.

— Bine, acumcunosc faptele



Monsieur tot nu ştieunde este fata – înciuda vigilenţepermanente. Deci

deocamdată, ea e însiguranţă... şi a fost

timp de aproapecincisprezece aniTotuşi el e destul denebun să se ţinădupă tine, să



continue să tespioneze şi să teurmărească, crezândcă te poate obliga să

te întorci la elExistă un singur

mod de a opri unbărbat ca ăsta, şanume ocontraameninţare.Trebuie să descriem



identitateaasasinului luCharles. Monsieurtrebuie să-l fi plătit

şi încă bine – ca esă rămână liniştit

toţi aceşti ani. — Dar amîncercat, spuse eacu disperare. Şi atrecut atât de mult



timp, cine şi-ar maaminti?

— Vrei să mă laşpe mine să încerc?

întrebă el blând. Îţpromit că, dacă ma

e încă în viaţă, o să-găsesc. Şi dupăaceea, o să am eugrijă de Monsieur.

— Nu-l cunoşti pe



Monsieur... nu-ţpoţi închipui cumeste el. Nu uita că eo personalitate

publică, Jim, areatâta putere, poate

să facă orice. — Léonie, nimen nici măcar un

bărbat puternic – nupoate scăpa de o



acuzaţie de crimăa trebui să-i facă

faţă... sau va trebusă cedeze. Mie mi se

pare că e un ommândru. Cei doi fi

ai lui, pe care i-aamintit, trebuie săfie mari, cum arputea să-i lase săcreadă că tatăl lor e



un ucigaş? Nu, o să-avem la mânăLéonie. Am să-găsesc pe omu

acela. Lasă-l înseama mea.

Ea se sprijini deel, în timp ceuşurarea ocuprindea. Cum detrăise vreodată fără



acest bărbat, şi cumde putea el oare săîndrepte toatelucrurile?

— Şi acum, maeste cealaltă

problemă, spuse elpunându-şi braţeleîn jurul ei şi ţinândo. Părul ei flutura înurul lor, în briza



mării, iar el îi ridicăfaţa mai susluminată de stele şlună.

— Este oare astafaţa unei zeiţe? Sau

este faţa unefemei? O muritoareca şi noi toţiLéonie, nu poţcrede în mod serios



că eşti reîncarnareaunei zeiţe egiptene..nu vezi, e ceva decare te-a

autoconvins.Destinul lu

Sekhmet nu e al tăuTu eşti cea carepermiţi ca legendasă-ţi influenţezeiaţa. Mi-ai spus tu



singură că suntdouă „Léonie”. Oarenu Sekhmet e cea depe scenă şi nu tu?

— Dar e adevăratnu vezi...

— Nu! răspunse eferm. Nu e adevăratiar eu n-am să te lassă crezi asta. Nu-ţdai seama ce faci..



te pregăteşti tusingură să-l ucizi peMonsieur!

Avea dreptate. Ea

se pregătea singurăŞtiuse dintotdeauna

că, într-o bună ziavea să-l omoare. — Tu eşti Léonie

Bahri, spuse el fermTu nu eşti Sekhmet



iar destinul tău nu econdus de o forţămisterioasă dinEgipt. Din cauza

celor întâmplate, ţiai permis să crezi că

soarta ei e şi a taTe-ai gândit la astaani de zile, până ţs-a părut o realitateDar acum sa



terminat. ÎnţelegiLéonie? S-aterminat!

Voia atât de mult

să-l creadă – el aveaîntotdeauna

dreptate, el ştiaîntotdeauna cum sărezolve problemeleOare în izolarea eîşi pierduse



identitatea înfavoarea luSekhmet?

— N-o să mai fie

nici Sekhmet, nicLéonie – nici măcar

Léonie Bahri. O săîncepi o viaţă nouăca doamna LéonieJamieson.

— Ah, Jim, oare



poţi cu adevărat săîndrepţi toatelucrurile? Poţi sămă eliberezi în

sfârşit de Monsieur? — Îţi promit. Iar

fără Monsieur, nu-nevoie de Sekhmet.Ea se sprijini de

pieptul lui masiviar el o ţinu strâns



strivind-o de el, casă nu mai fugăniciodată.

— Şi îţi ma

promit ceva, LéonieÎntr-o bună zi, ai s-o

întâlneşti pe fiicata. O s-o găsim. — Pe Amélie? Dar

cum? Ea nici nu ştiecă eu trăiesc.



— Jim Jamiesonspuse ea ţinându-strâns, mama ta aavut dreptate să-ţ

dea numele Homerşi Alexander... eşt

un gânditor şi unluptător şi nu ştiucum am trăit atât demult timp fără tine.

— Atunci



căsătoreşte-te cumine, Léonie, şoptel.

— Da, zise ea

reau să fiu LéonieJamieson.

***Primul lucru pe

care-l făcu a fost să

o întoarcă pe



Sekhmet cu faţa laperete.

— Ar trebui să nedescotorosim de ea

spuse el cufermitate.

Dar Léonie fuseseatât de necăjită deaceastă idee, încâtel cedă.

— Asta din cauză



că era a tatălui meupledă ea. Trebuie s-opăstrez.

— Nu din cauză că

e Sekhmet? întrebăel. Eşti sigură?

Ea era aproapesigură. — Şi ce-i cu

cealaltă... pisica? — Asta-i Bastet



pisica sfântă.El zâmbi.

— Oare observ oasemănare stranie

cu Chocolat? Deasta ai luat-o?

— A, nu... nuspuse amintindu-şcum o găsise Bébépe ea.

Aşadar, statuile



rămaseră pe loc, iarel îşi îndreptăatenţia spre alteprobleme.

Datorităcalităţilor sale, î

fermecă pe primarudin Nisa să le dea oautorizaţie specialăde căsătorie. Venacasă, fluturând-o



triumfător. — Ne putem

căsători chiarmâine, o anunţă e

fericit. — Ah, dar nu

pot... nu mâine. — De ce nu?gemu el. Acum cemai e rău?

— Faptul că eu n



am mai fostmăritată înainte... şreau să fiu mireasa

ta. Vreau să fiu

frumoasă şi să arătdeosebit. În plus, nu

m-aş putea căsătorfără să fie alături demine cei mai dragprieteni.

El zâmbi.



— Acum ai să-mspui că locuiesc toţla Viena sau la StPetersburg şi că o să

le trebuiascăsăptămâni ca să

ajungă aici. — Nu. Doar laParis. Vor fi Caro şAlphonse – şi Marocbineînţeles.



— Şi bănuiesc cătrebuie să te ducsă-ţi cumperi tusingură o rochie

nouă sau aşa ceva. — Bineînţeles că

da. — Foarte bine. Osă le trimitem latoţi câte otelegramă şi o să le



spunem să fie aicoi, dacă vor să teadă căsătorindu-te

Dar te avertizez, nu

pot să aştept mamult decât atât

reau să te duc înluna de miere... undedoreşti tu: o casăapor pe un lac în

Kaşmir, o vilă în



pădure la Vermonto insulă în mărilesudice – unde să fie?

— O lună de

miere? Dar Jim, nupot. Trebuie să fiu la

Paris, săptămânaiitoare, pentrurepetiţii. Turneuîncepe peste câtevasăptămâni... e vorba



de costume, deprobe, de cântecetotul.

— Léonie Bahri

urlă el, problemelenoastre nu se vor

termina oareniciodată? Anuleazăturneul ăla afurisit.

— Bineînţeles cănu, spuse ea



privindu-l furioasăşi nu ai dreptul sămi ceri asta. Amobligaţii în privinţa

acestor concerteBiletele sunt

ândute şi eutrebuie să fiu acoloNu e vorba numai demine, Jim, sunt şalţi oamen



implicaţi, este şiaţa lor acolo. Dacă

eu nu lucrez, nici enu lucrează.

— Ai dreptatedesigur. El oftă şi o

îmbrăţişă. Dar aşdori să nutrebuiască să o faci.

— Mai e cevaspuse ea cu o voce



slabă.El o privi cu un

zâmbet slab. — În regulă, spuse

el, dă-i drumul şi laasta.

— Te-ar deranjadacă am ţine secretăcăsătoria noastră laînceput – nu faţă deprietenii noştr



apropiaţi, desigurdar faţă de publicDin cauzaconcertelor.

Imaginea lui Léonienu este cea a une

femei măritate. Ea edoar o femeie. — Contează foarte

mult pentru tine? — Da, răspunse



ea, contează, cepuţin pentru untimp. După aceeacând nu vor mai f

concerte, am să fiudoar doamna

Jamieson. — Nu-mi placeasta, îi zise el, dardacă aşa simţi tu căeste necesar...



Zâmbetul eacoperi uşurarea pecare o simţea. Ea nudorise, să-i spună

celălalt motivpentru care voia să

păstreze secretul. Setemea de răzbunarealui Monsieur, setemea pentru Jim.



puţină culoare de laitralii. Da, era un

loc plăcut unde să tecăsătoreşti. Ea îş

netezi rochia şi îzâmbi doamne

Frenard, care eraelegantă în rochiade mătasebleumarin,cumpărată probabi



de Léonie. DomnuFrenard, cu faţa lubronzată de om carestă mult pe afară

era solemn cumcerea ocazia şi era

îmbrăcat într-uncostum frumos, griOrga cânta încet şdulce – Haendel – iarcei doi bărbaţ



stăteau în capuculoarului, vorbindîncet cu preotulMaroc, cavalerul de

onoare al lui Jimzâmbea în legătură

cu ceva ce spuseseacesta. Totul fuseseatât de neaşteptatdar foartemulţumitor. Avea



intuiţii bune înprivinţa lui Jim. Ese întoarse, îi prinseprivirea şi îi zâmbi

Şi era foarte frumos ochii aceia albaştr

şi genele negre – şarăta sigur pe el, eraun om pe care teputeai baza. Eraexact omul de care



avea nevoie LéonieAvusese de parcursun drum lung sprefericire, dar în cele

din urmă se părea căajunsese acolo

Amintindu-şi deMonsieur, speră săfie cum gândea ea.

O dâră de luminăse filtră pe coridoru



scurt, când sedeschise uşabisericii şi intrăLéonie, la braţul lu

Alphonse. Arătaminunat: costumu

ei de mătase cremera moale, fustaplisată, jachetasimplă, legată cu ofundă de catifea în



talie. Părul ei blondera strâns la spateîntr-un cocstrălucitor şi purta

o pălărie cu borurlate şi cu flori şi un

mic buchet detrandafiri cremCaro îşi şterselacrimile de fericire.

E frumoasă, se



gândi Jim, când eaeni spre el. Mireasa

mea frumoasă! Ochiei chihlimbarii î

întâlniră pe ai luiîndrăgostiţi. El î

luă mâna şi i-oreţinu şi îşi zâmbirăunul altuia. Acumerau doar eiîmpreună pentru



totdeauna.Doamna Frenard

îşi ştergea ochii. Eaîi spusese lui Léonie

că, într-o zi, îşi vagăsi fericirea ş

acum, previziunea se împlinea. Nu maăzuse pe nimeni să

arate atât de fericitCând Jim îi puse



inelul în deget, faţaei era exact ca razade soare când sedeschisese uşa – era

luminată pedinăuntru. Ea

întinse mâna după asoţului ei, ţinând-oCel mai bun lucru îniaţă era să fii cu

bărbatul pe care-



cu o batistă dedantelă.

— Asta e doarpentru că sunt atât

de bucuroasă pentrutine. Sunt lacrimi de

fericire.Alphonse îi luămâna.

— Putem să facemo dublă ceremonie



sugeră el. — Vai, Alphonse

eu sunt fericită aşacum sunt. Ştii doar

că te iubesc. — Ştiu, spuse e

sărutând-o, iartămă, e doar un obiceal meu.

Jim izbucni înrâs.



— Aşa sunt eîntotdeauna? oîntrebă el pe Léonie.

— Întotdeauna –

şi sunt perechea ceamai „căsătorită”

dacă se poate spuneaşa. — Ei bine

doamnă Jamiesonfiindcă vorbim de



căsătorie, cum ţi separe?

Ea îşi înclinăbărbia cu aroganţă

cu ochi zâmbitorisub borul pălăriei.

— DomnuleJamieson, murmurăea, mi se pareminunat.



Capitolul

17 Armand de

Courmont stăteaculcat în patcontemplând cu



satisfacţie ziua ce-stătea în faţă. Eraaniversarea lui dedouăzeci şi unu de

ani, soarelestrălucea, iar o fată

frumoasă, brunetăîl aştepta la Parisca să sărbătoreascăîmpreună. Se uită laceasul de deasupra



căminului – şapte ştreizeci – era încădevreme. Se duse lafereastră şi se uită

afară, dincolo deintrarea cu coloane

a castelului DeCourmont. Hoskinsşoferul englez atatălui său, era dejaafară, cu mânecile



cămăşii suflecatedând cu plăcere unlustru final laculuroşu fără pată al noi

maşini sportRadiatorul, cu

mascota lui, unultur, strălucea însoarele dimineţiiiar liniile frumoaseoase, ale



automobiluluiascundeaupromisiuni deputere şi viteză. Era

cadoul pe care-primise cu ocazia

aniversării de latatăl său – primadintre noile maşinsport ale fabricii DeCourmont şi aceea



în care tatăl său îşpunea speranţele căa reînvia afacerile

lui proaste cu

automobile. Armandcunoştea motoru

acesta pe dinafarăStudiaseprototipurile, letestase şi lucrase laele până peste cap



umplându-se deunsoare, alături demecanici. Era omaşină bună.

Se auzi un tropăitde copite pe

prundiş, când apăruGérard călare pecalul lui mare, cuSebastião după el.

Armand deschise



fereastra. — Hei, aşteaptă

mă. Cobor într-unminut.

Aruncându-şihainele pe el, alergă

pe coridor şi apoi înos pe scară, în hol. — Armand!Tatăl lui ieşi din

camera pentru



micul dejun, cu oceaşcă de cafea înmână.

Arată obosit, se

gândi Armand, deparcă nu dormise –

nu doar noapteatrecută, ci de câtevasăptămâni. Simţi oînţepătură de milătatăl lui era un



bărbat atât dedisperat de singur.

— La mulţi anibăiatul meu, spuse

Gilles, cu unzâmbet. Ţi-ai văzut

cadoul? — L-am văzut, dela fereastră, tocmamă duceam afară săl arăt lui Sebastião



şi lui Gérard.Ei merseră

împreună printrecoloanele înalte de

m a l a c h i t aleastului hol.

— Ei, spuseGilles, ce creziArmand? Am datlovitura de dataasta?



— Sunt sigur. Nupoate da greş, e unautomobil grozavPun pariu că, în şase

luni, vânzările vorurca până la cer.

— Şi tu ce creziGérard? — E minunat

tată, un automobifrumos. Sebastião



tocmai spunea că iar plăcea să ia unucu el, în Brazilia.

— Nenorocirea e

că, deocamdată, numi pot permite aşa

ceva, adăugăSebastião râzând. — Fă şi tu ce-am

făcut eu, spuseArmand, urcându-se



la volan, spune-tatălui tău să-ţi deauna cadou de ziua tade naştere.

El porni motorulapăsând uşor cu

piciorul peaccelerator. Caii sedădură nervoşi la oparte, când el făcuun viraj cu maşina



într-o ploaie deprundiş, şi o luă înos pe alee. — Da, murmură

Gilles cu satisfacţiee un automobil bun.

— Ne vedem matârziu, tată, strigăGérard,îndreptându-se sprerâu, cu Sebastião.



Gilles se uitădupă ei, doi tinerdrăguţi, într-ofrumoasă dimineaţă

de vară. Era păcat căGérard n-a vrut să

se alăture în afaceridar îl avea peArmand – şi n-ar fputut să-şi doreascăpe altcineva mai bun



decât el. Proiectuacestui nouautomobil era al luişi tot el urmărise

fiecare etapă aproducţiei, cu

meticulozitate.Se întoarse în holuitându-se lapendula mare, culimba ei aurită, care



bătea orele, cum ofăcea de două sutede ani. Dar nu puteaface să treacă

timpul mai repedeEra abia ora opt

dimineaţa şi el setrezise încă de lacinci.

Nu puteaniciodată să doarmă



la castel, îl apăsauamintirile, deşMarie-France, sprelauda ei, îl adusese

la viaţă; nu mai eracasa întunecoasă a

copilăriei luiCheltuise o avererenovându-l şreuşise minunatAcum, Marie-France



parte, atunci cândse aflau la ParisGérard locuia cuSebastião de Santos

iar Armand îşi luaseun apartament ma

aproape de fabricădeşi bănuia cămajoritateatimpului locuia cu ofată. Şi de ce n-ar



face-o, se gândi el cuindulgenţă, băiatutrebuia să sedistreze.

De Courmonttrecu prin hol, spre

biroul său. Recitiseraportul financiar dela tipul care luaselocul lui VerronetDoamne, ce mult î



lipsea VerronetCum naiba fusese eatât de stupid sămoară? Satère lucra

cu el deja de trei anşi încă nu părea să

înţeleagăamănuntele de careavea el nevoie, aşacum făcea VerronetRapoartele lui nu



indicau nimicdeosebit, ci doarunde era Léonie şcând – în ce oraş

ţară sau teatru. Şiuneori, cu cine era

Un nume începusesă apară adesea înultima vremeJames Jamieson, unamerican. Ultimu



iubit al eipresupuse el. Astaera întrebarea care se învârtise în

minte în orele denesomn ale nopţii

Ce să facă înlegătură cuJamieson? Ştiarăspunsul. NimicNu era nimic de



făcut, decât dacă ogăsea pe Amélie –iar aceasta era ocauză pierdută. Nu

exista nicio urmă acopilului, fusese

urmărit orice firposibil. Verronetfusese eficient. Nu oa găsi niciodată pe

Amélie şi, fără ea



nu o va aveaniciodată pe LéonieÎşi lăsă capul înmâini şi se uită

absent la suprafaţalustruită a biroului

Léonie, se gândi eneajutorat, Léonietrebuie să te întorcla mine curând, numai pot suporta



fie amuzant. Lucrucare o surprindeaîntotdeauna era căel era un bărbat

încântător când voiasă fie aşa. De ce nu

putea oare să fie aşatot timpul? DarGilles avea o dublăpersonalitate, chiarşi faţă de fiii săi. La



un moment dat, eratatăl indulgentpentru ca înmomentul următor

să devină omul deafaceri rece, distant

Ei nu ştiauniciodată în ce starede spirit era. Seobişnuiseră culucrul ăsta, de an



rea să plec şi eu cuel, spuse Gérard. Amsenzaţia că-i cunoscfamilia la fel ca şi pe

a mea, am auzitatâtea despre ei.

— Adevărat, spuseSebastião. El citeştescrisorile micii meleerişoare, aşa că

ştie toate



întâmplărilefamiliei.

— Ce spui, tată?întrebă Gérard.

— Da, de ce nu?spuse Gilles absent

uitându-se la ceasDouă şi treizeciDacă pleca în oraşacum, ar puteaprinde trenul de



noapte spre MonteCarlo. Ştia că Léonieera acolo.

— Trebuie să mă

întorc la Paris îndupă-amiaza asta, î

spuse el lui MarieFrance.Nu putea oare să

aştepte până laterminarea



prânzului pentruaniversarea luArmand? se gândi eacu nervozitate. Ea

ridică paharul. — Pentru tine

Armand, zise ea cuun zâmbet spre fiuei. La mulţi anidragul meu.

— Şi la mai multe



aniversări fericitebăiatul meu, spuseGilles, zâmbindu-fiului său favorit.

***

Armand ridică dinnou capota lungă a

automobi lu lu i D Courmont , şi o

aplecă într-o parte



ca să se uite lamotorul imaculatScoase o cheie fixăşi încercă un şurub

băgându-şi mâinilesub tuburile

strălucitoare şumblând la fire. I sepăruse că simţise ouşoară bătaie, cânddusese maşina la



capota la locAceasta se închisecu un zgomotsatisfăcător şi e

zâmbi. Era o maşinăbună, solidă, bine

lucrată.Întors în casă, îşbăgă capul pe uşabiroului.

— Eu plec cam



peste o jumătate deoră, tată. Pot să teduc, dacă vreiPutem vedea cum

merge maşina.Gilles îşi strânse

hârtiile în servietăşi se duse în salonsă-şi ia rămas bunde la Marie-FranceEa şedea lângă



fereastra deschisăcu gheme de lânăcolorată alături deea, lucrând la o

tapiserie. Părul enegru se încreţea în

urul feţei şi ea seuită la el când intrăcu acei ochi căprumari, sceptici.

— Am să plec la



Paris, cu Armand, îspuse el, iar apocred că am să fiuplecat din oraş

pentru o săptămânăsau două.

— Unde te ducide data asta?întrebă ea cu unzâmbet slab. LaChicago sau la Cap



Ferrat? — Are vreo

importanţă? întrebăel cu răceală.

— Nu ştiu de ce teoboseşti să-mi spui

Gilles, n-a mai avut„importanţă” de ande zile.

Ea se aplecăasupra lucrului ei de



mână şi el o urmărun moment. Eraucăsătoriţi dedouăzeci şi şase de

ani şi erau ca niştestrăini. El se

întoarse şi ieşrepede din cameră.Armand aşteptă

în maşină. — Bine, rosti el



Hai să o punem latreabă, tată. O săedem ce poate.Maşina roşie

lungă, alergă pedrumurile de ţară

controlată perfectde mâinile capabileale lui Armandluând virajele cumtrebuie, în timp ce



el o băga în vitezeEl ştia exact cumtrebuia să sunemotorul acesta ş

era ca o simfoniefiecare parte avea

tonalitatea ei.Armand se uită laceasul de la bordera aproape şaseasta însemna că vor



fi la Paris exactînainte de opt. Îl valăsa pe tatăl lui îninsula St. Louis şi se

a duce direct laClaudine. Ea o să-

aştepte, purtânddupă cum spera elrochia aceea drăguţăde casă, liliachie, iarmai târziu o va duce



la cină la Caf César , o să-i placăacolo.

Volanul tremură

uşor sub mâinile luioare trecuseră peste

o piatră pe şosea?Acum i se părea că eîn regulă. Totuşipoate ar trebui să seoprească să



controleze, oare nuera aceeaşi vibraţiepe care o simţise şazi-dimineaţă? Se

uită din nou la ceasera deja în

întârziere. Întoarsemaşina lungă lacotitură, în dealFusese o aniversareplăcută, se gândi e



bucuros. Tata fusesepoliticos, iar el şmama păreau să seînţeleagă destul de

bine. Întotdeaunaera o încordare când

erau împreunăIisuse, ce-a fostasta? Simţi în braţeibraţia volanului ş

luă piciorul de pe



acceleraţie. Mamult simţi, decâtauzi, pocnituraarborelui volanului

când acesta sedesprinse de la locu

său, iar următoareacotitură se ivi înfaţa lui. Apăsă tarepiciorul pe frână şsimţi maşina



alunecând,răsturnându-se dedouă ori, înainte dea se rostogoli pe

coastă, în şanţroţile învârtindu-se

inutil în aer.

***Gilles ştia că se

întâmplase ceva dar



nu ştia ce; i se păreacă mintea lui nulucrează cumtrebuie. Se forţa să

deschidă ochii şi săprivească în jur

totul era negruPanica îi trecu peşira spinării şîncepu să tremureÎmpinse cu



disperare. Faţa luera presată în pieleaneagră a scaunuluiUnde era Hoskins?

Sau condusese eînsuşi? Vai

Doamne, ArmandÎmpinse fărărezultat în greutateade deasupra luitrebuia să ajungă la



Armand. Auzi vocierau oameni, îl vorajuta să ajungă laArmand.

— Aici, strigă ecu o voce subţire ş

spartă, aici, ajutaţimă. Trebuie săajungem la fiul meu.

Greutatea îi furidicată de pe piept



şi o faţă rumenăîngrijorată, se uităîn jos la el.

— Nu te mişca

spuse bărbatul. Amtrimis după o

ambulanţă, mai binestai liniştit pânăine medicul ş

poliţia. — Dar fiul meu



strigă el slabtrebuie să-l ajutaţpe fiul meu.

Bărbatul se uită

în altă parte. — În regulă, spuse

el, vor fi aici într-unminut.Sărmanul, se

gândi el cu milăuitându-se peste



drum, unde zăceatânărul. Îcontrolase deja şi nuîncăpea îndoială că

era mort.

***Sebastião î

urmărea pe Gérardumblând încet, în

sus şi în jos pe



coridorul spitaluluiDorea cu disperaresă poată face cevasă spună ceva ce l-ar

putea ajuta. I sefăcea rău

amintindu-şi faţadisperată a luMarie-France, şi cespusese ea.

— De ce nu a fost



Gilles? urlase ea. Dece n-a putut să fie eîn locul lui?

Gérard o

înconjurase cubraţele şi o ţinuse

strâns, propria ludisperare fiindu-izibilă pe faţă. — Mamă, şoptise

el. Mamă, te rog...



Faţa ei, de obicedulce, setransformase într-opiatră plină de

hotărâre. — Trebuie să

merg cu voi laspital, spuse eaSoţul meu e acolo. Edatoria mea.

Datoria ei! se



gândi Sebastiãomirat. Cum era oareiaţa acestor

oameni? Ea era

acum lângă patusoţului ei. Î

operaseră la picioareşi era încă fărăcunoştinţă, dar earefuzase să plecepână nu vorbea cu



el. Iar el ştia cătocmai de aceea eraîngrijorat Gérard. Ceavea ea oare să-

spună? — Gérard, spuse

el luându-l de braţhai să mergem săbem ceva, n-are rostsă aştepţi aiciDoctorul spune că n



o să se trezeascădecât peste câtevaore.

— Nu pot s-o las

singură aiciSebastião. Trebuie

să stau cu ea.Sebastião seîntoarse la scaunului.

— Foarte bine



spuse el, o săaşteptăm.

***Oare se iveauzorile sau toatălumea îşi pierdusebrusc culoarea? se

întreba Gillesuitându-se, cu ochi

pe jumătate închişi



într-o luminăcenuşie, voalată. Îşdădea seama de unplafon şi de lumina

din centrul luiÎntoarse încet capu

spre stânga, dar îsăgetă o durere, odurere arzătoareparcă-l frigeaCineva era acolo



chiar lângă pat. Lanaiba, ar fi vrut săpoată vedea cineera. Încercă să

orbească, dar îşsimţi gura într-un

fel neobişnuit; nu-şputea mişca limba, osimţea groasă şgrea. Avea nevoie săbea apă, nu-i dădea



nimeni să bea apă?Trebuia săorbească! — Léonie! îş

forţă limba în jurusilabelor. Léonie!

Ea se aplecădeasupra lui şi eaşteptă parfumufamiliar. Nu o puteaedea bine, dar ar



şti dacă ar fi eadupă parfumul deiasomie.

— Gilles! Era

ocea lui MarieFrance, ţipătoare ş

îngheţată. Gillesspuse ea. Amaşteptat aici ca să tetrezeşti, pentru căam vrut să fiu eu



aceea care să-ţspun. Armand emort. Mort dincauza automobilulu

tău cu defecte... aneglijenţei tale . Tu

l-ai ucis pe fiunostru, Gilles. Faţaei era implacabilă şocea necruţătoare

Ai strigat-o pe



Léonie adineauriGilles, dar ea te-apărăsit cu ani înurmă. Iar acum te

părăsesc şi eu. Nureau să te mai văd

niciodată.Auzi uşaînchizându-se încetîn urma ei şi erămase din nou



singur, cugroaznicul adevărArmand era mortFiul lui era mort

oia să urle, să-şdescarce durerea din

el în sunet. Aşasimţi când îţi moarefiul, o dureresfâşietoare. Oimagine a lu



Charles d’Aurevillea feţei lui tinerezâmbitoare,încadrată în binoclu

lui, îi trecu prinminte; trebuie să f

avut vârsta luArmand, cândmurise. Iar familialui simţise ceea cesimte şi el acum



Capitolul

18Un vânt rece sufla

dinspre Oceanfăcând să pocneascăprelatele ce



acopereau vaselemici ale marinei dela Deauville şrăbufnind cu furie în

uruldebarcaderului. Jim

îşi ridică guleruhainei, mărind pasucând dădu colţul peo stradă lăturalnicăde lângă mal. Strada



peşte şi două baruriambele cu numenautice, Pescarii şTridentul . Baru

escarilor , înstânga, la capătu

străzii, era cel pecare-l căutaDraperia de mărgelepocnea în bătaiaântului şi o jaluzea



erde, spălăcită, selovea de fereastrălegănându-se înainteşi înapoi pe o

singură balama. Jimtrecu prin draperie

şi se trezi într-unmic hol cu o uşă delemn ponosită

ântul pătrunsedupă el, când o



deschise şi intrăînăuntru. Barul erabine luminat şi macurat decât se

aşteptase. În spateletejghelei franţuzeşt

familiare, acoperităcu tablă de zinc, unbărbat mărunt cumustaţă ştergeapahare şi fuma o



Gauloise , tuşindNişte pescarbătrâni, care jucaudomino într-un colţ

se uitară la el cândintră.

Jim îşi luă unscaun la tejghea. — Bere, te rog

spuse el, punându-şportofelul pe



tejghea.Bărbatul se uită la

portofel. — Alsac ia sau

Normandia ? — O să iau

Alsacia .Desfăcu sticlaturnă berea cu grijăşi o aşeză petejghea, în faţa lui



Spuma era deculoare crem şberea avea gust bunşi era rece.

— Ia şi dumneatauna, îi sugeră Jim

cu un zâmbetamabil. — Mulţumesc

domnule, îrăspunse laconic



turnându-şi puţinPernod .

— Nu e lume azispuse Jim.

— Niciodată nu elume în anotimpu

ăsta. — Nu cred că semai pescuieşte multla Deauville, acumzise Jim. A devenit



prea elegant, pentruaşa ceva. Prea multeiahturi sunt acum şnu mai e loc pentru

bărci de pescuit. — Adevărat

domnule. — Am auzit că şdumneata eşti unbun marinar.

— Cine v-a spus



asta, domnule? — Barmanul de la

Grand , Jean-LucGrenier; mi-a zis să

i amintesc numele. — Vărul neveste

mi, spuse barmanulpermiţându-şi unzâmbet slab.

— Da. Mi-a zis căuneori te duc



coechipier la curse când au nevoie de

cineva care săcompleteze

echipajul.Faţa i se lumină

brusc. — Da, domnule, şsunt foarte bun. Darnu poţi găsi acumun echipaj, cursele



s-au terminat pânăîn sezonul viitor.

— Nu. Nu. Nu cautaşa ceva. Caut pe

altcineva. Unul caretot ia câte o slujbă

întâmplătoare, înreo echipă. Un tipînalt, cu părroşcovan, puţin camgras. El luă



portofelul şi îdesfăcu sugestivTrebuie să fi fost peaici, cu ani în urmă

apoi a dispărutprobabil un timp

dar a revenit. Şi nue un om de pe-aici.Barmanul se

aplecă peste tejgheauitându-se la



portofel. — Pentru ce vre

să-l găseşti pebărbatul ăla?

întrebă, sorbindu-şPernod- ul.

Jim se lăsă pespate, închizândportofelul.

— Cred că asta-treaba mea.



Bărbatul sări însus.

— Da, da, desigurEram doar curios

Ei, cred că aş puteasă-ţi spun ce ştiu...

Ochii lui erau laportofel, iar Jimscoase o bancnotă şo puse pe tejgheaScoase o a doua şi o



puse alături deprima.

— Ei?Omul băgă

bancnotele înbuzunar şi mai bău

din Pernod . — Există unsingur bărbat carearată aşa, vine aicdoar vara... şi nu în



fiecare vară. Îşi ia oslujbă întâmplătoareîn sezonul respectivconducând excursi

de plăcere saulucrând la marină

opseşte, facedulgherie, chestidin astea. A fost aicara trecută, dar nu

e prea popular – a



avut bătăi, beţii..Ridică din umeri. Nue un bărbat pe care ebine să-l cunoşti

domnule.Jim mai scoase o

bancnotă, punând-ope tejghea. — După sezonu

de vară, spuse elliniştit, unde se



duce? — Cred că se duce

în Sud, domnuleasta-i tot ce ştiu

Bănuiesc că se ducela Cannes sau la

Monte Carlo – la esezonul dureazămult mai mult, pânăîn iarnă. Acologăseşti întotdeauna



de lucru la marină. — Şi cum î

cheamă?Barmanul îş

umplu din noupaharul cu Pernod .

— Asta nu pot săă spun, domnuledar dacă o săîntrebaţi la marinăcineva de acolo s-ar



putea să ştie – alucrat o mulţimepentru Lesage înara asta.

Barmanul sorbead i n Pernod

tremurând încurentul carepătrunse pe uşăcând Jim o închisedupă el.



Ăsta să fie? segândi Jimemoţionat. Oareinstinctul lui dăduse

rezultate? El ghicisecă omul acela

trebuie să fie unlucrător sezonierumblând dinstaţiune în staţiunedupă cum îl mâna



dispoziţia lui şanotimpul. Deauvilleera o staţiunebalneară luxoasă, se

puteau face banacolo, erau multe

slujbe. De ce să nuse fi întors el dupăcâţiva ani, cândtotul se uitase? Înfond, el nu fusese



acuzat de nimic – navea pentru ce să fieacuzat. Şi memoriaoamenilor era

scurtă. Acum aveanevoie doar de un

nume.Lesage era cel mamare proprietar dinmarină. Spaţiile luocupau o jumătate



din debarcader, iarambarcaţiunile lui –ase cu aburi pentru

călătorii de plăcere

de o zi, bărci micde închiriat, pentru

pescuit, şi iahturileelegante aleclienţilor puse laadăpost pentruiarnă – se întindeau



la mal.Bărbatul cărunt

de la birou îşi puserepede haina, când

Jim intră în cameră. — Bună

dimineaţa, domnuleZâmbi. Cu ce vă potajuta?

— Bunădimineaţa. Aveţ



bărci frumoaseafară.

Bărbatul zâmblarg.

— Avem mamulte de vânzare

dacă sunteţinteresat. Doarbineînţeles, dacă nudoriţi una decomandă, făcută



după specificaţiiledumneavoastră.Avem propriunostru atelier

domnule, pe coastămai jos.

— S-ar putea săfiu interesat de obarcă, răspunse Jimcu indiferenţă, unamai micuţă – soţia



mea îşi închipuie căe pricepută camarinar. Deşi, cu eala bord, bănuiesc că

o să trebuiască săiau pe cineva în plus

care să facă echipăcu mine. — Nicio problemă

domnule, existăîntotdeauna oamen



care caută de lucruîn sezon – o să văajute, domnule, şi osă întreţină barca să

fie curată şi pusă lapunct. Asta putem

aranja. — Un prieten ameu mi-a zis că aavut un om însezonul ăsta, unu



cu părul roşcat. Amuitat cum îl cheamă

— Cu părul roşudomnule? Trebuie

să fie vorba deMarigny. A, dar nu

i l-aş recomanda peel, domnule – eadevărat că e un bunmuncitor, dar e untip curios. Nu, n-am



fost mulţumiţi de eldeloc. El îşi supseobrajii şi îşi frecămâinile agitat. Puţin

prea iubitor debăutură, domnule

ca să fiu cinstitCred că vă putemoferi ceva mai bundecât el. Acum, potsă vă arăt vasele



noastre, domnule?Avem mai multecare ar fi potrivitepentru

dumneavoastră. — Dacă nu vă

supăraţi, spuse Jimîndreptându-se spreuşă, am să măîntorc mai târziuAm întârziat la o



întâlnire.Prinse trenul de

ora trei spre Paris şse instală comod

studiind numele pecare îl scrisese în

carneţel. MarignyS-ar putea să fieomul care îasasinase pe Charlesd’Aureville. Şi



eventual, cheiapentru eliberarea luLéonie de trecutuei. Tot ce avea de

făcut acum era să-găsească pe acest

Marigny. Se uită laceas; dacă aveanoroc, s-ar putea săprindă trenul denoapte spre Nisa. Va



fi nevoie de timpdar el va cercetafiecare port, întreMenton şi Marsilia

până îl va găsi.

***Maroc luă un

exemplar din ziarufrancez Le Monde

de la magazinul din



pasajul de lângăhotelul Brown dinLondra, cu intenţiade a-l citi ma

târziu, dupăspectacol. Se uită la

titluri şi îşi trecurepede ochii pepagină. Informaţiadespre rănirea gravăa ducelui de



Courmont şmoartea fiului săumai mic într-unaccident cu ultimu

automobil-sport D Courmont îţi sărea

în ochi, fiind scrisăcu litere mari şgroase.

Împăturind cugrijă ziarul ca să nu



i-l fluture vântulciti repede articolulDeşi Monsieur serănise rău la piept ş

la picioare, sebănuia că va

supravieţui.Doamne, se gândi ecu amărăciune, dece n-a fost el înlocul fiului său?



O porni înapoi pestrada Dover şi intrăîn hotel. Mai aveaudouă nopţi de stat

în Londra. Să-spună oare lu

Léonie acum, saudupă ce îşi vaterminaspectacolele? Îşaminti de ultima



oară, când nu oinformase imediatDar asta era altceva o să-i spună acum

a dori să ştie.Léonie se sculase

era deja îmbrăcată şplănuia să facă niştecumpărături. Voiasă cumpere cevapentru Jim – lucrur



englezeşti,frumoase, puloveremoi de caşmir şpijamale de mătase

în dungi – eraulocuri atât de

minunate în pasajuBurlington şi pestrada JermynZâmbi, în timp ce-şperia părul; era atât



de bine când iubeape cineva! Şi cânderai iubită.

Ţi-a trebuit mult

timp, LéonieJamieson, îşi spuse

în sinea ei, dar însfârşit, acum„aparţii” cuiva.

Maroc o strigă dincamera de zi, iar ea



lăsă peria şi trecudincolo, să-l vadă.

— Bună, spuse easărutându-l uşor pe

obraz, ai vrea să vicu mine la

cumpărături? — Este o ştire înziar, Léonie. Estedespre Monsieur. Aavut un accident.



Ea se uită fix lael, cu ochii măriţde spaimă.

— El nu e mort

Léonie, dar e rănitgrav. S-a întâmplat

cu una din maşinilelui; fiul lui mai mica murit.

— A murit!Îşi amintea de ce



doi băieţeimâncând solemnîngheţată la Café d Paris , la Monte

Carlo, în urmă cuatâţia ani – un băiat

nevinovat moare, iarel trăieşte! Ea luăziarul cu mâintremurânde; scria căel avea răni serioase



la piept şi lapicioare – o imaginea trupului luputernic, dur, lipit

de al ei, îi fulgerăprin minte. Nu! E

nu putea fi rănitnimic nu-l puteaatinge, niciodatăEra invincibil. Oarenu dovedise el asta



de-a lungul anilor?Nu voia să segândească la trupului astfel sfărâmat

mai bine era mortel ar fi trebuit să

moară.Maroc îi luă ziarudin mână şi ea seuită la el disperată.

— Ah, Maroc, de



ce? De ce n-a fost ecel care să moară?Nu există dreptate?

— Eu nu ştiu ce

să-ţi spun despredreptate, replică el

dar ai putea-o numrăsplată – o viaţătânără pentru oiaţă tânără. O să

sufere şi el acum



Léonie, să nu-ţi faciluzii în privinţaasta.



Capitolul

19H o t e l u l Vill

d’Aureville din

Copacabana arătaîntocmai ca o mică



şi perfectă casă deţară. Avea pereţsimpli, albi, ştavane cu grinz

închise la culoarePodelele din lemn

lustruit erauacoperite din loc înloc cu covoareminunate, aduse deIsabelle de la



castelul d’Aurevilleunul era de unalbastru bogat aKerman-elor, altu

avea auriul renumitşi liliachiu

covorului derugăciune Kashanunul era Senne deun crem auriu, erauo multitudine de



covoare roşii deFerahan şi deBuhara. Cele marare şi mai delicate

exemplare decoraupereţii, strălucind

mătăsos din colţurîntunecate, alăturde portrete ale unord’Aureville dintrecut şi de vaste



pânze cu florpictate minunat deun artist olandezdecedat demult

încât aproape căputeai simţ

parfumultrandafirilor şi amacilor, ale cărorariante reale se

înghesuiau în vase



şi boluri, pe mese şscrinuri şi eraugrupate în coşuride-a lungu

coridoarelor.Confort şi lux, se

gândi Isabelleplimbându-se prinhotel. Luxul de aavea ce e mai bunNu ostentaţie – asta



nu va căutaniciodată.Canapelele marerau confortabile

acoperite cumaterial înflorat în

culori pale, coraliuşi verde, saubrocarturi moi înculori albastrudeschis sau auriu ca



untul, încărcateatrăgător cu perneMăsuţe mici culămpi, cu abajurur

de culoareapiersicilor, erau

aşezate cu grijă casă dea pete delumină şi aveau peele reviste şi cărţipe o masă rotundă



în salon, era unuriaş joc puzzle, peumătate aranjat, şla care niciun

oaspete nu rezistatentaţiei de a

încerca. Întreguefect era al unecase care se aflaacolo de câtevasecole, dar fără



inconvenienteleacestora.

Băile aveau celemai moderne

instalaţii şprosoapele cele ma

mari şi mai moipaturile erau celemai tentante şi maconfortabile, iarlenjeria brodată era



cea mai fină pe careo putea oferEuropa. În fiecarecameră erau flor

proaspete şi cărţlângă pat, pentru ce

ce aveau insomniişi sticle mici de apăimportate dinFranţa, cu o tavă deargint pe care se afla



whisky, sifon şbiscuiţi. Fiecareoaspete eracunoscut pe nume,

se ştiau preferinţeleîn privinţa

camerelor, amâncărurilor şi ainurilor, ce le

plăcea şi ce nu leplăcea şi dorinţele



lor particularetoate erau ţinute înevidenţă, pentru caatunci când vor ven

să fie salutaţi deparcă n-ar fi plecat

şi totul să arate aşacum ar fi dorit ei săfie, dar fără să mafacă efortul să ceară

Era ca o oază într



un deşert – un colţal Franţei undeva înBrazilia – şi eraperfect. Cel puţin

aşa credea Isabelleşi cum cele zece

camere şi optapartamente erauîntotdeaunaocupate, eapresupunea că ş



oaspeţii ei credeaula fel. Iar Amélie, cusiguranţă, era deaceeaşi părere. Ea

îşi petrecea mamult timp aici decât

acasă, în ultimareme. La început, îfusese greu după cese căsătoriseEdouard, dar, slavă



Domnului, Xarafusese destul desensibilă ca săînţeleagă ce simţise

Amélie. Acum, cândcopilul era pe drum

Amélie era la fel deemoţionată ca şEdouard.

Isabelle o puteaedea acum pe



naştere, nimic nuera cum trebuie câttimp se afla acolo, ştotuşi întotdeauna

le mulţumea laplecare pentru un

sejur minunat şpromitea să seîntoarcă în curând –şi o făceaîntotdeauna!



— Bănuiesc că aţavut o călătorieobositoare, senhor

asconcellos,

spunea AméliePaulinho o să vă

conducă sus, laapartamentuldumneavoastră – daacelaşi, Auvergne, şo să am grijă să vi se



pregătească baia şi osă vă trimit sus tavacu ceai... de muşeţeparcă, nu-i aşa? O să

găsiţi lista pentrucină în cameră –

avem niştepotârnichi minunatedin Yorkshire, decare sunt sigură căă veţi bucura.



Isabelle o urmăreacu un zâmbet. Dada. Cine s-ar fgândit! Vasconcellos

zâmbea, satisfăcutsimţea că e

binevenit şi căaveau grijă de el şasta era principalulFaptul că-l costamult nu era



important, mereuor fi oamen

dispuşi să plăteascăpentru a avea tot ce

e mai bun. — Doamnă

contesă, se aplecă easupra mâinii eizâmbind, nepoatadumitale ţi-amoştenit farmecul



S-a îngrijit de toatepentru mine.

— Sunt foartebucuroasă, senhor

asconcellos. Amînţeles că, de data

asta, rămâneţi la noo săptămână. Spercă veţi avea timp săluaţi într-o zi masade prânz cu mine la



Pavilion ? — Da, desigur

doamnă, voi fîncântat.

Se grăbi dupăPaulinho şi Amélie î

zâmbi bunicii. — Am început sămă pricep la treabaasta, spuse eatriumfătoare,



aproape îmi vine săcred că aş puteaconduce şi eu locuăsta.

— Nu chiar, spuseIsabelle sec, dar

merge foarte bineÎnveţi. — Bunico

semestrul următordupă ce termin



şcoala, nu vreau sămă duc la colegiu

reau să lucrez aicicu tine.

Isabelle se uită laea, surprinsă.

— Dar, Amélie, aputea să te duci înAmerica, acolo suntcolegii minunatepentru tine.



— Ştiu, ştiu, darasta e ce-mi place săfac, bunico. Te rogspune da. Ştiu de

cât ajutor îţi suntîncă de pe acum.

Faţa ei frumoasăstrălucea deentuziasm. Aveaaproape şaisprezeceani şi era frumoasă



Carnea îi rotunjisemembrele, în celedin urmă, şi eraînaltă, nu

armonioasă încădar cu graţia unu

animal tânăr, ştrata totul cuaceeaşi energie caîntotdeauna. Oricefăcea, era lucrul ce



mai important pelume în acemoment şi persoanacu care era, era cea

mai interesantă –atenţia ei era totală

Fie că era Robertocare îi povesteadespre ultima lurealizare la polo, sau

asconcellos, care



se plângea de cevaea îl fixa cu ochiaceia minunaţmaronii şi îl asculta

cu buzele uşorîntredeschise şi cu o

asemenea atenţieîncât acela simţeacă este persoana ceamai interesantă şmai importantă din



lume. Amélie aveaun farmec cuceritorcare în prezent eratotal inocent dar, se

gândea Isabelle, deîndată ce va învăţa

cum să-l foloseascăo să avem problemeSau am avea, dacăea nu i-ar fi atât dedevotată lu



Roberto. — Ei, bunico

continuă să pledezeAmélie. Nu vreau să

plec la colegiureau să stau aici

cu tine şi cu...Se întrerupse

Oare voia să spunăEdouard sauRoberto? se întrebă



Isabelle. — O să vorbesc cu

Edouard, promiseea, deşi nu cred că o

să-i placă. Amélieştii că el e de părere

că trebuie să te ducla colegiu.Amélie zâmb

bucuroasă. — Dacă îi spui de



cât de mare ajutoraş putea să-ţi fiu, esigur că o să cedeze.

— O să vedem. A

apropo, ai oscrisoare de la

Sebastião. A sositazi-dimineaţă. E peraft, acolo.

— FantasticAmélie luă



scrisoarea şi o băgăîn buzunar. Needem mai târziu

bunico, strigă ea

îndreptându-se spreplajă.

Ea luaîntotdeaunascrisorile lui să lecitească pe plajă. Ledeschidea cu faţa la



imensitatea verde aOceanului Atlanticavând senzaţia că seuita spre Franţa ş

asta o făcea să sesimtă cumva ma

aproape de elBineînţeles că era oprostie, dar făcuseaşa întotdeauna, iaracum, când era ma



mare, devenisesuperstiţioasă înprivinţa asta. Îşscoase sandalele

lăsându-le sub unpalmier, şi alergă

peste o întindere denisip, cald încă, spremarginea apei, stândsimbolic cu faţaspre ea şi desfăcu



scrisoarea. Trepagini – era lungăera şi timpul, numai auzise nimic

despre el, demultEra în Italia! Era aşa

de norocos, Parisuşi acum ItaliaCălătorea cuprietenul lui, erau la

eneţia, făcea schiţe



pentru ea – podurilegondolele, palateleşi pieţele, toate eraustraşnice. Se gândea

la ea şi îi simţealipsa, putea să-

scrie Post-restant laRoma, unde urma săplece. Spera călucrurile stăteaumai bine între ea ş



Roberto.Ea băgă scrisoarea

din nou în plic şi seaşeză pe nisip, cu

genunchiiîncrucişaţi, cu

bărbia în palmeuitându-se spreorizont. RobertoNu-l mai văzuse depeste o săptămână



Desigur, învăţapentru examene şştia că acestea eraufoarte importante

Ca să mergi la ouniversitate bună

depindea derezultatulexamenelor.„Oxford ”, spusesecu importanţă, sau



„Heidelberg ” – ealegea întotdeaunalocurile curezonanţă

romantică, dar nupărea niciodată prea

sigur de ce anumeoia să studieze. Osă se gândească laasta mai târziuspunea el, după



examene. Oxford- ulîşi aminti ea cutristeţe, era pierdutîn mijlocul Angliei

pe undeva. O să-piardă dacă se va

duce acolo, la fecum îl pierduse peSebastião, şi nuputea avea încrederecă Roberto îi va



scrie, aşa cum făceael. Singurul avantajera că îl îndepărtade Diego. Nu e o

întrecere între noiîn care Roberto să

constituie premiule vorba doar că eu îiubesc. Ce o să măfac dacă el pleacă?Se ridică



scuturându-şinisipul de pe fustăEi bine, încă n-aplecat, se va duce

să-l vadă în searaasta şi să-i ureze

succes la examenude mâine.

***Diego şi Roberto



mergeau pe stradaOuvidor, adânciţi înconversaţie, fără săfie atenţi la

trecători. Erau opereche atrăgătoare

Diego – brunet şmândru, Roberto –blond şi atleticamândoi foartebronzaţi după o vară



petrecută la fermă şdupă viaţa în aerliber din cursuanului. Se opriră la

cafeneaua Miltinhoşi se aşezară la o

masă afară. — Două cafele şd o u ă Cachaçacomandă Diego unuchelner în trecere.



— Eu nu vreauCachaça , spuseRoberto, dar nici ţienu-ţi trebuie.

Diego ridicăindiferent din

umeri. — Care-problema? Crezi căai să te îmbeţi dintro singură Cachaça ?



săptămâna asta?Tatăl meu crede căsunt acasă la tinestudiind împreună –

iar ai tăi cred că eştcu mine!

Diego râse. — Haide, nu temai îngrijora. Ai săiei un „C”, aşa-întotdeauna.



— Da, dar amnevoie de un „B” casă plec în Europa…şi asta i-ar face cu

a d e v ă r a t plăceretatei.

— Ce să tefrămânţi, Roberto, osă se mulţumeascăşi cu un „C”. Dacăiei mai mult, o să se



aştepte la astamereu. Ia doarsuficient, ca ei să fiefericiţi, aşa zic eu.

— La naiba, Diegoeu vreau să mă duc

în Europa anuiitor!Diego ridică din

umeri furios, bânddintr-o înghiţitură



Cachaça . — Grozav

mormăi el, tu ai săpleci să te distrez

în Europa, iar eu osă rămân în

sălbăticie, la fermă. — Poate că, dacăai fi învăţat cevamai mult, ai fi pututşi tu să pleci.



— Nicio şansăFerma stă prostTata zice că arenevoie de orice

ajutor îi pot da. Dece oare ţara asta a

eliberat sclavii?adăugă el curăutate. Imigranţichinezi nu fac dobani, iar italieni



sunt şi mai răi –niciunul dintre ei nupoate lucra – iaracum se aşteaptă să

mă duc eu acasă şsă-l ajut. La naiba

nu e corect!Roberto ştia căplantaţia Bonaventeavea probleme şi nuera singura; erau



probleme serioasecu forţa de muncăiar câţiva ani proştdistruseseră multe

dintre vechileplantaţii de cafea.

— Dacă tatăl meuar avea necazuri, eul-aş ajuta, spuse el.

Diego se uită la elfăcând calcule. Oare



chiar credea asta?Da, probabil că daEl ar renunţa săplece în Europa şi ar

lucra la fermă, dacătatăl lui ar avea

nevoie de elRoberto avea olatură care era, fărăîndoială, stupidă –sau „moale” era un



cuvânt mai potrivitpentru latura ceputea fi exploatată.

— E vina tatălu

meu că plantaţia aregreutăţi; de ce naiba

trebuia să sufăr eudin cauza asta? — Să lucrezi pe

plantaţie nu e osuferinţă.



— Este, dacăurăşti treaba astaatât cât o urăsc euFraţii mei, amândoi

au avut noroc, aufost destul de mar

ca să scape, înaintede situaţia astaAcum am rămasdoar eu şi sora meadar ea nu e de



niciun ajutorDoamne, nu pot s-osufăr, nici măcar nue drăguţă.

— Eşti nedrept, ecum trebuie, iar

Amélie zice că efoarte dulce. — Dulce! Amélie

să spună asta! Lanaiba, de ce oare



trebuie să neîncurce asemeneafete nefolositoare?Ascultă, Roberto, îţ

aminteşti ce ţi-amzis odată, de

madame Susana?Hai să mergem acolounde sunt feteadevărate!

Roberto se uită



fix la el. Imagineaunor jartiere roşipe coapse albe şpicioare lungi în

ciorapi negri îfulgeră prin minte

le visa în fiecarenoapte, cu coapse şsâni moi, şi cum lepipăia şi cummiroseau.



— Susana măcunoaşte – segrozăvi Diegoobservând ezitarea

din ochii luRoberto, o să ne dea

nişte adevăratefrumuseţi. Să ştiiRoberto, suedeza pecare am avut-oînainte, e



fantastică… eranesătulă… a trebuitsă fac amor cu eatoată noaptea.

Roberto înghiţbăutura Cachaça .

— N-am timp, tuştii că trebuie săînvăţ în noapteaasta. În plus, nuavem bani.



Diego scoase dinbuzunarul cămăşiun pumn debancnote soioase.

— Cum numeşttu astea? spuse

fluturându-le subnasul lui Roberto. — De unde a

banii? — I-am



economisit pentru ozi ploioasă! Iisusece importanţă are deunde-i am? Sunt

aici, îi am. Hai sămergem!

— Oricum, punpariu că nu ajungp e n t r u madam Susana.

Diego se încruntă



numărând repedeAvea dreptate!

— Bine, atuncştiu un alt loc, ceva

mai ieftin, ceva maprimitiv, mai…

excitant! Acolo telasă să faci ce vreiZâmbi. Hai, Robertoşopti el, o să aibăgrijă de noi… fete



drăguţe, două saupoate trei, deodatăSe aplecă maaproape. Nici nu-ţ

închipui ce pot săfacă… o să-ţi placă

Roberto.Roberto simţi cătremură la acestgând, dar nu puteasă meargă, nu



trebuia să meargăAh, Doamne, douăfete sau chiar trei –ce ţi-ar face oare?

Diego îşi împinsescaunul şi aruncă

nişte monede pefarfuria de pe masă. — Ei, zise el, eu

mă duc... — Stai, spuse



Roberto,împingându-şi îngrabă scaunulaşteaptă-mă.

Treptele sordidede marmură care

duceau la hoteluOrfeo erau ferite deochii trecătorilorcurioşi printr-odraperie zgomotoasă



orice. Pieptul lumasiv era acoperitde transpiraţiepătându-i cămaşa

albă, şi îşi scărpinacontemplativ barba

de o zi de pe obrazuitându-se spretrotuarul prăfuit.

Diego se îndreptăîncrezător, spre uşă



şi se opri bruscuitându-se în jos lapiciorul mare careapăruse între el ş

scară. — Voi, copii, aveţ

bani? Ochiportarului îanalizau.

Roberto se uită lael nervos; în tonu



lui alb sesubînţelegea oameninţare.

— Sigur! Diego

scoase grămada debancnote. Avem

destui. Mă cunoştiAm mai fost pe aici.Piciorul fu retras

cu indiferenţă şportarul se duse



înapoi, să contempletrotuarul.

— Eşti sigur înlegătură cu localu

ăsta? şopti Robertourmându-l pe Diego

pe scară. Mie mi separe cam declasat. — Aşteaptă, spuse

Diego peste umăr, asă vezi, e cel ma



bun loc din Rio.O draperie

prăfuită de catifeaîncadra intrarea şi e

o dădu deoparteintrând încrezător

în cameră. Robertoîl urmă cu ochicăscaţi. Locul eraacoperit, de la tavanpână la podea, în



catifea prăfuităroşie, legată cu sforaurii, ruginite, şi cufranjuri şi era

luminat decandelabre de sticlă

întunecoase.Strălucirea lor slabălumină feţeleplictisite, boite, şsânii goi a circa o



duzină de fete careşedeau pe canapelelede pe lângă pereţiEra insuportabil de

cald. Douăentilatoare

letargice atârnau dintavan şi seînvârteau monotonnefăcând altcevadecât să mişte



praful. Picături desudoare picurauîntre sânii fetei careeni spre ei.

Roberto simţi unşoc de dezamăgire

Nu aveau ciorapnegri şi jartiereroşii, nu erau râseteesele, femei blonde

în chiloţei de



mătase, care beauşampanie. Feteleastea nu erau aici casă flirteze, să

tenteze şi să seducăci erau gata de

acţiune. Dar eu suntoare? se întrebă eîn panică. Acum, cefacem?

— Domnilor!



Buzele fetei erauroşii şi arătauumede când lezâmbi. Avea dinţ

frumoşi, se gândi ela modul abstract

albi şi drepţi, şi aveasâni minunaţi. Numai văzuse pânăatunci sânii unefete – îşi lăsă repede



ochii în jos. Eapurta un şamulticolor,înfăşurat în juru

taliei, şi o perechede pantofi cu tocur

înalte. Avea coapsepline şi triunghiude păr era negru şpărea aspru. Sesimţi hipnotizat de



acest triunghi, locusecret.

— Bun venit laOrfeo , zise ea. Ce

pot să vă ofer debăut?

— Cachaçacomandă Diegopunându-şi braţul înurul ei şmângâindu-i



familiar sânii. Eachicoti şi se strânsemai aproape de elîn timp ce Roberto

îşi feri privirea.Draperia se dădu

deoparte şi, bruscapăru în uşă ocaricatură defemeie. Gura ei era odeschizătură roşie



fără formă, pe o faţăpudrată, albă, cufalduri de grăsime şriduri de vârstă

Ochii mici, palizi, lafel de duri şi de

morţi ca nişte cojde nucă, se iveau dedupă nişte genenegre, ascuţite, iarpărul ei rar, roşcat



era aranjat în buclecomplicate, în jurufeţei, ca o mască. Orochie lucioasă

decoltată, neagră, cubijuteriile

strălucitoare carereprezentau răsplatameseriei ei, atârnaupe trupul ei fărăformă, iar inelele



desigur, o selecţiede „specialităţi”Spuneţi-mi doar ceă place şi o să am

grijă să căpătaţi cedoriţi; plata înainte

bineînţeles. — Desigur, spuseDiego cu răcealădând dintr-odatăpeste cap paharul cu



băutură, urmărind-ode sus când ea ţopăspre bar în pantofiprea strâmţi pentru

picioarele ei grase. — Îşi spune

madame Victoria, îşopti el batjocoritorlui Roberto, pentrucă ea crede că aratăca bătrâna regină a



Angliei. Râse. Daracesta este unudintre avantajeleunui loc ca ăsta

poţi alege ce vrei..orice îţi trece prin

imaginaţie.O fată brunetătraversă camera şse opri în faţa luiEa îşi dădu păru



spre spate şi îşlinse buzele mariroz, în semn deinvitaţie.

— Eu suntMarissa, spuse ea

apropiindu-se mamult. Robertorămase cu guracăscată, când Diegoîi atinse sânii grei



pipăindu-i,cântărindu-legreutatea, strivindui fără tandreţe sub

mâinile luapucătoare. Degetele

lui se strânseră pesfârcurile înălţatefrământându-le cucruzime. Fata ţipăprotestând.



— E o vacă, spuseDiego. Hai să vedemce mai e pe aici.

— Iisuse, Diego

nu trebuia să-i facrău, aşa! exclamă

Roberto. — Tu nu cunoştfetele astea, suntobişnuite cu oriceŢi-am spus, aici poţ



să faci ce vrei.Roberto îşi bău

r e p e d e Cachaçadându-şi seama de

privirea fetelor ceaşteptau pe

canapele. Simţtranspiraţiapicurându-i pe spateşi întinse mânadupă o nouă



băutură, urmărindul pe Diego care seinstalase între douăfete, ce chicotiră, în

timp ce îşi înfăşurauîn jurul lui braţe

palide, goale. — Vino, Robertoadu sticla şi staaici, lângă noi.

Roberto traversă



cu atenţie cameraîmpiedicându-seuşor datorităbăuturii tari care î

ameţise, auzindfetele râzând ca de

la distanţă. Se oprclătinând din cap, casă şi-l limpezeascăAcum era mai bineSe aşeză cu grijă pe



marginea canapeleroşii, uitându-se laochii aceia înaşteptare – och

căprui, care îzâmbeau în bătaie

de joc, ochi albaştritrişti şi nerăbdătoridornici să setermine totul, ocherzi care văzuseră



de toate – zâmbeteroşii de bun venit pefeţe albe, sâni goi cusfârcuri rujate

mâini de răpitoarecare se mişcau pe el

mângâindu-i părulfaţa, coapsele. Ofată i se aşeză înbraţe, punându-şmâinile în juru



gâtului lui; dorinţaîl cuprinse atât deincontrolabil, încâts e temu că o să se

facă de râs. Inspirăadânc, iar ea se

mişcă apreciativrâzând. — Eu sunt

Romana, murmurăea. Uite, am altă



băutură pentru tineÎi ţinu paharul labuze. Lasă-mă pemine, bea-l pe tot

Ei, dar eşti drăguţAm noroc azi, de

obicei n-am băieţaşa de drăguţi catine.

Avea păr roşuzburlit, ochi albaştr



pali şi pielea deculoarea lapteluproaspăt. El pusemâna pe sânul ei, cu

ine albăstrii şmoale.

Se aplecă pespate, trăgându-capul în jos, iar guralui îi găsi sfârcuriletari, roz.



— Nu-i mai bineacum... nu-i plăcut?A, da, îţi place astanu-i aşa?

El era pierdut însenzaţia pe care i-o

dădeau sânii eicarnea ei moalegoliciunea ei.

Diego o împinsepe fata cu păru



negru din braţele luşi stătu un momentsă-i priveascăRomana îi zâmbi pe

furiş, în timp ce etraversa camera să

discute cu madam ictoria. Diego voiasă râdă. Fusese multmai uşor decât îşînchipuise. Roberto



nu fusese în stare săreziste.

Cu toată băuturaCachaça în el şi cu

serviciile a douăfete, nu va trece

prin examenele aleade mâine. Va trebusă rămână înBrazilia. Cu mine, segândi el triumfător



N-ar fi putut suportadacă Roberto ar fplecat. Ar fi rămasînţepenit acolo, la

fermă, fără bani, fărăfete – fără nimic

Acum, îl avea pe elMâna îi tremurăcând îi şopti laureche lui madam

ictoria, numărând



hârtiile. Romanadădu din cap, cândmadame făcu ungest spre coridor.

— Pe aici, blondumeu, spuse ea

ridicându-l peRoberto în picioareşi punându-i un braţîn jurul taliei, ca să-sprijine pe coridor.



Îşi simţeagenunchii moi şcamera arăta curios oare pereţii nu

erau prea aproapesau patul era atât de

mare? Căzu pespate, pe patîntorcându-şi capu lumina îl deranja

la ochi. Romana îş



dezlegă eşarfa dintalie şi o aruncăpeste lampămicşorându-i

strălucirea roşieAcum ea arăta caldă

gândi el ameţitcaldă şi moale. Ea îdescheie cămaşaalunecându-i-o peumeri, iar el puse



mâinile pe sânii eiîn timp ce ea îdescheia lapantaloni. Ea râse

când îi trase în jospeste erecţia lui.

— A, da, murmurăea, a da, băiatumeu, eşti deja gatapregătit.

Ea îi încălecă



trupul, aplecându-seasupra lui, astfeîncât sânii ei îgâdilau pieptul

triunghiul de părroşu frecându-se de

el; era caldă, umedămoale. Simţea cămoare de excitarecă explodează; ea îfăcea ceva, î



atingea, îl freca..Ah, Doamne, era înea, alunecândfrecând, iar ea î

strivea testiculelecu mâna. Ah

Doamne, ejacula.Diego şi fatabrunetă serostogoliră alăturde ei, pe pat, goi



râzând. El simţumezeală cândRomana seîndepărtă. Capul i se

învârtea. Se simţeaobosit, sfârşit.

Roberto se treztresărind. Era totculcat pe pat, gol, şputea auzmurmurul vocilor ş



ţipete moi deundeva, de aproapeDeschizându-şiochii, îl văzu pe

Diego alături de elLe urmărea pe cele

două fete. Elezăceau împreunăîntr-o încurcăturăde braţe şi picioaredesfăcute,



mângâindu-se,sărutându-se,limbile li seatingeau, sâni lângă

sâni, cu mâincăutătoare. Trupu

lui Roberto pulsădrept răspuns, aveagâtul uscat iarCachaça îi curgeaprin vene. Închise



apăsă pe a lui şpărul roşu aRomanei îi măturăfaţa, în timp ce

bruneta îl luă îngură. Ah, nu ma

putea suporta, eraminunată. Gemu şmuşcă limbamişcătoare aRomanei. Îl văzu pe



Diego în spateleRomanei şi o auzgâfâind, când el serepezi în ea. Ah

Doamne, el făceaamor. El o săruta

din nou, sugându-limba, uitându-se laDiego. Nu puteasuporta, trupul îtremura, închise



ochii, pierdut întrun extaz al cărnii şal senzaţiei. Fatabrunetă plecă de

lângă el; simţi onouă gură, alte

mâini, mai tari, maputernice, o gurăfamiliară, mabrutală. El ţipă deplăcere; trupul lui se



ridica pe noînălţimi, noexplozii de luminăculoare, fantezie

Era Diego, ştia. Şi îdorea. Era plăcerea

cea mai înaltă.



Capitolul

20Era ora cinci ş

umătate la KeyWest, într-o dupăamiază de august, ş



ziua se desfăşuradupă un tipicobişnuit. Mai întâdimineaţa caldă

plăcută, apoi ocreştere treptată a

căldurii şi aumidităţii, pânăcând seara deveneaînăbuşitoare. Amélieşedea la fereastra



deschisă, în cameraei de la VillaEncantada,urmărind nori

purpurii adunânduse deasupra golfului

în timp ce pământuaştepta în tăcerefără să respire. Niciopasăre nu ciripeanicio insectă nu



zumzăia, nici chiarfrunzele de palmiernu se mişcau. Apoiexact la ora şase

fulgerul fluorescentca o săgeată ruptă

tăie cerul coborâtzig-zagul lustrălucitor căzândîn golf, în timp cetunetul străbătu



cerul, făcând să secutremure lemnu

illei EncantadaSimultan, primele

picături grele deploaie începură să

cadă, ascunzândmarea furioasărăpăind pe acoperişşi sărind pe terasăcurgând şiroaie în



şanţuri şi pe trepteşi alergând în jos, depe deal.

Furtuna rituală de

seară ţinu o orăapoi, brusc, ploaia

se opri şi ceruîncepu să selimpezească, soarelede seară reapăru, iarpământul ud scotea



fie uscată şi vor stadin nou afarăbucurându-se deaerul mai răcoros ş

de mirosul grădiniîmprospătat de

ploaie, gândindu-sedacă să coboaredealul la St. Jamesla cină, sau dacă săfrigă peştele pe care



ea şi Edouard îprinseseră în ziuaaceea. Deveniserădestul de pricepuţ

la treaba asta –odată, Edouard

prinsese chiar unrechin, unul mic, pecare barcagiul îaruncase,superstiţios, înapo



în apă.În seara asta

Xara părea deosebitde obosită şi Amélie

o privi cuîngrijorare. Ea şedea

în fotoliul cel marede trestie, cupicioarele mai suspe un scăunelumflătura sarcini



ei, aproape determen, o făcea săpară că nu se simtebine. Xara era

enormă şi chiarochii ei uimiţi se

întrebau cum de seputea descurcatrupul ei cu nevoilede extindere alecopiilor gemeni



care loveau şi sefoiau mulţumiţi înpântecele ei.

— Nu mi-e foame

în seara astaAmélie, spuse ea cu

un zâmbet. Tu du-tecu Edouard la hotella cină, şi adu-mi laîntoarcere nişteîngheţată de mango.



Cei de lamagazinul local cuîngheţată îcunoşteau deja bine

Pasiunea bruscă aXarei pentru mango

şi a lui Améliepentru ciocolatădevenise, la fel ca şfurtuna, un ritual defiecare seară.



— Eşti sigură căte simţi bine? oîntrebă Edouardîngrijorat.

Arăta tare obosităşi el ştia că avea

probleme cusomnul. — Mai bine am

sta aici, cu tinespuse el, luându-



mâna şi sărutându-io. Nu vreau să te lassingură.

— Mă simt bine

Edouard... sunt doarînsărcinată. Nu sunt

bolnavă. În plus, amsă dorm mai binedacă tu nu eşti aici.

— Bine, dacă eştsigură. Haide



Amélie. Am să-ţcumpăr cea mamare friptură de laSt. James.

Plecară, ţinânduse cu braţele de

talie, pe cărareanisipoasă, în josîntorcându-se lacotitură să facăsemne cu mâna, iar



Xara le răspunsemulţumind cerulucă lucrurile stăteauatât de bine în

relaţiile dintre ea şAmélie. Fusese

dificil până cândAmélie a înţeles cănu exista nicioameninţare pentrurelaţia dintre ea ş



Edouard şi, cu toatecă Amélie nu se vagândi niciodată la eaca la o mamă, erau

prietene. Închiseochii fericită. Avea

nevoie de câteva oresă fie singură. Ştiacă avea să nască înnoaptea asta, ştiuselucrul ăsta toată



ziua.

***Edouard îşsorbea vinul şi o

urmărea pe Améliemâncând friptura cuplăcere. Ea încă

oscila între oadolescentă

nesigură şi o tânără



doamnă, deşi acumse gândi el curegret, era madegrabă o tânără

doamnă. Trimitereaneaşteptată a lu

Roberto la plantaţieo lăsase pe Amélieuimită şsinguratică şi fusesesugestia Xarei să o



ia cu ei, în Florida. — Amélie îmi va

ţine companiespusese ea, când tu

ei fi ocupat custudierea planurilor

împreună cuarhitecţii sau cânda trebui să te

repezi la Miami. — Edouard, î



întrerupse Améliegândurile. De ceoare nu mi-a scrisRoberto?

Faţa ei eraîngrijorată şi e

simţi aceaînţepătură de regretşi neajutorare pecare o simte unbărbat pentru fiica



lui, atunci cândnemaifiind o fetiţănu mai e posibil să oapere de loviturile

ieţii. Un momentar fi dorit ca ea să f

rămas tot băieţoiude şase ani; atuncitotul era atât deuşor.

— Nu sunt sigur



Amélie, dar probabică din cauză cămunceşte din greu.

Ea lăsă jos cuţitu

şi furculiţa şcontemplă faţa de

masă. Ea nu ştia ceanume făcuseRoberto, doar că nuenise acasă două

nopţi – nu-şi făcuse



apariţia nici laexamenele aceleaimportante – iarcând venise, în

sfârşit, acasă, auzisecă arăta îngrozitor

Nimeni nu voia să-spună, dar eacompletase povesteadin bârfelecameristelor şi din



frânturi deconversaţie întreIsabelle şi Edouardşi între Edouard ş

Xara. Apărusenepieptănat ş

bolnav, şi rămăseseîn casă osăptămână. Nu i sepermisese să-l vadă nimeni nu avea



oie – şi fuseseprima dată în viaţaei când îşi puteaaminti să-l fi văzut

pe Francisco deSantos furios. Luiza

încercase să-calmeze, spunându-că fusese doar oprostie de băiat, darel rămăsese



neclintit. PentruRoberto nu va mai fnici universitate înEuropa – căzuse la

examene prinneprezentare. Era

exilat la fermă petrei luni, în timp cetatăl lui avea să segândească ce să facăîn privinţa lui.



— Poate o sălucreze la câmp cuoamenii, spusese elMunca grea o să-

facă bine, o să-i deatimp să-ş

limpezească mintea.Dar şi Diego era lafermă.

— Totul este dinina lui Diego



Bonavente, tu ştiasta, zise ea cuseriozitate, orice s-aîntâmplat a fost din

ina lui. El are oinfluenţă proastă

asupra lui RobertoDar pentru că TeoBonavente este unbun prieten al luFrancisco, nimen



nu pare să observeasta. Diego nu ebun, Edouard... euştiu.

— Eşti sigură cănu e doar faptul că

eşti puţin geloasă peel, Amélie?Întotdeauna l-aconsiderat peRoberto prietenu



tău, doar voi doeraţi mereuîmpreună. Asta erabine când eraţ

copii, dar acum aţcrescut. În curând o

să ai şaisprezeceani, iar Roberto areoptsprezece. El e unbărbat tânăr, vatrebui să-şi croiască



drumul lui în lume.Ea îşi dădu păru

pe spatenerăbdătoare. De ce

oare nimeni, în afarăde Sebastião, nu

edea cât de rău eraDiego? — Eu cred că

Diego e răul, spuseea cu pasiune, ochi



ei chihlimbaristrălucind delacrimi. Ştiu căRoberto îşi va avea

iaţa lui, dar toateastea s-au întâmplat

din cauza lui Diegoşi sunt sigură că dincauza lui Diego numi-a scris. Nu veziaş fi preferat să fie



plecat la ouniversitate înEuropa, măcar ar fscris, mi-ar fi spus

anumite lucruri… arfi împărtăşit cu

mine nişte lucruri.Edouard oftă. — Poate că a

dreptate, Améliedar Roberto a fost



trimis la fermă, capedeapsă. Nu preacred că se distreazăcu Diego. Trebuie să

aşteptăm până cândse întoarce şi apo

să vedem ce seîntâmplă. Haidespuse el luându-mâna, hai să vedemapusul de soare în



golf şi apoi o săluăm îngheţatapentru Xara. Punpariu că ştiu de care

ai să iei tu. — Pun pariu că nu

ştii, spuse eaînveselindu-se. — Ciocolată! — Nu! spuse ea

luându-l de braţ. În



— Fetele melesunt pe drum, ziseEdouard zâmbind.

— Băieţii noştri

îl corectă blândXara.

— Băieţi sau feteeu sunt fericit.Amélie aştepta pe

terasă cu Edouardurmărind luminile



pâlpâitoare aleoraşului de sub eiEa se întrebase cumse va simţi când va

eni vremea, iaracum ştia. O auzi pe

Xara ţipând, eraîngrozitor,înspăimântător, nu-mai păsa de nimicnici de copii – de



nimic. Ah, Doamnese rugă ea, fă să-i fiebine Xarei.

Edouard îşi puse

braţul în jurul ei şea se întoarse să-

îmbrăţişeze,ascunzându-şi faţala pieptul lui.

— E-n regulăAmélie, spuse e



mângâindu-i părulEa mi-a zis să-ţspun că e în regulă.

Vicente

d’Aureville se născula ora tre

dimineaţa, Edouardstătea lângă Xarazâmbind în jos, spremicul lor fiu.

— Nu-i aşa că-i ce



mai frumos bebeluşpe care l-ai văzutreodată? murmură

ea cu mândrie.

— Cel mafrumos. El zâmbi

Iar tu eşti cea madrăguţă mamă. Teiubesc pe tine, Xaraşi-l iubesc pe el.

— Aşteaptă, î



atenţionă ea cu unzâmbet. Mapăstrează puţinădragoste şi pentru

Jean-Paul, el eurmătorul.

Jean-Paul senăscu exact la douăore după Vicente şcântărea cu oumătate de



kilogram mai puţinDar era la fel defrumos şi la fel deperfect, se gând

Amélie, uitându-sela ei cu uimire.

Erau culcaţi înleagăne gemenefeţele lor rozaliizbârcite, arătau canişte boboci, cu



ochii închişi strânsîmpotriva luministrăine, noi, fiind lafel de epuizaţi ca ş

mama lor, în urmalungii lor călători

spre viaţă. — Xara, suntminunaţi, şopti eaatingând o mânămicuţă, minunându



se de unghiileperfecte,temându-se defragilitatea acestor

mânuţe. Îi iubescdeja, abia aştept să-

pot ţine în braţe. — O să-i ţii, dragamea, de îndată ce osă se trezeascăSunt şi ai tăi, să şti



sunt fraţii tăi.Amélie se uită la

ei cu regret.E drăguţă, se

gândi ea, dar înrealitate îmi sunt

eri, nu fraţi. Seuită la Xara, cumstătea culcată întreperne. Arătaepuizată, dar



drăguţă, într-ocămaşă de noaptealbastră, proaspătăcu un şal de dantelă

în jurul umerilor. Şmama mea trebuie

să se fi simţit aşacând m-a născut pemine, se gândi eaiar Charles, tatămeu, trebuie să f



stat lângă leagănumeu şi probabil cămă admira, tot aşa.

— Xara, spuse ea

aşezându-se pemarginea patului ş

luându-i mâna, cumte simţi când eştmamă?

— Ah, Amélie, îzâmbi ea blând, nu



poţi să-ţi închipuce simţi, e cel maminunat sentimentdin lume.



Capitolul

21Léonie stătea

tăcută lângă soţuei, în Bentley-uargintiu, în drum



spre Paris. E prealiniştită, se gândi elmanevrând maşinaprin aglomeraţia

bruscă a circulaţiede la marginea

oraşului Tours, şştiu şi de ce.Petrecuseră o z

minunată la Castelud’Aureville,



participând lasporturi, la premierşi la sărbătorireazilei de naştere a lu

Amélie. Copiii seînghesuiseră în juru

lor, la plecareaplicându-le sărutărşi cerând mereuîmbrăţişări, chiuindde încântare când



Jim le dădu cutia decadouri care urmausă fie distribuitedupă ce ei nu vor

mai fi acolo. Dapentru ei fusese o z

perfectă.El se uită din noula ea. Privea dreptînainte, o încruntarebrăzdându-i fruntea



netedă. — Foarte bine

spuse el, ridicândpiciorul de pe

acceleraţie cândajunseră la o bucată

de drum drept, săauzim... care-problema?

Léonie îşi descreţfruntea şi se uită la



el. Profilul lui eraputernic şi frumosaşa cum priveaînainte, cu mâin

pline de încredereferme, pe volan

Bineînţeles că ştiace nu mergea, daroia să o facă săorbească despre

asta. E mai bine să



discuţi, spunea eîntotdeauna, nu maţine lucrurileînchise în tine

orbeşte-mi! — Amélie

împlineşte azşaisprezece anispuse ea. Până acumam tot sperat mereucă într-o zi, printr



un miracol, am s-oăd din nou, dar, pe

măsură ce mai treceun an, posibilitatea

devine tot maîndepărtată.

Jim se încruntăgândindu-se la astaEl încă nudescoperise pe undeumbla Marigny



asasinul cu păruroşcat, dar nu-şpierduse speranţaCercetase sudu

Franţei, de la ograniţă la alta, dar

bărbatul acela pur şsimplu nu apărusePoate plecase înSpania, se spuneasau în Italia. Fiecare



marinar şi fiecareconstructor de bărcera alertat să-contacteze, în

eventualitatea căMarigny se va

întoarce vreodatăNu mai era nimicaltceva de făcut.

Léonie eraconvinsă, în



continuare, căMonsieur constituiao ameninţare. Escăpase dintr-un

accident, care ar fputut omorî un om

normal, sau măcar lar fi lăsat olog peiaţă, iar el, după un

an, era din nou lacârma vastului său



imperiu.De Courmont

umbla pe picioareleale căror oase

sfărâmate fuseserăprinse laolaltă cu

oţel, cu eleparcursese toatăEuropa, cu o energiepe care o puteainvidia un bărbat



Totuşi, el continuasă-i trimită flori –întotdeauna iasomie la teatre. Oare

renunţase la ea?Jim se îndoia. Iahtu

cel alb era acolo, dincând în cândancorat în golf. Oareştia că eracăsătorită? Oare



ăsta era motivul?Puţini oamenaflaseră desprecăsătorie. Era unu

dintre secretele celemai bine păzite din

Franţa şi Léonieîncă insista asupraacestui lucru – pânănu va mai jucaOricum, acesta era



ultimul an. Dupăasta, ea va fi pur şsimplu doamnaJamieson, soţia ş

iubita lui. Dar nuputea s-o lase să-ş

piardă speranţa că oa vedea pe fiica ei. — Ţi-am promis

când ne-amcăsătorit că o ve



edea din nou peAmélie, îi aminti eşi într-o bună zi aşaa fi, Léonie. Dă-m

doar un răgaz.Ea îşi lăsă din nou

capul pe perne, cuun oftat. — O să aştept

spuse ea simplu. — M-am distrat



azi cu toţi ceilalţcopii ai tăi, spuse ecu un zâmbet. Eştca bătrâna din

poveste care locuiaîntr-un pantof, cu

copiii care ies dintoate uşile şferestrele. Dar teasigur că ei teiubesc.



Zâmbi, aducânduşi aminte.

— Ai văzut faţamicului André, când

a auzit că el acâştigat premiul? Ş

cât de mult amâncat Geneviève?Jim avea

dreptate, ea aveapatruzeci de copii



nu doar unul. Şi îavea pe Jim. Deşera ocupatcălătorea adesea la

New York ca să seîngrijească de

numeroasele saleinterese de afaceri şera întotdeaunaacolo, când aveanevoie de el. Când e



era plecat, ea nu sesimţea niciodatăabandonată şdezolată, aşa cum se

întâmpla când opărăsea Monsieur

Zilele ei erauocupate şi pline deanticiparea fericită aîntoarcerii lui, fiindsigură de dragostea



lui. Era o femeiefericită.

— O să ajungem latimp la teatru

spuse el uitându-sela ceas. Am cam

lungit-o, dar vom facolo.Ea nu se îndoia

Jim aveaîntotdeauna grijă de



— Cum reuşeşti?se minunaSebastião, urmândul pe şeful de sală

prin cameraocupată.

— Nu eu, şoptGérard, asta edatorită tatei, eine aici de ani de

zile.



Agneta Lofgren seaşeză pe scaunuoferit de şeful desală şi se uită în jur

cu surprindere. Eramult mai select

decât se aşteptasecând au invitat-o lacina lor de adio. Întoţi anii destudenţie nu o



luaseră nicăieridecât în bistrourileşi cafeneleleParisului.

— Sper că voi doă puteţi permite un

asemenea lux, spuseea bănuitoare.Lista uriaşă de

mâncăruri nu indicapreţurile, ca şi când



banii ar fi fost preaulgari pentru a f

aduşi în discuţie.Sebastião se uită

în jur, satisfăcutFusese cu siguranţă

o alegere bună. Poţavea încredere înGérard, el găseşteîntotdeauna lucrucel mai bun, deşi, cu



un tată ca al luiprobabil că făcuse obună ucenicie. Era oîncăpere atât de

intimă, în ciudamărimii ei! Era un

loc anume pentruîndrăgostiţi, cumerau cei doi de lamasa alăturatăBărbatul nu-şi putea



lua ochii de lafemeie. Se ţineau demână pe sub masăiar din când în când

el îi mângâia braţugol. Era un braţ

frumos, recunoscuel, şi avea părfrumos, o coamăblond închis. Îplăcea, păcat că nu-



putea vedea faţa –stătea cu spatelespre el – dar puteaparia că era

frumoasă. — Văd că te uiţ

fix la Léoniemurmură Gérard. Nute condamn.

— Léonie? Ea e?Am văzut-o doar pe



scenă – probabil căarată cu totul altfeîn realitate.

— Aşa-i, spuse

Gérard, încet. Ammotive să ştiu asta.

Sebastião şAgneta se uitară lael curioşi.

— Atunci ocunoşti?



— Nu chiar, dar eami-a dominatcopilăria – de ladistanţă,

bineînţeles. S-arputea spune că a

schimbat soartafamiliei DeCourmont.

— Dar cumGérard? insistă



Agneta. — Léonie a fost

amanta tatălui meuEra obsedat de ea

Din câte ştiu, maeste şi azi.

Sebastião se uităsurprins la LéonieAşadar, era o femeiefatală, nu numai omare cântăreaţă



Bărbatul acesta careera cu ea trebuie săfie ultimul ei iubitSe întreb cum arată

oare o femeiefatală?

— Mai e încăamanta tatălui tău?şopti Agneta.

— Bineînţeles cănu, dar e încă foarte



restaurant. Tineride alături se distraubine, erau doi tinerşi o fată drăguţă

Unul dintre tinerera vizibil uluit de

Léonie. — Cred că ai unadmirator ardent, lamasa de alăturispuse el cu un



zâmbet slab, cândprinse privireatânărului.

— Zău? Chiar

aşa?Se întoarse să

privească, erau niştetineri drăguţi carese distrau. Cât deplăcut e să ai otinereţe atât de



necomplicată, să nutrebuiască să telupţi mereu. Ochii eîntâlniră ochi

şocaţi ai tânăruludrăguţ, blond, şi î

zâmbi surprinsăDoamne,Dumnezeule, oareun asemenea efectavea ea asupra lor?



El părea uluit că eaîi zâmbise. Seîntoarse din nouspre Jim, scuzându

se: — Ai să vezi

dragul meu, spuseea, la anul, peremea asta, nimen

n-o să mă marecunoască. S-ar



putea ca nici măcarsă nu-şi maamintească de mineÎncă vreo câteva

spectacole şi aposunt cu totul a ta.

Sebastião pusemâna pe braţul luGérard.

— Gérard, spuseel emoţionat, este



extraordinar! — Ce este?

Doamne, arăţi ca unspectru! Ce s-a

întâmplat? — Léonie, şopt

el, e Léonie... aratăexact ca verişoaramea, Amélie.

— Atunci eşti untip norocos.



— Nu, nu măînţelegi, repetă eemoţionat, aratăexact ca ea – ar

putea fi surori!Agneta şi Gérard

se uitară la elsurprinşi. — Îţi jur, insistă

Sebastião, Amélie eimaginea ei. Nu



încape îndoială. — Se întâmplă

şopti Agneta. Amauzit despre

coincidenţe straniica aceasta.

Sebastião luă oînghiţitură deşampanie,uitându-se fix laLéonie. Ei plecau



ictor veni repedeîn persoană, să-tragă scaunul, iar eaîi mulţumi – avea o

oce fermecătoareoasă şi muzicală. E

aştepta, trebuia să omai vadă din nouLéonie îşi luă poşetasub braţ şi seîntoarse, zâmbindu-



lui direct – aveaochi chihlimbariicu acea strălucireucăuşă pe care o

cunoştea atât debine şi acelaş

zâmbet larg. Eadădu politicos dincap spre ei şi plecăaruncându-lezâmbete



comesenilorîncântaţi careîntorceau capeteleca s-o vadă trecând.

— Este Amélie, îspuse el lui Gérard

Crede-mă, Gérard, eleit Amélie.



Capitolul

22Roberto de Santos

îşi perie cu grijăpărul blond şi îşexamină imaginea



din oglindă. Nu-plăcu ce văzuImaginea părea cumtrebuie: un atlet

blond cu ochalbaştri, bronzat

imaginea unui omde afaceri sobru şentuziast care lucracu Edouard lanesfârşitele



amănunte aleconstrucţieihotelului Florida –dar el putea vedea

dincolo de astaOare şi alţii puteau?

se întreba el cunervozitate. Maales SebastiãoFratele lui îcunoştea prea bine



el putea să simtăcând lucrurile numergeau cumtrebuie. Sebastião

oise să ştie de cenu se prezentase la

examen. El fusesetentat să-i spună cese întâmplase cuadevărat. Darbineînţeles că nu



putea, nu acumTrecuseră luni dezile, lucrurilemerseseră prea

departe. Începusesă-i placă cealaltă

lume, de noapte, alui Diego – umblatuprin cafenele şbordeluri, undefemei cu och



obosiţi şi carnearzătoare lepromiteau oricedoreau, barurile în

care bărbaţi nervoşse tocmeau pe furiş

pentru favorurileunor băieţi tineriiniţiaţi, şi cafeneleledure unde întâlneaunegustori de drogur



şi alte păsări denoapte ca şi ei. Nuputea sta fără Diegoavea nevoie de el

Simţea din noufierbinţeala când îş

amintea de noapteaaceea, de la bordelDiego râsesetratând-o obişnuitCând e un grup



spusese, se maîntâmplă să o faci şaşa. E doar sexOare? se întrebă

Roberto neliniştitNu se ma

întâmplase din nouşi el nu simţeadorinţă să aibă sexcu bărbaţii pe care-întâlneau în



cluburile dehomosexuali, deşfusese solicitatdestul de des. Nu

doar Diego a fost. Seuită cu disperare la

imaginea lui clarănetulburată, dinoglindă. Era odragoste perversă şnepotrivită, dar ştia



că-l iubea pe DiegoBenavente.

***Refluxul lăsasenisipul tare şrăcoros, iar caii sebucurau de galopu

lor de-a lunguîntinderii plate a

plajei Ipanema în



răcoarea dimineţiiSebastião îşîncetini calul la pasşi se uită înapoi la

Amélie. Ea era înurma lui la vreo

cincizeci de metriplimbându-şi caluprin apă, iar el oaştepta să-l ajungădin urmă. Călărea



fără şa, cu picioareleei lungi în şortuechi, larg, ţinându

şi calul cu

autoritate, când îmâna spre marginea

alurilor. Părul îflutura la spate, înânt şi arăta după

părerea lui ca ofigură sculptată de



la prora unei vechcorăbii. Un lucru erasigur, fetiţa pe careo cunoscuse ultima

oară când fusese laRio crescuse. Ea era

încă naivă şinocentă, încăimpetuoasă şdirectă, dar căpătaseo nouă maturitate



şi, acum, laşaisprezece ani, erao tânără femeiefrumoasă. Iar el o

iubea. O iubisedintotdeauna, dar

acum era altfelAcum dorea să osărute pe gura aceeacoralie rotunjităoia să o ţină în



braţe şi să-i simtăinima bătând alăturde a lui, voia să omângâie, să o

iubească; acum eraîndrăgostit de ea

Când va aveaoptsprezece ani, îa cere să se mărite

cu el, deşi, acum, eaîl trata ca pe cel ma



bun prieten al eideţinătorulconfidenţelor eipăstrătorul

secretelor ei, cecare îi înlătura

temerile, un tovarăşal vieţii ei cotidieneîi cunoştea sufletula fel de intim cumdorea să-i cunoască



trupul. Ea credea căe îndrăgostită deRoberto. Avea să-treacă, era sigur de

asta. Ei doi fuseserăîmpreună de mic

copii, era doarfamiliaritate şapropiere. Ea nuieşise în lume, nuîntâlnise alţ



bărbaţi. — Sebastião

strigă ea, aducânduşi calul la trap pe

nisip, până la el. Eumor de foame, tu

nu? Hai să luămmicul dejun lachurrascaría de laBarra de Tijuca.

El se uită temător



la cerul cenuşiu. — Cred că vine o

furtună. — O să i-o luăm

înainte, spuse eamereu optimistă.

Ea se simţea bineera plăcut săcălăreşti împreunăcu cineva. Robertonu călărea în ultima



reme, era ori preaocupat, ori preaobosit. Ea nu voiasă se gândească la

Roberto , era preaplăcut că era cu

Sebastião din nou şoia ca nimic să nu-strice bucuria astaEa se aplecă şi îi luămâna, cu un



zâmbet. — Vorbeşte-m

despre Paris, îi ceruea. Tot încerc să o

conving pe bunicasă mă ducă, dar

până acum fărănicio şansă. Nu-mdau seama ce-şînchipuie că mi sepoate întâmpla



acolo. E cu adevăratun oraş rău famatSebastião? Estepeste tot doar

whisky şi şampanieşi jocuri de noroc pe

mize mari, jucate debărbaţi din lumeamare, cu femeelegante îmbrăcateîn mătase ş



ea amuzată. Tu poţsă mă vezi ca pe unadintre acele femei –înfăşurată în

hermină, flirtând curegi şi prinţi? Ah, de

ce nu vrea să măducă, Sebastião? Nue drept. În fond, eum-am născut acolo –e patria mea. Ma



există încă rudeacolo, mai mulţd’Aureville, precumşi vechii prieteni a

bunicii.Vorbele ei î

duseră înapoi laintimitatea caldă del a Voisins , laimaginea femeii careavea ochii ca ai ei.



— E curios lucrucă spui asta, zise eldar am văzut laParis pe cineva care

trebuie să fie rudăcu tine – arăţi exact

ca ea. Eram tentatsă-i vorbesc, să oîntreb, pentru căasemănarea era de-adreptul uluitoare



trebuia să fie od’Aureville. Dar eatât de cunoscutăîncât n-am vrut să-

încalc intimitatea. — Cunoscută?

rei să spui că avemrude cunoscute, înFranţa? Sebastiãoce emoţionant! Dece e cunoscută, ce



face? — E o cântăreaţă

Are stilul ei propriumodul ei de a cânta

cântece la modăAre un aspect foarte

deosebit, foarteexotic.Amélie îşi lăsă

capul pe spate şrâse.



— Nu chiar camine, Sebastião, eun-am nimic exotic.

— Îţi spun

Amélie, era exact catine, doar că

bineînţeles, mai înârstă. E încă foartefrumoasă, deşi edestul de în vârstăca să fie mama ta.



— Sebastião, eştatât de romanticsper să se vorbeascăaşa şi despre mine

când voi fi mai înârstă – „ea e încă

foarte frumoasă”.Îşi scutură părupe spate, ridicânduşi bărbia spre el, cuo poză arogantă gen



flirt. — Am să arăt cam

aşa, continuă ea, darpuţin ma

„experimentată”!El râse.

— Păi, chiar aşaarată Léonie.Ochii ei se

deschiseră mariplini de surprindere.



— Ce-ai spus? — Léonie

cântăreaţa ceafrumoasă.

— O cheamăLéonie?

— Da. Se pare cănu are alt nume, ecunoscută doar ca„Léonie”. Poate căfamilia d’Aureville a



îndepărtat-o, cândea s-a urcat pe scenaaceea păcătoasă.

Amélie îşi frână

calul şi se uită la elLéonie? Era o

Léonie care arăta caea, spusese el – şera destul debătrână ca să fiemama ei? Era cu



siguranţă mai multdecât o coincidenţăNu ştia dacă doreacu adevărat să

cunoască răspunsuldar trebuia să-

întrebe. — Chiar arată cuadevărat ca mine..

reau să zic, c adevărat ? Nu era



din cauză că ai băutpuţin vin şi ea erablondă ca şi mine şera frumoasă – şi tu

te simţearomantic?

Ea devenise bruscatât de serioasăîncât Sebastião fusurprins.

— Nu, spuse el. N



a fost deloc aşaSemăna atât de binecu tine, încât amfost şocat, Amélie.

— Sebastiãoaproape singurele

lucruri pe care le-amştiut vreodatădespre mama mea –singurele lucrursigure pe care mi le



a spus cineva despreea – sunt că arătexact ca ea şi cănumele ei e Léonie

Eu nu arăt cafamilia d’Aureville

Eu nu sunt ca tatămeu, sau caEdouard... arăt camama mea!

Ce voia să spună?



Că Léonie era mamaei?

— Mama ta emoartă, a murit

într-un accident denavigaţie, când era

bebeluş. Doar ştiasta! — Asta nu ştiu

Sebastião. Eu ştiudoar ce mi s-a spus



Tu nu poţi săînţelegi, tu nu poţsă-ţi închipui cum ecând nu ştii nimic

despre ea. A fosttotdeauna un

mister, ca un secretde care nimeni nurea să vorbească

Sebastião, s-arputea oare ca mama



să fie încă în viaţă şsă mi se ascundăasta?

Ah, Doamne, se

gândi Sebastião, cei-am băgat în cap?

N-ar fi trebuit să-spun nimicBineînţeles că nupoate fi adevărat, eaa vrut dintotdeauna



să ştie mai multedespre mama eiCare au fost oarecuvintele pe care le

am rostit? Putea săfie mama ta? Prost

ce prost am fost! — Amélie, nupoate fi adevărat.

— Numele mamemele este Léonie



semăn cu ea. Ăsta-adevărul, SebastiãoPoate ai avutdreptate, poate

familia d’Aureville oura pentru că apărea

pe scenă, poate aucrezut că nu eradestul de bunăpentru ei. Charlespoate o fi fugit cu



ea. Ah, nu ştiu, daram de gând să aflu.

Întoarse calul şi oporni în jos pe plajă

în galop.El îşi struni calu

în acelaşi pas cu aei, alergând de-alungul plajei sprecasă.

— Ce ai de gând



să faci? strigă eîmpotriva vântului.

Amélie se uită lael cu bucurie.

— Am să-l întrebpe Edouard. Vreau

să ştiu dacă mamamea trăieşte.

***Edouard împătur



ziarul şi îşi maturnă o ceaşcă decafea. Cele douăpisici ale lui Amélie

se uitau din spatelemesei aşteptând

micul dejunsperând mici trataţipe care ştiau că leor primi de la Xara

deşi Edouard î



interzisese asta. — Le plac

dulciurile, spunea eacu indulgenţă. Uite

adoră pepenelegalben, vezi cum

ling zeama?Ei se uitară cusurprindere la uşăcând aceasta sedeschise şi Amélie



năvăli înăuntru, înpicioarele goale şzburlită de vântdirect de la grajduri

unde îl lăsase peSebastião să aibă

grijă de cai. — Trebuie săorbesc cu tine

Edouard, îi ceru ea. — S-a întâmplat



ceva? întrebă elsurprins de ton.

— Trebuie să-ţo r b e s c , î

articular .El îi zâmbi.

— Suntem înparticular, doar notrei – şi pisiciledesigur.

Xara prinse



strălucirealacrimilor în ochiei.

— Du-te cu ea

Edouard, îl îndemnăea. Are nevoie să fie

singură cu tine.Amélie îl conduseafară din casă şprin grădinăîndreptându-l



instinctiv sprespaţiul larg al plajeiunde nu-i putea auzdecât oceanul.

Norii se adunau şse risipeau în vânt

iar cerul îşi pierdearepede luminaschimbându-şiculoarea apoi de laerde la un albastru



cenuşiu cu petealbe.

Edouard ridică opietricică şi o

aruncă peste valuriuitându-se după ea

până căzu cu un„pluf” în adâncimealor, aşteptând ca easă vorbească. Ce o ffăcut Roberto de



data asta? seîntreba el. Sepreocupă prea multde el, ar trebui să se

ducă la mai multepetreceri, să

cunoască şi alţtineri. Era destul demare, acum.

— Ce esteAmélie? întrebă e



cu blândeţe. Anecazuri?

— Edouard – cinei Léonie?

El o privsurprins.

— De ce? Léonie afost mama tabineînţeles.

Amélie se apropiemai mult de el



dându-şi din ochpărul, nerăbdătoareinima bătându-i marepede.

Trebuia oare să-întrebe? Dacă o

făcea, iar el ominţise toţi aceştani, nu va mai puteaavea încredere în e nici în el, nici în



bunica – şi totuşidacă ar fi adevăratşi cu siguranţă cătrebuia să fie pentru

că era prea marecoincidenţa, atunc

avea o mamă careera în viaţă. Trebui să ştie .

— Şi e aceeaşLéonie, cea



cunoscută?Cântăreaţa de laParis, care seamănăexact cu mine?

Inima lui Edouardse scufundă ca

pietricelele în mareDoamne, se gândi elm-am aşteptat lareo mică poveste

despre cât de



meschin a fostRoberto cu ea şicând colo, ea măîntreabă asta. Cum o

fi aflat? DoarSebastião putea fi

Ce trebuia oare săfacă? Ce-ar puteasă-i spună? Ea seuită la el, aşteptândochii ei maroni



căpătând deja un aeracuzator.

— Edouardtrebuie să ştiu

strigă ea. — Da, spuse el cu

un oftat, ea e mamata.Ea nu-şi putea

opri tremurul carepărea că o cuprinde



în valurincontrolabile.

— De ce m-aminţit? urlă ea. De

ce ai făcut asta? Dece mi-ai spus că a

murit?Vântul îi luacuvintele şi leducea, făcând ecoupe valurile care se



spărgeau, pânădispăreau în spumă.

El îşi aruncăbraţele în jurul ei.

— Amélie, totul eatât de dificil! A

trebuit să-ţi spunemaşa. A trebuit săfacem asta, pentrusiguranţa ta proprieLéonie ne-a cerut



asta, Amélie, cândni te-a dat nouă casă avem grijă detine.

Ea îl împinse înlături, strigând:

— M-a dat... vouă?De ce? Nu mă voia? — Ba da

bineînţeles că teoia. Dar nu putea



să te ţină. E opoveste lungăAmélie.

— Şi tatăl meu..

trăieşte şi el peundeva, ascuns şi e

de mine? — Nu! Tatăl tău amurit în accidentAsta a fost adevăratSe uită la ea cu



îngrijorare. Faţa eera cenuşie ştremura. Hai să neîntoarcem în casă

Amélie, hai, dragamea, vino acasă cu

mine. — Nu. N-aş puteasuporta să stauînăuntru... Amnevoie să fiu aici



afară.Îşi desfăcu larg

braţele, uitându-sela marea întinsă, cu

aluri mari, până îdădură lacrimile. Îş

aminti de tandreţeaXarei faţă de copiiei nou-născuţi, darmama ei oabandonase, o



dăduse de lângă ea. — Cum a putut să

facă asta, Edouard?strigă ea

prăbuşindu-se înbraţele lui. Cum a

putut să măpărăsească? Nu ştiace-o să însemne astapentru mine? Alţoameni au mame



care îi iubesc, care îdoresc... ce anumeera rău cu mine?

El îi şterse

lacrimile cu undeget, blând. Ce ar

trebui să-i spună?Cât din poveste artrebui să-i relatezeca să-i uşurezedurerea? Nu-i putea



spune că tatăl efusese ucis – astanu-i putea spuneniciodată.

— Haide, fetiţamea, spuse el blând

hai să ne plimbăm şam să-ţi explictotul. Dar după ceam s-o fac, trebuiesă ţii minte două



lucruri. Mai întâi, cămama ta te-a iubitam văzut-o cum teţinea în braţele ei ş

te iubea. Să nu teîndoieşti niciodată

de asta. Şi tocmapentru că te iubeaea ni te-a dat nouă –bunicii tale şfratelui tatălui tău



În al doilea rânddeşi eşti foartetânără, va trebui săîncerci să înţeleg

unele relaţii foartecomplexe dintre

adulţi. S-ar puteasă-ţi fie greu, dartrebuie să încerci.

Merseră încet dea lungul plajei



mână-n mână, înîntunericul ce selăsa.

— De unde să

încep? se întrebă ecu glas tare. Da

presupun că totuîncepe cu Léonie.Era povestea pe

care i-o spusese eaîn seara aceea, lângă



râu, povesteacopilăriei ei săracea relaţiei eîncurcate cu

misteriosulMonsieur şi, în cele

din urmă, desprelăsarea copilului îngrija lor, convinsăcă era singurul modde a-i salva viaţa.



— Şi ea ştiaconchise Edouardcă vei avea o viaţăbună, una mai bună

decât ce-ţi puteaoferi ea. I s-a rupt

inima, Amélied’Aureville, când tea pus pe tine, copilaei, în braţele bunicişi te-a sărutat



pentru ultima oarăAsta e o ranănevindecată, pe careo va purta pentru

totdeauna.Amélie se agăţa

de mâna luiluptându-se săînţeleagăfragmentele carecompletau părţile



ce-i lipseau din viaţaei.

După ce etermină povestea

urmă o tăcere întreei, întreruptă doar

de valurile care sespărgeau. Începuseploaia, picături greleloveau în maredeformând suprafaţa



trece. El îi dădupărul ud de pe faţăPărul tău e exact lafel, spuse el, cu o

oce pierdută.Amélie se aruncă

în braţele lui şi seţinură aproapelacrimileamestecându-li-secu ploaia, pe feţele



lor. — Trebuie s-oăd, Edouard

Înţelegi asta, nu?

ocea ei eraînăbuşită în pieptu

lui. E mama mea. — Dar, Améliedupă atâţia ani... ean-a vrut ca tu săştii. Oare ar f



drept? — Nu înţelegi?

Acum, când ştiu căam o mamă, trebuie

să o cunosc, ca săştiu cine sunt!

Privind hotărâreade pe chipul ei, eînţelese că Amélieoia s-o găsească pe

mama ei prin orice



mijloace ar fi fostnecesare. S-ar puteas-o lase să plece înFranţa? Cu

certitudine că, dupăatâţia ani, trebuia să

fie în siguranţă şavea dreptul ăsta. — Foarte bine

spuse el, sărutând-oblând, vom merge



cât de curândposibil.

— Vai, Edouardîţi mulţumesc, îţ

mulţumesc, oftă eaîmbrăţişându-l.

— Haide, suntemuzi, spuse el. Să neîntoarcem la vilă..avem de făcut niştearanjamente.



Alergară toatălungimea plajeiînapoi la căldura şsiguranţa Vile

d’Aureville, în timpce norii se apropiau

tot mai mult.

***Diego intră pe

poarta Vile



d’Aureville. El nuera binevenit aici şştia asta, dar îcăuta pe Roberto

Nu-l văzuse toatăsăptămâna. Grădina

era pustie, la fel şgrajdul, iar el seînvârti prin juruterasei umbroasePe o masă era un



pahar gol, iar pe unscaun o cartedeschisă, dar nimenprin jur. Uşa era

deschisă tentant şel intră. Aruncă o

privire prin holobservând obiecteleexpuse pe scrinurilelustruite.Portţigaretul de aur



al lui Edouard stătealângă un bol de floripe masa rotundă dinlemn de trandafir

din mijlocul holuluiÎl băgă uşor în

buzunar şi apoi ieşiar afară. Astatrebuie să valorezeceva, se gândi el cusatisfacţie. Oricum



drumul nu fusesedegeaba, dacăRoberto nu era aici.

Evitând aleile

care treceau pelângă ferestrele

ilei, el se furişăprin grădină laPavilion şi intră peuşa de la bucătărieAtmosfera era



agitată, în timp ceoalele fierbeau pemaşini mari de gătitşi carnea era scoasă

sfârâind dincuptoare. Mirosea

minunat şi eadulmecă apreciativNu i-ar displăcea săia aici prânzul. Dece nu-l dusese



Roberto niciodatăacolo?

Era uşor să sestrecoare

neobservat prinbucătărie, prin

coridor, unde eramicul birou; puteaparia că acolo ţineauei banii. Uşa birouluera puţin



întredeschisă şi eputu auzi vocînăuntru. VorbeaEdouard

— Vezi, mamăpare a fi cel mai bun

lucru pe care-putem face. Dacă nuo lăsăm pe Améliesă meargă la Parissă o vadă pe mama



ei acum, o săgăsească un mod săfacă asta mai târziu singură. Ar fi ma

în siguranţă aşa.Diego îşi ţinu

respiraţia, uimit. — E sigur căMonsieur nu mapoate fi oameninţare pentru



ea! A trecut atâteareme, Edouard

spuse Isabelle.Edouard îş

aminti de teama dinochii lui Léonie

când îi vorbise deMonsieur ca oameninţare laadresa lui Amélie. Ear ucide copila din



furia gelozieispusese ea atunciDar asta fusese înurmă cu şaisprezece

ani. Mama aveadreptate, sigur că

ameninţarea trebuiesă fi slăbit. Carebărbat ar puteamenţine o asemeneapasiune atât de mult



timp? Léonieconsiderase că el eracapabil de orice, darea fusese atunci atât

de tânără şi deneajutorată – ş

trebuia să-şprotejeze copila. — Ai dreptate

mamă, a trecutatâta vreme. Acum



Amélie are o mamăcare e cunoscută, ocelebritate... i-amspus aproape totul..

despre Charles şdespre ameninţarea

pe care o reprezentaMonsieur pentru eaN-am vrut să creadăcă Léonie aabandonat-o. Ea are



dreptul s-o vadă pemama ei. Nu le maputem ţinedespărţite. Vreau ca

tu să o duci, mamă..a avea nevoie de

ajutorul unei femela Paris, nu de ameu.

Paşi grăbiţi seauziră pe coridor ş



Diego se strecurătăcut înapoi prinbucătărie şi apoafară în grădină. Ieş

pe poartă, înAvenida Atlantica, ş

merse, cu mâinile înbuzunare, pe stradanisipoasă, zâmbindsingur. Deci ea aveao mamă, nu-i aşa?



Şi încă unamisterioasă, ocelebritate, cu untrecut! Ş

„Monsieur” care erao ameninţare – ia te

uită! Punea pariu cănu mulţi oamenştiau de neaşteptataachiziţie a luAmélie, o mamă! Nu



se ştie niciodatăcând poate faloroasă o

informaţie ca asta.

***

Sebastião se uităurât la fratele lui.

— Ce vrei să spucu asta, că nu vre

să te duci? întrebă



el. Cum poţi refuzaRoberto? Ştii cât demult înseamnăpentru Amélie

sprijinul tău.Roberto evită să

se uite în ochii lui. — Nu că n-aş vreasă mă duc, spuse enefericit, doar că..ei bine, ar trebui să



rămân aici. Estemultă treabă defăcut.

Chiar şi pentru

propriile lui urechiorbele sunau goale

de fapt, dorea săplece în Franţa, voiasă fie cu Amélie. Eaera speriată şi el artrebui să se afle



acolo, să o ajuteDar Diego îameninţase că o sădezvăluie totu

despre el, dacăpleacă. Era un

şantaj şi Roberto oştia. Brusc, Amélieşi viaţa normalăordonată, pe care oreprezenta ea i se



părură infinit mai dedorit. Roberto ar frut să nu fi fost

niciodată cu Diego

să nu fi cunoscuth o t e l u l Orfeo ş

atracţia celorlalteieţi. El ura aceastăiaţă, îl ura pe Diego

pentru că îi făcusecunoştinţă cu ea



Dar aceasta faceparte din tine acumîl atenţionă o voceinterioară, e viaţa

ta, acum. — Am să merg cu

tine, spuse el bruscreau cu adevărat sămă duc, SebastiãoŞtiu că ea are nevoiede noi acolo, pentru



sprijin. — Atunci, de ce

nu ai spus aşa de laînceput? întrebă

Sebastião exasperatNe-ai fi scutit de a

naibii de multeneplăceri. Îl privobosit pe fratele săumai mic. HaideRoberto, spune-m



ce nu e în regulă. Dece eşti aşa de dificiîn ultima vreme, aşade evaziv?

Roberto ridică dinumeri, întorcându

se ca Sebastião sănu vadă teama dinochii lui. O făcusese va duce. Nu se valăsa intimidat de



Diego. Iar dacăDiego va spune cevael va face faţăsituaţiei. Dar nu

putea să-i spună luSebastião, nu putea.



Capitolul

23Ajutorul lui Gilles

de Courmont sări înpicioare şi îdeschise uşa



patronului său. — Nu mă întorc în

seara asta, Satère, îstrigă el, în timp ce

traversa vastubirou al Companie

de automobile D Courmont .Satère se uită

surprins după el; deobicei el lucra până



la zece, unsprezecenoaptea, iardimineaţa eratotdeauna acolo

înaintea tuturorfuncţionarilor. El îş

petrecea atât demult timp în birouîncât uneori Satèrese întreba dacă maavea o viaţă



particulară. Poate căavea o femeie care îaştepta în noapteaasta, se gând Satère

cu un rânjet.La naiba, îşi zise

Gilles, când durereaîl săgetă îngenunchi, de ce oarese mai întâmplă astaşi acum?



El se gândi laacele lungi lunpetrecute în spitaldupă ce îi spuseseră

că nu va mai puteaumbla şi la

disperarea pe care osimţise. Cum seluptase să executeexerciţiiledureroase, cu



greutăţi prinse depicioare, forţându-sesă se ridice din patşi să stea pe

propriile lupicioare, dovedindu

le doctorilor căputea să facă lucruăsta şi că-l va faceDar şi-ar fi datambele picioare



pentru viaţa luArmand, iar fărăpicioare, mai binemort. Se gândise ş

la asta. Rămăsesedoar un singur lucru

pentru care meritasă trăiască: dorisesă o mai vadă peLéonie. Nu puteasuporta gândul să



moară şi să opărăsească.

Marea limuzinăalbastră trase la

rigolă şi Hoskinssări afară

deschizându-i uşa şscuzându-se. — Iertaţi-mă

domnule, n-am ştiutcă plecaţi devreme.



— Ar fi trebuit săte anunţ. Gilles seuită la ceas. Mergîntâi la Insula St

Louis, apoi mă ducla teatru, la ora

şapte. Am să conduceu. — Da, domnule.Era spectacolul de

adio al lui Léonie



Nu putea lipsi.

***Cabina lui Léonie

era plină de floricare se revărsau şafară, pe coridormărginind zidurileîntunecate cu pete

de culoare, ca la oexpoziţie de flori.

— E drăguţ



oameni buni, că oapreciaţi, că oiubiţi, că o adoraţi..spuneţi cum vreţi

zise Jimînclinându-se spre

flori, în timp ce seîndrepta spre cabinaei, dar cu astabasta... doamnaJamieson nu ma



are nevoie de floriEu voi fi singurucare va avea voie săi cumpere flori. Vă

mulţumesc, vămulţumesc.

— Văd că eştesel, dragul meuspuse ea, când eintră râzând încameră.



— Doar o glumăprostească de-amea, spuse esărutând-o

zgomotos. Cum tesimţi acum, când

aproape că eşti purşi simplu, „doamnaJamieson”?

— Nici nu măgândesc la asta până



după spectacolspuse ea cufermitate. Dacă măgândesc, n-o să pot

rezista totspectacolul; aş vrea

pur şi simplu să măduc cu tine acasă şsă mă ghemuiesc pepat, alături de tine.

— Şi asta este



exact ceea ce ai săfaci, dupăspectacol... ai să teghemuieşti, cu mine

şi cu o sticlă deRoederer Cristal

doar ce-i mai bun se cuvinecunoscutei fostăstea!

— Ah, Jim, eşt



nebun. Râse, dânduşi capul pe spate, casă-şi aplice fardul depleoape. Cum e în

sală? — Oamenii sosesc

în valuri, sala va farhiplină, şmecheriând bilete pe

stradă, cerând decinci ori preţul, şi-



obţin. — Vezi la ce mină

de aur renunţi, îtachină ea. Oameni

se îmbogăţesc acoloafară, iar tu îţi râz

de treaba asta. — Eşti destul debogată, nu mai anevoie de mai mulţbani, în plus, există



mijloace mai uşoarede a-i obţine, decâtasta. Ai să vezi, îpromise el. O să te

transform într-omilionară.

— Am crezut căam să fiu doardoamna Jamiesonpur şi simplu, spuseea şi se ridică



scoţându-şichimonoul.

— Ah, doamnăJamieson stând

acolo doar înpapucii cu tocuri n

o să fii niciodatădoar ceva simpluspuse el blând, întimp ce ea îi zâmbeafermecător.



Ea i se aruncă înbraţele deschise şse strânse lângă elplăcându-i senzaţia

trupului lui tarelângă al ei. El o

sărută, flămând. — Mi-ai ştersmachiajul, murmurăea cu ochii închişi.

— Ah, Léonie



şopti el, slavăDomnului că asta eultima ta seară!

***Parisul, decise

Amélie, era cel maromantic oraş din

lume. Nu era un locunde să ai nevoie de

timp ca să-ţi placă



îţi plăcea pemoment, iar pentruea fusese o dragostela prima vedere

Castanii erauînfloriţi sub un cer

albastru de începutde mai, teraselecafenelelor erauaglomerate, femeileerau şic, iar fetele



tinere erau mult maelegante decât la Rio va trebui să se

ducă să-şi cumpere

nişte haine noi saupoate să încerce o

nouă pieptănăturăStând cu Roberto înfaţa ei, la o masă decafenea şi sorbindd i n Pernod ea î



spuse: — Parisul inspiră

o fată. Aici, toatălumea arată

atrăgător, chiar dacănu sunt toţi cu

adevărat drăguţi. — Atunci, maexistă încă speranţeşi pentru tine, otachină el.



— Arăt oareîngrozitor? întrebăea cu îngrijorare.

Ea îşi cumpărase

costumul acestaspecial pentru

călătorie, iar fustade in şi jacheta deculoarea piersicii se păruserăelegante, atunci. Dar



nimeni nu purtaasemenea pliseuri şachetele nu erauoare prea scurte?

— Arăţi foartedrăguţ, o asigură el

Ca totdeauna.Ea îi zâmbsatisfăcută.

— De ce eşti atâtde drăguţ cu mine?



îl întrebă ea, bruscsuspicioasă.

— Pentru că teiubesc, spuse e

simplu.Nu ştia de ce

spusese aşadeodată, vorbele iau ieşit pur şsimplu din gură – şchiar o iubea. Cu ea



se simţea liber, dinnou viu, o parte alumii realeSăptămânile pe

apor cu IsabelleSebastião şi Amélie

fuseseră ca oconvalescenţă dupăo boală greaDevenise din nou eînsuşi, iar asta din



cauza ei, inocenţa eîl mântuise. Ea îprivea, cam timidăiar el îi luă mâna.

— Am să te iubesctotdeauna, Amélie

zise el. Amélie oftămulţumită. Ea nu seîndoise niciodată căel o iubea, darsimţea nevoia să-



audă spunând astaÎi frecă mâna deobrazul eisimţindu-se ameţită

de fericire. Robertoo iubea, acum putea

face faţă la orice. — Şi eu am să teiubesc totdeaunaşopti ea.

Sebastião îşi cro



drum printre meseşi se aşeză.

— Isabelle e preaobosită după

călătorie, ca să iasăla cină în seara asta

spuse el, aşa căsuntem de capunostru.

El aruncă ziarupe masă, făcându-



semn chelnerului săi aducă o bere.

Amélie oftă. — Tot ce vreau cu

adevărat să fac estes-o văd pe Léonie

spuse Amélie, darbunica e de părerecă vor trebui câtevazile ca să luămlegătura cu ea şi să



facemaranjamentele. Mi-arplăcea să trec demomentul ăsta. Oh

Sebastião, sunt atâtde nervoasă!

El o privi cusimpatie;bineînţeles că eranervoasă, cine n-arfi în asemenea



situaţie? El fuseseuluit când ea îspusese că Léonieera mama ei. Ea nu-

mai spusese altcevaiar el nu-i pusese

întrebări, dartrebuia să vină cuea. Nu putea s-o lasesingură în faţaacestui lucru, s-ar



putea să aibă nevoiede un umăr puternicpe care să plângăLuă ziarul cu o

încruntare. Artrebui să-i spună

oare? Cum ar puteasă nu-i spună?Deschise ziarul lapagina în care eraanunţul cu numele



lui Léonie, scris culitere mari, negre, şi-l dădu lui Amélie.

— Uite, spuse e

liniştit. Ai putea s-oezi în seara asta

dacă vrei. — Spectacol d adio ! citi ea. Léoniel a Théâtre d l’Opéra . Diseară la



opt.Cuvintele dansau

în faţa ochilor eiasta era mama ei, va

fi acolo diseară! Eadevenea brusc o

realitate, nu doarcineva pe careimaginaţia ei oînzestra cu o voce şun zâmbet. Léonie



era reală. — Trebuie să oăd, Sebastião –

putem merge acolo?

Dacă o văd mai întâpe scenă, poate nu

a fi atât de straniumai târziu, când ams-o întâlnesc, dacăadăugă ea, am sămai am curajul.



Roberto se uită laceas.

— E deja şaptespuse el. Ar fi ma

bine să ne ducem..dacă e spectacolul e

de adio, o să fieaglomeraţie.

***Sebastião îşi făcu



loc prin mulţimeadin faţa teatruluiCasa de bilete aveaun anunţ pe care

scria „Nu mai ave bilete ”, dar ştia că

or fi speculanţprin mulţime. Eraunul! Îl apucă debraţ şi îi vorbitocmindu-se furios



într-o francezărapidă. Biletele erauridicol de scumpedar erau bune – în

faţă, la mijloc. Îşfăcu loc înapoi spre

trepte, undeaşteptau îngrijoraţAmélie şi Roberto.

— Le-am obţinutîi strigă el fluturând



biletele, în timp ceşi croia drum spreei.

— Ah, ştiam că a

să reuşeşti! exclamăAmélie. Sebastião

eşti atât de deşteptştii totdeauna cumsă rezolvi lucrurile.

Roberto simţi oînţepătură de



gelozie faţă defratele său. Dorea caAmélie să-i spună şlui asemenea

lucruri. — Hai atunci

spuse el luându-mâna, mai bine săintrăm.

Aici e, se gândAmélie, uitându-se



în jur la mareleteatru rococo. Toţaceşti oameneleganţi în haine de

seară şi toţi cei carese înghesuiau la

balcoane se află aicca s-o vadă pe mamamea; toţi o ştiu mabine decât mineştiu la ce să se



aştepte – şi cumarată. Îşi netezfusta cu nervozitatedându-şi părul după

urechi, aplecându-seîn faţă să vadă

fluxul continuu deoameni, în timp ceaceştia îşi luaulocurile în staluridorind să fi avut



timp să se îmbracecum se cuvinepentru aceastăocazie. Dar dacă ar

fi avut timp, poateşi-ar fi schimbat

părerea. Orchestraintră în fosă şi seauziră brusc aplauzecând dirijorul îşi luălocul, înclinându-se



în faţa publiculuiînainte de a-şi luabagheta şi a începeuvertura. Luminile

se stinseră. Amélieinspiră adânc. Simţ

mâna lui Roberto pemâna ei. — E-n regulă

Amélie, şopti elsunt aici cu tine.



***Caro, foşnind în

rochia de tafta, segrăbea pe intervalalături de Alphonseşoptind scuze, cândîşi ocupară locurile

din mijlocurândului cinci.

— Slavă



Domnului, spuse eaam ajuns la timp. Naş fi vrut să pierdnimic din ultimul e

spectacol. — Ai văzut afară

maşina? şoptAlphonse.O văzuse. Maşina

familiară, albastruînchis, fusese



parcată exact înpartea opusăteatrului.

— Doar nu credea

că o să scape searaasta, nu-i aşa? şopt

ea ca răspuns. Suntsigură că încă nu şia pierdut speranţa so recâştige... o săaştepte până o să



citească anunţul înziare. Atunci o săştie că a fost învins.

Aproape că-

părea rău pentruMonsieur. El îş

distrusese viaţaîntr-o căutareinutilă a lui Léonieşi totuşi n-a iubit-oniciodată cu



adevărat – sau dacăda, atunci era un fede dragoste straniePentru ei, totu

părea atât deîndepărtat, pierdut

în trecut, dar el încătrăia totul, zi şnoapte. Era unbărbat extraordinarÎn alte condiţii, ar f



putut să fie unbărbat minunat.

***Jim stătea înculise cu Léonieaşteptând intrareaei în scenă. Ea

privea tăcută înfaţă, concentrându

se la muzică deja



departe de el. El oăzuse făcând asta

de o mie de orischimbându-se din

Léonie pe care o ştiael în străina exotică

de pe scenă, iarmetamorfoza avealoc chiar aici. Eaaştepta, ascultândmuzica, plecându-ş



capul, apoi, cândenea momentul, se

înălţa, dădea capupe spate şi intra în

scenă, umblând cuaroganţă în timp ce

rostea vorbeleprimului cântec. Eraun moment demagie pură, iar cândorchestra intonă



primele acorduri, eaproape că regretacă era ultima oarăcând vedea lucru

ăsta.Aplauzele fură

furtunoase când eaintră în scenărăsunau ovaţii şLéonie se opri oclipă, surprinsă



Apoi, îşi ridicăbraţele în semn deacceptare şi seînclină în faţa lor

zâmbind.

***Amélie îşi muşcă

buza, încercând săşi oprească

lacrimile în timp ce



se uita pe scenă, lafiinţa magică, auriezâmbind mulţimicare o aclama. O

salutau, strigau„bravo” şi ea încă

nici nu cântaseoiau să-i arate că oiubeau. Mâna care ostrângea pe a luRoberto era umedă



de transpiraţie şi eaabia de suporta săprivească.

Sebastião î

urmărea faţa – sesimţea oare bine?

Ea se uita fix laLéonie, absorbind-oNu puteai greşiprofilul lor eraacelaşi.



Léonie începu săcânte şi Amélie seaplecă înainteatentă. Era un

cântec blând, despreo dragoste de

primăvară, când eaera foarte tânără ştoată lumea era doarfluturi şi flori, darse simţea un fior



subteran de tristeţeo senzaţie depierdere. Amélieasculta cu

intensitate, dorindsă fie mai aproape

dorind să o poatăedea mai bine. Erafoarte înaltă şsubţire, iar părul îera ca şi al ei, doar



că era periat ca unnor auriu, cu miccodiţe carestrăluceau de

mărgele şi debijuterii. Rochia e

era frumoasă, darfoarte îndrăzneaţănu mai văzuse oasemenea rochiepână atunci – două



bretele fine de aurţineau mătasea finăcu decolteu mare pepiept; rochia cădea

drept şi simplupână la picioarele ei

în sandale. Lateraera despicată, ca săpoată păşnestânjenită pescenă; părea o



leoaică aurie, careînnebunea publicul.

Putea oareaceastă femeie

frumoasă,extravagantă,

arzătoare, să fie cuadevărat mama ei?Strânse mai taremâna lui RobertoOare arăta cu



adevărat ca ea?Totul i se părea atâtde îndepărtat, deireal, şi priv

îngrijorată spreRoberto. El îi prinse

privirea şi îi zâmbîncurajator. — Roberto... nu

simt nimic pentruea, şopti ea tristă



Nu pot simţi că emama mea. E doar ostrăină frumoasă.

***Maroc era la locu

lui obişnuit, înspatele stalurilor, ş

se uita în jur cusatisfacţie, la

teatrul plin Era o



minunată gală deadio, totul sedesfăşura minunatpublicul o iubea –

pentru ei, ea nufăcea nimic rău. Îş

aminti cu un zâmbetde primul concertce speriată fusese eaşi cât de nervosfusese el pentru ea



Fiecare moment câtea era pe scenăfusese un coşmarpentru el, iar acum..

Era aproape păcat căse hotărâse să se

retragă, dar eratimpul ca Léonie săşi aibă fericirea eiEa muncise dingreu, la fel şi el. Nu



a regreta să-şi iarămas bun de laacest gen de viaţă –mereu în călătorii

mereu în alt oraşîntr-o altă cameră

de hotel; poate căacum se va stabilise va căsători şi sea întoarce la

treburile legate de



hotelul ei.Uşa se deschise în

spatele lui, iar el seîntoarse să

privească, ştiindcine avea să fie

Gilles de Courmontînclină din cap cândtrecu pe lângă el –acum se salutaurecunoscându-şi



prezenţa; nu se maprefăceau demultAfurisitul totfrumos era, se gând

Maroc, urmărindu-lnu se vedea că

accidentul aproapeîl schilodise. Pe faţalui, nu erau urmeale trecutului –nimic din scheme ş



comploturi, nimicdin pasiuneanebunească – nimicdin violenţa lui. Nu

era marcat de toateastea. Era invincibil

Asta era ultimaseară când o maedea. Ce va face e

acum? Va citanunţul din ziare ş



a afla că opierduse, în cele dinurmă. Şi apoi, ce vafi? Cu Monsieur nu

eşti sigur niciodatătocmai când crezi că

a renunţat, el arputea fi cel mapericulos.

***



Priveşte la ei, segândi Gillesuitându-se la publico mănâncă din ochi

o devorează –proştii! Ei nu ştiu că

nu o vor cunoaşteniciodată peadevărata Léonie?Numai eu o cunoscpe cea adevărată. Se



sprijini de peretedorind ca piciorul sănu-l doară atât derău. Ce va face ea

oare acum, când seretrăgea? Se va

ascunde oare la hana lucra la grădina eiubită? Ar fi dorit sănu-i fi dat niciodatăactul de proprietate



al hanului aceluiaParfumul de iasomieal florii de labutoniera lui se

răspândi în aerucald şi el închise

ochii, închipuinduşi-o aşa cum eraaltădată. Îtrimisese iasomie şîn seara asta



bineînţeles, luasefloarea asta dinbuchet. Ea păstratotdeauna iasomia

în cabina ei, ştiaasta. Nu o arunca

niciodată, o păstra –ca să-i aminteascăO urmărea cumpăşeşte pe scenăexact cum păşise la



petrecerea lui Caroîn seara când oăzuse pentru prima

oară. Ah, Léonie

Léonie, Léonie, dacăam putea întoarce

timpul înapoi! Darn-am să renunţ latine niciodatăniciodată.



***E ca o legătură de

dragoste, se gând

Léonie, între mineşi public. Orice aşface în seara asta, esunt pregătiţi să măiubească. Se înclină

încă o dată, în timpce ei cereau un bis

se întoarse să-



zâmbească lui Jimcare aştepta înculise, şi apoi cătredirijor, care aştepta

semnalul ei. Ea îfăcu un semn din

cap şi se mută încentrul scenei, întimp ce luminile sestinseră. Ea erasingură în micu



cerc de lumină areflectorului, cucapul plecat ştrupul încordat, cu

picioarele uşordepărtate. Publicu

aştepta fără sărespire ce avea săurmeze, în timp cemuzica începu blândo melodie. Îşi înălţă



încet capul şi seuită spre eiputernică, fără săzâmbească,

frumoasă. Vocea eoasă, pasionată

mângâie primelecuvinte alecântecului pe careJacques îl scrisesepentru ea, cel care î



adusese faimacântecul despre cesimţi când iubeştun bărbat, ce simţea

când stătea culcatlângă ea

îmbrăţişând-o. Sepierduse în cântecîntreaga ei fiinţă îsimţea. Muzica murşi reflectorul se top



în întuneric ştăcere. Bruscpublicul se ridică înpicioare, aplaudând

şi ovaţionând, întimp ce reflectoarele

se reaprinserăbuchete de flormărgineau scenamulţimea cerea mamult, dar Léonie



d i s p ă r u s e . Îşcântase cântecufinal.

***Lucrătorii de la

scenă o aplaudarăcând trecu

împreună cu Jimîmbrăţişaţi, pe

coridorul întunecat



din spatele sceneiSe opriră la uşacabinei ei şi ea seîntoarse să se uite

înapoi. — Asta-i, dragu

meu, spuse ea cu unoftat de fericire. Amlăsat-o pe Léonieacolo, pe scenăAcum, suntem



numai tu şi cumine.

El o sărută cublândeţe.

— Aşa şi trebuiesă fie, doamnă

Jamieson, spuse eldeschizând uşa.Chocolat căscă ş

se întinse sublumina mesei de



machiaj şi ei râserăuitându-se la ea.

— Nu mai eşti opisică de teatru

Choc, îi strigăLéonie triumfătoare

Suntem libere!Jim luă sticla deşampanie dinfrapieră şi o destupăcu un gest solemn



în timp ce Marocintră pe uşă, urmatde Caro şi deAlphonse.

— Aţi sosit latimp, le spuse e

turnând. Tocmaoiam să bempentru libertate.

Léonie îşi aruncăbraţele în jurul lu



Maroc. — Eşti trist

Maroc? întrebă ea. — Nu, nu sunt

trist, a fost un adiofantastic. Se spune

totdeauna că e mabine să te retragcând eşti în vârf –iar tu nu ai puteadepăşi concertul din



seara asta. — E adevărat

Léonie, spuse Caroaşezându-se pe

canapea. Aproape căam plâns şi sunt

sigură că şAlphonse a făcut-o..

oricum, a trebuit săşi şteargă ochelarii.

— Ştii că sunt



sentimental înlegătură cu Léoniezise AlphonsePentru vo

amândoi... şi pentrudragostea adevărată.

— Am să beaupentru asta, zâmbJim. Şi pentruiitor. — Scuzaţi-mă



doamnă, ziseportarul băgândcapul pe uşă, darsunt trei tineri care

insistă să vă vadă înseara asta.

— Sunt probabil omulţime de oamencare ar vrea să teadă în seara asta

râse Caro.



— Nu pot vedeape nimeni acumspuse LéonieSpune-le că-mi pare

rău, te rog, dar suntprea obosită.

— Au spus că-cunoaşteţi, v-autrimis un biletdoamnă, au spus cătrebuie să-l citiţ



chiar acum, eimportant.

Maroc luă biletuşi i-l dădu. Era doar

o bucăţică de hârtieruptă dintr-un

carneţel, scrisul eranecunoscut, rotundde fată. Se uită lasemnătura de lasfârşit. „Amélie ”



Amélie? Ea citîncet: „Sper că n vei fi prea şocată c sunt aici , scria ea

dar abia de curân am aflat că sun

iica dumitale Edouard şi bunic

mi-au spus că po să vin . Vrei , te rog

să

mă

vezi,

doa



câteva minute ?”Amorţeala şoculu

total a lăsat unzâmbet îngheţat pe

faţa ei. Se uită lacuvinte, citindu-le

din nou. Amélie eraaici. — Ce-i, Léonie, ce

s-a întâmplat?Vocea lui Caro



părea că vine dedeparte, iar ea seforţă să-şi ia ochide la bilet.

— E Améliespuse ea, cu o voce

înceată şcontrolată, e fiicamea. E aici.

Caro luă biletudin mâna fără vlagă



a lui Léoniecitindu-l repede.

— Doamne! strigăea, e Amélie. Jim, ce

ne facem?Léonie şedea

palidă şi îngheţatăla masa de machiaj. — Bineînţeles că

am s-o văd, spuseea.



Tremura, şi Jim îluă braţul liniştindo.

— Eşti sigură că

te simţi bine?întrebă el încet. Ar

putea să maaştepte, ştii, pânătrece şocul. Poţi săo vezi mai târziuAm să-i spun să vină



la hotel. — Ah, dar oreau... trebuie să oăd acum, imediat

Am aşteptat atât demult şi acum, când

ine la mine dinsenin... apare aşabrusc.

Maroc se uităîngrijorat la



Alphonse. Acelaşgând era în minteaamândurora.Împrejurările pe

care s-au străduit săle evite în toţ

aceşti ani s-au ivitîn cele din urmăLéonie şi Monsieurşi Amélie erau toţaici, sub acelaş



acoperiş. — Mă duc eu la

ea, zise Jimîndreptându-se spre

uşă, iar Léonie selăsă din nou în

fotoliul ei, privindul. Chocolat veni şse ghemui pegenunchiul eitorcând, iar ea îş



lăsă mâna rece peblana ei moale. Încameră era tăcereceilalţi se uitau unu

la altul, speriaţi. — Să vă lăsăm

singure, Léonie?întrebă blând Caro. — Nu, nu plecaţi

Aţi fost cu toţiimplicaţi, de la



început... sunteţi cafamilia ei. Vă rogstaţi cu mine.

***Amélie aştepta cu

Sebastião şi cuRoberto, lângă uşa

artiştilor. — Dar dacă nu

rea să mă vadă?



şopti ea cunervozitate.

Putea auztremurul de panică

din vocea ei proprieşi se luptă să o

controleze. — O să vrearăspunse Robertoîncrezător, darbănuiesc că o să fie



puţin şocată laînceput. Amélie, nucrezi că ar fi bine săo vezi tu singură?

reau să zic cătrebuie să ne

gândim şi la ea. S-arputea să nu-i placăfaptul că doi străinse află acolo, într-unmoment ca acesta.



Sebastião fu deacord.

— Am putea să teaşteptăm afară... e

un moment foartedeosebit şi noi nic

nu o cunoaştem.Amélie inspirăadânc, când unbărbat apăru pecoridor venind



repede spre ei. — Bine, spuse ea

Am să mă ducsingură.

Jim se uită la celetrei feţe tinere

blânde, întoarsespre el în aşteptaredoi tineri – bronzaţifrumoşi – şi o fatăRămase cu gura



căscată: parc-ar fLéonie! Doar că eraatât de tânărăPortarul se uită la

ea, plin decuriozitate, din

spatele ochelarilor –nu-i scăpaseasemănarea, deşi nuedea bine. — Bună, zise Jim



întinzându-i mânaDesigur că eştAmélie – te-aş frecunoscut oriunde

Eu sunt JimJamieson. Léonie

mi-a cerut să te ducîn cabina ei. — Bună seara

spuse Améliepoliticoasă. Ei sunt



erii mei, Roberto şSebastião de Santos

— O să teaşteptăm afară

Amélie, spuseSebastião,

îndreptându-se spreuşă. Ţine minte căsuntem aici.

— Nu-ţi fie fricăşopti Roberto



plecând în silă, cândea se îndepărtă cuJim pe coridorulung, vopsit în

erde.Jim o priv

mergând tăcutăalături de el, cuumerii drepţi, cubărbia ridicată, gatasă se confrunte cu



oricine. Ah, era fiicalui Léonie, evident.

— Mama ta epuţin şocată, spuse

el când ajunseră lauşă, dar e de înţeles

nu-i aşa? În fond, na fost avertizată, dardoreşte foarte multsă te vadă.

Amélie îl privi cu



ochii chihlimbarii alui Léonie.

— Adevărat?ocea ei era înceată

nesigură.El îşi puse braţu

în jurul umerilor eslăbuţi. — N-a fost zi în

care să nu se fgândit la tine, î



spuse el liniştitEşti cea maimportantăpersoană din viaţa

ei.El deschise uşa ş

se dădu înapoi, să olase să treacă. Patruperechi de ochi seuitau la ea, în timpce ea rămase în uşă



cuprinsă de panică.O pisicuţă mică

maronie, alergă spreea, frecându-i-se de

picioare şi torcândAmélie se uită la

f e m e i a aurie careşedea pe scaunul delângă masa detoaletă. Chiar şi cumachiajul şi păru



tapat, arăta ca eaDacă avusese vreoîndoială, acum ştiacu siguranţă că

aceasta era mamaei.

Léonie veni spreAmélie, luându-mâinile.

— Amélie, spuseea blând, zâmbind



spre faţa care eraatât deasemănătoare cu aei. M-am întrebat

atât de des ce aşspune dacă te-aş

mai vedea vreodatăiar acum nu mă mapot gândi la acelecuvinte... decât să-ţspun că m-ai făcut



foarte fericită. M-amgândit întotdeaunacă eu voi fi aceeacare va trebui să te

găsesc, dar acum mai găsit tu pe mine.

O sărută pe obraz.Amélie îşi reţinulacrimile, clipind.

— Mă bucur căsunt aici, doamnă



spuse ea cutimiditate. Apoadăugă cuimpetuozitate:

Doamnă, de îndatăce am aflat despre

dumneata, a trebuitsă vin să te văd... atrebuit să te cunoscaşa că...

— Da? o încurajă



Léonie cu blândeţeţinându-i încontinuare mâinile.

— Şi am să ştiu

cine sunt. — Ei... acum ştii

Ce crezi? — Cred că eştfoarte frumoasăreplică Amélie cuprecauţie.



Léonie făcu ungest spre oamenicare stăteau şi seuitau la ele.

— Aceşti prietente-au cunoscut când

erai un bebeluşspuse ea cublândeţe, te-au ţinutîn braţe, te-auapărat, te-au iubit



Şi ei fac parte diniaţa ta.Caro expiră, cu un

oftat. Nu-şi dăduse

seama că-şi ţinuserespiraţia sau că

mâinile îi tremurauTrebuia să rupăîncordarea. Ea puseos paharul cuşampanie pe care-



ţinuse strâns şi seduse spre Amélie.

— Eu sunt CaroMontalva. Zâmbi. Iar

mama ta aredreptate. Te-am

ţinut în braţe cânderai un bebeluş şerai drăguţă încă depe atunci. Nu-ţi potspune cât sunt de



fericită să te vădacum.

Îşi puse braţele înurul lui Amélie şi o

strânse. — Jim, ce-a

spune de nişteşampanie pentrutoţi... e o sărbătoriredoar?

Maroc o privea pe



Léonie. Ea eranervoasă, neştiindce să facă. Era clarcă se temea să arate

prea multă emoţieca să nu sperie fata

El zâmbi cândAmélie îi strânsepoliticoasă mânaamintindu-şi cum oluase în lunga



călătorie de laMenton la Tours.

— Iar acesta esteAlphonse, zise Caro.

Alphonse îi luămâna şi i-o sărută.

— Mă bucur să teîntâlnesc din nouAmélie. Văd căbunica te-a îngrijitbine în locul nostru.



— O cunoaşteţdeci pe bunica?

Amélie erasurprinsă, dar în

seara asta totul erasurprinzător.

— Da, o cunosctransmite-icomplimentelemele.

— Dar ea e aici



cu mine. La hotereau să spun

doamnă .Léonie tresări la

acest cuvânt: dar lace se aşteptase

oare? Că Amélie îa spune „mamă”?Cum ar fi pututerau două străine?Dorea să o cuprindă



pe Amélie în braţesă o strângăaproape, să-acopere cu sărutăr

faţa dulce şi tânărăsă-i perie părul, să

orbească desprerochii şi desprebăieţi. Ah, Doamnereau să fiu mama e

cu adevărat, îş



spuse. — Doamnă... sunt

sigură că bunica ardori să vă vadă pe

toţi. — Desigur, zâmb

Léonie. Trebuie să oedem. Şi Edouard?E şi el cu voi?

— Edouard a doritfoarte mult să vină



dar a trebuit săplece în Florida. Mia cerut în modspecial să vă

transmit dragostealui. Edouard mi-a

spus totul despredumneata. Se aşezălângă Léonie, pe unscaun. El mi-a spuscât de minunată eşt



şi cât de frumoasă..şi că n-ai vrut să măpărăseşti.

Léonie întinse

mâna să-i mângâiepărul.

— N-ai să ştiniciodată cât demult am urât lucruăsta, murmură ea, şcât de mult mi-a



lipsit.Amélie îi zâmbi

un zâmbet atât deradios, încât cei din

ur s-au simţitîncălziţi de

strălucirea acestuia. — Şi dumneatami-ai lipsit, spuse eaaruncându-şi braţeleîn jurul lui Léonie



Ah, mamă , ce multmi-ai lipsit.

***Sebastião şRoberto stăteau încapătul scărilor largale teatrului

urmărind cum seîmprăştia mulţimea

în taxiuri ş



limuzine, sau pe josîndreptându-se sprerestauranteleaglomerate,

zâmbind şi vorbindîncă bucuroşi după

spectacol. — Mă întreb ce seîntâmplă, spuseRoberto cunervozitate.



Sebastião mergeaînainte şi înapoi petreapta de sus.

— Sper că e în

regulă.Se uită la ceas

era plecată decincisprezeceminute, nu putea fo situaţie uşoarănici pentru ea, nic



pentru mama ei.Maşina de peste

drum avea cevafamiliar, o D

Courmont lungă deculoare albastru

închis. Desigur, eraa tatălui lui GérardEra oare Gérardaici? Nu. Era ducele iată-l, se îndrepta



spre maşinăSebastião alergă înos, pe trepte. — Domnule

strigă el. Domnule...De Courmont îş

ridică ochisurprins. — A, Sebastião..

N-am ştiut că te-aîntors în Franţa. Ce



mai faci? Dădumâna cu el. Gérard aştiut că vii?

— Nu, domnule

răspunse zâmbindSebastião. A fost o

călătorie peneaşteptate, de faptam sosit azi dupăamiază. El e fratelemeu, Roberto



Roberto, acesta esteducele deCourmont.

— Sunt bucuros

să vă cunoscdomnule, zise

Roberto politicosSebastião ne-a spusadesea cât de amabiaţi fostdumneavoastră ş



familia, când a fostel la Paris.

— Bine, ziseGilles, mergeţ

undeva? Pot să văduc cu maşina? Sau

poate sunteţi liberpentru cină? Aş fbucuros să-mi ţineţcompanie.

— Mulţumesc



domnule, dar nuputem. O aşteptămpe verişoara noastrăşi apoi trebuie să ne

întoarcem la hotelDar, dacă vreţi

spuneţi-i lui Gérardcă suntem la Ritz şcă o să-l sun mâine.

— Mâine? DarGérard nu e în Paris



A plecat la Londrapentru afaceri, seîntoarce pestecâteva zile. El ma

are vechiul vostruapartament, îi place

să locuiască acoloEi, adăugă el brusctrebuie să plec. Vinosă mă veziSebastião – şi tu



desigur, Roberto.Le făcu semn cu

mâna, când intră înmaşina mare.

Ei se uitară cumpleacă, motoru

torcând pe stradaa c u m aproapetăcută.

— Întotdeauna ms-a părut că e un



bărbat tare disperat.

***Léonie se uită laAmélie ca un vultur

se gândi Caro. Îobserva fiecaremişcare, îi asculta

fiecare cuvânt cu oatenţie totală

Păstrează totul



pentru că ştie că os-o piardă din nouCe altceva poate săfacă?

Ea ştie căMonsieur e acolo

afară, şi aşteaptă. Lanaiba, de ce nu-spune pur şi simplusă se ducă draculuică Amélie e a ei ş



nimeni nu-i poateface niciun rău, dece nu-l ia în râs, dece se mai lasă

intimidată, de ce nuîndrăzneşte? Caro

se uită cu disperarela Alphonse. Ştia eade ce. Pentru căLéonie ar risca viaţalui Amélie, căc



Monsieur a mai uciso dată. Chiar şacum, dupăşaptesprezece ani

ea se temea. — Dar trebuie să

eniţi cu toţii săluaţi cina cu noimâine, spuseAmélie, cu oîncredere nou



descoperită. Acumcând vă cunosc petoţi – ea râse şsorbi din şampanie –

noua mea familieAh, am uitat de

Roberto şi deSebastião.

— Prietenii tăispuse Jim.

— Verii mei. Mă



aşteaptă afarăTrebuie să neîntoarcem la bunicaEa nici nu ştie că

am venit aiciTrebuia să

aşteptăm, să văscriem, să vătelefonăm mai întâidar când am aflat căsunteţi aici, am



profitat de ocaziePur şi simplu, n-ammai putut aşteptaSe uită la Léonie

cerându-şi scuzeAm fost totdeauna

nerăbdătoare, oftăea.Léonie râse.

— Dar trebuieoare să te pierd atât



de curând? Abia neam regăsit, una pecealaltă.

Amélie se ridică

timidă, simţindnevoia să scape –

se părea că aceastăcameră, toţi aceştoameni, toatăemoţia asta ocopleşeau. Se uită la



ei, nesigură. Secontrola, dar nu ştiacât va mai puteasuporta. Jumătate

din ea o recunoşteape Léonie ca fiind

mama ei, darcealaltă jumătate îstriga că era totuşo străină. Dorea săşi arunce braţele în



urul ei şi totuşoia să fugă. — Trebuie să plec

spuse cu grijă, dar o

să ne întâlnim dinnou, mâine.

Léonie îi luămâna. — Am să te

conduc la uşă.Coridorul era go



înaintea lor, cândmerseră mână-nmână, spre uşilegrele de fier.

— Ştiu ce simţispuse Léonie încet

Tu eşti o parte dinmine şi eu sunt oparte din tine, darsuntem niştestrăine. Va fi nevoie



de multe întâlniripoate chiar de aniAmélie, dar eşti fiicamea şi, într-o bună

zi, o să necunoaştem cu

adevărat, una pecealaltă.O sărută blând pe

Amélie pe amândoobrajii, ţinându-



faţa cu tandreţeîntre mâinile ei.

— Ultima oarăcând am făcut asta

erai o copilă, iaracum eşti aproape o

femeie. Dar nu team uitat niciodată.Amélie o strânse

în braţe, lacrimileizvorându-i din



ochi. — Sunt aici acum

spuse liniştitorTotul o să fie bine.

Léonie o urmărplecând, alergând pe

alee spre stradăîntorcându-se la colţsă-i facă semne cumâna. Îşi închipuiseîntotdeauna cât de



fericită ar fi dacă aredea-o din nou pe

Amélie, dar nu şi-adat seama niciodată

că va simţi aceeaşbucurie ca atunc

când o ţinuse primaoară în braţe.

***— Amélie



Sebastião o prinseîn braţe, strângândo. Te simţi bine?

— Nu ştiu. Pur ş

simplu, nu ştiuSebastião. A fost

prea mult. E atât defrumoasă şi deplăcută şi deblândă... şi am iubito... dar e o străină



Sebastião, nu ştiuce să-i spun, ceaşteaptă de la mineAh, nu ştiu cum să

ţi explic. — Bine, bine, nu

încerca, spuse eliniştitor, hai să neîntoarcem la hotel şsă analizămlucrurile.



Roberto îi luămâna.

— A fost foartegreu? murmură e

cu simpatie. — A fost difici

numai din cauzamea, Roberto – ea afost minunatăPoate că pentru ea afost mai uşor, ea a



ştiut de mine, tottimpul acesta, m-aţinut minte. Eu nam cunoscut-o. Ah

sunt atât deameţită.

— Nu te îngrijoraspuse el ţinând-oferm de mână, o săavem grijă de toateO să se îndrepte



toate lucrurileAmélie.

***Conversaţia seopri, când Léoniedeschise uşa şînţelese că vorbiseră

despre ea. — Ei? făcu ea cu

un zâmbet nesigur



— Cred că o să vălăsăm singuri, peJim şi pe tine, spuseCaro.

Ochii ei maronii îîntâlniră pe ai lu

Léonie, plini desimpatie. — Mă bucur că ea

te-a găsit pe tinezise ea cu blândeţe



că măcar ai văzut-o.Léonie se uită

după ei, când ieşirătăcuţi din cameră.

— Haide, dragamea, spuse Jim, să

mergem acasă.Înfăşură capa înurul ei, i-o puse peChocolat sub braţ şmerseră împreună



pe coridor, pentruultima oară. Ea seîntoarse să se uiteînapoi; mai simţea

încă iasomia pestemirosul celorlalte

flori.Léonie şedealângă Jim în maşinăţinând-o peChocolat pe



genunchi şi aşteptăsă audă ce avea săspună.

— Ştii că

Monsieur era înteatru? zise el calm

Era în spate, ca deobicei.Monsieur! Pentru

prima oară în viaţaei, uitase de el



Tremurul speriepisicuţa caremieună spre eaplângător. Léonie

simţi transpiraţiaspaimei pe spate.

Amélie fusese înteatru cu Monsieurar fi putut s-o vadă –ar putea oare săştie?



— Sunt sigur cănu ştie, spuse Jimsimţind ce gândeaea. Dar dacă rămâne

aici şi dacă o vezdin nou, o să ştie.

— Ce trebuie săfac? întrebă ea cu ooce mică.El se uită cu

coada ochiului la ea



cum stăteaghemuită alături deel.

— Doar tu poţ

lua această deciziespuse el în final

Numai tu ştii de ceeste el capabil. Dacătu consideri că el numai e oameninţare...



— Nu. El încă e oameninţare.

Iasomia mai eraîn cabina ei, el tot

mai fusese în fundusălii, iar când ea se

a duce acasă lahan, iahtul lui va ftot acolo.

— DoamneDumnezeule!



exclamă ea. Oareniciodată nu mă voelibera de el?

Jim îi luă mâna ş

i-o ţinu strâns. — Într-o bună zi

te vei elibera. Îţpromit, Léonie. Întro bună zi, o să-l amla mână.



Capitolul

24Isabelle se uită la

stâlpii goi carestrăjuiau porţilecastelului



d’Aureville – grifonicare stătuserăcândva deasupra lorîmpodobeau acum

intrarea Viled’Aureville din Rio.

— Au fosttransplantaţi, ca şnoi, zise eaarătându-i luAmélie locul unde



stătuseră timp detrei sute de ani.

— Vai, bunicofăcu Amélie, cum a

putut suporta săpărăseşti locu

acesta?Parcul se întindeaîn faţa lor, mai întâpăduricea cu fagimesteceni argintii ş



frasini şi apostrălucirea râuluprintre copaci, careîşi croia drumu

întortocheat lamarginea

proprietăţii,atingând pajiştealungă, în pantădinspre sud, cu unmic afluent care era



un fel de sanctuarpentru raţe şlebede, pentru gâştesălbatice şi bâtlani

pentru vidre de râuşi o sută de alte

mici fiinţe. Pajiştease întindea ca ocuvertură moale decatifea, întreruptăde copaci umbroşi



stejari şi castanimărginită destraturi de florialbastre şi liliachii

roz şi galbene, florde primăvară târzie.

— Ai să vezi casaacum, îi spuse ea luAmélie, ţinând-omai strâns de mânăşi aplecându-se în



faţă; e chiar dupăcotitură.

Iat-o, cu piatra efamiliară galben

cenuşie, cu liniilesolide şi ferestrele

înalte, care păreautotdeauna să prindăsoarele. Simţlacrimile înţepândui ochii. Era plăcut să



te întorci acasă. — E minunat

strigă Amélie, efrumos!

Roberto se uitaprin geamul maşinii

la casa veche, întimp ce abia oocolea. Aveadreptate, eraminunată. Aveai un



sentiment desiguranţă, într-unloc ca acesta, aveaimpresia că aici nu

se putea întâmplanimic rău, că vieţile

erau ordonate şplanificate şi că nuexistau alte lumîntunecate. Aeruera proaspăt ş



curat, nu eracăldura aceeatropicalăînăbuşitoare care să

te aprindă, care să-ţîndemne trupul la

dorinţe sălbaticeCum o fi oare, seîntrebă el, sălocuieşti într-oasemenea casă



urmând tradiţiamenţinând onoareafamiliei – cu cinevaca Amélie alături de

tine, dreaptă, onestăşi puternică?

O urmară peIsabelle sus, petreptele late aleechiului ei cămin

nevrând să-i tulbure



amintirile când seopri un moment săse uite la privelişteafamiliară.

— Am venit aicca mireasă, spuse ea

cu un zâmbet palidcând aveamoptsprezece ani. Amtrăit aici mulţi anfericiţi... mulţi an



de dragoste, dar nureau să credeţi că

această întoarcereeste tristă. De când

am dus-o pe Amélieîn Brazilia, viaţa

mea s-a schimbat şa evoluat, şi eu mam schimbat deasemeni. Nu masunt aceeaşi femeie



care a trăit aici. Naş vrea să schimbnimic, căminul meue cu voi toţi, la Rio.

— Bunicoexclamă Amélie

luând-o în braţe, nuştiu ce m-aş facefără tine.

***



Uşa mare din faţăera deschisă spreziua caldă deprimăvară, dar

Isabelle sunăclopoţelul, auzind

din nou sunetufamiliar făcând ecouprin vechea ei casă.

Fusese minunatdin partea lui Léonie



să sugereze ca ei săină aici. Castelu

arăta exact la felspusese ea în

scrisoare, dar e plinde copii. Totuşi, nu

fusese uşor săaccepte că Léonienu o mai puteaedea pe Amélie

Dacă nu ar fi fost



simpaticul ei soţJim, Isabelle n-ar fcrezut că e adevăratdupă toţi aceşti ani

dar el o convinseseDestul de straniu

Amélie primisesituaţia cu calm. — Am întâlnit-o

acum, bunico, şsunt bucuroasă



spusese ea. Ea emama mea şi am sămă gândesc mereula ea în felul ăsta

dar suntem străineN-am ştiut ce să-

spun. Ea nu ştienimic despre minesau despre viaţamea... şi, de unde săîncepi? Cum să



ajungi la zi? Bunicoaproape că mă bucurpentru că nu ştiucum să mă port.

Isabelle s-a simţittristă pentru ea

căci ea câştigasedoar ca să piardăimediat.

— O să o maedem, Amélie, î



spusese ea. Matârziu... când ai săfii mai mare. Într-obună zi, o să a

nevoie de mama taşi atunci o să te

duci la ea.Au părăsit cu toţiParisul în aceeaşdupă-amiază, cupărere de rău. Lu



Sebastião şi luRoberto, care erausurprinşi, Isabellele-a spus că s-a

decis să vizitezecastelul şi apoi să

călătorească spresud, în Italia. O sămergem la Florenţaşi la Veneţia, lepromise ea.



Sunetul unor paşgrăbiţi se auzi dinspatele holului şacesta se umplu

brusc de copii. Eraualiniaţi de ambele

părţi, în timp ce ocălugăriţăzâmbitoare veni săsalute oaspeţii.

— Ne cerem



iertare, se scuză eaam vrut să fim gatacând veniţdumneavoastră.

Copiii au plănuitcum să vă salute

dar vă aşteptamceva mai târziu.Patruzeci de feţe

tinere le zâmbeaucurioase, în timp ce



intrau în holspunând în cor:

— Bună ziua.Cea mai mică

fetiţă, trăgându-şrepede şosetele în

sus, îi oferi luIsabelle un buchetde flori de câmpculese dimineaţadevreme în pădure



şi pe pajiştile dinurul castelului şlegat cu fundeuşoare, subţiri.

— Ce drăguţ espuse Isabelle

sărutând faţa copilede patru ani. Suntcele mai frumoaseflori pe care le-amăzut vreodată.



Parfumul lorfamiliar, plin desoare, îi reaminti depajiştile de

primăvară şi depădurile cu covoare

de clopoţei. — Ne-am gânditcă ar fi mai plăcutdacă înşişi copii-ar conduce, spuse



sora Agnes, deşibineînţeles, n-ar fnevoie. Dacăpreferaţi, puteţi să

ă plimbaţi pe undereţi... nu vreau să

ă tulbur.Isabelle o luă demână pe copila depatru ani.

— Nu-mi pot



închipui un modmai bun de a-mizita vechea casă

decât în compania

copiilor, răspunse eacu un zâmbet, când

porniră prin holApoi, aş vrea săi z i t e z capela

singură.



***Amélie se

strecură pe uşa

micii capele şi seîntoarse pe aleeacare ducea la casteloprindu-se unmoment să se uite

la monumentufunerar al familie

d’Aureville



Suprafaţa demarmură pală eraîmpodobită cuîngeri cu aripi, care

sunau din trompetespre slava

Domnului, în timpce heruvimi plinuţse jucau pe marginiBuchetul de flori decâmp stătea la baza



monumentului, subinscripţia: „Î amintirea soţulu meu , Jean -Paul şi

iului meuCharles .” Dintr-o

pornire, Améliealergă prin iarbă

spre mormântîntinzându-şi trupupe el şi punându-ş



obrazul cald pemarmura rece.

— Te-aş fi iubitşopti ea. Sunt sigură

că te-aş fi Iubittată, dacă te-aş f

cunoscut.Se dădu înapoiuitându-se la îngeride parcă s-ar faşteptat la vreun



semn că ei au auzito, apoi se întoarse şmerse cu paşi uşoriprin iarbă, spre

şoseaua care duceala castel.

Isabelle dorise săfie singură un timpîn capelă, şi Amélieo lăsase în liniştecu amintirile



Linişte, se gândAmélie, mergândîncet pe şoseaua cupomi galbeni ş

erzi, asta simt euaici. Sunt aproape

de tatăl meu, aici acrescut el, cunosctoate locurile astea şoseaua, malu

râului, terasele cu



flori – din poveştilecare mi s-au spus. Eca şi când ar fi casamea. Iar acum, am o

mamă adevărată, nudoar un vis cu

umbre. O să necunoaştem mai bineîntr-o bună zi, dardeocamdată, suntmulţumită. Ştiu



cine sunt. — Amélie!Roberto îi făcea

semne din capătu

celălalt al tuneluluînfrunzit, iar ea

începu să alergearuncându-se înbraţele lui, în timpce el o prinse şi oînvârti în aer.



— Roberto, suntatât de fericităstrigă ea. Locul ăstae minunat, pare că

îţi limpezeşte toateproblemele.

Braţ la braţ, ei seduseră în vale, larâu.

— Mi-ar plăcea săstau aici o veşnicie



spuse el, în timp cese uitau la raţelesălbatice ce pluteaupe apă. Şi, adăugă

pentru sine, nu mareau să-l văd

niciodată pe Diego.Părul lui Amélieplutea în vânt şi eaarăta gata să zboareplină de energie



nestăvilită, gatapentru orice avea săse întâmple încontinuare.

— Amélied’Aureville, spuse e

moale, te iubescrei să tecăsătoreşti cumine?

Ochii e



chihlimbarii sedeschiseră marisurprinşi, avândapoi un aer de atâta

încântare şi defericire, încât e

trebui să o sărute pegura zâmbitoare. Earâse sub sărutul luşi, eliberându-sealergă pe mal ş



rămase acolo unmoment, uitându-sela el, râzând cu obucurie pură.

— Bineînţeles căam să mă căsătoresc

c u tine, strigă eatriumfătoare,întinzându-şibraţele desfăcutespre cer. Totdeauna



m-am gândit să măcăsătoresc cu tineRoberto de SantosEa sări în aer

exuberantă,bucurându-se ca un

animal tânărprimăvara. O voface când împlinescşaptesprezece ani.

El urcă în fugă



malul spre ea, iar eafugi râzând pecărare, întorcânduse să se uite la el

tachinându-l. — Totdeauna am

putut să alerg marepede decât tine, îstrigă ea pesteumăr.

— Nu, nu poţi



strigă el, ajungând-odin urmă. Vezi?

El o apucă de braţşi o întoarse râzând

spre el, ţinând-o înbraţe, în timp ce ea

îi acoperea faţa cusărutări. Apoi, el osărută, luându-gura ei dulceproaspătă, în a lui



îndrăgind-o când ease strânse mai multîn braţele lui. Astaera fericirea

adevărată şi acumera a lui. Nu-l va ma

edea niciodată peDiego.



Capitolul

25Jim şedea pe

terasă cu ziarul pegenunchi, uitânduse în jos, prin



grădină, undeLéonie era ocupatăsă aranjeze un stratde pansele, în juru

pomului lui BébéChocolat stătea

întinsă pe iarbă, înapropiere, lenevindla soare. El puteaauzi slab vocea luLéonie, care vorbea



cu pisica. Zâmbiprobabil că îi vorbeadespre Amélie

orbise mereu de

Amélie, de când seîntâlniseră,

săptămâna trecutăspunându-şi că nuavea dreptul să fietristă, pentru căacum măcar o



ăzuse, ştia cumarată fiica ei, cumsună glasul ei, cesimţea când o

îmbrăţişa, cum eracând o săruta, ş

simţea că, într-obună zi, o varevedea. Într-o zicând avea să fieliberă şi Amélie va



avea nevoie de eaor fi împreună.El nu ştia de unde

apăruse o asemenea

convingere, deşi cucâtva timp înainte o

expediase pe Améliedin Paris.Se uită din nou în

ziar. Anunţul eraacolo, iar titlu



spunea totul.„Léonie s-

căsătorit în secret ..acum este doamn

James Jamiesonsoţia unui miliona

american care s ocupă d

roprietăţi .” Ezâmbi, citind; de ceoare toţi oamenii de



afaceri americanerau „milionari”pentru europeni?Oricum, ştirea

apăruse, în sfârşit. — Jim. Ea îi făcu

semn cu mâna. Măduc sus pe şosea, săiau scrisorile. Cere-doamnei Frenardnişte cafea



proaspătă dacă vreişi nişte brioşe, căsunt moartă defoame.

El puse jos ziaruşi intră în casă

Iubea casa asta totatât de mult ca şea. Îi plăceauzidurile răcoroasegroase, albe, ş



podelele cu plăci deteracotă, coridoarelearcuite şi ferestrelelungi cu jaluzele

erzi; îi plăcea cefăcuse ea aici

punând covoare mope podelelelucitoare, tablourinteresante pepereţi şi fotoli



confortabile, cuperne, pentruodihnă. Era cuadevărat un cămin

Trecu pe lângăcamera lor

Fereastra eradeschisă spre soareiar razele luminaustatueta luSekhmet; era tot cu



faţa spre perete. — Aproape că te

am învins, îşi ziseel, mergând ma

departe pe coridor.Bucătăria mare

răcoroasă, mirosea amirodenii şi a florşi a pâine proaspătăPe o masă de bradcurată, erau o



grămadă de căni şde coşuri, iar obucată de miestătea într-un vas

marinându-se în vinşi frunze de dafin

Asta e cina, se gândel mulţumit, tăinduşi o bucăţică decarne din şuncaafumată, din



cămară. — Doamnă

Frenard, strigă elputeţi să ne faceţi o

cafea?Ea intră zâmbind.

— O să vi-o aducafară, pe terasă. — Mulţumesc... ş

nişte brioşe, te rogpentru Léonie.



Se întoarse peterasă, bucurânduse de ritmul leneş azilei.

Léonie şedea dejala masă, citind o

scrisoare. — Nimicimportant, spuse eadoar o scrisorică dela Caro. A, şi ma



este una pentrutine, de la Marsilia.

El o deschiserepede, era de la

Şantierul nava Legrand . Bărbatu

pe care îl căutaenise săptămânatrecută să ceară oslujbă, dar nurevenise să înceapă



lucrul. El îşi ridicăprivirea, jubilândEra primul contactreal. Dacă acesta era

omul, era în viaţă şse afla aici, în Sud

În sfârşit, era peurmele lui. Se uităla Léonie, care îşcitea scrisoarea, şpuse biletul lui în



buzunar, cu atenţieÎncă nu-i va spunenimic, o să aşteptepână va fi sigur.

***

Gérard deCourmont se

bucurase deplimbarea spre

Insula Saint-Louis



Cerul era de unalbastru fără norisoarele strălucea şfiecare vrăbiuţă de

oraş, fiecareporumbel, se înfiora

de parcă s-ar fi aflatîntr-o uliţăînfrunzită, la ţarăParisul era viu şi serevărsa pe trotuare



portărese încălţatecu ciorapi negri şcu fulare, stăteau îndreptul intrărilor

tricotând fragileachete albe

dantelate, pentrucopilaşi, muncitorilucrau fără cămaşăîn căldura nouă şfete cu obrajii roşii



cu rochii drăguţelargi, flirtau cutineri în cămaşăaşezaţi la mesele

cafenelelor cuterasă, pe sub

castani înfloriţiara aproape căenise dincolo de

casa mare din insulaSaint-Louis.



Valetul închiseuşa în urma luilăsând afară luminasoarelui, iar bucuria

lui faţă de ziuaperfect albastră

dispăru. Aici nuexista veseliaînceputului de varăci doar măreţiaimaculat lustruită a



multor ani morţi. — Tatăl mei e

acasă? întrebă emergând prin hol

paşii lui răsunând întăcere.

— O să-l găsiţi înbiroul lui, domnulerăspunse Bennett.

Uşa biroului eraînchisă, aşa că e



bătu şi intră. Tatălui ridică privireafără să zâmbească:

— Gérard, spuse

el, nu te aşteptamsă te întorci decât

mâine.Vocea lui eraobosită şi arătaprost dispus, deparcă întreaga



bucurie dinfrumoasa lume deară de afară î

părăsise pentru

totdeauna. Aratăacum, aşa ca atunci

când a muritArmand, se gândGérard.

— Am prinsferibotul de noapte



spuse el, păstrânduşi vocea veselă, împare bine că amreuşit. E o zi atât de

frumoasă... nu eceva mai frumos ca

Parisul primăvaraM-am gândit să iauprânzul larestaurantul dinBois. Nu vrei să vi



cu mine, tată? Amputea sta afară peterasă să bemîmpreună o sticlă de

in, ţi-ar face bine.Nu mă aşteptam

se gândi el, să-spun vreodatătatălui meu că i-arface bine ceva.

— Nu ştiu



Gérard. Gilles luănişte documente depe birou, aşezândule cu exactitate în

faţa sa. Am de lucru — Hai, tată, lasă

treaba, măcar odată. Mi-ar faceplăcere să fiu cutine.

— Chiar aşa?



Întrebarea avea onuanţă deamărăciune şGérard se încordă

furios. Ce aşteptaoare de la el? E

mută ziarul de pefotoliul de lângăbirou şi se aşeză.

— Mi-ar faceplăcere să te iau la



masă la prânz, tatărepetă el. E o zfrumoasă şi m-aşbucura să fiu cu

tine. — Îmi pare rău

spuse Gilles obositlăsându-se pe spateşi închizând ochiiDa. Mi-ar plăceaAcordă-mi doar un



moment, să terminde scris nota asta.

Gérard luă ziarulEra împăturit cu

grijă, la ştireaprivind dezvăluirea

căsătoriei secrete alui Léonie cu undomn James HomerAlexander JamiesonIII. Deci, asta era



Cum poate să-i mapese de o femeie pecare abia dacă ozărise în şaisprezece

ani? Ce fel defemeie trebuie să

fie? Cât de adâncăera această emoţieoare, se minună elşi de ce lăsase să-distrugă viaţa?



— Apropo, spuseGilles, ridicându-şprivirea, l-amîntâlnit pe prietenu

tău, Sebastiãoaseară, m-a rugat să

ţi spun că e la Ritz . — Sebastião? Darce naiba face aici?Plecase în Braziliaabia de câteva luni.



— Era cu fratelelui, mai tânărRoberto, la Théâtr de l’Opéra . O

aşteptau peerişoara lor

Fuseseră laconcertul de adio alui Léonie.

Gérard îl privsurprins. Nu-l auzise



niciodată pe tatălui rostindu-numele. Poateacum, că o pierduse

în sfârşit pe Léoniea accepta lucru

acesta şi va începesă-şi trăiască dinnou propria luiaţă. — Curios, spuse



el vesel. Ultima datăcând am fost cuSebastião, am văzuto pe Léonie la

Voisins şi atunci s-aurat că era

imaginea tinerei luerişoare... sau căAmélie arată exactca ea. A spus că etulburător, ar f



putut aproape să-fie mamă.

Monsieur se uităla el. Ce spunea

oare? Exista oerişoară, Amélie

care arăta caLéonie? Gâtul i seuscă şi vocea lupăru răguşită, cândpuse întrebarea.



— Verişoara luSebastião... cum azis că o cheamă?

— Amélie. Are

doar şaisprezeceani, dar e nebun

după ea. O cheamăAmélie d’Aureville.Durerea ca o

crampă îi alergă prinbraţ şi în umăr, aşa



ca în seara când sedusese să o caute peLéonie la han. Gillesgâfâia, lăsându-se pe

spătarul fotoliulude piele verde. În

toţi aceşti ani ar fputut s-o aibă, eraacolo, la Rio, cuSebastião. AhDumnezeule, fusese



atât de prost, atâtde stupid, să nu-şdea seama. Toţaceşti ani pierduţi

Şi acum, era aici laParis. Dacă ar putea

pune acum mâna pefată, ar avea-o, încele din urmă, peLéonie. Durerea semută spre umăr ş



spre piept şi ţipăcând o simţi în juruinimii, aceeaşdurere ascuţită

arzătoare.Gérard sări în

picioare. — Tată, ce este?Ochii lu

Monsieur îi întâlnirăpe ai lui; erau în



agonie şi uimiţi. — Bennett, urlă

Gérard, alergând înhol, cheamă imediat

doctorul. Tata efoarte rău bolnav.

Valetul se grăbi latelefon. — Tată!Gérard vorbea

blând acum, dar



Monsieur nu-l puteaauzi. Respira scurtşi gâfâia greu, ţineaochii închişi şi faţa

îi era albă, matăsub părul viguros

argintiu. — Oh, tată, spuseGérard, luându-mâna rece, nuînţelegi că te-a



Capitolul

26Micul şantier

naval de la margineaNisei era doar oadunătură de



magazii, aşezateaproape de malumării. Zgomotuunui fierăstrău

bâzâia în şantier şdoi oameni care

lucrau la chila unebărci cu pânze dereo şase metri îş

ridicară privirile dela treaba lor, când



Jim se opri lângă ei. — Iertaţi-mă că vă

întrerup, spuse el cuun zâmbet.

Franceza lui aveaun puternic accent

american şi eraprecară. Totdeaunastârnea suficientăcuriozitate ca săatragă atenţia pe



care o dorea de lamuncitoriiindiferenţi dinşantierele navale

Acelaşi efect îl aveaşi bancnota pe care

o ţinea întinsă, cunumele scris pe ea. — Caut un bărbat

spuse el. Îl cheamăMarigny. E un tip cu



părul roşcat, solidcam gras, s-ar puteaspune.

Bancnota dispăru

în salopeta albastră. — Păr roşu, spuse

muncitorul, daăsta-i MarignyLucra aici.

— Lucra? — Da. A fost



concediat acum ooră... pentrubăutură. El n-a fostniciodată cu

adevărat beat lalucru, dar totdeauna

lua câteva pahare. Îfăcea agresiv, ştii, îndimineaţa asta, s-acertat de prea multeori – şi cu şefu’. Aşa



nu poţi păstra oslujbă, nu-i aşa?

— Se pare că nuspuse Jim, scoţând

altă bancnotă şţinând-o ma

departe. Ştiţi undelocuieşte? — Ai venit prea

târziu. A plecat dejaOricum, niciodată n



a stat mult înacelaşi loc. Trebuiesă fi avut trecamere diferite, în

puţinele săptămâncât a fost aici. S-a

dus la Paris, a zis căacolo o să aibă banmulţi, bani pentrucare n-o sătrebuiască să-şi rupă



oasele muncind, canoi, proştii. Enebun, zise elscuipând cu dispreţ

pe nisip. Dacă îcauţi, sugeră e

brusc, s-a dusprobabil la gară săprindă trenul deParis.

— Mulţumesc



mult, strigă Jimmergând cu paşmari prin şantier.

Trenul următor

spre Paris era ladouăsprezece. S-ar

putea să ajungă latimp.Jim îşi zări prada

când trecu debarieră; o siluetă



solidă, cu o cămaşăalbastră, de lucruţinând o micăaliză, târându-se pe

peron. Jim îl urmărcând se urcă într-un

agon de clasa a II-aal trenului de Parisapoi merse după epe peron, trecând deagonul respectiv ş



uitându-se înăuntruca din întâmplareMarigny luaseultimul loc. Oameni

stăteau deja pecoridor, iar

conductorulcontrola biletele. — Paris, spuse el

perforând biletul luMarigny, şi trecu



mai departe.Se ducea la Paris

să capete banii careîl aşteptau acolo

banii „pentru carenu trebuia să

muncească”. Sepărea că, în sfârşitMarigny ieşea dinascunzătoare. Seducea la Paris, să-



găsească pe Gilles deCourmont.

Jim merse peperon, luă un loc la

un vagon de clasaI-a, şi se gândi care

a fi următoareamișcare. Brusc, totui se păru simplu şclar. Nu era nevoiesă-i pună în faţă lu



Monsieur dovadacrimei lui; o va faceasasinul în locul luiŞi putea pune pariu

că Monsieur vaplăti. Zâmbi. Atunc

a fi momentul să-aducă la cunoştinţălui Monsieur că eştie totulAmeninţarea cu



denunţarea crimelui era teribilă. Îşscoase ceasul marede aur din buzunar

şi se uită la elDouăsprezece.

Trenul pleca exactca de obicei. Arputea să se relaxezeşi să se bucure de omasă de prânz. Va f



o zi foartesatisfăcătoare.

***Marie-France deCourmont îşi sorbeaceaiul dintr-o ceaşcăde o infinită

fragilitate, cumodele de

trandafiri fără să-



facă nicio plăcereGérard îi citeatatălui său ziaruliar ea se uita la ei

cu răceală. N-ar ftrebuit să vină aici

Gilles nu însemnanimic pentru ea – şpresupunea că nicea pentru el. O să-ăd numai ca o



datorie de familie, îavertizase ea peGérard, când acestao rugase să vină la

el. Gérard rămăsesetăcut, iar ea se

întrebase dacă eputea înţelege ceînsemnase viaţa ealături de tatăl luiîn toţi aceşti an



schimb, îşi dedicasetoată grija şdragostea copiilorei.

Gilles se uita pefereastră, ascultând

presupunea earaportul detaliat aunei unificări întredouă companisiderurgice, pe care



i-l citea Gérard. Eafusese sinceră cândîi spusese că mabine murea el în

accidentul acela şnu Armand, iar

acum, el păcălisemoartea a douaoară. Nimic nu-putea învinge.

Profilul lui pe



fundalul pal acerului era încontinuare aroganttot puternic

oricum, fusesetotdeauna un bărbat

frumos. El se lăsă pespătarul scaunulucu rotile, pe care îura, îmbrăcat la fede imaculat ca



totdeauna, cuaceeaşi cămaşă îndungi, o cravată demătase frumos

legată de valetul luicăci mâinile lu

tremurătoare nuaveau putere nicpentru o treabă atâtde simplă – nu puteasă ţină nici ziaru



destul de nemişcatca să-l poată citiPicioarele, încălţateîn pantofi lucraţi de

mână, bine lustruiţifuseseră aşezate

frumos pesprijinitoare decătre valet, iarpantalonii, perfectcălcaţi, îi acopereau



picioarele pe care nule putea folosi. Ceeace nu reuşise să facăaccidentul de

automobil realizaseatacul de cord ş

paralizia ce i-aurmat. Gilles eraparalizat de lamijloc în jos. Şi maera încă un lucru ş



mai groaznic, Gillesîşi pierduse voceaNimeni nu ştia dece. Doctorii ş

specialiştii în bolilede nervi s-au

preocupat deaceastă problemătimp de trei luni, şnu au ajuns la nicioconcluzie. Poate că



îşi va reveni, cânda trece şocul, î

spuseseră ei luGérard; e posibil.

Gilles întoarsecapul să se uite la

soţia sa şi privirile lse întâlniră. La ce segândea el oare? seîntrebă ea. Nu puteaşti. Nu putea să



scrie, pentru că îtremurau prea taremâinile, şi nu puteaorbi.

Ea se ridicăgrăbită.

— Gérard, trebuiesă plec, spuse eaevitând privirea luGilles.

— O să te conduc



până acasă, mamăGérard lăsă josziarul. Mă întorcmai târziu, diseară

promise el, luândmâna tatălui său

pentru un momentAm să-ţi mai citescatunci. Sau ai vreasă iau bilete la unteatru sau la un



concert?Gilles clătină din

cap şi continuă săse uite pe fereastră.

Gérard îşi privtatăl cu tristeţe. Nu

ieşea niciodatăRefuza până şi să fiedus în parc – atâtera de disperat deruşinea de a f



infirm.Marie-France se

opri la uşă. — La revedere

Gilles, făcu ea.Ştia că el o putea

auzi, dar el nu făceanici un semn. Eaştia că n-ar ftrebuit să vină.



într-o clădire, înfaţa gării, dar acoloera o casă cu camereieftine de închiriat

Era clar că luase ocameră şi îşi lăsase

bagajul acolo, apoieşise, gata deacţiune – sauaproape gata. Maîntâi, făcuse o vizită



la barul Augustine apoi la barul Miche şi apoi la alte câtevabaruri. Omul lui bea

mult, nu încăpeaîndoială în privinţa

asta, iar tipul de laşantierul navazisese că asta îl facesă fie agresiv. Poatecă doar îşi făcea



curaj pentru treabace-i stătea în faţăProbabil că el esteucigaşul lui Charles.

Se opri, cândMarigny stătu puţin

în faţa porților mariclădiri particulareMarigny ezită unmoment, apoi setârî prin curte ş



urcă treptele lateÎntinse mâna ştrase clopoţelulbătând din picioare

în timp ce aşteptanerăbdător.

Valetul deschiseuşile grele şMarigny îi zise ceva

aletul dădu din capşi încercă să închidă



uşa. Jim traversăstrada, încetinindpasul, şi trecu pelângă poartă, privind

scena. Un servitorenise în ajutoru

aletului şi încercausă-l facă pe Marignysă plece, dai el ţineapiciorul în uşă. Maera cineva în hol



Era Gilles deCourmont, într-unscaun cu rotileDeci, era adevărat că

era infirm. Uşa seînchise brusc şi e

rămase să priveascăun moment saudouă. Marigny eraînăuntru.



***Gilles se

confruntă cu

Marigny dincolo debiroul lui. Erausinguri. Bărbatuorbea, îl ameninţa

Desigur se gândi el

e şantaj. AhDoamne, Verronet

de ce a trebuit să



mori pe râuAmazon? Am nevoiede tine, acum! Doar

erronet ar fi ştiut

cum să rezolvetreaba asta –

erronet ar fi fostocea lui, mâinilelui; nu era nimenaltcineva în care săse încreadă. Nimen



căruia să-i pese.Marigny umbla

prin cameră, plin deîncredere. Cine s-ar

fi gândit că bătrânua fi în starea asta?

Ei, era doar cu atâtmai uşor, nu-i aşa?El putea să totorbească ş

bătrânul bastard



nici măcar nu-putea răspunde. Arputea fi cea mauşoară treabă din

iaţa lui. — O să mă duc la

ea, ameninţa el. Osă-i spun totul. Osă-i spun ce-ai făcut nu ţi-ar plăcea

asta, nu-i aşa?



Acum ea efaimoasă... şi bogatăApoi adăugăştergându-şi

sudoarea de pecarnea buhăită a

feţei lui spâne, cumâneca de lacămaşă; desigur căar trebui să mă ducşi în altă parte... la



fiul tău – sau lasoţie.

Se duse la omăsuţă şi luă sticla

de whiskyturnându-şi din

belşug. — Vrei? întrebăel, fluturând sticladelicată, de cristaeneţian.



Rânji la chipulipsit de expresie alui Gilles, cândsticla ajunse pe

podea, spărgându-seîntr-o mie de

ţăndări cu unclinchet delicatrăspândind whiskyul pe vechiul covorchinezesc.



Gilles simţi cumîi curge transpiraţiape şira spinăriicând se împinse ma

departe de masa delucru, manevrând

neîndemânaticscaunul cu rotile, întimp ce se chinuiacu cheile la sertarude jos, din stânga, a



biroului. AhDoamne, de ce eatât de greu, de cenu vor mâinile mele

să facă ce vreau eu?Cheia intră în cele

din urmă în broascăşi, trăgând cu greusertarul se deschiseSe aplecă într-oparte şi băgă mâna



înăuntru. Ţineatotdeauna acoloceva bani, nu ştianiciodată când

puteai avea nevoiede bani lichiz

pentru afaceri – saupentru şantajadăugă el furios. Seuită cu fascinaţie lamâna sa care



tremura cândîncerca să sestrângă în jurupachetului de

bancnote, de parcănici nu era mâna lui

Cu o ultimătresărire, reuşiobosit, îşi retrasebraţul, odihnindu-şil pe genunchi.



Gilles se dăduînapoi, din cauzamirosului acru detranspiraţie ş

băutură, cândMarigny se aplecă

asupra lui. — Mulţumesczise el luândbancnotele şbăgându-le în



buzunar. Mulţumescfoarte multdomnule duce.

Marigny începu să

râdă, când seîndreptă spre uşă

dând cu piciorul însticla spartă, dindrum.

— Se zicedomnule duce



spuse el oprindu-selângă uşă, căDumnezeu îi loveştepe cei păcătoşi. Ei

de dumneata s-aocupat, cu

siguranţă. Îşmângâie cu unrânjet buzunarucămăşii. Am să măîntorc, promise el



când o să se termineăştia.

Ah, Doamne, segândi Gilles. Ah

Dumnezeule, o săină înapoi, şi eu n

am nicio putere. Numă pot mişca, nupot vorbi. Nu pot săscap de el în niciunfel. O să trebuiască



să stau aici şi săaştept, întrebândum ă când o să vinăiar – şi cui i-aş

putea spune. Gillesse uită mut, la uşa

închisă.

***Marigny vizitase

deja trei baruri



când ajunse la Şas Zero Unu de lacolţul aglomeratestrăzi Ponsard. Jim

îl urmă înăuntru. Ese aşeză în capătu

opus al sălii şcomandă un scotchsorbindu-l încet, cuprivirea aţintităspre omul lui



Marigny şedeasingur la bar, bândwhisky, fără sădiscute cu nimeni

Oare reuşise săobţină ceea ce

dorise? De undeputea să ştie? Văzucă mai comandăîncă o băuturăMarigny îşi duse



mâna la buzunarucămăşii şi scoase unraf de bancnote. Î

dădu una

barmanului, care oprivi surprins

înainte de a se ducecu ea la casa demarcat, şi seîntoarse cu o mânăde bancnote, ca rest



Marigny îi dădusebarmanului obancnotă mare, decprobabil că reuşise

să-l şantajeze peMonsieur.

Marigny se ridicăbrusc, răsturnândpaharul cu whiskyca un om grăbit şse îndreptă spre uşă



Mersul lui, în nodnormal legănatdevenise manesigur şi se

împiedică petreaptă, întorcându

se să o priveascăacuzator, înainte dea păşi pe trotuarJim îl urmăaşteptând să vadă ce



a face încontinuare – era clarcă acum era preabeat ca să

orbească. Oare sea duce la camera

lui să doarmă şi să-treacă?Marigny se repez

din nou înaintepornind pe stradă



hotărât,îndreptându-se sprebarul din faţă, exactcând o maşină dădu

colţul străziPonsard. Jim avu

timp să vadă groazade pe chipuşoferului, înainte camaşina să-l loveascăpe Marigny



trântindu-l de-alatul străzii. Trupumare, moale, părususpendat în aer

minute în şirînainte de a se

prăbuşi la pământcu un zgomot careîţi făcea rău.

Maşina lovtrotuarul şi se opri



conducătorul eaplecându-se şocatasupra volanuluiJim traversă în fugă

strada, spre locuunde zăcea Marigny

cu faţa în sus, pemargineatrotuarului. Aveaochii deschişi şi eramort. O mână ma



ţinea încă strâns unteanc dinbancnotele luMonsieur şi ele se

risipiră uşor, unacâte una, pe strada

murdară, mânate deânt.Deci, Marigny o

făcuse! Monsieurplătise bani



şantajului. Vaaştepta în fiecare zca Marigny să seîntoarcă, se va

întreba în fiecare zdacă se va întoarce

a sta acolo, înscaunul lui cu rotilemut, infirm şsperiat – speriat căsecretul lui se va



oricine altcinevaeşuase. Monsieurera lipsit de putere.

Jim se uită la

chipul asasinului luCharles d’Aureville.

— Ei, LéonieJamieson, murmurăel, asta-i răzbunareata.



Cartea a

doua

1910 - 1919



Capitolul

27 Amélie alese

pentru rochia ei denuntă o tafta albăbogată, iar



materialul somptuosîi dădea siluetei eînalte, subţiri, unaer regal. Ea aştepta

răbdătoare, în timpce croitoreasa î

strânse bluza întalie, bucurându-sede amploarea fustecare foşnea pesteupoanele înfoiate



Îşi desenase easingură rochiaaplecându-se, cuXara şi Isabelle

asupra unorfotografii şi schiţe

până când îi reuşcum dorea. Douărânduri de volanemărgineau decolteuşi mergeau în jos, pe



mijlocul mânecilorscurte, încreţite, iardecolteul îi lăsaliber gâtul, pentru

frumoasele perle pecare i le dăduse

mama ei când eradoar un bebeluş. — Hai să

încercăm voalulspuse Xara, ridicând



cei zece metri de tude mătase careforma baza dantelede Bruxelles, veche

de un secol, pe careIsabelle o purtase la

nunta ei, ca şmama şi bunica emai înainte. Ea şdoamna Delfinaaşezară voalul pe



capul lui Amélieprinzându-ldeocamdată cu ocoroniţă de flori de

mătase, deşi, în ziuanunţii, Amélie avea

să poarte flori deportocal. — Perfect

murmură XaraRoberto o să se



îndrăgostească detine din nou.

Imagineareflectată a lu

Amélie se uita la eao străină – fragilă, în

nori de mătase, detul şi de dantelă –emoţionată desemnificaţia albulude mireasă. Peste



trei săptămâni, aveasă fie senhoraAmélie Castelo deSantos, o femeie

măritată. Soţia luRoberto. Întreaga e

iaţă va fi diferităEa şi Roberto îşpetreceau tot timpuîmpreună, fiecaremoment pe care-



avea liber îl petreceacu ea, iar Diegopărea să fi dispărutdin vieţile lor, de

parcă n-ar fi existatniciodată. Ş

Roberto era atât dediferit acum, atât detandru, de iubitorÎncă o mai tachinadar într-un alt mod



iar adeseatachinatul şocurile lor seterminau cu

săruturi şmângâieri care

deveneau tot mapasionate, maexploratoare, pemăsură cedescopereau o nouă



fascinaţie, fiecarepentru trupuceluilalt, iar Améliedescoperi în ea

însăşi o nouăpasiune.

Roberto eratotdeauna cel carese reţinea, deşi, segândea ea cuinovăţie, ar fi dorit



mai mult; dorea cudisperare ca el să nuse oprească dinsărutări, dorea

strania atingere amâinilor lui care î

erau totuşi atât defamiliare. AşteaptăAmélie, îi spunea elsărutându-i obrajiînroşiţi, curând vom



fi căsătoriţi.Bătaia în ușă o

trezi din visare. — Bună, strigă

Sebastião, pot săintru?

— Nu, nudomnişoară, n-areoie. Doamna

Delfina alergă la uşăîn panică. Nu



trebuie să vadămireasa în rochieînainte de nuntă.

Amélie izbucni în

râs. — Dar nu e

mirele, zise ea, eSebastião.

— Amélie!Arăta atât de

tânără în splendida



rochie de mireasă, ofată în prag de adeveni femeiemireasa care sperase

totdeauna că va fi alui. Sebastião

inspiră adânc; eramai bine că plecapână la nuntă, căcera prea dureros săstea şi să privească



la fericirea ei. — Am venit să-m

iau rămas bun, ziseel. Nu m-am

aşteptat la orepetiţie cu mireasa

în rochia de nuntă. — Ei, întrebăAmélie, ce părereai?

— O să fii cea ma



frumoasă mireasă pecare a văzut-oreodată oraşul Rio

o asigură el, şi toţ

bărbaţii vor fi geloşpe Roberto.

Amélie roşi. — Bineînţeles cănu vor fi, astea-sfleacuri. DarSebastião, ţi-ai luat



rămas bun? Undepleci?

— Scap de toateplanurile astea

nebuneşti de nuntăNimeni nu poate

orbi de altceva şîntrucât aici vornăvăli hoarde dinfamilia Santos, euplec să prind un pic



de linişte la fermăatâta timp cât mapot. Mă întorcpentru nuntă.

— Sebastião – faţaei era încă aproape

de a lui şi ochii eerau îngrijoraţiSebastião, ai să fiîn continuareprietenul meu, da?



reau să spun, dupăce am să măcăsătoresc?

Sărmana, draga de

ea, nu ştie că nu vamai fi niciodată

acelaşi lucru. — Bineînţeles căda. Îi mângâieobrazul, liniştitorŞi oriunde am să fiu



în lume, aştept săprimesc acelescrisori complete cumici desene, deş

presupun că, încurând, ai să-m

scrii despreminunaţii tăbebeluşi.

— Bebeluşi! strigăAmélie speriată de



această idee. — Femeile fac

copii, ştii doar. — Da, dar încă nu

până nu mai cresc. — Vai, Amélie

Sebastião o strânseîn braţe, în ciudaprotestelor îngroziteale doamnei DelfinaMicuţă Amélie



şopti el, ai crescut.El o sărută pe

ârful nasului. — Ne vedem la

biserică, strigă elaplecându-se s-o

sărute pe Xara, îndrum spre uşă. Ease gândi că vocea lupărea mai veselădecât îi era faţa



Oare Sebastiãosperase şi el laAmélie? Şi oareAmélie n-ar fi făcut

mai bine să-l aleagăpe el? Oftă. Erau

întrebări ipoteticeprosteşti. În fondAmélie era aceeacare trebuia sădecidă.



Doamna Delfinaîmpături cu grijărochia în uriaşa ecutie şi, fără

măreţia ei demătase, Amélie era

din nou ea însăşi. — Ah, sărmanăOnça, strigă eaalergând spreferestrele mari



duble, care dădeauspre terasă, a fostlăsată afară tottimpul ăsta.

— Foarte bine amfăcut, murmură

doamna Delfina. Nicnu vreau să măgândesc ce puteauface ghearele ei dinoalul ăsta.



Puiul de jaguarstătea întins laumbră, cu picioareledin spate întinse

drept şi capusprijinit pe labele

mari din faţă.Balustradeleerandei proiectau

dungi pe blana cremlăsând să se



întrezăreascăfrumoasa culoarechihlimbariu-roșcatăpe care o va căpăta

când va ajunge lamaturitate; se uită

la Amélie cu ochitrişti ai unei pisicţinute afară.

— Eşti supăratăOnça, i se adresă



Amélie, şi nu teînvinovăţesc... voiadoar să vezi ce sepetrece înăuntru

nu-i aşa?Felina îşi ridică

urechile, speranţarevenindu-i înpriviri.

— Vino, dragamea, murmură



Amélie, luând-o înbraţe şi sărutându-locul moale, exactdeasupra nasului e

lucios. Laba egreoaie se ridică

ucăuşă, dar Amélieo prinse, înainte dea ajunge la faţa ei.

— Nu, nu, OnçaNu, până nu o să



înveţi că gheareletale pot să-mi facărău.

Felina stătea cu

burta-n sus înbraţele ei, relaxată

ca un copilaş, întimp ce ea îmurmura, o gâdilasub bărbie şi îmângâia blana



înfoiată. — N-am mai văzut

niciodată aşa cevase minună Xara

Creatura asta ţi-edevotată. Nu ştiu ce

o să se întâmplecând o să creascăprea mare şi o sătrebuiască sărenunţi la ea.



— Să renunţ laOnça? Vai, Xara, naş face astaniciodată.

Xara se uită cuîndoială la felină. Nu

fusese bucuroasăcând Edouard i-odăruise înainte denuntă. Ştia cesentimente avea



Amélie pentru pisicşi acest mic jaguarera adorabil. Dar vacreşte şi va deven

un animal puternic. — O dresez, spuse

mândră AmélieUite, deja merge lapiciorul meu. Felinao urmă ascultătoareoprindu-se când se



opri ea. Încă n-aînvăţat să se aşezedar o să-nveţe. Nutrebuie să te

îngrijorezi, Xaramultă lume ţine

aguari ca animalede casă, sunt cuadevărat credincioşstăpânilor lor.

Onça se răsturnă



pe spate, întinzândo labă spre panglicape care Amélie i-oclătina în faţă.

— Onça, spuse eaiubitoare, tu eşti ce

mai frumos cadoude nuntă, dintretoate.

***



Roberto îşi crodrum prin piaţaaglomerată, chiar şla ora asta matinală

cu negustori, hamalşi cumpărători, ca ş

el, care cumpăraupentru magazinerestaurante şhoteluri. Era oracinci dimineaţa şi e



se afla acolo, ca înfiecare dimineaţă înultimele două lunica să înveţe cum să

cumpere produsep e n t r u Hote

d’Aureville şi pentruPavilion . Era unudintre aspectele„învăţării meseriei”cum îl numise



Edouard. Îşi băgămâinile în buzunareurmărindu-l peajutorul şefulu

bucătar de laPavilion care stătea

aplecat deasupragrămezilor decreveţi şi testainetele dacă erau

coapte. Roberto



discutase deja cu edespre cantităţiînvăţând că risipasau cumpărarea une

cantităţi prea marputea însemna ruină

financiară rapidăpentru unrestaurant. Nimicnu se risipeaniciodată la Pavilio



şi totul era totuşdeosebit deproaspăt.

— Am să mă

întorc la bucătărieacum, domnule

Roberto, îi strigătânărul bucătar. Măaşteaptă cu astea.

Roberto se întinseobosit. Nu era uşor



să se scoale înfiecare zi la patru şumătate. Totuşmerita, se gândi el

făcându-şi drumprintre tarabe

înapoi în stradăTrebuie să cunoascăfiecare latură a unuhotel pentru a-administra, de la



cumpăratullegumelor, lasupravegherearestaurantului, de la

procedeul cel mapotrivit de a saluta

oaspeţii, la ţinereacontabilităţii. Iar decând începuse sălucreze la Hote d’Aureville



descoperise că îinteresa fiecareaspect al acestuia. Îor trebui doi ani

considera el, ca săstea pe lângă

Olvidor şi abia apoa putea să fie unbun administratorde hotel. Atunci, vaputea lucra oriunde



în lume – în FranţaElveţia, poate chiarşi în Anglia. Îşaminti cu durere de

anii pe care nu-petrecuse la Oxford

Fusese vina luDiego; nu, nu eraadevărat, fusesepropria luslăbiciune, care î



făcuse să piardăexamenele aceleacruciale. Dar plătisepentru asta, lucrând

câteva luni la fermă.Se uită la ceas

când deschise uşacafenelei MiltinhoAvea exact timppentru a lua o cafearapidă, înainte de a



se întoarce.Cafeneaua era

surprinzător deaglomerată, un

amestec de oamende piaţă, care luau

micul dejun dupăziua lor grea demuncă, începutăpentru unii de lamiezul nopţii; alţi



erau oameni denoapte, cei pentrucare ziua nuîncepea, ci se

termina noaptea.Uitându-se la

feţele lor, îşi amintde el însuşi dupăasemenea nopţiamărăciunea,regretele. Slavă



Domnului că toateastea aparţineautrecutului. Acumiaţa lui era Amélie

iaţa lui frumoasăsimplă şi curată.

— Ei, bună!Vocea familiarăera veselă şRoberto îşi dăduseama, fără să se



uite, cine era. — Cum te simţ

logodit? Puţin caîngrăşatul înainte de

tăiere?Roberto înghiţ

cafeaua fierbintedintr-odată şi scăpăceaşca înfarfurioară.

Diego puse o



mână pe braţul lui. — Te deranjează

dacă stau jos? Înfond, suntem

prieteni vechi, nu-aşa?

Îşi trase scaunumai aproape de alui Roberto,

— Am vrut să vinsă te văd, de când



am citit anunţuldar am fost plecatmultă vreme dinoraş – Recife

Bahic... ici, colo –ştii tu.

— Eşti invitat lanuntă, spuseRoberto băţos, cupărinţii tăi. Mamamea a trimis



invitaţia.Ochii lui Diego

străluceau amuzaţisub sprâncenele

negre, dese. — Ştiu. Şi cum a

să te descurciRoberto? Mă refer lacăsătorie – în fiecarenoapte aceeaşfemeie?



Ochii albaştrlimpezi ai luRoberto întâlnirăprivirea întunecată

a lui Diego şi o miede amintiri trecură

prin această privire. — Cred că trebuiesă ştii, spuseRoberto răguşit, cămă căsătoresc cu



Amélie pentru că oiubesc.

Îi evită ochiiluând ceaşca goală

scurgând-o încă odată. Să facă orice

numai să evite să-privească pe Diego. — O iubeştiocea lui Diego era

dispreţuitoare. Ce



contează dragosteapentru unul ca tine?Ştii că eşti altfelRoberto, amândo

suntem.Căsătoreşte-te, dar

ai să regreţi.El se aplecă maaproape şi Robertoputu mirosi înrespiraţia lu



duhoarea deCachaça stătutăŞtia cum trebuie săfi fost noaptea lui

aproape putea gustamângâierile care au

fost depuse dinabundenţă pe carnealui Diego.

Roberto se ridicăbrusc, răsturnând



scaunul în grabă, iaroamenii seîntoarseră săprivească, în timp

ce trecea pe lângă eîn drum spre uşă.

Diego îl urmă. — Am să vin lanuntă şi am să măport bine, promitDar am avut



probleme la fermă şam nevoie deajutorul tău.

Roberto continua

să meargă. Diego segrăbea alături de el

orbind în timp ceumblau. — E vorba de tata

spuse el. Ştii ce greui-a mers, în ultimi



ani. Dumnezeu ştiede ce nu a vândutferma când a pututdar s-a agăţat de ea

cu toate necazurileşi a ipotecat-o toată

până la ultimuhectar. Şi casaAcum nu poate plătşi perceptoriameninţă să vină să



preia totul.Roberto se opri

Teo Benavente eracel mai vech

prieten al tatălui luiDe ce nu ştiuse că

are asemeneaprobleme? — Dar asta-

îngrozitor, trebuiesă-i cerem tatălu



meu să-l ajute. Ştiucă i-ar împrumutabanii ca să plăteascăipoteca.

Diego se uită fixla el.

— Da, ar face-oDe altfel, Roberto, aşi făcut-o. Doar căse pare că... mă rog..„s-au pierdut” pe



drum. — Ce vrei să

spui? Unde suntbanii?

— Tatăl tău mi-adat mie cecul, ca

agent al tatălui meula Rio. Ridică dinumeri cu un zâmbetslab în colţurilegurii. Eu am procură



de la el. A fost uşorsă mi se plăteascămie banii. Am făcutcâteva investiţii –

am crezut că am săfac avere – totuşi, se

pare că am jucatgreşit... şi ştii cât derepede dispar banii –câţiva aici, câţivadincolo...



— Nu putea forba doar de

„câţiva” baniIisuse, Diego, cum

ai putut face una caasta? L-ai ruinat pe

tatăl tău!Diego zâmbi, cufaţa lui finăatrăgătoare, calmăşi nepătată de



distracţiile denoapte sau demustrări deconştiinţă.

— Mă ştiiRoberto, ai spus

totdeauna că nusunt bun de nimicDar acum eproblemaperceptorului



mulţi pentru matârziu, doar ca sămai amân puţinlucrurile. Am nevoie

de ajutorul tăuRoberto.

— Nu, spuse cufermitate. N-am săte ajut.

Diego mersealături de el.



— Ba da, o să măajuţi. În fond, vresă te însori cuAmélie, nu-i aşa?

Roberto încetinpasul.

— Ce vrei săspui?Stătură faţă-n

faţă, nepăsători faţăde trecătorii care î



împingeau, trecândpe lângă ei, stradafiind acumaglomerată.

— N-aş vrea sătrebuiască să-i spun

adevărul despretine, Roberto. Vreausă zic că aş dori cuadevărat ca voi dosă fiţi fericiţi.



Zâmbetul luDiego era inocent caal unui copilaşteptând cu

mâinile în buzunarerăspunsul lu

Roberto.Cum putea oaresă fie atât derelaxat? se întrebaRoberto. Mă



şantajează! Ce săfac? Ce pot să fac?

— Nu e pentrumine. Diego

schimbă tactica. Epentru tata. Ştiu că

am greşit – foarterău. Dar acumtrebuie să-l ajut. Şam nevoie ca tu sămă ajuţi.



— Ce vrei să faceu? întrebă Robertobăţos.

— Am nevoie de

ceva bani. O sătrebuiască să fac

rost de cât poţi mamulţi. Diego segândi la seiful de lahotel. Roberto aveaacum acces la el. O



s u m ă substanţialăRoberto.

Nu va spune ocifră limită, ci îl va

lăsa pe Roberto săfacă lucrul ăsta. E

aşteptă reacţia luRoberto, dar nu seproduse niciuna.

— Şi vreau să vicu mine la fermă



adăugă el. O să amnevoie de ajutor cuperceptorul, s-arputea să nu mă

creadă pe cuvântTu poţi să-i spui că

eşti administratoruproprietăţii tatălutău şi că el estegarant. O să tecreadă.



Gura lui Robertose strâmbă.

— Nu! Am să-ţfac rost de bani, dar

nu merg cu tine. — Bineînţeles că

ai să mergiZâmbetul lui Diegoera triumfător; ştiacă va câştiga. Va fca pe vremuri



Roberto – doar nodoi, împreună.

Şi, se gândi el însinea lui, n-o să te

mai întorci laAmélie, când voi f

terminat cu tineT e - a m prinsRoberto de Santos.

***



Diego eraîncântător. Erablând şi vorbeafrumos, nu mai avea

nimic dinmanipulatorul

lăudăros, plin deîncredere, în timpucălătoriei sprefermă.

— Treaba asta m-a



schimbat, îi spuse elui Roberto. Ştiu căam greşit şi trebuiesă-mi răscumpăr

greşeala faţă de tataN-am să mai fac

niciodată aşa cevaÎţi promit.Zâmbetul lui era

atrăgător şi ochii îstrăluceau de



sinceritate, astfeîncât Robertoîncepu să se întrebedacă era adevărat.

— Îţi mulţumesccă ai venit cu mine.

Diego puse mânape braţul luRoberto, atingându-uşor, iar şocucontactului trecu



prin tot corpul luRoberto. Nu vapierde niciodatăacele amintiri

oricât le-ar îngropaîn cotloanele minţi

lui. — Hai să fim iarprieteni, pledăDiego. Necunoaştem de o



iaţă, hai să uitămtrecutul, Robertohaide. Mâna lui sestrânse mai tare pe

a lui Roberto. Dămâna cu mine.

Trenul îi lăsă încel mai apropiatorăşel şi eînchiriară nişte capentru ultima parte



a călătoriei, ca săpoată călări directevitând drumul lungpe şosea, Diego

ştiind că pe acolotrebuie să o fi luat

perceptorul. Drumuera uşor, dar eracald şi Roberto fumulţumit cândajunseră în sfârşit la



drumul care mergeape margineaplantaţieiBenavente. Ma

aveau încă vreocâţiva kilometri, dar

pentru prima oarăDiego arătaîngrijorat. Oare să-fi scăpat ei peperceptor? El dădu



pinteni calului şpraful uscat sări desub copiteleacestuia. Abia la

bucăţica de pădurede la marginea

fermei îl ajunserădin urmă pe bărbatla câţiva kilometrde casă. Se întunecaşi era clar că se



pregătea săînnopteze acolo. Îşlegase calul şi adunalemne ca să aţâţe

micul foc pe care îaprinsese. Le făcu

semn cu mâna, caun salut, când seapropiară.

Diego se uită la ede pe cal.



— Oare nu-ţi daseama că încalcproprietatea?

— Sunt în drum

spre fermădomnule, dar n-am

rut să ajung acolonoaptea târziuStăpânul e un ombătrân, n-am vrutsă-l tulbur. O să mă



duc mâine.Diego lovi sălbatic

şi perceptorul seînvârti, când

lovitura bruscă îatinse într-o parte a

capului. — N-o să te ducnicăieri, spuse Diegocu dispreţ.

— Iisuse, Diego



Roberto sări de pecal. Ce faci?

— Dă-te la oparte, Roberto, lasă

mă să mă ocup eu înfelul meu, de ăsta.

Diego descălecă şse apropie de bărbatcare se ascundeadupă Roberto.

— Vreau doar s



orbim despre tatămeu, spuse Diego cuun ton marezonabil.

Roberto îurmărea cu

neplăcere. Părearece şi raţional, deparcă depăşiseizbucnirea iniţialăde furie.



— Tatădumitale? Voceaperceptorului erarăguşită de teamă.

— Stăpânul, cepe care urmează să-

izitezi mâinedimineaţă. Scoaseteancul de bani dinbuzunar – banii luRoberto. Plănuiesc



să-ţi plătesc cedatorăm; în fond, nurei decât banii, nu-

aşa?

— Adevăratdomnule, o fermă nu

e de mare folospentru nimeni, înziua de azi. Dacăaveţi baniiperfectăm plata.



Roberto se uită labanii din mâna luDiego. Era tot ceavusese în bancă, iar

totalul reprezentarezultatul unor

evenimente defamilie, dintr-o viaţăîntreagă: daruri deziua de naşteremici moşteniri de la



mătuşi decedatedepunerea făcută debunicul lui în ziuacând se născuse el

Cel puţin, se gândel obosit, vor fi bine

folosiţi, dacă ajutaula salvarea plantaţielui Teo Benavente.

— Hai, spuseDiego raţional, să



stăm lângă foc şi sădiscutăm. Am aici osticlă, ne-ar prindebine o băutură.

Îi trecu sticlaperceptorului, care

bău cu seteştergându-şi gura cudosul mâinii, tuşindcând whisky-ul îarse pe gât.



Diego i-o oferi luRoberto, carerefuză, apoi Diegoluă şi el o

înghiţiturăzdravănă.

— Hai să ne uitămla documentele aleadomnule, ceru el.

Ei aşteptarăstânjeniţi în lumina



pâlpâitoare afocului, în timp ceDiego examinăactele. Era foarte

întuneric şumezeala î

cuprindea; micpicături de ceaţăieşeau din pământucare se răcorea

egetaţia măruntă



mişuna de activitatenocturnă şi, îndepărtare, lătra uncâine.

Diego mai trase odată din sticlă.

— Ei bine, omulespuse umblând lacingătoare am banipentru tine chiaraici. Brusc, braţu



lui îl apucă pebărbat de gâttrăgându-i capul înspate. Un cuţit

subţire străluci lagâtul bărbatului.

— Ai să pusemnătura aicidomnule, spuseDiego, ţinând hârtiaîn faţa ochilor



omului. — Diego! Ce faci?Roberto se ridică

în picioare într-o

clipă. — Stai pe loc, î

avertiză Diego, cuocea la fel deascuţită ca şi cuţitudin mâna lui, onuanţă de plăcere



din ochii luînsoţindameninţarea.Roberto se opr

făcându-i-se dintrodată teamă. Ţi-am

spus să mă laşi sămă ocup de asta înfelul meu.

— E o chitanţă încare se spune că ţ



s-au plătit baniiSemnează.

— Dar nu mi-aplătit banii

domnule. — Exact... Vrei să

semnezi sau teucid?Vocea bărbatulu

tremură. — Semnez, dacă



îmi dai banii.Diego râse ş

împinse cuţitul maaproape. O picătură

de sânge apăru pegâtul bărbatului şi e

luă repede hârtiaocea lui sesubţiase de frică.

— Am s-o semnezdomnule.



Diego îşi relaxăstrânsoarea şi îdădu perceptoruluun toc.

Îi zâmbi luRoberto.

— Ţi-am zis cătotul va fi în regulă!Roberto simţi un

al de uşurare.Perceptorul ţinu



hârtia cu o mânătremurătoare. Diegoo citi, apoi oîmpături cu grijă ş

o puse în buzunarSe aplecă înainte ş

Roberto zărstrălucirea cuţituludin mâna lui, întimp ce el tăie curatşi repede beregata



perceptorului.Sângele sări pe

foc, în timp cebărbatul căzu fără

zgomot în faţă, înfoc, iar Roberto, cu

un ţipăt răguşit, îapucă, trăgându-înapoi din flăcări.

— Doamne, Diegoce-ai făcut? urlă el.



— L-am omorâtbineînţeles. Vocealui Diego era calmăîn timp ce ţinea

cuţitul în foc ca să-cureţe. Ce altceva

puteam face? — Mi-ai spus căoiai să discuţi cu

el, că vom puteaorbi cu e... să facem



o înţelegere cu el.Diego era de un

calm rece şraţional.

— Nu poţi ajungela o înţelegere cu

nenorociţii ăştia, orplăteşti, ori... iarpentru el, veniseremea lui „ori”. Nu

înţelegi, Roberto



am chitanţasemnată... omul, purşi simplu, dispare

or crede că a fugit

cu banii sau că afost jefuit. Se

întâmplă mereu. Şnimeni n-o să ştiece-am făcut noi.

— Ce-am făcutnoi ?



Diego râse. — Păi, ai fost aici

nu-i aşa? Eşti tu şcu mine, Roberto

Am salvat plantaţiatatălui meu – asta-

tot ce conteazăAcum, tot ce avemde făcut este săscăpăm de el.

Roberto se uită la



cadavrul scăldat însânge de lapicioarele lui.

— Să scăpăm de

el? Trebuie să finebun, Diego.

Tremura de şoc şîi era rău. — Bineînţeles că

nu sunt nebun. Suntdoar practic. Îm



stătea în cale şi miar fi făcut o mulţimede neplăceri. Astaera soluţia perfectă

Acum hai, trebuie sămă ajuţi să-

îngropăm. — Nu pot, şoptRoberto. Nu pot faceasta.

Diego înconjură



focul şi puse mâinilepe umerii luRoberto.

— Sigur că poţi

Roberto, spuse eaproape patern

Haide, nu-i chiaratât de greu. O săsăpăm o groapă şi osă-l îngropăm cumtrebuie. Nu-l putem



lăsa aici, să-găsească cineva, căo să avem amândonecazuri. În fond

nimeni n-o să ştiecine a făcut asta, tu

Roberto sau eu, nu-aşa?Ochii lui Roberto

se lărgiră de groazăcând Diego scoase



nişte sape din sacude la şa.

— Haidecomandă el, hai să

terminăm treaba.Roberto înţelese

brusc realitateasituaţiei şi ce seîntâmplase. Nufusese un actiolent declanşat de



tensiuneamomentului: Diegoplănuise aceastăcrimă de la început

şi plănuise să-implice şi pe el, ca

să nu aibă nicioscăpare. O imagine afeţei inocentezâmbitoare, a luAmélie îi veni în



minte lui Robertoai, Doamne

Dumnezeule! Opierduse pe Amélie

Acum Diego nu-i vamai da drumu

niciodată.Luă sapa şi îurmă pe Diego înegetaţia măruntă ş

începu să sape în



mergem la tinespuse Diego în celedin urmă, dând cupiciorul în

rămăşiţele foculuiTatăl meu nu ştie că

sunt aici şi e mabine să nu ştie. Aşadacă îl întreabădespre ceva, o săpoată să spună



adevărul: n-a văzutpe nimeni şi acasănu erau decât el şmama.

Drumul călarepână la ferma Do

Santos l-au făcut întăcere şi, când aăzut în sfârşit

ferestrele luminateale casei, lu



Roberto i se păru cănimic nu arăta maprimitor şi masigur. Totuşi, se

gândi el cudisperare, pentru

mine nimic nu vamai fi cum a fost.

***Tia Agostinha era



foarte bătrână acumdar tot era reginagospodăriei şi ea fuaceea care se grăb

în hol, ca să-i salute — Roberto, zâmb

ea şi îşi desfăcubraţele, e o surprizăpentru bătrâna tamătuşă. Vino aici şsărută-mă.



— Sunt cammurdar, TiaAgostinha. Robertose aplecă să o

sărute. Am călăritdrum lung, mai bine

să mă spăl. — Cine-i celălalt?întrebă ea, uitânduse în întuneric, înspatele lui.



— Sunt doar eumătuşă Agostinhazise Diego zâmbind.

— A, Diego. Bine

intraţi amândoiArătaţi rău. Uite la

noroiul de pepodea... şi asta ce-i?Agostinha îi atinsehaina. Sânge! Eştrănit?



Roberto îîmpinse mâna.

— Nu, nu... nusunt rănit. Nu-

nimic, mătuşăAgostinha, doar o

zgârietură. Mă ducsă mă curăţ. — O zgârietură?

Cu atâta sânge?Roberto se uită la



cămaşa lui, undesângeleperceptorului seuscase, devenind de

un roşu închisruginiu. Îi ven

greaţă. Trebuia să-şfi scos haineleastea!

Sebastiãodeschise uşa



biroului. Cine puteafi oare, la ora astade seară? Intră înhol, unde stătea

Roberto cu faţa albăşi zburlit, cu Diego

în urma lui. — Ce s-aîntâmplat? întrebăel îngrijorat. Cefaceţi voi doi aici?



Roberto se clătinăşi genunchiîncepură să-cedeze.

— Agostinhatrebuie să fie rănit

exclamă Sebastiãoalergând să-l prindăcând el căzu lapodea. Doamneuită-te în ce hal e



Diego, ce s-aîntâmplat?

— A căzut de pecal, minţi Diego

olubil. Cred că eraobosit şi n-a văzut

creanga joasă, cândam mers prinpădure. L-a dat josde pe şa... de aia eaşa plin de noroi.



Sebastião îi rupsecămaşa lui Robertoi-o desfăcu şi se uităla pieptul lu

neatins. Încet, îridică braţele şi î

examină. Nu eranicio rană. Robertodeschise încet ochişi vru să se ridice.

— Ajută-mă



afară, iar TiaAgostinha se agităîn jur, cuîngrijorare.

— Spune-mi, ce sa întâmplat, dragu

meu? spuse ea. Laso pe bătrâna tamătuşă să te ajute.

Roberto se aplecăînainte, punându-ş



capul în mâini. — Nu poţi face

nimic, spuse eobosit, acum nimen

nu mai poate facenimic. E prea târziu

— Despre ce-orba? întrebăSebastião. Mai binespune tu, Diego – şpun pariu că orice



este, tu eşti cauza! — Ce vrei să

spui? sări DiegoNimic rău nu s-a

întâmplat! Robertoe doar obosit şi prea

muncit, asta-i tot! — El n-a căzut depe niciun cal, înseara asta – şi tu ştiasta, spuse



Sebastiãoameninţător. Vreausă ştiu ce s-aîntâmplat.

— Nimic nu s-aîntâmplat, nimic

rău... — Ah, da, Diego

ceva e rău.Faţa lui Roberto

era îngrijorată.



Privirea lui Diegoera un avertisment.

— Roberto...

Sebastião întinse

mâna şi atinsepetele de pe cămaşa

lui Roberto. — Al cui sânge eăsta? Doamne, ceaţi făcut voi doi?

— Spune-i Diego



Trebuie să-i spunemce s-a întâmplat.

Privirea luRoberto era

neclintită. — Nu s-a

întâmplat nimic. Nuştii despre ceorbeşti, Roberto. E

un şoc, nu vezi?Ochii lui Diego



străluciră furioşcând se uită laSebastião.

— A căzut de pe

cal. O să se simtăbine, după o noapte

de somn.Roberto începu sărâdă.

— O noapte d somn ! exclamă el, o



noapte de somn. Nam să mai pot dormniciodată!

Diego se îndreptă

spre uşă. — Spune-i Diego –

sau îi spun eu!Diego se opri cumâna pe clanţă. TiaAgostinha se uitazăpăcită, simţind



pericolul şi violenţaîn atmosferă.

— Diego l-a ucisSebastião. El l-a ucis

pe perceptororbele ieşeau cu

greu din gâtul luRoberto, grăbiterăguşite. L-a obligatsă semneze chitanţapentru bani şi apo



i-a tăiat beregataSângele lui e pemine. Eu l-am ajutatpe Diego să-

îngroape pe bărbatuacela în pădure.

Toţi patrurămaseră paralizaţde vorbele luRoberto; chiar şDiego părea



incapabil să semişte.

— Aoleu, gemuAgostinha în liniştea

camerei, aruncânduşi braţele în sus

Crimă! A fost ocrimă!Sebastião era la

uşă, înainte caDiego să poată pune



mâna pe clanţă. — A, nu, spuse e

furios. Ai să staaici, Diego. Vreau să

aud ce ai de spus.Diego îşi strânse

braţele la piept şi sesprijini cu spatelede uşa închisă. Unzâmbet îi apăru încolţurile gurii.



— E adevăratspuse el moale. Lam ucis, am făcut-opentru tatăl meu..

avea să piardăplantaţia, ştii

Aceasta însemnatotul pentru el – caşi plantaţia voastrăa aparţinut familienoastre de generaţii



Dacă o pierdeaiaţa lui nu ma

avea niciun rostTrebuia să-l ajut

Sebastião. Vocea luera blândă ş

convingătoare. Cumputeam să-l văd pepropriul meu tatădistrus? N-am vrutsă-l omor pe omu



furat, i-a furat de latatăl nostru – şi dela propriul lui tatăApoi, când a văzut

rezultatul, apremeditat crima

asta. Pe mine m-aforţat – m-a convinssă vin cu el, dar eun-am ştiut că aveade gând să-l omoare



pe omul acela. Jurcă n-am ştiut! Amcrezut, pur şsimplu, că avea

nevoie de ajutor casă-l convingă pe

perceptor să maaştepte – i-amîmprumutat şi niştebani.

Sebastião se



întoarse spre Diego. — Dar tu l-a

omorât şi ai păstratbanii.

Diego scoaseactele din buzunar.

— Am chitanţaspuse el calm. Dupăcum poate vedeatoată lumea, i s-aplătit.



— Dar noi ştim cănu i s-a plătit, nu-aşa, Diego?

Vocea lu

Sebastião era plinăde dispreţ. Dorea să

i pocnească mutralui Diego, carezâmbea slab. Cum aputut Roberto să seamestece în aşa



ceva? — Bineînţeles

spuse Diego sigur pesine, n-o să

întreprinzi nimic înlegătură cu asta.

— Ce te face săcrezi? — Pentru că

Roberto e implicattot atât de mult ca



şi mine. Pot spuneoricând că el a fostcel care l-aînjunghiat pe

bărbatul acela, căpur şi simplu a

înnebunit, că băuseŞtie să bea destul debine, tânărul tăufrate, drăguţul, ştii..

— N-o să te



creadă niciodatăstrigă Sebastiãoîngrozit. Ai deja oreputaţie proastă la

Rio, poliţia va şti cătu ai fost acela

Roberto nu e fărăină, dar nu e unucigaş!

Diego se duse lacămin, sprijinindu



se cu nonşalanţă deel, împingând cupiciorul un buşteanla locul lui.

— Dar Robertoştie celălalt motiv

pentru care nu vaorbi nimic. Să-spun, Roberto?întrebă ebatjocoritor.



Roberto şedea caun condamnat careaşteaptă să cadăsecurea, iar

Sebastião se uită lael cu milă

gândindu-se laAmélie care sepregătea fericită denuntă, atât dedrăguţă în rochia e



albă, somptuoasă, şla tatăl şi la mamalui. Diego dezvăluialucruri pe care

niciunul dintre ei nutrebuiau să le afle

reodată – nu erasigur despre ceanume era vorbadar trebuia să facăceva ca să-



oprească. El turnăun pahar de băuturăşi i-l dădu luRoberto.

— Nu-mi poţspune nicio noutate

Diego, minţi el, şi ceai de spus nu vaschimba nimic înprivinţa arestăritale pentru crimă



Roberto a fost indusîn eroare de tine şpovestea lui sunăadevărat – ar fi uşor

de dovedit ce s-aîntâmplat cu bani

pe care ţi i-a dattatăl meu.Diego părea

stânjenit,ameninţarea lu



eşuase. — Dar cum

rămâne cu viitorusoţ al lui Amélie?

Mai sunt doarcâteva săptămân

până la nuntă. Ştatăl tău – cu el cumrămâne?

Furia îi înroşi faţalui Sebastião, când



îl apucă pe Diego deguler.

— Tatăl meu ţi-adat banii ăia, din

prietenie ca să văsalveze casa

mijlocul deexistenţă – pentrutatăl tău! Cumîndrăzneşti să-ameninţi acum? Ş



pe Amélie! Pe ea euşor să o răneştidar nu mai ai nimicde câştigat, Diego

Nu vezi că Roberto aterminat cu tine?

— E adevăratoare? Diego se trasede lângă SebastiãoE adevăratRoberto?



— E adevăratSpune ce vrei. Fă cerei. Nu vreau să te

mai văd niciodată.

Roberto închiseochii, de parcă se

aştepta la o lovitură — Am să fac oînţelegere cu tineDiego, spuse bruscSebastião. N-am să



spun nimic despretreaba asta, cu osingură condiţie: sănu te mai apropi

niciodată de familiamea. Ai banii lu

Roberto... foloseşte-ca să pleci din ţarăDacă nu faci astamă duc la poliţie. Şte avertizez acum



Diego, asta nuînseamnă că pestecâteva luni poţi săreapari şi că noi nu

om spune nimic. Asă stai departe de

Roberto şi deAmélie – pentrutotdeauna.

Privirea lui Diegoîl cercetă pe



Roberto, care stăteaîn continuarenemişcat în fotoliumare. El nu-şi putea

permite o implicarecu justiţia, chiar

dacă ar reuşi săscape cu argumentemai erau şi altecâteva chestiuncare atârnau



deasupra capulului, petrecute în Rioşi în Santos. Cu oultimă privire spre

Roberto, el seîndreptă spre uşă.

— Foarte bine, îspuse el luSebastião. O să plecMâine o să fiu pe unapor. O să-i scriu



tatălui meu şi o să-spun că ipoteca afost plătită dedomnul Do Santos ş

că eu am decis să-mîncerc norocul în

altă ţară, un timpNu se ştie niciodatăadăugă el cu unrânjet, s-ar putea săfie distractiv.



Agostinha sestrânse lângă peretecând Diego trecu pelângă ea, ridicându

şi superstiţioasăşorţul pe faţă, să se

apere de ochiul cerău.Roberto se uită

fix în foc; flăcărilemişcătoare deveniră



neclare în ochii luiîn timp ce ascultazgomotul uşii carese închise. În

sfârşit, seterminase.

— N-o să-ţi mapun alte întrebărispuse Sebastiãopentru că ai trecutprin destule în seara



asta. Nu vreauniciun fel deexplicaţii saumotivări – nu vreau

să ştiu nici măcar cea vrut să spună

Diego. Ştiu că nu afost vinovat denimic în seara astaşi atât e de ajunspentru mine. Dar un



singur lucru am săte întreb – ba nu, amsă te avertizezchiar, Roberto – ş

anume, că nimic dintoate astea nu

trebuie să-i facăreun rău luAmélie. Ce s-aîntâmplat în trecutnu trebuie să o



afecteze pe ea. Amfost clar?

Roberto dădu dincap, nefericit.

— Aş da orice –orice, Sebastião – să

nu-l fi cunoscutniciodată pe DiegoO iubesc pe Amélieştii asta. Nu i-aşface niciodată vreun



rău.Sebastião aprobă

satisfăcut din cap. — Foarte bine

spuse el ajutându-pe Roberto să se

ridice, hai să tebăgăm în pat, iarAgostinha o să-ţpregătească unul dinceaiurile ei de



plante ca să te facăsă dormi. Mâine o so luăm de laînceput.



Capitolul

28Nunta, ţinută în

minunata bisericăeche Nossa

Senhora de Gloria a



fost veselă şniciuna dintrepiesele de aur şargint de la altar n

au strălucit maradios decât faţa lu

Amélie, când i-aurat dragoste luRoberto. Încredereaei în fericire îi creaparcă o aureolă, în



timp ce mergea cumâna pe braţul luiînapoi pe culoaruplin de flori, în

acompaniamentulmuzicii de orgă ş

între feţelezâmbitoare a cincsute de rude şprieteni.

Clopotele sunau



bucuria lor, cândmirele şi mireasaperfecţi, tineri şputernici, blonzi ş

frumoşi, au ieşit lalumina soarelui în

ziua aceea cu un cermai senin caniciodată.

Isabelle, la braţului Francisco



Castelo de Santosurma pe culoarubisericii grupul deşase micuţe

domnişoare deonoare, toate

erişoare Do Santoszâmbind de bucuriascenei acesteia.

— Nimic nu măputea face ma



fericită, îi şopti ealui Francisco decâtsă-i văd pe aceştiadoi căsătoriţi. Mi se

pare drept să fie aşa ei au fost tot

mereu împreună.Francisco se uităcu mândrie la fiusău.

— Mă bucur că o



păstrăm pe Amélieîn familie, mi-ar fpărut rău să opierdem. Acum, ne

putem bucuraîmpreună de nepoţi

Isabelle.Ei râserăîmpreună la ideea căplănuiesc nepoţichiar înainte de a f



părăsit biserica, darea ştia ce voia el săspună. Familiile DoSantos şi d’Aureville

or fi unite prin mamult decât o

înrudireîndepărtată, acumcând Amélie secăsătorise cuRoberto.



Un cort mare seîntindea de la terasaPavilion -uluifamiliei, ajungând

până la grădinile dela restaurant, iar

oaspeţii stăteau pepodeaua de lemncare acopereapajiştea, bucurânduse de tot ce era ma



bun şi putea fi oferitd e Pavilion la onuntă. Roberto sestrăduise mult să

aducă muzicanţipotriviţi care să

cânte pentru ei, iaracordurile sambeloresele şi ale

cântecelor decarnaval se



amestecau, din cândîn când, cu valsurşi melodii romanticedin Europa ş

America.Edouard se uita la

fetiţa lui, acum ofrumoasă mireasăcalmă şi elegantă înrochia ei foşnitoaresalutând oaspeţii



râzând cu Robertode propriile lorglume, tăind tortuşi răspunzând la

toasturi şcomplimente cu un

farmec uşorneafectat, iar espera ca ea să fiemereu fericită ca înziua aceea.



— Vrei să dansezcu bătrânul tăutată? o întrebă el.

Îşi înfăşură braţu

în jurul eizâmbindu-le ochilor

ei frumoşi. — Ştii că sună caun clişeu, spuse elşi probabil că măcomport ca orice alt



părinte la nuntafiicei lui, dar mi separe că a fost abiaieri când te duceam

pe umeri, când cemai mare eveniment

al săptămânii eraapariţia unui noudinte sau cândtrebuia să-ţi pansămo nouă zgârietură la



genunchi.Amélie îşi sprijin

capul pe pieptul luisimţind asprimea

cămăşii lui albăapretată, sub

obrazul ei cald. — Eşti cel mabun tată pe care-poate avea o fată. Cem-aş fi făcut fără



tine? Îţi aminteştcât de geloasă amfost la nunta ta? Deunde era eu să ştiu

că tu şi Xara trebuiesă vă fi simţit aşa

cum mă simt euacum? — Să-ţi spun un

secret, şoptEdouard. Dacă ar f



fost oricinealtcineva în afară deRoberto, eu aş ffost un bărbat foarte

gelos.Amélie râse

încântată. — Bine, atunci numă simt chiar atâtde vinovată înlegătură cu tine ş



cu Xara. O umbră îtrecu pe faţă. Darmă simt vinovată înlegătură cu Léonie.

— Nu trebuiespuse Edouard

liniştit. Ar fi pututsă vină, Amélie, dara simţit că ar fi mabine – mai sigur – sănu vină.



Se gândi din noula scrisoarea luLéonie către el. Nua depăşi niciodată

teama ei deMonsieur, deş

bărbatul era acumefectiv infirm şretras. El încă îi madomina viaţa.

— Într-o bună zi



ne vom duce să oedem din nou

spuse Amélie cuhotărâre. Măcar ştie

despre Roberto, ştiecu cine mă

căsătoresc. Cu cinem-am căsătorit. Secorectă singurărâzând. Edouard, aşdori să o pot iubi –



reau să spun căsunt atât debucuroasă că amcunoscut-o, m-a

ajutat atât de multlucrul ăsta! De fapt

cunoscând-o în celedin urmă pe Léoniecred că asta m-afăcut să mămaturizez. De



îndată ce ea nu amai fost un misterm-am simţit însiguranţă. Vă

iubesc, pe tine şi pebunica, dar nu pot

spune că o iubesc pemama meaadevărată. E chiaratât de groaznic dinpartea mea?



— Nu e groaznic –e de înţelesEdouard îi zâmbîncurajator. Cine

ştie, poate într-o zo să vă cunoaşteţ

mai bine una pecealaltă. Între timpe ziua ta de nuntăAmélie de Santosnu trebuie să te



gândeşti la altcevadecât la propria tafericire.

Sărmana Léonie

se gândi elînvârtind-o pe

Amélie, astfel încâtfustele ei lungpluteau şi ea sesprijinea de braţului, râzând. Sărmana



Léonie, cât de multi-ar fi plăcut să seafle aici. Ea etotdeauna cea a

cărei fericire estesacrificată.

Roberto veni să-şceară mireasa. — E timpul să te

schimbi, Amélietrebuie să plecăm în



curând.Ea se strecură din

braţele lui Edouard. — Mă duc s-o caut

pe Xara să mă ajutespuse ea

întorcându-se să-zâmbească. Apodispăru.

Edouard îşi băuşampania, uitându



se trist din cortuînflorit, spre Ocean

aluri de smarald seînvolburau elegant

fluturându-şicrestele albe

înainte de a alunecaîntr-o mişcare linăpe plaja albă.

— Nu te îngrijoraEra vocea lu



Sebastião în spatelelui. Sunt sigur cătoţi taţii mireselorse simt ca tine.

Edouard seîntoarse cu un

zâmbet glumeţ. — Se vede? — Ţi se citeşte pe

faţă. Sebastião îdădu un pahar



proaspăt. Uite, hasă ne înecămnecazurile înşampanie.

— Şi tu? Privirealui Edouard era

curioasă. — Şi euSebastião îşi sprijincotul de parapetuterasei. N-a fost să



fie; de fapt, n-amavut nicio şansăniciodată. Ea l-aiubit totdeauna pe

Roberto. Eu suntdoar „prietenul ce

bun”, spuse egolind paharul. Şasta intenţionez sărămân.

— Sebastião, nu



mi-am dat seama...Vocea lui Edouard

era blândă, iarSebastião ridică o

mână, protestând. — A câştigat ce

mai bun, spuse euşor. Hai, Edouardcred că a sositmomentul săaruncăm orezul ş



petalele detrandafir.

*** — Amélie, spuseXara ezitând, întimp ce-i încheiafrumoasa rochie

albastră de in şi îdădea lui Amélie

pantofii asortaţi



bleu pal. O să tesimţi bine? Disearăreau să zic.Amélie se răsuci

cu ochii mari. — Vrei să zici, în

legătură cu sexul?întrebă ea zâmbindcu haz.

Xara roşi. — Bineînţeles că



mă voi simţi bineXara; de fapt, abiaaştept. E oare odeclaraţie foarte

obraznică din parteaunei proaspete

mirese? Am vrut caRoberto să facădragoste cu mine deluni de zile, dar el ainsistat că trebuie



să aşteptăm pânăom fi căsătoriţi.Luă impulsiv

mâna Xarei.

— E minunatXara! şopti ea. E ce

mai minunat lucrucare ţi se poateîntâmpla!

— Când iubeşti pecineva aşa cum î



iubeşti tu peRoberto, atunci aşaeste, replică eablând.

Amélie îl văzubrusc pe Edouard

într-o nouă luminăca pe un bărbatfoarte atrăgător, decare era îndrăgostităo femeie frumoasă



ca Xara. Ea îi zâmbXarei cu o nouăcomplicitate, întimp ce-şi băga

picioarele înpantofii cei noi.

— Sunt gata. Osărută brusc peXara. Îţi mulţumesc pentru tot. Sunt

foarte bucuroasă că



tu te-ai căsătorit cuEdouard.

— Şi eu la fel, ziseXara râzând. Ar f

mai bine să-mi aduncopiii, înainte de a

produce prea multenecazuri pe acolo.Gemenii, Vicente

şi Jean-Paul, aveaudoi ani şi erau



încântarea vieţii ei.Roberto o aştepta

pe Amélie la capătuscării Vile

d’Aureville şîmpreună se

întoarseră pringrădinile parfumatespre cort, sprefamiliile lor care îaşteptau. Mână-n



mână, Amélie maţinând încă buchetuei de mici trandafiralbi, împărţiră

sărutări de ultimmoment şi apo

plecară. Amélie seîntoarse, când seurcară în trăsura cupanglici şi cu opereche de ca



perfect albi, cucozile şi coameleîmpletite cu panglicasortate. Ea aruncă

uşor buchetul spreoaspeţi, alăturându

se râsetelor, cândacesta ajunse exactîn braţele luSebastião. El îtrecu unei micuţe



domnişoare deonoare.

— Uite micuţospuse el, păstrează

l. Înseamnă că vei fo mireasă fericită

într-o bună zi. — La revedere. Larevedere!

Saluturile veselerăsunau în aer, în



timp ce trăsura ieşîn bulevard şcontinua drumul pelângă Ocean

îndreptându-se spredebarcader şi spre

asul care îi va ducela New York, deunde vor coborî spreFlorida şi Key Westla Vila Encantada.



— Drum bundoamnă Castelo deSantos!

— Drum bun

domnule Castelo deSantos!

Zâmbetele lor îlegau de viitor. Eaera mireasa lui şi eera soţul ei. Şi nu oa părăsi niciodată.



***Amélie ezită. Să

poarte cămaşa denoapte de satinerde pal cu bretele

subţiri şi dantelăecru, sau pe cea albă

de bumbac, carecădea în pliseur

fine dintr-o platcă



pătrată, brodată cumici floricele?Brusc nervoasă dincauza satinulu

senzual, îşi trasecămaşa albă de

bumbac peste cap şse uită în oglindă, săadă cum arăta. Da

asta era bună, segândi ea, Oricum



totul era acoperitÎşi ridică fusta casă-şi scoatăpantalonaşii şi se

opri, cu mâna laelasticul din talie

Se uită la imagineaei din oglindă. Oaremiresele trebuiau săaibă chiloţi? Ce săfacă oare? Ah, Xara



dacă ai fi aici, acumastea suntîntrebările pe carear fi trebuit să ţi le

pun. Îşi lăsă fusta înos, hotărând să-ş

păstreze chiloţiiPărul îi trosnea deelectricitate, întimp ce îl peria şi înetezea cu



nerăbdare. De cetocmai în seara astase comportă atât derău? Probabil din

cauza aerului demare. Ei, asta-i. Nu

era niciun motiv sămai amâne, iarRoberto aştepta încamera cealaltăTotuşi, mai ezita



încă. E ridicol, îşspuse ea cufermitate. Nu e unstrăin acolo, afară

ci e Roberto. Şi nuasta am aşteptat

am dorit? Doar căacum, când a venitremea e cu totu

altceva. — Amélie! Te



simţi bine?Vocea lui Roberto

plutea spre ea de ladistanţă. Îş

îndreptă umerii şinspiră adânc.

— Aici sunt, îanunţă ea, mergândîn picioarele goaleprin dormitorRoberto purta



pijama albastră şpărul îi era proaspătperiat. Mirosea slaba colonie de citrice.

— Eşti foartedrăguţă, spuse el.

— La fel şi tuAvea o voce mică. — Şi speriată.Amélie se uită la

el cu vinovăţie.



— E-n regulăspuse Roberto cublândeţe, eşti doarobosită şi amândo

am băut cam preamultă şampanie. Ha

să stai aici, lângămine – aşa cumfăceam când eramcopii, îţi aminteşti?Îmi spuneai în



şoaptă, în pat, toatesecretele tale.

Se culcară pe patîmpreună, el ţinând

o cu braţul deumeri, protector

uitându-se în sus latavan. Vaporul marese mişca uşor sub eşi Amélie simţi cumi se relaxează



muşchii încordaţi. — Te-ai bucurat

de ziua nunţii taledoamnă Do Santos?

— Mi-a plăcutmurmură ea. Mi-a

plăcut în bisericăflorile albe şi toatedomnişoarele deonoare, atât dedrăguţe în rochiţele



lor roz înfoiate şi înpantofiorii de satinşi cu panglicile carecădeau în jos pe

picioruşele lorgrăsuţe; iar bunica

era atât de elegantăîn liliachiu, cupălăria aceea mareminunată, şi Luizacu Francisco şi Xara



doar Xara putea săpoarte roşu la onuntă, arăta ca opictură de Goya. Ş

Edouard! Ştiu, mi-apărut atât de rău

pentru el, Robertoarăta atât de tristde parcă m-ar fpierdut pentrutotdeauna, i-am



spus că nu era aşaŞtiu că el e cel mabun tată pe care-poate avea o fată.

— Ce ţi-a maplăcut? întrebă

Roberto,mângâindu-i părumoale.

— Ce mi-a maplăcut? Nu mai pot



să-mi amintesc..dar... totul.

— Dar eu ţi-amplăcut?

Amélie se răsucîn cercul braţelor lu

şi îl sărută uşor. — Ştii doar că teiubesc.

Roberto oînfăşură în braţele



lui. — Mai spune-m

din nou, şopti esărutându-i

pleoapele. — Te iubesc, şopt

Amélie.Pielea lui miroseaatât de bine! Limbalui trecu uşor pestepleoapele ei, iar ea



îşi ridică faţa pentrusărutul lui, simţindrăspunsul delicioscând gura lui o

acoperi pe a ei. Aşatrebuie să fie în rai

se gândi ea, cândmâna lui o mângâiepe gât. El îi ridicăpărul greu şi îşîngropă faţa în



căldura moale agâtului ei, sărutândo cu mare tandreţeţinând-o aproape de

el. Amélie aproapecă îşi pierdu

respiraţia, cu gândula ce va urma. Îiubea atât de multîncât atingereamâinii lui pe sân



se păru senzaţia ceamai naturală dinlume, aşa cumfăcuse Dumnezeu să

fie dragostea. Nimicnu mai conta

inhibiţiile dispărurăşi trupul ei răspunsela al lui şi ea sestrânse maaproape. Toate



grijile ei desprecămaşa de noapte şpantalonaşi parcă nar fi existat, nici nu

observase aproapeînlăturarea lor şi

când rămaseră goimâinile ei curioasetremurătoare, îcăutară instinctiv.

Era şi pentru



Roberto un începutera prima oară cândo relaţie sexuală eraîmbinată cu

dragoste. El înlăturăamintirile une

pasiuni mai brutaleiar tandreţea şrespectul pe care lesimţea pentruAmélie îl făcură ce



mai blând şi maînţelegător dintreiubiţi. Amélie stăteaculcată sub el, fără

să-şi dea seama căzâmbea în timp ce î

ţinea aproape, atâtde aproape acumEra minunat, ştiusedintotdeauna că aşaa fi. Ea nu ştia



dacă simţise cesimţise el în acemoment final, cândea deschise ochii ş

îi văzu faţacontorsionată de

pasiune, dar erafrumos.



Capitolul

29Nilul era încă

principalul drum aEgiptului; circulaţiade vase graţios



împodobite culămpi, era exact aşacum fusese de-alungul secolelor ş

dinastiilor. Léoniese trezise din zori

şezând pe punteafrumoasei caseplutitoare la Luxorprivind primele razeale soarelui de



dimineaţă careaurea stâncilemasive de la Deir alBahri şi Valea

Regilor de pe malude vest al râului

Faptul că numeleăii era şi numele eera unul dintremotivele pentrucare era aici –



acesta, dar şSekhmet.

— Bahri! Îspusese ea lui Jim

când se uitaseră peharta pe care o

descoperise înlibrăria engleză dinNisa, în urmă cu olună. S-ar putea calocul ăsta să fie ce



de unde a venit tatămeu? Cu siguranţăcă e prea neobişnuitca să fie doar o

coincidenţă. S-arputea să am rude

acolo... poate chiartatăl meu s-a întorssă trăiască acolo?

— Îţi dai seama căaşa ceva e puţin



probabil, răspunseseJim, practic catotdeauna.

— Da. Totuşi...

Ochii lui Léoniestrăluciseră cu o

asemenea speranţăîncât el nu o putudezamăgi. Trecuseprin destuleîncercări în ultima



reme. Numai eştiu cât o duruserefuzul de aparticipa la nunta

lui Amélie, deşidesigur, în afara

pericolului desprecare ea insista căeste real, amândoîşi dăduseră seamacă era o situaţie



imposibilă. Léonierecunoscuse buneleintenţii ale familied’Aureville de a o

invita, dar eaavusese puterea ş

tactul de a alege sărămână în umbră. Oduruse, nu încăpeaîndoială. Jim erabucuros că atenţia



e i fusese abătută dela gândurile la fiicaei, în dorinţa de a-şcăuta propriul e

trecut. Şibineînţeles, de a o

edea pe Sekhmet. — Foarte binecăzuse el de acordîn cele din urmă, hasă plecăm în Egipt



să vedem Templului Ptah şi statuiacelebră a luSekhmet. O să ţi-o

scoţi din minteodată pentru

totdeauna, Léonie!Era timpul caLéonie să se vindecede credinţa căSekhmet î



conducea destinul.Léonie îş

întoarse privireaspre malul apropiat

dincolo de grupul decase plutitoare

unde servitori cufesuri roşii erauocupaţi cu spălatupereţilor şi culustruirea unor



balustrade de alamădeja lucioase, sprepeisajul de deşertcare, în cele din

urmă, îşi dezvăluiaunei lumi interesate

comorile demultîngropate şsecretele zeilor luiDar nu şi secreteleei, încă nu. Erau la



Luxor de trei zile şîncă nu se putusehotărî să vizitezeTemplul lui Ptah ş

statuia lui SekhmetDe ce oare amân? se

întrebă ea. Tot îmspun mereu că o facdin cauză că vreaumai întâi să afludespre familia mea



ca să mă simt maegipteancă, maaproape derădăcinile mele şi de

trecutul meu. Daroare ăsta este

adevărul? Sau erateama? Iar dacă eteamă, atunci de ceanume mă tem?

— Léonie!



Jim apăru pepunte, cu o ceaşcăde cafea în mână. Sestrâmbă când o

gustă şi îşi trase unscaun alături de ea.

— Ei, ce planuravem pentru azi? — M-am gândit că

am putea vedeaalea Regilor; se



pare că mormintelesunt fascinante.

Privirea lui erasceptică.

— Fără Sekhmetazi?

— Nu astăzi, Jim.El sorbi din cafeaCel puţinmormintele vor fmai interesante



decât să te lupţi cubirocraţi care nu teînţeleg, în birourmizere, unde

entilatoareleletargice din tavan

nu făceau nimic casă înlăture călduracopleşitoare, ci doarrăspândeau un noustrat de praf peste



hârtiile uscate desecole. Piramide dehârtii seîngrămădeau pe

dulapuri şi pepodele, ivindu-se pe

la colţuri ca nişteturnuri aplecate, cumarginile răsucitePoate că una dintrehârtiile astea fragile



prăfuite,menţioneazămorţile şi naşterileunei familii numite

Bahri, dar el era mamult ca sigur că nu

or afla niciodată. — M-am gândit căne-am putea duce înunele sate dinregiune, spuse



Léonie. Am puteaorbi cu oameni, i

am întreba dacă ştiufamilii cu numele

Bahri. — Am să caut un

ghid care să poată fşi interpret, spuseJim, dar nu vreau catu să-ţi pui preamari speranţe



Léonie. Promite-mi.Léonie ştia că

exista doar oposibilitate

îndepărtată de a aflaceva.

— Promit, oftă ea.

***Habib Yassin avea

doar douăzeci ş



patru de ani, dar eradeja un ghid cuexperienţă. El eradupă cum le spuse

clienţilor săi, maacasă printre

mormintele ştemplele din trecutdecât în propria salocalitate.

— M-am născut



într-un secol greşitspuse el, ştergânduşi ochelarii decămaşă, când se

îndreptară sprealea Regilor. Ar f

trebuit să trăiesc întimpul dinastiei aoptsprezecea – şpoate chiar am trăitatunci.



Léonie îl privcurioasă.

— Ce vrei să spuiHabib?

Habib îşi puseochelarii strălucitor

pe nasul luformidabil. Ochii lurotunzi şi negri, cadouă cireşestrăluceau de



entuziasm în spatelelentilelor groase.

— Vechii egiptencredeau că, după

moarte, călătoreştprin lumea de

dedesubt şi, dacăsupravieţuieştiacestei călătorii, tenaşti din nou. Eumă simt atât de în



largul meu încultura antică, încâtuneori mă gândesccă asta s-a

întâmplat cu mineÎi zâmbi vesel lu

Léonie. O săînţelegeţi ce vreausă spun, când o săajungem lamorminte.



Nimic din cespusese Habib saufotografiile saucărţile, nu-

pregătiseră pentruimensitatea a ceea

ce vedeau. Templelemortuare ale regeluMontuholep al II-leaşi ale regineHatshepsut se



înălţau din fundalustâncilor masiveDeir al-Bahriimpresionante prin

mărimea lorcolosală şi prin

echime.Jim ţinu mâna luLéonie într-a lui, întimp ce Habib ţeseapoveşti din anu



1.100 î.e.n. De parcăs-ar fi întâmplatieri. Era imposibisă nu fii copleşit de

măreţia unui loccare era în acelaş

timp atât de vechi ştotuşi atât decontemporan.

Léonie se uitaprin lumina prăfoasă



a mormintelor, lafrizele pictateCulorile străluceauluminoase, a

teracotă şi coralturcoaz şi auriu.

— Nu sunt doarpoveşti şi legendemurmură Habibalături de eaOamenii aceştia au



trăit cu adevăratRegii aceştia aucondus, au avutcopii şi palate şi zei

lor anume. Degetului sublime anumite

detalii ale frizeiBărbatul pe care-edeţi, cu boii, a

existat, el a cultivatpământul ăsta, avea



boii ăştia... şi arătaexact aşa cum îedeţi acolo. — Am senzaţia că

parcă l-aş cunoaştezise Léonie.

— Istoria nu areechime, pentru cătrăieşte în toţoamenii, spuseHabib. Noi toţ



suntem pătrunşi deevenimentele dintrecut.

— O să mergi cu

noi, Habib? întrebăbrusc Léonie. Prin

sate. Eu trebuia sămi găsesc propriumeu trecut.

— Bineînţelesdoamnă.



Totuşi, el ezităJim îi explicasedorinţa ei, iar el, larândul lui, simţea că

nu va obţinerezultatele dorite.

— Dar satele numai sunt ce erauodată. Mulţi oamenau plecat să cautede lucru la oraş



Oamenii suntrăspândiţi acum, laCairo şi AlexandriaAu rămas puţin

acolo, doar morţii.Braţul lui arătă

spre morminte.Ochii lui Léonie îîntâlniră pe ai luJim. El ridică dinumeri, dar nu spuse



nimic. — Putem măcar

să încercăm, spuseea cu încăpăţânare

Apoi, mâine, vommerge la Karnak.

Şi la Sekhmet, segândi Jim. Însfârşit.

***



Léonie era culcatăîn patul ei şi se uitafix în tavan. Doarsfârâitul ritmic a

entilatoarelor dintavan şi clipocitu

blând al râului pelângă casa plutitoaretulburau tăcereadupă-amieziifierbinţi. Jim, întins



alături de eadormea pe burtătrupul lui gol fiindumed de

transpiraţie. Eaîntinse o mână, să-

atingă. Era prea caldca să stea aproapeunul de celălalt, cade obicei, şi ei îlipsea contactu



fizic. De ce îadusese oare aici, încăutareapotcoavelor de ca

morţi? Ea nu-şi vagăsi niciodată

familia, ştia astaacum. Satelefuseserădeprimante,copleşite de sărăcie



şi de muşte. În locsă o aducă maaproape de rădăciniimaginile femeilor

bătrâne, îmbrăcateîn negru, şi ale

caselor din chirpiciacum de neşters înmintea ei, ofăcuseră să se simtămai străină decât



atunci când totul nufusese decât un visag. Dacă acesta era

trecutul ei, atunc

ea nu simţea căfăcea parte din el. La

Cairo, da, înţeleseseoraşul cu străzilefierbinţi, aglomerateş i misterioase uliţesinguratice, şuk -ul



piaţa plină desplendori şi demirodenii, deamintiri ieftine ş

scarabei antici şprăvălioarele

sinistre ale cărorintrări îngusteduceau, ca printr-untunel, în camereîntunecoase, în care



se vindea nu se ştiece. Şi doamneleelegante aleoraşului, vopsite cu

henné , ale cărorrochii veneau de la

Paris, dar ale cărorcosmetice şparfumuri seproduceau şi seambalau chiar aic



î n şuk ; iar oamenide afaceri, orăşeniarătoşi, în costumede in proaspăt

călcate şi cu pălăripanama, cumpărând

podoabe de aurpentru amanteplinuţe, de laartizani care şedeaupe covoraşele lor, cu



picioareleîncrucişate,modelând cerceminunaţi şi coliere

cu modele anticecomplicate.

Léonie oftă. LaCairo, ea se simţiseo parte din oraş, daraici nu. Ea ştiaacum ce voise să



spună Habib. ValeaRegilor era mai viedecât satele. Poatecă bunicul ei a trăit

într-unul din acestelocuri şi a fugit ca

să scape detentaţiile trecutuluiLéonie nu şi-l puteaînchipui pe tatăl eaici, era mai uşor să



se gândească la el cala un tânăr atletîndrăzneţ, carefermeca fetele cu

ochi strălucitori, întimp ce călărea fără

şa, într-un circ, saupoate ca unul careavea anumitesarcini înmisterioasele intrăr



a l e şuk- ului dinCairo.

Dar cu Sekhmetcum rămâne? Să fie

oare şi ăsta tot unis? Brusc nu ma

putu aştepta. Se vaduce la Templul luPtah chiar azi, îndupă-amiaza astaSe uită la Jim, care



mai dormea întinsalături de ea. Ar fmai bine să se ducăsingură.

Se furişă uşor josdin pat şi se uită la

ceas. Era patru ştreizeci. Pe la oracinci, soarele îşi vapierde puterea, iarla cinci, ştia că



Habib va fi lacafeneaua de lângăstaţia feribotului.

***Habib ţinea

protector o umbrelăde soare deasupra

capului lui Léonieîn timp ce mergeau

împreună pe lungu



bulevard, străjuit nude copaci, ci deminunaţi sfincşi cucoarne, care ducea

spre Templul luMut. Razele soarelu

mai erau încăfierbinţi şi ea simţeacum picături umedede transpiraţie i seformează pe spate



sub materialul fin arochiei. Se duceausă vadă hieroglifelede pe poarta

templului – aceleaşcare erau înscrise pe

statueta ei, ce oreprezenta peSekhmet.

Habib începu să-explice istoria



întortocheata atemplului.

— Adesea, cândun mare rege

egiptean murea, eraproclamat zeu ş

atunci devenea unfel de combinaţierege-zeu. Astfel, lamoartea lui, numeleregelui Amon a fost



legat de zeul-SoareRa, şi a devenitAmon-Ra. Zeiţa Mutera consoarta lui ş

o simboliza pe zeiţam a m ă . Templul –

din păcate acum oruină – a fostconstruit de regeleAmen Hotep al IIIlea, pentru a înlocu



o clădire anterioarăde pe acelaşi locMut şi Bastet, pisica zeiţă sfântă, iubită

de egiptenii dinantichitate, erau

strâns legate deSekhmet. Multemulte statui micale lui Sekhmet aufost găsite în acest



templu – unii zic căpeste şase sute – şde aici provineprobabil statuia

dumneavoastră,doamnă.

Templul era oruină, doar parteade jos mai arătândmărimea şi măreţialui anterioară, iar



speranţele luLéonie se prăbuşirăşi ele. Coloaneleporţilor erau rupte

şi foarte roase, darpiatra încă ma

purta urme alehieroglifelor careformau poezia.

Habib trecu undeget peste



suprafaţa prăfuităîn timp ce otraducea:

„În veci slăvită s

ie Sekhmet Cea adorată d

zei ,

Ea sădeşt iubirea în inimi

Şi este stăpân atotputernică ,



Cea care fereşt ământul de rele Şi-i apără pe ce

e care-i iubeşte .

Ochii ei bag groaza-n duşmani .

Sekhmet e regin cruzimii .Ea moarte ş

boală aduce Şi ea, peste toat



stăpână ,Cu focul îi arde

ierzându-i Pe cei ce-

urăşte ...” Restul poezie

dispăruse ca prafuîn vântul deşertuluiiar Léonie se uita fixla simbolurilemisterioase săpate



tatălui ei. Ea îştrecu degetele pestesculptură şi piatra se păru caldă şi vie

sub mână.Acum era

pregătită pentruSekhmet.

***Templul lui Amon



era vast, iar măreţialui şi coloanelesuferiseră mai puţinde pe urma

coroziunii provocatede vânturile uscate

ale deşertuluiLéonie îşi ţinurespiraţia cândtrecură prin curţiminunându-se de



frumuseţeaacestora.

Habib o conduseprin seria de şase

minunate porţi cucoloane, până când

în cele din urmăajunseră în curteaTemplului lui PtahLéonie simţi orăceală trecându-



pe şira spinăriiSoarele cobora spreorizont, dar razelelui chihlimbari

dădeau scenei oluminozitate

normală. Atunci, dece să se teamă? Eradoar un templutrecuse mult timpde când oamenii nu



se mai rugau acolo.Cu nervozitate, î

urmă pe Habib încamera cea ma

dinspre nordtremurând de

răceala bruscă azidurilor groase depiatră.

— Acesta estesanctuarul lui Ptah –



din păcate, fărăsplendorile pe carele-a conţinutcândva.

Habib o conduseîn cealaltă cameră.

— Iar aceasta estecamera dedicată luHathor,strălucitoarea zeiţăa dragostei.



Zidurile de piatrăale camerei erauuscate şi sesfărâmau, dar aic

păreau să emane oumezeală care era

doar parţiaeliminată de razelesubţiri de soare carese filtrau prin miciledeschizături din



ziduri şi dinacoperiş. Léoniedori brusc ca Jim săfi fost cu ea. Se

întoarse cuneplăcere spre a

treia cameră. — Acolo înăuntrueţi găsi statuia cea

măreaţă a luSekhmet. Este



cioplită în granit şa fost înălţată întimpul dinastiei aoptsprezecea, de

către regeleThutmose...

Léonie nu preaauzea explicaţiile luHabib. Ea fu brusccopleşită desenzaţia că totu



fusese o greşealăDorea să plece, săfugă de aici. Dar nuputea. Trebuia s-o

adă, pe ea.Înaintă spre

intrarea aflată înumbră, sprijininduşi mâna de ziduîntunecat.

— Aşteptaţi



deschise ochisperiată. Chiar înfaţa ei, se arătastatuia lui Sekhmet

ca o apariţieînspăimântătoare,

din altă lumeInstinctiv, ea făcuun pas înapoiluptându-se cusenzaţia gâtuitoare



de groază, care oameninţa.

O fâşie subţire delumină străbătu

întunericul,filtrându-şi raza

unică spre capuleonin al luSekhmet. Discusolar, care simbolizalegătura ei cu zeu



Soarelui, străluceaca o coroanăprăfuită deasuprafeţei frumoase, cu o

coamă stilizatăTrupul era sculptat

puternic, totuşi erainfinit de feminincu sâni înalţirotunzi şi umerdelicaţi. Ca o zeitate



care dădea viaţăSekhmet ţinea înmâna dreaptăsimbolul acesteia

crucea egipteană, iarîn mâna stângă avea

un sul de papiruscare arăta puterea ede a permite vieţisă înflorească.

Chipul de leu fără



edere nu eraemoţionant, iarLéonie se maapropie cu un pas

Era la distanţă deun braţ, nu trebuia

decât să întindămâna ca să o atingăFă-o, îşi spuse însinea ei. Toţi aceştani, te-ai întrebat



despre Sekhmetmai mult chiar, acrezut că Sekhmetare putere asupra ta

că soarta ta erapredestinată.

Atinge-o.Ea mângâie mânanetedă de granitPiatra era rece cagheaţa, la pipăit, ş



totuşi degetele eardeau. Ţipă dedurere,împiedicându-se

când încercă să seretragă. Nu se putea

mişca! Umbrele seînvârteau în jurul eşi ea se lăsă îngenunchi, agăţânduse de mâna întinsă a



lui Sekhmet. Minteaîi era vie, plină dezgomote stranii, deculori şi de căldură

Apoi, deodată, ocuprinse o senzaţie

de pace; nu o madureau degetele, csimţea doar călduraliniştitoare a mâinide granit într-a ei



Léonie înălţă capuşi se uită la faţa luSekhmet, luminatăde ultima rază de

soare. Nu greşise întoţi aceşti ani

înţelese asta acumNu putea şti cumsau de ce; poate căîntr-o viaţă dintrecut, fusese legată



de Sekhmet – darorice ar fi, trebuiesă accepte lucruacesta.

Granitul devendin nou rece ca

gheaţa. Léonie îşretrase mâna şi seridică din genunchiDacă venise aici casă se cureţe de



poverile trecutuluinu reuşise, dar seîmpăcase cu ideeade a-şi accepta

iitorul, oricare ar ffost acesta.

Îndepărtându-sede statuie, ajunse lauşă şi, cu o ultimăprivire peste umărieşi în aerul cald a



serii. Se uită lamâna ei. Eraumflată, iar degeteleîi erau rănite.

— Doamnă, văsimţiţi bine? Habib

se uită la eaîngrijorat. — Da, da. Mă simt

bine.El arăta uşurat.



— Sunt poveştstranii în legăturăcu statuia aceea şîncepusem să mă

îngrijorez pentrudumneavoastră. Aţ

stat acolo atât demult! — Poveşt

stranii? — Sekhmet era o



zeiţă puternică şinfluenţa ei se masimte încă. S-auprodus atacur

împotriva statuiidin partea unor

oameni care credeaucă ea sugerează răulMai sunt unii carese jură că statuia şia întins braţele şi i-a



atins şi se simţeauameţiţi în prezenţaei.

Ochelarii lu

Habib străluciră înultima rază de

lumină a soareluiascunzându-i ochii. — Cine ştie, spuse

el, dacă este în binesau în rău, dar



oricum ar fiSekhmet afecteazăieţile, ea e

puternică.

Léonie era tăcutăsleită de experienţa

ei. Habib se uită înos la ea, cum stăteape o piatră.

— Sekhmet eraamanta perfectă



adăugă el încet. Îpermitea fiecărubărbat să vadă în eaceea ce voia e

însuşi.

*** — Ar fi trebuit să

mă laşi să merg cutine, spuse Jim

pentru a zecea oară



— Trebuia să măduc singură, Jim. Numă întreba de cedar ştiu că aşa

trebuia. — Şi acum a

enit înapoi, cupovestea astanebunească.

Léonie se uită lamâna ei. Pete roşi



înconjurau margineaexterioară. Oaregreşea? Oare pur şsimplu leşinase ş

întinsese o mână casă se sprijine, în

cădere? Jim eraconvins de lucruăsta.

— Te duc înapoiacolo, spuse el cu



hotărâre. O sămergem împreună şatunci o să vedemce face Sekhmet!

Léonie se uitaafară pe fereastră

Era ora optdimineaţa şi soarelestrălucea luminos

a fi o nouă zfierbinte. Brusc, fu



cuprinsă de un dorcopleşitor depeisajul familiar ahanului de la Cap

Ferrat. Nu mai doreaaceastă lume a

deşertului asprucopt de soare, cuisele ei antice. — Nu, nu mareau. Ea oftă. Du



mă acasă, Jim, terog.

El îi cercetă faţaîn căutarea unu

semn asentimentelor e

adevărate. Păreacalmă, cu mintealimpede, chiarmulţumită.

— Bine, doamnă



Jamieson, spuse euşurat,împachetează-ţibijuteriile şi să

plecăm acasă.



Capitolul

30Hotelul din strada

Delambres eramurdar şi Diego seuită furios în jur. Ce



naiba căuta el întrun loc ca acesta?Femeia bătrânăursuză de la birou

de recepţie îi întinseo cheie, iar el î

dădu cei câţivafranci cât costa osingură noapte. Eura Parisul – şi pefrancezi! Covorul cu



model de pe scarăera ros de trecereacontinuă anumeroaselor

picioare, culorile luroşii, cândva vesele

erau de un maroniuruginiu. O femeieîntr-o rochieînflorată, se grăbi pelângă el, ţigara e



lăsând în urmă înaer un fum albastruînţepător. Diego ourmări cu privirea

când ieşi în stradăpe uşa deschisă

întorcând capul maîntâi în dreapta şapoi în stângaînainte de a porni înos, pe pantă. El ştia



ce fel de hotel eraacesta. Privirea luurmări înaintareafemeii. Oare exista

reo posibilitate dea face ceva ban

aici? La naiba, peştiăştia, pe care îăzuse în baruri, l-ar

ucide! Oricum, nuieşeau destui ban



din afacerea astaoia bani cu

adevărat, de felucelor care îţi pot

oferi o cină la Ritz nu o băutură într-un

bar ieftin.Broasca uzată sedeschise uşor şDiego analizăcamera: un bufet



amărât avea pe el unlighean de spălatroz, cu flori, o canăşi un mic prosop

care fusese cândvaalb. Un singur scaun

stătea sub fereastramurdară, a căreperdea subţireascundea privelişteadeprimantă a



spatelui altei clădiriDiego aprinselumina, iarstrălucirea bruscă a

becului fără abajurcare atârna din

tavan, lumină patulTăblia maronie, delemn, era zgâriată şcu cicatrici, iarcuvertura roz avea



nişte pete suspecteDiego îşi aruncăaliza fină de piele

pe scaun şi dădu

deoparte cuverturaEra extenuat – de

câte nopţi nudormise oare? Seîntinse pe patobosit; ar fi trebuitsă-şi dea seama şi să



nu continue să joaceocuri de noroc cândera obosit; dormisedoar vreo patru sau

cinci ore, înultimele trei zile

Patul era lăsat lamijloc, distrus denenumărate pasiuncare durează doarzece minute, ş



Diego se răsucincomodat. Pe pernaalbă de alături, eraun singur fir de păr

negru, lung. — Iisuse

Cristoase! exclamăel, sărind din pat. Cedracu faci tu aiciDiego Benavente?

Cu mâinile în



buzunare, se uităprin camerasărăcăcioasă.

— În regulă

Diego, îşi spuse însinea lui, un rânjet

luminându-i faţaatrăgătoare, aici nuai niciun viitor. Îţcunoşti vecheapolitică: atunci când



ai probleme, ia-o dela început – de sus!

Luându-şi valizaieşi hotărât din

cameră, lăsând uşadeschisă şi lumina

aprinsă.Alergă uşor pescări, şi se dusedirect la recepţiepunându-şi neatent



bagajul jos, alăturde el.

— Camera nu epotrivită, îi spuse e

bătrânei. Vreaubanii înapoi.

Ochii ei roşipriveau dinsemiîntuneric.

— Noi nu dămbanii înapoi, spuse



ea aranjându-şi şalunegru. Ai vrut ocameră şi ai plătitpentru ea.

Diego se aplecăpeste masă.

— Dă-mi baniispuse el liniştit.Faţa lui era

aproape de a ei, iarîn vocea lui joasă se



simţea oameninţare. Bătrânaînghiţi cunervozitate, nu era

nimeni în apropierenici măcar pe

stradă.Mâna lui Diego seîntinse şi îi apucăşalul, strângându-în jurul gâtului ei.



— Am spus... sămi-i dai...

— Uite, uite aiciia-i!

Ea deschisesertarul şi îi dădu

cei câţiva franci.Diego se uită însertar. Mai eraucâteva bancnoteacolo – nu mult, dar



oricum, cât depuţini, îi vor fi deajutor. El luă banişi îi băgă în

buzunar, fără să-dea drumu

bătrânei. Aplecânduse din nou în faţă, eîi zâmbi, un zâmbetîncântător, blânddar vocea lui, deş



moale, eraameninţătoare.

— Dacă vorbeştcuiva despre asta, te

omor, spuse ezâmbind în

continuare. Să nuuiţi asta.Diego îşi luă

aliza şi porni spreuşă, iar bătrâna se



uită fix după el. Îşnetezi şalul cumâini tremurândeEra nebun, putea s-o

fi omorât. Când eieşi pe uşă afară pe

stradă, ei îi revencurajul omulucrescut în mizerienu era prima oarăcând fusese



ameninţată. — Să nu te întorc

pe-aici, ţipă ea înspatele lui. Încearcă

la Ritz !Diego îşi lăsă

capul pe spate şrâse. O să meargă peos până la Operă şapoi o să ia un taxipentru ultima sută



de metri; în feluacesta, va sosi înstil mare. HoteluRitz era exact locu

cel mai bun de undetrebuia să înceapă.

***Diego ridică din

umeri privind la

haina lui de seară



proaspăt călcată, şse examină înoglinda ornamentatăcu auriu

îndreptându-şipapionul negru, de

mătase, care stăteaperfect pe gulerualb al cămăşii luproaspete. Îi zâmbcu satisfacţie



imaginii saleatrăgătoare, în timpce aprinse o ţigară –era păcat că trebuise

să amanetezetabachera de aur a

lui Edouardbricheta de laCartier şi butonii cusmaralde dinColumbia. Diego



ridică din umeri; osă trebuiască să selipsească de eledeocamdată. Fără

îndoială că va fi înstare să le

recupereze de lacămătarul prietenosdin Montparnassepeste o zi sau două.

Prin ferestrele



lungi, cu draperii decatifea, se vedea uncer de seară care seîntuneca rapid, iar

luminile din Piaţaendôme străluceau

în ploaia de vară. Unzgomot slab acirculaţiei se filtraprin geam, în timpce Parisul se



pregătea pentru onouă seară dedistracţii, iar Diegozâmbi, în timp ce se

uita la cameradrăguţă, cu lămpile

cu abajururi roz şcovoare moi. Patude nuc era solid şdiscret, iarcuvertura de mătase



grea era imaculatăMai târziu, în searaasta va fi împăturităcu grijă de o

cameristă amabilăiar cearceafurile

albe, proaspete, vorfi pregătiteademenitor, gatapentru ocupantul lorobosit.



Diego luăportvizitul moale depiele vişinie, cucolţuri de aur, ş

numără puţinelebancnote murdare

Ar fi trebuit să fieplin de bancnote dealoare mare

curate, noi, dar, segândi el filosofic, în



timp ce băgaportvizitul înbuzunar, cerşetorinu pot alege. Pe

masa de lângăfereastră era singura

lui avere: biletul deîntoarcere cu clasaîntâi la Rio deJaneiro. Îl luă înmână şi se uită la el



Mai era Robertodesigur. Trecuserădoi ani, în fond, nuera deja timpul să ia

din nou legătura cuel? Un lucru era

sigur: după cum îcunoştea el peRoberto, acum, dupădoi ani, cu siguranţăcă s-a plictisit de



Amélie!

***Barul de la Rit avea o regulă foarte

stranie: femeile nuputeau intraneînsoţite, iar

Amanda St. Clairgăsea lucrul ăsta

foarte neplăcut În



fond, cum putea ofată să întâlneascăun bărbat, dacă nuse putea duce acolo

unde erau bărbaţi?La New York nu era

aşa. Dacă o fată eraatrăgătoare şi bineîmbrăcată, putea săse ducă oriunde –sau, aproape



oriunde. Amanda nupunea la socotealăbalurile acelea desocietate şi alte

ocazii asemenea, cse referea la

cafenele, larestaurante şbaruri, frecventatede obicei de oamende teatru, scriitori



producători,antreprenori, ca şde tineri carestăteau la intrarea

artiştilor, sau demembri din

ansamblu, cum eraea însăşi.Amanda fremăta

la intrarea în barCând spectacolul s-a



suspendat brusc laLondra, i s-a părut oidee bună să-şfolosească toate

economiile adunateca să se ducă la

Paris câteva zileînainte de a seîntoarce acasă, daracum nu mai erachiar atât de sigură.



— S-a întâmplatceva?

Întrebarea erapusă în engleză şi ea

se uită în jursurprinsă. Bărbatu

era tânăr şi foarteatrăgător, subţire şbrunet – arăta astrăin.

— Dar, de unde



ştii? — Că s-a

întâmplat ceva? — Nu, că sunt

americancă?Diego râse.

— Franţuzoaicelenu arată cadumneata, îi spuseel. Fetele dinAmerica sunt mult



domnişoară...?Amanda îi zâmb

fericită. — St. Clair, spuse

ea. Amanda St. Clairdin Morristown

Pennsylvania – deşacum locuiescbineînţeles, la NewYork.

Diego îi oferi un



braţ, iar ea şi-strecură pe al ei, cupielea netedă, albăpe sub al lui

continuând săorbească.

— Lucrez îndomeniulspectacolelor, spuseea, când intrară înbar. Sunt



dansatoare, ştii –desigur că şi cântDe fapt, cânt foartebine. Domnul Van

Gelen, mareleproducător, zice că

merit cu prisosinţăun rol de solistă înspectacolulurmător.

— Adevărat? Sunt



foarte impresionatdomnişoară StClair. Eu ştiu atâtde puţine despre

teatru şi toate asteasună totdeauna atât

de fascinant pentrucineva din afară, camine.

Diego o evaluărapid, în timp ce-



orbea; aveadouăzeci şi ceva deani; era îmbrăcatăelegant, dar putea

paria că îşi cheltuiafiecare bănuţ pe

îmbrăcăminte;ambiţioasă şi posibiîn ascensiune; cuceva bani în geantăpentru prima



călătorie la ParisOare merita o sticlăde şampanie?Privirea lui trecu

peste faţa ei plină dedorinţă, avea och

de un albastrudeschis, mari şnaivi. Şi era singurăla Paris.

— Chelner, strigă



el. Şampanie, te rog.Amanda zâmb

bucuroasă.Şampanie! Oare nu

fusese norocoasă?Şi era şi atrăgător.

— Nici măcar nuştiu cum te cheamăîşi dădu ea seamabrusc.

— Diego



Benavente. Îi ridicămâna la buze. Suntşi eu străin în ParisE un mare noroc că

ne-am întâlnitdomnişoară St

Clair. — Ah, spune-mAmanda, te rogşopti ea, ochilărgindu-i-se când



buzele lui îi atinserămâna. Va fi bine laParis, în cele dinurmă!

— Şampaniadomnule.

Chelnerul pusefrapiera înaltă deargint alături de eşi desfăcu sticla cumăiestrie, umplând



cină, în restaurant –o masă pentru douăpersoane, adăugă ecu un zâmbet spre

Amanda. — Sigur

domnule.Bineînţeles. La cecameră o pun încont, domnule?

— Camera trei



trei-doi-şase.Diego zâmbi în

ochii ei marialbaştri. Era aproape

prea uşor. El îi dădupaharul de

şampanie. — Pentru o foartefericită coincidenţăAmanda, îi şopti eîn urechea drăguţă.



*** — Desigur

plantaţia noastră decafea e foarte vastăîi spuse el la cină, înintimitatealumânărilor, în

sufrageriaelegantului hotel

Dar eu am avut



întotdeauna gustuaventurii. Asta m-aplimbat în jurul uneumătăţi de lume

până acum, iarultimul loc în care

m-am aflat s-adovedit a fi ce l maprofitabil.

Amanda eraimpresionată.



— Şi unde eraasta?

— În Columbia, lamineritul

smaraldelor.Era aproape

adevărat, el fuseseîn Columbia şfusese în regiunileunde se exploatausmaralde, dar



desigur că nu puseseniciodată picioruîntr-o mină – eraumijloace mai uşoare

de a pune mâna pesmaralde, decât

acela de a le săpa înstânci. Şi plecase deacolo cu un buzunarde pietrestrălucitoare verzi –



din păcate toatepierdute la jocurilede noroc, în afară decele două pietre

mari, pe care lemontase în aur ca să

le facă butoni demanşetă şi care erauacum amanetate.

Privirea Amandese lărgi mai mult.



— Ah, Diegosmaralde! Ceemoţionant! Eştproprietarul minei?

— BineînţelesDiego ridică modest

din umeri. Dar măduc rar pe acoloColumbia e o ţarăatât de plicticoasăEi, New York-ul..



ăsta e un loc undemerită să te afli. Miar plăcea să fiuacolo, cu tine

Amanda.Amanda îşi aranjă

bretonul înfoiat depăr blondzâmbindu-i pe subgenele mari, închiseCe fată norocoasă



era că a întâlnit unbărbat atât deperfect în prima eseară la Paris; era

frumos, încântătorşi bogat.

***Să o curteze pe

Amanda St.Clair

începea să fie nu



doar plictisitor darşi costisitor, segândi Diegostudiind contu

hotelului, carefusese lăsat discret

pe masa lui. În plustrebuia să pretindăcă se duce în altăparte, pentruafaceri, în cursu



zilei, pentru că nuavea bani ca s-oscoată în oraş; apotrebuia să insiste să

ia masa în fiecareseară la restaurantu

Ritz , care erascump. Era maromantic aici, îspusese el când eaoise să meargă la



Chez Martine pentru că acolomergeau toţi cei dindomeniul

spectacolului. Earuncă din nou pe

masă contul. Vatrebui să facă repedeo mişcare, altfehotelul va facepresiuni, şi asta



înainte ca Amandasă-şi cheltuiascătoţi banii pe rochinoi, ca să se facă

mai frumoasă şi matentantă pentru

cavalerul ei bogatDiseară va trebui s-ofacă.

***



Diego era bărbatucel mai frumos dinParis, se gândAmanda, şezând în

faţa lui la masa lordin sufrageria de la

Ritz . Dar el nu eraamuzant ca deobicei în seara astaci era mai tăcut şpărea că are



gândurile în altăparte. Oare făcuseea ceva? se întrebacu vinovăţie. Î

supărase ea oare înreun fel? Sau, ma

rău, se plictiseşte deea? Înţepătura deîndoială se prefăcuîntr-una de teamăEa nu voia să-



piardă, era o capturăprea bună.

— Ce se întâmplăDiego? Ochii e

mari, albaştri, eraupreocupaţi, iar

Diego o bătu pemână cu blândeţe. — Bineînţeles că

trebuia să observi cănu e în regulă ceva



zise el cu un zâmbetşăgalnic. Eşti atâtde sensibilă!

Amanda se relaxă

deci, nu era vina ei. — Spune-mi, î

încurajă ea, poateam să te ajut.Diego priv

indispus la faţa demasă.



— Să mă ajuţi?Nu, nu poţi să măajuţi. Se uită în susşi îi zâmbi brusc

Hai să uităm totulspuse el din nou

esel. Spune-mi mabine ce-ai făcutastăzi.

Amanda îşi amintce se întâmplase în



acea după-amiază. — N-ai să ghiceşt

pe cine am văzut azfăcând cumpărătur

la salonul Poiret .Iisuse, se gând

Diego, ea îşcheltuieşte banii laPoiret acum.

— Nu, zâmbi elCu cine?



— Cu LéonieAmanda se lăsă pespătarul scaunuluitriumfătoare.

Faimoasacântăreaţă. Am

ăzut-o odată, cuani în urmă, într-unspectacol la NewYork şi a fostextraordinară –



bineînţeles, nu maapare acum în faţapublicului, emăritată, dar e tot

atât de frumoasă.Léonie – numele î

declanşă lui Diego oreacţie: coridorul del a Pavilion şi vocealui Edouard careorbea cu Isabelle



Léonie – acesta eranumele faimoasemame franţuzoaicea lui Amélie. Ar

putea oare să fieaceeaşi femeie?

Trebuia să fie – şdespre ce maorbeau? Ceva

despre un bărbatMonsieur! Asta era



un bărbat care senumea „Monsieur”era un fel deameninţare la

adresa lui Amélie. — Spune-mi

întrebă el cu uninteres brusc, cumarată Léonie?

— Nu ştii?Amanda era uluită



E foarte înaltă şelegantă. Ochii ei aucea maextraordinară

culoare chihlimbarieşi, când mi-a

zâmbit, arăta cuadevărat bucuroasăcă i-am vorbit. Şibineînţeles, arecoama aceea mare



de păr blond – doarcă azi era strâns laspate, pentru că erala cumpărături în

oraş; e încă atât defrumoasă!

Amanda zâmbiarătându-şi frumoşiei dinţi micuţi.

— A fost cel maemoţionant lucru



care mi s-aîntâmplat la Paris..în afară de faptul căte-am întâlnit pe

tine, desigur.Diego îi luă mâna

şi i-o sărută. Eraceva în toate asteadacă ar putea afla ceanume – şi cum săprofite. Cât de mult



ştia Amélie – darRoberto?

— N-a fost odatăun scanda

îngrozitor înlegătură cu ea?

întrebă el, laîntâmplare. Parcăîmi amintesc deceva.

— A, vrei să spu



de copil! Asta a fostcu ani în urmăchiar la începutucarierei ei. Un tip

bogat pretindea căel era tatăl fiicei e

şi a încercat să i-oia. Bineînţeles că nua reuşit, nu ştiu dece. Cineva mi-a spusodată povestea, se



pare că fusese peprima pagină înziarele de aici.

Ziarele. Asta era

Mâine va afla exactcare era povestea. Ş

apoi, o să ştie ce săfacă. — Amanda, nu

ştiu ce o să mă facfără tine, spuse e



atingându-i braţugol cu buzele.

Un fior o trecu peAmanda pe şira

spinării, lamângâierea lui.

— Fără mine?Diego depuse micsărutări pe braţul ei.

— N-am vrut să-ţspun, dar am avut



eşti proaste deacasă... tatăl meu...

Ochii i se lărgirăde preocupare.

— Nu a... murit? — Nu, dar e foarte

bolnav, Amanda, ştrebuie să mă întorcimediat. Diego ezităNu putem face ceeace plănuisem.



— Ce anume aplănuit?

Lumânareastrălucea pe masă

între ei, iarintimitatea cu

pereţii roşii asepareului, lângă oplantă înflorită îascundea vederiiDoar chelnerul lor



stătea în apropiereşi zumzetuconversaţiei din salăse îmbina cu

acordurile miciorchestre din salon.

Diego o privi înochi. — Am vrut să-ţ

cer să te măriţi cumine, să te iau cu



mine în Brazilia casoţia mea, daracum...

— Ah, Diego

Amanda se topi spreel. Ah, Diego, totuş

poţi să-mi ceri. — Vrei să tecăsătoreşti cu mineAmanda? Te iubescatât de mult, eşt



femeia cea maperfectă pe care amîntâlnit-o vreodatăEşti atât de

sensibilă... şi atât detalentată. Voiam să

investesc înspectacolul tău, cafrumoasa mea soţiesă poată fi o stea –ca Léonie.



Amanda îşi ţinurespiraţia.

— Da, şopti eada, o să mă

căsătoresc cu tine. — Problema este

spuse Diegosărutând-o pe obrazîn timp ce eastrălucea de fericirecă în momentul de



faţă nu am bani înFranţa. Aştept uncec de la bancă de latatăl meu, dar acum

nu mai am timp săaştept ca banii să

sosească dinBrazilia.El ridică din

umeri, în semn descuză, şi se lăsă pe



spătarul scaunului. — Nu-mi pot

permite nici săcumpăr un bilet

pentru viitoareamea mireasă, ca să o

iau acasă în Braziliacu mine. — Dar e în regulă

Diego, eu am baniPot plăti eu însămi.



Diego şedea băţospe scaunul lui.

— Ca ungentleman, nu te

pot lăsa să faci astaAmanda.

— Dar de ce nu?O să ne căsătorimdoar, nu-i aşa?Privirea lui o întâlnpe a ei.



— Chiar ai faceasta? murmură elCe norocos sunt căte-am găsit pe tine

N-am crezut că vreofemeie poate fi atât

de perfectă, atât deminunată.Amanda dorea

atât de mult să-sărute. Fusese atât



de domn şi oconsidera atât dedoamnă. Nu făcusenimic mai mult

decât să o sărute –deocamdată. Îş

imagină cum va fiei doi, goi, în patîmpreună.

— Mai este încăceva, spuse Diego cu



îngrijorare. Am banbăgaţi ca avans înafacerea asta; dacăplec fără să plătesc

restul, o s-o pierdNu e mare lucru, dar

nu-mi place săpierd. — Ţi-am spus să

nu te îngrijorezizise Amanda



fericită, punându-şmâna pe umărul luiAm ceva bani, poateor să ajungă.

Diego îşi alunecăbraţul în juru

umerilor ei. — Te iubescAmanda, îi şopti elşi vreau foarte taresă te sărut, să te ţin



lângă mine.Faţa ei drăguţă se

întoarse spre a lui şbuzele ei desfăcute

aşteptau. — Nu aici

murmură el, e preapublic, draga meaPutem merge încamera ta?

El o ajută să-ş



pună jachetafrumoasă dindantelă şi îi luăgeanta, spunându-

zâmbitor „noaptebună” chelnerului

când plecară, braţ labraţ, prinrestaurant, spre hoşi la ascensor.



***Fusese o zi plină

dar satisfăcătoare

aliza lui aştepta lauşă, iar Diegoaruncă o ultimăprivire prin camerăSunase la Che

Martine , undeAmanda îl aştepta

şi lăsă un mesaj că



a întârzia şi că easă-l aştepte acoloAsta îl asigura că nua da nas în nas cu

ea când va ieşi dinhotel – după toate

cele prin caretrecuse, se gândi ecu un rânjet, ar fpăcat să strice totul

Hamalul venise



să-i ia bagajul şDiego îl urmă princoridorul spaţiosAcesta era un hote

bun, se gândi el, îa folosi şi data

iitoare, când vaeni la Paris. Scoaseportţigaretul fin deaur şi aprinse unadin ţigările tar



franţuzeşti, careîncepuseră să-placă. Bricheta platăde la Cartier era

plăcută în mână, iarbutonii cu smaralde

străluceau din noula manşetele lui.La uşă, dădu

bacşiş hamaluludintr-un portofe



bine garnisit şi seurcă în taxiul careavea să-l ducă lagară. Va pleca din

Cherbourg cuaporul, în seara

asta.Da, se gândistând comod înmaşină, fusese o zsatisfăcătoare. La



redacţia ziaruluifuseseră foarteamabili să lase unziarist brazilian să

cerceteze pachetelede colecţii – şi au

fost mai mult decâtfericiţi să-i traducăAşa că acum ştiaAmélie eranelegitimă, ma



mult, păreaîndoielnic căCharles d’Aurevilleera tatăl ei

Monsieur era tatălIar Monsieur era

ducele deCourmont.Ei, ei, ei! Păcat că

nu putea ajunge laduce, ar fi putut



obţine ceva deacolo, dar nimeni nul-a putut primi. Înplus, era un

personaj atât deputernic, încât era

cam intimidat de elNu, aceastăinformaţie era cemai bine să fieutilizată împotriva



lui Amélie. El vaintra din nou în joccu Roberto. Diegorâse brusc tare, iar

şoferul taxiului seuită în jur, speriat.

— E-n regulă, îstrigă Diego. A fostdoar o călătoriefoarte bună.



Capitolul

31Roberto îşi luă

haina, punând mânala buzunar să vadădacă scrisoarea ma



era acolo. Aceastafâşâi liniştitor, iar ezâmbi când îşaruncă haina pe

umeri, gândindu-secât de bucuroasă

avea să fie Améliea fi oare? El mersepe cărare, de lahotel, spre vilăPoate că acum, fiind



însărcinată, nu va fatât de încântată deaceastă veste. Paşilui se încetiniră, în

timp ce contemplaposibila problemă. O

piatră era pe cărareîn faţa lui, şi el olovi nerăbdător cupiciorul. Fusese o zfoarte lungă şi avea



nevoie de un duş şsă mănânce cevarepede; apoi maavea ceva de lucru

Conducereahotelului de succes

d’Aureville era oslujbă de şapte zilepe săptămână şadesea lucra pânătârziu, ca să ajungă



la zi cu hârtiileTrebuia pur şsimplu să controlezecifrele alea în seara

asta. — Roberto!

Voceabatjocoritoare,familiară, a lui Diegoîl opri din drumRoberto îşi ridică



încet privirea de lacărare. Diego îzâmbea, fiecare liniea feţei lui era

imprimată înamintirile lui, ochi

erzi, puternicisprâncenele negrebuzele mari pline ştrupul subţireDiego era elegant



îmbrăcat: o cămaşăimaculată, o hainăuşoară de in. Arătamai în vârstă.

— N-ai de gând săsaluţi un vech

prieten?Diego se îndreptăspre el, cu braţeleîntinse.

— Uităm



trecutul? — Ce cauţi aici?Vorbele păreau

smulse din gâtu

uscat al lui Roberto. — Nu puteam sta

departe pentruecie. Aici e şcăminul meu, ştidoar.

Inima lui părea să



bată de două ori marepede.

— Sebastião te-aavertizat.

— Robertoascultă-mă, te rog

Diego ţinea braţeledesfăcute, rugătorA trecut mult timpNu pot schimba ces-a petrecut în



trecut, dar suntfoarte ruşinat dincauza asta. Am fostun tânăr prost

Roberto, am făcutlucruri îngrozitoare

dar m-am schimbatJur. N-am să-mi iertniciodată celeîntâmplate, dar spercă tu vei uita.



— Nu te vreauaici, nu vreau să teăd... nu te mai băga

în viaţa mea.

Roberto îşstrânse umerii

simţind cumtranspiraţia îpicura pe piept. Voiasă treacă de Diegodar vechiul lu



p r i e t e n îi blocadrumul, însemna săl atingă.

— Roberto, îţ

promit că suntaltfel. Faptul că m-a

expediat de-aici afost lucrul cel mabun pe care-l puteaface Sebastiãopentru mine. Am



fost departe detoate vechileinfluenţe rele, înlumea largă, pe

picioarele meleTrebuia să reuşesc

Am plecat înColumbia, am avut oslujbă acolo, laminele de smaraldeA fost o muncă



groaznic de durăRoberto, dar m-amţinut de ea, am trăitca un porc într-un

oraş minierîndepărtat, la

frontieră – îmfăceam într-un fecondamnarea laînchisoare. Trebuias-o fac. Ţi-o datoram



ţie, pentru ceea cefăcusem. Am ieşitdin aceastăexperienţă un om

nou; m-am simţitcurăţat de trecut.

Roberto se mişcăspre el, împingânddeoparte mânaîntinsă a lui Diegocrispându-se la



acest contact. — Stai departe de

mine, murmură elNu-mi pasă unde a

fost, sau cum te-aschimbat.

Continuă sămeargă pe cărareîntorcându-se cândajunse la cotitură.

— Şi stai departe



de Amélie, îavertiză el. Dacă teapropii de ea, Diegoam să te ucid.

Privirile lor seîntâlniră. Diego

întinse braţele larg. — Roberto! Cumpoţi să fii aşa! Noeram ca fraţii – mamult decât ca fraţii.



Zâmbetul lui aveao mie desemnificaţii.

Roberto plecă, iar

Diego se uită dupăel, cum merge pe

cărare. Ridică dinumeri. Bine, dacăaşa stau lucrurileatunci va trebui săadopte altă tactică.



***Onça stătea

culcată într-un colţal camerei luAmélie, cu capusprijinit de labelemari. Muşchi de pe

spatele ei subţire semişcară leneşi, când

o muscă o deranjă



ochii echihlimbarii,aproape de aceeaşculoare cu ai lu

Amélie, erau peumătate închişi, în

timp ce o urmăreape stăpâna edormind.

Amélie se mişcăiar Onça ridică



imediat capul. Ochiei aşteptau să vadăce se va întâmpla şîndată ce Amélie îş

lăsă picioarele josdin pat, felina se

ridică în picioare şse întinse. — Bună, Onça

zise Amélie căscândE timpul să ne



sculăm. Roberto osă vină curândacasă. Ea îi mângâieblana lucioasă

maronie. Am să teduc la plimbare, ma

târziu, promise eacând se răcoreşte.Se îmbrăcă repede

şi îşi perie părulEra mai târziu decât



crezuse. Dormea cumult mai bine dupăamiaza, căci nopţileo supărau. Nu chiar

o supărau, se gândea, mângâindu-ş

burta mare, doar căbebeluşul se trezeaexact în cursunopţii. O sătrebuiască să



lămurim treaba astacând o să te naşti, îspuse ea cuafecţiune.

Onça merse în jospe scări, în urma lu

Amélie, şi ieşi afarăpe terasă. Urechile se ridicară, când uşase deschise şi intrăRoberto. El îş



aruncă haina pe unfotoliu, îşi turnă unpahar de whisky secla măsuţa de servit

şi îl dădu repede pegât. Doamne, parcă

se simţea mai bineMâna îi tremuracând puse paharuos. Mai avea nevoie

de un pahar.



— RobertoAmélie veni dinspreterasă. Nu te-amauzit când ai intrat

dar Onça te-a auzit –ei nu-i scapă nimic.

Se uită surprinsăla paharul cu whiskydin mâna lui.

Roberto bearareori altceva decât



in. — S-a întâmplat

ceva rău?El se forţă să

zâmbească,aplecându-se să o

sărute. — Desigur că nude fapt, chiarcontrariul. Dacă teuiţi în buzunarul de



la haina mea, ai săgăseşti o scrisoarede la Edouard.

— De la Edouard?

Ea luă hainacăutând

nerăbdătoare prinbuzunare. Trecuserăcâteva săptămâni decând nu mai aveaueşti de la Xara ş



Edouard din KeyWest.

— Mi s-a oferit oslujbă de

administratoradjunct la Palaço

d’Aureville dinMiami când sedeschide, lunaiitoare, spuse

Roberto simplu.



Amélie ţipă defericire.

— Dar asta-fantastic – când

plecăm?Ea se uită repede

prin scrisoaregemenii erau foartebine, Xara se simţeabine, Edouard la felhotelul era aproape



gata – în sfârşit – şera superb, în cepriveşte familiad’Aureville. Doreau

ca Roberto să preiafuncţia, cu

perspectiva de adeveniadministrator plinEra cea mai bunăeste din lume ş



Roberto era pregătitpentru aşa ceva, ştiaea că aşa eraMuncise atât de

mult, încât meritasă fie promovat.

Roberto dădu pegât al doilea whisky. — Nu te

deranjează că plecdin Rio?



Amélie rămasegânditoare, însemnacă va naşte copiluîn America. Ea î

zâmbi. — Nu mă

deranjează, Robertocopilaşul nostru vafi un mic american.

— Mă bucur căspui asta. Îi sărută



părul. Uite, Amélieam mult de lucru înseara asta. Nu preaam chef de cină. O

să mă închid înbirou şi o să mă

apuc de treabă. Cear fi să te duci lahotel să iei cina cubunica?

Amélie era



dezamăgită. — N-ar trebui să

sărbătorim, sau aşaceva? întrebă ea

punându-i un braţ înurul gâtului. E

mirosea înfiorător, awhisky. Te iubescdomnule Do Santosadministratoradjunct a



fabulosului Palaçod’Aureville .

Roberto zâmbi. — Şi eu te iubesc

doamnă de Santosdar sunt mult prea

ocupat ca săsărbătoresc – poatemâine seară.

— Promiţi?Amélie îl sărută



pe buze, râzând. — Promit.Vocea lui Roberto

era depărtată, când

îşi luă haina şi seîndreptă spre scară.

Amélie îl urmărcu un zâmbetmulţumit; era atâtde atrăgător, prinfelul cum se modela



trupul lui, cuşolduri înguste, şcum arăta cămaşaalbastră, cu părul lu

blond – frumos tunsacum, dar tot destu

de lung. — Haide, Onçaspuse ea, trecând unbraţ prin zgardaanimalului. Hai să



mergem s-o vedempe bunica.

***Se auzi unzgomot de jos şRoberto se uită laceas. Putea oare să

se fi întors Amélie?Nu, era prea

devreme era



probabil Ofelia, carefăcea curat. Seîntoarse din nou lacifrele lui.

Vila d’Aurevilledin Copacabana nu

se schimbase, segândi Diegoturnându-şi whiskydin sticla de pemasa de servit. Luă



o înghiţiturăsavurând alcoolufin, aromat. Ep r e f e r a Cachaça

nimic nu puteadepăşi această

băutură, iar el băusedeja mai multepahare. Se aşeză pecanapeaua albăsprijinindu-şi



picioarele pe masaoasă de marmurădin faţa lui, sorbinddin whisky. Î

plăcuse totdeaunacasa asta, avea un

stil modernistelegant, neîncărcatcare i se potrivea luperfect – cu multmai bine decât



ferma. Îşi aminti deuriaşele comode şbufete din lemnnegru, de fotoliile

îmbrăcate în piele şmesele masive cu

picioare grele. Nuaici se simţea mai înlargul lui, familiad’Aureville avea oîndemânare în a



combina vechiul cunoul. Se duse lamasa de servit şi îşturnă al doilea pahar

de băuturăîntorcându-se la

canapea şi aducândsticla cu el, lăsând-osă-i alunece dinmâinile lui bruscnesigure, pe masa



de marmură. Sticlase sparse exact îndouă, iar mirosul dewhisky se îmbină cu

parfumul florilor. — Păcat

murmură Diegolăsându-se din noupe perne, păcat deatâta whisky.

Roberto era în uşă



şi Diego îşi întoarsespre el ochii săerzi care î

zâmbeau

batjocoritor. — Hei, bună

echiule prietenAm sosit din nou. — Te-am avertizat

să stai departe demine! Tonul lu



Roberto era degheaţă.

— Vino înăuntruRoberto, simte-te ca

acasă. Vino aiciocea lui Diego

deveninerăbdătoare.Trebuie să-ţorbesc.Roberto ezită în



uşă. — Nu avem nimic

de vorbit. — Ba da, avem a

naibii de multe – iartu ştii asta

Roberto! Faţa luDiego era urâtăcând era furiosAcum, vino aici, aufost prea multe



lucruri între mine ştine ca tu să fii atâtde indiferent acum

ino aici, Roberto!

Roberto traversăîncet camera şi se

aşeză pe un fotoliuîn faţa lui DiegoOchii lui văzurăsticla spartă şbăutura vărsată pe



masa de marmurăcrem.

— Foarte binezise el distant

spune ce ai de spus.Diego zâmbi din

nou, acum era mabine – acumlucrurile erau mai înstilul lui.

— Am nevoie de



bani, făcu el abruptMulţi bani – şi chiaracum! Vreau ca tusă mi-i dai, tu

Roberto, iar după ceai să faci asta, am să

plec şi am să te lasîn pace. Am să măîntorc din nou laParis, mi-a plăcutacolo. Mi se pare un



oraş... foarteinteresant. Desigurcostisitor, pentruun bărbat cu

gusturile mele.Roberto tăcea

Era din nou şantajCe putea face? seîntrebă neajutoratChiar dacă procuranişte bani şi îi dădea



lui Diego, el avea săină din nou înapo şi din nou. Nu va

face lucrul ăsta

decise el brusc, nuputea, va trebui pur

şi simplu să-şasume consecinţeleO imagine a chipuluîncrezător şi fericital lui Amélie îi ven



în minte şi trupul erotunjit, care seumplea cu bebeluşulor încă nenăscut.

— Desigur căbordelurile din

Franţa nu sunt chiaratât de bune caunele pe care lecunoaştem noiRoberto, continuă



blând Diego, nu auchiar aceeaştehnică, aceeaşfineţe.

El îşi lăsăpicioarele de pe

masă şi se duseînapoi la masa deservit să mai cautebăutură. Era o sticlăde coniac – bun ş



ăsta. Puse sticla cugrijă pe masa demarmură.

— Vezi, spuse e

cu tandreţe, suntatent – a fost doar

un accident, mi-aalunecat din mână.Râsul lui Diego

umplu camera, iarAmélie se încordă



surprinsă, cândînchise în urma euşa din faţă. Onçaîşi ciuli urechile

mârâind încet, iar eaîi puse o mână pe

cap, ca să oliniştească, şascultă.

— Haide, Robertorelaxează-te… Bea



ceva. Pentruremurile trecute.Diego turnă

coniac într-un pahar

şi îl împinse spre el.Ochii lui Amélie

se lărgiră. Nu puteafi Diego? Fruntea se încruntăTrecuseră aniRoberto îi spusese



că Diego fugise deacasă pentru că aveaneplăceri cu poliţiacă plecase în

străinătate şi că nuse va mai întoarce

niciodată, că felului de a fi îi venisede hac în cele dinurmă;

Strângând ma



bine lanţul lui Onçaea intră în salon.

— Ei, ei, ia teuită, asta e Amélie

Stăpâna casei – şiitoare mamă, după

cum văd.Ochii lui Diegocercetară cufamiliaritate trupuei şi Amélie simţi că



i se roşesc obrajii. — Diego! Ce cauţ

aici? — Pur şi simplu

am trecut pe-aici săăd vechi prieteni

Amélie, nu-mi daun sărut prietenosde bun venit?

Râsul lui erabatjocoritor.



— Nu te-amsărutat niciodatăDiego Benavente şn-o s-o fac

niciodată.Amélie se duse să

stea alături deRoberto, remarcândsticla spartă. Onçase retrase de lângămasă, evitând



mirosul puternic dewhisky.

Diego rânji. CuAmélie de faţă

situaţia eraperfectă, Roberto nu

a îndrăzni acum săl refuze. El se dusela pianul cel mareaşezându-se pescăunel. Paharul lu



lăsă o urmă umedăpe lemnul lustruitde abanos, apianului, în timp ce

îşi plimba mâinilepe clape.

— M-am gândit căaş putea să vădistrez – zâmbi – cuo melodie sau douăde la Paris – poate



una pe care obişnuiasă o cânte mama taAmélie.

Faţa ei era albă de

uimire şi Diego râseo să fie foarte uşor.

Roberto o luă peAmélie de braţ şi oconduse spre uşăOnça merse alăturde ei, uitându-se cu



nervozitate în urmăsimţind căatmosfera eratensionată.

— Du-te susAmélie, spuse

Roberto liniştitLasă-mă să mă ocupeu de asta.

Ochii ei îîntâlniră pe ai lui.



— Ce esteRoberto, ce seîntâmplă?

— Am să-ţi spun

mai târziu, spuse ecu fermitate. Du-te

sus, Amélie, te rogŢinând strâns lanţului Onça, ea urcăîncet scara, auzinduşa închizându-se în



urma ei.Dormitorul lor era

liniştit, cu fereastradeschisă spre aeru

cald al serii, iar ease aşeză alarmată pe

pat, mângâind capuneted al lui Onçacare îşi ciuleaurechile să audăzgomotele de la



parter. Ea nu puteaauzi nimic şi, cu unoftat, se culcă peperne, întrebându-se

ce se întâmplăacolo.

Zgomotul vocilorridicate izbucni înnoaptea liniştită şbrusc scrâşnetusticlei sparte – apo



linişte. Amélie sărîn sus. Linişteabruscă o sperie. Eaapucă lanţul lu

Onça şi coborîscara.

Cei doi bărbaţşedeau unul în faţaceluilalt. Diego beadin sticla de coniaciar Roberto îşi ţinea



mâna la cap, deunde picura sângedintr-o tăieturăSticla spartă era

răspândită pe podeaEi întoarseră ochi

spre ea, când intrăîn cameră, cu Onçaalături de ea.

— Cred că ar fmai bine să pleci



Diego, spuse eacalm. Ai făcutdestule pagubepentru o singură

seară. — N-am terminat

zâmbetul lui Diegoera inocent. Încă nam vorbit cu tineAmélie – şi cred căavem o mulţime de



lucruri de discutat.Vocea lui Amélie

sună cu un ton maridicată decât

normal şi Onça îşridică întrebătoare

capul. — Nu e nimic cesă vreau să discutcu tine – şi nimic cesă vreau să aud de la



tine. — Atunci poate ar

trebui să vorbescdespre tine. Sunt

unul sau douălucruri, pe care

Roberto s-ar puteasă fie interesat să leaudă desprefrumoasa lui soţiearistocrată.



Amélie se uită laei uimită. Ce-o vreasă spună?

— Şi apoi

continuă Diegoexistă unul sau două

lucruri pe careAmélie ar vrea poatesă le audă despretine, Roberto, nu?

Punând sticla pe



masă cu o grijăexagerată, Diegoîncepu să umbleprin cameră

Punându-şi mâinileîn buzunare, se uită

spre prada sasimţindu-şi puterea.Onça şedea

liniştită, lângăAmélie, observând



fiecare mişcare. — N-ai vrea să şti

ceva despre drăguţutău bărbat, Amélie?

Oare amănunte preadure ar deranja o

femeie cu o familieatât de rafinată ca ata? Ei bine, am să-ţspun acum, Amélied’Aureville; Roberto



îmi aparţine miesuntem legaţi derelaţii mai puternicedecât orice a

înţelege tu, relaţide sânge, Amélie – ş

de carne.Roberto sări spreel, cu o scrumierăgrea de alabastru înmână.



— Am să te ucidDiego, dacă mai spuun singur cuvânt, teomor.

Diego îşi dăducapul pe spate ş

râse. — Mă omori? N-osă mă omoriRoberto, nu poţi trăfără mine. Tu şti



cum suntem noîmpreună. HaideRoberto, de Améliear trebui să te

descotoroseşti. — Destul, urlă

Roberto, e destul.El ridicăameninţătorscrumiera şmârâitul jos al lu



Onça străbătucamera.

— Ştii cine esteea? spuse Diego

râzând. E fiica unecurve – a unei fete

de cabaret aleasă deun bărbat bogat să-fie amantă. Ea nu eo d’Aureville. Léonien-a fost căsătorită



cu Charles, tatăl eeste „Monsieur”. Ese întoarse spreAmélie. Ai trăit o

minciună, dragamea, spuse el încet

o minciună de oiaţă... nu eşti od’Aureviile mai multdecât sunt şi eu.

Mâna lui Amélie



tremura şi Onçatrăgea de lanţul eiîntinzându-senervoasă înainte

Lacrimile îi înţepauochii lui Amélie. Ce

oia el să spună cănu era od’Aureville? Îl auzeape Roberto ţipândameninţător şi râsu



batjocoritor al luDiego, totul părea săină de la o mare

distanţă, era foarte

departe – parcă seîntâmpla în altă

parte, nu aici, nu eiiolenţa răsună înaer, când Robertoalergă spre Diego. Îputea simţi furia



Avea să-l omoare peDiego pentru ea, nul putea lăsa să facăasta. Onça era în

picioare, cu ghearelezgâriind scândurile

lustruite în timp cese întindea înaintemârâind.

— Onça, şoptAmélie când



animalul se întinsedin nou. Muşchiumărului furăstrăbătuţi de o

durere şi automatmâna ei se relaxă

Lanţul alunecă întredegetele ei şi felinacea mare se lansăprin aer la gâtul luDiego. Cu o



fracţiune de secundăînainte de a fasupra lui, un cuţitstrăluci în mâna lu

şi el căzu jos subforţa trupului ei

colţii ei puternicfiind deja înfipţi îngâtul lui, iar eîmpinse cuţitul însus în burta ei.



Bărbatul şanimalul zăceaunemişcaţi pe podeaFrumosul salon, plin

de sticlă spartă şpătat de whisky – ş

sânge – era tăcut.Amélie înţelese căerau morţi, chiarînainte ca Robertosă îngenuncheze



peste ei. Un omzăcea mort dincauza ei şi ea nusimţea nimic. De ce

oare? se întrebădistant. Ea îi dăduse

drumul lanţului luOnça şi acum Onçaera şi ea moartăFaţa lui Roberto eracenuşie şi vocea lu



era tremurată. Epuse un braţprotector în jurul ei.

— Amélie, lasă-mă

să te duc sus. — Ce-o să se

întâmple cu mineRoberto? Ea mergeaascultătoare, lângăel. O să mă iapoliţia?



Roberto se uită laea, îngrozit.

— A fost unaccident, Amélie

Onça l-a omorât. Nuputeai face nimic.

Amélie putea auztremurul din vocealui Roberto, erămânea calm dedragul ei, ştia asta



Era atât de bun cuea. Dar nu fusese unaccident, ori a fost?

Roberto o culcă în

pat. — Am să chem

doctorul, spuse elşi pe bunica. Şi apoitrebuie să chempoliţia. Totul o săfie bine, Amélie. Îţ



promit. — Roberto, spuse

ea emoţionată, ce-arut să spună

Roberto, că nu sunto d’Aureville?

— Erau prostiiAmélie, doar prostiioia doar să

provoace neplăcerispuse Roberto



obosit. Uită acumdraga mea, uită. Ameu grijă de toate.

Roberto coborî

din nou scaraiolenţa încă ma

ibra în aerul tăcutal nopţii şi erămase în uşasalonului, uitânduse la cadavre. Mâna



lui Diego încăstrângea cuţitul carepătrunsese în burtalui Onça şi ochii lu

erzi, fără vedere, seuitau în tavan

Sângele din gâtul lusfâşiat trecuse pestecămaşa albă şi seamestecase cu cel aanimalului de pe



covor.Faţa lui Roberto

se contorsionă dedurere şi lacrimile î

curgeau pe obrajiAh, Doamne, l-am

iubit. În ciudatuturor lucrurilor, lam iubit!

***



Poliţia fusesegrijulie să nu otulbure pe sărmanadoamnă Do Santos

mai mult decât eranecesar.

— Un asemenealucru îngrozitor să se întâmpledoamnei, spusesecăpitanul liniştitor



Totuşi, nu e primadată. Felinele asteamari pot devenrele, fără să-ţi da

seama.Poliţia a luat

cadavrele repede şsalonul a fostcurăţat de sângelelor.

— Ce-au făcut cu



Diego? îl întrebă eape Roberto, uitânduse la locul de pepodea unde zăcuse

el. — L-au dus la

spital. După opauză, adăugă. O săfie înmormântatmâine.

— Şi, ai să te duc



la funerarii? — Amélie, spuse

Roberto simplutrebuie.

Lacrimileîncepură să-i curgă

pe faţă. — Nu plângeAmélie, n-a fost vinata, într-adevăr n-afost.



— Nu plângpentru Diego, oftăea. Plâng pentrutine şi pentru mine

Nu vezi, Robertolucrurile nu vor ma

fi niciodată la fel. — Ba da, ba daor fi, o linişti el. A

să vezi, AmélieTotul va fi exact aşa



cum a fost. Vino şstai culcată iar, nutrebuie să teemoţionezi aşa –

gândeşte-te la copil.Copilul! Uitase de

copil! Amélie secutremură. SlavăDomnului, copilul enu va şti nimic dintoate astea, nu va



şti niciodată cămama lui a ucis!

— Doctorualdez o să-ţi dea

ceva ca să dormi, îspuse Roberto

mângâindu-i părude pe frunteafierbinte. Dimineaţăai să te simţi mabine. Şi ţine minte



Amélie, o să plecămîn Florida pestecâteva săptămâniavem viaţa noastră

nouă în faţă.Ea stătea culcată

în cameraîntunecată, cu ochiînchişi, gândindu-seDa, slavă Domnuluiera o viaţă nouă în



faţa lor – o viaţă fărăDiego şi fără OnçaLacrimile îi curgeaude sub pleoapele

închise pe pernă, întimp ce plângea

pentru Onça şpentru inocenţa epierdută.



Capitolul

32Léonie aprinse

lumânările şi sedădu înapoi săadmire masa



Farfuriile de ţarăalbastre ca ouăle deprigor, cu floricelede culoare albastru

închis şi galbenerau aşezate pe

cinci locuri, flancatede pahare de cristagraţioase, cu piciorînalt. Faţa de masăera de un albastru



foarte pal, iarşerveţele gălbui erauaşezate lângă fiecarefarfurie. Două

sfeşnice joasecompletate cu

stingătoareţuguiate, carecândva luminaserăfeţe georgiene cândse duceau la culcare



aveau lumânări deculoarea mierii, iargălbenele şalbăstrele proaspăt

culese se revărsaudin bolul galben

rotund de sticlăcracată.Era perfectă

decise eaîntorcându-se să



inspecteze sticlelede vin rozé careaşteptau înfrapierele de argint

o masă perfectăpentru o cină într-o

seară de vară cunişte vechi prietenşi o dublăsărbătorire: a cinceaaniversare a



căsătoriei ei şi ziuade naştere anepoatelor egemene – Lais ş

Leonore de Santos. — Lais şi Leonore

le rosti ea numelecu glas taresatisfăcută. Leonorese născuse la oumătate de oră



după Lais, iarAmélie îi spusese înscrisoare că, înexpresia ei, avusese

ceva care îi aminteade Léonie. Atunci ea

se decisese să-i deanumele Leonore.Poate fusese pur

şi simplu drăguţăse gândi Léonie cu



un zâmbet, dar dacăera aşa, însemna căera de două ordrăguţă ca să-i dea

copilului numelemamei pe care de

abia dacă ocunoştea. Amélieîncepuse să-i scrieîn ultima lună asarcinii şi Léonie nu



fusese în stare nicsă renunţe laplăcerea ce i-oproducea şi nici să-

refuze liniştea cepărea că i-o aduce

lui Amélie. Cusiguranţă că, dupătoţi aceşti ani, numai era periculos săcorespondeze. La



început îşi scriaudoar scurte bilete încare îi vorbea despremersul

evenimentelor şi câtde mult îi plăcea în

Florida, dar treptatpe măsură ce primearăspunsurile luLéonie, uşurată deemoţia excesivă



corespondenţa lorse dezvoltă ca întredouă prieteneLéonie fiind un fe

de cutie derezonanţă pentru

noile sentimente alelui Amélie despreiaţa ei în America

şi desprematernitate.



S-a maturizat, segândi Léonieamintindu-şi de fatatânără, volatilă, care

apăruse în cabina eîn acea seară

memorabilă; şi maera ceva, înstrăfundulsufletului, care otulbura. Nu era



tristeţe, ci era mamult conştiinţa căiaţa nu înseamnă

doar trandafiri

fericire şi dragostefără eforturi.

Auzi zgomotuunui automobil peşosea, mai sus deilă şi se grăbi spre

uşă. Ca de obicei



aceasta stătea largdeschisă spre aerude vară, ghivecele demuşcate ce o

flancau oferind opată de culoare pe

fundalul alb azidului. — Léonie, iată-te

Au trecut veacuri.Caro arăta bine



într-o fustă demătase naturalăgalbenă şi o bluză cudecolteu larg, cu

părul lăsat liber înos de data asta

prins în părţi cupiepteni de baga cuperle.

— Arăţi minunatexclamară ele



simultan,examinându-se unape alta, pentru adistinge noi semne

a l e treceritimpului.

— Nicio zi maînvârstă, spuse cufermitate Léonie.

— Nici tu, fu deacord Caro.



Râseră de glumalor.

— Cineva ar puteacrede că avem

şaptezeci de anispuse Caro, dar

oricum, tu arăţi lafel ca acumcincisprezece aniDoar că pari mafericită.



Gura lui Léonie sedeschise într-unzâmbet.

— Este o

observaţie foarteinteligentă şi asta

pentru căîntr-adevăr, aşa e –sunt fericită.

— Şi Jim? — A, Jim ar fi ş



mai fericit dacă l-aşlăsa să lucrezeoptsprezece ore pezi. Acum cumpără

terenuri de-a lungucoastei fiind

convins că vor faloroase într-obună zi. Îşi petrecetot timpul plănuindcum să le dezvolte



asta în cazul cândnu pleacă repede laNew York sau la SanFrancisco. Uneor

mă duc cu el, dar deobicei stau aici ş

am grijă de grădinăÎncep să mălenevesc, Caro. Suntprea legată de acestloc, ca să vreau să-



părăsesc vreodată. — Totuşi, asta ţi

ai doritdintotdeauna, nu-

aşa? spuse CaroAveai nevoie de

certitudinea de adeţine pământ. Iarel cumpără pentrutine, Léonie, el ştiecă asta înseamnă



mai mult pentrutine, decâtdiamantele.

Léonie se gândi la

lucrul ăsta. — Da, presupun

că da... într-un felDoar că acum îl ampe Jim, nu mai amnevoie de nimicaltceva. Cu el, mă



simt în siguranţă.Privirile lor se

întâlniră într-unzâmbet.

— Mă bucur, ziseCaro.

Alphonse şi Marocse opriseră cu Jimca să admirepriveliştea golfulude pe cărare



ferindu-şi ochii desoarele ce apuneaca să vadăpromontoriul ş

cărărileîntortocheate care

duceau peste Point. — Ah, nu mai potaştepta, strigăLéonie alergând pecărare ca să-



primească şaruncându-şi braţeleîn jurul lui Maroc.

— Dezertorule

râse ea, sărutându-zgomotos. Nu te-am

mai văzut deaproape şase luni.Faţa ei era la fe

de emoţionată caatunci când o



ăzuse prima datăapărând nervoasă pealee, în spatelemagazinului Serrat

şi e la fel defrumoasă, se gând

Maroc. — Sunt un omcare munceşte, sescuză el, dându-i oc u t i e uriaşă cu



trufele ei favorite del a Tanrades de laParis. Viaţa dehotelier e o viaţă

ocupată – care teconsumă. Niciodată

n-am timp pentrumine. — Ar trebui să

conduci unul dintrehotelurile de aici



spuse Léonie cufermitate. Aşa, cepuţin te-am vedeamai des. Şi dacă nu

poţi face astaatunci o să

trebuiască să vinmai des în vizită laZürich.

Revenirea luMaroc la afacerile cu



hoteluri fusese unsucces, dardistanţele nu eraufavorabile pentru o

prietenie strânsă. — Am auzit că

avem o dublăsărbătorire. El luăbraţele lui Léonie, întimp ce coborau pecărare spre casă. E



de cimbru proaspătde pe deal şi cassisaromat, din fructede pădure.

— Aici e cuadevărat rai

exclamă Caro. De ceoare trăiesc oameniîn altă parte decâtaici?

— Exact la asta



mă gândisem şi eufu de acordAlphonse.

— Spune-mi, zise

Caro adulmecândaerul, ce avem la

cină? Miroaseminunat. — Vinete

umplute, miel fript..şi înainte de asta



creveţi proaspeţdin golf, ca să-mâncaţi cu degetecu tot în maioneză

proaspătă, făcută dedoamna Frenard, ş

mai avemsparanghel. Iar matârziu, căpşuni şzmeură cât puteţmânca.



Léonie râseăzând feţele lor

uluite. — O să închin

pentru treaba astaspuse Maroc vesel

Şi o să închin untoast pentru voi doiAniversare fericită.

— Aniversarefericită, repetară



Caro şi Alphonse caun ecou.

Jim îşi pusebraţul în juru

umerilor lui Léonie. — Nici n-aţi crede

cât a trebuit să măţin după ea, zise ecu un zâmbet, dar iam spus că eu suntunicul bărbat pentru



ea.Erau atât de

izibil şi totafericiţi, încât

oaspeţii lor sescăldau în căldura

pe care o radiauCine şi-ar fînchipuit că Léoniea fi vreodată atât

de fericită, se gând



Caro, amintindu-şde Monsieur. Léonieîl pomenea rareoracum – mai ales de

când se anunţase căsuferise un atac care

îl lăsase atât deinfirm şi se zvoneachiar că îi afectasecoardele vocale şnu putea vorbi



Cunoscând energiaitală ş

personalitateaputernică a lu

Monsieur, zvonuera greu de crezut

dar părea să fieadevărat. Cea mamare parte a anuluilocuia într-un uriaşapartament de la



Hotel de Paris dinMonte Carlo, ieşindcu iahtul din când încând, deşi se spunea

că ieşea din hotedoar în toiul nopţii

pentru ca nimeni sănu-l vadă în scaunucu rotile. Caro secutremură şi sorbdin băutura ei. Dacă



pasiunea lui pentruLéonie ar fi fost opasiune sănătoasăar fi putut sta e

aici, în seara astacu braţul în jurul ei

sărbătorindaniversarea lor. — Veniţi cu toţii

strigă Léonie, cina eservită. Maroc, tu



stai aici în dreaptamea, iar Alphonse înstânga. Jim ţi-o lasţie pe Caro.

— Bravo, ziseJim. De ani de zile

am încercat să oprind singură. — Ia te uită

Suntem căsătoriţdoar de cinci ani ş



deja îi face curteprietenei mele celemai bune! exclamăea, în timp ce se

aranjau la masă.Apoi, Léonie

ridică paharul. — Nu mai potaştepta să vă spunzise ea cu faţaluminată de un



zâmbet. Vreau săbeţi un toast pentruLais şi Leonore deSantos – gemenele

lui AmélieNepoatele mele.

— Léonieexclamă Caro. AhLéonie. Ce minunatCe emoţionant!

Maroc şi Alphonse



zâmbiră la bucuriaei vizibilă.

— Mai multspuse Léonie, dacă

am fost despărţităde propria mea fiică

ea mi-a promis că osă-mi văd nepoateleCând vor fi destul demari, le va aduce sămă viziteze.



Caro se gândi latoate bunicilenormale, fericitecare au legătură

zilnică sausăptămânală cu

copiii şi nepoţii lorE uluitor cum s-aînvăţat Léonie să fiefericită cu atât depuţin, se gândi ea



ridicând paharul sătoasteze însănătatea noilorbebeluşi; o

promisiune a uneizite în viitor este

suficientă ca să-umple paharufericirii.

Cina a fostîndelungată, plină



de un amestec dediscuţii şi bârfă; austat apoi pe terasădin nou, sorbind

cafea şi începură săse gândească că e

timpul să seîntoarcă acasă, laculcare.

— Nu ştiu de cenu rămâneţi să staţ



aici în vilă, seplânse Léonie, cândCaro făcu în cele dinurmă un gest de

plecare. — Nu ai un dulap

destul de marepentru hainele eispuse Alphonse secDe fapt, a trebuit săluăm un apartament



cu două dormitoareca să-i intre toatelucrurile. Şi suntemaici doar pentru

patru zile!Léonie o

îmbrăţişă. — Îmi pare binesă aud că nu te-aschimbat, din ziuaîn care te-am



întâlnit, spuse eaamintindu-şidulapurile pline cumătăsuri şi satinur

şi de cutiile cubijuterii.

— Ce e o femeiefără podoabele eistrigă Caro cândurcară pe cărare. Needem deci mâine ş



am de gând să jucămceva jocuri denoroc, mai pe seară.

Alphonse gemu.

— O să mă şruineze, acum

spuse el, ajutând-osă urce în maşină. — Niciodată, î

tachină Caro. Eucâştig întotdeauna.



Maroc trebui săconducă maşina.

— Mulţumescpentru această seară

foarte fericită, ziseel încet. Îmi lipseşti

Léonie.Avea o priviretandră.

— Şi tu îmlipseşti, vechiu



meu prieten.Braţele lui Léonie

îi prinseră cucăldură gâtul.

Jim o luă de mânăşi porniră înapoi la

lumina lunii, pecărarea pudrată, alecărei pietre lepusese ea cu mânaei, în urmă cu ani.



— Încă nu ţi-amdat cadoul, spuse elAm vrut să aşteptpână voi putea să ţi

l arăt, dar acumaproape că e prea

târziu.El se uită la cerluna era susluminând peisajucu o strălucire



albicioasă. Pointarăta ca un decorpictat pe marea cualuri mici.

— Aşteaptă aicispuse el, aşezând-o

pe Léonie într-unfotoliu pe terasă. Măîntorc imediat.

Ea se sprijini deperne, uitându-se la



scena magică. Decând trăia acolo, nuavusese niciodatădouă nopţi la fel –

marea şi cerul erauîntotdeauna diferite

Oftă de plăcereCăminul ei era cemai minunat loc dinlume.

— Închide ochii



comandă Jim, şi osă vezi ce o săcapeţi.

Léonie închise

ascultătoare ochiisimţind foşnetu

hârtiei când el îaruncă în braţe unpachet. Ea îl pipăiîntrebătoare.

— Pot să deschid



ochii acum? întrebăea.

— Deschide-ifăcu el.

Mai văzuseasemenea hârti

înainte, documentelungi, legaledactilografiate înroşu şi cu sigilii deceară. Râse. Act de



proprietate, citi eacu sentimentulucrului deja văzutMonsieur îi dăduse

un cadouasemănător, cândva

actul deproprietate al caseacesteia. Inspirăadânc şi citi madeparte. Era actu



pentru tot terenude la Est de vilătocmai până laPoint, terenul din

spate până la dealude dincolo de drum

şi câteva hectare înest. Ochii ei îîntâlniră pe ai luJim, cu uimire.

— Eşti stăpână pe



tot ce te înconjoarăLéonie Jamiesonspuse el cu unzâmbet mândru

Este al tău, tot.Ea stătea lângă el

uitându-se sprepeisajul luminat delună. Era cuadevărat tot al eicopacii aceia



dealurile, cărările decretă – toate erauale ei. Ea îşi pusemâna în mâna lui ş

îşi lăsă capul peumărul lui. Ce era

mai minunat erafaptul că toate asteanu erau datecondiţionat, cumfăcuse Monsieur, c



erau oferite cudragoste.

— Cum aş puteasă-ţi mulţumesc

şopti ea. E cel maminunat cadou pe

care mi l-ai fi pututda. — Ştiu, spuse

prinzându-i mânaîntr-a lui. Eu ştiu



întotdeauna de ceanume ai nevoie.

Léonie nu spusenimic, nu era

nevoie. Jim ştia dece anume avea

nevoie ca să o facăsă se simtă însiguranţă. Şi el îdăduse toate acesteterenuri. O făcuse



din nou ceea cedorise totdeauna săfie, o femeie cuproprietăţi.



Capitolul

33Lais şi Leonore

dormeau liniştite încamera lor, cuobloanele trase



împotriva soarelude după-amiază, din

ila Encantada dinKey West. Amélie

avea pe faţă unzâmbet tandru, în

timp ce închidea uşaîncet în urma eiMai departe, pecoridor, băgă capuîn camera lu



icente şi a luJean-Paul. Băieţiiîn vârstă de şaseani, erau întinşi pe

paturile lor, înpoziţii identice, pe

burtă, cu capeteleîntoarse spredreapta, cu ochistrâns închişiFusese o dimineaţă



doi stâlpi. Xara seodihnea în cameraei şi casa era tăcutăDe fapt, tot dealu

părea liniştit azipăsărelele erau

obosite şi doarinsectele îşcontinuau zumzetulor normal.

Înlăturându-şi



părul greu de pefrunte, ea se uită lacer. Soarelestrălucea ca arama

pe un cer albastrufără nori, şi Amélie

oftă; se puteauaştepta la o oarecarerăcire a timpuluiera sigură de astaDe ce oare i se părea



că anul acesta emult mai cald decâtde obicei? Totuşiera mai bine aic

decât la Miamiavusese dreptate să

fugă de aceaumiditateenervantă. Încă osăptămână şhotelul se va închide



pe perioada de treluni, când nu erasezon, iar Roberto şEdouard vor veni ş

ei alături de eleApoi, când vremea

de vară se va răcorşi va începe nouanotimp, Roberto vafi nouadministrator.



Răspundereaunică pentru unasemenea hoteminunat va însemna

să lucreze multeore, să petreacă ma

mult timp la Palaçodecât în mica lorcăsuţă din grădină –chiar mai puţindecât acum.



Fruntea i seîncruntă. Robertopărea fericit, îşiubea munca, îş

adora copiii, o iubeape ea – dar nu ma

era la fel ca înainteO imagine asalonului din Vilad’Aureville, cutrupurile



însângerate, trântitepe podea, îi veni peneaşteptate înminte şi deschise

brusc ochii, înîncercarea de a

înlătura amintireaOare trecuse osingură zi, în ultimidoi ani în care să nuse gândească la



asta? Ştia că şRoberto făcea la feldeşi el nu maamintise niciodată

de lucrul ăsta, dupăfuneraliile lui Diego

S-a terminat, îspusese el atuncitrebuie să uităm şsă mergem madeparte. Trebuie să



ne gândim laiitorul nostru copi

şi la viaţa noastrăîmpreună. Mintea e

clocotise deîntrebări, dar poate

că el avusesedreptate; poate eramai bine căîntrebărilerămăseseră fără



răspuns. Totuşi, eaştiuse că lucrurilenu vor mai fi cumau fost. Diego

reuşise, în cele dinurmă, cum reuşea

întotdeauna, să seamestece între ei.Căldura era

insuportabilă, nuera niciun pic de



ânt; ea se ridicădin hamac şi se duseîn casă în picioarelegoale. Camera ei era

mai răcoroasă şi, înîntuneric, îşi scoase

hainele şi se culcăpe pat. Acesta eramare, cu cearceafuralbe şi confortabilEra bun pentru



îndrăgostiţi petimpul siestei, segândi ea, şi pentrudupă-amiezi ca

aceasta, cândcăldura pasiunii lor

s-ar potrivi cu ceade afară.Dar ce ştii tu

despre pasiuneAmélie de Santos! se



întrebă ea. Ştiadespre dragostepentru că îl iubea peRoberto, iar el o

iubea pe ea, iardragostea pe care o

făceau era în ton cuasta. Dar nu era opasiune care să-ardă. Nu simţiseniciodată acel gen



de pasiune – îl vasimţi oarereodată? Ea era

doamna de Santos

al cărei soţ foarteocupat o iubea şi îş

avea copiii ei, caresă-i umple oricegoluri care s-ar fputut ivi vreodată îniaţa ei.



Amélie se răsucşi închise ochii. Nuera oare asta deajuns pentru orice

femeie?

***Hilliard Watkins

traversă curteainterioară de la

Palaço d’Aureville



cu coloanegraţioase, ţinând ocarte sub braţ, încăutarea unui loc la

umbră, cu puţinăbriză care să

îndepărteze cât decât călduranepotolită a zilei. Eschiţă din cap unpoliticos bună



dimineaţa spre celedouă doamnebătrâne, în rochiproaspete de in, cu

spinări băţoasebostoniene şi cu

pantofi sport de NewEngland. Păreautotal neafectate decăldură, singura lorconcesie fiind



pălăriile de paieumbroase, pe care lepurtau atât îninterior cât şi afară

Fratele lor era altfede om; bătrânu

avea o licărire înochi, în spateleochelarilor cu ramăde aur, iar pălărialui panama avea o



înclinare de craiHilliard putea pariacă fusese un crai laremea lui, deş

acum bătrânele feteîl ţineau din scurt

totuşi, Hilliard îăzuse singur în barseara, cânddoamnele seduseseră la culcare



bucurându-se decâteva coniacuri şstând de vorbă cuJordan, barmanul.

Fraţii Peabodyerau singuri

oaspeţii, în afară deel, în măreţul hoteîn această ultimăsăptămână de sezon

Hilliard o luă prin



terasa umbroasă demarmură care dădeaspre mare. Tendemari protejau

şirurile de ferestrecu sticla metalizată

împotriva razelordirecte ale soareluidar chiar şi la umbrănu era nicio brizăSe sprijini de



balustradă şi privspre marea care semişca tăcută subsoarele de aramă

Căldura era teribilăNu te puteai feri de

ea; camera lui eraprobabil locul cemai răcoros pentruo lectură liniştită.



*** — Domnule Do

Santos?

Bătrâna doamnăstătea dreaptă înfaţa lui Roberto, cupălăria de pai pecap, cu picioarele

imaculat încălţate şuşor depărtate. În

spatele ei se zărea



fratele ei, maîncovoiat decâtsurorile lui, cu unnas cu vinişoare

albastre, care lăsa săse înţeleagă plăcerea

lui pentru coniacude după cină. — Domnule Do

Santos, fratele meucrede că va f



furtună.Roberto îi ofer

un scaun. — Mi-e teamă că e

de aşteptat în acestanotimp al anului

domnişoarăPeabody. Estesfârşitul sezonuluacum, ştiţi doar.

— Nu m-aţ



înţeles, răspunse easec, nu o furtunăobişnuită... unuragan.

Roberto se uită laea surprins. Ce

poate şti oareaceastă doamnăbăţoasă din Bostondespre uragane?

— Toate semnele



arată aşa cevacontinuă cufermitatedomnişoara

Peabody. Fratelemeu spune că î

poate simţi în aerEl are experienţaacestor furtuni.

— Da, da, făcubătrânul bărbat din



spatele ei. Dinmarea Chinei deSud, am fost mulţani acolo...

— Stai liniştitHenry, când vorbesc

eu. Sora lui îîntrerupse înmijlocul frazei iarHenry, scoţându-şochelarii cu ramă de



aur, începu să-lustruiască agitat cuo batistă albăimaculată.

— Am vrea săştim ce precauţi

intenţionaţi să luaţîmpotriva furtuniidomnule de Santos.

— Mi-e teamă cănu m-am gândit la



asta, domnişoarăPeabody, nu am fostavertizaţi de niciunuragan care s-ar

îndrepta în direcţianoastră. Oricum

hotelul are obloaneîmpotriva furtunii şsaci cu nisip suntpregătiţi pentruferestre şi



bineînţeles, toateobiectele portabile –mobile, vase de florşi altele asemenea –

or fi aduseînăuntru. Am

sentimentul căhotelul va fi unadăpost sigur înaceste condiţii. Dardupă cum v-am



spus, nu am primitnicio avertizare deuragan.

— Vine, spuse

brusc HenryTotdeauna începe

aşa. Crede-mă pecuvânt, domnule deSantos, şi faceţi-văpregătirile de peacum. La căderea



serii, se va produceEl le zâmbi pe subochelari. Va fi ca peremuri, răspunse e

emoţionat. Îmamintesc, în

şaptezeci şi nouăcând eu şi bătrânuCoope exploraminsulele...

— Fratele meu a



fost în ServiciuExtern, îi tăie dinnou vorbadomnişoara

Peabody. Văpărăsim, ca să

puteţi să vă îngrijiţde toate treburiledomnule de Santos.

În ciudamanierelor e



autoritare, era odoamnă de pesteşaptezeci de ani şRoberto se simţ

răspunzător pentruea.

— Dacă sunteţpreocupată,domnişoarăPeabody, aţi puteapleca acum spre



Nord; este un trencare pleacă peste ooră spre StAugustine.

— Am plătitpentru încă o

săptămână şintenţionăm săstăm, vă mulţumimdomnule de Santos.

Henry o urmă pe



sora sa când ieşi dincameră.

— O să fie un picde distracţie, nu-

aşa? şopti econspirativ. Cred

chiar că o să-mi facăplăcere un uragan.

***Edouard aşeză un



ultim sac de nisip lalocul lui, în faţaferestrelor mari careduceau la terasa

dinspre mareştergându-şi

transpiraţia de pefrunte, cu batistaAr fi fost cu multmai uşor dacă nu arfi redus personalu



la minimum, avândîn vedere că hoteluse închideasăptămâna

următoare. Pe dealtă parte, îţi poţ

imagina ce panică arfi fost, dacă hoteluera plin cu oaspeţiSe cutremură laacest gând.



Ridicând capul dela grămada de saccu nisip, se uită de-alungul terasei. Toată

mobila albăîmpletită, fusese

cărată în interior şfiecare ghiveci cuflori sau ciubăr careputea fi mişcatfusese închis în



magazie. Tendelefuseseră strânse şprinse bine înlocurile lor, deşi e

presupunea că, încaz de furtună, ele

sunt primele care sedesprind. Ridică dinumeri filosoficsperând ca ăsta săfie cel mai rău lucru



la care se potaştepta. Deşi eraabia ora patru dupăamiază, se înserase

Încă nu era niciourmă de vânt în

liniştea deplinănicio pasăre nuciripea. Se gândi laXara şi Amélieaflate la Key West



şi spera că suntbine. Roberto eraliniştit, pentru căpaznicul de coastă î

spusese că nu eraniciun perico

pentru ele, aflateatât de departe înSud, şi că nicMiami nu va prindedecât coada



furtunii. Uitându-sela cer, Edouard seîntrebă cât decorectă putea f

această previziune.În interioru

hotelului, luminileardeau, strălucindpe marmura alb cunegru a holulumare, dar hotelu



avea obloanele traseşi era tăcut. Robertoumbla prin holurilegoale. Trimisese

cameristele acasă şsingurii oameni din

personal ce locuiauîn hotel şi nuplecaseră nici înacanţă erau Michel

şeful bucătar, cu



cele două ajutoareale sale, şi Jordanbarmanul. Şidesigur, cei patru

oaspeţi ai lorultimii din acest

sezon.El închise bineuşile mari, lăsândbara de fier la locuei. Asta era, toată



lumea era înăuntruacum. Altceva numai putea face.

Domnişoarele

Peabody coborârăscara mare, urmate

de Henry, cupanamaua înclinatăîntr-un unghi şi maşmecheresc decât deobicei.



— E aproape decinci, anunţădomnişoaraPeabody, o să luăm

ceaiul în salonumic, dacă nu vă

deranjează.Roberto zâmbi. — Desigur

doamnă.Niciun uragan nu



putea să deranjezeprogramuldomnişoareiPeabody.

***

Pe la ora şaseântul urla şi ploaia

putea fi auzităbătând în obloane

În fundal se auzea



zgomotul bubuitoral mării care searunca în valurmari, pe ţărm. Exact

la şase şi treizeci, seîntrerupse lumina

electrică. În hol furăpuse trei suportururiaşe de lumânăriLa lumina lorpâlpâitoare, cele



două domnişoarePeabody, cu Henryşi cu HilliardWatkins ca a

patrulea, jucauinterminabile runde

de bridge, sorbindşampania pe careEdouard le-oadusese ca să leridice moralul ş



mestecândsandvişuri, de parcăar fi fost la unpicnic elegant

ântul se ridicasede la un muget

aspru în rafale la ungeamăt subţire caun bocet, amestecatcu ploaia, iarRoberto umbla



neliniştit prin hotelEra enervant să auzdoar ce se întâmplăafară şi să nu poţ

edea nimic.

***Pe la ora nouă, se

părea că vântul s-aînteţit la maximum

Obloanele şi uşile



zdrăngăneau, iarpeste urletuântului, puteau

auzi zgomotele de

prăbuşire ale unorcopaci smulşi din

loc şi aruncaţi înfurtună; erau smulsesere, fântâni şpoate chiar garajeleşi construcţiile



adiacente. Din cândîn când, o rafală maputernică zgâlţâiauşa grea de lemn, ca

un războinic carecere să intre

Roberto ştia pentruce era îngrijoratEdouard. La oraunsprezece,uraganul va atinge



punctul culminantNu se putea şti câtde mari eraualurile, dar, după

zgomot, probabil căapa acoperise deja

plaja şi spălapajiştile lungi, înpantă, care seîntindeau între mareşi terasă. Dacă



ântul mai băteaastfel şi atât deputernic...

Henry Peabody

stătea culcat cât erade lung, pe o

canapea din holsforăind încet. Şasepahare de şampanieîl făcuserăsomnoros, iar



pentru cele douăsurori, câte douăpahare de fiecareavuseseră acelaş

efect. Ele moţăiauşezând drepte în

fotolii gemene, deambele părţi alefratelui lor.

Roberto sesiză olinişte cum nu ma



simţise niciodată îniaţa lui. Aproape că

îl dureau timpaneledin cauza liniştii

Nu fusese o slăbire aforţei vântului

nicio micşorare aintensităţii lui – purşi simplu, se oprise.

Henry Peabody seridică şi căscă, îş



scoase batista şîncepu să-şlustruiascăochelarii.

— Suntem în ceeace se numeşte

ochiul furtunii: înârtej. Vântul vasufla în jurul nostrula câteva sute demetri mai departe



Desigur, se vaîntoarce, suflând dedata asta dindirecţia opusă, dar

ar fi destul timp săne uităm afară şi să

edem ce daunesunt. Edouard şRoberto îl privirăuimiţi. HenryPeabody se dovedise



a fi o mină deinformaţii.

Cerul indigo eracalm şi luminat de

stele. Nu era nicmăcar urmă de

briză, iar aerul eracald şi greu deumezeală. Sclipirde fulgere albastrese jucau fără zgomot



pe cer şi sute depăsări ciripeauzgomotos, agitânduse şi zburând

ascunzându-se de-alungul marginilor

acoperişurilor şi pecopacii rămaşi acumfără frunze.

— Sărmanelefiinţe, au fost



măturate zeci dekilometri, spuseHenry, făcându-şdrum pe treptele de

marmură, de peunde a trecut

uraganul.Ochii lor dădurăpeste o scenă dedevastare. Copacfuseseră



dezrădăcinaţi şaruncaţi în piscineUrne grele de piatrăfuseseră aruncate pe

cărări şi sfărâmateTerasa era acoperită

cu ţigle sparte şinundată de un râude apă de ploaie, pecare pământumurat şi canalele



suprasolicitate nu oputuseră absorbi.

Oceanul se aruncaspre mal cu un urlet

continuu,înspăimântător.

aluri uriaşe sespărgeau pe pajiştila câţiva zeci demetri, ridicându-sepe măsură ce



creştea fluxul. Chiarşi fără vânt, oceanuera o forţă de caretrebuia ţinut seama

iar privirea luEdouard i-o întâln

pe a lui Roberto, cuîngrijorare. — O să avem

nevoie de mai mulţsaci de nisip, la



ferestrele dinspremare, spuseEdouard, ar trebusă ne grăbim.

Ajutaţi de HilliardWatkins şi de şefu

bucătar, de celedouă ajutoare alebucătarului şef debarman, ei puseră lalocul lor sacii grei.



— Asta-i tot, gâfâRoberto transpirânddin cauza efortuluiAcceptă cu

recunoştinţă ţigaraoferită de Hilliard ş

se sprijini debalustrada teraseiuitându-se spremarea cu spumăalbă.



— Tot ce putemface acum este săaşteptăm, oftăEdouard.

Pala bruscă deânt îl lovi cu o

putere uriaşămăturându-i din faţaei, alungându-neajutoraţi,aruncându-i la



pământ.Roberto zăcea

acolo uluit. Vântul îtăie respiraţia şi e

gâfâi, ascunzându-şcapul în braţe

Uitându-se printredegete, îl văzu peHilliard în patrulabe, târându-se sprecolţul hotelului, iar



Edouard se ţinea debalustrada teraseialături de el.

— Apucă

balustrada, urlăEdouard peste vânt

până ajungem lacolţ, apoghemuieşte-te jos şfugi.

Îşi făcură drum



ţinându-se debalustradă, în timpce vântul se aruncaasupra lor dinspre

mare şi începu săplouă, pocnindu-

orizontal, orbindu-i. — Ieşi! urlăEdouard. Fugiacum.

Îl urmări pe



Roberto dispărândîn ploaie şi se rugăsă ajungă laadăpostul colţului

edea colţurile albeale valurilor cum

inundau pajiştile desub el. — Doamne, gâfâ

el, peste câtevaminute va ajunge pe



terasă.Se lansă şi el după

Roberto, gâfâindalergând într-o parte

ca un crab împins deânt. Lăsându-ş

capul în jos şîndoindu-se pe vinese strădui să ajungăla colţ unde Robertoşi Hilliard erau



strânşi împreună, încalmul relativ aadăpostului unearcade. Ei aşteptară

suflând greu, înadăpostul lor

temporar, gândinduse ce să facă încontinuare.

— Credeţi căputem ajunge la uşa



principală? întrebăRoberto.

— N-avem de alesreplică Edouard

trist. Dacă rămânemaici, ne înecăm.

Cu spatele la zidei o porniră lateralde-a lungul aripii deEst a hoteluluiclătinându-se ş



alunecând în noroipână ajunseră laruina unei frumoasegrădini care se

întindea între ei şuşa hotelului.

— N-avem ce facedecât să ne târâmcât mai jos putem şsă înaintăm, strigăRoberto, pornind



înainte, în noapte.Poate vor reuşi

se gândi Edouardţinând capul în jos

şi umerii lăsaţi. Încăîl mai putea zări pe

Roberto înaintea luşi uşor mai înstânga, dar nu eranici urmă deHilliard.



Palmieruldezrădăcinat venspre ei cu forţa unutren expres

prinzându-i fărăeste, în timp ce se

luptau, orbiţi deploaie şi întunericRoberto îl văzuprimul, era o formăneagră care se



îndrepta spre ei dinnoaptea şi maneagră. Cu un ţipătel ridică braţele într

un gest inutil, deparcă ar fi vrut să o

prindă. Îi lovsimultan peEdouard şi peRoberto şi căzurăsub lovitură ca nişte



piese de domino.Vântul risipea

ocile în jurul lui şEdouard distinse

treptat silueteghemuite deasupra

lui în ploaie. — Să încercăm săridicăm pomul, o săfie bine, urlăHilliard. Nu încerca



încă să te mişti.Edouard îşi dădu

brusc seama că eraapă în jurul lor ş

înţelese că mareatrecuse deja pe

terasă. Îl dureaumărul şi îi picurasânge în ochi, de lao rană la cap.

Ridicând şi făcând



eforturi, îl eliberarămai întâi peEdouard. El fuseseprins de partea de

sus a copacului şprimise o lovitură la

cap, dar cea mamare parte agreutăţii îl lovise înumărul drept. Braţuîi atârna moale din



oasele fracturateRoberto era cel careprimise din plinlovitura părţii ma

grele a copacului şîncă era prins

dedesubt. — Trebuie să-ajutaţi pe Robertostrigă EdouardPentru Dumnezeu



ajutaţi-l...Vântul împrăştie

orbele lui înnoaptea neagră.

— Îl aducem şi peel pe urmă, urlă

Hilliard. Trebuie săte duci înapoi, pânănu ne ia marea petoţi.

Cu câte un bărbat



care îl sprijinea defiecare parte, el seîmpiedică şi se târîspre uşă, fiecare pas

fiind o agoniepentru Edouard

Deschizând uşa, ei îîmpinseră peEdouard înăuntru şdispărură înapoi înfurtună. Edouard se



sprijini de uşăgâfâind. Transpiraţiaşi ploaia seamestecau cu

sângele lui şpicurau pe marmura

elegantă. Bătrâneledoamne moţăiau înlumina pâlpâitoare alumânărilor.

Durerea din umăr



era insuportabilă şEdouard îşi muşcăbuza ca să nu ţipeAh, Doamne, ce-o f

cu Roberto? Dacănu se grăbeau, va f

prea târziu. Se vorîneca cu toţii. Chiarîn timp ce gândeaasta, se auzi obuşitură şi un



zgomot de sticlăspartă, când un vase aruncă asupraferestrelor cu

obloane şi cu saci denisip.

Uşa se deschisedin nou, iar ploaia şântul pătrunseră

prin hol, stingândlumânările,



scuturând sfeşniceleşi aruncând la podeapahare şi obiectemici, înainte de a f

închisă din nou, cugreu, de forţa

reunită a patrubărbaţi. VoceadomnişoareiPeabody suna calmăneclintită, în



întuneric. — E cineva aici?

Ce se întâmplă?Edouard îşi făcu

drum spre sfeşnice. — E-n regulă

domnişoarăPeabody. Vocea îsuna stranie, chiarşi lui însuşi. O săaprindem lumânările



într-o clipă.La lumina

lumânărilor, văzucum Roberto e cărat

prin hol şi aşezat cugrijă pe o canapea

Bărbaţii stăteaudeoparte, curespect, evitându-ochii, iar Edouard seuită la ei uimit. Nu



putea fi adevăratNu voia să creadă căera adevărat.

Te rog, Doamne

fă să nu fie asta.Dar Roberto era

mort. — Vreţi, vă rogsă-l luaţi pe domnude Santos sus?întrebă liniştit



domnişoaraPeabody. Întindeţi-pe unul din paturiŞi adu-i domnulu

Edouard un pahar deconiac, Henry. Sora

mea are experienţăde infirmieră, îspuse ea luEdouard. O să văîngrijească umărul.



Se mai auzi onouă rafală bruscă şmai multe zgomotede sticlă spartă.

— Cred că ar fmai bine să mă uit

la asta, spuse eacalm, să vedem cese poate face.

Edouard se uităamorţit cum ea



dispăru în direcţiasalonului mareDomnişoaraPeabody îşi asuma

conducerea şi era deneclintit. El îş

sprijini capul defotoliu şi închiseochii, în timp ce educeau trupul luRoberto la etaj. Îş



putea aminti clarbăieţelul blond, cuZeze, berbecelul luişi-l aminti pe

Roberto tânăr, unatlet cu membre

aurii, jucând polo cuechipa sa; Robertocel bun la sufletmereu împăciuitorîntre Amélie ş



prietenii lui, soţului Amélie, băiatul şbărbatul pe care eaîl iubise totdeauna

tatăl copiilor ei. Şplânse, pentru

băiatul pe care-cunoscuse şi pentrudurerea căreia vatrebui să-i facă faţăAmélie.



Coşmarul încă nutrecuse. Marea seridica pe terasă şi îngrădini iar valurile

se aruncau înobloane. Puteau

simţi clădireatremurând, de parcăera un vapor care sescufunda, iar estăteau în jur



nervoşi şi temătoribând whisky, întimp ce noapteaavansa, iar vântul ş

marea nu dădeausemne să se

liniştească. Surorileşedeau una lângăalta pe canapeatricotând calm şi, dedata asta, nu se



plânseră când fratelelor se alăturăbăutorilor dewhisky.

Deşi ceasul luEdouard arăta ora

şapte dimineaţa, nuse zăreau zorile princrăpăturileobloanelor; noapteaşi ziua erau la fel ş



abia la amiazăântul începu să

slăbească şi ceruîncepu să se

lumineze. Uraganutrecuse. În urma lu

rămâneau doarmorţii şi daunele.



Capitolul

34Amélie nu-ş

putea aminti cândanume a fost marău, când Edouard i



a spus că Robertomurise sau lafuneralii, cândsărmanul lui trup

sfărâmat fusese pussă se odihnească sub

cerul albastru aunei zile senine înFlorida. Oricum, navea importanţă, segândi ea obosită



nimic nu mai contaacum. Îşi trasefotoliul lângăfereastră şi se uită

la golful albastru deos.

Vila Encantandoera tăcută. Bunicase întorsese la Rioiar Xara şi Edouarderau la Miami cu



copiii, ai lor şi ai eiUn ghimpe deinovăţie o înţepă

pe Amélie când se

gândi la fetiţele eiTrecuse o lună de

când venise la KeyWest, însoţită doarde bunica ei, o lunăde când nu-şi maăzuse copiii. Ş



trecuseră două lunde la moartea luRoberto. Fie şnumai gândul la

acest cuvânt o făceasă simtă un fior

interior. Închiseochii împotrivadurerii, de parcă arfi putut să-l vadă cupalmierul care î



ţintuia trupul lufrumos, puternic, înnoroi. Era preamult, nu putea

suporta! Nu maavea pentru ce să

trăiască, gemu eaîncet în cameragoală. Nimic! Darbunica îi spusese căavea pentru ce, erau



Lais şi Leonore –copiii lui Roberto –putea să-mulţumească lu

Dumnezeu că aveaaceastă moştenire

Cum putea oarebunica să ştie cât dedeparte i se păreauacum cele douădulci copile? Ele



erau prea mici şprea inocente ca săştie altceva decât căle lipsea bărbatu

acela drăguţ căruiatocmai învăţaseră

să-i spună tatăPoate că bunica aveadreptate şi că ele artrebui să fie unsprijin, dar nu erau



iar asta era probabidin vina ei. Era omamă nesimţitoareîşi neglija copilele

scăldându-se înpropria ei durere!

Amélie se simţeaneajutorată, nuputea face nimic casă se lupteîmpotriva



sentimentelor eiera înecată în eleera copleşită dedurere. Voia să

rămână pentrutotdeauna în camera

întunecată şi să nutrebuiască săorbească cu

nimeni. Era mauşor aşa.



***Edouard o porn

de la feribot de-alunguldebarcaderului, cucapul plecat, pierdutîn gânduri. Se afla

aici din cauza luXara, era ideea ei

iar el spera cu



ardoare săreuşească. Cheile se mişcau înbuzunar, în timp ce

mergea pe stradaprincipală, la

magazinul deîngheţată undecumpără o porţie deciocolată şi una depiersici, favoritele



lui Amélie, zâmbindde naivitatea lui – caşi când nişte lucrurcopilăreşti, ca

îngheţata preferatăar putea să o ajute

Isabelle îl avertizasecă Amélie nu mâncanu făcea nimicStătea în casă, abialua ceva în gură ş



nu voia să vadă penimeni. Trebuiau săfacă ceva în legăturăcu ea. Atunci Xara

enise cu ideeaEdouard oftă când

se urcă în taxispera ca ideea săacţioneze.

***



Cine putea foare? se întrebăAmélie, speriată dezgomotul paşilor în

hol. Se uită la ceasEra ora patru, şi se

pare că aţipiseProbabil că era doarZita, menajera. Darnu, nu se putea săfie ea – le dăduse



liber cameristelorsăptămână astadorise să fie absolutsingură. Ciuli din

nou urechile să audăzgomotul, în timp

ce merse în vârfupicioarelor la uşadormitorului şi seopri să asculte. Eraun zgomot în



bucătărie! — Cine-i acolo?

strigă ea deschizândlarg uşa şi mergând

de-a lungul galerieispre capul scării.

— Amélie! Sunteu, Edouard.Ea se sprijini de

balustradă, uşuratăuitându-se în jos la



el. — Edouard! Ce

faci aici?Edouard se grăb

să urce scara spreea.

— Am venit să teăd pe tinebineînţeles.

Ea parcă se topisede-a binelea când e



îşi puse braţele înurul ei, ţinând-ostrâns. Oasele eerau ca de păsărică

sub mâinile luiEdouard o ţinu ma

departe de elanalizând-o. — Am fost sigur

spuse el acuzatorNu mănânci.



— Mănânc destulspuse Amélieapărându-se. Suntbine, Edouard, zău

că da. Nu era nevoiesă alergi încoace

doar pentru căbunica a plecat. Măsimt mai binesingură.

— Sunt sigur de



asta, spuse Edouardtrist, dar fetele talenu sunt preabucuroase.

Ochii lui Améliese lărgiră alarmaţi.

— Nu-i nimic răucu ele, nu-i aşa? — Nu. Nu e nimic

rău cu Lais şLeonore, numai că



săptămâna viitoareor împlini doi an

şi ar fi plăcut dacămama lor ar fi acolo

ca să serbeze cu eleziua lor de naştere

Mai ales acum, cândnu au tată, adăugă eîn mod deliberat.

Şocheaz-o, îspusese Xara



trebuie să o scuturdin groaznica eapatie, să-i pui peumeri răspunderea

să o faci să-şi deaseama de asta

Edouard. Trebuiede dragul copiilor –şi al ei înseşi.

Amélie se dădu unpas înapoi. Ce tot



orbea el? Nu ştiacă ea nu puteasuporta săorbească despre

asta? — Eu... eu tocma

stăteam culcată încamera mea, şoptea, îndepărtându-sepuţin pe coridor.

Edouard o apucă



de mână. — Vino jos, cu

mine, spusetrăgând-o după el

Am adus cevapentru tine.

— Edouard, eu..nu mă simt preabine, cred că mă ducînapoi în cameramea, să mă culc. Ah



am uitat, le-am datliber săptămână astacameristelor, o sătrebuiască să ie

cina la St . James . — Şi tu, ce-ţ

propui să mănâncla cină?Faţa ei tăcută

răspunse întrebărilui Edouard.



— Vino cu minezise, luând-o cu epe scară.

Cele două

cartoane cuîngheţată se topeau

deja pe masa dinbucătărie, iarEdouard o aşeză peAmélie pe un scaunşi puse într-un bo



câte o lingură dinfiecare sort.

— Uite, zise el cuun zâmbet ironic

favoritele tale.Nu ştie oare, se

întrebă Amélie cănimic nu macontează acum? Nuînţelege oare asta?Ochii ei îndureraţi î



întâlniră pe ai luEdouard pedeasupra mesei, întimp ce îngheţata

stătea, neatinsăînaintea ei.

— Dacă numănânci, n-o sărezolvi nimicAmélie. Asta n-o să-aducă înapoi pe



Roberto.Ea lăsă ochii în

os, genele lungiîntoarse, făcând

umbre pe obrajii epalizi. Părul ei

cândva luciosstătea moalemeşele aurii erauîntunecate şi fărăiaţă. Mâna lu



Edouard tremură pelinguriţă; cât demult ura că trebuiasă o rănească în

felul ăsta, dartrebuia să o facă

pentru binele ei. — Lais şi Leonoresunt foarte binespuse el. Seînvârtesc prin toate



locurile, nu poţi săle opreşti. Îmamintesc atât demult de vremea

când tu aveai vârstalor, Amélie, e

minunat să le veziBineînţeles căseamănă şi cu tatălor; Roberto era lafel de blond ca ş



tine. Lais are ochilui, acel albastrudeschis frumos...

— Opreşte-te

Furia pulsa în vocealui Amélie

îndurerată. De cefaci asta?..

Încetează, EdouardTe rog.

— Deci, crezi că e



corect să nu maorbeşti niciodată

de Roberto acumdupă ce a murit?

Trebuie săpretindem cu toţi

că el n-a existatniciodată? Ceprostie mai e şasta, Amélie?Roberto are dreptu



să fie amintit... să seorbească despre

el... să fie iubit. Nuezi, Amélie, că

moartea lui trebuiesă devină o parte a

ieţii noastre ca toţsă putem trăi cuideea asta?

Amélie se uită lael, cu faţa



împietrită, iarEdouard ezităMersese oare preadeparte? Dacă da

oricum nu maputea da înapoi.

— Sunt doi copila Miami care aunevoie de mama lorMai mult decât atâtAmélie, au dreptu



la mama lor Tatălor a murit şiitorul lor e în

mâinile tale. Depind

de tine, Amélie deSantos.

Amélie ridicăbărbia, de parcă ar fprimit o loviturăEdouard aveadreptate, copiii erau



în răspunderea eiDar ea nu voia să seîntoarcă la Miaminu voia să se ducă

nicăieri, voia doarsă stea în siguranţa

acelei camere de laetaj. Cum puteaoare să se întoarcăsă râdă şi să se joacecu copiii, aşa cum s



cheile de la Palaçod’Aureville , spuse ecalm. Sunt cheile pecare i le-aş fi dat lu

Roberto, când ar fpreluat funcţia de

director al hoteluluiluna viitoare, ofuncţie pentru carea muncit din greu şpe care nu am ezitat



să i-o ofer. Ameritat-o.

El puse cheile pemasă, între ei, şi îş

împinse scaunulPodeaua cu dale

dădea ecou paşilorlui, în timp ceumbla prinbucătărie.

— Stricăciunile la



hotel au fostreparate, iar terenueste refăcut îngrădini. Sperăm să-

putem deschide latermen şi hotelul va

fi cel puţin peumătate ocupat înprimele douăsăptămâni, iar dupăasta, e deja aranjat



complet pentru totsezonul. Instalămdouă piscine şi osală de gimnastică

iar Michel, bucătaruşef, visează mereu

feluri noi cu care săi tenteze pe oaspeţinoştri. Personalul epregătit şi aşteaptăAcum avem nevoie



doar de un director.Amélie şedea

băţoasă la masăîntrebându-se de ce

trebuia ea să ştietoate astea, ce

importanţă aveau?Ochii lui Edouardîi sfredeleau pe ai ei

— Am cheltuit ogrămadă de timp



p e n t r u Palaçod’Aureville eu, Xarabunica ta, Roberto –şi o groază de bani

Funcţia de directore a ta, Amélie.

Capul ei se înălţăşi ochii ei şocaţpriviră într-ai lui.

— Roberto ar frut să fie aşa



continuă EdouardTu ai condus hoteludin Rio, pentrubunica, şi l-ai ajutat

pe Roberto laPalaço ; nu există

niciun motiv ca sănu poţi îndeplinaceastă sarcină.

El ridică mânacând ea începu să



protesteze. — Nu primesc un

nu drept răspunsAmélie, nu va exista

un alt director. Dacătu nu accepţi slujba

a t u n c i Palaçod’Aureville se vaînchide, înainte de ase redeschide.

Edouard se duse



la masă şi împinsecheile spre ea.

— Uite cheilePalaço d’Aurevill

te aşteaptă. E oprovocare, Amélie

dar ştiu că poţi facelucrul ăsta.O porni spre uşă

întorcându-se să oprivească, iar ea



rămase acolo tăcutăcu spatele spre el.

— Ai face mabine să mănânc

îngheţata, strigă elSe topeşte.

Un semi-zâmbetse ivi pe faţa luAmélie. Lui îtrebuise mult curajca să joace atât de



tare, şi îl admirapentru asta. Şi nudoar atât; ea ştia cădacă spusese toate

astea, se va ţine decuvânt: dacă ea va

refuza slujba, el vaînchide Palaço . Nu-lăsase posibilitateade a alege. Ea luăgrămada grea de



chei, cântărindu-legreutatea în palmăaşa cum făcuseprobabil Roberto de

multe ori. Scaunuscârţâi pe dale, când

ea îl împinse şi seduse spre uşă, să-caute pe Edouard.

„O provocare”spusese el; va fi ma



mult decât o simplăprovocare, va fi oluptă de urcuş, demuncă grea, dar ca

idee îi surâdeaDoamne, cât de

mult îi surâdea!



Capitolul

35În iunie 1914

Léonie negasepericolul unurăzboi în Europa



aşa ceva fiindridicol. Cine îşputea închipurăzboiul, când

soarele străluceaMediterana părea

mai albastră caoricând şi brizeslabe răcoreauminunatele seri deară? Cine ar dori să



tulbure o asemeneaperfecţiune? seîntreba ea. Şi cumputea să fie război

când, în iuliestrăzile Parisulu

erau vii, cu tinerbucuroşi, îmbrăcaţdupă ultima modăşic a oraşuluipărând întotdeauna



că se duc sau că seîntorc de la opetrecere aiurităextravagantă?

Muzica plana ca oceaţă deasupra

teraselor şi atrotuarelorParisului, iardeliciosul miros acafelei şi al pâini



proaspăt coapteprovoca plimbăreţimatinali. Darfrancezii îşi citeau

ziarele în cafeneleîntr-o îngrijorare

tăcută, iar bârfatrecea de la femei larăzboi, de laacanţele petrecute

la Deauville la



problemele dinBalcani...

— Trebuie săină, Léonie! Î

spuse Jim, punândziarul cu titlur

negre pe masă, întreei.Léonie îşi sorbea

cafeaua, uitându-sela terasa aglomerată



de la Coupoleevitându-i privireaEa nu voia să-şstrice acea

dimineaţă perfectăcu discuţii despre

război. — N-are niciunrost să evitămsubiectul sau săsperăm în miracole



Léonie. Situaţia egravă.

— Dar, toatălumea zice că ziarele

exagerează, că totuse va rezolva.

— E prea târziudraga meamaşinăria este dejaîn mişcare. Trebuiesă luăm hotărârea.



— Hotărârea? — Te duc în

America? Saurămânem aici, să-

facem faţă?Să părăsească

Franţa când avea săfie un război? Săpărăsească hanul?La naiba, se luptaseşi suferise să-ş



realizeze căminuliar acum el sugerapur şi simplu, săplece şi să-l lase

duşmanului! — Niciodată

exclamă ea cupasiune. N-am săpărăsesc Franţaniciodată. Am săomor pe oricine



încearcă să-mi iahanul.

Jim zâmbi; eştiuse ce avea ea să

spună. — În regulă

Problema asta amrezolvat-o.Rămânem. A douaîntrebare este: ceor spune dacă vor



avea un american înarmata franceză?

***Cu egoism, Léoniespera pe jumătate căarmata nu-l vaaccepta. Gândul de a

fi fără Jim şi, marău, probabilitatea

ca el să fie în luptă



o îngrozeau. Jimdeveni membru aserviciului decontrainformaţii şi

brusc, Léonie văzu oaltă latură a

bărbatului deschis şfără griji, care aurmărit-o şi acucerit-o. Zâmbetului mereu vesel nu-



mai putea ascundepreocuparea dinochi. Planurile luîncrezătoare pentru

iitorul lor seacoperiră de un

sentiment tot maputernic deinutilitate, pemăsură ceevenimentele



internaţionale seîndreptau curapiditate spresingura concluzie

posibilă, iardragostea lui pentru

ea căpătă pasiuneaunui bărbat nesigurde câte zile vor mapetrece împreună.

Deşi fusese



anticipat, războiupăru că izbucnisebrusc. Armatelemărşăluiau prin

Europa, trupele semasau la frontiere ş

tinerii bărbaţi aParisului intrarărapid în uniforme şplecară pe front.

Léonie era singură



la han. Jim plecaseîn dimineaţa aceeaspre Paris, îşluaseră rămas bun

cu calm şi fărălacrimi, deşi, de

data asta, pe Jim îpărăsise aproapecompletoptimismul.

— Nu ştiu cât o să



spuse Léonie cuîncredere. Suntsigură de astaNiciun război nu ne

poate distruge!Mica pisicuţă

simţind că sepetrece ceva răusărise în braţele eşi stătea tremurândmieunatul ei pe ton



înalt devenind ungeamăt răguşitcând maşina lui Jimdispăru în

depărtare.Era aproape de

necrezut când el osună de la Paris, înziua următoare, şapoi în fiecare searătimp de o lună



După aceea, nimictimp de săptămâniApoi, brusc, venacasă – doar pentru

câteva zile – şi li sepăru că viaţa era din

nou normală, pânăsosi momentugroaznic – etrebuind să plecedin nou.



După câteva luniLéonie nu mai putusuporta aşteptareaşi inactivitatea

Războiul se ducea înNord, pe dealuri ş

în tranşee, departede frumoasa eProvence, albastră şaurie, dar efectelelui se vedeau pe



feţele întunecate alefemeilor din piaţăîngrijorate pentrufiii şi soţii lor; la

ocul de boole, dinpiaţă, jucau doar

bărbaţi bătrâniobosiţi; se simţealipsa oamenilortineri pe străzi.

Îi trebuiseră două



zile ca s-o poatăsuna la telefon peCaro, la Paris, darreuşi exact ceea ce

dorise. După o orăhainele erau

împachetate,Chocolat era aşezatăîn coşuleţul ei, înspatele maşiniibenzina fu căpătată



cu rugăminţi, de laun prieten vechi dela un garaj şi ea eraîn drum spre Paris –

şi apoi spre front. — Nu ne lasă să

luptăm, spuse Carocu ochii strălucindde emoţie, dar suntşi alte feluri în careputem ajuta.



— Eu vreau să fiuacolo, insistăLéonie, pe front, nusă mă ascund aici

în spate, să rulezbandaje. Nu-i putem

ajuta măcar perăniţi? Au nevoie deambulanţe, nu-aşa? Atunci, hai săle dăm ambulanţe



Caro!Împreună,

adunară fondurpentru un grup de

douăsprezeceambulanţe,

ducându-le pe frontcu trupa lor dedoamne, cândvafrumoase parizieneîmbrăcate în



uniforme elegantedar practice, gri curoşu, create decroitorul favorit a

lui Caro. Nimic nule-ar fi putut pregăt

pentru ororile cerămân după obătălie, pe câmpude luptă, dar ele îşduceau încărcătura



de bărbaţi, forţânduse să nu dea atenţieţipetelor de durereşi gemetelor

sunetelor şmirosurilor

războiului. Mergândtot mai aproape defront, mânate de urafaţă de un duşmanatât de implacabi



de brutal, ele salvaurămăşiţelesfărâmate,însângerate, a ceea

ce fusese cândvatineretul Franţei ş

Angliei.„Victoriile cuaripi” le-au poreclitbărbaţii, pentru felucum conduceau



ambulanţele – canişte lilieci din iad –ignorând schijele şfocul, zburând peste

câmpuri asprenoroioase, de parcă

ehiculele lor ar favut aripi. Iarpentru Léonieironia era căambulanţele pe care



le conduceau eraue h i c u l e D

Courmont , puştilesoldaţilor erau

fabricate în vasteleuzine de armament

D e Courmont de laalenciennes, iartunurile grele, alecăror tirurneîncetate le



asurzeau zileîntregi, erauproduse din oţel DeCourmont .

Din când în cândatunci când totu

depăşea măsuracând Léonie simţeacă nu mai suportăsă vadă răni căscatesângerânde, och



speriaţi agonizândsau să mai aprindăţigări pe care să lepună tremurând

între buze aflate pemoarte, ea şi Caro

luau în vehiculelelor o duzină debărbaţi tineri cuochi pierduţi în golnerăniţi dar şocaţi



ce păreau că privescmereu într-un iadprea particularpentru a fi descris ş

care nu putea fuitat niciodată. Î

conduceau cumaşinile spre Sudla veşnic primitoruhan şi la îngrijireablândă a domnulu



şi doamnei Frenardcu speranţa căliniştea de acolo arputea să-i facă să se

simtă din nouoameni. Iar uneori

când reuşeausimţeau din nou căexistă speranţa.

Uneori, în acesteizite, Jim apărea



din senin şi aveaucâteva zile de extazîmpreună, dar caredeveneau grele din

cauza plecării luiminente. Nu

orbeau niciodatădespre ce anumefăcea şi, aparent eraacelaşi bărbat veselironic, dar ea simţea



noua lui amărăciunela fel de adâncăprecum era şi a ei.

Alphonse, a căru

mândrie suferise olovitură amară când

îi spuseseră că eraprea bătrân pentruserviciul militarrămăsese la Parisadânc implicat în



negocieri pentruîmprumuturiinternaţionale înederea susţineri

efortului de războiActivitatea lu

pentru Franţa erafoarte valoroasă, darnu compensasepararea lui fizicăde locul unde simţea



că trebuia să se aflepe linia frontuluiluptând pentru ţarasa.

Jim a fost acelacare a adus vestea

morţii lui. Carorevenită dintr-unlung schimb deserviciu peambulanţă, îşi ţinu



bărbia sus când el îspuse ceea cepresimţise deja căavea să-i comunice

Alphonse căzuseictimă nu

gloanţelor duşmaneci gripei carebântuia ţara.

— Nu m-amcăsătorit cu el



spuse Caro încet, întimp ce lacrimi deşoc îi curgeau peobraji, şi n-am să-m

iert niciodată asta –şi pentru că nu am

fost acolo, cu el. Enu a căpătatniciodată uniformadar a murit pentruţara lui. Ştiu că el s



ar aştepta să măcomport ca soţiaunui ofiţer şi a unubărbat viteaz. Sper

că ştia, Léonie, spercă ştia că-l iubeam.

Plecase a doua zdimineaţă pe frontcu ochii uscaţi şhotărâtă că, dacă nuputea ucide



culori în loc ca totusă fie cenuşiuLéonie era încântatăde veştile despre

nepoatele egemene. Ele o

umpleau cu osperanţă de viitorale cărui problemedeveniseră bruscmai mari decât



fuseseră vreodatăameninţărilepersonale din partealui Monsieur. Dar

tristeţea morţii luRoberto, la fel de

sălbatică şnemeritată ca şoricare moarte de pecâmpul de luptădespre care aflase



după câteva luni dela eveniment, dintro notiţă mâzgălităenită de la Amélie

se adăugă laamărăciunea

depărtării de fiicaei, la ale cărebucurii în viaţă nuputuse să participeşi la ale căre



nefericiri nu se aflaacolo ca să-i oferealinare.

La fel de brusc

cum începuserălucrurile luară altă

întorsătură. În varalui 1918, odată cuînaintarea forţeloraliate spre victoriecerul Franţei se



lumină şi el şsperanţa reveni îninimile tuturor. Înnoiembrie, în acelaş

an, Parisul şi Londrasărbătoreau

armistiţiul cumuzică şi vin, cudans pe străzi şfocuri de artificiiPentru Jim ş



Léonie era suficientcă erau din nouîmpreună, uitânduse afară spre marea

întunecată, dinpatul acela mare

alb, din camerasimplă a vechiuluhan.

Mai era un postscriptum la război



care pentru Léoniesublinia „Sfârşitul ”Informaţia eracuprinsă doar în

câteva paragrafe dinziare, datorită

importanţei familiebărbatului respectiv în special prin

asocierea princăsătorie cu una



dintre cele mai marproducătoare de oţeşi armament, familiaKrummer. Se

întâmplase în ziuade după declararea

armistiţiului, iarRupert vonHollensmark era îndrum spre fabricaKrummer din Essen



când maşina lui asărit de pe şosea dincauza ceţii dese. Amurit pe loc.

Plimbându-sesingură de-a lungu

plajei, Léonieîncercă să-şamintească timpupetrecut împreunăcu el, ce tiner



fuseseră, atât deînspăimântător detineri, şi cât de multîl iubise. Toate

evenimenteleimportante ale vieţi

ei se desfăşuraserăaici la han, unde oadusese el. Toatelegăturile eîncâlcite şi iubirile



ei; Monsieur carecumpărase hanupentru ea; Charlescare i-o dăduse pe

Amélie; şi acumiaţa ei aici cu Jim

Dragostea pierdutălasă regrete dulciamare şi ea seîntrista cu gândul laRupert şi la Puschi.



Capitolul

36Amélie se

îndreptă înapoi pringrădinile de laPalaço d’Aurevill



spre micuţa casăalbă cu grădina eînconjurată deziduri, care era

căminul ei şi amicii ei familii. Îş

controlă ceasumare de la mânăcăci timpul eraacum un elementimportant în viaţa



ei. Era ora şaseAvea exact o oră casă facă baie şi să seoace cu fetiţele

înainte de ora lor deculcare şi apoi se va

întoarce la hotel săcontroleze reţinerilede camere. Nu maputea admite osuprasolicitare aşa



cum se întâmplaseluna trecută, iar eanu descoperise încăde ce se întâmplase

greşeala aceea. Erade nescuzat, iar

faptul că aşa cevanu se maîntâmplase pânăatunci în cei trei ande când era în



funcţie, nu conta. Nar fi trebuit să serepete şi ea era ceacare avea obligaţia

să se asigure că nuse va mai întâmpla

Dar întotdeaunaapărea câte ceva, segândi ea cu unzâmbet, cândîmpinse poarta ş



merse pe cărare spreuşa principalămereu deschisă.

— Mamă, mamă!

Vocile fetiţelorţipau la unison când

acestea se năpustirăpe uşa din faţă –două capete blondecu bucle, plinuţe, cupicioare bronzate



alergând,împingându-se cubraţele. Lais era ceacare se împingea

înainte, desigur, întimp ce Leonore

zâmbea doar şi olăsa în pace. — Eu prima! gâfâ

Lais, aruncându-şbraţele în juru



genunchilor mameiSebastião e aicianunţă ea, cândAmélie se aplecă să

o sărute. — Aici sunt

mama! Leonore îşridică faţa ei micăpentru un sărutSebastião e aici.

— Ce bine!



Amélie le luă demână şi merse pecărare cu ele.

— Pun pariu că v

a adus cadouri.Lais o privi cu

ochii albaştri ai luRoberto. — Cea mai mare –

cea mai marepăpuşă pe care a



modestă. — Mie tot mi se

pare foarte marezise Amélie cu

eselie. Hai să neuităm la păpuşile

alea. — Ce face femeiamuncitoare?

Frumuseţea luSebastião îi amintea



totdeauna deRoberto.

— Încântătoare şfrumoasă, ca

întotdeauna, dupăcum văd, spuse el

sărutând-o.Amélie se aruncăîntr-un fotoliu.

— Eu nu mă simtatât de



încântătoare, zâmbea. Dar e drăguţ dinpartea ta că o spuiŞi mă simt cu mult

mai bine pentru căte văd pe tine.

— Vorbele asteasună ca o muzicăpentru urechilemele, spuse eldându-i un pachet



Nu puteam să te uittocmai pe tine, nu-aşa?

— Un cadou? Ah

Sebastião, nutrebuia să te

preocupe... eşti preabun, ne aducîntotdeauna daruri.

Ce s-ar face fărăel? se întrebă ea. E



fusese stânca decare se sprijinise eaîn aceşti ultimi aniEl asculta toate

problemele eidiscuta toate

îngrijorările ei, trăiatoate îndoielile ei înforţele proprii. El oalina, o încuraja şicând era necesar, o



certa, iar ea îl iubeapentru toate astea.

Cutia albă eralegată cu o panglică

argintie şi purtanumele unui mic

magazin din NewYork. În ea era ceamai frumoasă bluzăde dantelă.

— Mi-au spus că



este ultima modăzise el cuîngrijorare,aşteptând să vadă

dacă îi plăcea.Amélie ţinu lângă

ea dantela fragilă şîi zâmbi larg. — Este cel ma

frumos lucru dingarderoba mea



spuse ea. Ceinteligent din parteata să o alegiSebastião. Râse la

ideea că el intraseîntr-un magazin

pentru femei. Aavut curaj! adăugăea.

Amélie aruncă oprivire la rochia pe



care o purtaTrecuseră ani decând nu-şi macumpărase nimic

nou; pur şi simplunu avusese destu

timp liber pentrucumpărături. Nuavea timp pentrunimic – doar hoteluşi copii – şi se mişca



între cele două calimbile unui pendulfiecare minut fiindsocotit. Nu-i ma

rămânea timppentru ea.

— De fapt, te-ammituit, ca să fiusigur că iei cina cumine.

— Vai, Sebastião



dar trebuie să măîntorc la hotelTrebuie să controlezreţinerile de camere

pe luna viitoare şmai am cina de

aniversare acăsătoriei domnuluşi doamneFreeland, iar disearădans în camera de



bal. Trebuieneapărat să fiuacolo, să văd să nufie vreun dezastru.

— Amélie, nu ţi-aspus nimen

niciodată căsecretul succesulueste să ştii sădelegi? Deleagă pecineva, draga mea



pune o parte apoverii pe umeriangajaţilor tăi, căpentru asta sunt e

acolo.Amélie zâmbi.

— Ştiu, ştiu. Doarcă... păi... ştiuSebastião, în finarăspunderea e a meaşi nu vreau să



meargă ceva prostEdouard areîncredere în mine.

— Te cred că are

încredere în tinedupă treaba pe care

ai făcut-o. În treani, localul adevenit hotelul cucel mai mare succesdin Florida. De ce



nu ar avea încredereîn tine? Şi de ce sănu ai tu încredere înangajaţii tăi? În

fond, tu i-ai ales. — Ai dreptate

bănuiesc că artrebui să-şi vadă detreabă. Problemaeste că eu sunt atâtde al naibii de



interesată de treabăîncât nu suport sănu fiu implicată; împlace fiecare

amănunt al muncii.Amélie râse

ridicând-o peLeonore pegenunchiul ei.

— Dar ăsta etimpul vostru, nu-



aşa, draga mea?spuse sărutând-oCe-i cu baia aia?

Ochii lui Leonore

erau chihlimbarimaronii, ca ai lu

Amélie şi ai luLéonie. — E rândul meu

să stau în capătufără dop, al căzii



spuse ea trăgând-ope Amélie de braţSpune-i, spune-i luLais acum, mamă

Nu ai voie să teaşezi în capătu

meu, o atenţionă eape sora sa.Lais sări în

picioare şi alergăprin cameră la uşă.



— Dacă ajungprima, am să măaşez unde vreaustrigă ea

aruncându-şiîmbrăcămintea în

drum.Amélie şSebastião râseră.

— Nu te îngrijoraLeonore. Voi avea



grijă să capeţi tulocul fără dop.

Sebastião luăfetiţa şi o aruncă pe

umerii lui. — Haide, spuse el

să vedem cum ştisă înoţiEl se uită la

Amélie, când urcarăscara împreună.



— Cum rămâne cucina aia – sau amenit tocmai de la

New York să te văd

şi apoi să cinezsingur?

— Ah, cât patosAmélie zâmbi spreel. Îi face cuadevărat plăcere să-adă. Ora zece e



prea târziu? — Ora zece, s-a

făcut!Amélie purta

bluza de dantelă cuo fustă albă, largă

Părul îi era ridicatîn sus, cu pieptencu perle, în urechi îatârnau perlelacrimă, iar un



cordon de argint îstrângea talia. Sesimţea drăguţă. Eraceva la care nu se

gândise prea mult înultima vreme, dar

era momentul săînceapă s-o facă. Seîntreba ce va gândoare Sebastião deaceastă idee a ei.



Sebastião oaştepta la masa especială dinrestaurantul de la

Palaço . Era zece şzece minute şi sala

era aglomerată cuoaspeţi care sebucurau demâncărurile superbeale lui Michael şi de



ambianţa elegantăGustul lui Amélie sesimţea peste tot, înfeţele de mese de ce

mai pal verde şi întacâmurile grele

simple, de argint, înfarfuriile de Limoge şi în florilepreferate. Gustul efusese format ş



îndrumat de Isabelleşi era fără greşealăLa fel era şi ea, segândi Sebastião

împingându-şiînapoi scaunul când

Amélie veni spre elEl se întreba ce vaspune ea când o vacere de soţieMomentul era



potrivit acum, aşasimţea el. Erau dejaatât de apropiaţi.

— Sebastião, am o

idee şi vreau să-mspui ce crezi despre

ea.Arăta atât desinceră, încâtSebastião se întrebace putea fi. Plănuia



oare o extindere decincizeci decamere? Sau să maadauge alte terenur

de tenis sau unteren de polo? El nu

considera că ar fceva care ar puteadepăşi imaginaţiasau flerul ei; păreasă aibă un simţ



special pentrulucrurile de succes.

— Foarte binespune-mi, despre ce

i vorba, zise elgândindu-se ce

drăguţă era în bluzaalbă de dantelă. — Războiul în

Franţa s-a terminatîn sfârşit. Aş vrea să



duc copiii s-o vadăpe bunica lor.

Singurul lucrucare l-ar fi surprins

mai mult ar fi fostdacă i-ar fi spus că

se retrăgea şi lăsahotelul în seamaaltcuiva care să-conducă. El ştia căAmélie îi scria lu



Léonie, deşi rareororbea despre ea

dar era clar că ideeaasta i se copsese de

mult în minte. — Mi se pare o

idee bună, spuse ecu grijă, dacă Léoniee de acord.

El îşi aminti fugalor din Franţa



ultima oară, cândLéonie fuseseconvinsă că Amélieera încă în pericol.

— Nu am de gândsă-i spun, zise ea

Am să mă duc, purşi simplu, acolo şam s-o găsesc.

— Ca ultima datăSebastião ridică din



sprâncene. — Nu ca ultima

oară. De data asta nam să mai fug. Orice

problemă o fi fostcând eram copil

trebuie să se fterminat pânăacum. Am douăzecşi patru de ani acum şi sunt văduvă cu



doi copii. Amélieridică din umeri. Nuexistă niciunpericol, decât în

capul lui Léonie, iareu cred că au

dreptul şi copiii mesă-şi cunoascăbunica.

Sebastião îi luămâna.



— Ai dreptate, e oidee bună, bună atâtpentru tine cât şpentru Lais ş

Leonore. Şi pentruLéonie.

Amélie zâmbuşurată; Sebastiãoavea capul pe umeridacă ar fi încercat săo abată de la idee, ar



fi trebuit să-şreconsiderehotărârea – saumăcar să asculte

argumentele luîmpotrivă.

— Ah, atunci ebine! răsuflăuşurată. Suntbucuroasă că eşti deacord. O să-mi fie



mai uşor când amsă-i spun luEdouard.

Vechea însufleţire

îi lumină chipul şipentru o clipă, avu

imaginea fetetinere, vioaie, carefusese cândva.

— Ah, Sebastiãosunt atât de



emoţionată!Ochii lu

Sebastião îîntâlniră pe ai ei.

— Amélie, de cesă te duci singură?

Nu pot merge şi eucu tine? — Doar nu vrei să

fii târât prin Europade o văduvă şi de



copiii ei! Tu abiroul de arhitecturăla New York, de caretrebuie să ai grijă –

şi ai fără îndoială, oduzină de prietene

frumoase şînnebunitor deelegante!

Amélie respinseideea cu haz, aşa



cum putea face cuun vechi prietendar Sebastião nu selăsă respins.

— Amélie, nu măgândeam aşa, pur ş

simplu... aş vrea săfii soţia mea.Genele ei lungi

mai închise laârfuri, se



încruntară. — Te-am iubit

dintotdeauna,continuă el; am

putea fi fericiţîmpreună, aşa ca

acum. Cele mafrumoase zile diniaţa mea sunt

acelea când mă afluaici, cu tine şi cu



copiii.El era cel ma

drag prieten al edin lume ş

totdeauna fusese lafel – şi era adevărat

că erau fericiţi cânderau împreună. Ocăsătorie cuSebastião ar fi calmăşi raţională ş



totdeaunaconfortabil deiubitoare. Amintiriledespre Roberto î

năvăliră prin mintefusese o căsătorie

plină de tinereţe şblândă şi minunatăDar acum, ea eradiferită. Era femeieşi voia să se simtă



ca o femeie. Poateundeva, cândva, vafi cineva care vatrezi în ea pasiunea

pe care simţea că oposedă.

— SebastiãoOchii rugătorchihlimbarii ai luAmélie îi întâlnirăpe ai lui. Nu pot –



oricum, nu acumNu sunt pregătităpentru căsătoriedar şi eu te iubesc

cu adevărat. Îstrânse mâinile cu

îngrijorare. Doar căîn Franţa trebuie sămă duc singură. Îmtrebuie mai multtimp să-mi clarific



sentimentele.Poate că a

acţionat prea îngrabă; au trecut

doar trei ani, înfond.

— Atunci, am săfiu aici când ai să teîntorci, zise el cu unzâmbet, dacă anevoie de mine.



Amélie oftăuşurată.

— Am să amîntotdeauna nevoie

de tine, de fapt amnevoie chiar ş

acum. Vreau să duccopiii la Parispentru câteva zileînainte de a coborîpe Coasta de Azur



Nu ai prietenacolo? Mi-ar plăceasă ştiu că existăcineva căruia să mă

pot adresa dacă seîntâmplă ceva rău.

Sebastião se gândla Gérard deCourmont – era oşansă pentru el s-ocunoască, în sfârşit



pe Amélie. — Desigur, am un

prieten foarte bunAm să-i scriu

imediat şi am să-informez că vii. Va

fi mai mult decâtfericit să-ţi arateParisul.

— Minunat, ziseAmélie când ven



chelnerul să leaducă mâncareaAştept cu nerăbdaresă-l cunosc.



Capitolul

37 Gérard conducea

prin noapte maşinalui de un albastruînchis; fiecare



kilometruînregistrat pekilometrajul de labordul din faţa lu

mărea distanţa întreel şi tatăl lui aflat la

Monte CarloNiciodată nu-i erauşor să-şi petreacătimpul alături de eldeşi acum, când



Gilles putea vorbdin nousentimentulgroaznic de izolare

din jurul tatălui săupe care îl simţise

Gérard, mai slăbiseTrebuie să recunoscse gândi Gérard, întimp ce se iveauzorile şi ajunsese în



împrejurimileParisului, căbătrânul e unluptător, că are

curaj. Avusesenevoie de aşa ceva

pentru a trece prince a trecut el. Ceamai dură loviturăera incapacitatea lude a umbla. Gilles de



Courmont nu aacceptat uşor viaţade infirm, urascaunul său cu

rotile şi picioarelesale nefolositoare

Pentru a doua oarăîn viaţa lui, se luptasă facă exerciţizilnice care ar fînfrânt chiar şi un



bărbat ce ar fi avutumătate din vârstalui; ultimul lutriumf din ani

trecuţi fusese ziuaîn care stătuse în

picioare fără ajutoralături de scaunusău – stătuse dreptpe picioarele luipentru prima dată



după cinci ani. Laşaizeci şi patru deani, era încă unbărbat frumos, se

gândi Gérard. Înmod normal, un

bărbat cu fizicul şcu poziţia lui, s-ar fbucurat de viaţă cureo femeie drăguţă

la braţ, dar nu era



cazul cu tatăl său; eprobabil că se agăţatot de trecut şi deunica dragoste a

ieţii lui: LéonieNimic nu se vorbea

reodată despre ea –nu existauconversaţii întretată şi fiu – dar ebănuia că ea mai era



încă acolo, înminteaîntortocheată atatălui său.

Trecu cu maşinapeste pod şi opri pe

Quai d’Orléans, sprecasa cea mareÎntrucât tatăl luîncepuse să trăiascăpermanent la Monte



Carlo, Marie-Francepreluase casa dinoraş a familieideschizând

ferestrele spre aeruproaspăt ş

înveselindu-isuprafeţeleîntunecate cuopsea nouă, cu

lemnărie nouă ş



frumoase draperinoi. Pentru primaoară în ani de zileîn ciuda mărimii ş

grandorii ei, casadevenise un cămin.

Era exact ora şaseşi treizeci, cândGérard intră în holEra timpul pentrumicul dejun şi o



stacană mare decafea, înainte de apleca la birouPlanurile pentru

extinderea galeriede artă prezentau

nişte problemefascinante înprivinţailuminatului.

O grămadă de



scrisori aşteptau pemasa lui de lucru şel le răsfoi repedeUna era de la

Sebastião – binetrecuse mult timp

Ce o mai fi făcând?Bravo, deci micuţaAmélie d’Aurevilleenea la Paris. Îş

aminti de scrisorile



pe care i le arătaSebastião, cu miciledesene caraghioaseAmélie, cea cu faţa

rotundă şi părondulat, cu

zâmbetul mare, cucolţurile gurii în suscând era fericită, şcu ele în jos când nuera.



Gérard pusescrisoarea pe masăSe întrebă cât defericită putea f

acum, o tânărăăduvă cu doi copi

mici. Ei, el va focupat, dar îşi vaface timp s-o vadăde dragul luSebastião.



***Parisul se

deschidea în faţa lorca o floare, se gândAmélie, cândnavigau pe Senatrecând liniştit pe

sub poduri vechi şplutind prin oraş

minunându-se că



fuseseră aşezate pemalul râuluasemenea clădirsplendide pentru a f

admirate deizitatori la fel ca ş

ea. Lais şi Leonorese aplecau pemargineaaporaşului iar

guvernanta lor le



ţinea bine ca nucumva să se apleceprea mult.

Amélie se relaxă

pe spătaruscaunului de lemn

Era plăcut săaluneci astfel, săasculţi explicaţiilemonotone aleghidului, în timp ce



pronunţa nume şamintea date; eraplăcut să se afle dinnou la Paris. Paris

De data asta, doreaîntr-adevăr să-

cunoască, ultima eizită fusese atât descurtă! Era întradevăr curios lucruse gândi ea, că



acum, odată ajunsăaici în Franţa, nu se mai părea atât deurgent să alerge în

Sud; se simţea binedoar să fie cu

fetiţele, iar lor leplăcea că o aveaudoar pentru ele. Defapt, înfloreau subochii ei şi poate că



deveneau puţinrăsfăţate! Şi de cenu? se gândi ea cuindulgenţă, deşi

într-adevăr, artrebui să doarmă în

după-amiaza astaaltfel, nu vor rezistapână la masa deseară.

Vaporul frumos



îşi croi drum înapola debarcader iarcopilele săriră josalergând apoi în sus

pe treptele cenuşide piatră, cu

guvernanta după eleDa, era timpupentru o masă deprânz liniştită şapoi la culcare cu



fetele astea!

***Apartamentul dela hotelul Crillon era

luminat de soare şliniştit, când Amélieciti biletul de la

Gérard deCourmont. Acesta

era prietenul despre



care îi vorbiseSebastião –prietenul „foartebun”, spusese el. Ea

se bucurase desingurătate şi de

fiicele ei atât demult, încât, pentruun moment, aproapecă regretă că Gérardo invitase la masa



de prânz în ziuaurmătoare; totuşipresupunea că îi vaface bine să se

despartă de copile ooră sau două. Şi, în

fond, s-ar putea săfie distractiv să iamasa cu un francezla Paris!

Amélie se duse la



dulap şi se uită laşirul de rochii careatârnau acolo. De ceoare Parisul o făcea

să se simtă fără gustşi demodată? Nu

avea nimic deîmbrăcat pentru omasă de prânz cu unbărbat. Trebuia săfacă nişte



cumpărături. Şpoate ar trebui să-şaranjeze şi părul, săîncerce o

pieptănătură nouăceva mai elegantă?

***Gérard se uită la

femeia înaltă

blondă într-o rochie



de vară galbenă, ceenea spre el prin

holul de la Crilloncu o tresărire de

recunoaştere.orbele lu

Sebastião, din urmăcu ani, îi fulgerarăprin minte. Améliesemăna cu Léoniespusese el, exact cu



ea. Şi aşa era! Nuspusese oareSebastião că o freo rudă pierdută

demult? — Doamna Do

Santos?Amélie îi zâmbiun zâmbet larg, carefăcea să-strălucească ochi



maronii şi care îpăru lui Gérard călumina hoteluCrillon mai bine

decât numeroaselelui candelabre.

— Dumneatatrebuie să fii Gérardde Courmont, îspuse ea într-ofranceză perfectă



tăcut de la Crillon şGérard îi luă mâna.

— Şi, desigurdumneata nu poţi f

decât Amélie, ziseel, un zâmbet

luminându-i şi lufaţa. Te-aş frecunoscut oriunde.

— Atunci, măbucur că Sebastião



nu ne-a dezamăgitpe niciunul. Ar ffost foarte neplăcutdacă ar fi existat do

bărbaţi frumoşi înhol, care să fie

deranjaţi de ofemeie străinăcurioasă.

Gérard simţi cumîi creşte buna



dispoziţie, când sepriviră unul pe altucu o apreciere mutăLuând-o pe Amélie

de braţ, merse cu easpre uşă

schimbându-şimental planurile pecare şi le făcusepentru restaurantuelegant, oficial. Era



cu o femeiefrumoasă, care îintriga, într-o zminunată de vară ş

era un singur locunde putea să o

ducă, la Bois.Raze gălbui desoare se filtrauprintre copaci, întimp ce mergeau cu



maşina prin parcpictând cu luminerzui părul lu

Amélie de culoarea

şampaniei şîntunecându-i faţa

limpede şi pielea capiersica, de parcăerau mici norişoriGura ei era curbatăîntr-o expresie de



încântare, când seuita în jurul ei, iarrochia ei galbenă îşreflecta culoarea sub

bărbia delicată capetalele unei flori.

Ea era, se gândeaGérard, femeia ceamai frumoasă, mademnă de dorit pecare o întâlnise



reodată. Sebastiãospusese întotdeaunacă era îndrăgostit deea; acum ştia de ce.

Meselerestaurantului erau

aşezate la umbraunui castan uriaş şerau înconjurate deflori.

— Este într



adevăr locul cel maperfect pentru a luaprânzul într-o zfrumoasă, remarcă

Amélie, simţindu-sebrusc puţin timidă

acum, când şedeauunul în faţaceluilalt.

Într-adevăr, el erafoarte frumos, înalt



cu umeri laţi, iarfaţa lui, deşi îzâmbea, era a unubărbat serios. Ochi

lui erau de unalbastru indigo

adânci ca cea maîntunecată parte aoceanului, iar părunegru era dat sprespate, uşor ondulat



de pe o frunte latăinteligentă. Avea unfel de forţă, dădea osenzaţie de putere

reţinută, care ofăcea puţin

neliniştită, dar erafoarte plăcut. — Sebastião mi-a

spus că eşti văduvăde curând, spuse el



orbele căzândşocant în aerublând al zilei. Voiamsă-mi exprim

compasiunea.Amélie se sperie –

nu se aşteptase săspună aşa ceva. Dece oare nu făcea oconversaţieobişnuită, de prânz?



— Mulţumescfăcu ea rigidă. Autrecut deja ani.

— Amélie, dacă

rem să necunoaştem unul pe

celălalt, acest lucrutrebuie să fie spusAltfel, am fi avutdoar un prânzplăcut. Putem vorb



despre Paris şdespre călătoria taşi cu asta basta, dareu aş vrea să te

cunosc mai bine.Pentru prima oară

în viaţa ei, Amélienu găsi cuvinte şi seuită fix la el, laacest străinputernic care dorea



să o cunoască mabine; ochii ei serotunjiră surprinşi.

— Deşi, continuă

Gérard, amsentimentul că te

cunosc dejaSebastião obişnuiasă-mi aratescrisorile tale – celecu micile desene.



— Îmi amintescobişnuiam să fachărţi cu locurile peunde călăream sau

desene cu pisicilemele.

— Şi erau desenedespre tine – o faţămică, rotundă şi omasă de păr creţ –nu chiar atât de



corecte, dacă e săudec după ceea ceăd acum.Faţa lui se

lumină, când Amélierâse.

— Bine, acum eştrelaxată, continuăel, putem sta deorbă ca vech

prieteni şi nu ca



nişte proaspetecunoştinţe.

El îi ţinu privireaun moment

prelungit. — Eşti foarte

direct, Gérard deCourmont, spuseAmélie, coborânduşi privirea spre listade bucate din faţa



ei. — Am simţit, pur

şi simplu că amputea fi prieteni, tu

şi cu mine. Parisupoate fi un oraş

însingurat pentruun vizitator – mi-arplăcea să ţi-l arătdacă îmi dai voie.

Ochii lor se



întâlniră din nouiar inima lui Améliese opri o clipă, întimp ce o roşeaţă de

bucurie îi colorăobrajii.

— Cred că mi-arplăcea, murmură ea.Pentru un bărbat

pe care îl văzuseatât de serios când



traversase holul del a Crillon ca să-întâlnească, Gérardse dovedi foarte

amuzant,povestindu-i

întâmplări dinremea studenţiecu Sebastião, încâtea îi văzu brusc peamândoi în cu totu



altă lumină, castudenţi laarhitectură, fărăgriji, implicaţi în

escapade prosteştde tinereţe. Iar faţă

de Gérard era atâtde uşor să vorbeştîncât poveştileieşeau pur şi simpludin ea, amintiri din



copilărie de la Vilad’Aureville dinCopacabana, cuSebastião, Roberto

Edouard şi bunicaSe trezi amintindu

şi de lucruri pe carele făcuseră şi caretrebuiau să fi fostîngropate înascunzişurile minţi



ei iar râsul erăsuna, în timp ce leîmpărtăşea cuGérard de

Courmont. — Ştii, e curios

spuse el în cele dinurmă, dar eu amcrezut cumvatotdeauna căSebastião voia să se



însoare cu tine.Amélie se uită în

os, la bolul decăpşuni din faţa ei

Zeama lor roşie, cuzahăr, pătase bolu

de argint şi aromalor era văraticăBărbatul cu ochii deun albastru închisştia aproape prea



multe despre ea –ştia chiar şi deSebastião. Era unavantaj incorect

când ea ştia atât depuţine despre el

Din anumite motiveea nu dorea ca el săştie că Sebastião oceruse în căsătorieoricum, nu încă.



— Nu, totdeauna afost RobertoSebastião ştia asta.

Gérard luă o

căpşună din bol şi io oferi, zâmbind

când ea o luă în guraei delicată, rozalie. — Spune-mi

Amélie, pentru ce aenit la Paris? Eşt



singură? — Nu sunt

singură, am fetiţelecu mine.

Gérard voia să osărute, era şi ea ca

un copil înnaivitatea ei, nu ştiasă flirteze cu el.

— Plănuisem săpetrec aici o



săptămână, apoplec spre sud, peCoasta de Azur.

Numele îi suna

exotic pe buze, plinde misteru

necunoscutuluiminunat. — Nici acolo, nu e

locul unde să te ducsingură.



Amélie roşi. Ceoia să spună oare? — Nu sunt

singură. Mă duc să

izitez pe cineva... oeche prietenă de

acolo.Nu-i putea spunedespre Léonie. Deabia îl cunoştea.

— Ştii, spuse



brusc Gérard, esteun teatru demarionete înJardins de

Luxembourg şexistă un minunat

magazin de jucăriîn Faubourg SaintHonoré şi ştiu exactlocul care le-arplăcea fetiţelor tale



ca să ia masa deprânz acolo.

Amélie se lăsă pespătarul scaunului

el era plin desurprize.

— Unde? Pentrumasa de prânzreau să spun? — Un picnic, chiar

aici, în Bois. Apoi



mai este circul...Amélie izbucni în

râs, era şi deşteptDrumul cel ma

sigur spre inima eera prin intermediu

copiilor. — Mâine?Sprâncenele lui erauridicate întrebător.

— Mâine, fu ea de



acord, râzând încăAştept cu nerăbdare

***Era după-amiazătârziu, când Gérardo aduse din nou lahotel.

— Dă-mi voie săte scot la cină

spuse el când o



conduse prin holuhotelului.

— Nu pot faceasta – mă aşteaptă

copiii. — Atunci o să iau

cina cu tine şi cucopiii tăi.Amélie clătină din

cap. — Nu se poate



or fi obosite şreau să mănânce în

apartament,devreme.

Micul ascensorelegant aurit se opr

şi uşile sedeschiseră. Gérardîntinse o mână.

— Nu spune nuse rugă el. Desigur



copiii trebuie să seculce la un momentdat! Dacă nu putemlua cina, poate

mergem la teatrusau poate la o

plimbare – nu te-artenta să vezi Parisunoaptea?

Amélie cedă cu unzâmbet în faţa



farmecului luconvingător.

— Foarte bine, dece n-ai veni să-m

cunoşti fiicele înseara asta, înainte

de a se culca? Şapoi, mi-ar faceplăcere o plimbaren-am văzut nimicdin Paris, noaptea.



— Atunci, am săţi-l arăt eu! exclamăe l , mulţumit desine.

***

Îmi voi amintîntotdeauna de

plimbarea asta, segândi Amélie

mergând mână-n



mână cu Gérard pemalul Senei. Parisuera acoperit culuciul albastru a

unui cer de vară şlămpi galbene le

punctau drumulluminând perechi caşi ei care se bucuraude aerul îmbălsămatde seară şi unul de



celălalt. Doar căaceia erau probabiîndrăgostiţi, segândi Amélie

dându-şi seama debraţele lor împletite

şi privirilelanguroase, iar nonu suntem. Nosuntem doarprieteni. Oare aşa



era? Oare nu simţeamâna ei fiecaremilimetru acontactului cu mâna

lui? Oare nu îşdădea seama de felu

în care degetele luerau îmbinate cu alelui? Şi de înălţimealui şi de umerii luputernici. Se uită la



profilul lui, lasilueta ce se profilape fundalul ceruluiera plăcut

provocator, de faptemana o forţă care o

atrăgea. Arăta ca unbărbat care ştia ceoia.Gérard o conduse

prin oraş, văzându-



el însuşi cu alţochi. Totul aratădiferit, când teîndrăgosteşti, se

gândi el, iar acumştiu că nu am ma

fost îndrăgostitniciodată.Mesele cafenele

se întindeau petrotuar, pe sub



copaci, iar ei seaşezară, la fel ca şalte perechi, sorbindbăuturi cu gust de

lemn dulce, şuitându-se unul în

ochii celuilaltorbind puţin. Totuse petrece prearepede, se gândAmélie, nu poate f



adevărat, asta e doarpentru că suntsingură la Paris şacesta este primu

bărbat pe care l-amîntâlnit de multă

reme – şi e atât deatrăgător. — Trebuie să mă

întorc, spuse ealuându-şi poşeta. E



târziu. — Te rog, mai sta

cu mine.Ochii lui erau

intenşi, păreau să-citească gândurile

cele mai secrete. — Nu pot, copiii... — Te rog, Amélie.Ea îşi împinse

scaunul cu hotărâre.



— Nu, trebuie săplec.

El şezu aproapede ea în taxi şi nu

făcu încercarea de ao săruta. Ea rămase

cu mâna în mânalui, când traversarădin nou holuhotelului.

— Pe mâine



atunci, spuse elridicându-i mâna labuze.

Ochii adânc

albaştri ai lui Gérardau fost ultimul lucru

pe care-l văzu, cândascensorul o luă delângă el, iar Améliese uită în jos lamâna ei, pe care



buzele lui seopriseră atât deuşor, exact cu unmoment ma

înainte. Ca o elevăea nu vru să-şi spele

mâna, pentru că arfi spălat sărutul lui.

***Leonore şi Lais



mergeau mână înmână cu Gérard, înrochiţele lorînflorate, arătând ca

nişte îngeraşmurdari. Şosetele le

intrau în pantofialbi şi, la fiecarecâţiva paşi, Leonorese oprea puţinstrăduindu-se să le



ridice. Lais însă nuiaţa era prea plină

pentru ea, ca să sepreocupe de ciorapi

iar capul ei era preaplin de călărit fără

şa pe ponei albi şde trapeziste încostume cu paieteatârnând cu capul înos. Emoţia se



revărsa din ea prinscurte izbucniri înrâs şi mici ţipete, întimp ce ţopăia

ţinându-l pe Gérardde mână.

— Nu mi-auplăcut clovniiGérard, spuseLeonore,strângându-i mâna



mai tare. M-ausperiat.

— Te-au speriatLeonore? Am crezut

c-au să te facă sărâzi.

— Uneori, cândcădeau, dar nu cetrist, cu faţa albă şpălăria ţuguiată... emă speria, cu



adevărat. — Ea se teme

spuse Lais în bătaiede joc. Bineînţeles

că nu trebuie să tesperii, dar tu eşti o

fricoasă!Buza de jos a luLeonore tremură, iarGérard îi strânsemâna cu simpatie.



— Uneori, aşa e, olinişti el. Cred cădin cauză că Pierrote întotdeauna foarte

trist. Dar înrealitate, nu e aşa, e

şi el un om oarecare poate are şi enişte fetiţe ca voi.

— Zău?Faţa îngrijorată a



lui Leonore selumină uşurată. Eraplăcut să fii cuGérard, el înţelegea

lucrurile. Ea începusă ţopăie, sărind

peste crăpăturile depe drum.Amélie le făcu

semne cu mânacând apărură de



după colţ. Judecânddupă aspectul lor, sepărea că s-au distratbine. Fusese drăguţ

din partea lui Gérardcă a vrut să le ducă

el singur la circdeşi ea avuseseîndoieli în privinţaasta. Vreau să lecunosc, îi spusese



el, la fel cum începsă te cunosc pe tineRoşind, ea îşi amintprivirea lui când

spusese asta. Nuîncăpea îndoială că

începeau să secunoască destul debine unul pecelălalt; cele câtevazile la Paris se



transformaseră înaproape douăsăptămâni. Gérardîşi petrecuse fiecare

după-amiază cu eaşi cu fetiţele, iar ele

îl adorau deja. Eraunchiul fermecătorcare le ducea laspectacolul depăpuşi, la călărit pe



ponei, care vâslea pelacul din parc şaducea minunatecoşuri de picnic cu

bunătăţi care ştia căor plăcea copiilor

şi se părea că nu-deranjau niciodatădegetele lorlipicioase pe hainalui elegantă.



Amélie privea întimp ce ele segrăbeau spre eaclătinându-se

agăţate de mâinilelui, râzând de o

glumă ce o savurauîmpreună. Lais şLeonore îadoptaseră peGérard în familie, de



parcă l-ar fcunoscut toată viaţalor. Ea era cea carese reţinea. Ea era

cea care păstraseprietenia lor tot ma

intimă doar înaceste limite. Nicmăcar nu-l sărutaseîncă. Dacă fac astase gândi Amélie



zâmbind în ochii luis-ar putea să seschimbe totul, s-arputea să nu fie ce

speram eu.Vocile emoţionate

ale copilelor îsolicitau atenţia curelatări de la circ.

— Ei, se pare că vaţi distrat bine.



Amélie le netezpărul şi le sărutălegându-le fundele şridicându-le

şosetele. — Ei, acum e ma

bine. Ce-aţi zice deun pahar cu lapteiar cafeneaua astaare cea mai bunăprăjitură din lume.



Ochii lor serotunjiseră laederea prăjiturii cu

multe straturi de

ciocolată, iardegetele lui Lais

erau deja pe porţiaei. — Să nu

îndrăzneşti, Lais deSantos, făcu Amélie



încruntându-se.Foloseşte furculiţa.

Gérard râseăzând faţa

dezamăgită a luLais; prăjitura era

foarte tentantăpentru degetele emicuţe.

— Sunt un bărbatfoarte norocos că m



am îndrăgostit de ofemeie cu două feteatât deîncântătoare. Ca ş

mama lor, e uşor săte îndrăgosteşti de

ele.Amélie îşi ţinurăsuflarea.

— N-ar trebui săspui asemenea



lucruri, murmură întimp ce ochifetiţelor se ridicarăde la prăjiturile lor

spre faţa ei înroşită. — Asta înseamnă

că ne iubeşte petoate, mamă?întrebă Leonore.

Ochii echihlimbarii erau



serioşi, iar gura eera murdară deciocolată.

— Bineînţeles că

da, răspunse emfaticGérard. Acum

mâncaţi-văprăjiturile şi eu amsă vorbesc cu mamaoastră. Vrei să ie

cina cu mine



diseară? — Desigur.Ea luase cina cu

el în fiecare seară ş

el părea să cunoascăfiecare bistro intim

din Paris, care avealumânări pe mese şera frecventat deîndrăgostiţi. Seţineau de mână ş



orbeau, iar el îsăruta obrazul. Eacunoştea mirosucoloniei lui, de

parcă ar fi fost a eiştia cum se putea

schimba faţa luîntr-un zâmbetbrusc, fermecătorcum i se mişca guralui bine conturată



atunci când vorbeaContactul cu mânalui o bucura şi oînspăimânta, î

simţea fiecare os bachiar şi striurile de

pe unghii.Leonore sesprijini de easomnoroasă.

— Trebuie să ne



întoarcem, ziseAmélie, ridicând-ode pe scaun pe fiicaei.

Gérard o luă peLais.

— Haideţi, atuncispuse el blând cătrefetiţe, e timpul băii.

***



Doamna de la casadin mijlocubistroului îi urmărcu o privire

indulgentă. Fuseserăaici trei seri la rând

şi erau o perecheatât de atrăgătoareşi păreau atât deîndrăgostiţi! Seagăţau fiecare de



orbele celuilaltmâinile lordesprinzându-sedoar pentru a mânca

bucăţelele puse înfaţa lor. Cu un oftat

de invidie, ea primbanii pe care i-întindea un clientcare pleca. Trebuiesă fie plăcut să fi



tânăr, fără griji şatât de îndrăgostit.

— Trebuie cuadevărat să părăsesc

în curând Parisulspuse Amélie

împingând deopartefarfuria.Se simţea prea

fără suflu ca sămănânce, prea



încordată. — Nu pleca, te

rog. Ochiîntunecaţi ai lu

Gérard o implorauStai aici cu mine.

— Trebuie să măduc, doar ăsta emotivul venirii meleaici.

— Te aşteaptă



atât de curândprietenii tăi? Nupoţi să le spui că teei duce mai târziu?

Te rog, Amélie, nureau să te pierd

acum... abia amînceput.Ea nu l-a întrebat

ce voia să spună cuasta, căci ştia care



a fi răspunsul şi nuera sigură dacă erapregătită pentruacest răspuns. Î

cunoştea doar dedouă săptămâni; era

posibil oare să teîndrăgosteşti îndoar douăsăptămâni? CuRoberto fusese o



iaţă. Da, dar asta ealtceva – nu-i aşa?

— Dar trebuie săplec neapărat, acum

Vocea ei nu erabucuroasă şi Gérard

oftă uşurat. Era oictorie mică, darmăcar nu vadispărea mâine.

— Hai să mergem



spuse el ridicând-oreau să te duc

undeva unde să potdansa cu tine.

Măcar în feluacesta, putea să o

ţină în braţe.Casiera oftă dinnou, când primplata, privirea eurmărindu-i cum ies



în noaptea caldă deară. Da, viaţa e

frumoasă cândiubeşti aşa.

***

Gérard o sărută înPlace de la

Concorde, la ora tredimineaţa, când

mergeau împreună



spre casă, după cedansaseră, cutrupurile apropiateşi cu braţele

înfăşurate, unul înurul celuilalt, ore în

şir. Pasiunea seridica în ea ca sevaîntr-un copac tânărîn timp ce se lipeade gura lui caldă. În



cele din urmăGérard îi dădudrumul şi se uitarăunul în ochi

celuilalt, căutândrăspunsuri la

întrebările secretepe care şi le punîndrăgostiţii.

— Vreau să facdragoste cu tine



murmură el laurechea ei. Vreau săte ţin, să te mângâşi să te sărut. Nu

reau să te mapărăsesc, Amélie

reau să fiu lângătine când mătrezesc dimineaţaRămâi cu mine, terog, stai cu mine!



Amélie simţi că se înmoaiegenunchii, dacă nuar fi fost braţele lu

în jurul ei, ar fcăzut. Copiii e

dormeau la hoteliar ea ar fi trebuit săfie acolo; ce făceaea, sărutându-l peGérard în mijlocu



pieţei Concorde? Bamai rău, cum de sesimţea astfel?

Abia de-

cunoştea. — Trebuie să mă

întorc la mineacasă.Chiar şi ei

orbele îi păreauprosteşti. Ce voia să



spună de fapt, era căîl iubeşte, că şi ea îdoreşte.

Braţul lui Gérard

îi încercui talia, întimp ce mergeau, iar

ondularea uşoară aşoldurilor ei îtransmitea pulsaţiîn cap.

— Mâine, şopti el



reau să te duc întrun loc special.

— Bine, şopti ea.Oriunde, se va

duce oriunde cu el –mâine.

Gérard o sărutăpe vârful nasuluicând o lăsă la hotel.

— Vom lua ceaiucu mama mea



reau s-o cunoascăpe femeia pe caream s-o iau denevastă.

Amélie se uităuimită la el, în timp

ce se retrăgea. Cespusese? Auziseoare bine? Intră înascensor,sprijinindu-se de



peretele capitonatUn zâmbet îi luminăfaţa, iar cândascensorul se opri

ea sări afară şdansă pe coridor

râzând. Viaţa eraminunată,minunată!Cunoscuse unbărbat doar de două



săptămâni, eraîndrăgostitănebuneşte şaproape că o ceruse

în căsătorie. Ce-mai trebuia une

fete ca să fiefericită?

***Casa era măreaţă



şi Amélie se uită latavanul înalt cufrescă, în timp cealetul o conducea

prin holul demarmură spre micu

salon unde ducesade Courmont îaştepta.

— Nu ştiam căfamilia ta e chiar



atât de importantăîi şopti ea luGérard, auzind cumfac ecou paşii ei pe

dale. — Nu este, şopt

el la rândul luiUrâm cu toţii casaasta, dar econvenabilă cândsuntem la Paris.



Marie-France deCourmont eramicuţă, zâmbitoareşi drăguţă, iar dacă

zâmbetul ei părea căezită puţin, Amélie

nu-şi dădu seama deasta, în timp ceGérard o prezentămamei lui.

Marie-France avu



senzaţia că o maăzuse, când îi luă

mâna în mâna eiFata care stătea

înaintea ei arăta caLéonie în urmă cu

douăzeci de aniPoate era puţin maînaltă, ceva masubţire, bărbia uşormai îngustă, dar era



Léonie întreagă. Seuită la fiul ei; oare enu observase? Darel, de fapt, nu o

cunoscuse pe Léonie din câte ştia ea, e

nu o întâlniseniciodată, deşi oăzuse pe scenă.Controlându-şi

sentimentele, ea



făcu o conversaţiepoliticoasă. Îi dădufetei o ceaşcă deceai.

— Gérard mi-aspus că locuieşti în

Brazilia, doamnă deSantos! — Da, doamnă

sau mai bine zislocuiam. Acum stau



în Florida.Marie-France îş

amesteca ceaiupentru a zecea oară

Numele fetei eraAmélie – ca ş

numele fiicei luLéonie, copila pecare aceastatrebuise să oascundă de Gilles. Ş



cea despre careGilles pretindea că ea lui. Ah, Doamnece se întâmplă? Nu

poate fi adevăratnu-i aşa?

— Familia mea efranceză, spuseAmélie.

Gérard se servi cuun sandvici subţire



uitându-se laamândouă cumstăteau de vorbăDacă mama sa

fusese surprinsă deanunţul lui brusc că

oia să se însoare cuo fată pe care ocunoscuse doar dedouă săptămâni – numai puţin decât o



ăduvă cu douăfetiţe mici – ea nuarătase asta. Defapt, ea îi spusese că

saluta ideea – douănepoţele gata făcute

aveau o calitatefoarte atrăgătoare. — Iartă-mă că te

întreb, spuse bruscMarie-France, dar



numele dumitale defamilie ested’Aureville?

Ochii lui Amélie

se lărgiră surprinşi. — A, da. Dar de

unde ştiaţi?Ceaşca delicatăsună în farfurioarăcând Marie-France opuse pe masă.



— Am cunoscut-ope mama dumitale –cu mulţi ani înurmă.

Ochii ei întâlnirăochii lui Gérard

plini de întrebări. Enu ştia – nu ştiuseniciodată – despreprocesul pe care-intentase Gilles



pentru custodiacopilului lui LéonieEl nu ştia că Gillespretinsese că Amélie

era fiica lui, doarLéonie ştia adevărul

Marie-France ocrezuse, cu atâţiaani în urmă, daracum...?

— Aţi cunoscut-o



pe Léonie?Nimic din ce i-ar

fi putut spuneducesa de

Courmont, nu oputea uimi mai mult

pe Amélie. — A fost demulteu... ne-am întâlnitla o petrecere, cred.

Marie-France făcu



un efort mare. — Era o femeie

remarcabilă încă depe atunci, continuă

ea.Privirea lu

Gérard era fixatăasupra mamei luiSpunea ea oare ceeace gândea el căspunea? Că Amélie



era fiica lui Léonie?El se lăsă uluit pespătarul fotoliulusău. Desigur că era

adevărat, vorbeleeniseră din partea

lui Amélie. Toateelementele seaşezară în mintealui, ca gloanţele înîncărcătorul unu



revolver. Léonie –femeia care stătuseca o umbră asupracopilăriei lui şi a

tinereţii, obiectuobsesiei nebune a

tatălui său..Doamne, erasuprema ironieCălcase pe urmeletatălui său, se



îndrăgostise de fiicalui Léonie.

Marie-Francefăcea conversaţie

politicoasă desprepunctele turistice

ale Parisului şdespre cele douăfetiţe ale lui Améliedar Gérard abiaauzea despre ce



orbeau. Tatăl lui lestricase destuieţile, dar de data

asta se va opri

Nimic nu-l va face sărenunţe la Amélie

Se ducea în Suddesigur, să o vadă pemama ei – asta eraEl ştia acum ce aveade făcut. Va rezolva



lucrurile cu tatăl luiodată pentrutotdeauna!

Ceaiul i se păruse

interminabil, segândi nefericită

Amélie, când îşi luărămas bun de laMarie-France. Ce seîntâmpla cu Gérard?El nu spusese nimic



în ultima jumătatede oră. Poate căregreta că o aduseseaici, poate că ea nu

era potrivită pentruaceastă casă

măreaţă, cuservitori şi valeţiAh, Dumnezeule, cenu mergea? Umeriei se lăsară în jos



obosiţi, în timp cetraversau holul.

Gérard o luă decot şi o grăbi.

— Vreau să-ţi facbagajul, îi spuse e

agitat, şi mâine săfii gata de plecare.Amélie se uită la

el uluită. Îi cerea eoare să plece de



acolo? — Mergem în Sud

îi spuse elconducând-o pe

scară în jos şi apoprin curte. O să

mergem împreunăcu maşina. — Dar de ce? — Pentru că

trebuie să o cunosc



pe mama ta, dragamea Amélie.

Gérard se uită înochii ei frumoşi

Cum putea să-spună unei fiice că

mama ei a fostamanta tatălui săuani de zile?

— Şi vreau să-cunoşti pe



Monsieur, continuăel.

Memoria luAmélie se declanşă

ca un resort, laauzul acestui nume

faţa lui Diego îi rânjdin trecut. „Nu eşto d’Aureville, tatătău e Monsieur!”spusese el.



— Monsieur estetatăl meu, spuseGérard, sărutându-faţa îngrijorată; i se

spunea totdeaunadoar Monsieur.

Ea avea faţa atâtde albă şi detensionată, în timpce şedea lângă el înmaşină, încât e



crezu că erabolnavă.

— Te-a supăratmama mea? întrebă

el, dând colţul sprepodul Sully. Trebuia

să-mi dau seama căLéonie e mama ta –semeni cu ea.

Amélie nu puteaorbi, se simţea



leşinată. Trebuia săplece de lângă el, săscape de toatăsituaţia asta. Mintea

ei înspăimântată nuputea admite

teribilul adevărdacă Diego avusesedreptate, atunci eaşi Gérard erauamândoi copii



aceluiaşi tată.

***Amélie se agita înapartamentul de

hotel, aruncândînnebunită lucrurileîn valizele mari

grăbind guvernantaşi liniştind copilele

ameţite



— Mergem lamare, le spuse eaBunica aşteaptă săă vadă.

Stătuse treazăplângând în pernă

blestemându-l peDiego; o dureacapul, iar mintea erefuza să maanalizeze încă o



dată posibilităţileNu avea niciun rostse gândi ea cudisperare, doar o

singură persoanăştia adevărul

Trebuia să se ducăla han, să o întrebepe mama ei.

Trenul hurducăiape şine, vagonul era



înfierbântat şînăbuşitor. Cânddeschidea fereastraintra zgură şi fum

peste ele, iar când oînchideau se

sufocau. Copilele seplictiseau şi eraunervoase, iar peAmélie o dureacapul. Credea că nu



se va mai terminaniciodată călătoriaasta. În cele dinurmă, trenu

încetini, mergândde-a lungul coastei

pe lângă Mediteranacea albastră trecândde livezi de măslinşi portocali, lămâiÎşi reveni puţin la



această frumuseţepaşnică, curând, oa vedea pe Léoniea afla; mama ei va

trebui să-i spunăadevărul.



Capitolul

38Soarele ardea pe

un cer fără noricând Léonie mergeape cărarea ca de



cretă, în jurul luPoint Saint-Hospicecu Chocolat peurmele ei. Era ora

cinci; curândsoarele va începe să

şi piardă puterea şseara va fi blândă şparfumată; eramomentul băuturipe terasă, cu Jim



iaţa era aproapeperfectă, chiar şplecările lui Jim înAmerica nu făceau

decât să lesporească fericirea

când se întorcea şerau din nouîmpreună. Toatecelelalte vieţi ale epăreau atât de



departe, iar cerămăsese era solidşi real: munca ei cuorfanii de la castelu

d’Aureville, bunii eprieteni, căminul ş

pământul ei – şimai mult decâttoate dragosteapentru Jim. El erabucuria vieţii ei, ce



cu care împărţeaplăcerile, fie că era ofarfurie de langusteproaspete din golf, o

călătorie înstrăinătate, sau o

noapte înstelată peterasa hanuluiascultând zgomotumării. Chiar şMonsieur dispăruse



în fundal, deşi iahtuera adesea în golfŞi, odată cu slăbireaameninţării,

Sekhmet îşi slăbiseinfluenţa asupra

imaginaţiei luLéonie. Léonie oridică pe micaChocolat, purtând-ope umăr şi auzind



la asta acum. Eraceva îndepărtatfoarte departe – untrecut mort demult

adevărul era aici subochii ei, în soarele

ce strălucea peârfurile miciloraluri în golfu

albastru, în livezilede măslini şi în



parfumul florilor şal ierburilorsălbatice. Urcă uşortreptele late care

duceau de la plajăspre casă, oprindu

se la jumătateadrumului, săasculte. Ce era asta?i se păru că auderâsete de copii. Da



se auzeau din nouDouă fetiţe identicese uitau la ea pestebalustrada terasei

Lais şi Leonorefăcându-i semne cu

mâna şi ţinându-sede balustradă. — Bună, bună

bunico, strigăLeonore. Am venit



să te vizităm.Un moment

Léonie nu înţelesenimic, apoi, cu un

„bun venit” vesealergă pe scară, spre

nepoatele ei.Feţele lorridicate,zâmbitoare,aşteptau sărutările



ei, iar braţele lorerau dornice să ostrângă. Copiii ăştianu aveau inhibiţii

se gândi eareţinându-şi

lacrimile de bucurieîn timp ce le ţinealângă ea.

— Lăsaţi-mă să văăd, spuse ea cu un



râs tremuratţinându-le laoarecare depărtareTu eşti Leonore

fiindcă ai ochichihlimbarii a

mamei tale, iar tueşti Lais, cu ochialbaştri ai tatălutău.

— Iar tu arăţ



exact ca mamaspuse Lais.

— Doar că e madrăguţă, adăugă

Leonore, agăţânduse de mâna lu

Léonie. Mama aspus că erai foartefrumoasă şi aaşteptat mult timpca să ne vezi.



— De când v-aţnăscut, confirmăLéonie, ţinândmânuţele lor calde

în mâinile ei. — Nu ne-ai văzut

atunci când ne-amnăscut? întrebăLais.

— Nu. Acum eprima dată... şi sunt



atât de bucuroasă că-am găsit aici, pe

terasa mea. Darunde-i mama?

— E înăuntruorbeşte cu Jim. Mă

duc după ea, ziseLais alergând încasă.

Leonore mângâieblana moale



maronie, a luChocolat şi pisica sefrecă de picioareleei, apoi se rostogoli

ţinându-şi capuîntr-o parte

aşteptând să fiemângâiată. — Ah, ce drăguţă

elMâna Leonore



era blândă când îmângâie blanamoale de pe burtă.

— Mamă!

Ochii lui Léonie îîntâlniseră pe a

fiicei ei şi anii dedespărţire sesfârşiră deodată caşi foile închise aleunei cărţi deja



terminate. — Mamă, a

trebuit să te văd.Amélie îşi aruncă

braţele în jurul luLéonie şi lacrimile î

alunecară pe obraz. — Am nevoie detine, şopti ea.

— Desigurdesigur, draga mea



Mâna lui Léonietrecu liniştitoarepeste părul moale alui Amélie. Acum

eşti aici, totul va fcum trebuie.

Luând-o peAmélie de mână, oconduse în răcoareasalonului. Crezusecă viaţa era aproape



perfectă, abia înurmă cu o oră – iaracum într-adevărera. Fiica ei era cu

ea, în cele din urmăAvea nevoie de ea

Şi îi spusese„mamă”.Jim le aştepta

când se întoarserăîn salon, cu cele



două copile veninddupă ele. Faţa luLéonie era blândăcu o mulţumire

zâmbitoare, când oaşeză pe Amélie pe

canapea, lângă eadar fata plângeaJim simţiseîncordarea luAmélie, în timp ce



aşteptaserăîmpreunăîntoarcerea luLéonie. I se păruse

obosită şi distratădeşi copilele

fuseseră destul deioaie dupăcălătorie. Elestăteau acum în uşăLeonore cu un deget



în gură şi Laissărind de pe unpicior pe altul.

Slavă Domnulu

că Léonie trecuseuşor peste

momentul acesta; artrebui să fie unadintre cele mafericite zile ale vieţiei, iar cât îl priveşte



Frenard – face nişteprăjituri grozave – şapoi, v-ar plăcea sămergeţi jos la plajă?

Amélie îşi şterselacrimile de pe gene

cu dosul mâinii. — E un om atâtde drăguţ, soţul tăuspuse ea. E atât deînţelegător.



Léonie se întrebăce anume provocaselacrimile; era mamult decât doar

reîntâlnirea, erasigură de asta

Amélie nu părea săfie o persoană careplânge uşor.

— Nici nu pot săţi spun cât sunt de



fericită că eşti aiciAmélie – şi cufetiţele. Sunt atât dedrăguţe şi atât de

uluitor deasemănătoare. Sper

că ai venit să stacâtva timp.Se temu brusc că

le putea pierde totatât de repede pe



cât le găsise.Amélie inspiră

adânc. — Am fost la

Paris. Eram în drumsă te văd, dar... Am

întâlnit pe cinevaacolo. Ah, totul eatât de complicatmamă. Îi apărurădin nou lacrimi în



ochi şi ea se enervăÎmi pare rău, n-amrut să plâng

Trebuia să fie o

izită fericită –aduceam fetele să le

cunoşti – ah, darezi, mamă, amcunoscut pe cinevala Paris şi m-amîndrăgostit.



Lacrimile îcurgeau în voie peobraji. Şi Léonie îdădu o batistă.

— Bine, dragamea, dar asta sună

foarte natural şi eun lucru foarteplăcut. Dar de ceatâtea lacrimi?

Amélie îşi şterse



ochii. — Nu vreau să te

rănesc întrebândute... Nu vreau să mă

amestec în viaţa tamamă. Inspiră

adânc. Numelebărbatului de carem-am îndrăgostiteste Gérard deCourmont.



Léonie se luptă sănu izbucnească întrun râs isteric. Doarcu puţin timp în

urmă se felicitase cătrecutul era în

sfârşit uitat şi căMonsieur dispărusedin viaţa ei. Gérar de Courmont ! Fiumai mare, bărbatu



din cafenea, cuatâţia ani în urmăsemăna cuMonsieur, îşi amint

ea, păr negruacelaşi profi

arogant. Se sprijinobosită de pernelecanapelei. Amélie seîndrăgostise de fiului Monsieur.



Amélie se uita lamama ei, să-i vadăreacţia. În ochii luLéonie era oboseală

şi tristeţe, dar nugroaza la care s-ar f

aşteptat, dacă... — Mamă – întinsemâna şi o prinse pea lui Léonie – euştiu doar unele părţ



ale poveştii, doarfaptele de lasuprafaţă, şi nu măamestec în viaţa ta

şi nu critic, darînţelegi, trebuie s

ştiu adevărul . Mainspiră o datăadânc. Sunt cuadevărat od’Aureville... sau..



sau sunt şi eu o DeCourmont?

Ochii mamei ei opriviră surprinşi; nu

era nicio ezitarenici nu ascundea

reun secret. — De ce?Bineînţeles că eştfiica lui Charlesd’Aureville. De ce



te-aş fi dat altfefamiliei lui să tecrească? Implicaţiaîntrebării lui Amélie

o lovi brusc. Ahsărmana mea fată

sărmana mea dragăsă-ţi spun ce s-aîntâmplat, tutrebuie să ştii.

— Nu.



Uşurarea luAmélie era atât demare, încât nu maavea nevoie de alte

explicaţii. — Nu, n-are

importanţă,continuă ea. Asta-tot ce aveam nevoiesă ştiu. Ochii estrăluceau de



lacrimi de fericireAr fi fost preagroaznic; mamăGérard vrea să mă

căsătoresc cu el, ma dus acasă la el să o

cunosc pe mamalui... Aşa amdescoperit.

Léonie fucuprinsă brusc de



suspiciuni. Fiul luMonsieur pretindeacă e îndrăgostit deAmélie, dar era

oare? Poate jucadoar un joc, poate

era în combinaţie cutatăl lui, poate căMonsieur o are înmână în cele dinurmă, pe Amélie



Ah, Doamne, dar eanu putea s-o lase peAmélie să aibăasemenea

suspiciuni, fatatrecuse deja prin

destule. Ce trebuiaoare să facă? — Gérard vrea să

te căsătoreşti cu el? — Da, ah, e atât



de minunat, mamănici nu pot să-ţspun... nu m-amsimţit niciodată aşa

L-am iubit peRoberto toată viaţa

dar nu era aşa. Ştiucă tu şi tatăl luGérard... că vă urâţunul pe celălalt, darnu s-a terminat



Şi Gérard – era oareca şi Gilles, era oarenemilos şi căutarăzbunarea pe care o

dorise Monsieur?Ochii lui Amélie

aşteptau cuîncredere răspunsuei; cum ar putea să-spună adevărurileastea îngrozitoare?



Şi dacă i le-ar spune de data asta

pentru totdeauna?Era un risc pe care

nu era pregătită săşi-l asume. Léonie

inspiră adânc, vatrebui să se ocupede asta ea însăşideşi nu prea ştiacum anume.



— Tocmai măgândeam, când măplimbam maînainte, că totul m

se părea atât deîndepărtat, pierdut

în trecut. Acumprezentul conteazăAmélie, ai dreptateEi, când am să-cunosc pe Gérard de



Courmont?Amélie arăta

tristă. — Nu ştiu. Ştii

am fugit, pur şsimplu, adică, n-am

putut să mai stau laParis, nu puteam săfiu cu el – până nuştiam adevărul. Ahmamă dragă, e



trebuie să creadă căl urăsc, ce să măfac? Poate ar trebusă-i telefonez şi să-

explic.Léonie reuşi să

zâmbească slab. — Dacă Gérardseamănă cât de câtcu tatăl lui, ştieexact unde eşti şi e



deja pe drum.

***Ceva nu era înregulă. Jim o urmăr

pe Léonie cum îzâmbea familiei ei lamasa de seară

aflându-se împreunăpentru prima dată

Exuberanţa e



naturală eraumbrită; o uşoarăîngrijorare seascundea în ochii ei

Cu siguranţă că numai putea f

preocupată de Gillesde Courmontbărbatul era uninfirm, fără putereşi, probabil, încă



trăia cu frică deasasinul acela care îşantajase spunândui că se va întoarce

să-l ameninţe dinnou.

— Ei bine, astaeste o adevăratăsărbătoare.

Jim bătu uşor pemâna fetiţei de



lângă el. — Tu eşti Lais sau

Leonore? întrebă elcu un zâmbet

maliţios.Fetiţa chicoti.

— Lais. — Foarte bineLais, uite niştelimonadă pentrutine – şi pentru



Leonore.Jim le umplu

paharele turnândlimonadă din cana

mare de cristal, cufelii strălucitoare de

lămâie. — Şi o să bem cutoţii pentru untoast. Pentru mamaşi pentru bunica



oastră, care sunt însfârşit împreună.

El ciocni paharelecu fetiţele, râzând

când picături delimonadă stropiră

masa. — Asta trebuie săfie cea mai fericităzi din viaţa mametale, îi spuse el lu



Amélie. A aşteptatani de zile ca acestlucru să seîntâmple.

Amélie se relaxăde parcă i-ar f

cunoscutdintotdeauna; sesimţea atât de înlargul ei, atât debine cu ei!



Léonie când zâmbeaZâmbetul îi luminatoată faţa.

— Gérard de

Courmont. Nu ţi-aspus mama?

Ochii lui Jim îîntâlniră pe ai luLéonie. Deci, astaera. Doamne, fata segândeşte să se



mărite cu fiul luMonsieur!

— Mă bucurAmélie, spuse el

servind-o cu pufript.

Cum o să sedescurce Léonie cutreaba asta? El seuită la ea; îşi sorbeainul, ţinând



paharul puţin preastrâns. Ei bine, laaşa ceva nu segândiseră. Şi, ce va

mai urma?

***Povestea pe care

mama sa i-o spuseseîn cele din urmă,

se tot învârtea în



minte lui Gérard, întimp ce conduceamaşina sa marealbastră, De

Courmont , înnoapte. Nu e de

mirare că Améliefugise şi nu eradecât o singurăpersoană la care s-arfi putut refugia



Léonie. El nu ştiusede teribila teamăcare era în minteaei, până când Marie

France nu-i spusesetotul, dar se jurase

că Léonie îi spuseseadevărul – ştia astaMonsieur fuseseamantul lui Léoniedar nu era tată



copilului ei. Gérardapăsă piciorul peaccelerator, cu furieNimic nu va sta în

calea lui, nici tatăsău, nici Léonie. E

şi Amélie erauiitorul şi aveaudreptul la fericirealor. Maşina încetinicând o coti la



marginea Nisei şi oluă spre şoseaua decoastă; era aproapecâţiva kilometr

încă şi va fi cuAmélie.

Soarele încălzeadealul, când el oprmaşina în cele dinurmă. La ceasul dela bord era şapte



foarte devremepentru o asemeneaizită. Dar dacă

Amélie nu era

acolo? Înlăturăideea, când sări din

maşină, trântind uşaîn urma luiBineînţeles că eraacolo, unde să seducă în altă parte?



Uşa din faţă eradeschisă şi el puteaauzi plescăitul uşoral unei cârpe pe o

podea udă, cândezită cu mâna pe

clopoţel. — Alo, strigă eîncet.

O faţă apăru dedupă uşă, în capătu



îndepărtat aholului.

— Bună, făcuGérard. Îmi pare rău

că vă deranjez atâtde devreme, dar vin

cu maşina tocmai dela Paris. S-a trezitcineva?

Doamna Frenarddădu din cap.



— Dumneatatrebuie să fii Gérardde CourmontDoamna Léonie te

aşteaptă, am să-spun că eşti aici.

Gérard se uitădupă ea cusurprindere. Îaştepta?

Doamna Frenard



se întoarse. — Doamna vă

roagă să aşteptaţi însalon, domnule. O

să vă aduc niştecafea şi doamna o să

ină în câtevaminute.Ea îl conduse în

salon şi dispăru dinnou. Gérard se aşeză



ca o umbră, întreagalui viaţă.

Léonie stătea înuşă, cu Jim în

spatele ei. Erefuzase să o lase să

facă faţă singurăsituaţiei. Nu maeşti singurăargumentase elTreaba asta mă



afectează şi pemine, la fel ca şi petine, oricum. Eaacceptase cu

recunoştinţă. Nu eradeloc sigură ce

anume avea să seîntâmple. Părerealui Jim în legăturăcu onestitatea luGérard va fi un



factor decisiv. — Bună

dimineaţa!Vocea lui Léonie

era joasă, iar el seîntoarse surprins.

— Doamnă!El porni înaintecu mâna întinsăArăta ca Monsieurcând îl întâlnise ea



prima oară, se gândLéonie şi simţaceeaşi natură plinăde forţă, aceeaş

oinţă puternică, cel făcuseră pe

Monsieur atât debun în afaceri. Daravea o privire mablândă şi cu riduresele în colţurile



ochilor. Îi zâmbea eacum, un zâmbetdeschis, careînlătura îngrijorarea

şi oboseala de pefaţa lui.

— Soţul meu. — Ei, acum, spuseJim, turnândcafeaua, să auzim ceai de spus, domnule



De CourmontAmélie e aici, cumama ei, dar cred cămai e nevoie de

câteva explicaţiiînainte de a o vedea

pe ea.El se uitaîntrebător la Gérardîn timp ce îşi turnacafeaua, ca un tată



care analizeazăbărbatul care va ceremâna fiicei sale, segândi Léonie

recunoscătoare.Gérard ezită.

— Nu e uşor... — Poţi vorbi liberGérard, spuseLéonie liniştit. Încasa asta nu există



secrete. — Foarte bine

doamnă, deşi eu amfoarte puţine de

spus. O iubesc peAmélie. Ne-am

întâlnit la Paris înurmă cu câtevasăptămâni, deşi, s-arputea spune că amştiut despre ea de



ani de zile, prinprietenia mea cuărul ei, Sebastião

de Santos. N-am

ştiut că este fiicadumneavoastră,

până când mamamea n-a cunoscut-ope Amélie; atuncbineînţeles, ea şi-adat seama. Mi-a



orbit despreprocesul pe caretata vi l-a intentat şcum aţi ascuns-o pe

fiica dumneavoastrăde el. Fiica

dumneavoastră ,doamnă, nu a lui .Gérard se opri

pentru a-şi subliniaideea.



Léonie aprobă dincap, încet.

— Continuă. — Am venit aic

să-i cer lui Améliesă se mărite cu

mine – şi să vă rogsă nu permiteţi catrecutul să ne striceiitorul nostru

împreună. A fost



trecutuldumneavoastră,doamnă, şi al tatălumeu. Vă implor să

nu lăsaţi ca greşelilelui – păcatele lui – să

ă influenţezeudecata. Mă afluaici doar pentru că oiubesc pe Améliepoate tot aşa de



mult cum v-a iubittatăl meu cândva.

— Tatăl dumitalenu m-a iubit

niciodată.Vorbele îi săriră

de pe buze, de parcăstătuseră acolotremurând,aşteptând să fierostite de ani de



zile. — Iertaţi-mă

doamnă, dar cred căgreşiţi. Tragedia

tatălui meu a fost căîi păsa prea mult de

asta şi, din cauzaunui defect încaracterul lui, nuputea să arate lucruăsta.



Léonie evită ochilui Jim. De ce oareîi bătea inima atâtde tare?

— Şi cum crezi căa reacţiona tată

dumitale la faptul cărei să tecăsătoreşti cu fiicamea – fata desprecare pretinsese



cândva că este alui?

Gérard ridică dinumeri foarte

expresiv. — N-am ştiut

niciodată ce simtetatăl meu, daroricum, asta nu vaafecta în niciun feintenţiile mele de a



mă căsători cuAmélie. Viaţa meaîmi aparţine.

Léonie îl crezu

faţa lui era cinstităşi îngrijorată. Era

un tânăr îndrăgostitla disperare. Nu voiasă spună lucrul ăstadar trebuia.

— Mai e ceva ce



trebuie să ştidespre tatădumitale şi atuncei înţelege de ce

sunt îngrijoratăpentru siguranţa lu

Amélie şi am nevoiede asigurări dinpartea dumitale. Îmine greu să-ţi spun

asta, Gérard, dar



tatăl dumitale afost... amestecat înmoartea lui Charlesd’Aureville.

Privirea luGérard se ascuţi.

— Moartea lui? — A fost unaccident, nu s-adovedit niciodatănimic, dar am



motive să cred că ea fost... amestecat.

Toate astea numai aveau un

sfârşit? Gérard îşlăsă capul în mâini

O putea auzi peLéonie vorbind, cadin depărtare.

— Tatăl tău m-afăcut să mă tem



pentru siguranţa luAmélie. Din cauzalui am fost nevoităsă o ascund în

Brazilia, cu familiad’Aureville... din

cauza lui, n-amputut avea copilualături de mine.

Gérard se uitanefericit la podea



Era mai rău decâtşi-ar fi închipuitreodată. Î

cunoştea pe tatăl lu

destul de bine, ca săştie cum trebuie să

o fi torturat, dar săfie oare amestecatîn moartea luCharles d’Aureville?

— L-a ucis tată



meu? întrebă erăguşit.

— Nu... nu, nu l-aucis. A fost

implicat.Léonie nu-l putea

răni mai mult, nuera vina lui. Cumputea să-i spună cătatăl lui era uncriminal?



— DoamnăLéonie, tatăl meu eun bărbat bătrân –mai bătrân chiar

decât vârsta lui. E şinfirm. Ani de zile

nici n-a putut vorbidar cu strădaniilecele mai teribile, areuşit să-şi învingăcât de cât boala



Orice s-a întâmplatîn trecut, acum văpot asigura că nu eîn stare să se

îngrijească singurare nevoie de

îngrijirepermanentă. Nu potspune că a uitattrecutul, pentru cănu ştiu. N-am fost



niciodată apropiatde el. Nimeni nu afost vreodată, poatedoar

dumneavoastră. Dară pot promite atât

lui Amélie nu i se vaîntâmpla niciodatănimic rău. E însiguranţă acumdoamnă, sunt sigur



de asta. Nu vă potcere să-i iertaţpăcatele tatălumeu, dar vă implor

să nu le lăsaţi să neafecteze pe noi. Nu

lăsaţi ca lupta astasă continuedoamnă, iar Amélieşi cu mine sădevenim unicele



ictime!Jim se duse la

Léonie şi îşi pusebraţul în juru

umerilor ei. — Gérard are

dreptate, trecutuleste trecut. Dacă eşi Amélie se iubescasta-i tot cecontează.



Privirea luGérard i-o întâlnisepe a lui, curecunoştinţă; dacă

avusese vreodatănevoie de un aliat

acesta eramomentul.Léonie prinse

mâna lui Jim; voiasă-l creadă, voia cu



Gérard! strigară elealergând sprebraţele lui deschise.

Léonie văzu

dragostea pe faţaradioasă a fiicei ei

Ea se uită la Gérardcu nepoatele ecocoţate pegenunchii lui, întimp ce el îi zâmbea



lui Amélie pestecapetele lorBineînţeles că oiubea. Ei îş

aparţineau unualtuia şi ea nu avea

dreptul să-despartă. Trecutuera trecut – al ei şal lui MonsieurGérard se jurase că



acum el eraneputincios. Ea seuită în sus, la Jimşi el îi întâln

privirea,încurajator.

— Ei, făcu el cueselie, e camdevreme pentruşampanie, darpropun să



sărbătorim cu unmic dejun. HaideLéonie, să-i lăsămsinguri pe cei doi

Lais, Leonorehaideţi să vedem ce

ni se pregăteştepentru micul dejun.Gérard şi Amélie

se priviră în ochi dela distanţă.



— Ai auzitpovestea, nu-i aşa?

El aprobă din cap. — E povestea lor

nu a noastră.Gérard traversă

camera şi o luă înbraţe, acolo unde îera locul.

— Te iubescAmélie, şopti el. Să



nu mai fugi de mineniciodată.

— Niciodată.Faţa ei era

îngropată în umărului şi părul e

mirosea dulce. — Amélie, tatămeu este bărbatude care mama ta s-atemut toţi ani



ăştia, cel desprecare simţea că vreasă-ţi facă rău.

Ea se mişcă în

braţele lui şi se uităla el uluită.

— Pentru noi egreu să înţelegemasemenea emoţiicontinuă el dar numă îndoiesc că erau



reale – atunci. Dartotul aparţinetrecutului, AmélieEl e un om bătrân, e

infirm şi neajutoratreau să scăpăm de

această povarăodată pentrutotdeauna. Vrei săii cu mine după

prânz să-l cunoşti –



ca viitoarea lunoră? Te rogAmélie, fă-o dedragul meu!

— Bineînţeles.Amélie nu ezită

Dacă Gérard spuneacă aşa era bineatunci aşa va fi.

Gérard scoase unoftat de uşurare



Trecutul va fînmormântat şi vorscăpa de el, chiarazi.

***

Apartamentul luGilles de Courmont

de la Hotel de Parisocupa o jumătate de

etaj



Ferestrele maricu balcoane, caredădeau spregrădinile tropicale ş

spre golf, erauacoperite împotriva

soarelui puternic dedupă-amiază, lăsândcamera într-unîntuneric aproapeprea răcoros. Gérard



o conduse pe Améliela un fotoliu, lângăfereastră, şdeschise oblonul ca

soarele să pătrundăînăuntru, în timp ce

servitorul se dusesă-l informeze pedomnul duce că ausosit.

— E-n regulă, î



şopti Gérard. Când lam văzut azdimineaţă, era înbună dispoziţie. A

spus că e vestea ceamai bună pe care a

auzit-o de ani dezile şi că ar fi fericitsă te cunoască. Esperă căinfirmitatea lui să



nu te deranjeze – şnici necazurile dintrecut.

Deşi îi zâmbea, e

edea că era foartenervoasă, nu

încăpea îndoială. Înfond, tatăl lui eramotivul pentru careea nu putuse să fieîmpreună cu mama



ei, nu putuse să seîntoarcă în Franţa.

— Domnul duce osă vă primească

acum, domnuledoamnă.

Gilles şedea înspatele unui birouuriaş, cu tăbliaîmbrăcată în pieleSuprafaţa lui era



acoperită de cărţi şhârtii, iar o perechede ochelari de cititserveau drept semn

la un volum deschisîn faţa lui. Un oblon

fusese deschis şlumina pătrundeadin spatele luiastfel încât era greula început, să-i vez



faţa, iar Amélierămase nesigură înfaţa biroului.

— Iartă-mă că nu

te pot saluta cum secuvine, dar eşt

foarte bine venitădraga mea. Amaşteptat mult timpacest moment.

Vocea lui era



oasă şi uşorrăguşită, iar frazeleerau întreruptecând respira. Efortu

pe care trebuia să-facă era imens, iar

simpatia lui Améliese îndrepta spre el. — Şi eu mă bucur

să vă cunoscMonsieur.



Inconştient, îspusese cu vechiunume folosit deLéonie, iar Gilles

tresări. Semăna atâtde mult cu mama ei

încât era durerospărul ei era la fel deblond – culoareaşampaniei bune; îşaminti că aşa fusese



ea cu ani în urmăpe iaht, când oăzuse prima oară

Îşi obligă gândurile

să se întoarcă dinnou spre prezent, la

glasul lui Gérard. — O să-ţi placăfetiţele, tată, douănepoate gatacrescute. Ce-ar ma



putea dori unbărbat?

Nepoatele luLéonie? Desigur

Gilles se lăsă pespate cu un zâmbet

contemplându-şinorocul. Aici erafata pe care ocăutase de pestedouăzeci de ani ş



acum era a lui, însfârşit, căsătoria ecu Gérard va asiguratreaba asta. Şi nu

doar atât, copiii eor fi tot ai lui, în

puterea lui, vor fi alui, îi va modeladupă voia sa. Unzâmbet desatisfacţie îi apăru



în jurul gurii şiobservându-l, Gérardfu bucuros. Bătrânubărbat arăta fericit

pentru prima dată înani de zile. Acesta e

cel mai bun lucrucare se puteaîntâmpla.

Un chelner apăruc u ceai rece ş



Gérard îi întinse unpahar tatălui luiobservând tremuruinvoluntar al mâini

lui. Spera că nu-emoţionează

excesiv; în fondpentru el, era cammult de acceptatîntr-o singură zi.

— O să plecăm



curând, tată, zise elsorbind ceaiul, nureau să te obosim. — Prostii! Tonu

lui Gilles era fermNu sunt obosit. Aş

rea să-mi cunoscnepoatele cât decurând. Aduce-ţi-lepe iaht mâinepentru toată ziua



cred că le va faceplăcere.

— Sunt sigură deasta.

Amélie îşi mişcăpuţin scaunul ma

aproape ca să-l vadămai bine. Iubitumamei ei îi întâlnprivirea cu răcealăOchii lui erau ca a



lui Gérard, dar eraumai închişi, şi cu oprivire mai intensădar asta putea fi din

cauza vederii slabeEra încă un bărbat

bine, dar cu un aerde fragilitate, carese observă lainvaliziipermanenţi. Totuşi



avea umerii laţi şea putea vedea cebărbat puternicfusese cândva

„Puternic şnemilos”, î

descrisese Léonie şpoate că aşa fusesecu ea. Dar acum, eradoar un bărbat careîmbătrânea singur



ictima uneparalizii care îl făceainfirm.

— Te lăsăm acum

tată, a fost destupentru o singură zi

O să ne întoarcemmâine, cu fetiţele. — Devreme, spuse

Gilles, să veniţdevreme.



— O să fim lamicul dejun, spuseAmélie râzândCopiii o să aştepte

cu nerăbdare.Ea înconjură

biroul de data astaca să dea mâna cuel, evitând să se uitel a scaunul cu rotilepe care, era clar, e



nu voise ca ea să-adă.Mâna lui Amélie

era răcoroasă în

mâna lui; Monsieurse uită în ochii ei ş

fu transportat dinnou într-o lume aamintirilor – deprivirea ei – aceeaşprivire a lui Léonie.



— Atunci, pemâine! spuse eaaplecându-seimpulsiv să depună

un sărut pe obrazului.

Gilles se uitădupă amândoimergând mână-nmână prin birouîntorcându-se să-



facă semne din uşăDeci fiul săucâştigase acolo undeel pierduse! Degetele

lui se mişcară încetpe locul unde î

sărutase Amélie. Darel nici măcar nu erasfârşit. Ah, nu! Încănu pierduse; de faptocul abia începea.



***Hoskins predă

biletul personalcondusese maşinade la Monte Carlo lahan şi acum aşteptarăspunsul. Léonie

era singură. Îl puteaedea de pe terasă

pe Jim într-o mică



barcă lângă Pointpescuind, iar Gérardşi Amélie luaserăcopiii la Nisa

pentru restul dupăamiezii.

Maşina marealbastră, cu blazonupe portieră, eraparcată pe alee, iarHoskins aştepta



nerăbdătorrăspunsul.

Ea se uită din noula cartea de vizită

grea, simplă, albăgravată doar cu „D

Courmont ”. Scrisului era ceva mapuţin ferm dartotuşi familiar şîncă mai simţi în



inimă o tresărire deteamă.

„Léonie, scria elcred că trebuie s

ne întâlnim şi s discutăm situaţia

Sunt sigur că vei f de acord că sun multe de spus. Îm vei face onoarea s bei un pahar c



mine pe iaht î seara asta, pe l 6:30? Gilles”.

Ea măsura agitată

terasa. Era ofascinaţie teribilă în

ideea de a-l întâlndin nou. Îşi atinsecu mâna părul – oareo va mai găsfrumoasă? Dar ea ce



anume gândea? Nuputea să-întâlnească. N-artrebui! Totuşi, e

avea dreptateDesigur că trebuiau

să se întâlnească şsă discute situaţia –oare nu plănuiaucopiii lor să secăsătorească? Se



uită din nou lacuvintele scriseErau destul denevinovate, dar ea

nu avea încredere înele. Gilles era

deştept; nu fuseseniciun moment încare el să nucomploteze ceva. Iarea era sigură că e



nu renunţase încă laea.

Se duse de peterasă în dormitoru

ei. O rază de soarese reflecta de pe

statuia lui Sekhmetşi Léonie se opri oclipă în faţa eiprivind în ochii efără vedere. Întinse



cu ezitare o mână şatinse figurafamiliară; piatra eracaldă, de la soare

caldă ca şi carneaie.

Chocolat serostogoli pe spatepe pat, unde aţipisedar de data astaLéonie o ignoră



Scoţând un top dehârtie, scriserepede.

„Am să fiu acolo –

Léonie ”. Şi înaintede a se putea

răzgândi, se grăbi pecărare fi i-o dădu luHoskins.

El îşi atinse şapcaîn semn de salut ş



îi mulţumi. — Domnul a spus

că trebuie să măîntorc la ora şase să

ă iau, doamnăspuse el, când se

urcă în maşină. Amsă fiu aici exact laora indicată.

Léonie se uitădupă maşină, când



aceasta plecă pealee, urmată de unnor de prafMonsieur ştiuse că

ea va veni.



Capitolul

39Léonie îş

înfăşură cordonumoale în jurul talieşi îşi netezi fusta



rochiei simple de inde culoarea caiseiImaginea ei dinoglindă arăta o

femeie slăbuţă, deun şic necăutat, cu

păr blond bineperiat şi cu o faţă cuoase mari, vioaieaurie din cauzasoarelui. Tot în



această cameră sepregătise, ca tânărăfată, să-l întâlneascăpe Monsieur. Se

dusese să-întâlnească pe

Monsieur pe iahtexact cum făcea şacum. Doar căatunci făcusedragoste cu ea. Ea



luă geanta micăalbă, de piele, şi seuită înăuntruRevolverul arăta

delicat, cuibărit încăptuşeala albă a

genţii şi doarculoarea lui neagrăavea ceva lugubruEa închise geanta şo puse sub braţ. Era



gata.

***Iahtul era lacapătul miculu

debarcader, izolat dealte ambarcaţiunmai mici, ancorat la

apa mai adâncă. Eraexact şase ş

treizeci când



Léonie păşi pe scarăşi merse de-a lungupunţii familiareAmintirile o

inundară şi ea stătuun moment, privind

în jur. Acolo susfusese locul unde, înacea primăvarăpetrecută împreunăfăcuseră plajă, goi



şi ea îl hrănise cufructe la masa deprânz; apoi săriserăde pe platformă, în

cea mai albastrămare. Umblaseră pe

aceste punţi multenopţi înstelatedupă o cinăprelungită,languroasă, însoţită



de şampanie, înaintede a o duce în acedormitor spartanunde se devoraseră

unul pe celălaltîntr-un exces de

pasiune.Teama îi rodeastomacul, simţea ungol enervant care laînceput o obligase



să-şi apese mijlocucu mâna, ca săîncerce să-l înlăturedar apoi îi cuprinse

tot corpul, încâttrebui să se sprijine

de balustrada punţiitremurând. Nimennu era în jur şi eaştia că era singurăpe iaht cu Monsieur



El o aştepta însalonul bar. Ce aveasă-i spună oare? Ceavea să facă?

Léonie seconcentră. Poate că

ea greşea şi el nucomplota absolutnimic, poate că eera doar un bărbatbolnav, obosit. Dar



dacă nu era aşa? Îşaşeză mai bine micapoşetă albă sub braţşi îşi îndreptă

umerii. Dându-şcapul pe spate ş

ridicând bărbia, oporni spre birou.Monsieur stătea

în picioare, lângămasă, iar pe perete



în spatele lui, atârnaportretul ei, pictatde Alain ValmontTrebuia să fi ştiut

se gândi ea cuamărăciune. El se

sprijinea cu greu cumâna dreaptă debastonul cu mânerde argint, iar unscaun cu rotile



aştepta –ameninţător alături. În afară de

baston şi de

slăbiciuneaneobişnuită, ceasu

putea să fi fost datînapoi cu aproapetreizeci de ani şistând în uşă, Léonieîşi ţinu respiraţia



Nu simţea teamă, cechea magie. În

timp ce ochii ei seobişnuiau cu odaia

întunecată, ea văzunoile semne ale boli

şi durerii de pe faţalui, tremurul slab amâinii lui care ţineabastonul. Dar ochilui erau aceiaşi, de



un albastru adâncînchis, denedescifrat, privindo cu vechea

intensitate.Neputinţa fizică a

lui Monsieur nu-afectase mintea şnici emoţiile.

— Léonie! Vocealui era rece ş



curtenitoare, darmai răguşită decâtodinioară. Mă bucurcă ai venit.

Ea aşteptă ca esă-şi tragă

respiraţia, înaintede a continua. — Arăţi la fel de

frumoasă, desigurCuloarea asta mi-a



plăcut întotdeaunala tine.

Léonie mai stăteaîncă la uşă, pe

umătate înăuntru şpe jumătate afară.

— Nu vrei săintri? După cumezi, şampania

aşteaptă.Sticla de Roedere



Cristal era într-ofrapieră de argintacoperită debroboane reci

Ţigara lui de fomocnea într-o

scrumieră iar un firbogat de fumalbastru străbăteaaerul. Sprijinindu-secu greu de baston



Monsieur întinse omână spre ea.

— Te rog, LéonieAi venit până aici...

Ezitând, Léonie semişcă în cameră

mergând cu atenţieca pe sârmă. Eaputu vedeaîncordarea de pefaţa lui când o



aştepta şi îşi dăduseama că trebuie săfi făcut un efortsuprem ca să stea în

picioare, la sosireaei. Evitându-i mâna

ea se aşeză în faţalui, urmărind fărăniciun simţământde triumneajutorarea lui



când se lăsă înfotoliul mare depiele verde – acelaşpe care îl alesese ea

pentru biroul lui dincasa din Piaţa Saint

Georges. — Aşa! ziseMonsieur, turnândşampanie înpaharele de crista



care aşteptau, acums-a întors roata, dela prima ta vizită peiahtul ăsta, Léonie

Îţi aminteşti de ziuaaceea? Erai o fată

tânără, săracă şdisperată,abandonată deiubitul ei. Tu eraneajutorată şi eu



eram cel puternicEi, uită-te la mineacum. Unii ar spunecă e răzbunarea lu

Dumnezeu, bănuiesc pentru cine crede

în Dumnezeu. — N-am venit aicsă discut despretrecut, Monsieursau despre noi.



Gilles ridică unpahar şi îl întinsespre ea.

— Îmi pare rău

nu mă mai potridica din nou să ţi-

aduc.Mâna ei i-o atinsepe a lui când luăpaharul şi micucontact iscă o



reacţie în fiecaredintre ei.

Léonie se aşezărepede. Ea sorbea

şampania delicată şîl urmărea pe

deasupra paharului. — Léonie, dacă aeni înapoi la mine

totul ar fi din noucum trebuie, şti



asta. Tu ai destulăforţă pentru doi – cutine aş fi din noucum am fost.

Privirea lui eraaproape fanatică în

intensitatea ei şi ese aplecă înainte, îndorinţa lui, apucândcapul bastonului cuo mână uşor



tremurătoare. — Nu vezi

Léonie, acum am eunevoie de tine, iar

tu, ai şi tu nevoie demine – deşi pretinz

că nu. Ştiu că şi tusimţi ceea ce simt şeu, totdeauna a fostuşor.

Vocea lui Léonie



era fermă şi clară cagheaţa.

— Vorbeştprostii, Monsieur

Şi, după cum am zismai înainte, nu am

enit aici să discutieţile noastre, amenit să discutăm

despre copiii noştri. — Léonie, uită



trecutul, uită totuîn afară de tine şi demine. Îţi cer să viînapoi la mine… o

să fim din nouîmpreună, ai să

trăieşti ca o reginăAm să-ţi dau tot cerei. Spune-mi doar

că vei reveni înapola mine. Am nevoie



de tine, Léonie.Acum avea nevoie

de ea. Acum ar faceorice să o determine

să rămână. Furiacrescu în ea

explodându-i într-unfrison care ozguduia fizic.

— Nu înţelegiMonsieur, că te



urăsc pentru ceea cemi-ai făcut? N-am sămă întorc niciodatăla tine. Sunt o

femeie fericită, amun soţ care mă

iubeşte – mă iubeştecu adevăratMonsieur, nu ecineva care mădoreşte cu o



nebunie obsesivă. Şeu îl iubesc. Viaţamea e plină, iaracum, când o am pe

fiica mea şi penepoatele mele, nu

mi mai pot dornimic altceva.Vocea lui Léonie

era joasă, furia eera controlată, iar



Monsieur se strânseauzind vorbele ei, deparcă l-ar fi lovit.

— Am venit aic

cu un singur scopca să discutăm

despre fiica mea şfiul tău. — Fiica ta?orbele îi ieşiseră

din gură cu venin



Doar fiica taLéonie? Oare nu uiţceva? Oare el credeacu adevărat că

Amélie era fiica lusau pur şi simplu o

chinuia pe ea? Nuputea să ştiedeoarece, ca deobicei, faţa lui nuarătă nimic.



— Amélie estefiica lui Charlesd’Aureville... şi sănu-l uităm pe acest

Charles d’Aureville.Monsieur nu ţinu

seama deameninţarea vagă. — Asta s-a

întâmplat de multtotul s-a pierdut, e



uitat în trecutAmélie esteprezentul apropiatDoar tu ştii al cu

copil este, dar printot ce este logic, ea

e a mea. — Logica nu aucat niciodată unrol în vieţilenoastre, Monsieur



şi e prea târziu să ofoloseşti acumTrebuie oare săînţeleg că nu o să

permiţi căsătoria luGérard cu Amélie

din cauza asta – dincauza pretenţieacesteia absurde?

Şampania seprelinse pe fusta ei



când puse paharupe masă cu o mânătremurătoare.

— Deloc, Léonie

Sunt încântat că seor căsători

Gândeşte-te, Améliea fi o membră afamiliei mele... încele din urmăÎndrăznesc să spun



că ne vom vedea desunii cu alţii, dacă secăsătoreşte cuGérard. Gândeşte-te

după toţi aceşti ande aşteptare, va fi a

mea.Léonie se încordăExpresia lui era atâtde triumfătoareîncât ea înţelese că



el complota cevaavea aerul pe care-avusese totdeaunacând câştiga.

— Desigur, ar fcu atât mai plăcut

continuă el, dacă afi şi tu cu mine. Amputea fi o singurămare familiefericită. Mai sunt ş



copilele alea drăguţe acum au să fie ş

nepoatele mele. Daam învăţat mult, de

la Charlesd’Aureville încoace

Atunci eram matânăr şi maimpetuos... Sunt şalte căi de a-ţatinge scopurile, în



afară de crimă. Euam învăţat – cu greu să aştept

momentul potrivit

Sunt căi infinite dea tortura oamenii..

o vorbă aici, osuspiciune colo... Vafi uşor să îndrumasemenea minţtinere împotriva



mamei lor sărmane fiinţe

neglijate de ea. Şsărmanul Gérard

Soţia lui etotdeauna atât de

ocupată, când el eplecat pentruafaceri, încât lumeao vede ba ici, bacolo, peste tot



poate cu un anumebărbat. Totul e atâtde uşor, Léonie. Eupot aranja totul

Dacă nu vii înapoi lamine, bineînţeles.

El îi urmărea faţaaşteptând o reacţiedar expresia ei eraîndepărtată, ochii epriveau fără să vadă



dincolo de el, deparcă zărea viitorupe care îl prezentael.

— Sărmanelefetiţe, murmură el

sărmanele micuţenepoţele!Zâmbetul lui î

spunea că el erasigur că va câştiga.



Micul revolverpărea foarte negruîn mâna ei – şMonsieur se uită la

el cu surprindereNu putea fi serioasă

nu ea, Léonie a luiÎl folosea ca să-sperie.

Râsul luMonsieur răsună în



cameră, cu oexpresie de dispreţfără bucurie.

— N-o să scap

niciodată făcând aşaceva, spuse el în

bătaie de joc, şoricum, n-o vei faceniciodată. Gândeştete doar la titluri„Léonie îşi ucid



amantul – fiica ei s căsătoreşte cu fiu lui .”

Totul era atât de

caraghios, atât deteribil de caraghios

Cum putea ea săîndrepte revolveruspre el? Acum eraatât de aproape deel!



— Nu-mi mai poţmanipula viaţaşopti ea cu faţaaproape de a lui. E

destul, nu masuport.

Râsul luM o n s i e u r încetăbrusc. Faţa ei eracalmă şi hotărâtăcând ridică



revolverul şi îl pusela tâmpla lui. Erarece la atingerea cupielea lui şi î

străbătu teama.Doamne, chiar

avea de gând s-ofacă, o să măomoare! Întinzândbraţul, el o apucă deîncheietura mâinii



Léonie îşi trasemâna, iar el seaplecă apoi înainteAproape că era să-

apuce, aproape. Estrânse mai tare

chiar şi infirm, eramai puternic decâtea. Inima lui tresărşi el gâfâi, iar mânaîi căzu moale în



poală. Inima îi vibrase zbătea agonizantîn pieptul lui. AhDoamne, nu ma

reau, nu mai vreauTot pieptul parcă î

era încins cu un fierroşu. De ce nu-ajuta ea, de ce?Buzele lui încercausă formuleze



cuvintele, dar nuputea, nu puteaspune acum, nu vaauzi niciodată

Léonie, Léonie, nuştii că te iubesc?

Ajută-mă!Revolverul căzudin mâna eneputincioasă şzăcea, strălucitor ş



uitat, pe covorumoale. Trupul luera contorsionat înagonie, faţa îi era

transpirată şi ecăscă gura, să

respire. Ea se aplecămai aproape, săaudă vorbele care numai veneau. VaiDoamne, ce se



întâmplă? N-or fnişte pilule peundeva? Léonie seuită în jos la

revolver. Doar cucâteva momente

mai înainte, fusesepregătită să apesepe trăgaci. Se uitădin nou la el. Ochilui albaştri aşteptau



agonie, nu puteasuporta durerea lui.

— Pilulele, şoptea, strângându-

mâinile în ale eipilulele, ah, dragu

meu, spune-mi undesunt. Unde?Ochii lu

întunecaţi, aproapenegri de durere, se



Ea nu puteasuporta să-l vadăsuferind, nu-l putealăsa să moară, nu pe

Monsieur, cel atâtde puternic, de

neînfrânt. Toatelucrurile împotrivacărora se luptaseerau aceleaşi calităţpe care le iubea. Î



luă mâinile într-aleei, depunândsărutări pe ele.

— Trebuie să mă

duc după ajutorMonsieur, şopti ea

Mă duc după undoctor.El nu putea

suporta plecarea eşi să rămână din



nou singur, cudurerea. Ea îi ţineamâinile, dar el nusimţea, nu putea

simţi pielea ei ca decatifea, dar simţea

parfumul proaspătde vară al părului eşi iasomia. Sărutămă Léonie, doarsărută-mă; dă-m



puterea ta, pentrucă tu eşti maputernică decât notoţi.

Léonie pusemâinile pe ceafa lui

aşezând perna lalocul ei, încercândcu disperare să-facă să stea macomod, ca să poată



respira mai uşorOchii lui se uitară însus, în ochii ei, atâtde albaştri, de

întunecaţi, deîntrebători.

Aplecându-şi capulea îşi puse buzele peale lui, ţinându-faţa în mâinile ei.

Retrăgându-se de



lângă el, se duse dinnou spre uşă.

— Mă ducMonsieur, mă duc să

caut ajutor pentrutine. Mă întorc cât

pot mai repedeAşteaptă-mă!Ea se răsuci ş

dispăru pe uşă. El îauzi paşii pe puntea



lustruită din lemnde tec – fugea de elEl rămase nemişcatcu ochii fixaţi la

uşă, rugându-se caea să reapară, să

ină înapoi, să numai poată să-părăsească. Închiseochii, amintindu-şce simţise când ea î



sărutase. Buzele epe ale lui, mâinile epe faţa luirespiraţia ei pe

obrazul luiAşteaptă, spusese

aşteaptă-mă. Oareea nu ştia că-şpetrecuse toatăiaţa aşteptând-o?

Chiar şi atunci când



trăiau împreună şel pleca la birouaştepta doaraştepta până putea

să fie din nou cu eaEl nu-şi ma

amintea acumplăcerea pe care oavusese în durereade a pleca şi a opărăsi, obligându-se



să fie fără ea, ca săsimtă mai din plinplăcereareîntoarcerii şi a

reuniunii lorLéonie, Léonie, vino

înapoi, vino înapola mine!O briză bruscă

suflă în cabinăfluturând perdelele



mângâindu-i obrazucum făcuse şrespiraţia ei caldăPutea simţi fumu

ţigării lui de foibogat şi puternic

Cu un efortdeschise ochiiuitându-se lateral lamasa de subfereastră. Frapiera



de argint în carefusese sticla cuşampania lorspecială strălucea de

umezeală – iar celedouă pahare, încă

pline, erau lângă eaŢigara de foi stăteamocnind pesuprafaţa de lemnlustruită a mesei. În



uluit cum frumoasaperdea se mişcăuşor, acoperindu-secretul – dar

pentru cât timppentru cât timp?

Apoi, primaflăcăruie luasepânza albastrătransformând-o încenuşă gri. Şi apoi



ăzu o săgeată marede flacărăportocalie. Erafrumos cum aluneca

pe masă, spre el.Scaunul cu rotile

aştepta, doar la dopaşi de unde şedeael. La fel de bruscputea să fie la sutede metri. El fusese



prea mândru să olase să-l vadă înscaunul acela curotile, nu voise ca

ea să ştie că era uninfirm. Şi acum, nu

o să o mai vadăniciodată. Durereadin piept îl strânseşi mai tare, închise

hii î t i

226462331-Amelie-Elizabeth-Adler.pdf

Documents

Transcript of 226462331-Amelie-Elizabeth-Adler.pdf