Pomologie i Si II.doc

8/16/2019 Pomologie i Si II.doc

1/255

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLEŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

"Ion Ionescu de la Brad" IAŞI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

POMOLOGIESUPORT DE CURS

Prof. dr. Mihai ISTRATE

2014


2/255

2

CUPRINS

PARTEA ITema 1 - NOŢIUNI INTRODUCTIVE 7

1.1. Definiţia şi obiectivele pomiculturii speciale1.2. Legătura Pomiculturii speciale cu alte discipline

1.3. Scurt istoric al dezvoltării pomiculturii speciale1.4. Soiul şi sortimentul în producţia pomicolă1.5. Metode de cercetare utilizate în pomicultură

78

81013

Tema 2 - CULTURA MĂRULUI 17UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2.12.1. Importanţa culturii2.2. Originea şi aria de răspândire2.3. Sortimentul de soiuri şi portaltoiUNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2.22.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale mărului2.5. Cerinţele mărului faţă de factorii ecologici2.6. Particularităţi tehnologice

2.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor 2.8. Particularităţile maturării şi recoltării merelor

1717192034343841

4750

Tema 3 - CULTURA PĂRULUI 54UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 33.1. Importanţa culturii3.2. Originea şi aria de răspândire3.3. Sortimentul de soiuri şi portaltoi3.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale părului3.5. Cerinţele părului faţă de factorii ecologici3.6. Particularităţi tehnologice3.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor

3.8. Particularităţile maturării şi recoltării perelor

5454555663666772

74Tema 4 - CULTURA GUTUIULUI 77UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 44.1. Importanţa, originea şi aria de răspândire culturii4.2. Sortimentul de soiuri şi portaltoi4.3. Particularităţile de creştere şi fructificare ale gutuiului4.4. Cerinţele gutuiului faţă de factorii ecologici4.5. Particularităţi tehnologice4.6. Combaterea bolilor şi dăunătorilor 4.7. Particularităţile maturării şi recoltării gutuilor

7777788080818283

Tema 5 - CULTURA PRUNULUI 86UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 55.1. Importanţa culturii5.2. Originea şi aria de răspândire5.3. Sortimentul de soiuri şi portaltoi5.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale prunului5.5. Cerinţele prunului faţă de factorii ecologici5.6. Particularităţi tehnologice5.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor 5.8. Particularităţile maturării şi recoltării prunelor

86868687959899

104105


3/255

3

Tema 6 - CULTURA CIREŞULUI 108UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 66.1. Importanţa culturii6.2. Originea şi aria de răspândire6.3. Sortimentul de soiuri şi portaltoi6.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale cireşului6.5. Cerinţele cireşului faţă de factorii ecologici

6.6. Particularităţi tehnologice6.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor 6.8. Particularităţile maturării şi recoltării cireşelor

108108109110117118

121126128

Tema 7 - CULTURA VIŞINULUI 130UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 77.1. Importanţa culturii7.2. Originea şi aria de răspândire7.3. Sortimentul de soiuri şi portaltoi7.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale vişinului7.5. Cerinţele vişinului faţă de factorii ecologici7.6. Particularităţi tehnologice7.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor 7.8. Particularităţile maturării şi recoltării vişinelor

130130131131135136137139139

Tema 8 - CULTURA CAISULUI 142UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 88.1. Importanţa culturii8.2. Originea şi aria de răspândire8.3. Sortimentul de soiuri şi portaltoi8.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale caisului8.5. Cerinţele caisului faţă de factorii ecologici8.6. Particularităţi tehnologice8.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor 8.8. Particularităţile maturării şi recoltării caiselor

142142142143149151152156158

Tema 9 - CULTURA PIERSICULUI 160UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 99.1. Importanţa culturii9.2. Originea şi aria de răspândire9.3. Sortimentul de soiuri şi portaltoi9.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale piersicului9.5. Cerinţele piersicului faţă de factorii ecologici9.6. Particularităţi tehnologice9.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor 9.8. Particularităţile maturării şi recoltării piersicelor

160160160161169171172176177

Tema 10 - CULTURA NUCULUI 179

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1010.1. Importanţa culturii10.2. Originea şi aria de răspândire10.3. Sortimentul de soiuri şi portaltoi10.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale nucului10.5. Cerinţele nucului faţă de factorii ecologici10.6. Particularităţi tehnologice10.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor 10.8. Particularităţile maturării şi recoltării nucilor

179179180181184186187189189


4/255

4

PARTEA II 192Tema 1 - CULTURA MIGDALULUI 193

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 11.1. Importanţa culturii1.2. Originea şi aria de răspândire1.3. Particularităţi biologice şi ecologice1.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale migdalului

1.5. Cerinţele migdalului faţă de factorii ecologici1.6. Particularităţi tehnologice1.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor.1.8. Caracteristicile maturării migdalelor şi recoltarea

193193193194197

198199201201

Tema 2 - CULTURA ALUNULUI şi CASTANULUI 203UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 22.1. Importanţa culturii2.2. Originea şi aria de răspândire2.3. Sortimentul de alun2.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale alunului2.5. Cerinţele alunului faţă de factorii ecologici

2.6. Particularităţi tehnologice2.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor 2.8. Particularităţile maturării şi recoltării alunelor .Cultura castanului

203203203204206207

207209210210

Tema 3 - CULTURA CĂPŞUNULUI 219UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 33.1. Importanţa culturii3.2. Originea şi aria de răspândire3.3. Sortimentul de căpşun3.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale căpşunului3.5. Cerinţele căpşunului faţă de factorii ecologici3.6. Particularităţi tehnologice

3.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor 3.8. Particularităţile maturării şi recoltării căpşunilor

219219220221224225225

228229

Tema 4 - CULTURA COACĂZULUI 231UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 44.1. Importanţa culturii4.2. Originea şi aria de răspândire4.3. Sortimentul de coacăz4.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale coacăzului4.5. Cerinţele coacăzului faţă de factorii ecologici4.6. Particularităţi tehnologice4.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor

4.8. Particularităţile maturării şi recoltării coacăzelor

231231232232235236236238

239Tema 5 - CULTURA ZMEURULUI 241UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 55.1. Importanţa culturii2.2. Originea şi aria de răspândire5.3. Particularităţi biologice şi ecologice5.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale zmeurului5.5. Cerinţele zmeurului faţă de factorii ecologici5.6. Particularităţi tehnologice5.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor

241241241242244245245248


5/255

55.8. Particularităţile maturării şi recoltării zmeurei 249

Tema 6 - CULTURA SMOCHINULUI 251UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 66.1. Importanţa, originea şi aria de răspândire culturii6.2. Particularităţi biologice şi ecologice6.3. Sortimentul de smochin6.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale smochinului

6.5. Cerinţele smochinului faţă de factorii ecologici6.6. Particularităţi tehnologice6.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor 6.8. Particularităţile maturării şi recoltării smochinelor

251251252252252

253253254254


6/255

6

POMOLOGIE I(MODULUL I)

2014


7/255

7

Tema 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1

CUPRINS1.1. Definiţia şi obiectivele pomiculturii speciale

1.2. Legătura Pomiculturii speciale cu alte discipline

1.3. Scurt istoric al dezvoltării pomiculturii speciale

1.4. Soiul şi sortimentul în producţia pomicolă

1.5. Metode de cercetare utilizate în pomicultură

1.1. Definiţia şi obiectivele pomiculturii speciale

Pomicultura specială studiază originea, particularităţile biologice,ecologice şi tehnologice ale speciilor, soiurilor şi hibrizilor de pomi şi arbuşti

fructiferi în funcţie de zonă, grup de soiuri sau soi în scopul obţinerii unor producţii mari, cantitativ şi calitativ în condiţii de eficienţă economică maximă.

Este o disciplină de sine stătătoare, face parte din grupul disciplinelor de bază ale horticulturii, întrucât operează cu numeroase specii şi mai ales cu unnumăr impresionant de soiuri aflate într -o permanenţă dinamică.

Pomicultura specială (pomologia) este una din cele mai vechi ştiinţehorticole, studiul speciilor şi a soiurilor începând cu mult înaintea studiilor generale de biologie, ecologie şi tehnologie.

Este o disciplină cu un pronunţat caracter practic, complex şi complet, ce oferătehnologilor cunoştinţe concrete pentru cultivarea speciilor şi soiurilor de pomi.

Ca orice disciplină de mare importanţă şi pomicultura specială are stabilitemai multe obiective:

- studiul importanţei originei speciilor şi soiurilor, răspândirea acestora peglob şi în ţara noastră, în vederea unei zonări şi microzonări corespunzătoare;

- cunoaşterea sortimentului de soiuri şi portaltoi, cerinţele şi calităţileacestora, pentru a stabili cele mai adecvate măsuri tehnologice, a identificării lor şi a le promova pe cele mai bune;

- studiul particularităţilor de creştere şi fructificare ale speciilor soiurilor şihibrizilor, în vederea stabilirii tehnologiei diferenţiate;

- precizarea comportării speciilor şi soiurilor faţă de factorii ecologici;

- elaborarea tehnologiilor diferenţiate funcţie de specie, soi, zonă ecologică,forme de organizare a terenurilor etc; se are în vedere specificul de înfiinţare şiîntreţinere a plantaţiilor;

- un obiectiv important este acela de a crea soiuri rezistente la boli şidăunători şi în acelaşi timp cu calităţi superioare;

- promovarea în sortiment a celor mai valoroase soiuri din toate punctele devedere şi eliminarea celor deficitare.

Toate acestea conduc, îndreptăţit, la folosirea denumirii de Pomiculturăspecială în locul celei de Pomologie, care are obiective mult mai restrânse,referindu-se doar la descrierea soiurilor.


8/255

8

1.2. Legătura Pomiculturii speciale cu alte disciplinePomicultura specială este o ştiinţă complexă care pe parcursul evoluţiei sa le

şi în prezent interferă cu alte ştiinţe cum ar fi:Pomicultura generală-este cea mai apropiată de cea specială. Cele două discipline

se condiţionează şi se completează reciproc în toate segmentele lor componente.Botanica - oferă date referitoare la taxonomia speciilor, la descrierea

părţilor componente ale pomilor şi arbuştilor fructiferi etc.Fiziologia şi biochimia vegetală - studiază procese metabolice esenţiale ale

pomilor cum ar fi: creşterea, diferenţierea, asimilaţia, evapotranspiraţia, rezistenţala diferiţi factori de stress, procesele biochimice de formare şi transformare asubstanţelor etc.

Genetica şi ameliorarea - reprezintă două discipline foarte apropiate pomiculturii speciale, prin rolul lor în studiul şi crearea de noi soiuri calitativsuperioare celor iniţiale şi cu o plasticitate ecologică mai mare.

Protecţia plantelor - este o disciplină indispensabilă culturii pomilor şiarbuştilor fructiferi, având în vedere importanţa acesteia în combaterea bolilor şi

dăunătorilor atât prin măsuri curative cât şi preventive, corelate cu protecţiamediului şi eficienţa economică.Agrotehnica şi agrochimia - sunt discipline care precizează anumite verigi

tehnologice ale culturii pomilor, referitoare în special, la lucrările solului şinutriţia plantelor.

Topografia şi îmbunătăţirile funciare - prin precizările ce le aduc,contribuie la amplasarea, organizarea şi exploatarea corectă a plantaţiilor pediferite tipuri de terenuri.

Meteorologia şi pedologia - prezintă pomicultorului caracteristicileclimatice şi ale solului, recomandând cele mai adecvate zone şi tipuri de solpentru cultura unei anumite specii sau soi.

Tehnologia produselor horticole - completează pomicultura specială cu

date privind recoltatul, manipularea, transportul şi valorificarea fructelor încondiţiile precizării şi îmbunătăţirii calităţii acestora.Managementul şi marketingul - sunt discipline relativ noi care vin în

sprijinul pomicultorului printr-o organizare optimă a procesului de producţie şivalorificare a fructelor în scopul obţinerii unui profit maxim.

1.3. Scurt istoric al dezvoltării pomiculturii specialeLa început cele două ramuri ale Pomiculturii, cea generală şi cea specială se

interferau până la formarea aceluiaşi întreg.Interesul pentru cultura pomilor şi chiar a soiur ilor a fost manifestat cu peste

10000 ani înainte de Hristos în Egipt, China, India, Grecia etc.Primele documentele scrise privind cultura pomilor apar în operele

Ramayana şi Indica scrise de Megasthene, Iliada şi Odiseea scrise de Homer etc.Nabucodonosor al II-lea înfiinţează grădinile suspendate ale Semiramidei în

Mesopotania (604-563 î.H.).Teofrast (374-287 î.H.) descrise primele plante şi soiuri de pomi iar mai

târziu Pliniu cel Bătrân (23-79 d.H.) în Historia naturalis descrie soiuri de păr,piersic, cireş, cais, smochin, prun s.a. Lucrări importante care includeau şidescrieri pomologice au mai scris Columella, Virgiliu, Varron etc.

În evul mediu apar tot mai multe scrieri de pomologie de o valoareincontestabilă unele din acestea având valoare şi în prezent. Astfel, Olivier de


9/255

9Serres (1539-1619) descrie soiuri de măr şi păr. Le Lectier publică un catalog alsoiurilor cultivate de păr, măr, piersic, cireş etc. în Franţa (Orleans).

În 1686 J. Merlot şi Clode Saint-Etienne publică Traité de Connessance desbons fruits.

Odată cu dezvoltarea societăţii apar noi scrieri în paralel cu preocupăriimportante de selecţie şi ameliorare a soiurilor de pomi. Reprezentativi suntDuhamel du Moucean (1770-1782) în Franţa, Knoop în Olanda, N. Hardenpont

(1705-1774) care a obţinut peste 400 soiuri de păr, Williams Prince (1795-1869) în SUA, Kraft în Austria a publicat Pomona Austriaca.În Franţa, André Leroy (1799-1882) colecţionează şi descrie soiuri de pomi.

Acesta publică în 1880 Dictionnaire de pomologie în şase volume în care suntdescrise 1749 de soiuri de pomi. În Belgia este publicat un Album de pomologiecu cca 200 planşe color de o calitate ireproşabilă.

În Germania, August Diell, întreprinde lucrări de cercetare şi ameliorare şi publică în şase volume pomologia germană (Deutsche pomologie) în care suntdescrise peste 600 de soiuri.

În Italia este publicată separat de Georgio Alessio şi Brume FeenariiPomona Italica. Tot în Italia apare în acestă perioadă Trattto di Frutticoltura.

Activităţi de cercetare şi selecţie mult mai avansate au loc în SUA (Luther

Burbank, Thadeus Clapp, Amsden etc), în Rusia, Miciurin etc., în Anglia A.Knight, W. Hooker.

Dintre marii pomicultori ai secolului XX şi XXI fac parte şi A. Childers -Modern fruit science; M. Coutanceau - Arboriculture fruitiére; E. Baldini -Frutticoltura; F. Hilkenbäumer-Obstbau; Morettini, Kolesnikov, Michael Gautier,S. Trocme, R. Gras, etc.

Multe din aceste lucrări se găsesc în original la catedra de pomicultură aFacultăţii de Horticultură Iaşi.

În ţara noastră, cultura pomilor se pierde în negura vremurilor, dezvoltându-se practic odată cu poporul român.

Denumirile de localităţi, de oameni sau de obiceiuri sunt dovezi căpomicultura este o preocupare foarte veche.

Primele documente scrise despre pomi sunt din timpul lui Alexandru cel Bun (1400).Matei de Murano, medic veneţian scrie în 1502 că … “Moldova este o ţară

roditoare şi foartă plăcută şi bine aşejată, bogată în animale şi în toate roadele” …La 14 iunie 1590, Domnitorul Petru Şchiopul dă “carte lui Romaşcul

Vătaful şi Frăsinei să-şi oprească un pomăt de nuci, pruni, cireşi şi meri înaşezământul Pomârlei şi Corjăuţului” …

Paul de Alep în timpul călătoriilor sale din 1650-1660 prin Moldova descriemai multe soiuri locale de măr, prun, cireş etc.

Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei (1716) enumeră şi chiar descrienumeroase soiuri autohtone de pomi.

Un document foarte valoros care descrie multe soiuri în special dinTransilvania este lucrarea anonimă descoperită la Caransebeş DictionarumValachicum latinum.

În secolele XVIII, XIX şi XX apar primele pepiniere pomicole la Strehaia(1878), Istriţa (1893), Ciuperceni (1892), Cotnari (1896), Drăgăşani (1897), uneledintre acestea funcţionând şi în prezent.

Dintre marii agronomi şi implicit şi pomicultori care au lăsat scrierivaloroase îi amintim pe: Ion Ionescu de la Brad ( Noţiuni elementare deagricultură cu un capitol distinct dedicat pomiculturii), Ion Henţescu (Pomologie1871 şi 1880 Noţiuni de Pomologie), Comşa D. ( Pomăritul , 1877), D. Ştefănescu,I. Haşegam, D. Alessin. ş.a.


10/255

10După primul război mondial, o activitate deosebită în domeniul pomiculturii

o desfăşoară: G. Năstase, G. Miron, Mihai Costeţschi, Th. Bordeianu, N.Constantinescu, V. Sonea, Pavel Babalean ş.a.

S-au publicat numeroase tratate, manuale şi cursuri de Pomicultură şiPomologie. O lucrare de referinţă pentru pomicultura naţională şi mondială oreprezintă Pomologia României editată în opt volume, la care şi-au aduscontribuţia multe cadre didactice şi cercetători care se alătură celor menţionaţi mai

sus: V. Cociu, D. Cvasnâi, N. Ghena, C. Ioniţă, N. Ştefan, Gh. Anghel, Şt. Pétérfi,I. Modoran, M.I. Neagu, A. Negrilă, I.F. Radu, A. Şuta, ş.a.Lucrări majore de Pomicultură şi Pomologie au mai scris: I. Miliţiu, M.

Popescu, I. Isac, P. Parnia, V. Cireaşă, N. Cepoiu, Gh. Mihăiescu, ş.a.De remarcat, sunt monografiile apărute în ultimii 10 ani cum ar fi: Caisul şi

Prunul sub coordonarea lui V. Cociu, Cireşul de S. Budan şi G. Grădinariu.În prezent un număr mare şi valoros de cercetători şi cadre didactice activează în

cadrul Institutului de cercetare pentru Pomicultură din Piteşti Mărăcineni, în staţiunilede cercetări pomicole şi în cadrul facultăţilor de horticultură.

1.4. Soiul şi sortimentul în producţia pomicolăSoiulÎn cultură speciile pomicole sunt reprezentate de soiuri, acestea fiind

principalele mijloace de operare în producţie şi cercetare.Soiul este o unitate biologică şi în acelaşi timp un mijloc de producţie.Pornind de la cadrul internaţional pentru nomenclatura plantelor cu ltivate

(Utrecht – 1958), M. Popescu şi I. Miliţiu definesc soiul din punct de vederebiologic astfel: “Soiul (cultivarul) este un grup de indivizi cultivaţi, asemănătoriîntre ei, proveniţi dintr -o singură specie sau din mai multe specii înrudite,adaptaţi la anumite particularităţi biologice distinctive pe care le păstrează prinînmulţire vegetativă sau generativă.

Din punct de vedere economic, soiul este un mijloc de producţie careutilizând energia solară, transformă resursele ecosistemului (apă, substanţenutritive, aer, CO2 etc), în substanţe organice necesare vieţii omului.

Soiurile sunt caracterizate şi apreciate prin două însuşiri de bază: productivitatea şi calitatea. Acestea sunt dobândite genetic dar pot fi influenţatede factorii ecologici şi tehnologici. Cele două caracteristici nu trebuie analizateseparat, ştiind faptul că, de cele mai multe ori sunt în contradicţie.

Productivitatea - reprezintă capacitatea unui soi de a valorifica resurseleecologice şi tehnologice, în scopul producerii unei cantităţi potenţiale maxime defructe, ritmic şi constant. Această caracteristică este influenţată de unele particularităţigenetice ale soiului cum ar fi: vigoarea, diferenţierea mugurilor de rod, capacitatea deramificare, comportarea în procesul fecundării, indicele foliar, precocitatea de rodire,rezistenţa la factorii de stress etc, precum şi de tehnologia aplicată.

Înainte de a fi lansat în cultură un soi este studiat comparativ cu alte soiuri şi

este omologat numai dacă le depăşeşte pe cele existente.În cadrul aceleiaşi specii există diferenţe foarte mari între soiuri, de aceea,se impune o atenţie deosebită la promovarea în producţie.

Calitatea – este o altă însuşire de bază a soiului, care se exprimă printr -uncomplex de elemente biologice. Calitatea se apreciază în funcţie de destinaţiafructelor. Astfel, unele sunt exigenţele pentru consumul în stare proaspătă, altelepentru industrializare.

Pentru consumul în stare proaspătă fructele trebuie să fie aspectoase, să aibăgust plăcut, echilibrat, pulpa fină, suculentă, aromată, o bună capacitate demanipulare, transport şi păstrare. Soiurile destinate industrializării trebuie să aibă un


11/255

11conţinut ridicat în substanţă uscată solubilă, un randament bun la prelucrare, să sedetaşeze uşor de pe plantă, părţile edibile să se separe uşor de cele needibile etc.

Indiferent de modul de consum, fructele trebuie să fie bogate în vitamine,săruri minerale, glucide uşor asimilabile, să fie lipsite de poluanţi etc.

Alte caracteristici importante ale soiurilor sunt: vigoarea, precocitatea,rezistenţa la factorii de stress (boli, dăunători, ecologici, etc).

În limba română termenul soi este sinonim cu cel de cultivar. Alte

denumiri: engleză: variety, franceză: variété , spaniolă: variedad , rusă: sort , etc.Însuşirile ereditare ale soiurilor se pot păstra un timp mai îndelungat sau mai scurt.Dacă soiurile se înmulţesc vegetativ iar genitorii sunt bine cunoscuţi, dacă sunt

respectate tehnologiile şi soiul este cultivat în zone favorabile, atunci caracterele se păstrează practic toată viaţa plantei. Sub influenţa unor factori ecologici sau tehnologici pot apărea mutaţii, care însă de cele mai multe ori sunt negative.

În pomicultură alături de soi sau cultivar se întâlneşte şi cel de biotip sau chiar tip şi este un individ din cadrul soiului cu caractere apropiate dar uşor diferite.Exemplu: Soiul Creţesc are mai multe biotipuri: C. auriu, roşu etc.

De asemenea, un alt termen folosit este cel de clon care este un descendentstabil şi uniform genetic, obţinut prin reproducere asexuată dintr -un singurindivid. Exemplu: Soiul Crişane cu clona Crişane 2.

Evoluţia soiurilor pomicole a cunoscut trei etape distincte:Etapa speciilor sălbatice – se întinde pe o perioadă îndelungată, majoritatea

speciilor crescând în mod spontan, evoluţia lor fiind influenţată în special decondiţiile ecologice şi într -o măsură foarte mică de către om. Înmulţirea speciilor sefăcea în exclusivitate pe cale generativă. Intervenţia omului s-a făcut în modinconştient. Exemple de specii: Malus silvestris, Pirus silvestris, Cerasus avium etc.

Etapa soiurilor vechi. În această perioadă au apărut primele soiuri din cadrulspeciilor, printr-o selecţie empirică. La început au fost selectate soiurile cu fructe maiaspectoase şi mai bune din punct de vedere organoleptic. Aşa au apărut soiurileindigene, locale, care de fapt erau grupuri de indivizi, biotipuri, superioare celorlalţiindivizi. Aceste soiuri au un areal restrâns, de multe ori la un bazin pomicol, au un gradrestrâns de omogenitate, şi o plasticitate ecologică ridicată. Multe din aceste soiuri

există şi în prezent şi constituie un valoros fond de germoplasmă pentru crearea noilor soiuri. Totodată unele din acestea au şi calităţi organoleptice superioare: Pătul,Domnesc, Creţesc, Parmen auriu la măr, Tuleu gras, Vinete Româneşti, Graseromăneşti la prun, Boambe de Cotnari la cireş, Popeşti, Cu miezul roşu la păr, etc.

Etapa soiurilor ameliorate, a început odată cu apariţia primelor soiurisuperioare obţinute printr -un proces de selecţie conştient şi continuă şi în prezent. Înaceastă etapă au apărut numeroase soiuri aproape la toate speciile. Sunt folosite celemai diverse metode de ameliorare. Soiuirile nou create au în general o bună plasticitateecologică, sunt foarte productive şi dau fructe de calitate superioară. Aceste soiuri auomogenitate morfologică ridicată. Există în prezent cca. 11.000 de soiuri de măr, peste6.000 la păr, peste 3.000 la piersic, etc.

În cadrul speciilor, există o dinamică accentuată a soiurilor, astfel unelesoiuri sunt eliminate din sortiment, iar altele noi sunt introduse.

Soiurile se pot clasifica după mai multe criterii:- după origine sunt: -soiuri indigene;

- soiuri importate (străine);- după arealul unde sunt cultivate:

-soiuri cosmopolite, cu un areal vast de cultivare- soiuri locale, cu răspândire restrânsă;

În cadrul programelor de ameliorare a soiurilor, fiecare specie are obiective proprii, ce vor fi prezentate detaliat în capitolele următoare.


12/255

12Ca obiective generale de ameliorare în pomicultură precizăm:- completarea sortimentului cu soiuri valoroase superioare celor existente;- crearea de soiuri cu mare plasticitate ecologică, rezistente la poluare, boli şi

dăunători;- reducerea vigorii de creştere a soiurilor;- crearea de soiuri pentru destinaţii precise (consum în stare proaspătă,

industrializare etc) care să răspundă cel mai bine cerinţelor specifice;

- obţinerea de plante (organisme) modificate genetic (GMO).Sortimentul Totalitatea soiurilor cultivate într-un anumit areal (bazin

pomicol, zonă, ţară, glob) formează sortimentul. Acesta poate fi la o specie (ex.sortimentul de cireş, măr, etc.) sau poate reprezenta toate speciile situaţie în careformează sortimentul pomicol global.

Pe plan mondial există peste 30.000 de soiuri dar în marea producţie seîntâlnesc mai puţin de 2.500. Aceste soiuri sunt adaptate la anumite condiţiiecologice unde îşi pot manifesta la maximum calităţile. Pentru a valorifica acestecalităţi ele sunt zonate formând sortimente restrânse. De altfel, problematicasortimentului atât naţional cât şi mondial se confruntă cu două aspecte: primul sereferă la restrângerea sortimentului iar cel de al doilea la remanierea periodică a

sortimentului în corelaţie cu noile cerinţe.Sortimentul pomicol al României aprobat anual de către ISTIS cuprinde cca.320 soiuri şi aproximativ 70 portaltoi. Acest sortiment este în schimbare dar numărul de soiuri nu diferă foarte mult de la un an la altul. La noi în ţară un soi semenţine în listă 15 ani.

Soiurile incluse în actualul sortiment se caracterizează prin:- precocitate;- productivitate;- rodire constantă (indice de alternanţă


13/255

13Protecţia Organismelor Vegetale (UPOV) şi Comitetul Internaţional pentruResursele Generale ale Plantelor (IBPGR). Aceste instituţii au impus norme şiterminologii unice conform următorilor descriptori: pomologici, agrobiologici,tehnologici.

Lista descriptorilor diferă în funcţie de grupa de specii (pomaceae,drupaceae, nucifere) iar la arbuştii fructiferi este caracteristică fiecărei specii.

Toţi descriptorii sunt codificaţi, prelucraţi şi interpretaţi electronic.

Descriptorii pentru caracterele pomologice (morfologice) au în vedere: pomul (vigoarea, habitusul, sistemul radicular, coroana, ramurile de schelet şi rod,lăstarii, mugurii vegetativi şi floriferi, inflorescenţa, florile, etc.) şi fructele(mărime, forma, culoarea de fond, de acoperire, de suprapunere, pedunculul,cavitatea pedunculară şi calicială, culoarea pulpei, consitenţa, suculenţa, gustul,inima fructului, seminţele, sâmburii etc.).

Descriptorii pentru însuşirile agrobiologice vizează:- ciclul anual (dezmuguritul, înfloritul, maturarea fructelor, durata perioadei

de vegetaţie etc.);- comportarea în procesul polenizării şi fecundării;- gradul de rizistenţă la principalii agenţi patogeni;- cerinţe faţă de factorii ecologici.

Descriptori pentru însuşir il e tehnol ogice includ:- precocitatea, productivitatea, calitatea fructelor, comportarea fructelor la

manipulare, transport, păstrare etc., specificul producerii materialului săditor, aînfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor etc.

Încercarea şi omologarea soiur i lor în Români a – se face numai de cătreI.S.T.I.S. care este subordonat Ministerului Agriculturii.

Metodologia cuprinde două etape:1. Cultura comparativă de concurs – cu cele mai bune soiuri aflate în

producţie, în zonă. Aceste culturi se organizează de regulă în unităţi de cercetaresau didactice şi durează mai mulţi ani până la obţinerea a 2-3 producţii normale şiconstante. Anual se fac observaţii minuţioase conform descriptorilor prezentaţi.

2. Culturi de producţie – Soiurile care au trecut de rigorile primei faze suntverificate în condiţii de producţie în mai multe zone de cultură, rezultatelecorelându-se cu datele ecologice ale zonei. Soiurile cu cele mai bune rezultate sepropun pentru omologare la nivel naţional.

Realizatorul soiului poate înscrie respectivul soi la Banca de DateEuropeană (European Prunus Database) conform formularelor şi descriptorilor cerute de aceasta.

1.5. Metode de cercetare utilizate în pomicultură

În vederea cuantif icării descriptorilor prezentaţi se folosesc mai multemetode pentru partea hipogee şi pentru partea epigee.

Metodele de cercetare – a părţii hipogee sunt: metoda scheletului, a profilului şi metoda staţională.

Metoda scheletului – constă în dezgroparea rădăcinilor după direcţia decreştere şi efectuarea măsurătorilor integral, pe 1/2 sau 1/4 din volum. Dupăeliberarea rădăcinilor de pământ, progresiv acestea se măsoară, se fotografiază şise transpun la scară, pe hârtie milimetrică, în vederea obţinerii elementelorcantitative şi calitative.

Metoda profilului – este mai expeditivă, destul de precisă, iar pomiicercetaţi se refac mult mai uşor. Metoda constă în săparea unor şanţuri

perpendiculare pe direcţia de creştere a rădăcinilor lungi de 80-100 cm, late de 50-


14/255

1460 cm şi adânci de 80-100 cm la o distanţă de 0,5, 1, 2, 3 sau 4 m de trunchi,funcţie de extinderea sistemului radicular.

Pe fiecare orizont de sol rădăcinile se eliberează de pământ se măsoară, iar datele se traspun pe hârtie milimetrică sub formă de simboluri (1-3 m cu punct (·);4-8 mm cu cerculeţe (○), iar cele mai mari de 8 mm cu cerculeţ şi punct (○, ).

Metoda staţională – constă în observarea creşterii rădăcinilor o perioadălungă de timp (decenii) prin intermediul unui geam îngropat în sol, ce reprezintă

peretele unei cuşti care are ceilalţi trei pereţi din materiale opace.Pe geam se marchează creşterea şi dezvoltarea sistemului radicular,evidenţiindu-se perioadele de creştere, intensitatea creşterii etc. Observaţiile auloc într-un anumit areal precizat, (zonă, staţiune).

Metodele de cercetare a părţii epigee sunt: metoda descriptivă, staţională, biologică, a anchetei pomicole şi de încercare în condiţii de producţie.

Metoda descriptivă – Prin această metodă se urmăresc şi se cuantificădescriptorii pentru caracterele pomologice.

Pentru rigurozitate metoda trebuie completată şi cu descriptorii pentruînsuşirile agrobiologice şi tehnologice.

Metoda staţională – se utilizează într -o anumită zonă pe pomi plantaţi,conform tehnicii experimentale. Observaţiile durează mai mulţi ani şi se referă la

toţi descriptorii. Metoda biologică – este mai expeditivă, durează mai puţin şi are în vedere

cuantificarea descriptorilor în primul rând pentru însuşirile agrobiologice. Metoda anchetei pomicole – constă în efectuarea unor sondaje în diferite

zone prin completarea unor chestionare. Sondajele au ca scop analizasortimentului de specii şi soiuri din zona respectivă în vederea menţineriisortimentului, a introducerii de noi specii sau soiuri etc. Datele obţinute secorelează cu cele pedologice şi ecologice iar concluziile finale conduc la stabilireasortimentului.

Metoda încercării soiurilor în condiţii de producţie – este foarte elaborată şiare în vedere:

- completarea sortimentului dintr-o zonă;

- eliminarea din sortiment a soiurilor depăşite;- modernizarea tehnologiilor de cultură etc.Plantaţiile sunt organizate după toate regulile tehnicii experimentale şi sunt

urmăriţi toţi descriptorii.

Rolul tehnologiei diferenţiate în pomicultură

Un soi poate creşte şi fructifica în mai multe bazine pomicole, dar nu întoate îşi manifestă la maxim potenţialul biologic.

Zonarea şi microzonarea speciilor şi soiurilor are o deosebită importanţă pentru valorificarea eficientă a condiţiilor ecologice, economice şi sociale dintr-unanumit areal. Această activitate este într -o permanentă dinamică.

Este cunoscut faptul, că în pomicultură, există anumite zone cu vocaţie pentru unele specii sau chiar soiuri. Astfel, există zone în care cresc anumitespecii. Ex. castanul creşte în sud-vestul şi nord-vestul ţării; cireşul creşte înmajoritatea zonelor pomicole, dar rezultate foarte bune se obţin în zona Iaşi şi înspecial în microzonele Cotnari, Hârlău, Răducăneni; caisul şi piersicul daurezultate bune în zona nisipurilor; mărul, prunul şi vişinul în zonele colinare şipremontane etc. Acestea sunt numai câteva exemple privind rolul ecologiei înstabilirea sortimentului.

Dintre factorii climatici cu rol determinant în stabilirea sortimentului şi atehnologiei diferenţiate precizăm: temperatura, umiditatea, lumina şi solul.


15/255

15Aceşti factori împreună cu cei biologici (particularităţile de creştere şi

fructificare, asociaţia soi- portaltoi) determină folosirea unor tehnologiidiferenţiate (densităţi, tăieri, sisteme de întreţinere a solului, fertilizare, irigare,etc.).

Temperatura – este un factor ecologic limitativ în stabilirea zonelor decultură a anumitor specii sau soiuri. Funcţie de acest factor se vor face zonările şimicrozonările şi se vor efectua celelalte lucrări tehnologice. Se va ţine seamă de

minima absolută, maxima absolută, realizarea necesarului de frig etc. Apa – sub toate formele sale are o importanţă deosebită, influenţând într -omare măsură zonarea speciilor şi soiurilor, precum şi agrotehnica aplicatăpomilor. Def icitul cât şi excesul de apă conduc de cele mai multe ori la dereglărifiziologice. De aceea, tehnologiile şi în special lucrările solului se vor adapta şi înfuncţie de acest factor.

Lumina – are un rol deosebit în metabolismul pomilor. Funcţie de acestf actor şi de pretenţiile speciilor şi soiurilor se vor stabili diferenţiat, amplasarea

plantaţiilor, distanţele de plantare, formele de coroană, etc.Solul – prin însuşirile sale influenţează zonarea şi microzonarea speciilor şi

soiurilor. Pomii şi arbuştii fructiferi valorifică o zonă largă de soluri dar daurezultate bune numai pe anumite tipuri de sol. Ex. caisul, piersic, migdalul,

cireşul, preferă soluri mai uşoare, pe când mărul, prunul, vişinul dau rezultate bune pe soluri mai grele. Textura, reacţia solului, calcarul activ etc, sunt alteelemente ce impun o tehnologie diferenţiată.

Asociaţia soi-portaltoi – determină stabilirea unor densităţi diferite deplantare care la rândul lor trebuie corelate cu fertilitatea solului, formele decoroană, pretenţiile faţă de lumină etc. În funcţie de aceşti factori va avea locintrarea pe rod, diferenţierea mugurilor de rod, productivitatea şi calitateafructelor.

Particularităţile de creştere şi fructificare – ale speciilor şi soiurilor impunstabilirea unor tehnologii de cultură diferenţiate şi care se referă la: amplasareacorectă a plantaţiilor atât în zonă cât şi în teren, stabilirea corectă a distanţelor de

plantare, alegerea formelor de coroană precum şi a celorlalte verigi tehnologice

(întreţinerea solului, fertilizarea, irigare, tăieri etc).Tăierile diferenţiate – se realizează pe grupe de soiuri sau chiar pe fiecare

soi în parte, în funcţie de tipul de fructificare, de încărcătura de rod, de destinaţia producţiei etc.

Întreţinerea solului – este condiţionată de mai mulţi factori cum ar fi: pantaterenului, nivelul precipitaţiilor, accesul în plantaţie s.a. Toate acestea trebuiecorelate cu cerinţele soiului, în sensul ca acesta să dea producţii maxime şi decalitate.

Ferti li zarea şi ir igarea – se vor analiza şi aplica diferenţiat pe specii şisoiuri pentru ca aceste măsuri tehnologice să aibă o eficienţă maximă cu un minimde resurse. Se cunoaşte faptul că atât excesul cât şi carenţa sunt dăunătoare

plantelor. Mai mult, excesul are şi repercursiuni asupra preţului de cost alfructelor.

Tratamentele fitosanitare – se vor aplica diferenţiat pentru a se crea unechilibru între combaterea bolilor şi dăunătorilor, costurile de producţie şiobţinerea unor fructe cât mai sănătoase, cu cât mai puţine reziduuri.

Toate aspectele prezentate anterior ne conduc la concluzia că în pomiculturăeste obligatoriu adoptarea unor tehnologii diferenţiate funcţie de specie, grup desoiuri şi chiar soi, în corelaţie cu resursele ecologice, economice şi sociale.

Acest fapt impune pomicultura specială ca pe o ştiinţă complexă şicompletă.


16/255

16

RezumatPomologia studiază originea, particularităţile biologice, ecologice şi

tehnologice ale speciilor, soiurilor şi hibrizilor de pomi şi arbuşti fructiferi în funcţie de zonă, grup de soiuri sau soi în scopul obţinerii unor producţii mari,cantitativ şi calitativ în condiţii de eficienţă economică maximă .

Pomologia este o ştiinţă complexă care pe parcursul evoluţiei sale şi în prezent interferă cu alte ştiinţe cum ar fi: Pomicultura generală; Botanica; Fiziologia

şi biochimia vegetală; Genetica şi ameliorarea; Protecţia plantelor ; Agrotehnica şiagrochimia, Topografia şi îmbunătăţirile funciare; Meteorologia şi pedologia;Tehnologia produselor horticole; Managementul şi marketingul

Soiul (cultivarul) este un grup de indivizi cultivaţi, asemănători între ei, proveniţi dintr -o singură specie sau din mai multe specii înrudite, adaptaţi laanumite particularităţi biologice distinctive pe care le păstrează prin înmulţirevegetativă sau generativă.

Productivitatea - reprezintă capacitatea unui soi de a valorifica resurseleecologice şi tehnologice, în scopul producerii unei cantităţi potenţiale maxime defructe, ritmic şi constant.

Calitatea – este o altă însuşire de bază a soiului, care se exprimă printr-uncomplex de elemente biologice.

Sortimentul cuprinde totalitatea soiurilor cultivate într-un anumit areal(bazin pomicol, zonă, ţară, glob). .

În vederea cuantificării descriptorilor prezentaţi se folosesc mai multemetode pentru partea hipogee şi pentr u partea epigee.

Zonar ea şi microzonarea speciilor şi soiurilor are o deosebită importanţă pentru valorificarea eficientă a condiţiilor ecologice, economice şi sociale dintr -unanumit areal.

Dintre factorii climatici cu rol determinant în stabilirea sortimentului şi atehnologiei diferenţiate precizăm: temperatura, umiditatea, lumina şi solul.

T ieri le diferenţiate – se realizează pe grupe de soiuri sau chiar pe fiecaresoi în parte, în funcţie de tipul de fructificare, de încărcătura de rod, de destinaţia

producţiei etc.


17/255

17

Tema 2

CULTURA MĂRULUI

Malus domestica Borkh Fam. Rosaceae

Subfam. Pomoideae

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2.1CUPRINS

2.1. Importanţa culturii2.2. Originea şi aria de răspândire2.3. Sortimentul de soiuri şi portaltoi

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2.2

2.4. Particularităţile de creştere şi fructificare ale mărului2.5. Cerinţele mărului faţă de factorii ecologici

2.6. Particularităţi tehnologice2.7. Combaterea bolilor şi dăunătorilor2.8. Particularităţile maturării şi recoltării merelor

OBIECTIVELE UNITAŢILOR DE ÎNVĂŢARE 2.1 şi 2.2

- studiul importanţei originei speciei, răspândirea acesteia pe glob şi în ţaranoastră, în vederea unei zonări şi microzonări corespunzătoare;

- cunoaşterea sortimentului de soiuri şi portaltoi, cerinţele şi calităţileacestora, pentru a stabili cele mai adecvate măsuri tehnologice, a identificării lor şi a le promova pe cele mai bune;

- studiul particularităţilor de creştere şi fructificare ale mărului, în vedereastabilirii tehnologiei diferenţiate;

- precizarea comportării mărului faţă de factorii ecologici;- elaborarea tehnologiilor diferenţiate funcţie de specie, soi, zonă ecologică,

forme de organizare a terenurilor etc; se are în vedere specificul de înfiinţare şiîntreţinere a plantaţiilor;

2.1. Importanţă culturii mărului

Cultura mărului este cea mai cunoscută şi răspândită în zonele cu climătemperată, iar merele ocupă primul loc atât în ceea ce priveşte volumul producţiei,valoarea calitativ – alimentară cât şi solicitarea acestora pe pieţele de desfacere.

Cultura mărului este foarte veche; descrieri pomologice, dar şi practici decultură întâlnim în scrierile a numeroşi învăţaţi cu cca. 2000 – 3000 ani înainte deHristos (Saffo, Hipocrate, Teofrast), dar şi ceva mai târziu (Cato, Varo,Columella, Pliniu Cel Bătrân etc).

Plasticitatea ecologică ridicată a acestei specii a permis o vastă diseminaregeografică a numeroaselor soiuri formate sau create în cele mai diverse zone de pe glob.

Pe plan mondial, mărul se situează pe locul trei după citrice şi banane, dar ocupă locul întâi între speciile pomicole de climat temperat producând mai multdecât dublu acestora.


18/255

18Valoarea alimentară ridicată a merelor se datorează compoziţiei lor foarte

echilibrate, a accesibilităţii componentelor biochimice pentru organismul uman şinu în ultimul rând a diferiţilor excitanţi olfactivi, vizuali şi gustativi. Numai înalcătuirea aromei au fost identificate peste 170 de substanţe.

Datorită acestor însuşiri merele sunt cele mai apreciate fructe.Principalele componente ale fructelor de măr sunt: apă 77-88%, glucide

totale 6,5-17%, protide 0,3%, lipide 0,4%, acizi liberi 0,65%, substanţe minerale

0,32%, vitamina C 2-170 mg/100g, vitamina A 112 U.I., vitamina B1 40 U.I.,vitamina B2 10-43 U.I.Proporţia de părţi needibile la mere este de 8%, valoarea energetică totală

este de 55 cal şi utilizabilă de 49 cal/100g produs proaspăt.Aportul merelor în substanţe minerale şi vitamine acoperă ceea mai mare

parte din necesarul organismului.Concentraţiile mai mari de ioni minerali şi vitamine se găsesc în epicarp

comparativ cu pulpa fructelor.Prin prelucrare o parte din componentele biochimice ale fructelor sunt

diminuate sau distruse, de aceea, se recomandă consumul lor în stare proaspătă.Prelucrarea merelor se poate face sub diferite forme: dulceţuri, gemuri,

marmelade, compoturi, sucuri, peltele , paste, cidru, oţet, băuturi alcoolice etc.

De asemenea, semiconservele sau mâncărurile gătite din fructe proaspete saudeshidratate au o importanţă deosebită în alimentaţia umană. Producţia de sucuri demere ocupă primul loc pe glob (> 21%), iar oţetul de mere este foarte apreciat.

Valoarea terapeutică a merelor este deosebit de importantă datorităefectului tonic asupra organismului în general. Totodată, merele au efectterapeutic printr-o acţiune directă sau profilactică în multe din boli cum ar fi:cardiopatia ischemică, hiper sau hipotensiunea arterială, hepatite, reumatism,constipaţii cronice, diarei acute la copii, etc.

Merele contribuie la eliminarea acizilor urici, la reducerea colesterolului şiabsorb multe din toxinele din organism. Se recomandă persoanelor mature(inclusiv diabeticilor şi obezilor) şi sunt absolut necesare copiilor, bătrânilor,

bolnavilor, convalescenţilor. Au acţiune calmantă asupra sistemului nervos.

Consumate seara uşurează somnul. În uz extern ajută la tonifierea ţesuturilor,folosindu-se la masarea obrajilor, abdomenului etc.

Singurele contraindicaţii se referă la soiurile cu aciditate mai mare în cazuride gastrite hiperacide, precum şi a unor colite.

Tehnologia de cultură a mărului ridică probleme în prezent în ceea ce priveşte combaterea numărului mare de boli şi dăunători, asigurarea umidităţiisolului şi a elementelor fertilizante.

Dăinuind încă din preistorie, pomul şi fructele au constituit surse ale unorobiceiuri şi credinţe vechi dar şi de inspiraţie în creaţiile artistice ca un străvechisimbol al continuităţii.

Importanţa economică a acestei specii poate fi sintetizată astfel:- cultura mărului asigură o activitate permanentă şi resurse ma teriale unui

număr foarte mare de oameni din majoritatea zonelor geografice unde alte speciiîntâlnesc condiţii restrictive;

- asigură consumul local, zonal, orăşenesc atât în stare proaspătă cât şiindustrializată în tot timpul anului;

- crează activităţi economice, locuri de muncă, resurse financiare în industrii din amonte(pesticide, îngrăşăminte etc) cât şi din aval (ambalaje, transport, prelucrare, comerţ etc).


19/255

19

2.2. Originea şi aria de răspândireCentre de origine ale speciilor de Malus sunt arealele geografice cuprinse

între Caucaz, Turkestan, Altai, Pamir până în China şi Japonia. Există câtevaspecii originare din America de Nord: Malus fusca Schneid, Malus ioensis, Brit,Malus coronaria Mill, Malus angustifolia Michx. Centrul genetic cel maiimportant pare a fi Asia de sud – vest (Vavilov 1951).

Cultura mărului acoperă întreaga zonă temperată, cuprinsă între 30-60o latitudine

nordică şi 30-70o latitudine sudică precum şi unele zone restrânse subtropicale.Plasticitatea ecologică ridicată a acestei specii a condus la crearea unor

soiuri adaptate celor mai diverse zone. Astfel, se întâlnesc plantaţii de măr atât înSiberia şi Nordul Chinei, unde temperatura coboară frecvent până la - 40oC,reprezentate de soiuri ca: Anna, Primicia, Princesa, Galicia etc, cât şi în Algeria,Libia, Egipt, Brazilia, Mexic, Africa de Sud etc unde temperaturile ridicate dintimpul iernii fac să nu fie asigurat “necesarul de frig” cu consecinţele cunoscute.

În prezent, mărul se cultivă în 84 de ţări, din care 35 în Europa, 25 în Asia, 8în America de Nord, 8 în America de Sud, 8 în Africa şi 2 în Oceania.

Suprafeţele cultivate cu măr au oscilat în perioada 1996-2000 în jurul valorii7 milioane hectare, fiind într-o tendinţă de creştere, mai ales, pe seamacontinentelor Asia şi Africa.

Tabelul 1.Producţia de mere la nivel mondial (tone)

Continentul 1997 1998 1999Total d.c. 57.132.851 56.964.299 59.204.363Asia 27.336.731 29.503.047 31.968.079Europa 18.521.515 16.128.807 15.784.238America de Nord 5.169.397 5.675.000 5.325.000America de Sud 3.010.804 2.979.554 3.279.371Africa 1.515.263 1.465.030 1.482.670Oceania 920.069 809.356 836.000

Producţia de mere media anilor (1996 – 2000) se cifrează la 60 milioane

tone, cunoscând o tendinţă permanentă de creştere. Astfel , în 1950 se produceauîn lume 13,5 mil. tone (fără URSS), în 1970, 28 mil. tone, (fără URSS), în 1990,40 mil. tone (fără URSS), în 2000 peste 60 mil. tone.

Ţări mari producătoare de mere sunt: China cu peste 9 milioane tone (media anilor 1996 – 2000), SUA (4,7 mil. tone), Franţa (2,3 mil. tone), Italia (2,1 mil. tone), Turcia(2,0 mil. tone etc).Tabelul 2.

Principalele ţări producătoare de mere din Europa (tone)(FAO 2000)

Ţara 1997 1998 1999 2000Franţa 2.473.000 2.208.800 2.061.100 2.308.000Italia 1.835.190 2.115.470 2.115.47. 2.120.000

Germania 1.602.100 2.276.200 2.025.800 2.127.000Turcia 1.738.000 1.975.000 2.100.000 2.010.500Polonia 2.098.279 1.687.226 1.600.000 1.540.000Spania 942.000 719.000 792.000 810.000România 664.063 364.619 425.000 420.000

În România mărul este cultivat pe circa 75.000 ha (2000) de pe care se obţine o producţie de circa 600000 tone. Principalele judeţe producătoare sunt: Argeş, Suceava,Mureş, Maramureş, Dâmboviţa, Iaşi, Cluj, Bihor, Bistriţa Năsăud, Bacău, Sălaj, Vâlcea.

Tabelul 3.


20/255

20Principalele judeţe producătoare de mere din România

(Anuarul statistic, 1998)

Total din care: Sector privatJudeţultone % tone %

Argeş 55.055 8,3 44.150 10,8Suceava 45.603 6,8 29.720 7,3Mureş 40.474 6,1 11.126 2,7

Maramureş 39.611 5,9 27.239 6,6Dâmboviţa 39.457 5,6 25.133 6,1Iaşi 32.123 4,8 14.375 3,5Cluj 29.466 4,4 11.174 2,7Bihor 25.591 3,8 16.862 4,1Bistriţa – Năsăud 25.580 3,8 17.719 4,3Bacău 25.262 3,8 17.677 4,3Sălaj 24.203 3,6 16.429 4,0Vâlcea 23.464 3,5 19.933 4,8

Se constată că la noi în ţară mai mult de jumătate din producţie se realizează în 10 judeţe iar ponderea se întâlneşte în sectorul privat.

Comerţul internaţional cu mere (Anuar FAO, 1999) are valori semnificative,ajungând la peste 5 mil. tone, cu o valoare de peste 3,5 miliarde de dolari.

2.3. Sortimentul de soiuri şi portaltoiFondul biologic al genului Malus reprezentat în special prin specia Malus

domestica cuprinde un număr foarte mare de soiuri (cca. 11.000) şi numărulacestora este într-o continuă creştere. Totuşi, din acest vast fond genetic în marea

producţie se regăsesc foarte puţine soiuri (30-40), care asigură cca. 90% din producţia mondială de peste 50 milioane tone.

Situaţia este similară şi în România unde există un bogat fond genetic for mat atâtdin soiuri autohtone cât şi străine, dar în cultură se găsesc 10-15 soiuri de bază.

Pe plan mondial soiurile cu cea mai mare producţie sunt cele din grupa

Golden delicious, din care se produc cca. 3,5 milioane tone, reprezentândaproximativ 40% din producţie, urmează apoi grupa de soiuri Delicios roşu cucca. 10-15% din producţie, apoi soiurile specifice Rusiei şi ţărilor limitrofe(Borovinka, Amis, Antonovka). În Europa cele mai răspândite soiuri sunt: CoxOrange Peppin, Jonathan, Golden Delicious, Frumuseţea Romei, Belle de Bosk,Idared, Jonagold etc. De asemenea, un loc foarte important (15-20%) îl ocupăsoiurile nou create: Gala, Jonagold, Braeburn, Fuji, Elstar, Gloster.

În prezent sortimentul din România este destul de diversificat dar marea producţieeste dominată de soiurile: Golden delicious, Jonathan, Starkrimson, Jonagold, Idared,Prima, Florina etc. precum şi de soiuri obţinute la noi în ţară: Romus 1, 2, 3, Generos,Pionier, Voinea, Frumos de Voineşti, Rădăşeni, Fălticeni, Roşu de Cluj.

Dintre obiectivele principale în ameliorarea mărului amintim două de mare

perspectivă: extinderea soiurilor rezistente genetic la boli şi reducerea habitusului de creştere.Referitor la primul obiectiv precizăm că România are rezultate bune, situându-se

pe locul trei în lume după S.U.A şi Canada şi pe locul patru ca dată de omologare a primului soi cu rezistenţă genetică (U.S.A-1970, Canada, Franţa-1974, România-1984).

Al doilea obiectiv îl reprezintă obţinerea de soiuri pentru culturasuperintensivă cu creştere columnară. Din acest punct de vedere, Canada aomologat primul soi – Wijick – care este o variaţie mugurală a soiului Mc. Intosh,cu creşteri laterale scurte, ţepuşe şi burse situate direct pe ax.

Cercetările au continuat în Anglia la staţiunea East Malling unde utilizândsoiul Wijick au fost create soiurile:


21/255

21- Walz (Wijick x Golden delicious);- Polka (Golden delicious x Wijick);- Bolero (Wijick x Greenleeves).În prezent, în România sunt admise la înmulţire conform listei oficiale de soiuri

elaborate de I.S.T.I.S. (2008) un număr de 58 soiuri care se pot caracteriza prin următoarele:- asigură consumul de fructe proaspete timp de 9-12 luni, în funcţie de

metoda de păstrare;

- după perioada de maturare a fructelor: 9 soiuri sunt de vară, 27 soi uri suntde toamnă şi 22 soiuri sunt de iarnă;- după origine soiurile se pot grupa astfel: 45 sunt soiuri româneşti şi 13

soiuri străine (U.S.A, Anglia, Canada, Japonia, Germania, Australia); şi din acest punct de vedere al valorificării potenţialului genetic autohton România se situează printre primele ţări din lume;

- cuprinde soiuri imune sau rezistente genetic la principalele boli (rapăn şifăinare) atât româneşti (Generos, Pioner, Poiana, Delia, Remus, Romus 1, 2, 3,)cât şi străine (Prima, Florina,etc);

- însuşiri biologice şi tehnologice superioare: precocitate, productivitate,calităţi superioare, valoare tehnologică ridicată etc).

În afară de soiurile admise la înmulţire în colecţiile pomologice sau în plantaţii

propriu-zise se mai întâlnesc şi alte soiuri scoase din sortiment sau încă neintroduse însortiment dar care au însuşiri calitative superioare, potenţial de producţie bun, etc. Acesteaformează un fond genetic care poate sta la baza cercetărilor viitoare de ameliorare (Close,Cox Orange, Creţesc, Pătul, Domnesc etc.). În acest sens pomicultorii din România trebuiesă-şi reconsidere atitudinea, mai ales faţă de soiurile autohtone, tradiţionale.

Principalele soiuri cultivate în România pe grupe de maturare suntprezentate în continuare:

SOIURI DE VARĂ

Au perioada de maturare în lunile iulie şi august, se păstrează relativ puţin(12-14 zile), acumulează cantităţi mici de substanţă uscată, zahăr, aciditate; sevalorifică în special pentru fructe de masă, dar pot fi şi industrializate.

Se cultivă în special în sudul şi vestul ţării unde se maturează cu cca. 10 -12zile înaintea altor zone, însă cultura acestor soiuri reuşeşte foarte bine şi încelelalte zone, completând cu succes un gol de fructe.

1. Remus – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în1994, este foarte rezistent la rapăn şi mediu rezistent la făinare, foarte precoce(anul III de la plantare), productiv (peste 30 t/ha). Pomul are vigoare mijlocie,rodeşte pe ţepuşe şi nuieluşe. Fructele sunt mijlocii (120-150 g), sferic-turtite, deculoare gălbenă, cu roşu-aprins pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este alb-gălbuie, cutextură medie, suculentă, fin acidulată, plăcută la gust. Fructele sunt rezistente latransport, bune pentru consum în stare proaspătă, dar şi pentru sucuri. Perioada derecoltare: prima decadă a lunii iulie.

2. Romus 1 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în1984. Este rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare, de vigoare mică-mijlocie,

precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă, fructifică în special pe ţepuşe. Fructelesunt mici spre mijlocii (120-130 g), sferice, uşor turtite, de culoare galbenă,acoperite cu roşu intens pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este fermă, suculentă, albă,uşor acidulată, plăcută la gust. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii iulie.

3. Aromat de vară – soi românesc obţinut în 1966 la SCDP Cluj (Parmen auriu xJonathan), mediu rezistent la rapăn şi făinare, rezistent la ger şi secetă, cu pretenţii micifaţă de sol, de vigoare mijlocie, relativ precoce şi foarte productiv. Fructele au mărimemijlocie (120-130 g), sunt sferic-turtite, culoarea de fond galben-verzui, iar cea de


22/255

22acoperire roşu carmin. Pulpa plăcută la gust, asemănătoare cu cea a soiului Jonathan.Perioada de recoltare: prima decadă a lunii august.

4. Auriu de Cluj – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2005,de vigoare supramijlocie, cu fructificare de tip standard. Fructele sunt mijlociispre mari (140 – 185 g), conic-trunchiate, cu coaste slab evidente, culoarea defond este galben, acoperit cu roşu pe partea însorită sub formă de pete şi striuri.Pulpa este albă, crocantă, suculentă. Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii iulie,

prima decadă a lunii august.5. Estival – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2005. Pomul arevigoare mijlocie, fructificare de tip standard, produce mult (25 t/ha) şi constant.Fructele au 140 – 160 g, formă sferică, culoarea de fond galben-verzui, cu roz-carmin pe

partea însorită. Pedunculul este scurt şi gros. Pulpa este albă, crocantă, suculentă. Perioadade recoltare: a doua decadă a lunii iulie.

6. Precoce de Ardeal – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2005,tolerant la rapăn. Pomul are vigoare mijlocie şi fructificare de tip standard. Fructele suntsupramijlocii (150 – 170 g), sferic-turtite, de culoare galben-verzui, cu roşu-carminstrălucitor, peste care se suprapun striuri de culoare mai intensă. Pedunculul este scurt şigros. Pulpa este albă, consistentă, fermă, crocantă, suculentă. Perioada de recoltare:ultima decadă a lunii iulie.

7. Romus 3 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în1984, cu rezistenţă mare la rapăn şi făinare, precoce, productiv, vigoare mijlocie şifructificare pe ramuri de rod scurte. Fructele sunt mijlocii (130-140 g), au formăovoidal-alungită şi sunt colorate în roşu intens pe 60-70% din suprafaţă. Pulpa este albă,suculentă, plăcută la gust. Perioada de recoltare: prima decadă a lunii august.

8. Saruman – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2007,precoce, productiv, de vigoare mijlocie, fructificare de tip standard. Fructele suntmari, de formă conică, culoarea de fond este verde-gălbui, iar cea de acoperireroşu- purpuriu. Pulpa este albă, fermă, cu gust deosebit de bun şi echilibrat. Serecomandă în special pentru consumul în stare proaspătă. Perioada de recoltare: adoua decadă a lunii august.

9. Sauron – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2007, precoce,

productiv (20-25 t/ha), de vigoare mijlocie, fructificare de tip standard. Fructelesunt mari, sferic-alungite, culoarea de fond este galben-verzui, iar cea de acoperire roşu-

purpuriu. Pulpa este albă, de fermitate mijlocie, cu gust deosebit de bun şi echilibrat. Serecomandă în special pentru consumul în stare proaspătă. Perioada de recoltare: adoua decadă a lunii august.

Soiuri din vechiul sortiment:

Romus 2 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în1984, foarte rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare, cu vigoare submijlocie,rodeşte pe ramuri scurte şi mai puţin pe ramuri lungi, este precoce şi productiv.Fructele sunt de mărime mijlocie (100-130 g), sferice, uşor crestate spre caliciu,

mai intens colorate decât Romus 1, asemănătoare cu soiul Jonathan. Perioada derecoltare: a doua decadă a lunii iulie.Red Melba – soi canadian, variaţie mugurală a soiului Melba. Soi relativ

rezistent la boli, cu pretenţii mici faţă de sol, rezistent la ger şi secetă, fructifică înspecial pe formaţiuni lungi. Pomul este de vigoare mare, prezintă coroane rare,este foarte precoce şi productiv. Fructele sunt mijlocii spre mari (160-180 g),rotunde, uşor turtite, acoperite cu roşu violaceu. Perioada de recoltare: a douadecadă a lunii august.

James Griéve – soi englezesc, de vigoare submijlocie, precoce şi productiv,rezistent la boli şi ger, sensibil la Erwinia amylovora, fructifică în special pe formaţiuni


23/255

23lungi. Este recomandat pentru zonele colinare şi înalte. Fructele sunt mari (160-170 g),ovosferice, galben-aurii, rumenite cu roşu pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, cugust vinuriu, foarte plăcut. Perioada de recoltare: ultima decada a lunii august.

Din acest soi a fost obţinut soiul Griéve rouge, asemănător ca pom, dar cufructe roşii, intens colorate.

SOIURI DE TOAMNĂ

10. Romus 4 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în1999; are rezistenţă mare la rapăn, medie la fainare, este precoce şi productiv. Pomulare vigoare mijlocie, fructificare pe ţepuşe şi nuieluşe. Fructele sunt mijlocii ca mărime(130 – 150 g), forma sferică uşor aplatizată, culoarea de fond verde-gălbui, iar cea deacoperire roşu-dungat pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este alb-gălbuie, suculentă,răcoritoare, cu gust bun. Perioada de recoltare: sfârşitul lunii august.

11. Iris – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti, omologat în 2005. Pomulare vigoare mijlocie-mică, este rezistent la rapăn şi făinare. Fructul este mijlociu,în medie 150 g, sferic, uşor turtit, galben-verzui, acoperit pe 2/3 din suprafaţă curoşu-carmin. Pulpa are culoare alb-gălbui, este suculentă, dulce-acidulată. Perioadade recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; păstrare: 40 – 60 zile.

12. Colmar – soi românesc, omologat în 2006 la ICDP Piteşti-Mărăcineni.

A fost obţinut prin încrucişarea soiurilor McIntosh Wijcik (Co) x Florina (Vf).Pomul este de tip columnar, de vigoare mică spre mijlocie, foarte precoce,fructifică din anul 2 după plantare, este rezistent la rapăn şi făinare. Recomandat

pentru plantaţii superintensive, altoit pe M9 şi MM106, la distanţa de 3,5/1.Fructul este de mărime mijlocie, 125 – 150 g, conic-globulos, culoarea de fondgalben-verzui, iar cea de acoperire roşu-închis, acoperit cu un start gros de pruină.Pedunculul este foarte scurt şi mediu de gros. Pulpa este alb-roz, cu fermitatemedie, suculentă, cu gust bun, dulce-acrişor. Perioada de recoltare: începutul luniiseptembrie; păstrare: 90 de zile.

13. Prima – soi american (omologat în anul 1970), imun la rapăn şi făinare,de vigoare supramijlocie, fructifică cu preponderenţă pe ramuri de rod lungi.Fructele sunt mijlocii (140-160 g), ovosferice, uşor asimetrice, culoarea de fondgalben-verzui, iar cea de acoperire roşu-oranj pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este

plăcută la gust, suculentă, acidulată. Perioada de recoltare ultima decadă a luniiaugust, prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 30-40 zile.

14. Irisem – soi românesc, omologat în 2006 la SCDP Voineşti. Pomul are vigoaremijlocie, fructificare de tip standard, este rezistent la rapăn, făinare şi arsură bacteriană.Fructul este mijlociu spre mare (180 g), globulos-aplatizat, culoarea de fond galben-verzui, cu roşu viu pe partea însorită, epiderma cerată. Pedunculul este scurt. Pulpa estealbă, cu fermitate medie, gust bun şi conţinut ridicat în vitamina C. Perioada derecoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60-90 zile.

15. Romus 5 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologatîn 2003; are rezistenţă mare la rapăn, medie la fainare, este precoce şi productiv.Pomul are vigoare mijlocie, port etalat, fructificare pe ramuri scurte. Fructele aumărime mică spre mijlocie (120 g), formă conic-globuloasă, culoarea de fond estegalben, iar cea de acoperire roşu pe 75% din suprafaţă. Pulpa este crem, cu uşoareinfiltraţii roşii, fermitate medie, suculentă, gust dulce-acrişor, echilibrat, aromat.Perioada de recoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60 - 90 zile.

16. Luca – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (Champion x Prima),omologat în 2006. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, este imun la rapăn şirezistent la făinare. Fructul este mijlociu spre mare (150 – 170 g), formă sferică,contur regulat, uşor asimetric. Epiderma este groasă, tare, netedă, culoarea de fondgalben-verzui, acoperit cu roşu-rubiniu pe toată suprafaţa şi lenticele ruginii.


24/255

24Pulpa este fină, crocantă, fondantă, suculentă, aromată, de culoare crem. Perioadade recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 40 – 60 zile.

17. Alex – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Golden Delicious x BN33/39), omologat în 2003. Pomul are vigoare mijlocie, port etalat, fructificăpreponderant pe ramuri de rod scurte şi mijlocii. Este rezistent la rapăn şi tolerant lafăinare. Fructul este mare, 200 g, conic-globulos, culoarea de fond verde-gălbui,acoperit cu roşu sub formă de pete continui şi striuri. Pulpa este fermă, fin acidulată,

mediu suculentă, de culoare galbenă. Perioada de recoltare: a doua decadă a luniiseptembrie; păstrare: în depozite cu atmosferă controlată până în luna martie.18. Pomona – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti, omologat în 2008, imun la

rapăn. Pomul de vigoare medie, precoce, rodeşte din anul 2 de la plantare când este altoit pe portaltoiul M 26, potenţialul productiv 20-25 t/ha. Fructificarea este atât pe ramuri scurte derod (ţepuşe), dar şi pe ramuri lungi (nuieluşe). Fructul de tip Starkrimson, mare (greutateamedie 167-180 g), forma conic-globuloasă, contur regulat, uşor asimetric spre caliciu,epiderma verde-gălbui, acoperită în întregime cu roşu închis, pulpa de culoare alb-crem,fermitate mijlocie, suculentă, dulce, cu aromă specifică. Perioada de recoltare: a douadecadă a lunii septembrie; păstrare: 60 - 90 zile.

19. Voinea – soi românesc obţinut în 1985 la SCDP Voineşti (Frumos de Voineştix Prima), de vigoare mare, rezistent la rapăn şi făinare, semiviguros, semiprecoce şi

productiv, cu coroana globuloasă, deasă, şarpante puternice, bine ramificate, fructifică cu preponderenţă pe ramuri lungi. Fructul este mijlociu spre mare (160-180 g), alungit, cucoaste evidente, colorat în roşu-dungat. Pulpa este alb-gălbuie, de textură medie,suculentă, dulce, uşor acidulată, fin aromată, de calitate. Perioada de recoltare: sfârşitullunii septembrie; păstrare: 60 - 90 zile.

20. Ardelean – soi românesc obţinut în 1980 la SCDP Cluj (Jonathan xPeasgood), de vigoare mijlocie, precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă, mediurezistent la rapăn şi făinare, fructifică în primul rând pe ramuri de rod scurte.Fructele sunt mijlocii spre mari (130 - 180 g), uşor tronconice, colorate în roşu intens

pe toată suprafaţa. Pulpa este alb-gălbuie, fin aromată, cu gust dulce-acrişor. Perioadade recoltare: luna septembrie; păstrare: 40 - 60 zile.

21. Aura – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Prima x BN 33/39),

omologat în 1999. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, port divergent, esteimun la rapăn şi tolerant la făinare. Fructete sunt mari, 170 g, conic-globuloase,slab costate, culoarea de fond este galben, iar cea de acoperire oranj repartizat înstriuri. Pulpa este gălbuie, suculentă, fin acidulată. Perioada de recoltare: a douadecadă a lunii septembrie; păstrare: 60 – 90 zile.

22. Goldprim – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Golden Delicious xPrima), omologat în anul 2003. Pomul este semiviguros, rodeşte pe formaţiuni de rodscurte şi mijlocii, este imun la rapăn şi tolerant la făinare. Fructul este mijlociu (145 – 155 g), formă conică, culoarea de fond este galben, acoperit cu roşu-oranj pe parteaînsorită. Pulpa este galbenă, fermă, mediu suculentă, fin acidulată, plăcută la gust.Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60 - 90 zile.

23. Pionier – soi românesc omologat în 1983 la SCDP Voineşti((Verzişoare x Jonathan) x Prima). Este imun la rapăn şi făinare, foarte productiv,precoce, de vigoare submijlocie (de tip spur). Fructele sunt mijlocii (140-150 g),sferic-turtite, colorate în roşu închis pe ¾ din suprafaţă. Pulpa este fină, aromată,de calitate foarte bună. Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii septembrie;

păstrare 40-60 zile.24. Colonade – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin

încrucişarea soiurilor Pionier (Vf) x McIntosh Wijcik (Co), omologat în 2007.Pomul este de tip columnar, de vigoare mică spre mijlocie, foarte precoce. Fructulare în medie 130 – 150 g, formă sfero-conică, culoarea de fond galben, cu roşu


25/255

25sub formă de dungi pe partea însorită. Pulpa este albă, acidulată, suculentă, bunăla gust. Pedunculul este scurt. Perioada de recoltare: a doua decadă a luniiseptembrie; păstrare: 4 - 6 luni.

25. Real – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti, omologat în 2007;rezistent la rapăn, slab rezistent la făinare, foarte productiv (24 – 30 t/ha). Pomulare vigoare mijlocie, rodeşte atât pe formaţiuni scurte, cât şi lungi. Fructele suntmari, 185 g, alungite, culoarea de fond este galben-verzui, iar cea de acoperire

roşu intens pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este crem, suculentă, dulce,acidulată, bună la gust. Perioada de recoltare: sfărşitul lunii august, începutul luniiseptembrie; păstrare: 30 – 40 zile.

26. Nicol – soi românesc omologat în 2005 la ICDP Piteşti-Mărăcineni. Afost obţinut prin încrucişarea soiurilor McIntosh Wijcik (Co) x Pionier (Vf).Pomul este de tip columnar, de vigoare mică spre mijlocie, foarte precoce,fructifică din anul 2 după plantare, este rezistent la rapăn şi făinare. Recomandat

pentru plantaţii superintensive altoit pe M9 şi MM106, la distanţa de 3,5/1.Fructul este de mărime mijlocie, 125 – 150 g, sferic-turtit, culoarea de fondgalben-verzui, iar cea de acoperire roşu-închis, acoperit cu un start gros de pruină.Pedunculul este foarte scurt şi mediu de gros. Pulpa este alb-roz, cu fermitatemedie, suculentă, cu gust bun, dulce-acrişor. Perioada de recoltare: începutul lunii

septembrie; păstrare: 60 – 90 zile.27. Bistriţean – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Starkrimson x

Prima), omologat în 2002. Pomul are vigoare mijlocie, este imun la rapăn şitolerant la făinare. Fructul are 160 g, formă conic-globuloasă, culoarea de fondeste galben, acoperit cu roşu sub formă de zone continui, cu striuri pe toatăsuprafaţa. Pulpa este galben-verzuie, fermă, dulce, cu textură şi suculenţă medii.Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie, prima decadă a luniioctombrie; păstrare: 60 – 90 zile.

28. Chindia – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (Prima x Discovery),omologat în 2008. Pomul are vigoare medie, este precoce (intră pe rod în anul 3de la plantare, altoit pe M26), rodeşte în principal pe formaţiuni scurte de rod, dar şi pe formaţiuni lungi. Prezintă imunitate la rapăn şi rezistenţă sporită la făinare.

Fructul este mare (peste 187 g), forma globulos-aplatizată, uşor costat, culoarea defond verde-gălbui, acoperit pe toată suprafaţa cu roşu rubiniu. Pulpa este deculoare crem, crocantă, suculentă, fin acidulată, cu gust plăcut. Perioada derecoltare: ultima decadă a lunii septembrie, iar perioada de consum se prelungeşte

până în decada a doua a lunii martie.29. Auriu de Bistriţa – soi românesc omologat în 1991 la SCDP Bistriţa

(Golden Delicious x Parmen auriu), este rezistent la rapăn şi făinare, precoce,productiv, de vigoare mare. Fructele sunt mijlocii (140-160 g), ovosferice, galben-aurii, de calitate foarte bună. Soi recomandat pentru zonele colinare şi înalte.Perioada de recoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60-90 zile.

30 Dany – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa, omologat în anul 2005.Pomul are vigoare mijlocie, rodeşte pe formaţiuni de rod scurte şi mijlocii, esterezistent la rapăn şi tolerant la făinare. Fructul are în medie 160 g, formă sferic-aplatizată, culoarea de fond este galben verzui, acoperit cu roşu pe aproape toatăsuprafaţa. Pulpa este crem, fermă, fin acidulată, cu gust plăcut, răcoritor. Perioadade recoltare: ultima decadă a lunii septembrie, păstrare: 60 - 90 zile.

31. Fălticeni – soi românesc obţinut în 1979 la SCDP Fălticeni (Jonathan xWagener), de vigoare mică-mijlocie, mediu rezistent la boli şi ger. Rodeşte pe formaţiuniscurte. Fructele sunt mijlocii, sferice, uşor turtite, de culoare verde-gălbui, cu roşu pe

partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, crocantă, aromată, cu gust plăcut, răcoritor.Perioada de recoltare: decada a doua a lunii septembrie; păstrare: 40 - 60 zile.


26/255

2632. Frumos de Voineşti – soi românesc obţinut în 1967 la SCDP Voineşti

(Jonathan x Belle de Boskoop), de vigoare mare, mediu rezistent la rapăn şi făinare,precoce, productiv, rezistent la ger. Fructele sunt supramijlocii (130-160 g), sferic-turtite, culoarea de fond este galben-limoniu, iar cea de acoperire roşu-portocaliu cudungi purpurii. Pulpa este alb-gălbuie, cu gust plăcut, echilibrat şi aromă puternică.Perioada de recoltare: prima decadă din octombrie; păstrare: 60-90 zile.

33. Gloria – soi românesc omologat în 1982 la SCDP Târgu-Jiu ((Jonathan x

Cardinal) x (Gustav durabil x Van Mons)), rezistent la secetă şi ger, precoce şi productiv, de vigoare submijlocie, este mediu rezistent la rapăn şi făinar e. Fructele suntmijlocii ca mărime, tronconice, uşor asimetrice, colorate în roşu-carmin, cu aspectatrăgător. Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare: 60-90 zile.

34. Ionaprim – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Prima x Jonathan),omologat în 2000. Pomul are vigoare mică spre mijlocie, este imun la rapăn şitolerant la făinare. Fructele sunt mijlocii, 150 g, conic -globuloase, foarte slabcostate, culoarea de fond este galben, acoperit cu roşu pe toată suprafaţa. Pulpaeste fermă de culoare crem, cu textură şi suculenţă medii.

Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; păstrare: 40 – 60 zile.35. Salva – soi românesc omologat în 1999 la SCDP Bistriţa (Golden Delicious

x Prima). Pomul are vigoare mijlocie, este imun la rapăn şi tolerant la făinare. Fructul

are în medie 140 g, forma conică, culoarea de fond galben, este acoperit cu roşusub formă de striuri şi pete continui. Pulpa de culoare crem, este fermă, foartesuculentă şi fin acidulată. Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie,

prima decadă a lunii octombrie; păstrare: 90 zile.36. Starkprim – soi românesc, omologat în 1999 la SCDP Bistriţa

(Starkrimson x Prima). Pomul are vigoare mijlocie, fructificare pe formaţiuni derod scurte şi mijlocii; are imunitate la rapăn şi toleranţă la făinare. Fructul estemare, în medie 200 g, conic-trunchiat, slab costat; culoarea de fond este galben,acoperit cu roşu-oranj pe partea însorită. Pulpa de culoare gălbuie, este fermă,aromată, cu textură şi suculenţă medii. Perioada de recoltare: ultima decadă a luniiseptembrie; păstrare: 60 – 90 zile.

Soiuri din vechiul sortiment:

T – 120 – soi american, omologat în România, rezistent la rapăn şi făinare,foarte productiv, supramijlociu, fructifică pe ramuri de rod lungi. Fructele sunt demărime mijlocie (120-130 g), sferic-tronconice, epicarpul subţire, de culoare galbenintens. Pulpa fermă, suculentă, cu gust bun, plăcut acidulat. Se recomandă pentruconsum în stare proaspătă, dar mai ales pentru sucuri. Perioada de recoltare: sfârşitullunii septembrie; păstrare: 40-60 zile.

T – 195 – soi american, omologat în România, de vigoare mică, fructifică peramuri de rod scurte, este precoce, productiv, rezistent la rapăn şi făinare. Fructelesunt submijlocii (90-130 g), de culoare galben-auriu, cu pulpa crocantă, aromată,

plăcut acidulată. Se recomandă în primul rând pentru sucuri. Perioada derecoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60-90 zile.

Parmen auriu – soi vechi englezesc, semiviguros, precoce, foarte productiv,fructifică atât pe ramuri de rod scurte cât şi lungi (tipul II). Pretenţios faţă de sol şitehnologie. Fructele cad prematur dacă aceste cerinţe nu sunt îndeplinite. Fructele suntmijlocii spre mari (150-160 g) tronconice sau sfero-conice galben-aurii, cu roşu-

portocaliu pe partea însorită şi dungi carmin. Pulpa este gălbuie, suculentă, fină, dulce-acidulată, aromată. Sunt destinate consumului în stare proaspătă, cât şi industrializării.Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 60-90 zile.


27/255

27SOIURI DE IARNĂ

37. Rebra – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în2003. Pomul are vigoare mijlocie, fructificare de tip spur. Este foarte rezistent larapăn, mediu rezistent la făinare. Fructul este mijlociu, 145 g, globulos -aplatizat,uşor asimetric. Culoarea de fond este verde-albicioasă, acoperit cu roşu pe parteaînsorită sub formă de pete continui. Pulpa este verzuie, fermă, suculentă. Perioadade recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; păstrare: 6 luni.

38. Redix – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în 2004.Pomul are vigoare mijlocie, port etalat şi fructificare de tip standard. Fructul are în medie160 g, formă tronconic-alungită, slab costată. Culoarea fructelor este roşu-violaceu peaproximativ 75% din suprafaţă (culoarea se desăvârşeşte în timpul păstrării). Pulpa estealb-gălbuie, este suculentă, dulce-acidulată, bună la gust. Pedunculul este scurt. Perioadade recoltare: ultima decadă a lunii septembrie; păstrare: 6 luni.

39. Doina – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Jonathan x Prima),omologat în anul 2003. Pomul are vigoare mijlocie, rodeşte pe formaţiuni de rodscurte şi mijlocii, este rezistent la rapăn şi tolerant la făinare. Fructul este mijlociu(135 – 145 g), conic-globulos, culoarea de fond este galben-verzui, acoperit curoşu pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este gălbuie, fermă, suculentă, fin acidulată.Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60 - 90 zile.

40. Productiv de Cluj – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2005.Pomul are vigoare mijlocie, fructificare preponderentă pe ramuri de rod scurte.Fructele sunt mari, 180 – 220 g, ovosferice spre conic-trunchiate, cu creste micispre cavitatea calicială, continuate cu muchii fine pe suprafaţa fructului. Epidermaeste groasă, de culoare roşu-vişiniu pe aproape întreaga suprafaţă, uneori custriaţii şi puncte subcutanate mici, albe. Pedunculul este lung, vertical şi măciucatspre vârf. Pulpa este alb-gălbuie, fermă, crocantă, dulce-acrişoară, foarte aromată.Perioada de recoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 30 de zile.

41 Rustic – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Florina x Pionier),omologat în 2008. Pomul de vigoare mijlocie; intră pe rod în anul 3 de la plantare, altoit peMM 106. Se recomandă plantarea la distanţa de 3,5/2 m sau la 3,5/1,5 m, altoit pe M 9.Fructul are mărime mijlocie (130 – 160 g), formă sferică, uşor aplatizat, asemănător cu

soiul Pionier, cu epiderma de culoare verde, acoperită cu roşu pe partea însorită; pulpa estealbă, suculentă, crocantă, cu gust bun. Perioada de recoltare: ultima decadă a luniiseptembrie – prima decadă a lunii octombrie şi se păstrează în depozit până în luna martie.

42. Kaltherer Böhmer (Kalter de Boemia) – soi vechi, de origine germană,rezistent la rapăn, tolerant la făinare, rezistent la ger, are vigoare mijlocie, rodeşte cu

preponderenţă pe ramuri scurte, este precoce şi foarte productiv. Soi rustic, esterecomandat pentru zonele colinare şi înalte. Fructul este mijlociu spre mare (150-180g), colorat în roşu-deschis, acoperit cu pruină. Pulpa este albă, cu gust echilibrat şiaromă specifică de trandafir. Face parte din grupa B de calitate. Perioada de recoltare:luna octombrie; păstrare: 60-90 zile.

43. Starkrimson – soi american (1953), de vigoare mică (tip spur) recomandat pentru plantaţii superintensive, este precoce, foarte productiv, mediu rezistent la ger şi făinare, slab

rezistent la rapăn, pretenţios la sol şi căldură mai ales în timpul înfloritului şi a maturării fructelor. Nerespectarea acestor cerinţe duce la formarea de fructe mici, asimetrice, slab colorate. Fructelesunt mari (150 - 180 g), conic-trunchiate, cu cinci coaste proeminente, de culoare roşu-intens şipuncte subcutanate galbene. Pulpa este alb-gălbuie, dulce, cu aciditate redusă. Perioada derecoltare: luna octombrie; păstrare: 4-6 luni.

44. Generos – soi românesc, obţinut la SCDP Voineşti ((Parmen auriu x Malus kaido) x (Jonathan x Frumos de Voineşti)), omologat în 1983. Esterezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare, de vigoare mijlocie-mare, cu coroanarară, aerisită, este precoce şi productiv, fructifică în principal pe ramuri scurte.Fructul este mare (160 - 200 g), sferic sau sferic uşor turtit, puţin asimetric; culoarea de


28/255

28fond galben-verzui, iar cea de acoperire roşie-rubiniu pe 2/3 din suprafaţă, cu multăceară. Pulpa este galbenă, fermă, potrivit de suculentă, fin aromată. Perioada derecoltare: luna octombrie; păstrare: 6-8 luni.

45. Ciprian – soi românesc omologat în 1998 la SCDP Voineşti (Prima xStarkrimson), rezistent la boli, de vigoare mică-mijlocie, cu port divergent,fructifică în special pe ţepuşe. Fructul este mijlociu spre mare (150 -180 g), conic-globulos; culoarea de fond este galben, iar cea de acoperire roşu-închis cu pondere

foarte mare, repartizată în plăci continui, pulpa de culoare alb -crem, cu fermitate,textură şi suculenţă medii. Este destinat pentru consum în stare proaspătă.Perioada de recoltare: a doua decada a lunii septembrie; păstrare: 4 - 5 luni.

46. Golden Delicious – soi american (1890), cu răspândire foarte mare peplan mondial. Pomul are vigoare mijlocie sau supramijlocie, coroana esteglobuloasă, deasă (fructificare de tip standard). Există şi biotipuri de tip spur, devigoare mică (Golden spur, Yellow spur). Este precoce, productiv, are tendinţă desupraîncărcare cu fructe. Preferă zonele cu umiditate relativă mai scăzută. Fructelesunt mijlocii spre mari (130 - 200 g), ovosferice, cu cinci coaste largi, puţinproeminente, de culoare galben-aurie, cu puncte de rugină mari, rare. În condiţiiecologice sau tehnologice deficitare formează plasă (rugină). Este sensibil la rapănşi se deshidratează uşor pe perioada păstrării în condiţii improvizate. Pulpa este

galbenă, crocantă, dulce, slab acidulată, cu aromă specifică.Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6 - 12 luni, în funcţie de metodă.47. Goldspur – variaţie mugurală a soiului Golden delicious, cu fructele

asemănătoare, deosebirile se referă la vigoarea pomului, acesta fiind de vigoaremică (tip spur), fructifică pe ramuri de rod scurte, este destinat plantaţiilor superintensive.

48. Jonagold – soi american (Golden Delicious x Jonathan, 1943), devigoare mare, coroană sferică, precoce, foarte productiv, rezistent la făinare.Fructul este mare, sferic-alungit sau conic-trunchiat, culoarea de fond verde-gălbui, cea de acoperire roşu- pal, dungat cu roşu închis. Pulpa easte alb-gălbuie,suculentă, dulce, mediu acidulată, de calitate foarte bună. Perioada de recoltare:luna octombrie; păstrare: 6 - 8 luni.

49. Liberty – soi american, (Macoun x Purdue, 1955), foarte rezistent larapăn şi arsura bacteriană. Vigoarea pomului este mijlocie. Fructele sunt mici spremijlocii, culoarea de fond este galben, acoperit cu o coloraţie roşie intensă subformă de dungi şi pete continui pe aproximativ 90% din suprafaţă, forma esteconic-ovoidală. Pulpa este galbenă, fină, crocantă, suculentă, acidulată, aciditatece se diminuează pe perioada păstrării. Perioada de recoltare: luna octombrie;

păstrare: 4 - 6 luni.50. Mutsu – soi japonez (1930), de vigoare mare, foarte sensibil la rapăn,

semiprecoce, foarte pruductiv. Fructele sunt asemănătoare cu cele ale soiului GoldenDelicious, dar sunt mai mari (220 - 250 g), au pedunculul scurt şi gros, epicarpulsubţire, fără suberificări, cu pulpa alb-gălbuie, plăcut aromată, fin acidulată. Perioadade recoltare: luna octombrie; păstrare: 6 - 12 luni.

51. Delicios de Voineşti – soi românesc obţinut în 1973 la SCDP Voineşti(Golden Delicious x Creţesc), de vigoare mijlocie spre mare, sensibil la rapăn şi laarsura bacteriană, mediu rezistent la făinare, rezistent la ger, productiv. Fructele suntmari (140 - 180 g), sferic-turtite, culoarea de fond galben-verzui, iar cea de acoperireroşu-zmeuriu, dungat cu roşu-închis. Pulpa este de culoare crem-gălbui, crocantă, cugust plăcut şi aromă puternică. Se deshidratează repede în timpul păstrării. Perioada derecoltare: luna octombrie; păstrare: 4 - 6 luni.

52. Delia – soi românesc obţinut la SCDP Baia Mare (Jonathan x Wagener),omologat în 1982, de vigoare mică, fructificare de tip spur, precoce, productiv, rezistentla rapăn, mediu rezistent la făinare, rezistent la ger şi secetă. Fructele, mijlocii ca mărime


29/255

29(130 - 150 g), sunt sferic-turtite, uşor crestate, de culoare roşie-rubinie pe aproape toatăsuprafaţa. Soi recomandat pentru zonele colinare. Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6 - 8 luni.

53. Florina (Querina) – soi francez (1974), imun la rapăn, tolerant lafăinare, precoce, foarte productiv, de vigoare mare, fructifică în special pe ramuride rod lungi. Fructele sunt mari (150 - 180 g), tronconice, crestate, roşii-vişinii, cu

puncte subcutanate albe şi pruină abundentă. Epiderma groasă şi aciditatea scăzută

le diminuează din calităţi, de altfel certe dator

Pomologie i Si II.doc

Documents

Transcript of Pomologie i Si II.doc