Versuri de Rainer Maria Rilke
-
Upload
chatteblanche -
Category
Documents
-
view
647 -
download
30
description
Transcript of Versuri de Rainer Maria Rilke
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
1/226
1
Versuri de Rainer Maria Rilke
RAINER MARIA RILKE
VERSURI
BUCUREsTI - 1966 EDITURA PENTRU LITERATURA UNIVERSALA
Coperta si ilustratiile de Octav Grigorescu
Selectia si traducerea versurilor din acest volum s-a facut dupa editia:
Rainer Maria Rilke
Samtliche Werke
Insel-verlag
Frankfurt am Main, 1955 toate drepturile rezervate
Redactor responsabil: Suzi Hibsch Tehnoredactor: Constantin Iordache
Dat la cules 05.07.1966. Bun de tipar 07.12.1966. Aparut 1906. Tiraj 20170. Brosate 15090. Legate 5080.Hrtie tipar nalt A satinat de 80 g/m. Format 610x860/24. Coli ed. 8,62. Coli tipar 16,67. A. nr. 8976. C.Z.pentru bibliotecile mari 8,1. C.Z. pentru bibliotecile mici 83 - l=R.
ntreprinderea Poligrafica "Arta Grafica"
Calea serban Voda Nr. 133-135, Bucuresti,
Republica Socialista Romnia
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
2/226
2
CUPRINS
Din Poezii De Tinerete
Ce tnar sunt. M-as darui cu-nfiorare, n romneste de Maria Banus
Acele biete vorbe, oarecare, n romneste de Maria Banus
Trist, ziua sa domnesc mi-e anatema, n romneste de Lazar Iliescu
Ma simt acasa ntre zi si vis, n romneste de Maria Banus
Sa nu-ncerci viata s-o pricepi, n romneste de Maria Banus
Mult ngerul meu l-am tinut cu sila, n romneste de Maria Banus
Daca vreodata n tara vietii, n romneste de Maria Banus
De-a lungul naltelor ziduri de-o iei, n romneste de Maria Banus
Uneori, n toiul noptii-adnc, n romneste de Maria Banus
Multe luntri pe fluvii trec, n romneste de Maria Banus
Acum si ele femei au ajuns, n romneste de Maria Banus
Multa vreme am rs n soare, n romneste de Maria Banus
Maria, tu plngi - stiu bine, n romneste de Maria Banus
Visarile, coloane ni-s, sculptate, n romneste de Lazar Iliescu
Amurgul mi-e o carte-mpodobita, n romneste de Lazar Iliescu
Simt, plin de teama.-ades o-nfiorare, n romneste de Lazar Iliescu
De-a oamenilor vorba mi e groaza, n romneste de Maria Banus
Cnd aproape ca-n inima poti auzi, n romneste de Maria Banus
Povestea iubirii si mortii stegarului Christoph Rilke, n romneste de Eugen Jebeleanu
Din Ceaslov
Cartea nti - Cartea despre viata monahala
n cercuri tot mai vaste mi depan viata mea, n romneste de Al. Philippide
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
3/226
3
Am frati n sud, am multi si n sutane, n romneste de Maria Banus
Vecine Dumnezeu, de uneori, n romneste de Maria Banus
De s-ar lasa cndva tacere mare, n romneste de Maria Banus
Traiesc acum cnd veacu-i pe sfrsite, n romneste de Maria Banus
Tu, ntuneric, din care ma trag, n romneste de Maria Banus
Sunt prea singur pe lume si totusi nu-s singur destul, n romneste de Maria Banus
Sunt eu, nfricosatule. Nu m-auzi oare, n romneste de Eugen Jebeleanu
Daca as fi crescut pe undeva, n romneste de Maria Banus
Eu te gasesc n lucrurile toate, n romneste de Maria Banus
Ce-ai sa te faci, Doamne, daca mor? n romneste de Maria Banus
Voi, multe-orase neasaltate, n romneste de Eugen Jebeleanu
Domnul fiecaruia doar i cuvnta nainte de a-l crea, n romneste de Dan Constantinescu
si totusi: mi se pare, n romneste de Eugen Jebeleanu
Cartea a doua- Cartea pelerinajului
Tu, vesnicule, mi te-ai aratat, n romneste de Maria Banus
Tu nu socoti ca-i blasfemie ruga mea, n romneste de Maria Banus..
si grija lui e pentru noi un vis urt, n romneste de Maria Banus
Privirea stinge-mi-o: te pot zari, n romneste de Eugen Jebeleanu
Mi-e inima ca o femeie-n fata ta, n romneste de Maria Banus
Tu esti urmasul, n romneste de Maria Banus
si mostenesti verdele, n romneste de Maria Banus
si zvonuri trec, te dibuiesc, n romneste de Maria Banus
Toti cei ce te cauta, te-ncearca pe tine, n romneste de Maria Banus
Totul va fi puternic iar si mare, n romneste de Maria Banus..
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
4/226
4
Cartea a treia- Cartea despre saracie si moarte
Fa-ma paznicul departarilor tale, n romneste de Maria Banus
Caci, Doamne, marile orase, n romneste de Maria Banus
Traiesc acolo oameni, flori palide sub zgura, n romneste de Maria Banus
Da, Doamne, fiecarui a sa moarte, n romneste de Maria Banus
Caci noi suntem doar coaja, frunza doara, n romneste de Maria Banus
DIN CARTEA IMAGINILOR
Partea nti a cartii nti
Introducere, n romneste de Eugen Jebeleanu
Dintr-un april, n romneste de Eugen Jebeleanu
Cavaler, n romneste de Eugen Jebeleanu
Iubitoarea, n romneste de Dan Constantinescu
Logodnica, n romneste de Eugen Jebeleanu
Tacerea, n romneste de Rodica-Maria Oarda
Muzica, n romneste de Al. Philippide
Copilarie, n romneste de Maria Banus
Dintr-o copilarie, n romneste de Eugen Jebeleanu
Baiatul, n romneste de Maria Banus
Cina cea de taina, n romneste de Maria Banus
Partea a doua a cartii nti
Initiala, n romneste de Eugen Jebeleanu
De spus cnd adormi, n romneste de Maria Banus
Vecinul, n romneste de Eugen Jebeleanu
Pont du Carrousel, n romneste de Eugen Jebeleanu
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
5/226
5
Tnguire, n romneste de Al. Philippide
Singuratate, n romneste de Maria Banus
Zi de toamna, n romneste de Al. Philippide
Amintire, n romneste de Lucian Blaga
Toamna, n romneste de Al. Philippide
La marginea noptii, n romneste de Al. Philippide
Pas nainte, n romneste de Maria Banus
Presimtire, n romneste de Al. Philippide
Amurg n Skania, n romneste de Al. Philippide
Ora grava, n romneste de Eugen Jebeleanu
Partea a doua a cartii a doua
Cntecul idiotului, n romneste de Maria Banus
Cititorul, n romneste de Al. Philippide
Oarba, n romneste de Al. Philippide
Epilog, n romneste de Lucian Blaga
Din Poezii Noi
Cntec de iubire, n romneste de Eugen Jebeleanu
Mormntul unei tinere fete, n romneste de Maria Banus
Prinos, n romneste de Dan Constantinescu
David cnta naintea lui Saul, n romneste de Maria Banus
Muntele maslinilor, n romneste de Al. Philippide
Piet, n romneste de Al. Philippide
Cntarea femeilor catre poet, n romneste de Dan Constantinescu
Moartea poetului, n romneste de Maria Banus
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
6/226
6
Roza vitraliilor, n romneste de Maria Banus
Morgue, n romneste de Maria Banus
Detinutul, n romneste de Maria Banus
Pantera, n romneste de Al. Philippide
ngerul, n romneste de Eugen Jebeleanu
Poetul, n romneste de Maria Banus
Cea care orbeste, n romneste de Maria Banus
Ortensia albastra, n romneste de N. Argintescu-Amza
naintea unei ploi de vara, n romneste de N. Argintescu-Amza
Autoportret din anul 1906, n romneste de Maria Banus
Regele, n romneste de Lazar Iliescu
Ultimul conte de Brederode fuge din captivitate otomana, n romneste de Eugen Jebeleanu
Curtezana, n romneste de N. Argintescu-Amza
Fntna romana, n romneste de Ion Pillat
Caluseii, n romneste de Maria Banus
Morminte de hetaire, n romneste de Maria Banus
Orfeu. Euridice. Hermes, n romneste de Al. Philippide
Alcesta, n romneste de Al. Philippide
Nasterea zeitei Venus, n romneste de Maria Banus
Din Partea A Doua A Poeziilor Noi
O sibila, n romneste de Eugen Jebeleanu
Regele de la Mnster, n romneste de Maria-Magdalena Popa.
Cntecul marii, n romneste de N. Argintescu-Amza
Flamingii, n romneste de Maria Banus
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
7/226
7
Cntec de adormit, n romneste de Dan Constantinescu
Glorificarea lui Budha, n romneste de Dan Constantinescu
Din Viata Mariei
Nasterea lui Cristos, n romneste de Maria Banus
Piet, n romneste de Ion Pillat
Alinarea Mariei cu cel nviat, n romneste de Maria Banus
Elegiile Din Duino
ntia elegie, n romneste de Maria Banus
A doua elegie, n romneste de Al. Philippide
A treia elegie, n romneste de Dan Constantinescu
A patra elegie, n romneste de stefan. Aug. Doinas si Virgil Nemoianu
A cincea elegie, n romneste de stefan Aug. Doinas si Virgil Nemoianu
A sasea elegie, n romneste de Ion Caraion si Petronela Negosanu
A saptea elegie, n romneste de Al. Philippide
A opta elegie, n romneste de Maria Banus
A noua elegie, n romneste de Dan Constantinescu
A zecea elegie, n romneste de Maria Banus
Sonete Catre Orfeu
Partea nti
Sonetul I, n romneste de Maria Banus
Sonetul II, n romneste de Maria Banus
Sonetul III, n romneste do N. Argintescu-Amza
Sonetul IV, n romneste de Maria Banus
Sonetul V, n romneste de N. Argintescu-Amza
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
8/226
8
Sonetul VI, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul VII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul VIII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul IX, n romneste de Maria Banus
Sonetul XI, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XIII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XIV, n romneste de Maria Banus
Sonetul XV, n romneste de Maria Banus
Sonetul XVI, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XVII, n romneste de Maria Banus
Sonetul XVIII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XIX, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XX, n romneste do N. Argintescu-Amza
Sonetul XXI, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XXII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Partea a doua
Sonetul I, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul II, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul III, n romneste de Al. Philippide
Sonetul IV, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul V, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul VI, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul VII, n romneste de N. Argintescu-Amza
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
9/226
9
Sonetul XI, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XIII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XIV, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XV, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XVI, n romneste de N Argintescu-Amza
Sonetul XVII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XVIII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XIX, n romneste de Maria Banus
Sonetul XX, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XXI, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XXII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XXIII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XXIV, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XXV, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XXVI, n romneste de Dan Constantinescu
Sonetul XXVII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XXVIII, n romneste de N. Argintescu-Amza
Sonetul XXIX, n romneste de N. Argintescu-Amza
Din Poezii (1906-1926)
Desavrsite
Ruga pentru nebuni si pentru ocnasi, n romneste do Maria Banus
Cnt, n romneste de Dan Constantinescu
Naluca, n romneste de Veronica Porumbacu
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
10/226
10
Cad perlele, vai, s-a rupt oare-un sirag? n romneste de Veronica Porumbacu
Revarsate ceruri n risipa de stele, n romneste de Al. Philippide
ndaratul inocentilor arbori, n romneste de Veronica Porumbacu
Dac-am fost atunci - daca sunt acum, n romneste de Al. Philippide
Gnduri de noapte pe care vechi presimtiri v-au adus, n romneste de Al. Philippide
Noaptea cea mare, n romneste de Maria Banus
Vreau sa starui ntr-una. Lucreaza. Treci peste toate, n romneste de Al. Philippide
n desavrsita noapte, n romneste de Al. Philippide
O, tu, iubita, n romneste de Al. Philippide
Cotitura, n romneste de Maria Banus
Tnguire, in romneste de Veronica Porumbacu
Trebuie sa mori, aflnd-o Sa mori, n romneste de Veronica Porumbacu
Parasit pe muntii din suflet, n romneste de Ion Pillat
Fara de preget, chiar de stim privelistea iubirii, n romneste de N. Argintescu-Amza
Surs, o, cel dinti, sursul nostru, n romneste de Maria Banus
Moartea lui Moise, n romneste de Dan Constantinescu
Moartea, n romneste de Maria Banus
Suflet n spatiu, n romneste de Maria Banus
Muzica: suflu-al statuilor, poate, n romneste de Maria Banus
O, cnd, cnd, cnd, vor nceta, n romneste de Dan Constantinescu
Antistrofe, n romneste de Veronica Porumbacu
Oricum m-as schimba, n romneste de Dan Constantinescu
Fructele de ce le-am zugravit? n romneste de Dan Constantinescu
Eros, n romneste de Maria Banus
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
11/226
11
Preludiu de primavara, n romneste de Maria Banus
Colind, n romneste de Dan Constantinescu
Izvoare, zbucniti n lumina, n romneste de Dan Constantinescu
Pe strada-nvatata cu soarele, n romneste de Ion Caraion si Petronela Negosanu
Era lume-n chipul celei scumpe, n romneste de Maria Banus
Noapte: o, tu, chip n adnc, n romneste de Dara Constantinescu
Dedicatii
Baudelaire, n romneste de Dan Constantinescu
Lui Robert Faesi si doamnei Jenny Faesi, n romneste de Dan Constantinescu
(Lui Witold Hulewicz), n romneste de Dan Constantinescu
Muzica, n romneste de Dan Constantinescu
O urmare la nvelisul trandafirului, n romneste de Maria Banus
Proiecte
Glasul unui sarman pe care ngerul l tine de mna, n romneste de Dan Constantinescu
O, viata, viata, uimitor rastimp, n romneste de Maria Banus
(Elegie neterminata), n romneste de Veronica Porumbacu
Ca dimineata de azi, n romneste de Dan Constantinescu
DIN POEZII DE TINEREE
Ce tnar sunt. M-as darui cu-nfiorare
Ce tnar sunt. M-as darui cu-nfiorare
oricarui zvon ce calea mi-o atine;
supus, n blnda vntului strnsoare,
precum n parcuri plante suitoare,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
12/226
12
vrea doru-mi vrejurile sa-si anine.
si-oricarei arme pieptu-mi dezgolesc,
att ct simt ca pieptul se largeste.
Caci este timp de drum sa ma gatesc,
cnd din racoarea-acestor maluri,
ziua n tari fara de tarmuri ma goneste.
n romneste de Maria Banus
Acele biete vorbe, oarecare
Acele biete vorbe, oarecare,
obscure si flamnde, le iubesc.
Din sarbatoarea mea le dau culoare,
atunci se-nsenineaza si zmbesc.
Faptura lor, cu teama ferecata,
se nnoieste-n ochii tuturor;
nu au mai mers n cntec niciodata
si-acum mi intra-n stihuri c-un fior.
n romneste de Maria Banus
Trist, ziua sa domnesc mi-e anatema
Trist, ziua sa domnesc mi-e anatema,
iar noaptea, tot mereu sa-ngenunchez;
as vrea ca de pe fruntea-mi, diadema,
S-o-nlatur doar o clipa sa cutez.
Povara de turchize si rubine,
pe cap purtnd-o, sa nu pot si eu
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
13/226
13
sa le privesc cum poate orisicine,
si vraja lor s-o simt cu ochiul meu?
Poate-au murit acele nestemate,
sau, grija, oaspe vechi, mi le-a furat?
Sau nici n-avuse pietre scumpe poate
cununa ce mi-au dat?...
n romneste de Lazar Iliescu
Ma simt acasa ntre zi si vis
Ma simt acasa ntre zi si vis,
unde copiii-ncinsi de goana dormiteaza,
unde batrnii-n jurul cinei se aseaza
si locu-i luminat de focu-aprins.
Ma simt acasa ntre zi si vis,
unde-ale serii clopote-au sunat,
si fete, prinse-n zvonul departat,
pierdut se-apleaca pe-al fntnii ghizd.
si ntr-un tei iubirea mi-am nchis;
si verile ce tac ntr-nsul, toate, se misca iar,
n crengi nenumarate,
si iar vegheaza ntre zi si vis.
n romneste de Maria Banus
Sa nu-ncerci viata s-o pricepi
Sa nu-ncerci viata s-o pricepi,
atunci se face sarbatoare.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
14/226
14
si fiecare zi s-o-ncepi,
ca un copil ce, pe carare,
primeste darul, numai floare,
al adierilor ce trec.
S-adune florile-n buchet,
Nu-i trece pruncului prin minte.
Din par el le desface-ncet,
ntinde minile-nainte,
Si cere altele, fierbinte,
La anii tineri, care-ncep.
n romneste de Maria Banus
Mult ngerul meu l-am tinut cu sila
Mult ngerul meu l-am tinut cu sila,
si-n bratele mele saracise tare,
el se facu mic iar eu m-am facut mare,
si deodata eu am fost mila
si el doar o ruga tremuratoare.
Atunci cerurile lui napoi i le-am dat -
el mi lasa ce-i preajma, din preajma disparnd,
el nvata plutirea, eu viata-am nvatat,
si ne recunoscuram din nou, ncet si blnd...
n romneste de Maria Banus
Din ciclul cntece cu ngeri
Daca vreodata n tara vietii
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
15/226
15
Daca vreodata n tara vietii,
n zgomotul blciului si-al pietii -
copilaria-mi pala ce nflorea:
ngerul meu cel grav l-as uita -
bunatatea-i si vesmntul frumos,
minile ce se rugau, mna ce binecuvnta
n cele mai tainice visuri nsa,
voi pastra vesnic aripa strnsa,
ce ca un alb chiparos
la spate i sta...
n romneste de Maria Banus
Din ciclul cntece cu ngeri
De-a lungul naltelor ziduri de-o iei
De-a lungul naltelor ziduri de-o iei,
multimea de roze nu poti sa o vezi,
pe-ale parcului straine alei,
dar n credinta ce le-o pastrezi,
le simti ca-s aproape ca niste femei.
Fara sa sovaie, merg cte doua,
si dupa mijloc se tin,
si cele rosii cnta singure-n roua,
apoi cu miresmele lor intra lin
cele albe-n cntarea cea noua...
n romneste de Maria Banus
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
16/226
16
Uneori, n toiul noptii-adnc
Uneori, n toiul noptii-adnc,
se trezeste vntul ca un prunc,
pe poteca singur calator,
intra-n sat, usor de tot, usor.
Dibuieste drumul pn'la lac,
trage cu urechea si-i vrajit:
mprejurul lui stejarii tac
si casutele-au palit...
n romneste de Maria Banus
Multe luntri pe fluvii trec
Multe luntri pe fluvii trec,
si una sigur l-aduce,
dar sa sarut eu nu pot,
si el se va duce.
Afara era mai.
Pe scrinul nostru-nvechit
doua lumnari mai ardeau;
mama cu moartea vorbea,
dar glasul ei frnt s-a oprit.
si cum stam mica-n tacere pierduta,
n-am ajuns n tara straina,
de mama cu spaima recunoscuta,
m-am naltat numai pna la pat,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
17/226
17
am aflat doar palida-i mna,
si binecuvntarea ea mi-a dat.
Dar tata, de nebunie cuprins,
sus, catre gura ei m-a mpins,
si binecuvntarea ea mi-a luat.
n romneste de Maria Banus
Din ciclul chipuri de lele
Acum si ele femei au ajuns
Acum si ele femei au ajuns.
Copii si visuri multe au pierdut,
si copii au nascut,
si copii au nascut,
si ele stiu: pe-acest prag tacut,
ncarunti-vom toate-n chin si-n plns.
Tot ce-i al lor ncape n casa.
Numai cnd Ave Maria mai bate,
are-n inima lor o-nsemnatate,
si-ncep obosite, la poarta sa iasa.
si cnd drumurile cresc si tot cresc,
si sufla vntul Campagnei pustii,
de zmbetul cel vechi si amintesc,
ca de stravechi melodii...
n romneste de Maria Banus
Din ciclul cntecele fetelor
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
18/226
18
Multa vreme am rs n soare
Fetele cnt:
Multa vreme am rs n soare,
si una i-a adus celeilalte,
rezede si garoafe nvoalte,
ca unei mirese n sarbatoare
si ce zvon era, ce taina mare.
Apoi nume de noapte a capatat
tacerea ce-ncet se-nsteleaza.
Parca din toate ne-am desteptat,
si mult una de-alta ne-am departat:
am nvatat dorul care-ntristeaza,
ca pe un cntec l-am nvatat...
n romneste de Maria Banus
Din ciclul cntecele fetelor
Maria, tu plngi - stiu bine
Maria,
tu plngi - stiu bine.
As vrea atunci si eu sa plng,
sa te laud pe tine.
Fruntea de pietre s-o strng,
sa plng...
Minile tale-s fierbinti;
clape sub ele ti-as strecura,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
19/226
19
atunci un cntec tot ai avea.
Dar ceasul moare, fara urmasi...
n romneste de Maria Banus
Din ciclul Rugile felelor catre Maria
Visarile, coloane ni-s, sculptate
Visarile, coloane ni-s, sculptate
n marmura, ce-n templu le-asezam.
Cu-a noastre vechi cununi le luminam,
cu dorul nostru le-ncalzim pe toate.
Cuvintele ni-s busturi de-aur, care
cu noi n timpul vietii le purtam -
iar zeii vii ai nostri-i perindam
pe alte tarmuri, pline de racoare.
Voinici, sau odihniti, mereu ne pare
ca suntem istoviti de timpuriu;
dar umbre-avem n noi, stralucitoare,
ce vesnicele gesturi le descriu.
n romneste de Lazar Iliescu
Amurgul mi-e o carte-mpodobita
Amurgul mi-e o carte-mpodobita
cu scoarte de matasa, purpurii;
desfac ncet lacata aurita,
cu mini tihnite, far'a ma grabi.
Citesc ntia foaie; ce-ncntare
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
20/226
20
se afla-n tonul pasnic, linistit -
pe-a doua, mai domol o-ngn mi pare,
de visuri, la a treia-s coplesit.
n romneste de Lazar Iliescu
Simt, plin de teama,-ades o-nfiorare
Simt, plin de teama,-ades o-nfiorare,
gndind ce-adnc nfipt n viata sunt.
Cuvintele-mi par ziduri, dupa care,
ascuns n munti tot mai albastri-n zare,
stralumineaza-al vorbelor vesmnt.
Nu banuiesc a muntilor hotare;
auzul nsa-n snul lor mi-mplnt.
Aud pe coaste-a coaselor cntare,
n ape, dulcea barcii leganare,
si linistea pe tarm ce s-a rasfrnt.
n romneste de Lazar Iliescu
De-a oamenilor vorba mi e groaza
De-a oamenilor vorba mi e groaza.
Ei totul spun att de deslusit:
asta se cheama cine si cealalta - casa,
si aici e-nceput si col e sfrsit.
si duhul lor ma sperie, cu jocul lui flecar,
ei stiu tot, ce va fi si ce s-a-ntmplat;
pentru ei nici un munte nu mai e minunat;
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
21/226
21
mosia, gradina, cu Dumnezeu li-s hotar.
Ramneti departe, strig, si apar, n gnd,
mi-att de drag s-aud lucrurile cntnd.
Le-atingeti voi: sunt mute si-nghetate.
Voi mi ucideti lucrurile toate.
n romneste de Maria Banus
Cnd aproape ca-n inima poti auzi
Cnd aproape ca-n inima poti auzi
ceasuri batnd fara graba,
si cnd cu voce slaba,
lucrurile se-ntreaba:
esti aci? - :
Atunci nu-s acel ce-n zori se trezeste,
noaptea un nume mi daruieste,
pe care, ziua, oricui l-as spune,
temeri adnci i-ar strni -
Orice usa
De-a mea se supune...
si atunci stiu ca nimic nu moare,
nici o ruga si nici o miscare,
(pentru asta, orice lucru-i prea greu)
copilaria-mi ntreaga si mare
este vesnic n jurul meu.
Singur nu-s niciodata.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
22/226
22
Multi din cei ce cndva,
departe de mine, traind, s-au zbatut,
au tesut,
au tesut,
existenta mea.
si de m-asez lnga tine
si-ti spun ncet: am suferit -
Auzi tu?
Cine stie cine
ma-ngna soptit.
n romneste de Maria Banus
Povestea iubirii si mortii stegarului Christoph Rilke
...La 24 noiembrie 1663, Otto de Rilke, din Langenau-Grnitz si Ziegra pe Linda, fu nstapinit pe parteadin mosia Linda ramasa n urma fratelui sau Christoph, cazut n Ungaria; dar trebui sa dea un zapis,potrivit caruia ar fi fost decazut din avutul mostenit, n caz ca fratele sau Christoph (care, dupa actul demoarte adus, pierise ca stegar n compania baronului de Pirovano a mparatescului regiment austriac de
cavalerie din Istria) s-ar rentoarce...
Calarind, calarind, calarind, prin zi, prin noapte, prin zi.
Calarind, calarind, calarind.
si curajul a obosit atta si dorul s-a facut att de mare. Nu mai sunt munti de loc, de-abia cte un pom.Nimic nu cuteaza sa se ridice. Colibe straine se ghemuiesc nsetate lnga fntni prabusite. Nicaieri vreunturn. si mereu aceeasi priveliste. Doi ochi sunt prea multi. Doar noaptea, uneori, ti se pare a fi gasitdrumul. Poate, peste noapte, ne ntoarcem, din nou, pe aceeasi bucata, cstigata anevoios sub soarelestrain? S-ar putea. Soarele-i greu, ca la noi n miezul verii. Dar era vara cnd ne-am luat ramas bun. Lungstraluceau din verdeata vestmintele femeilor. si acum calarim ndelung. Trebuie sa fie toamna, asadar.Cel putin acolo unde femei triste sunt cu gndul la noi.
Cel din Langenau se ntoarce n sa si spune: Domnule marchiz...
Vecinul, micul francez delicat, a sporovait la nceput vreo trei zile si a rs. Acum, nu mai stie de nimic. Eca un copil care ar vrea sa doarma. Praf se asterne pe finul sau guler alb ndantelat; nu-l vede.
Se ofileste ncet, n saua-i de catifea...
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
23/226
23
nsa cel din Langenau zmbeste si spune: ai ochi ciudati, domnule marchiz. Nu ma-ndoiesc ca seamanacu ai mamei dumitale.
si iata ca flacaiandrul se-nvioreaza, si scutura praful de pe guler, si-i ca nou-nascut.
Cineva povesteste despre maica-sa. Desigur un german. Apasat si rar si potriveste vorbele. Ca o fata carempleteste flori, ncearca dusa pe gnduri floare dupa floare si nca nu stie ce va iesi din tot: astfel sinsira cuvintele. De bucurie? De durere? Toti asculta. Chiar si scuipatul nceteaza. Caci sunt numai senioricare stiu ce se cuvine. si cel din gramada, care nu cunoaste germana, pricepe deodata, simte cte ovorba: ntr-o seara... Pe cnd eram mic....
Sunt aici, strnsi laolalta, acesti seniori care vin din Franta si din Burgundia, din arile-de-Jos si din vaileCarinthiei, din cetatile Boemiei si de la mparatul Leopold. Caci lucrurile povestite de unul le-au aflat cutotii si ntocmai. Ca si cum n-ar fi pe lume dect o mama...
Astfel calaresc n seara, ntr-o oarecare seara. Tac din nou, dar au cu ei vorbele luminoase. si iata ca-si
scoate marchizul coiful. Pletele-i ntunecate sunt matasoase si, cum si rastoarna capul, parul i se rasfirafemeieste pe ceafa. si deodata si da seama si cel din Langenau: departe, se zareste, ntr-o lucire, cevanalt, ntunecat. O coloana singuratica, pe jumatate prabusita. si mult dupa aceea, mai trziu, i se pareca stlpul era o madona.
Foc de veghe. Stau roata si asteapta. Asteapta sa cnte vreunul. Dar sunt att de truditi. Lumina rosie-igrea. Se aseaza pe carmbii prafuiti. Se traste spre genunchi, priveste-n minile mpreunate. Nu arearipi. Fetele sunt ntunecate. Totusi, ochii micului francez mai licaresc un rastimp, cu lumina ciudata. Asarutat un mic trandafir, si acum poate din nou sa i se vestejeasca la piept... Cel din Langenau a vazut,pentru ca nu poate sa doarma. Se gndeste: eu nu am nici un trandafir, nici unul. Pe urma, cnta. si e unvechi cntec trist, pe care-l cnta acasa fetele, pe cmpuri, toamna, cnd secerisul se apropie de sfrsit.
Spune micul marchiz: Trebuie sa fii foarte tnar, domnule. si cel din Langenau, pe jumatate trist, pejumatate nciudat: Optsprezece. Pe urma, tac.
Mai trziu, ntreaba francezul: Cavalere, ai si dumneata acasa o logodnica?
Dumneata? ntreaba cel din Langenau.
E balaie ca dumneata.
si tac din nou, pna cnd germanul striga: La naiba, pentru ce te afli atunci n sa si calaresti prin taraasta spurcata, nfrun-tnd liftele turcesti?!
Marchizul zmbeste: Ca sa ma rentorc.
si cel din Langenau se-ntristeaza. Se gndeste la o fata blonda, cu care se juca. Jocuri salbatice. si acum arvrea sa fie acasa, pentru o clipa doar, numai pentru atta ct e nevoie ca sa spuna: Magdalena, -pentruca am fost totdeauna astfel, iarta-ma!.
Cum - a fost? se gndeste tnarul senior. - si ei sunt departe.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
24/226
24
Odata, dimineata, veni un calaret, apoi nca unul, patru, zece. Turnati n zale, uriasi. Apoi, o mie n urmalor: oastea.
Trebuie sa se desparta.
ntoarce-te norocos, domnule marchiz.
Pazeasca-te Fecioara Maria, cavalere.
si sa se desparta nu pot. S-au legat prieteni dintr-o data, frati. Mai au sa-si povesteasca unul altuiaattea; cu toate ca si-au mpartasit de pe acum att de multe. Se codesc. si n jurul lor e vnzoleala sizgomot de copite. Marchizul si trage acum marea-i manusa dreapta. Scoate micul trandafir, desfoaie opetala. Ca si cum ar frnge anafura.
O sa te ocroteasca. Rami cu bine.
Cel din Langenau se mira. Priveste ndelung n urma francezului. Pe urma, ascunde petala straina subtunica. si ea i pluteste n sus si-n jos pe valurile inimii. Chemare de goarna. Tnarul cavaler calareste sprearmata. Surde trist: pe el l ocroteste o femeie straina.
ntr-o zi, n ariergarda. Blesteme, culori, rsete -: scnteie tara de ele. Vin, alergnd, feluriti golani. Se batsi striga. Vin trfe cu palarii mpurpurate peste parul revarsat. Fac semn cu mna. Vin argati, in zalenegre, ca o noapte pribeaga. nsfaca fierbinte trfele, de le sfsie hainele. Le mping pe marginea tobei. sin fata salbaticei mpotriviri a minilor grabite, tobele se desteapta, ca-n vis rasuna, rasuna -. Iar seara letin lnga felinare ciudate: vin scnteind n coifuri de fier. Vin? Sau snge? - cine-si poate da seama?
n sfrsit, n fata lui Spork. Alaturi de calu-i balan, sta contele. Lung, parul sau luceste ca fierul.
Cel din Langenau n-a mai ntrebat. Recunoaste pe general, sare de pe cal si se nclina ntr-un nor de praf.ntinde scrisoarea de prezentare. Acesta, nsa, porunceste: Citeste-mi petecul! si buzele-i nu s-aumiscat. N-are nevoie de ele; bune-s ndeajuns pentru sudalmi. Pentru rest, graieste dreapta. Basta! Edestul sa te uiti la ea. Tnarul senior a terminat demult. Nu-si mai da seama unde se afla. Spork edeasupra tuturor. nainte-i, pna si cerul dispare. Spuse atunci Spork, marele general:
Stegar.
si asta-i mult.
Compania se afla dincolo de rul Raab. Cel din Langenau calareste ntr-acolo singur. Cmpie. Seara.Ferecatura din fata a seii luceste prin praf. si apoi se nalta luna. O vede pe mini.
Viseaza.
Dar, deodata, se-aude strigat.
Strigare, strigare,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
25/226
25
i sfsie visul.
Nu-i glas de bufnita. ndurare:
Singurul pom
i striga:
Om!
Priveste: se ridica. Se ridica un trup
De-a lungul pomului, si o femeie tnara,
nsngerata si goala,
l implora: dezleaga-ma!
si-atunci el sare n neagra verdeata
si taie frnghiile fierbinti;
si-i vede acum privirea arznd
si dintii muscnd.
Rde?
l ngrozeste.
si iata-l acum din nou pe cal,
n goana prin noapte. Haturile nsngerate
n pumnii-nclestati.
Cel din Langenau scrie o scrisoare cufundat n gnduri. Lin zugraveste cu slove mari, grave, drepte:
Buna mea mama,
fii mndra: eu port steagul,
fii fara grija: eu port steagul,
iubeste-ma: eu port steagul.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
26/226
26
Pe urma, si ascunde scrisoarea n tunica, n cel mai tainic loc, lnga petala de trandafir. si gndeste: ncurnd se va nmiresma. si gndeste: poate o va gasi odata cineva... si gndeste...; caci dusmanu-iaproape.
Calaresc peste un taran ucis. Ochii-i sunt larg-deschisi, si oglindesc ceva; nu nsa cerul. Mai trziu, se audurlnd cini. Se apropie, asadar, n sfrsit, un sat. si deasupra colibelor, se nalta, de piatra, un castel. Latse-ntinde ntr-acolo podul. Poarta se casca uriasa. nalt rasuna goarna, de bun venit. Auzi: zarva,zanganituri, latrat de cini! Nechezaturi n curte, lovituri de copite si chemari.
Odihna! Sa fii o data oaspe. Nu pururi sa-ti ospatezi singur poftele cu o saracacioasa masa. Nu pururi sa-tiarunci asupra tuturor dusmanos privirea: sa lasi o data sa se-ntmple totul si sa stii ca-i bine asa. Cacipna si curajul trebuie sa se odihneasca o data, ghemuindu-se sub marginea plapumei de matase. Sa numai fii pururi soldat. Sa porti o data libere buclele si gulerul larg rasfrnt si sa te odihnesti n jeturi dematase, si sa te simti proaspat pna n vrful degetelor, ca dupa baie. si din nou sa-nveti ce-s femeile.Cum se poarta cele albe si cum sunt cele albastre; ce fel de mini au, cum si cnta rsul, cnd paji blonziaduc talerele frumoase, grele de roade zemoase.
A-nceput ca un ospat. si se facu o serbare de abia se stie cum. Flfiau flacarile nalte, glasurile serostogolira, cntece ametite din pahare si sclipiri clincanira si, n sfrsit, din tacturi nenumarate izbucnijocul. si tr dupa sine totul. Fu o naltare de valuri n sali, o ntlnire si o cautare, o despartire si oregasire, o izbucnire de scntei si-un orbitor vrtej de lumini si o leganare n vnturile de vara ascunse-nvestmintele femeilor calde.
Din vinu-ntunecat si mii de trandafiri, ora curge vuind n visul noptii.
si n aceasta maretie, unul sta si se minuneaza. si nestiind ce sa creada, asteapta sa vada daca nu setrezeste. Caci numai n somn poti vedea gateli de acestea si asemenea serbari ale unor asemenea femei.Cel mai mic gest al lor este o cuta caznd n brocart. Ele nalta ore din convorbiri de argint si uneori ridica
minile astfel, nct ai crede ca rup dintr-un loc la care tu nu poti ajunge, trandafiri catifelati pe care tunu-i vezi. si atunci visezi: sa te mprejmuie aceste femei ca o podoaba si sa fii fericit cu totul altfel si sacuceresti si tu fruntii tale, care-i goala, o coroana.
Unul mbracat n matase alba si da seama ca nu se poate trezi; pentru ca-i treaz si zapacit de realitate. si-asa, alearga nelinistit n vis si sta n parc, singur n parcul negru. si serbarea-i departe. si lumina minte. sinoaptea-l mprejmuie racoroasa. si ntreaba pe o femeie, care se apleaca spre dnsul:
Tu esti Noaptea?
Ea surde.
si atunci se rusineaza el de haina-i alba.
si ar vrea sa fie departe si singur si n arme.
Cu totul n arme.
Ai uitat ca astazi esti pajul meu? Ma parasesti? Unde pleci? Haina-ti alba mi da dreptul asupra ta.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
27/226
27
..........................................................
i-e dor de haina ta aspra?
..........................................................
i-e frig? i-e dor de-acasa?
Contesa surde.
Nu. Dar totu-i asa, numai pentru ca de pe umerii lui a alunecat copilaria, aceasta blnda hainantunecata. Cine i-a smuls-o? Tu? o ntreaba el cu un glas, pe care nu l-a mai auzit pna acum. Tu!
si acum nu mai are nimic pe el. si-i gol ca un sfnt.
Luminos si zvelt.
ncet se-afunda n bezna castelul. Toti sunt grei: obositi sau ndragostiti sau beti. Dupa attea nopti decampanie goale si lungi: paturi. Paturi largi de stejar. Aici, te poti ruga altfel dect n ticaloasa brazda,care, cnd vrei sa atipesti, se deschide ca mormntul.
Doamne, faca-se voia ta!
Mai scurte-s rugaciunile n pat.
Dar mai fierbinti.
Odaia turnului e-ntunecata.
Dar ei si lumineaza fetele cu zmbetele lor. Se cauta unul pe altul ca niste orbi si fiecare da de celalalt cade o usa. La fel copiilor, pe care noaptea-i nspaimnta, se-nghesuie unul ntr-altul. si, cu toate acestea,nu se tem. Aici, nu-i nimic ce le-ar putea sta mpotriva: nici un ieri, nici un mine: pentru ca timpul s-asurpat. si ei nfloresc din darmaturile lui.
El nu ntreaba: Barbatul tau?
Ea nu ntreaba: numele tau?
S-au ntlnit ca sa-si fie unul altuia o noua fiinta.
Ei si vor da sute de nume noi si unul altuia si le va lua napoi, lin, cum se desprinde un cercel.
n anticamera, pe un jilt, atrna tunica, banduliera si mantaua celui din Langenau. Manusile zac pedusumea. Steagul sta piezis, sprijinit de crucea ferestrei. E negru si zvelt. Afara, furtuna strabate-n goanalargul cerului si sfsie-n bucati albe si negre noaptea. Lumina lunii se arata ca un fulger lung, si umbrenelinistite trec peste steagul nemiscat. Steagul viseaza.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
28/226
28
A fost o fereastra deschisa? Patruns-a furtuna n casa? Cine trnteste usile? Cine trece prin odai? - lasa!Oricine ar fi, n ncaperea turnului nu-i va afla. Adapostit e acest mare somn ca dupa o suta de usi, uninddoi oameni; unindu-i ca o aceeasi mama sau ca o aceeasi moarte.
Sa fie asta dimineata? Ce soare se ridica? Cit e de mare soarele! Pasari sa fie? Glasurile lor suntpretutindeni.
Totul e luminos, dar nu este zi.
Totul e zgomotos, dar nu sunt voci de pasari.
Sunt grinzile, care lumineaza. Sunt ferestrele care striga. si striga rosu nspre dusmani, care, iata-i, stauafara n cmpia nflacarata, striga: foc!
si cu somnul sfsiat pe fata navalesc toti, jumatate armati, jumatate goi, din odaie-n odaie, din balcon nbalcon si cauta scara.
si cu ntretaiata rasuflare rasuna goarne-n curte:
Adunare, adunare!
si tobe cutremuratoare.
Flamura nsa acolo nu e.
Strigat: stegar!
Caii turbati, rugaciuni, voci ce suie.
Blesteme: stegar!
Fier peste fier, comanda si-alarma;
Tacere: stegar!
si nca o data: stegar!
si calarimea n ropot tsnind.
..........................................................
Flamura nsa acolo nu e.
El alearga pe-ntrecute prin coridoare nflacarate, prin usi care-l mping arznd, peste scari care-l prlesctremurnd, se smulge din cladirea turbata. Pe brate duce stindardul, ca pe o femeie alba, n nesimtire. sigaseste un cal si-i acum ca un tipat: peste toate-n zbor, peste toate fugind, chiar si peste ai sai. si din nouse nalta stindardul n rnd si-att de regesc nu fost-a nicicnd; si-acuma l vad cu totii n fata si recunoscpe luminosul barbat fara coif, si recunosc stindardul...
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
29/226
29
nsa acum ncepe-a luci, se-nvolbura si se face mare si rosu...
..........................................................
Acum, le arde steagul n mijlocul dusmanului, si-alearga dupa el.
Cel din Langenau s-a napustit adnc ntre dusmani, dar singur de tot. Groaza a facut n juru-i un cerc si else afla-n mijloc, sub steagul, care arde-ncet.
Lin, pe gnduri aproape, se uita mprejur. nainte-i sunt multe lucruri straine, mpestritate. Gradini -gndeste el si surde. Dar simte acum ca ochi l strapung si recunoaste oameni si stie ca sunt cini depagni -: si si azvrle calul n mijlocul lor.
Dar cum, acuma, cercul se-nchide iarasi n juru-i, sunt, totusi, din nou gradini, si cele saisprezece hangerencovoiate, care navalesc asupra-i, raza de raza, sunt o sarbatoare.
O hohotitoare fntna saritoare.
n castel, au ars tunica, scrisoarea si petala de trandafir a unei femei straine.
n primavara urmatoare (veni trista si rece), un curier al baronului de pirovano intra calare ncet, nLangenau. Acolo, zari o femeie batrna plngnd.
n romneste de Eugen Jebeleanu
Din ceaslov
Din cartea nti
Cartea despre viata monahala
n cercuri tot mai vaste mi depan viata mea
n cercuri tot mai vaste mi depan viata mea
si-mi fac deasupra lucrurilor drum;
pe cel din urma, poate, nu-l voi mai ncheia,
dar l voi ncerca oricum.
mprejurul lui Dumnezeu, turn stravechi, zbor mereu,
de mii de ani tot zbor fara-ncetare;
si nu stiu nca bine ce sunt:
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
30/226
30
o vijelie, un vultur, ori un cntec mare.
n romneste de Al. Philippide
Am frati n sud, am multi si n sutane
Am frati n sud, am multi si n sutane,
n mnastiri n care laur creste.
stiu, ei zugravesc madone omeneste,
visez adesea despre tineri tiziani,
prin care domnul n vapai goneste.
Dar cnd am gndurile-n sinea mea plecate,
e sumbru domnul meu, o-mpletitura
de radacini, fara de zgomot bnd.
Atta stiu, ca dintr-a lui caldura
eu ma nalt, caci ramurile-mi toate
dorm n adnc si semn fac doar n vnt.
n romneste de Maria Banus
Vecine dumnezeu, de uneori
Vecine dumnezeu, de uneori
te tulbur, n nopti lungi, cu-a mea bataie
e ca-ti aud suflarea rareori
si stiu ca tu esti singur n odaie.
si cnd ti trebuie ceva, nu-i nimeni,
cnd dibuiesti, nu ti da nimenea sa bei:
ascult mereu. Fa un mic semn de vrei.
Sunt lnga tine.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
31/226
31
Doar un perete-ngust e-ntre noi doi,
ntmplator, si altfel poate fi:
un strigat doar al unuia din noi,
si el s-ar prabusi,
fara de zgomot, mut.
Din ale tale chipuri e facut.
si chipurile-ti stau ca nume-n fata.
si daca scapara lumina-n mine,
cu care-adncul meu te regaseste,
pe cadre, stralucind, se risipeste.
si simturile-mi care iute-ngheata
sunt fara tara si s-au rupt de tine.
n romneste de Maria Banus
De s-ar lasa cndva tacere mare
De s-ar lasa cndva tacere mare,
Si daca tot ce-i vag si ntmplare
si rs vecin ar fi sa nceteze,
si daca simturile-n vuiet, treze,
Nu m-ar opri din veghea mea prea tare -:
Atunci cu gndul meu as fi n stare,
pna la margini, tot, sa te gndesc,
si sa te am (ct zmbetu-n durata),
si iarasi vietii sa te daruiesc,
ca pe-o rasplata.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
32/226
32
n romneste de Maria Banus
Traiesc acum cnd veacu-i pe sfrsite
Traiesc acum, cnd veacu-i pe sfrsite.
Simti suflul unei file mari ce-adie,
pe care tu si eu si domnu-o scrie,
si mini straine o ntorc grabite.
Simti stralucirea noii pagini,
parca, pe care totul poate fi trasat.
Puteri tacute forta si-o ncearca
si se privesc ntunecat.
n romneste de Maria Banus
Tu, ntuneric, din care ma trag
Tu, ntuneric, din care ma trag,
dect flacara mi esti mai drag,
cu care lumea se margineste,
si straluceste,
pentru-un cerc oarecare,
dar nici o fiinta n-o stie peste-aceste hotare.
nsa-ntunericul tine totul la sine:
chipuri si flacari,
vietuitoare, pe mine,
totul, pe apucate,
om, stihie si fapte -
Ba poate-o gigantica forta, poate
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
33/226
33
se misca alaturi, n vecinatate.
Eu cred n noapte.
n romneste de Maria Banus
Sunt prea singur pe lume si totusi nu-s singur destul
Sunt prea singur pe lume si totusi
nu-s singur destul,
orice ceas sa-mi fie sfintit.
Sunt prea ne-nsemnat pe lume si totusi
nici mic nu-s destul
sa pot fi n fata ta
ca un lucru-ntelept, tainuit.
Vointa mea o vreau si vreau pe-al faptei
drum
Sa duc vointa mea;
vreau n tacute vremi,
sovaitoare oarecum,
cnd se-apropie ceva,
sa fiu ntre cei ce stiu
sau singur sa fiu.
Vreau fiinta toata sa-ti reflect, sa-ti sorb,
nicicnd sa nu fiu prea batrn sau orb,
sa ti pot tine chipul greu, sovaitor.
Vreau sa ma desfasor.
Nicicnd nu vreau ncovoiat sa fiu,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
34/226
34
caci nu sunt eu cnd sunt ncovoiat.
Vreau cugetu-mi adevarat
n fata ta. Vreau sa ma zugravesc
ca pe-un tablou la care m-am uitat
aproape si ndelungat,
ca vorbele de mine ntelese,
ca un urcior de fiecare zi,
ca fata mamei,
ca o corabie ce ma culese
si ma goni
prin viforul cel mai de moarte.
n romneste de Maria Banus
Sunt eu, nfricosatule. Nu m-auzi oare
Sunt eu, nfricosatule. Nu m-auzi oare
cum simturile-mi bat spre tine, toate?
Privirile-mi, nalt naripate,
stau fetei tale-alb nconjuratoare.
Nu vezi tu sufletul meu cum apare
n fata ta n haina de tacere?
Suava-mi ruga nu se coace, n putere,
pe cautatura-ti, ca pe-un pom, mereu?
De esti Tu visatorul, visu-s eu.
Dar de vrei sa veghezi, sunt voia-ti iara,
ma fac puternic pentru slava toata
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
35/226
35
si ma rotesc - o liniste stelara -
peste cetatea timpului ciudata.
n romneste de Eugen Jebeleanu
Daca as fi crescut pe undeva
Daca as fi crescut pe undeva
unde sunt ceasuri zvelte, zile mai usoare,
ti-as fi aflat o mare sarbatoare
si minile-mi nu te-ar fi strns asa
cum uneori te strng, fricos si tare.
Acolo-as fi-ndraznit sa te mpart,
prezenta, tu, ce nu cunosti hotare.
te-as fi putut zvrli,
ca pe o minge-n talazu-nalt
de bucurii,
sa sara, sa te prinda cineva
si, spre caderea ta
sa-nalte minile cu dor,
tu, lucru al lucrurilor.
Sa scaperi ca o lama de otel,
te-as fi lasat,
si focul ti-l strngeam ntr-un inel
din aurul cel mai curat,
sa mi-l poata tine culcat
pe cea mai alba din mini.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
36/226
36
Te-as fi pictat: nu pe un zid stingher,
ci dintr-o margine n cealalta de cer,
si te-as fi plasmuit cum un urias te-ar plasmui:
ca foc, ca stei golas,
ca pe simunul din desert urcat -
sau
poate fi si-asa: eu te-am aflat
cndva...
Prietenii mei sunt departe,
ecoul aud, rsul lor nu-i,
si tu: tu ai cazut din cuib si esti un pui
de pasare, cu ghearele galbui
si ochii mari si ma-ntristezi de moarte.
(Prea larga-i palma-mi pentru trupul lui.)
si-o picatura iau pe deget din izvor,
ciulesc urechea: poate-o cauti, nsetat,
si simt cum inimile noastre bat,
si-amnduror de spaima bat.
n romneste de Maria Banus
Eu te gasesc n lucrurile toate
Eu te gasesc n lucrurile toate,
cu care-s bun, si-am gingasii fratesti;
bob, te-nsoresti, n cele ne-nsemnate,
si, mare-n cele mari te daruiesti.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
37/226
37
Acesta-i jocul fortelor vrajite,
ca trec slujind in lucruri si supus:
crescnd n radacini, n trunchi pierite,
ca sa nvie-n crengile de sus.
n romneste de Maria Banus
Ce-ai sa te faci, Doamne, daca mor?
Ce-ai sa te faci, Doamne, daca mor?
Daca ma sfarm? (ti sunt urcior).
Daca ma stric? (si bautura-ti sunt).
Sunt mestesugul tau si-al tau vesmnt,
cu mine rostul tau dispare.
n urma mea nu mai ai casa-n care
sa te ntmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ti picioare cade
sandala de velur, mngietoare.
Mantaua ta cea mare se desprinde.
Privirea ta spre care se ridica
obrazu-mi cald precum o perna mica,
va rataci-ndelunga vreme dupa mine -
si-n asfintit de soare se va-ntinde n poala rece-a pietrelor straine.
Ce-ai sa te faci, Doamne? Mi-e frica.
n romneste de Maria Banus
Voi, multe-orase neasaltate
Voi, multe-orase neasaltate,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
38/226
38
nicicnd dusmanul n-ati dorit?
O, de-ati fi fost asediate
de el, lung timp si sovait!
n timp ce voi, de jale pline,
nflamnzite l rabdati,
sub ziduri ostile si tine,
caci astfel darma el pe-oricine
din cei ce sunt asediati.
Din turn, rotiti privirea-n zare:
acolo e si nu e las
si nici mai mic, el sta tot tare
si nu trimite-amenintare,
nici sol, nici daruri n oras.
El e darmatorul mare,
ce are-o munca fara glas.
n romneste de Eugen Jebeleanu
Domnul fiecaruia doar i cuvnta nainte de a-l crea
Domnul fiecaruia doar i cuvnta nainte de a-l crea,
apoi l nsoteste din bezna tacnd.
Dar cuvintele, preursirea,
aceste cuvinte-stihie, sunt:
De simturile tale trimis pe pamnt,
pna la capatul dorului mergi frematnd;
da-mi vesmnt.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
39/226
39
ndaratul lucrurilor creste prjol cotropitor,
ca umbrele lor
ntreg sa m-acopere-ntr-una.
ngaduie totul: frumusetea, spaima, totuna.
Trebuie doar sa mergi: nici o simtire nu-i prea departe.
De mine, nimic nu te desparta.
I-aproape strabuna
tara-viata.
O vei recunoaste
Dupa grava ei fata.
Da-mi mna.
n romneste de Dan Constantinescu
si totusi: mi se pare
si totusi: mi se pare
ca si cum o cntare
afund lui i-am pastrat.
Ea tace sub barba n tremurat,
ar vrea sa se smulga iara
din melodiile Sale clare.
Atunci vin spre genunchii Sai
n prosternare:
si cnturile curg de-afara
napoi n El vuitoare.
n romneste de Eugen Jebeleanu
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
40/226
40
Din Cartea a doua
Cartea pelerinajului
Tu, vesnicule, mi te-ai aratat
Tu, vesnicule, mi te-ai aratat.
si te iubesc ca pe un fiu iubit,
care demult, de mic m-a parasit,
caci pe-acel tron destinul l-a chemat,
de unde tarile apar ca vai.
n urma am ramas ca un mosneag
ce nu si mai pricepe-acum feciorul,
si lucrurile noi le stie vag,
spre care pe vlastar l mna dorul.
Uneori tremur de norocul tau,
ce pe straine nave a pornit,
uneori iar te vreau n snul meu,
n bezna asta care te-a hranit.
Mi-e frica uneori ca nu mai esti,
cnd vremea-ncepe-n mreje sa ma tie.
Citesc atunci n evanghelii: si traiesti,
si orice rnd de vesnicia-ti scrie.
Sunt tatal; totusi fiul e mai mare,
e tot ce fuse tatal si cel care
n-a fost acesta, creste-acum ntr-nsul;
el e viitorul si e repetarea,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
41/226
41
el este snul, el e marea...
n romneste de Maria Banus
Tu nu socoti ca-i blasfemie ruga mea
Tu nu socoti ca-i blasfemie ruga mea:
parca n carti batrne frunzaresc,
sa vad cu tine ct de mult ma nrudesc.
Vreau dragoste sa-ti dau. Din care-ai vrea...
Oare pe-un tata l iubesti? Nu pleci, cum ai plecat
si tu de lnga mine: aspru-ntunecat,
de lnga minile-i stinghere, goale?
Nu culci cuvntu-i ofilit si moale,
n carti batrne, rareori citite?
Nu-i oare inima-i un stavilar
Ce-l lasi si curgi spre bine si amar?
Nu-i tatal, pentru noi, ce-a fost odat'?
ani ce-au trecut, straini de cei ce sunt,
gest nvechit si demodat vesmnt,
mini vestede si par decolorat?
si chiar de-a fost erou pe vremea sa,
e frunza ce, cnd crestem, va cadea.
n romneste de Maria Banus
si grija lui e pentru noi un vis urt
si grija lui e pentru noi un vis urt,
si glasul lui o piatra ni se pare -
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
42/226
42
am vrea sa dam la vorba-i ascultare,
dar ca prin vis o auzim, si-att.
Caci ntre noi vuieste mult prea tare
drama cea mare, ca sa ne-ntelegem.
Vedem doar forma gurii lui din care
silabe cad, ce nu le mai culegem.
Suntem mai departati ca-n departare,
chiar daca strns iubirea ne-a-mpletit;
de-abia cnd pe aceasta stea el moare,
stim ca pe-aceasta stea el a trait.
Acesta-i tatal pentru noi. si eu - eu
sa-ti spun tata?
Ar fi sa ma despart de tine nu odata,
de mii de ori. Esti fiul meu. Te voi cunoaste-ndata,
asa cum ti cunosti copilul unic, drag,
chiar cnd demult este barbat, este mosneag.
n romneste de Maria Banus
Privirea stinge-mi-o: te pot zari
Privirea stinge-mi-o: Te pot zari,
urechea-nchide-mi: Te pot auzi,
si fara de picioare vin la Tine
si fara gura te implor, divine!
Frnge-mi chiar bratul: Te voi tine sus
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
43/226
43
cu inima mea, precum cu o mna,
inima tine-mi: creierul va bate
si creierul de-mi arzi n flacari,
pna si-n sngele-mi Te voi purta, ca-n toate.
n romneste de Eugen Jebeleanu
Mi-e inima ca o femeie-n fata ta
Mi-e inima ca o femeie-n fata ta.
si e ca Ruth, a lui Noemi nora.
Lng-ai tai snopi, ct ziua e de mare,
trudeste printre slugi, din aurora.
Dar catre seara-n valuri se cufunda,
se scalda si cu grija se-nvesmnta,
vine la tine cnd e pace-adnca,
vine si ti se-ntinde la picioare.
si-n miez de noapte de-o ntrebi, ea spune-asa,
cu-adnca simplitate: Ruth sunt, sluga ta.
ntinde-ti aripile peste sluga ta.
Tu esti urmasul...
si la picioare-ti doarme-apoi tacut,
inima mea, fierbinte de-al tau trup.
si-i o femeie-n fata ta. si e ca Ruth.
n romneste de Maria Banus
Tu esti urmasul
Tu esti urmasul.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
44/226
44
Fiii sunt urmasii,
caci tatal moare.
Fiii stau n floare.
Tu esti urmasul.
n romneste de Maria Banus
si mostenesti verdele
si mostenesti verdele
trecutelor gradini, tacutu-albastru
al cerurilor sparte.
si roua zilelor puzderii,
si sorii, mii si mii, ai verii,
si primaveri cu sclipat si fior:
o tnara ce-a scris scrisori, scrisori.
Tu mostenesti toamnele, haine diafane,
ce zac poetilor n amintire;
si toate iernile, ca niste tari orfane,
ti cad la piept, ncet, c-o alipire.
Venetia, Roma si Kazan ti-or ramnea;
al Pisei dom; Florenta-o vei avea;
Troitka Lavra si-acea manastire
ce sub gradinile din Kiev o ncilcire
de ganguri tese: negre-ascunse fire -
Moscova, clopote ca-n amintire -
si sunet: cornuri si viori si flaut,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
45/226
45
si orice cntec ce adnc a rasunat,
n tine va luci ca nestemata.
De dragul tau se-nchid n ei poetii
si strng imagini pline, fosnitoare,
si merg, se coc n ritmuri ca n soare,
si-att de singuri sunt de-a lungul vietii...
si pictorii picteaza doar ca tu,
cele ce pier, nepieritoare-acu,
sa le primesti din nou n a ta dreapta:
devine vesnic tot. Femeia-i coapta,
Demult, n Monna lisa, cum e vinul;
n-ar mai trebui femei sa fie - peste plinul
de-aci, nimic n-aduce nou nici o femeie.
Cei ce sculpteaza sunt asemeni tie.
Vor vesnicie. Spun: dureaza piatra.
si asta nsemneaza:-a ta sa fie.
si-ndragostitii ti aduna avutie:
ei sunt poetii unor ceasuri rare;
inexpresivei guri, cu-o sarutare,
zmbet i pun, formnd-o mai frumoasa;
si desfatari aduc, ne modeleaza
pentru dureri, ce ele-abia se coc.
si suferinte-aduc, cu rsul la un loc,
doruri ce dorm adnc si se trezesc,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
46/226
46
pentru ca-n piept strain sa plnga tare.
Aduna ceva tainic, apoi mor,
cum moare-un animal, fara-a-ntelege -
dar poate vor avea nepoti n care
crudele vieti s-or prgui, si vei culege,
vei mosteni prin ei iubirea celor
ce orbi si ca n somn si-au daruit-o.
Spre tine curge astfel tot belsugul.
Cum cupa, sus, dintr-un havuz, s-ar revarsa,
mereu, mereu, - cum despletit
s-ar rasfira suvitele de par - n cupa, jos,
astfel n snu-ti cade orisice prisos,
cnd lucruri si gndire se revarsa.
n romneste de Maria Banus
si zvonuri trec, te dibuiesc
si zvonuri trec, te dibuiesc,
trec ndoieli, te-ascund n nori.
Cei trndavi si cei visatori
chiar de-al lor foc se ndoiesc;
ei nu te cred si sovaiesc,
pna nu sngera si muntii.
Dar tu-ti apleci povara fruntii.
Artere-n munti tu ai putea sa tai,
ca semn de-nfricosat judet,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
47/226
47
dar pe pagni tu nici un pret
nu pui, nu dai.
Tu sa te lupti nu vrei cu viclenii,
nici cu-al luminii dar sa te desfeti,
caci pe crestini, tu, nici un pret
nu pui, nu tii.
Pe cei ntrebatori tu nu pui pret.
Cu chipul blnd cnd vii,
spre cei mpovarati privesti.
n romneste de Maria Banus
Toti cei ce te cauta, te-ncearca pe tine
Toti cei ce te cauta, te-ncearca pe tine.
si cei ce te afla, te leaga pe tine
de chip si de gest.
Eu nsa vreau sa te pot pricepe,
cum te pricepe si glia,
cnd prguirea-mi ncepe,
mparatia-ti
e-n prg.
Nu-ti cer nici o desertaciune,
spre-a-mi fi vadit.
stiu ca timpul poarta alt nume
dect acela
tie sortit.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
48/226
48
Nu-ti cer minune pentru credinta.
Legilor tale fa-le dreptate,
celor ce sunt din spita n spita,
tot mai nvederate.
n romneste de Maria Banus
Totul va fi puternic iar si mare
Totul va fi puternic iar si mare,
ses neted, ape-adnc unduitoare,
uriasi copacii, zidurile scunde;
si-n vai, la chipuri felurit si tare,
neam de plugari si de ciobani, oriunde.
Nu temple care-l strng pe Domnu-n fiare,
ca pe-un fugar si-l plng n gura mare,
ca pe-o jivina prinsa si ranita -
ci case ce-l primesc pe cel ce bate,
si-un simtamnt de-ofrande nesecate,
n noi si-n orice fapta savrsita.
Nu dor de-o viata dincolo si peste -
doar gnd sa n-aduci mortii profanare,
si, slujitor mereu celor terestre,
sa nu mai fii strain minilor tale.
n romneste de Maria Banus
Din Cartea a treia
Cartea despre saracie si moarte
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
49/226
49
Fa-ma paznicul departarilor tale
Fa-ma paznicul departarilor tale,
fa-ma sa am pentru pietre-ascultare,
da-mi ochi pe care sa-i desfasor
pe-a marilor tale nsingurare;
sa nsotesc a fluviilor cale
si de pe malurile-asurzitoare,
departe-n zvonul noptii sa cobor...
n tarile-ti pustii sa ma trimiti,
de vnturi nemiloase rascolite,
cu mari mnastiri ce stau ca vesminte
n jurul netraitelor vieti.
Acolo vreau cu pelerinii sa ramn,
prin nici o amagire despartit
sa nu mai fiu de al lor glas si chip,
si-n dosul unui orb batrn,
s-apuc pe-un drum nebanuit.
n romneste de Maria Banus
Caci, doamne, marile orase
Caci, doamne, marile orase
pierdute sunt si despletite;
Ca dintre flacari fuge cel mai mare -
si sa-l aline nu e alinare,
si curg micile-i ore risipite.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
50/226
50
Traiesc acolo oameni, traiesc greu si rau,
n case-adnci, si gestu-i nspaimnta,
speriati mai rau ca turma nou nascuta;
respira-afara treaz pamntul tau,
ei nsa sunt si nu mai stiu ca sunt.
Acolo cresc copii pe lnga geamuri,
ascunse-n umbre vesnic cenusii,
si nu stiu ca afara, flori pe ramuri
cheama spre zari, spre vnt, spre bucurii -
si nu pot fi dect copii si-s tristi copii.
Cresc fete-n floare spre necunoscut
si le e dor de calma lor copilarie,
dar nu-i acolo ceea ce-au cerut,
si tremurnd se-nchid pentru vecie.
si n ascunsele odai, din fund,
au zilele maternitatii amagite,
nopti lungi, cu scncet fara voie izvornd,
ani fara lupte, reci, cu forte vlaguite.
si-n plina bezna sta al mortii pat,
si-ncet ele-l doresc, cu-nfiorare,
si mor ca-n lanturi, mor ndelungat,
si ies din casa ca o cersetoare.
n romneste de Maria Banus
Traiesc acolo oameni, flori palide sub zgura
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
51/226
51
Traiesc acolo oameni, flori palide sub zgura,
si mor uimiti de-o lume-mpovarata.
si ca se schimba-n hda strmbatura
sursul lor de gingasa faptura,
nu vede nime-n noaptea-nfricosata.
Ei merg pe uliti, njositi, batrni,
de-absurde lucruri carora slujesc,
si hainele pe ei se vestejesc
si-mbatrnesc frumoasele lor mini.
Multimea nu i cruta, i apasa,
desi sunt slabi, cumva sovaitori,
doar cini straini ce nicaieri n-au casa
merg uneori, tacut, n urma lor.
La sute de calai ei sunt ostateci,
si orice ora-i striga si-i arata;
lnga spitale-asteapta singurateci
ziua intrarii, ziua-nfricosata.
Moartea-i aici. Nu cea de odinioara
ce-l atinsese pe copil n mers -
nu mica moarte-n magic nteles;
ci-a lor atrna verde si amara,
ca rodu-n ei ce crud va fi cules.
n romneste de Maria Banus
Da, doamne, fiecarui a sa moarte
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
52/226
52
Da, doamne, fiecarui a sa moarte,
cea ce se isca din viata-n care
de sens, iubire, chin avut-a parte.
n romneste de Maria Banus
Caci noi suntem doar coaja, frunza doara
Caci noi suntem doar coaja, frunza doara.
Moartea cea mare, ce-i n orisicine,
ea-i acel fruct pe care totu-l mpresoara.
De dragul lui fetite se ridica
si-apar ca un copac dintr-o lauta,
de dorul lui baietii se-nfiripa;
celor ce cresc, femeile le-asculta
spaime, ce nimeni altul nu le ia.
De dragul lui, ceva ce-a fost privit,
chiar de s-a stins demult, va ramnea -
si-oricine-a plasmuit sau a cladit,
pentru-acest fruct o lume deveni,
si ngheta si se topi,
spre el si rasuci lumina toata.
ntreaga inimii caldura-i adunata
n el, si-a creierului alba para.
Dar ngerii tai trec n stoluri, iata,
si verzi fructele toate le aflara.
n romneste de Maria Banus
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
53/226
53
Din cartea imaginilor
Din partea nti A cartii nti
Introducere
Oricine-ai fi: n seara, vino-afara
din camera, n care totul stii;
n zare, ultima-i casa ta-n seara:
oricine-ai fi.
Cu ochii ce, truditi, au evadat
cu greu din pragul cunoscut, ridici
usor un arbore ntunecat
si-n frunti de cer l pui: zvelt, solitar.
si lumea ai facut. si ea e mare
si ca o vorba, ce-n taceri se coace.
si vrerea ta cum i-a nteles, n pace,
suavi, o, lasa ochii tai sa zboare.
n romneste de Eugen Jebeleanu
Dintr-un april
Din nou n miresme-i padurea.
Ciocrliile usoare nalta
Cu ele cerul, greu umerilor nostri;
ce-i drept, nca se vedea ziua prin ramuri,
Ct de desearta er -
dar n urma lungilor dupa-amieze,
de ploi ncarcate,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
54/226
54
vin auriile, frumoasele
ore-nnoite,
n fata carora, fugind, pe-ndepartate fatade de case
ferestre ranite
se-nchid cu canaturi nfricosate.
Pe urma-i liniste. Chiar ploaia trece cu
pasi lini
peste lucirea tacuta a pietrelor linistite.
Toate zgomotele se ascund de tot adncite
n mugurii ramurilor plini de lumini.
n romneste de Eugen Jebeleanu
Cavaler
Cavalerul n neagra armura strabate
calare n lumea vuind.
si-afara e totul: ziua, vaile toate
si prieteni si dusmani si-ospete-n palate
si vara si fata si codrul, cetate
de Graal si de mii de ori Marea Divinitate
pe strazile toate domnind.
Totusi, sub platosa cavalereasca,
unde-i inelul cel mai cernit
moartea-i ascunsa si trebuie sa gndeasca,
sa gndeasca:
spada cnd va tsni n sfrsit
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
55/226
55
prin plasa din fierul cel tare,
liberatoarea spada straina-n avnt,
sa ma salveze din ascunzatoare,
unde attea zile-ntr-un loc
am stat strivita de-acoperamnt -
ca-n urma nsumi sa ma-ntind mare n zare
si sa joc
si sa cnt.
n romneste de Eugen Jebeleanu
Iubitoarea
Da, spre tine tnjesc. Alunec,
pierzndu-ma din fru,
fara nadejde c-o sa-nclin
sa-nfrunt vreodata ce vine catre mine
ca dinspre tine,
grav, neclatinat si prea strain.
...Acele vremi: o, cum eram doar una,
nimic nu ma chema,
nimic nu ma trada,
iar linistea-mi era a unei pietre
deasupra careia prul cnta-ntr-una.
Acuma insa, n asta primavara,
ceva din nestiutul, tainic an
m-a frnt ncet si prima oara,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
56/226
56
ceva mi-a dat sarmana-mi viata
calda, vie,
cuiva n mini, care nu stie
ce nca eri eram.
n romneste de Dan Constantinescu
Logodnica
Iubite, striga-ma, puternic striga-ma!
La geam nu-ti mai lasa logodnica att
n asteptare.
n alei de platani seculare
seara nu mai sta n cale:
sunt goale.
si daca n casa-noptata
sa ma-nchizi n-o sa vii,
din minile mele mprastiata
n gradinile albastrului toata
ma voi risipi...
n romneste de Eugen Jebeleanu
Tacerea
Minile de mi le ridic, iubito, auzi tu,
auzi, cum fosneste tacerea...
Dar spune-mi,
pentru cei singuratici, orice miscare,
chiar de-i numai o soapta, nu-i oare
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
57/226
57
prinsa de toate lucrurile marunte,
care, n juru-le, parca la pnda stau ca s-asculte?
Auzi tu, iubito, cum pleoapele-alene le-nchid,
si chiar s-acesta-i un fosnet,
plutind usor pn-la tine.
Auzi tu, iubito, cum ncet, din nou le deschid...
...dar de ce, de ce nu esti lnga mine?
Cea mai ne-nsemnata dintre miscarile mele,
n matasea tacerii, pecetea si-o lasa;
si-n naframa-atinsa a zarii, n departare,
cea mai plapnda-nfiorare si nscrie urma nestearsa.
Rasuflarea mea ca un leagan
nalta stelele si-apoi lin coboara.
Miresmele ce-n juru-mi plutesc
buzele ca un val mi le-ating,
racorindu-le ca un izvor,
iar n catifelarea-albastr-a -nnoptarii
zaresc cum flfie-usor
mini stravezii de ngeri, departe, departe.
si numai pe tine, cea care-ti ai salasul
n adncul adncului gndului meu, n-am parte
sa te aflu n juru-mi.
n romneste de Rodica-Maria Oarda
Muzica
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
58/226
58
Ce cnti, copile? Prin gradini, deodata,
pasi si porunci soptite s-au ntins.
Ce cnti, copile? Sufletul tau, iata,
n betele sirinxului s-a prins.
De ce-l momesti? Sunetu-i o-nchisoare
n care el tnjeste ostenit.
i-i tare viata, cntul si mai tare,
de dorul tau cu jale sprijinit.
Da-i un ragaz, ca sufletul, cuminte,
sa se ntoarca-n marea-nvalmaseala
unde traia, vast, vesel, nainte
ca tu sa-l prinzi n doina ta domoala.
Cum din aripe tot mai trudnic bate,
tu risipi-vei zborul lui mereu,
si-aripile-i de cntec destramate
n-au sa-l mai poarte peste zidul meu
cnd am sa-l chem spre bucurii ciudate.
n romneste de Al. Philippide
Copilarie
si curge timpul scolii-ndelungate,
cu-attea spaime vagi, cu asteptare.
Singuratate, vreme-apasatoare...
si-apoi afara: strazi sclipesc si suna,
si-n piata zvrle apa o fntna,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
59/226
59
si n gradina, ce lumi nemasurate.
si n hainuta ta sa treci prin toate,
cum nimeni altul n-a trecut si n-o sa treaca
O, straniu timp, o, vreme ce se-neaca,
o, tu, singuratate.
si sa privesti departe, afara, catre ei:
barbati, femei; barbati, barbati, femei,
copii n vii culori, si nu ca tine;
si-aici o casa, uneori un cine,
si-ncredere si groaza ce mute, oscileaza -:
O, jale fara sens, o, vis, o, groaza,
o, neagra adncime.
si sa te joci asa, inel si cerc si mingi,
n parcul ce paleste blnd n soare,
si pe cei mari din goana sa-i atingi,
salbaticit si orb de alergare,
dar cu pasi tepeni, mici, tacut, pe seara,
sa mergi acasa, strns de mna, tare -:
O, nteles ce tot mai mult dispare,
o, frica, o, povara.
si ore-ntregi, la iazu-ntins si sur
sa-ngenunchezi cu o corabie mica;
sa uiti de ea, caci altele-mprejur
si pnze mai frumoase trec pe unde,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
60/226
60
si sa gndesti la chipul mic, obscur,
lucind din iaz ca iar sa se cufunde-:
Copilarie, o, imagini lunecnde,
unde? unde?
n romneste de Maria Banus
Dintr-o copilarie
Amurg - tezaur - n odaie-nchis,
n care sta copilul cufundat.
si mama cnd usor intra, ca-n vis,
n scrin o sticla tremura ciudat.
Simtea cum de odaie-a fost tradata
si-si saruta copilul: Esti aici?...
Apoi priveau speriati nspre clavir,
caci ea cnta un lied cteodata
care-n copil adnc se oglindea.
Sta amutit. Ochi mari si ratacea
pe mna ei ce, plina de inele,
precum ar fi trecut omaturi grele,
pe clapele albe trecea.
n romneste de Eugen Jebeleanu
Baiatul
As vrea sa fiu ca unul din acei
ce trec prin noapte cu salbateci cai,
cu facle-asemeni unui par balai
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
61/226
61
ce flfie n vntul goanei lor.
Nainte-as vrea sa stau ca ntr-o luntre,
mare si ca un steag desfasurat.
Sumbru, cu auriul coif brazdat
de iuti sclipiri. si-n rnduri, dupa mine,
zece barbati, de-a mea ntunecime,
avnd aceleasi coifuri schimbatoare,
ba negre, vechi si oarbe, ba stravezii si clare.
si cineva alaturi deschide drum, si tipa
o trmbita ce-n fulgere se zbate,
si ne deschide o grea singuratate,
prin care trecem ca un vis de-o clipa:
n urma noastra case-ngenuncheaza,
n fata ulitele-adnc se-ndoaie,
luam piete cu asalt, ce fug de groaza,
si caii ropotesc, si-i ca o ploaie.
n romneste de Maria Banus
Cina cea de taina
S-au strns n juru-i tulburi si mirati,
iar el se-nchide ca-nteleptii; iata-l
cum dintr-ai lui se smulge, dintre frati,
si ca un fluviu curge-nstrainatul.
l napadeste vechea-nsingurare,
cea care l-a crescut spre fapte-adnci;
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
62/226
62
iar va umbla printre maslini,
si-atunci l vor lasa cei ce-l iubesc mai tare.
La cea din urma cina i-a chemat
si (cum alunga-mpuscaturi un stol
din lan) cuvntu-i de pe pini a alungat
minile lor: spre el, nelinistit
se-ndreapta-n zbor si mesei dau ocol
si cauta scapare. nsa el
e pretutindeni ca un asfintit.
n romneste de Maria Banus
Din partea a doua A cartii nti
Initiala
Din nesfrsite doruri zboara
fapte sfrsite - fntni slab saritoare -
ce tremurnd, curnd, se-nchina iara.
Dar, cele ce-au tacut odinioara,
fortele noastre vii - se desfasoara
n aceste lacrimi dantuitoare.
n romneste de Eugen Jebeleanu
De spus cnd adormi
Sa-nvalui vreau n cnt pe cineva,
lnga el sa fiu si sa stau.
si sa te legan vreau si nani ti-as cnta,
si din somn si n somn sa te iau.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
63/226
63
n casa numai eu sa fiu anume,
acel ce stie: noaptea a fost rece.
S-ascult afara si-n adnc ce se petrece,
n tine, n padure si n lume.
Se cheama orologiile batnd,
strafundul vezi prin timpul limpezit.
Jos, mai aud un om strain trecnd,
strain, un cine-n somn a tresarit.
n urma e tacere. Eu cobor
ochii mei larg deschisi asupra ta;
ei te tin lin si se desprind usor,
cnd n noapte se misca ceva.
n romneste de Maria Banus
Vecinul
Vioara straina, esti lnga mine?
n cte orase departate, straine,
vorbeste noaptea ta singura catre a mea?
Te cnta sute? Sau cineva?
Sunt n toate orasele de netarmurit
din aceia cari fara de tine
demult n valuri ar fi pierit?
si de ce ma loveste pururi doar pe mine?
De ce sunt eu vecinul acelor, mereu,
cari te silesc sa cnti, cu fete-nfricate
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
64/226
64
si spre a spune: viata-i un lucru mai greu
dect greutatea lucrurilor toate.
n romneste de Eugen Jebeleanu
Pont du carrousel
Omul orb care sta pe pod si pare
fruntariu-al unui anonim regat,
poate-i acel, pururea neschimbat,
n jurul caruia stau straja-n zare
stelarul ceas si-astralul punct ceresc.
Caci toate-n juru-i curg, se pierd, lucesc.
El este nteleptul neclintit,
pe multe cai crucise asezat;
intrarea n infernu-ntunecat
la un popor ce ni l-am plasmuit.
n romneste de Eugen Jebeleanu
Tnguire
O, ce departe-s toate
si trecute de mult.
Eu cred ca steaua de la care
primesc lumina, n singuratate
de mii de ani a disparut.
n luntrea care a trecut
mi s-a parut ca se rostea
o taina nspaimntatoare.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
65/226
65
n casa un ceasornic a batut...
n care casa oare?...
As vrea
sa ies din inima mea,
sa stau sub cerul linistit si mare.
si sa ma rog as vrea.
si poate una dintre stele
exista cu adevarat
si cred c-as sti pe-aceea dintre ele
care singura a durat,
si-asemeni unui alb oras ndepartat
n ceruri sta la capatul razei...
n romneste de Al. Philippide
Singuratate
Singuratatea ca o ploaie-mi pare.
Din mari ea suie catre nserare;
si din cmpii pierdute-n departare
suie la cer, statornicu-i lacas.
si-abia din cer se lasa pe oras.
si ploua-n ora vag crepusculara,
cnd toate strazile spre zori se-ndreapta,
cnd trupuri ce nimica nu aflara,
dezamagit si trist se trag deoparte;
cnd oameni care se urasc de moarte
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
66/226
66
dorm n acelasi pat, att de-aproape:
singuratatea trece-atunci pe ape...
n romneste de Maria Banus
Zi de toamna
E vremea, Doamne! Vara a fost lunga.
Arunca-ti umbra peste cadranele solare
si vnturile pe cmpii le-alunga.
Da fructelor din urma porunci sa fie pline;
mai da-le doua zile de la sud,
ndeamna-le s-ajunga coapte bine,
si toarna dulce suc n vinul crud.
De-acum cel fara casa mereu pribeag va fi.
Cel singur va fi singur vreme lunga,
va sta de veghe, lungi scrisori va scri
si prin alei mereu va rataci, nelinistit,
cnd frunzele s-alunga.
n romneste de Al. Philippide
Amintire
si iarasi astepti, astepti ce pare menit
viata sa ti-o mareasca la nesfrsit.
Astepti ce de alta tarie tine,
ce-i unic, puternic din cale-afara,
trezirea pietrelor,
adncimi ntoarse spre tine.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
67/226
67
n culoare crepusculara
pe etajere apun
volumele-n aur si brun.
La tari te gndesti, ce-ai strabatut,
la chipul si la vesmntul
unor femei pe cari iar le-ai pierdut.
si stii dintr-o data: aceasta a fost.
si te ridici si-n fata vezi spaima,
figura si taina
unor ani ce-au trecut.
n romneste de Lucian Blaga
Toamna
Cad frunzele, cad de departe, parca
s-ar vesteji n ceruri gradini ndepartate;
cu gesturi de negare cad mereu.
si cade-n nopti adnci pamntul greu
de lnga stele n singuratate.
Noi toti cadem. Mna de colo cade.
si altele, si toate, rnd pe rnd.
Dar este Unul care tine-n mna
caderea asta, nesfrsit de blnd.
n romneste de Al. Philippide
La marginea noptii
Odaia mea si-aceasta toata
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
68/226
68
nemarginire nnoptata
e-acelasi spatiu. Sunt o struna mare
peste largi, fosnitoare
rezonante-ncordata.
Lucrurile-s trupuri de viori,
n care ntunericul vibreaza;
plns de femei n umbra lor viseaza
si n adncul lor de multe ori
prin somn se zbate ura adunata
de neamuri ntregi...
Puternic voi vibra deodata,
si-atuncea mprejurul meu
totul se va cutremura,
si duhul lucrurilor va zbura
catre lumina care rasare
din sunetul meu
si care prin strmte, sterpe sparturi,
n vechile guri
de prapastii profunde,
mereu,
patrunde...
n romneste de Al. Philippide
Pas nainte
si iar da vuiet viata-mi, din strafund,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
69/226
69
de parc-ar curge-n maluri mai largite.
si lucrurile, tot mai nrudite,
imaginile mai patrunse-mi sunt.
Mai intim sunt cu tot ce nu-i cuvnt:
si simturile-ajung chiar sa-mi patrunda
ca pasarile-n vntul din stejar,
si-n luciul frnt al iazului cel clar,
simtirea mea cu pestii se cufunda.
n romneste de Maria Banus
Presimtire
Sunt ca un steag nconjurat de zari.
Simt vnturile care vin din departari;
le voi trai n timp ce lucrurile jos nici nu se misca;
usile se-nchid nca domol si-n sobe-i tacere;
nu tremura nca ferestrele si praful e des.
Eu stiu de pe-acuma furtunile si sunt zbuciumat ca o mare.
si ma desfasur si-n mine m-avnt
si ma desfac din mine si sunt
singur n furtuna cea mare.
n romneste de Al. Philippide
Amurg n Skania
Parcul e sus. Ca dintr-un foisor,
din umbra lui acuma ma cobor
si ies n ses si n amurg si-n vnt,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
70/226
70
acelasi vnt pe care-l simt si norii,
apele limpezi si aripa morii
ce-n zarea cerului se nvrteste.
Acuma sunt si eu un lucru-n mna lui,
din toate-aceste ceruri cel mai marunt. - Priveste:
Acesta e un singur cer?
O limpede, albastra nesfrsire
pe care-alearga nouri stravezii,
si-ngramadiri de alb din cnd n cnd,
si-n zare tonu-acela cenusiu, subtire,
pe fondul roz al serii ondulnd,
si peste toate calma stralucire
a soarelui care apune.
Stranie alcatuire
n sine zbuciumata si sprijinita-n sine,
cu aripi uriase si chipuri si cortine,
si munti n fata celor dinti stele,
si-o poarta-n departari adnci,
pe unde doar pasarile daca pot patrunde...
n romneste de Al. Philippide
Ora grava
Cel care-acum, undeva, plnge n lume,
fara rost plnge n lume,
ma plnge pe mine.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
71/226
71
Cel care-acum, undeva, rde n noapte,
fara rost rde n noapte,
rde de mine.
Cel care-acum, undeva, pleaca n lume,
fara rost pleaca n lume,
pleaca spre mine.
Cel care-acum, undeva, moare n lume,
fara rost moare n lume,
se uita la mine.
n romneste de Eugen Jebeleanu
Din partea a doua A cartii a doua
Cntecul idiotului
Ei nu ma opresc. Ma lasa, pot trece.
Ei spun ca nimic nu se poate petrece.
Ce bine.
Nimic nu se poate petrece. Totul se misca rotund,
nencetat n jurul Duhului Sfnt,
al aceluia (stii care sfnt) -
ce bine.
Nu ntr-adevar, sa nu se creada c-ar fi
oarecare primejdii aci.
Asa-i, mai e si sngele din mine.
Sngele-i greu, sngele-i cazna cea mai grea,
cred uneori ca nu voi mai putea.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
72/226
72
(Ce bine.)
Ah, dar ce minge frumoasa, ce minge;
ros univers se-aprinde, se stinge.
C-ati nascocit-o e bine.
Daca strigi catre ea, oare vine?
si toate cum se poarta de ciudat,
se-amesteca si iar s-au departat,
prietenos, putin ncetosat;
ce bine.
n romneste de Maria Banus
Cititorul
Citeam de mult. De-atunci de cnd acea
ploioasa dup-amiaza la geamul meu zacea.
Afara vntul nu-l mai auzeam:
era grea cartea-n care m-adnceam.
Priveam n foi ca-n niste chipuri care
se-ntuneca de multa chibzuire,
si-ncetinita, vremea ma priveghea-n citire.
Deodata filele-s stralucitoare,
si-n loc de-a sirurilor nclcire:
amurg, amurg eu vad n fiecare.
Dar nu vreau nca sa ma uit afara,
si rndurile cartii ncep sa se desfaca,
si vorbele din siruri se desprind
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
73/226
73
si se rostogolesc si-n voie pleaca...
si stiu acum ca ceruri mari se-ntind
peste gradinile stralucitoare,
si peste tot e nc-o data soare.
si iata noaptea vine, varatica si-adnca,
ce e razlet n grupuri marunte se aduna,
pe drumuri lungi, ca umbre trec oameni mpreuna,
si straniu de departe s-aude cum rasuna,
multiplicat, putinul care se ntmpla nca.
si cnd acum ridic din carte ochii,
nimic nu e ciudat si totu-i mare.
Tot ce exist-afara stiu eu aici de mult,
si-aici, si-acolo lumea e fara de hotare;
iar eu cu-aceste toate m-amestec tot mai mult;
privirea mea pe lucruri cnd se lasa,
pe grava lor simplicitate,
pamntul din el nsusi parc-ar rvni sa iasa
si sa cuprinda cerurile toate,
si prima stea e-asemeni cu cea din urma casa.
n romneste de Al. Philippide
Oarba
Strainul:
si nu ti-i groaza sa vorbesti de asta?
Oarba:
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
74/226
74
Nu.
De-atunci e-atta vreme! Alta era aceea
care vedea, care traia privind,
care-a murit.
Strainul:
si oare a murit de-o moarte grea?
Oarba:
E cruda moartea pentru cei care n-o cunosc.
Fii tare chiar cnd moare un strain.
Strainul:
si ea a fost straina pentru tine?
Oarba:
Mai bine spus: mi-a devenit straina.
Moartea nstraineaza chiar pe copil de mama...
si totusi a fost groaznic n cele dinti zile.
ntregu-mi trup era ranit. si lumea
care-nfloreste si se coace-n lucruri
a fost din mine smulsa cu tot cu radacini,
si parca mpreuna cu inima mea nsasi;
eram ca un pamnt scurmat, sorbind
ploaia rece-a lacramilor mele
care din ochii morti curgea mereu
si molcom, cum din cerurile goale,
cnd moare Dumnezeu, se surpa norii.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
75/226
75
Larg mi era auzul si spre orice deschis.
Auzeam lucruri care nu se pot auzi:
vremea care curgea prin parul meu,
tacerea rasunnd n sticle fine;
pe mna mea simteam alunecnd
suflarea unei roze mari si albe.
si tot mereu gndeam: e noapte, noapte,
si mi parea ca vad o dunga alba
crescnd, ca o lumina a zilei, tot mai mult;
si mi se mai parea ca merg spre zorii
pe care i tineam n mini demult.
si desteptam pe mama cnd somnul cteodata
cadea greoi de pe fata mea ntunecata;
si i spuneam mamei: Vina
si fa lumina!
si ascultam. Tacerea mult timp m-acoperea,
si pernele ca piatra pareau de tari si grele,
si-apoi credeam deodata ca vad luciri de stele:
era doar plnsul greu al mamei mele,
la care nu m-as mai gndi, dac-as putea.
Lumina! fa lumina! Strigam adesea-n vis:
S-a prabusit vazduhul. Ia-mi vazduhul
de pe fata si de pe piept.
Ridica-l, ridica-l bine,
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
76/226
76
da-l iarasi stelelor, sus.
Nu pot trai asa cu cerul pe mine.
Dar oare, mama, am vorbit cu tine?
Sau cu cine-atunci? Cine-i aici? Cine s-ascunde
n dosul perdelei? - Iarna e, mama?
Furtuna, mama? Noapte? Raspunde!
Sau e lumina zilei! Lumina zilei!
Fara mine! Cum poate sa fie ziua fara mine?
Nu lipsesc eu oare de nicaieri?
Nu-ntreaba nimeni de mine?
Oare toata lumea ne-a uitat?
Ne-a uitat?... Dar tu esti aici.
ie nu-ti lipseste nimic, nu-i asa?
Toate lucrurile se grabesc
sa multumeasca fata ta.
Cnd ochii tai se odihnesc,
orict le-ar fi somnul de greu,
ei pot din nou sa se deschida.
...Ai mei tac mereu.
Florile mele si vor pierde culoarea.
Oglinzile mele vor ngheta.
In cartile mele rndurile se vor nclci.
Pasarile mele pe strazi vor rataci
si se vor lovi de ferestre straine.
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
77/226
77
Nimic nu mai este prieten cu mine.
Totul ma paraseste.
Sunt ca o insula.
Strainul:
si eu de departe pe mare-am venit.
Oarba:
Cum? Catre insula ai venit?
Strainul:
Sunt nca n luntre.
Domol am rezemat-o de mal
- de tine. Se misca lovita de val;
steagul ei fllfie catre pamnt.
Oarba:
O insula sunt si singura sunt.
si sunt bogata.
La nceput, cnd vechile cai cercetate
erau nca n nervii mei, desfundate
de multa ntrebuintare,
suferinta mea era mare.
Din inima mea totul se revarsa
si nu stiam eu singura-ncotro;
apoi pe toate le-am gasit pe rnd,
toate simtirile, si tot ce sunt
s-a adunat, ngramadindu-se si strignd
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
78/226
78
la mpietritii ochi fara priviri,
toate-ademenitele mele simtiri...
Nu mai stiu daca ani de zile au trecut
dar stiu bine zilele-n care
s-au ntors iarasi sovaitoare
si cnd pe nimeni n-au mai cunoscut.
Pe urma drumul catre ochi s-a sters.
si nu-l mai stiu acum nici eu.
Acuma nlauntrul meu,
ca niste convalescenti bucurosi de mers,
colinda fara grija toate
simtirile, plimbndu-se-mpacate
prin casa-ntunecata a trupului meu.
Unele din ele citesc amintiri.
Cele mai tinere privesc afara.
Oriunde-ajung la marginile mele,
haina mea e de sticla clara.
Fruntea mea vede, mna mea citeste
poeme n alte mini.
Piciorul meu vorbeste cu pietrele pe care paseste.
Glasul meu ia cu el
toate pasarile zilnicelor ziduri.
Nu mai duc lipsa de nimic.
Toate culorile sunt talmacite
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
79/226
79
n zgomot si n miros.
si ele suna mult mai frumos,
dect sunetele-obisnuite.
O carte la ce mi-ar fi de folos?
Rasfoieste vntul copacii
si vorbele lor eu le stiu,
si le repet ncet de multe ori.
si moartea care ochii i rupe ca pe flori
nu mai gaseste ochiul meu pustiu.
Strainul (ncet):
stiu.
n romneste de Al. Phillippide
Epilog
Mare e moartea
peste masura.
Suntem ai ei
cu rsul n gura.
Cnd, arzatoare, viata
ne-o credem n toi,
moartea, n miezul fiintei,
plnge n noi.
n romneste de Lucian Blaga
Din poezii noi
-
5/20/2018 Versuri de Rainer Maria Rilke
80/226
80
Cntec de iubire
Cum sa opresc sufletul meu spre a
nu se urni cu-al tau? Cum sa-l sui oare
deasupra ta spre un alt ideal?
Ah, ct de mult sa-l crmuiesc as vrea
la tarmu-acela-n bezne-ascuns, spre a-l
pune-ntr-un loc strain, tacut si care
sa stea, cnd profunzimi vibrezi n val.
si totusi, ce pe tine si pe mine
ne misca, stie - arcus - sa ne mbie,
din doua coarde unic sunet dnd.
Ce instrument ne tine-n acordare?
si care-artist n mna