Romana Teorie Bac

8/20/2019 Romana Teorie Bac

1/269

Moromeţii de Marin Preda

-roman modern, realist-obiectiv (postbelic)-Urmând linia începută demult de Nicolae Iorga şi continuată de I.

Slavici, L. Rebreanu sau M. Sadoveanu, M. reda îşi dedicăma!oritatea crea"iilor perona!ului întruc#ipat de "ăranul român, a căruiimagine o modi$ică esen"ial. Romanul în două volume %&'((, &')*+

Morome"ii cunoaşte un îndelungat proces cristaliator - odiseea scrieriiîncepe cu o compunere pe băncile şcolii, urmată de publicarea sc#i"ei Pârlitu nuvelele Casa de-a doua oară şi O adunare liniştită îl anun"ă peviitorul persona! al Moromeţilor , Ilie Moromete.

/n descenden"a lui Liviu Rebreanu, Marin reda demonstreaă prin romanul Moromeţii că noutatea unei scrieri nu reidă doar în temaabordată, ci şi în originalitatea viiunii asupra unui subiect%satul şi"ăranul+tradi"ional. 0acă Liviu Rebreanu propusese distan"area deidiliarea sămănătoristă în $avoarea unei analie realiste a dramei sociale a"ăranului român, M. reda se îndreaptă către investigarea lumii interioarea su$letului acestuia , care acum are conştiin"ă, inteligen"ă şi, mai ales, unacut sim" al sensului e1isten"ei. Mai mult decât atât ,scriitorul îl acuă pe

predecesorul său, Liviu Rebreanu în contumacie de 2$alsitate şi naturalismde prost3gust4. 5onsiderând că a e1agerat obsesia lui Ion pentru pământ,M. reda concepe acest roman şi ca o replică la crea"ia rebreniană,apelând la procedeul simetriilor inverse - 2râvnei ispititoare4 a lui Ion îicontrapune un "ăran care amână munca, plăcându3i conversa"ia sau, alt$elspus, un Ilie Moromete 2care îşi începe cariera în literatură stând degeaba%6+ $ără rost şi $ără scop.4 %Monica Spiridon+. e de altă parte, olina este

o protagonistă3replică 7nei despre care reda a$irmă ca este un persona!neverosimil, inventat de Rebreanu pentru a servi sc#emei în care Iontrebuie să apară drept "ăranul obsedat de pământ.

rin urmare, M. reda construieşte un nou univers rural, plecândde acolo unde se opriseră Sadoveanu şi Rebreanu cu credin"a că spuseserătotul. Romancierul în$ă"işeaă o "ărănime esen"ial sc#imbată,trans$ormând eroul în protagonistul unei drame de conştiin"ă, înestrându3l cu $or"a logosului , cu sentimentul contempla"iei şi puterea introspec"iei./n realitate, prin intermediul persona!ului său, M. reda polemieaă cu

literatura antecesorilor care vorbea despre sc#ematismul su$letului"ărănesc, despre lipsa conştiin"ei. 8a $i, în sc#imb, de acord autorul cu$i i l i 9 5ăli i i ă i ă l i : î i


2/269

morale, iar "ăranul se raporteaă la idei ma!ore precum adevăr, istorie,timp. 0e altminteri, timpul $unc"ioneaă ca supratemă a romanului,guvernând societatea şi individul . Scrierea debuteaă sub auspiciile unuitimp care 2avea cu oamenii nes$ârşită răbdare4, 2$ără con$licte mari4,sugerând ec#ilibrul dintre ;impul Istoric , ugurlan,=o"og#ină şi altele. ersona!ele, deşi distincte, creeaă impresia că suntipostae ale aceluiaşi individ - >ăranul Român. isică, dornic de a3şi sporiaverea e copleşit de puderia de copii =o"og#ină e "ăranul atins de boală,>ugurlau , mereu întunecat,3 "ăranul întors către pământ =ălosu sau7ristide sunt cei avu"i. 0acă, predominant, primul volum urmăreşte unsingur plan narativ principal3$amilia Morome"ilor3, al doilea volumdevoltă două $lu1uri epice ai căror eroi sunt satul şi, respectiv, NiculaeMoromete. 5a te#nici narative utiliate se remarcă decupajul %primul

volum+, baat pe însumarea unor scene simbolice care contureaă pro$ilul persona!ului principal, şi tehnica rezumativă %al doilea volum+. Nara"iuneacurge lent, $ără gesturi bruşte, autorul apelând cu predilec"ie la te#nica$ocaliării interne %viiune 2avec4+, centrată îndeosebi pe Ilie Moromete.La un moment dat, romanul pare să $ie al unui singur persona! care îşigândeşte cartea - Ilie Moromete. Lumea romanească pare dimensionată în$unc"ie de puterea min"ii protagonistului - el are iuia timpului rabdator, elcrede în lumea organiată după legi imuabile , pe care el le domină ca stilnarativ, se remarcă două registre - unul personal naratorului %cu limba!

elevat, dar bine "inut sub control+ şi unul similar persona!elor, cândnaratorul adoptă 2masca4 "ăranului, împrumutându3i limba!ul, pentru acrea impresia verosimilită"ii


3/269

dovedeşte $aptul că scriitorul şi3a conceput literatura ca o modalitate de arosti adevărul despre condi"ia umană, avertiând asupra prime!diei deani#ilare a pesonalită"ii umane de către un sistem aberant. /n acest sens,deşi romanul păstreaă coordonatele unei proe realiste %tema, tipuri de

persona!e, veridicitatea+, aten"ia proatorului este canaliată nu atât spre omonogra$ie specială, rurală, cât spre o 2monogra$ie4 interioară,

psi#ologică.;ema crea"iei o repreintă surprinderea procesului de

destrămare a gospodăriei "ărăneşti în perioada de dinaintea celui de3aldoilea răboi mondial %I volum+ şi după intruiunea $ormelor socialiste %alII3lea volum+, într3un conte1t istoric necru"ător. /n esen"ă, destinul tragical gospodăriei rurale este ec#ivalent cu însăşi condi"ia dramatică a satuluiromânesc. rin urmare, titlul romanului, concretiat într3un substantiv

propriu cu sens colectiv este o $ormă $amiliară de adresare, sugerând temaoperei, întrucât $amilia Morome"ilor devine un simbol al ruinării satului detip ar#aic.

?i1ându3şi spatiul diegeei în satul Siliştea39umeşt , din5âmpia 0unării, construindu3şi eroul după tiparul moral al tatălui, Marin

reda creeaă în spiritul verosimilită"ii de tip realist . 5u acestea, viiuneasa asupra persona!ului şi a lumii pe care o simbolieaă rămâne utopică şiromantică. 7utentic Socrate rural, Moromete are conştiin"a $aptului că el ,ca "ăran , nu va pieri , iar menirea lui este aceea de a lupta pentru esen"a$iin"ei sale - 2până în clipa din urmă omul e dator să "ină de rostul lui, c#itcă rostul acesta cine ştie ce s3o alege de el ...4.

5ea dintâi scenă relevantă a primului volum îl ipostaiaă, dealt$el, într3un pater familias intransigent, care consideră că menirea sa esteaceea de a păstra $amilia unită.


4/269

rolului atribuit $emeilor în $amilia rurală . 0oar 2Moromete stăteadeasupra tuturor4, 2stăpânind cu privirea pe $iecare4, putând 2să se mişteîn voie4, remarci elocvente din perspectiva conturării $igurii unei $iin"econvinse de semni$ica"ia e1isten"ei sale.

A altă scenă relevantă, anticipând declinul $amilieiMorome"ilor, constă în tăierea salcâmului @ simbol al perenită"ii unei lumi%satul+ şi al $iin"ei %"ăranul+. 0evoltată pe două planuri %tăierea arboreluişi plângerea mor"ilor în cimitir+, scena antropomor$ieaă copacul devenit2trup %6+ ucis4. 271is mundi4 al universului patriar#al, 2dublu vegetal4 alomului %


5/269

universul rural guduit de sistemul său tradi"ional. M. reda surprindestarea de anomalie, pierderea răbdării, dilatarea monstruoasă şi autoritarăa Istoriei , care curmă !ocul specula"iilor istorice %2cenaclul4 din poiana luiIocan+ ilustrând o nouă şi crudă realitate. 0ouă momente cronologicsuccesive convulsioneaă via"a satului - re$orma agrară din CD( şisocialismul aplicat agriculturii %CD'+. Liniştii înşelătoare din primul volumi se opune e1ploia temporală ce s$armă modul de e1isten"ă tradi"ional.;e#nica reumativă la care apeleaă scriitorul presupune selec"ionareaevenimentelor, digresiuni temporale, tocmai pentru că autorul nu maiempatieaă cu 2noul4 sat. 5ele mai multe dintre personalită"ile literareale primului volum intră în umbră - comuna părea 2o groapă $ără $und dincare nu mai încetau să iasă atâ"ia necunoscu"i4 %Edrocan, Auăbei, Isosică,9iugudel iau locul lui 5ocoşilă, isică, >ugurlan sau =o"og#ină+. Istoriavicleană este cea care îndreaptă satul către o evidentă disolu"ie, iar acestaeste motivul pentru care însuşi Ilie Moromete este abandonat de cătreautor în mare parte în al doilea volum 2Mi se pare că Ilie Moromete numai poate !uca rolul principal în evenimentele ce urmeaă4 declarăscriitoul care în"elege că persona!ul nu mai este repreentativ pentru satul

socialist. e de altă parte, se impune Niculae Moromete, $iul cel mic al

lui Ilie Moromete ,a cărui îndreptare către lumea ,,învă"ăturii4 va însemnaun nou eşec pentru tată .Sim"ind organic că este "ăran şi acesta este rostulsău şi al descenden"ilor lui , Ilie Moromete se opune dorin"ei $iilor de ades$ide destinul lor de "ărani , care ,implicit ,conduce la destrămarea$amiliei .Resemnat în ratarea trăită prin $iii mai mari ,Ilie Morometeîncearca să3i $acă pe plac $eciorului mai mic cu gindul de a nu3l pierde caşi pe ceilal"i ,în po$ida $aptului că ştie adevărul-câtă vreme copiii lui vor

ac"iona împotriva destinului menit nu vor cunoaşte decât eşecul .


6/269

blânde"e ,dar totodată cu gravitate şi #otărâre .


7/269

"ăranului este s$âşietoare, dar îşi scuă copilul pentru că e lipsit dee1perien"a vie"ii %2nu s"ie ce ştim noi4+.

Ilie Moromete se prăbuşeşte treptat în volumul al doilea subasediul noii lumi, în care istoria se lă$ăie în #aina demagogiei şi a

proclama"iilor scrise oratori ad3#oc, şedin"e, compuneri citite la bisericăsau la răspântii, gaetă de perete în mi!locul ariei, toate ridiculiate deMoromete şi de reda. /n acest spa"iu I. Moromete devine anacronic, însăeroul, în po$ida distrugerii sale %este părăsit de copii, de nevastă+ continuăsă creadă în principiile sale. 20e la Moromete până la etrini, persona!ullui reda nu înceteaă să dialog#ee cu istoria4 a$irmă e1egea %MonicaSpiridon+, iar esen"a acestui persona! este tocmai bogata via"ă interioară,$irea re$le1ivă, melancolia generată de #iatusul între lumea proiectatăidealist şi realitatea agresivă .5u toate acestea, persona!ul nu îşiabandoneaă 2creul4, iar noutatea adusă de reda prin eroul său estecopleşitoare - un "ăran adevărat este victima unei crie de conştiin"ăautentice el apar"ine categoriei de persona!e care pot $i uşor rănitesu$leteşte, dar care îşi păstreaă inocen"a, c#iar dacă intră în situa"iiinsolubile.%S.Marian+


8/269


9/269

SIMBOLISMUL

Simbolismul este curentul literar ce se manifesta la sfarsitulsecolului al XIX-lea ca reactie impotriva parnasianismului si


10/269

sonde"e #ecunoscutul. $ui Mallarm %i apartine si celebrul dicton „suggérer voilà le rêve!” („a sugera este visul!”), prin care poetii sedeclara adeptii conturarii unui cod prin care sentimentele si ideilesa nu mai fie e&primate direct, ci su'erate. (n alt precursor alsimbolismului este )aul *erlaine, care, impreuna cu +rthurimbaud, anticipea"a vi"ionarismul simbolismului, considerand capoetul este un vi"ionar care „vede nevăzutul şi aude neauzitul” $eslettres du voant/. Se sublinia"a faptul ca poetul se abandonea"aunei forte inspiratoare care vine din adancul inconstientului, ideeconcreti"ata in formula „Je est un autre”. 0otodata, poe"ia esteconsiderata mu"ica, iar cuvintele lui *erlaine devin, ulterior, mottoal simbolistilor „De la musique avant tout cose”. +pare o definire apoetului care compune o astfel de poe"ie, un poet nelinistit, revoltatsi blestemat („e "o#te maudit”).

Manifestul estetic prin care simbolismul este subliniat in mod oficial,

apartine lui 2ean Moras, aparut in septembrie 1886, in suplimentulliterar al revistei $e 3i'aro si intitulat $e smbolisme. In 'eneral, sevorbeste despre doua scoli simboliste Decaden4a, respectivSimbolismul pur, adesea interpretate drept fa"e succesive, chiarsincrone la un moment dat ale aceleiasi miscari5 diferenta ar constain faptul ca Decaden4a repre"enta latura afectiva an'oasa,nevro"a, spleen-ul/, pe cand Simbolismul pur pe cea intelectuala.

Căi de realizare a sugestiei

1. Simbolul - nu este inventat de catre simbolisti, ci provine din'reaca smbolon semn/, dar meritul simbolistilor esteacela de a-l fi transformat intr-un principiu indispensabil.

• Simbolul repre"inta un semn ima'ine, obiect concret,

cuvnt, cifr9/ care su'erea"a un continut abstract idee,concept/.

• Despre simbol, Mircea :liade afirm9 ca are drept functiereintegrarea omului $n totalitatea sacră” )entru en


11/269

♦ :&emplu plumb metal 'reutate, ap9sare

e&isten4ial9


12/269

• De la omul de 'eniu nefericit se a!un'e la poetul blestemat

(„le "o#te maudit”)*

• #atura, iubirea, istoria ca teme romantice si totodata,

universuri compensatorii pentru eul romantic, devin lasimbolisti defuncte5 pe de alta parte, toate peisa!ele surprinsesunt proiectii ale sufletului "buciumat al eului liric simbolist.

0eme simboliste• Moartea, solitudinea5

• >oncordanta intre de"a're'area universului si prabusirea

launtrica5

• #evro"a, starea de spleen, alienarea, suferin4a.

Motive simboliste

• +pa ca factor distructiv/5 plnsul („il "leut dans mon coeur” +

,aul -erlaine)*

• ;olul, parcul, oraBul spatii claustrante/5

• ?oala, an'oasa5

• )9s9ri tanatice corbi, cobe/5

• >ulorile albul, ne'rul, roBul, violetul/5

• Instrumentele clavir, pian, flaBnet9/.

Obs.: +tentia simbolistilor se deplasea"a e&clusiv asuprasu'estiei, in dorinta de a recupera acea ma'ie ori'inara acuvantului, aspiratie ce va caracteri"a intrea'a evolutie a poe"ieiulterioare moderniste, neomoderniste, postmoderniste etc./. >9

su'estia este conditia esentiala a artei se arata in cre"ul rostitde Mallarm „ numi un o/iect $nseamnă a su"rima trei s'erturi


13/269

>aracteri"andu-se prin preferinta pentru stari delirante saumacar de confu"e punctele de suspensie amplifica starile dederuta ale eului simbolist/, simbolismul european se situea"a inavan'arda modernismului, inscriind lirica pe directia rupturii cutraditia prin re'andirea unor teme si desprinderea de mi!loacelede e&presie incetatenite.

Simbolismul românesc

In spatiul literaturii romane se discuta despre patru etape in evolutiasimbolismului

1. )erioada estetico-teoretic9 apro&. 188/


14/269

MacedonsFi este preocupat de stil si pro"odie, fiind autorulprimului poem in vers liber din literatura romana hinov. Meritul luiMacedonsFi este, totodata, de a-i fi reunit pe cei mai importantisimbolisti in cadrul cenaclului sau Gtefan )etic9, Dimitrie +n'hel,;eor'e ?acovia.

Din 1E apare revista *ia4a nou9 condusa de Jvid DensuBianu.+ceasta promovea"a o directie pseudo-simbolista, intrucat sunt

ne'ate o serie dintre principiile curentului, preponderenta fiindtematica citadina. :ste vorba despre un simbolism e&terior, al caruirepre"entant important este Ion Minulescu, de remarcat fiindtehnicile si motivele cultivate repetitiile, mira!ele departarilor,tristetea.

!erezentan"i:

• 3ran4a ?audelaire, *erlaine, imbaud, 2. $a 3or'ue, Maurice

$aurina, )aul >laudelle

• +n'lia Jscar Kild, 3rancis 0homson, Killiam Leats

• Spania Mi'uel de (namuns

• usia +ndrei ?el%i


15/269

#lumb

de 3eorge 4acoviaepere %n interpretare

)oe"ia „,lum/” deschide volumul de debut al lui ;.?acovia, dand si titlul acestuia, te&tul fiind redactat anterior1E/ si publicat in revista $iteratorul, primul volum alscriitorului aparand mult mai tar"iu 1E16/. Destinatia speciala

pe care i-o acorda ;. ?acovia si faptul ca te&tul repre"inta osinte"a de teme si motive simboliste evidentia"a caracterul dearta oetica al acestei creatii.

+dept al principiului analo'iilor, al cultivarii simbolurilorsi al mu"icalitatii drept cai de reali"are a su'estiei promovate desimbolisti, ?acovia re"uma tema si caile su'estiei chiar in titlulpoe"iei. +stfel, ca simbol, urmarind raportul concret-abstract,

@plumbulA este un metal, su'erand o multitudine de caracteristicisufletesti ca metal apartinand anor'anicului, e&prima lipsa vietii5ca metal tare, poarta conotatia duritatii si a 'reutatii in sensulapasarii e&istentiale faptul ca plumbul este si metalul folosit lasi'ilarea sicrielor su'erea"a claustrarea, imposibilitatea de atranscede limitele impuse, anticipandu-se si tema mortii/. )rinprisma principiului analo'iilor, acest metal poate fi interpretat siprin cromatismul intrinsec, su'estia vi"uala a nuantei de 'ri

inducand sentimentul monotoniei si al melancoliei continue. Deasemenea, mu"icalitatea cautata de simbolisti este obtinuta la


16/269

catrene, transformandu-se, astfel, in laitmotiv. +vand in vederemarturisirea lui ?acovia, simbolul isi multiplica sensurile

„5iecărui sentiment $i cores"unde o culoare. cum $n urmă mao/sedat gal/enul& culoarea deznăde%dii... $n "lum/ văd culoareagal/enă 6...7 ,lum/ul dă "reci"itat gal/en... su'letul ars e gal/en.3al/enul e culoarea su'letului meu 6...7 ,lum/ul a"asă cel maigreu "e om. 5or0a lui ma a"ăsat "nă la distrugere.”

Tema 'enerala, e&plicita sau implicita in fiecare dintrepoe"iile lui ?acovia, este %nsin'urarea, ca proces perpetuat alunui eu liric ce nu incetea"a a se i"ola de lume, simultanrevoltandu-se impotriva mediocritatii acesteia. )rin urmare, caderivat tematic apare moartea, insa nu in aceptia romantica, cica sentiment trait de fiinta a carei e&istenta pare aprioric anulata.Din acest motiv, anuntata prin conotatia simbolului inclus in titlu,aria semantica a e&tinctiei domina arhitectura te&tului, atat

formal, cat si conceptual este vorba despre substantivele-simbol „sicrie”& „cavou”& „coroane”& „mort”& precum si de verbul „adormi” ale carui semnificatii thanatice, romantice se pastrea"a/5ad!ectivul-epitet, „'unerar vestmnt” , si adverbul-epitet, „dormea$ntors amorul” , confi'urea"a acelasi spatiu al incremenirii, almortii nu atat fi"ice, cat al unei aneste"ieri spirituale.

De obicei, potrivit aceleiasi tehnici a corespondentelor,fiecare poe"ie a lui ?acovia propune doua lanuri cel e&terior,urmat de cel interior, e&terioritatea de'radata su'erandintimitatea 'andurilor si a starilor decadente ale unui sufletblestemat. Inversiunea din primul vers care asa"a predicatul

„dormeau” in po"itia initiala, avand drept subiect substantivul „sicriele”& evidentia"a un intre' univers atins de aripa mortii caabolire a constiintei umane, de fapt. :pitetul „(dormeau) adanc”su'erea"a somnul profund al unei umanitati alterate, iar re'imulimperfectului tradea"a neputinta lumii de a se abstra'e acesteistari de letar'ie continua. Ideea uniformi"arii morti tentaculareeste evidentiata prin cultivarea polisindetonului datorita caruia


17/269

e&terior primesc ca determinant epitetul „de "lum/” amplificandtrairea sentimentului mortii universale. $inia de pau"a utili"ata lafinalul versului al doilea simetric cu celalalt catren/ reali"ea"atran"itia dinspre e&terior spre interior eul liric apare e&plicit,definindu-si conditia solitudinea („stam singur $n cavou”).

De"echilibrul eului liric este su'erat tot printr-ocorespondenta, le&emul „vnt” constituindu-se intr-un simbol al

nesi'urantei interioare. +tra'e atentia, in ultimul vers, utili"areaverbului „scr0iau” , deposedat de re"onanta armonioasaeminesciana. :ste vorba aici depre acea mu"ica ideala,interioara, cautata de simbolisti, al carei efect, este recunoscutla nivelul psihicului, atat al eului simbolist, cat si al receptorului.Su'estiile auditive perturba fiinta in lirica bacoveniana care esteo poe"ie a disonantei, mu"ica este psihedelica, ceea ce l-adeterminat pe #. Manolescu sa afirme ca „instinctul melodiosului

este a/sent la 4acovia”. Subiectul verbului predicat „scr0iau”apartine aceluiasi re'istru semantic al mortii, substantivul

„coroanele” insotit de determinantul „de "lum/” accentuandmu"ica funesta perceputa de catre eul simbolist, ancorat intr-olumea e&terioara, proiectie, de fapt, a sinelui.

+ doua strofa ramane in planul interior propus definalul primului catren prin metafora-simbol „amorul meu de

"lum/”. Simbolul poate fi interpretat bivalent pe de o parte, seinvoca tema iubirii defuncte pre"ente in intrea'a lirica simbolista,iar epitetul „$ntors” trimite spre interpretarea potrivit superstitiilor,identificata, de altminteri, si de $ucian ?la'a („ 'i $ntors$nseamnă a 'i cu 'a0a s"re moarte”)* ideea mortii este reiterataprin verbul „dormea” predicat ce intra in relatie cu subiectul

„amorul de "lum/” /, in felul acesta, iubirea fiind reificataanulata/. )e de alta parte, sinta'ma „amorul meu de "lum/” poate fi anali"ata prin focali"area pe ad!ectivul posesiv „meu” cao e&presie a e'oului la randul lui anulat sub imperiul unei lumiincapabile sa constienti"e"e creatorul unicitatea dar tolerand si


18/269

este disperarea fiintei careia i se refu"a obstinant cu %nverBunare/ sansa iubirii, fie este de"nade!dea 'enerata deneputinta re'asirii sinelui pierdut. Din nou, afirmatia lui #.Manolescu vine sa sustina aceasta dramatica dedublare aaeului poetic bacovian care nu numai ca nu se identifica inlumea in care a fost dat sa traiasca, dar nici nu 'aseste calereconcilierii cu sine insusi „,oetul se "riveşte din a'ară şi "esine ca "e un o/iect... $n "oezia lui 4acovia nu esistă decto/iecte.” +stfel se traduce semnificatia versului „stam singurlngă mort 6...7 şi era 'rig”. Substantivi"at, participiul ad!ectival

„lngă mort” propune perspectiva iubirii imposibile sau a fiinteianeste"iate careia ii este imposibil sa se impace cu sine,osciland intre lumi care o respin'. Sen"atia or'anica a fri'ului seconcreti"ea"a tot intr-un principiu al analo'iei pentru ca simetricvantului de"echilibrat din primul catren/ ii corespunde acuman'oasa celui caruia pare sa-i fie predestinata o vesnicasolitudine („stam singur”).

Metafora finala a ,,aripilor de plumb @ asociata semantic verbului,su'erea"a "borul frant, speranta convertita in de"ilu"ie, pentruca eului liric simbolist nu i se permite niciun universcompensatoriu natura, universul e&terior sunt intr-o perpetuade'radare, iubirea ramane un vis imposibil, sinele pare definitivpierdut, de aceea solitudinea, cosmarul, alienarea devin starile

e&terne ale poetului refu"at de toti si, mai ales, de el insusi.


19/269


20/269

Raportul realitate-fictiune in nuvela istorica„Alexandru Lapusneanul”

Literatura este considerata o lume a $ictiunii, a inventiei si aimaginatiei. Apera literara autentica repreinta un act de trans$igurare arealitatii, de re3creare a cesteia din perspectiva viiunii autorului si aintentiilor sale. In general, o opera literara isi propune sa ilustree oanumita viiune a scriitorului asupra realitatii, pentru ca, asa cum relevaMario 8argas Llosa, 2?ictiunea nu este viata traita, ci alta viata, inventatacu materialele o$erite de prima si $ara de care viata adevarata ar $i maisordida si mai saracacioasa decat este.4 Realitatea este punctul de plecare

al oricărui demers creator, $elul în care este ilustrată în te1tele narative$iind in$luen"at de estetica literară, de modalită"ile narative adoptate şi deinten"iile autorului cu privire la $inalitatea actului creator.

5aracterul $ictiv al literaturii nu poate $i demonstrat $ara re$erire laconceptul de 2mimesis4. In perioada antica, arta insemna imitarearealitatii. In conceptia lui 7ristotel, imitatia constituie o 2virtute4, iarliteratura realieaa o imitatie care patrunde mai adanc in esenta realitatiidecat istoria. H0atoria poetului4, spune 7ristotel, 2nu e sa povesteascalucruri intamplate cu adevarat, ci lucruri putand sa se intample in

marginile verosimilului si ale necesarului4. 0e aceea, literatura estemenita sa in$atisee universalul, iar istoria particularul. rin urmare,conceptul de mimesis nu inseamna o copie $otogra$ica a naturii, ci otrans$igurare artistica al carei imbold il constituie realitatea, $ictiunea $iindgenerata de lumea incon!uratoare, careia scriitorul nu i se poate sustrage.

Nuvela 27le1andru Lăpuşneanul4, a lui 5ostac#e Negrui, apare laIaşi %&DJ+, în primul număr al revistei 20acia literară4, inaugurând seriaoperelor de inspira"ie istorică în literatura română. Apera a constituit oremarcabila con$irmare a mani$estului estetic al romantismului românesc,

sintetiat în articolul programatic 2Introduc"ie4, elaborat de catre Mi#ail:ogălniceanu. 5ostac#e Negrui valori$ică in aceasta nuvela in$orma"iilecuprinse în cronicile moldovene realiand o crea"ie clasică prin


21/269

Nuvela istorica reconstituie epoci din civiliatia umana, ast$el incatscriitorul devine un 2mueogra$4 care restaureaa o 2mostenire culturala4,$olosind o documentatie bogata %cronici, marturii, documente de epoca,$olclorul national+. 0esi principala sursa de inspiratie pentru nuvela lui

Negrui o constituie istoria, scriiitorul realieaa o opera maiestuoasa,$ara a elimina imaginarul artistic in crearea unor situatii concrete,

persona!e, con$licte, care sa asigure autenticitatea relatarii si credibilitateanaratorului.

aseismul istoric repreinta una dintre caracteristicile omuluiromantic, dominat de nostalgia originilor, dar si de constiinta nationala.rin urmare, scriitorul incearca sa personaliee spiritul poporului roman,reinterpretand anumite evenimente tragice ale istoriei medievale romanestisi reconstituind portretul monar#ului controversat 3 7le1andruLapusneanu. In $ond, actul scrierii in nuvela istorica este o 2restitutio in

parte4, structurata pe o relatie osmotica real3imaginar. 5reatia succedadocumentatiei si analiei, scriitorul a$landu3se in ipostaa etnogra$ului,

prin detaliile vestimentare, ar#itecturale, descrierea cutumelor, amentalitatilor sociale si politice ale epocii medievale. Registrul ar#aic si

regional nuanteaa temporalitatea istorica, solicitand talentul proatorului, pentru a evita proli1itatea mesa!ului artistic, a$lat in situatia de a se adresaunui receptor contemporan 2discursului4 epic, dar caruia trebuie sa3iinduca viiunea trecutului indepartat al 2istoriei4 narate.

7st$el, ca urmare a articolului programatic 2Introductie4, apare sinuvela lui Negrui @27le1andru Lapusneanul4, in care scriitorulurmareste evocarea unei perioade din istoria Moldovei @ reactualiareaultimilor cinci ani de domnie a lui 7le1andru38oda %&()D3&()'+. Inelaborarea te1tului, autorul valori$ica atat in$ormatii din cronica lui

9rigore Urec#e, cat si din cea a lui Miron 5ostin. 0in 2Letopisetul ;ariiMoldovei4 de 9rigore Urec#e, sunt preluate in$ormatii din capitolelelegate de a doua domnie a lui 7le1andru Lapusneanu, $igura domnitorului$iind literaturiata. Negrui respecta in general adevarul istoric, comitandinsa unele inadvertente sau incongruente istorice voluntare %licenteistorice+ si uneori preluand anumite e1presii $olosite de cronicar, precum-20e nu ma vor, eu ii voiu pre ei, si de nu ma iubascu ei, eu ii iubascu predansii, si tot voiu merge, ori cu voie, ori $ara voie4.


22/269

viu, cu topoara l3au $acut $arame64+, in vremea lui 7le1andru Ilias,serveste autorului ca punct de plecare pentru scena mortii vorniculuiMotoc. rocedand ast$el, nuvelistul potenteaa impresia de veridicitate sigaseste o reolvare tragica in deplin acord cu logica evenimentelor.

Momentul revenirii lui Lapusneanu in Moldova pentru a3si recuperatronul este preentat succint in cronica lui 9rigore Urec#e. /ntors înMoldova cu a!utor străin, 7le1andru Lapusneanu este intampinat la #otarde patru boieri @ Spancioc, Stroici, 8everi"ă şi Mo"oc 3 , care il in$ormeaaca 2norodul4 nu il vrea si ii cer sa se intoarca de unde a venit. 7$irmandu3si #otararea de a3si recapata tronul, Lapusneanu da dovada de $ermitate side tarie de caracter. Un $ragment al acestei replici devine motto3ul primei

parti a nuvelei- 2 0acă voi nu mă vre"i, eu vă vreu64.


23/269

Ulterior, scena discutiei cu doamna Ru1anda este pro$und originala.Interventia domnitei este timida si determina o reactie violenta a sotului,care 2duce mana la !ung#er4. Stapanindu3se, domnitorul ii promite un2leac de $rica4. 5a structura su$leteasca, domnita Ru1anda este creatiascriitorului, pentru ca, desi este un persona! atestat istoric, nu este

preentat de cronica lui Urec#e. 5ele două persona!e, ale căror trasaturi secreioneaa prin antitea, sunt menite sa in$atisese opitia angelic @demonic, speci$ic romantica. =landa, induratoare, doamna pare a $i, întoate, opusul lui Lapusneanu. Sotie si mama devotata, 0oamna a tarii sidescendenta din neam de voievoi, doamna Ru1anda este un om cu sim"uldatoriei. Lesina in $ata piramidei de capete, dar nu intervine activ intreburile domniei decat atunci cand cel ce3i este so" pare sa3si $i pierdutratiunea devenind o amenintare pentru toti cei din !ur si, mai ales, pentru$iul sau si viitorul voievod.


24/269

noul nostru domn şi pre cel vec#i, 0umneeu să3l ierte şi să te ierte şi pretine.4. Interventia acestui persona! episodic este #otaratoare pentru $i1areadestinului domnitorului. Ipocrit si disimulat, mitropolitul o s$atuiesteindirect pe doamna Ru1anda sa3si ucida sotul, lasandu3i impresia ca aabsolvit3o de vina. Imoralitatea mitropolitului este insa evidenta.

Ultimul episod, cel al mortii prin otravire a lui Lapusneanu, seconstituie ca denodamant al nuvelei. Scriitorul apeleaa din nou lami!loace speci$ice genului dramatic- narare prin repreentare, dialoginsotit de notatii care surprind gesturile, mimica, 2!ocul scenic4 al

persona!elor. Scena con$runtarii $inale dintre domn si boierii Spancioc siStroici, preenti la agonia dusmanului lor, are o culoare romanticaevidenta- 2 Spancioc, scotand cutitul din teaca, ii desclesta cu var$ul luidintii si ii turna pe gat otrava ce mai era in $undul pa#arului 6O @ Invata amuri, tu care stiai numai a omori4. 0enodamantul actiunii nu coincideinsa cu $inalul operei. 7cesta concentreaa intregul si ii apartinenaratorului omniscient, care $ace legatura dintre timpul cronicii si timpulcititorului %timpul diegeei si timpul relatarii + - 27cest $el $u s$ârşitul lui7le1andru Lăpuşneanul, care lăsă o pată de sânge în istoria Moldovei.4.

Modi$icările aduse modelului cronicăresc sunt e1plicabile prin$inalitatea urmărită- cronicarii urmăresc consemnarea $aptelor şievenimentelor istorice cât mai $idel. Negrui este creator de literatură, iaraceasta presupune metamor$oarea personalită"ilor atestate istoric, în

persona!e literare. Interventia scriitorului in prelucrarea materialuluiistoric este !usti$icata din mai multe perspective- etica @ ilustreaa e$ectelenegative ale unei domnii autocrate, deumaniarea sub impulsul patimiirabunarii sociala @ determinismul social si politic estetica @ structura

persona!ului de e1ceptie, spectaculosul, convertirea cititorului in

participant la istoria narata.

Alexandru Lapusneanul !de "ostac#e $e%ru&&i

$uvela istorica de factura romantica

') '$R*+"R .


25/269

literare, in !urul unor reviste si a unor personalitati care si3au asumat rolulde indrumator cultural si literar in epoca. In perioada pasoptista %&PJ3&)J+, Mi#ail :ogalniceanu are rolul de promotor al $enomenuluicultural3literar, iar revista al carei program literar orienteaa literaturatimpului este Q 0acia literara , in care se publica opere ale celor maivalorosi scriitori ai vremii - 5ostac#e Negrui, 8asile 7lecsandri,9rigore 7le1andrescu s.a. In primul numar al revistei iesene, M.:ogalniceanu publica articolul3programatic Q Introductie , consideratmani$estul literar al romantismului romanesc. In cadrul articolului a1at peevidentierea necesitatii unei literaturi originale si nationale, :ogalniceanuindica anumite surse de inspiratie in con$ormitate cu speci$icul national sicu estetica romantica. Scriitorii sunt indemnati sa se inspire din trecutulistoric, din $rumusetea peisa!elor si din valoarea $olclorului, a traditiilor sia obiceiurilor romanesti. roator al perioadei pasoptiste, 5. Negrui pune baele literaturiinationale originale prin publicarea unor serii de povestiri si nuvele de odeosebita valoare. In anul &DJ, apare in revista H0acia literara4 nuvelaH7le1andru Lapusneanul4, aceasta $iind inclusa ulterior in volumul

Hacatele tineretelor4%&(*+, alaturi de alte te1te narative de inspiratieistorica precum H7produl urice4, HSobiesi si romanii4, HRegele olonieisi domnul Moldovei4. Scrierea repreinta prima nuvela istorica dinliterature romana, $iind o capodopera a speciei si un model pentru autoriicare au cultivat3o ulterior. ublicata in perioada pasoptista, nuvelailustreaa doua dintre cele patru idei $ormulate de :ogalniceanu inaticolul3program HIntroductie4- promovarea unei literaturi originale siinspiratia din istoria nationala.

'') "PR'$/.

A) "aracteristici nuvela 0

Apera literara H7le1andru Lapusneanul4 este o nuvela istorica de$actura romantica. Specie a genului epic in proa, nuvela se remarca

printr3o constructie riguroasa, avand un $ir narativ central, dinamiat insade con$licte puternice , conduse spre un punct de culminatie si spre

denodamant. 7ctiunea este, asadar, concentrata, interesul epicdeplasandu3se dinspre actiune spre protagonistul care domina prim3planul.Intr un spatiu diegetic relativ restrans nuvela urmareste destinul unui


26/269

impunand perspectiva obiectiva a unui narator omniscient si creandaparenta de verosimilitate a $aptelor narate.

5aracteristicile acestei specii sunt ilustrate in mod riguros de nuvelaQ 7le1andru Lapusneanul redactata 5. Negrui. In primul rand, seremarca titlul operei, care situeaa in centrul naratiunii persona!ul ce

polarieaa interesul epic si mesa!ul operei, erou literar de marecomple1itate. In al doilea rand, se observa dimensiunile relativ ample alete1tului, concretiate in cele patru capitole, marcate prin intermediulmotto3urilor. 5adrul narativ se evidentiaa prin mobilitatea crono3spatialadevoltata- timpul naratiunii este cel real, istoric, actiunea des$asurandu3se

pe parcursul a cinci ani %cea de3a doua domnie a lui 7le1andru 8oda&()D3&()'+, iar timpul nararii este ulterior %imper$ectul si per$ectul simplualternand cu mai mult ca per$ectul, in caul secventelor retrospective+ spatiul ales alcatuieste un decor romantic, in$atisand diverse regiuni aleQ Moldaviei medievale 3 cortul din dumbrava de la ;ecuci, palatuldomnesc din Iasi si mitropolia, iar in ultimul capitol @ cetatea domneascade la Totin.

0e asemenea, in cadrul nuvelei, se disting comple1itatea narativa si cea

caracterologica, mai ales in caul persona!ului principal. Naratiunea este#eterodiegetica, naratorul relatand la persoana a III3a, iar perspectiva $iind,in general, obiectiva. ;enta pronuntat retorica a discursului auctorialgenereaa insa si o atitudine romantica de implicare subiectiva, evidenta

prin comentariile e1plicative sau anticipative %Q ca sa traga inimilenorodului , Q se cunostea ca mediteaa vreo noua moarte +, prindenotative %Q Motoc, silindu3se a rade ca sa placa stapanului, simtea parulburlindu3i3se pe cap + sau epitete cali$icative %Q cuvantare desantata ,Q uratul caracter , Q marsav curtean +, cat si prin meta$ora din $inalul

operei %Q o pata de sange in istoria Moldovei +. In opera lui Negrui,subiectul e construit prin alternanta planurilor narative, care devoltaintamplari pline de tensiune sau rasturnarile spectaculoase de situatie @uciderea boierilor, ravratirea multimii, uciderea lui Motoc, complotul siotravirea lui Lapusneanu. 0in punctul de vedere al constructiei

persona!elor, se remarca protagonistul, e1ponentul tipologiei tiranului, persona! alcatuit maiestuos din Q lumini si umbre , $iind un cumul dede$ecte, dar si de calitati.

1)"aracteristici nuvela istorica 0Scrierea este o nuvela istorica pentru ca este inspirata din trecutul


27/269

documente de epoca, $olclorul national+. In opera sa, 5. Negruivalori$ică in$orma"iile cuprinse în cronicile moldovene, realiand o crea"ieclasică prin sobrietatea construc"iei, prin pregnan"a caracterelor şi prinvigoarea con$lictelor. In elaborarea te1tului, autorul prelucreaa atatin$ormatii din cronica lui 9rigore Urec#e, precum si din cea a lui Miron5ostin. 0in 2Letopisetul ;arii Moldovei4 de 9rigore Urec#e, sunt preluatein$ormatii din capitolele re$eritoare la a doua domnie a lui 7le1andruLapusneanu, $igura domnitorului $iind literaturiata.


28/269

numeroase replici atribuite lui Lapusneanu, dar, spre deosebire decronicar, nuvelistul inlocuieste discursul naratorului, evidentiat de narare

prin relatare %stilul indirect+, cu cel al persona!elor, ce presupune narare prin repreentare %stilul direct+, con$erind te1tului o viiune scenica incare persona!ele 2prind viata4.

Apera 27le1andru Lapusneanul4 este o nuvela istorica, daroriginalitatea scrierii lui 5. Negrui reulta si din convergenta mai multorsubstraturi artistice, proatorul armoniand curente literare precumromantismul %elementele romantice predomina+, clasicismul, realismul sinaturalismul.

") rasaturi 2 nuvela romantica0


29/269

parte4, structurata pe o relatie osmotica real3imaginar. 5. Negruirespecta in general adevarul istoric, dar comite si unele licente istorice, ce

presupun trans$igurarea realitatii, in sensul ampli$icarii dramatismuluioperei. 5reatia succeda documentatiei si analiei, scriitorul a$landu3se inipostaa etnogra$ului, prin detaliile vestimentare, ar#itecturale, descriereacutumelor, a mentalitatilor sociale si politice ale epocii medievale.Registrul ar#aic si regional nuanteaa temporalitatea istorica, solicitandtalentul proatorului, pentru a evita proli1itatea mesa!ului artistic, a$lat insituatia de a se adresa unui receptor contemporan 2discursului4 epic, darcaruia trebuie sa3i induca viiunea trecutului indepartat al 2istoriei4 narate. 0e asemenea, spectaculosul nuvelei demonstreaa $actura romantica acreatiei artistice, care se remarca prin icerile memorabile %concentrate inmoto3uri- 20acă voi nu mă vre"i, eu vă vreu64, 20e mă voi scula, premul"i am să popesc şi eu64+, prin apelul la proverbe, icatori, citate

biblice sau $rae sententioase %2/ntoarce"i3vă şi spune"i celui ce v3autrimis, ca să se $erească să nu dau peste el, de nu vrea să $ac din ciolanilelui surle, şi din pielea lui căptuşeală dobelor mele4+. Retorica luiLăpuşneanu este un e1emplu de discurs romantic în care sunt $olosite

toate procedeele de oratorie tipic romantică- repeti"ia, grada"ia, interoga"iaşi e1clama"ia retorică, enumera"ia şi citarea %din te1tul biblic+ $olositădrept argumenta"ie.

5onstructia subiectului este speci$ic romantica, baandu3se pe gestulteatral %lovitura de teatru sau 2elementul surpria4 @ 5arlos =ausono-

piramida din capetele boierilor si scena lic#idării lui Mo"oc+ si penumeroase rasturnari de situatie, care accentueaa tensiunea operei.Scenele cutremurătoare tipic romantice ce e1ercită o $ascina"ie maladivăasupra celor din !ur- omorârea celor D* de boieri, aşearea capetelor

reteate sub $orma unei piramide, după rangurile boiereşti, moartea prinotrăvire a lui Lăpuşneanu %2Spancioc, sco"ând cu"itul din teacă, îidescleştă cu vâr$ul lui din"ii şi îi turnă pe gât otrava ce mai era în $undul

pa#arului4+, atitudini impresionante %2înva"ă a muri, tu care ştiai numai aomorî4+.

7ceste aspecte romantice $iind preponderente în te1t, considerăm căopera 27le1andru Lăpuşneanul4, apropiată de către 9. 5ălinescu, de2Tamlet4 %cu condi"ia ca limba română să $i avut circula"ie universală+,este, în primul rând, o nuvelă romantică.

+) lemente clasiciste0


30/269

motto. ?iecare scena repreinta o e1ploie a con$lictului, integrandu3secrescendo sau descrescendo in unitatea operei, dar avand si o oarecareautonomie. Unitatea celor patru capitole in marea compoitie a nuvelei serealieaa ec#ilibrat si deseori simetric. Intre episoade e1ista subtilelegaturi @ prima parte o prevesteste pe a doua prin amenintarea lui7le1andru Lapusneanu adresata boierilor %28oi mulgeti laptele tarii, darau venit vremea sa va mulg si eu pre voiF4+, iar pe a treia prin promisiunea$acuta lui Motoc %2Iti $agaduiesc ca sabia mea nu se va man!i in sangeletau, te voi cruta caci imi esti trebuitor, ca sa ma usurei de blestemurilenorodului4+. 7 doua parte a nuvelei o desc#ide pe a treia prin promisiuneadomnitorului ca3i va o$eri sotiei sale 2un leac de $rica4, anticipand ast$elscena uciderii boierilor si realiarea piramidei capetelor. 7 treia parte aoperei o anticipeaa pe a patra, prin amenintarea lui Spancioc, adresatavoievodului prin trimisii sai- promisiunea de a3l revedea pe Lăpuşneanuînainte de a muri. ;oate aceste 2desc#ideri4 %inlantuirea evenimentelor+ale te1tului realieaa legaturi ce trans$orma timpul real dintre cele patrucapitole %uneori masurabil in ani+, $acandu3l sa se topeasca intr3un timpartistic continuu %element speci$ic clasicismului+.

5ompoi"ia este de $actură clasicistă- sobră, ec#ilibrată, într3oar#itectura organiată în patru capitole, $iecare purtând un motto %motto3urile sunt considerate 2elemente de parate1tualitate4 de catre 9erard9enette+ care e1primă ideea substan"ei epice- I320acă voi nu mă vre"i, euvă vreu64 II327i să dai samă, 0oamnăF64 III325apul lui Mo"ocvrem64 I8320e mă voi scula, pre mul"i am să popesc şi eu64. 5ele

patru capitole urmeaă un ec#ilibru clasic, căci alterneaă con$lictele şi procedeele de e1punere sugerând ec#ilibrul clasic al unei compoi"iimuicale în care alterneaă ritmurile. Nuvela are o structură simetrică şi

un ec#ilibru solid atât în ceea ce priveşte ilustrarea evenimentelor, cât şidin perspectiva psi#ologiei şi tragismului persona!ului, ceea ce3ldetermină pe 8asile 7lecsandri să o numească un adevărat 2cap de operăde stil energetic şi de pictură dramatică4.

Simetria te1tuala este evidentiata prin relatia dintre incipit si $inal, carese remarca prin sobrietate, iar stilul lapidar se aseamana celui cronicaresc.aragra$ul initial reuma evenimentele care motiveaa revenirea la tron alui Lapusneanu si atitudinea lui vindicativa. Sunt utiliate $recventsubstantivele proprii, nume de domnitori, orase, tari, prin care este evocat

conte1tul istoric si politic al vremii- 2se inturna acum sa igoneasca prerapitorul ;omsa si sa3si ia scaunul, pre care nu l3ar $i pierdut, de n3ar $i$ost vandut de boieri4 ?raele $inale consemneaa s$arsitul tiranului in


31/269

Moldaviei. La monastirea Slatina, idita de el, unde e ingropat, se vede siastai portretul lui si al $amiliei sale4.

?actura clasicista a nuvelei este demonstrata si prin persona!ele carerespecta regula aristocratiei %clasicism elistist+, prin sentimentele nobile ceinsu$letesc aceste persona!e %domnita Ru1anda doreste incetarea$aradelegilor pe care le comite Lapusneanu Spancioc si Stroici suntanimati de un patriotism in$lacarat spre deosebire de interesele mesc#ineale celorlalti boieri.+, prin valorile morale promovate, prin limba!ul elevatsi prin conciia scrierii.

)lemente realiste0

5aracteristicile realiste ale te1tului se remarca mai ales prinverosimilitatea aspectelor preentate, naratorul reactualiand o perioadasangeroasa din istoria Moldovei. Redactarea se realieaa in baa

principiului veridicitatii, iar stilul sobru si impersonal releveaa naratorulomniscient, care relateaa din perspectiva #eterodiegetica. In preentarea$aptelor, se observa incercarea de obiectivare a naratorului, care este in

mare parte detasat $ata de evenimentele relatate, dar e1ista totusi uneleimi1tiuni ale vocii auctoriale, abateri de la obiectivitate si anumite parerisubiective- 2era groaa a privi aceasta scena sangeroasa4, 2Lapusneanul, acaruia oc#i scanteiara ca un $ulger4, 26ise acesta %Lapusneanu+, silindu3se a ambi4. rin aceste abateri, naratorul isi motiveaa 2realist4 opera%=oris ;omasevsi+, incercand sa incredintee, si alt$el decat prin culoarealocala, pe cititor de adevarul $aptelor preentate. 7lte elemente speci$ice realismului sunt- apelul la documente de epoca,acestea constituind sursa de inspiratie a nuvelei lui 5. Negrui, utiliarea

moto3urilor, considerate motive anticipative %ale actiunii+, atmos$eraepocii redata in paginile nuvelei %ierar#ii sociale si politice, spatiu si timpmedieval, detalii etnogra$ice, vestimentatie+, principiul estetic al moralei,

persona!ul principal $iind sanctionat in $inal pentru $aptele comise sicrearea primului persona! colectiv din literatura romana %2gloata4+.

3) lemente naturaliste0

In compoitia nuvelei 27le1andru Lapusneanul4 se evidentiaaanumite elemente de $actura naturalista, care implica e1agerarea realului.Naturalismul unor scene narative este dovedit prin violenta atroce si


32/269

psi#ologică sunt de3a dreptul în$iorătoare- priveşte cu cinism dintr3un col"măcelul, dându3i o satis$ac"ie totală priveliştea sângeroasă. 7poi, pro$itândde ravratirea norodului, Lăpuşneanu îl dă pe Mo"oc mul"imii, 2care serepei asupra lui ca o idră cu multe capete 6O şi într3o clipală îl $ăcu

bucă"i4, pedepsind ast$el un boier trădător, $ără ca sabia lui să se $i mân!itde sânge, aşa cum îi promisese. Naturalismul se intalneste si in scenaotrăvirii cutremurătoare, unde Negrui descrie în detaliu c#inurileîngroitoare ale domnitorului care 2se vârcolea în spasmele agoniei-spume $ăcea la gură, din"ii îi scrâşneau, şi oc#ii săi sângera"i se#olbaseră4, până când, în s$ârşit, 2îşi dete du#ul în mânile călăilor săi4,ast$el $iind pedepsit unul dintre cei mai sangerosi domnitori ai Moldovei.

4) Pre&entarea subiectului.

Naratiunea se des$asoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelornarative si a episoadelor. Respectand criteriul succesiunii temporale,

procedeul $ace ca ritmul naratiunii sa devina alert. 5apitolul I al nuveleicuprinde in primul rand, e1poitiunea @ intoarcerea lui 7le1andru

Lapusneanu la tronul Moldovei, in &()D, in $runtea unei armate turcesti siintalnirea cu solia $ormata din cei patru boieri trimisi de ;omsa- 8everita,Motoc, Spancioc si Stroici, care doreau sa3l determine pe Lapusneanu sarenunte la ideea revenirii pe tron. Intriga este e1trem de concisa si esterepreentata de #otararea domnitorului de a3si relua tronul si dorinta sa derabunare $ata de boierii tradatori. 5apitolul al II3lea corespunde, ca moment al subiectului, des$asurariiactiunii si cuprinde o serie de evenimente declansate dupa recuperareatronului de catre 7le1andru Lapusneanu- $uga lui ;omsa in Muntenia,

incendierea cetatilor, des$iintarea armatei pamantene, con$iscarea averilor boieresti, uciderea si prigonirea boierilor la cea mai mica abatere,interventia domnitei Ru1anda, care ii cere sotului sau sa incetee cuomorurile si promisiunea domnitorului de a o$eri un 4leac de $rica4. 5apitolul al III3lea contine mai multe scene si corespunde punctuluiculminant, care se realieaa in trei etape, ce presupun o gradatieascendenta %clima1+ a cruimii si a violentei- participarea domnitorului laslu!ba duminicala de la mitropolie, ospatul de la palatul domesc,masacrarea celor D* de boieri, uciderea lui Motoc de catre multimea

revoltata si o$erirea 2leacului de $rica4 promis doamnei Ru1anda- piramida ierar#ica a capetelor celor ucisi.In capitolul al I8 lea este in$atisat denodamantul moartea tiranului


33/269

ameninta sa3i ucida pe toti %inclusiv pe propriul $iu, urmasul la tron+,domnita Ru1anda accepta s$atul boierilor Spancioc si Stroici de a3l otravi,avand si acordul tacit al mitropolitului ;eo$an.

5) "onflictul operei.

Seria de opoi"ii ce de$ineşte persona!ele nuvelei 27le1andruLăpuşneanul4, organieaă decisiv materialul epic şi de$ineşte coeren"aviiunii artistice asupra unui subiect istoric. 5on$lictul nuvelei estedeterminat de lumea pe care 5. Negrui o cunoaşte din cronici si deconte1tul politico3social al istoriei medievale romanesti. Naturacon$lictului este de esen"ă psi#ologică şi socială. 5on$lictul psi#ologicvieaă cele două ipostae antinomice ale persona!ului- Lăpuşneanu 3 celcare a $ost alungat de la domnie şi aspiră la ordine şi dreptate şiLăpuşneanu 3 cel care trăieşte patima răbunării. 5on$lictul social devoltarela"ia antitetică dintre Lăpuşneanu şi boieri, pe de o parte, pe de altă parterelatia matrimoniala dintre Lăpuşneanu si doamna Ru1anda. /n cadrulcon$lictului cu boierii se individualieaă în$runtările cu Mo"oc, apoi cu

2binomul4 Spancioc3Stroici. 5on$lictul puternic dintre Lăpuşneanu şi boieri cunoaşte nu numai o reolvare în denodământul capitolului I8, darşi în propriul punct culminant în capitolul al III3lea, în momentul ucideriicelor D* de boieri. ;otuşi, după acest moment tensiunea psi#ică sedecompenseaă prin acalmia evenimentului din începutul capitolului I8 şi

prin utiliarea descrierii, care are rolul de a nuanta naratiunea. /n a$ară de con$lictul central, dintre voievod şi boierii intrigan"i din

!urul lui Mo"oc @ con$lict aparent 2solu"ionat4 prin piramida de capete şiuciderea vornicului @ e1istă şi alte două con$licte, la $el de importante în

economia nuvelei. 7st$el, este con$lictul ce3l opune pe Lăpuşneanu, sotieisale, Ru1anda. 5ele două persona!e, ale căror trăsături se creioneaă prinantiteă, nu se a$lă în con$lict de la bun început. Apoi"ia de principii secontureaă abia pe parcurs, pentru a duce la $inalul tragic. Ini"ial doamnaRu1anda nu pune la îndoială !uste"ea actelor so"ului ei 3 domnul Moldovei.5on$lictul dintre 7le1andru Lăpuşneanu şi tinerii boieri Spancioc şiStroici este unul ce opune o voin"ă despotică, o personalitate autocratăcelor ce repreintă o boierime iubitoare de "ară şi ordine. ?ără a $i corup"işi #ârşi"i în intrigi, precum Mo"oc, Spancioc şi Stroici sunt #otărâ"i să3i

răbune pe cei ucişi de Lapusneanu, având convingerea că, o dată cumoartea sângerosului tiran, abuurile vor înceta, iar asupra "ării vor domnipacea liniştea şi dreptatea


34/269

5a in orice nuvela istorica, in centrul naratiunii este situata,emblematic, $igura unui protagonist al carui portret este inspirat dinrealitatea istorica. ?iind plasat în centrul nuvelei, toate celelalte persona!e,cat şi ac"iunile preentate, sunt orientate spre relie$area caracteruluiacestuia. 7le1andru Lăpuşneanu este persona!ul principal al nuvelei cuacelaşi titlu %persona! eponim+ prin calită"i de e1cep"ie şi de$ecte e1treme.5. Negrui a reusit să întruc#ipee un persona! unic in literatura romana,acesta $iind un persona! antitetic prin $aptul ca e construit pe o serie deantitee, care releva numeroase trasaturi ale domnitorului. Aptiunea lui 5. Negrui pentru un domnitor a carui amintire estelegata de uciderea a D* de boieri si care intruc#ipeaa tipologia tiranului,simbol al rabunarii $ara de s$arsit, este speci$ic romantica. ornind de lain$ormatiile consemnate in cronica lui 9. Urec#e, scriitorul realieaa un

persona! comple1, in constructia caruia se reunesc doua perspectiveesentiale- clasicismul si romantismul. 5omple1itatea caracterologica estedovedita prin $aptul ca Lapusneanu este un persona! rotund %?orster+ sautridimensional %.5. =oot#+, care evolueaa, al carui portret se intregeste

pe parcursul diegeei, care nu este in$atisat in intregime de la inceput,

$iind impreviibil, ascuns 2privirii4 cititorului. 7şa cum e conturat, trăsătura sa dominantă, care le subordoneaă petoate celelalte, este dorin"a de putere, de a o cuceri şi de a o păstra cu orice

pre". 7ceasta trasatura se a$irma in antitea cu dorinta boierilor de a$aramita puterea domneasca, pentru a conduce ei tara. ;ipul despotului,$igura lui 7le1andru Lapusneanu constituie un portret al domnitoruluimedieval din 7pus, sau din spatiul romanesc, asemenea altor personalitatiistorice ale caror $apte e1ceptionale au scris paginile istoriei romanesti%Mircea cel =atran, 8lad ;epes, Ste$an cel Mare sau Mi#ai 8iteaul+.

ro$ilul domnitorul medieval este in$atisat de caracterul si personalitatea puternica a lui 7le1andru38oda, portretul sau $iind inspirat de cel pe carel3a realiat 9. Urec#e pentru domnitorul Ste$an cel Mare. 7st$el, seobserva un comportament similar in caul celor doi domni, din cauauneltirilor de la curte intr3o epoca devastata de intrigi si de dorinta de

putere- 2?ost3au Ste$an cel Mare om nu mare la statu si degraba varsatoriude sange nevinovat. 0e multe ori la ospete omoraea $ara giudetu.4 %9.Urec#e+. 5onsiderat a $i un cumul de calitati si de$ecte, protagonistul seremarca si prin trasaturi poitive, precum principiile demo$ile si

democratice dupa care se g#ideaa- instituirea ordinii, concentrarea puterii, aparatorul intereselor poporului asuprit de lacomia boierimii,acestea demonstrand $ondul originar poitiv din prima domnie 0ar cu


35/269

7st$el, în capitolul I, Lăpuşneanu este preentat de către autor, îndetaliul $rapant, amănun"it, conducând lectorul în mi!locul stării de spirit a

persona!ului. Negrui pune în prim3plan $aptele să vorbească, printr3oconciie clasică, într3un dialog viu, de o rară autenticitate. rin puterea deevocare a dialogului, printr3o $ină observa"ie a gesturilor, a mimicii sedevăluie toată mişcarea psi#ologică a viitorului tiran. Lăpuşneanu îi primeşte pe cei trei boieri protocolar şi reervat,2silindu3se a âmbi4 %e1presia $e"ei+. Replicile arată siguran"a de sine adomnului care3i $ace pe duşmanii săi să3şi devăluie ostilitatea şi inten"iileadevărate- 27m auit, urmă 7le1andru, de bântuirile "ării şi am venit s3omântui ştiu că "ara m3aşteaptă cu bucurie4. Ultima parte a replicii estescânteia care declanşeaă răspunsul învăluit în viclenie al lui Mo"oc şirăspunsul dur, $erm, autoritar, într3o ibucnire de $urie şi ură abia stăpânităa lui Lăpuşneanu, e1primat în replici scurte, tăioase, care pun în luminăimpulsivitatea, omul violent si neîngăduitor în în$runtarea cu boierii%20acă voi nu mă vre"i, eu vă vreu64+. Replicile au rămas memorabile,căpătând valoare de sentin"ă. Negrui înso"eşte replicile cu observa"iiasupra $iionomiei persona!ului, care re$lectă trăirile interioare ale eroului-

2răspunse Lăpuşneanul, a căruia oc#i scânteiară ca un $ulger4. 5u ointui"ie psi#ologică remarcabilă, Negrui îşi lasă persona!ul să sedelăn"uie într3o $urie gâlgâitoare, subliniind paro1ismul trăirii prinamănunte $iionomice- 2Râdea, muşc#ii i se suceau în râsul acesta, şioc#ii lui #o!ma clipeau4. 7tunci când Mo"oc, plin de umilin"ă, îi cere lui Lăpuşneanu să3l ia de

partea sa, domnul dă dovadă de inteligen"ă, capacitate de analiă şi pătrundere psi#ologică. 0ar, printr3un proverb Lăpuşneanu îlcaracterieaă pe Mo"oc- 2lupu păru3şi sc#imbă, da năravul ba4.

rintr3o singură linie, Lăpuşneanu surprinde liniile caracteristice ale boierilor- 8everi"ă, duşman vec#i, dar cinstit, Spancioc este tânăr cu multădragoste de "ară, Stroici e naiv, de aceea nu cunoaşte minciunile, iarMo"oc e 2învec#it în ile rele4 şi 2ciocoi $ă"arnic4. In ceea ce priveşterela"iile umane, protagonistul are capacitatea de a3şi stăpâni impulsurileviolente, $iind un adevarat e1pert în manipulare şi declarand cu cinismacest lucru atunci când, initial, #otărăşte să3i cru"e, deocamdată, pe boieri,şi pe Mo"oc în special- 2te voi cru"a, căci îmi eşti trebuitor, ca să mă maiuşurei de blăstemurile norodului4.

rocedeele de caracteriare $olosite de narator în primul capitol suntcele de caracteriare directă %prin cuvintele naratorului+. Naratorul re"inecâteva detalii de comportament sau de e1presie care au însă o greutate


36/269

dialogul de esen"ă dramatică, lăsat să curgă liber, naratorul neinterveninddecat cu notatii semni$icative, iar persona!ul are o consisten"a tensionată şicomple1a. Lăpuşneanu este tipul domnitorului tiran şi crud, cu voin"ă

puternică, ambi"ie şi $ermitate în organiarea răbunării împotriva boierilor trădători, aceasta $iind unica ra"iune pentru care s3a urcat pentru adoua oară pe tronul Moldovei 0acă în primul capitol portretul lui Lăpuşneanu este scos în eviden"ă

prin intermediul antiteei dintre boieri şi voievod, în al doilea capitol,caracteriarea lui reiese din antitea con$lictuală dintre el şi domni"aRu1anda. In"elepciunea si gingăşia domnitei intra in contrast cu duritatea,cruimea si $atarnicia domnitorului. Lapusneanu, $iind în$uriat de cerin"adomni"ei de a înceta omorurile, duce mâna la !ung#er.


37/269

valente ale patologicului. ;eroarea devine pentru tiran un spectacolgratuit, dincolo de posibila ei !usti$icare ca instrument de guvernare @lic#idarea în masă a boierilor şi construirea unei piramide din capetele lor.

=un cunoscător al psi#ologiei umane, se dovedeşte si în atitudinea $a"ă deMo"oc cât şi atunci când pro$ită de nemultumirea mul"imii adunate la

por"ile cur"ii domneşti, ast$el lic#idand unul dintre cei mai amenin"ătoriduşmani ai săi, argumentând 2roşti, dar mul"i 6O să omor o mul"ime deoameni pentru un om, nu ar $i păcatG4. 5apacitatea de manipulare estedusă la desăvârşire, atunci când, în $a"a mul"imii răvrătite, el ia #otărârea%comunicată de asemenea cu cinism @ 20u3te de mori pentru binele moşieidumnitale, cum iceai însu"i4+ de a3l sacri$ica pe Mo"oc, scăpând în acest$el de un duşman periculos şi deturnând un pericol iminent, o mul"imecare, scăpată de sub control, ar $i putut deveni impreviibilă. /n ultimul capitol, cel care sc#ingiuise si umilise atatia boieri, estesurprins in ipostaa omului bolnav, a$lat pe patul de moarte. =antuit desta$iile victimelor sale @ ca si eroul s#aespearian, Ric#ard al III3lea @Lapusneanu cere iertare de la 0umneeu şi doreşte să $ie călugărit. /ntr3un

moment de luciditate insa, este cuprins de o $urie nebună şi amenin"ă cumoartea $iului său, care $usese numit noul domn. 0egradarea psi#ologică a

persona!ului atinge un punct ma1im în acest moment, persona!ul este de3adreptul deumaniat. entru a apara viata $iului ei si soarta tarii, doamnaRu1anda îndemnată de Spancioc şi Stroici, îl otrăveşte pe Lăpuşneanu.ersona!ul moare în c#inuri groanice- su$erin"a $iică a persona!ului estedublată şi de su$erin"a su$letească. Moartea persona!ului produce o starede puri$icare pe care o e1primă at#arsis3ul în tragedia greacă. 5ostac#e Negrui a $ost inspirat în momentul scrierii de operele

vec#ilor cronicari moldoveni. 0ialogul ca procedeu al caracteriăriiindirecte aduce în $a"a cititorului un persona! male$ic sau, la $inal, un persona! a$lat in pragul deumaniarii, incapabil să3şi accepte !udecatadreaptă, şi dornic de un $inal cât mai rapid, $ără c#inuri. Scriitori şi criticiliterari au apreciat în di$erite moduri aspectul psi#ologic al lui 7le1andruLăpuşneanu. 8asile 7lecsandri a vorbit despre 2tragedia cruntă a luiLăpuşneanul4, iar Avidiu 0ensuşianu despre 2cruimea, răbunarea,viclenia lui4. Liviu Leonte constată la erou 2o înclina"ie diabolică, sadică,spre teroare, o dorin"ă bolnăvicioasă de a vedea curgând sânge4. Mai

analitic, Nicolae Iorga vede aici 2su$letul unui bolnav ce3şi a$lă alinareaunei su$erin"e tainice numai la vederea şi auul su$erin"ei altora4.


38/269

rima nuvela istorica din literatura romana nu aduce in $atacontemporanilor un model de patriotism, ci un antimodel de conducator,acesta $iind un avertisment subtil adresat contemporanilor intr3o perioadade e$ervescenta revolutionara, reconstituind culoarea de epoca, in aspectulei documentar. 5oe1istenta elementelor romantice, clasice, realiste si naturaliste intr3oopera literara este o trasatura a literaturii pasoptiste, care a $ost nevoita saarda anumite etape literare, pentru a se sincronia cu activitatea literaradin Accident si pentru a intemeia literatura romana pro$und originala.?iind o nuvela istorica in conte1tul literaturii pasoptiste, opera 27le1andruLapusneanul4 este in primul rand o nuvela de $actura romantica, prinrespectarea principiului estetic enuntat in articolul3program 2Introductie4%anul &DJ @ revista 20acia literara4+, considerat a $i mani$estul literar alromantismului romanesc, prin inspirarea din istoria nationala, prin specie,tema, persona!e e1ceptionale in situatii e1ceptionale, prin persona!ul

principal care este alcatuit din contraste, prin antitea angelic3demonic, prin culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor si al scenelor.


39/269


40/269


41/269

Povestea lui 8arap 2 Alb

de 'on "rean%9

3demonstra"ie basm cult 3

4) 'ntroducere

/ncadrat de către 9. 5ălinescu în triada 2 Marilor proatori 4, alăturide I. L. 5aragiale şi Ioan Slavici, Ion 5reangă este 2 e1presiamonumentală 4 a naturii umane în ipostaa ei istorică ce se numeşte

poporul român, ... O surprins într3un moment de genială e1pansiune. 4

% 2 Ion 5reangă. 8ia"a şi opera 4 +. I. 5reangă s3a remarcat ca un clasic alliteraturii române, scriitorul aderând la principiile realismului estetic.5riticul român !alona, în lucrarea men"ionată mai sus, pro$ilul spiritual al

primului nostru 2 povestitor de tip rabelais @ ian 4, în opera căruiacredin"ele, datinile, eresurile, limba, poeia şi $iloo$ia populară apar într3o sinteă savant elaborată.

=asmele lui I. 5reangă s3au eviden"iat în literatura română prinoriginalitatea stilului, speci$ic scriitorului din Tumuleşti, prinauto#toniarea şi localiarea $antasticului, dar şi prin bogă"ia

paremiologică (ştiinţa populară) şi !ovialitatea enormă a discursuluiliterar. 2 ovestirile 4 lui 5reangă au $ost înglobate unui material literarvast ceea ce a pus problema clasi$icării lui =asmele sale nu sunt


42/269

trei iei 4, 2 ungu"a cu doi bani 4 + şi 2 poveşti $antastice 4 % 2 Soacra cutrei nurori 4, 2 ovestea porcului 4, 2 ovestea lui Tarap @ 7lb 4 +.

Se observă că operele de inspira"ie $olclorică apar la 5reangă cutermenul de 2 poveşti 4 şi nu de 2 basme 4. Ariginar din limba slavă,termenul de 2 basm 4 apare în literatura română vec#e % secolul al V8II 3lea+, cu $orma 2 basne 4, dar este pus în circula"ie abia în secolul al VIV @lea de intelectuali ca Nicolae ?ilimon şi etre Ispirescu, în calitate deculegători şi editori de $olclor. 7cesta denumeşte o crea"ie care implică

plăsmuirea şi născocirea $aptelor şi a persona!elor, valori$icând categoriiale $antasticului, precum supranaturalul şi miraculosul. /n paralel, însă,circulă şi termenul de 2 poveste 4, $olosit şi de scriitor, ce implicăe1isten"a unei crea"ii literare, care cade sub inciden"a verosimilului,$antasticul $iind atenuat. 7cest $apt !usti$ică, par"ial, umaniarea$antasticului şi intruiunea realului în cadrul miraculosului din opera lui5reangă.

=asmul este o specie narativă amplă a genului epic popular sau cult,în care se nareaă întâmplări $abuloase, iar ac"iunea este supusă unui tiparconven"ional, având ca protagonişti persona!e simbolice, di$eren"iate în

doua categorii ce repreintă =inele şi Răul. =asmul are o $inalitate etică, postulând victoria =inelui asupra Răului, ceea ce implică e1isten"a unoreroi înestra"i cu atribute $iice şi morale ideale care să conturee modele,ar#etipuri comportamentale. ublicat în revista 2 5onvorbiri literare 4 % &august &**+, opera 2 ovestea lui Tarap @ 7lb 4 de Ion 5reangă seîncadreaă basmului cult, de $actură $olclorică, $iind o monogra$ie asatului moldovenesc, realiată prin #iperboliare şi prin trans$igurareaartistică în scriere.

5) "uprins

?iind un basm de inspira"ie $olclorică, 2 ovestea lui Tarap @ 7lb 4valori$ică atât elemente tradi"ionale ale basmului popular, cât şi elementenoi, originale, speci$ice stilului incon$undabil al lui I. 5reangă. 7semenea

basmului popular, 2 ovestea lui Tarap @ 7lb 4 devoltă tema con$runtăriidintre $or"ele =inelui şi ale Răului, con$lict $inaliat cu victoria =inelui şicu răsplata eroului. La nivelul persona!elor, se indenti$ică antitea dintre

persona!ele negative şi cele poitive. 0e asemenea, persona!ele

îndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de $unc"ii, ca în basmul popular,dar sunt individualiate prin comportament şi limba!. 0enumite 2 $iin"e de#ârtie 4 de către Roland =ort#es persona!ele basmului se pot clasi$ica în


43/269

2 Rău$ăcătorul 4 % antagonistul @ Spânul, dar şi /mpăratul Roş +,2 ;rimi"ătorul 4 % craiul @ tatăl lui Tarap @ 7lb, dar şi Spânul +, 2 7!utorul4 % persona!ele ad!uvante @ calul nădrăvan, S$ânta 0uminică, cei cincigigan"i +, 2 0onatorul 4 % S$ânta 0uminică, crăiasa $urnicilor şi cea aalbinelor +, 2 ersona!ul căutat 4 % $ata împăratului Roş + şi 2 ?alsul erou 4% $ra"ii meinului şi Spânul +.

;iparul narativ al basmului cult este preluat din eposul popular,construc"ia subiectului $iind una stereotipă. 0es$ăşurarea evenimentelorurmăreşte cu stricte"e un tipar consacrat, în patru secven"e, inegale calungime şi consisten"ă, dar la $el de importante. 2 ovestea lui Tarap @7lb 4 începe printr3o situa"ie de ec#ilibru % un crai care avea trei $ecioritrăia liniştit la curtea sa+, pe care o perturbă cererea /mpăratului @ 8erde,$ratele craiului, din dorin"a de a avea ca moştenitor la tron pe unul dintrenepo"ii săi % starea de deec#ilibru este generată de lipsa moştenitorilor +.Ulterior, se des$ăşoară o ac"iune de restabilire a ec#ilibrului - $iul cel mic

pleacă spre unc#iul său, $iind supus unor probe ini"iatice, care îl vor pregăti pentru statutul de împărat. Starea $inală de ec#ilibru presupune şirăsplata eroului, prin învestitură regală @ Tarap @ 7lb devine împărat @ şi

prin nuntire @ tânărul se căsătoreşte cu $ata împăratului Roş./n cadrul basmului 2 ovestea lui Tarap @ 7lb 4 se identi$ică

episoade esen"iale ale lumii @ basm, pe care 8. ropp le pune în lumină pentru a eviden"ia stereotipia basmului universal în general. 7st$el.


44/269

$ata împăratului Roş, 2 edeapsa 4 @ Rău$ăcătorul este ucis de calulnădrăvan, 2 ;rans$igurarea 4 @ moartea şi învierea ritualică a eroului,2 căsătoria 4 @ eroul se căsătoreşte şi este înscăunat împărat. 7ceste $ormede sc#ematism şi repetabilitatea duc la constituirea unei adevărate poeticia basmului, demonstrând valoarea incontestabilă a operei lui I. 5reangă.

;e1tura narativă a basmului 2 ovestea lui Tarap @ 7lb 4 estecomple1ă, derulându3se pe motive tipice, întâlnite adesea şi în basmul

popular. Motivele narative speci$ice sunt - motivul împăratului $ără urmaşla tron, motivul superiorită"ii meinului, motivul motivul călătoriei şi al

probelor ini"iatice, motivul podului, motivul pactului $austic, motivulcalului nădrăvan, motivul nun"ii împărăteşti. 7utorul porneşte de lamodelul popular, reactualieaă teme şi motive de circula"ie universală,dar le organieaă con$orm propriei viiuni, într3un te1t narativ maicomplicat decât al basmelor populare. rin urmare, basmul lui 5reangă se

baeaă pe supralicitarea triplicării.


45/269

nota de umor şi prin re$lec"ia asupra realită"ii sociale, complet di$erită delumea ideală a basmului - 2 i a "inut veselia ani întregi, şi acum mai "ineîncă cine se duce acolo be si mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea simănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă 4.

Spre deosebire de basmul popular, basmul cult al lui I. 5reangă seremarcă printr3o re"ea comple1ă de $ire epice, care atestă caracterul2 =ildungsroman 4 sau de 2 basm al $iin"ei 4. =asmul surprinde evolu"ialui Tarap @ 7lb, acesta $iind novicele a$lat pe calea ini"ierii. Itinerariul

parcurs de protagonist pentru a se maturia este valori$icat original, printr3un scenariu narativ ce presupune trei tipuri de călătorii- călătoria ini"iatică,călătoria de veri$icare şi călătoria de înapoiere. Ariginalitatea basmuluicult reidă şi în caracterul comple1 al persona!ului principal % sumarconturat în basmul popular +, care nu mai repreintă idealul de virtute şicura!, $iind un persona! rotund % R. ?orster+, surprins în evolu"ie. Se poatea$irma că Tarap @ 7lb este un persona! atipic, deoarece reuneşte, spredeosebire de un ?ăt @ ?rumos obişnuit, atât calită"i, cât şi de$ecte.ersona!ul principal $unc"ioneaă c#iar pe modelul antieroului, deoarecese complace în statutul de slugă a Spânului. /n viiunea lui 5reangă, omul

trebuie să îşi descopere calită"ile, pentru ca apoi să le perpetuee caatitudine în via"ă. Singurele calită"i native ale lui Tarap @ 7lb sunt suntonestitatea şi respectul $ilial. 0eşi ini"ial tânărul dă dovadă de arogan"ă,nesupunere, naivitate şi slăbiciune, Tarap @ 7lb dobândeşte treptat calită"iimportante precum altruismul, milostenia şi in"elepciunea. Singura calitate

basmic3populară pe care nu o recupereaă eroul lui 5reangă este cura!ul,ceea ce accentueaă $aptul că, în tradi"ia românească, moralitatea esteesen"ială şi nu $or"a $iică.

?ormula de$initorie pentru crea"ia basmică la I. 5reangă este

auto#toniarea $antasticului, dar şi localiarea geogra$ică a universului basmic, care devine un 2 Tumuleşti idealiat 4, proiectat într3o lume$abuloasă. Ariginalitatea scriiturii lui 5reangă este demonstrată prin

particulariarea tiparului narativ şi individualiarea persona!elor din perspectiva unei viiuni subiective asupra lumii şi a unor op"iuni estetice.7st$el, 5reangă 2 umple sc#ema universală a basmului cu imaginiconcrete ale vie"ii "ărăneşti de odinioară, cu tipurile ei morale, cu orealitate3social istorică şi psi#ologică determinată, localiând $abulosul,dând persona!elor individualitate psi#ologică, etnică, "ărănească şi c#iar

#umuleşteană 4 %Eoe 0umitrescu3=uşulenga+. ersona!ele construite de5reangă sunt individualiate prin comportament, prin limba! şi psi#ologie,prin atitudine gestică sau mimică deşi persona!ele rămân ar#etipuri


46/269

Tarap37lb este tânărul care parcurge un drum al maturiării,itinerariu necesar pentru cristaliarea unei personalită"i, ceea ce va permiteîncadrarea persona!ului principal în tiparele modelului eroic consacrat înmentalitatea populară. 5elelalte persona!e ale basmului se constituie caindividualită"i $iind considera"i nişte 2"ărani travesti"i4, care !oacă într3un2teatrum mundi4. 7cestea devin caractere, repreentan"i ai unor trăsăturimorale sau spirituale şi ai unor 2păcate veniale4 (care nu pot fi scuzate) %9.5ălinescu+ ale omului, dar care sunt scuate prin 2terapia râsului4.7st$el, persona!ele în$ă"işeaă anumite tipuri umane speci$ice spa"iuluirural, te1tul lui 5reangă a1ându3se pe bogă"ia şi în"elepciunea populară%paremiologie+.

Scriitura poartă mărcile originalită"ii autorului şi la nivelul actuluide narare. Umorul, !ovialitatea şi oralitatea povestirii particularieaăstilul şi talentul proatorului, de$inind arta nara"iunii lui 5reangă.

Nara"iunea la persoana a III3a %#eterodiegetică+ este realiată de un naratoromniscient, dar nu şi obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentariisau re$lec"ii. /n discursul său, naratorul auctorial, de$init prin $unc"ianarativă şi cea de regie, îndeplineşte deseori rolul de observator

%secven"ele descriptive de tip tablou sau portret alternând cu cele deobserva"ie morală şi de analiă psi#ologică a eroilor+ şi pe cel re$lector%prin inser"ii de tip re$le1iv care activeaă $unc"ia de interpretare+.Registrele stilistice 3popular,oral,regional3 con$eră originalitatelimba!ului, care di$eră de al naratorului anonim prin speci$icul termenilorşi al modului de e1primare- 2rin ast$el de mi!loace, 5reangă restituie

povestirea $unc"iunii ei estetice primitive, care este de a se adresa nu unorcititori, ci unui auditoriu capabil a $i cucerit prin toate elementele desugestie ale graiului viu4 %;udor 8ianu @ 27rta proatorilor români4+.

7rta nara"iunii se contureaă cu totul aparte în proa lui 5reangă prinritmul rapid al povestirii, $ără descrieri suplimentare, prin umoruldebordant, prin oralitatea stilului, dar mai ales prin $olosirea numeroaselor

proverbe în cadrul basmului. Aralitatea este modalitatea prin care secreeaă impresia de 2spunere4 a te1tului scris şi se realieaă în cadruloperei prin di$erite mi!loace. 0ialogul este $oarte important, având o$unc"ie dublă, ca în teatru- se devoltă ac"iunea şi se caracterieaă

persona!ele. reen"a dialogului în basm sus"ine realiarea scenică asecven"elor narative, 2spectatori4 ai maturiării $eciorului de crai $iind atât

celelalte persoan!e, cât şi cititorii- 2 @


47/269

Implicarea a$ectivă a naratorului este remarcată prin- $olosirea dativuluietic @2i odată mi "i3l inş$acă cu din"ii de cap, boară cu dânsul în înaltulcerului...4, e1clama"ii, interoga"ii, inter!ec"ii3 4şi, #ai, #aiF... #ai, #aiF înori de iuă a!ung la palat 4, 23 Măi ăsărilă, iacătă3o3i, iaF4, 2


48/269

iscat prin !ocuri de cuvinte şi enumerări #ilare %caracteriarea lui Ac#ilă @2$rate cu Arbilă, văr primar cu 5#iorilă, nepot de soră cu ândilă, din satde la 5#itilă, peste drum de Nimerilă4, prin truism %2una3i una şi două3smai multe4+, tautologie şi pleonasm %2trăind şi nemurind4, 2Stăpânu3tăuca stăpânu3tău ce "3a $ace el, asta3i deosebit de başca4+, prin e1agerarecomică sau prin diminutive cu valoare augmentativă %2buişoare4,2 băuturică4, 2trebuşoară4+, prin asocieri neobişnuite de cuvinteo1imoronice %2;are3mi eşti dragF...;e3aş vârî în sân, dar nu încapi deurec#i4, 2drag ca sarea3n oc#i4+. rin e1primarea mucalită, stilul ironic,aluiv şi ec#ivoc, scriitura lui 5reangă se adaugă celorlalte elemente deoriginalitate ale 2oveştii lui Tarap@7lb4, constituind 2însăşi sintea

basmului românesc4 %ompiliu 5onstantinescu+./n structurile narative ale basmului cult 2ovestea lui Tarap@7lb4

se regăsesc toate motivele şi temele diegesisului $abulos din $olclor, toatetoposurile tradi"ionale, care nu au insă relie$ stilistic, $iind sc#i"ate într3un

plan secund, în timp ce prim3planul este dominat de ac"iunile persona!elorsau de discursul personaliat al naratorului auctorial. rin acest mecanismse instituie un model narativ modern, care deplaseaă accentul de pe

registrul $abulosului pe cel al 2repreenta"iilor4 persona!elor şi al rameidiscursului. 7st$el, incipitul basmului elimină sc#ematismul enun"iativspeci$ic modelului popular, umplând de con"inut atemporalitatea şiaspa"ialitatea conven"iei prototipice- 27mu cică era odată într3o "ară uncraiu, care avea trei $eciori 64. rin de$ini"ie, $ormulele ini"iale au rolulde a introduce cititorul în lumea basmului, unde, odată cu $ormula dinincipit se instaureaă conven"ia con$orm căreia 2totul este posibil în basm,cu condi"ia ca =inele să învingă4. Incipitul din basmul lui 5reangă anun"ăo viiune particulară asupra universului imaginar, acesta $iind pus sub

semnul improbabilită"ii- 27mu cică4. 7st$el, încă de la începutul basmului, naratorul colportor, 2îl invită4 pe cititor să pună sub semnulludicului 2lumea pe dos4 preentată. rin regionalul 2amu4, naratoruladuce în preentul lectorului lumea atemporală a basmului, iar princuvântul 2 cică4 sugereaă că nu a $ost martor direct la evenimentele

povestite, aruncând asupra lor o umbră de îndoială.


49/269

care doreşte ca moştenitor la tronul său pe 2 cel mai vrednic dintrenepo"ii4 săi.

0es$ăşurarea ac"iunii are ca scop re$acerea ec#ilibrului ini"ial şi presupune trecerea mai multor probe. rimele trei probe au drept cadruspa"iul $amilial al cur"ii crăieşti şi aduc meinului %motivul superiorită"iimeinului + dreptul de a porni spre împără"ia unc#iului său- probamilosteniei %s$aturile S$. 0uminici+, proba #ărniciei %#rănirea calului,alegerea armurii @ opoi"ia dintre aparen"ă şi esen"ă+, proba cura!ului%în$runtarea ursului @ deg#iarea tatălui+. 0eşi calitatea apar"ine mai multa!utorului său %calul+, cura!ul perec#ii este testat mai întâi de crai, deg#iatîn urs, aceasta $iind o probă a calită"ilor răboinice, necesare celui careaspiră la tronul împărătesc. odul simbolieaă trecerea la altă etapă avie"ii şi se $ace într3un singur sens- 2 trecerea prime!dioasă de la un modde e1isten"ă la altul- 6O de la imaturitate la maturitate4 %M.


50/269

pantagruelic @ ?lămânilă, Setilă alegerea macului de nisip @ $urnicile+, păirea $etei %Ac#ilă, ăsări @ Lă"i @ Lungilă+, g#icirea $etei %crăiasaalbinelor+, iar $ata /mpăratului Roş impune o ultimă probă 3 întrecereadintre cal şi turturică %dublul magic al eroilor+. 7ceste probe $iinddepăşite, $ata îl înso"eşte pe Tarap@7lb la curtea /mpăratului 8erde, ast$elsurvenind călătoria de înapoiere %sau recunoaştere+, care implică maimulte etape- idila dintre Tarap@7lb şi $ata de împărat devăluireaadevărului despre spân % punctul culminant al ac"iunii+, moartea ritualică%uciderea şi învierea tânărului+, uciderea Spânului de către cal, răsplătireaeroului @ recuperarea identită"ii şi motivul nun"ii împărăteşti.

?inalul basmului constă totdeauna în trium$ul valorilor poitiveasupra celor negative, eroul $iind răsplătit prin investitura regală şi prinnuntirea sacră. 0enodământul ac"iunii însă, nu coincide cu $inalul operei,accentuând preen"a ludică a naratorului. 7şadar, denodământul este unultipic pentru specie- 2i au mai $ost po$ti"i încă- crai, crăiese şi3mpăra"i,oameni în samă băga"i, ş3un păcat de povestariu, $ără bani în buunariu.8eselie mare între to"i era, c#iar şi sărăcimea ospăta şi beaF4. ?inalul, însc#imb, concentreaă întregul şi apar"ine naratorului omniscient, care $ace

legătura dintre timpul basmului şi timpul cititorului, creând coresponden"adintre $ic"iune şi realitate şi sintetiând ironic trăsăturile realită"ii- 2i a"inut veselia ani întregi, şi acum mai "ine încă cine se duce acolo be şimănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iar cine nu, se uită şirabdă.4 ?ormula $inală dobândeşte ast$el, un umor amar şi ascunde oobsesie ancestrală- procurarea #ranei. Revenirea la realitate se $ace brusc,universul cotidian este di$erit de cel al basmului, $iind dominat de putereanocivă a banului, care altereaă starea miraculoasă a lumii pe carenaratorul a $ăcut3o cunoscută 2sub oc#ii4 cititorului.

0incolo de "esătura narativă şi de construc"ia subiectului, basmulcult se di$eren"iaă de eposul popular, mai ales prin construc"ia persona!elor şi prin originalitatea discursului. ersona!ele basmului lui5reangă sunt individualiate, acestea $iind e1ponente ale $antasticuluiauto#toniat. si#ologia eroilor se devăluie, $ie prin surprindereamişcărilor su$leteşti ale persona!elor, a resorturilor psi#ice, a deveniriiinterioare şi spirituale, $ie prin vocea eului narator care comenteaăvolubil, ironic sau meditativ situa"ii, peripe"ii, atitudini ale eroilor %te#nica

participării şi a detaşării $a"ă de evenimentele narate şi persona!ele

preentate+.


51/269

naratorului, prin caracteriarea $ăcută de alte persona!e sau prinautode$inire %autocaracteriare+. Modalită"ile indirecte de caracteriaresunt diverse- $aptele eroilor sunt dublate de nota"ii privind reac"iade$initorie, gesturile şi mimica, detaliul psi#ologic semni$icativ şiincertitudinile lăuntrice. Limba!ul are şi el un rol important încaracteriarea persona!elor @ 2 vorbirea4 eroilor din basm, ca şi discursulnaratorului, ilustreaă un registru stilistic popular, marcat oral şi regional,caracteristică a stilului de e1cep"ie a lui Ion 5reangă %eroii lui 5reangă 2secomportă "ărăneşte şi vorbesc moldoveneşte4 @ 9. 5ălinescu+.

=asmul 2ovestea lui Tarap@7lb4 este considerat un veritabil=ildungsroman $abulos, deoarece preintă procesul de $ormare a tânărului,iar călătoria pe care o întreprinde acesta este un act ini"iatic- 2 drumul luiTarap@7lb nu este un drum $iic, geogra$ic, ci un drum spiritual, de

per$ec"ionare şi puri$icare, un drum de ini"iere, un drum către centru, undrum de la starea de pro$an, la cea de sacru, s$ânt %ec#ivalentă alegoric în

basm cu cea de împărat+4 %7ndrei Aişteanu+. 7semenea oricărui erou al basmelor populare, Tarap@7lb este persona! principal, $unc"ional, poitivşi eponim. Tarap@7lb este un persona! real, puternic ancorat în s$era

umanului, şi nu unul $abulos, deoarece nu de"ine nici o calitatesupranaturală. 9. 5ălinescu îl asemăna unui $lăcău din mediul ruraldatorită comportamentului şi mentalită"ii sale. Tarap@7lb este un2persona! rotund4 %?orster+, suportând progresul ini"ierii. ;ânărul nu estedoar $iul de crai şi meinul mai înestrat decât ceilal"i $ra"i, ci repreintăun persona! comple1, în plină $ormare. Tarap@7lb este un persona!2tridimensional4 %=oot#+ deoarece iese din tiparul clasic al eroului de

basm şi surprinde lectorul atunci când demonstreaă arogan"ă şineîncredere $a"ă de S$. 0uminică, atunci când dispre"uieşte calul, lovindu3l

din caua aspectului său e1terior !alnic, sau când râde de aspectul $iic alcelor cinci gigan"i, neştiind puterea ascunsă a acestora %incapabil încă sădistingă di$eren"a dintre aparen"ă şi esen"ă+. ;otuşi calită"ile îi suntrelevate treptat, în $ae esoterice- inteligen"ă, în"elepciune, bunătate,milostenie, $idelitate şi sociabilitate. 0in momentul întâlnirii cu Spânul,Tarap@7lb devine un persona! de tip 2personna4, cel ce poartă o mască.;ânărul îşi însuşeşte e1celent condi"ia de slugă umilă, reuşind să nutreească suspiciuni asupra adevăratei sale identită"i. Anomastica

protagonistului este $oarte importantă @ numele său devine şi titlu al

basmului @ construit pe o structură o1imoronică, numele persona!uluirepreentând simbolul cromaticii opuse- cuvântul 2#arap4 înseamnă slugă,rob iar cuvântul alb4 sugereaă un su$let în care încă nu s au scris


52/269

5elelalte persona!e ale basmului %persona!ele ad!uvante+ nu $acdecât sa3l a!ute pe erou să parcurgă drumul ini"iatic, care se dovedeşte a $iun itinerariu anevoios, pe parcursul căruia tânărul este supus unui adevărattest de maturitate şi abilitate, repreentat prin probele simbolice. S$.0uminică poate $i considerată 2pedagogul bun4, $iind persona! ad!uvant şidonator. /n aparen"ă, bătrâna e gârbovă, neputincioasă, neştiutoare,neînsemnată, dar în esen"ă ea este 2=ătrâna ;impurilor, identi$icată cucercul imobil în !urul căruia se în$ăşoară g#emul veacurilor şi vârte!ulciclurilor4 %8asile Lovinescu+, o mare ini"iată ce se remarcă prin2alternan"a de strălucire şi stingere, de umilin"ă şi măre"ie4. =ătrâna are unlimba! predicator, baat pe un sistem de aluii, iar tânărul $ascinat devorbele acesteia îi o$eră un ban, gestul căpătând valoare simbolică-generoitatea $iului de crai $ace posibilă comunicarea dintre sacru şi

pro$an. 7rătându3i că poate vedea dincolo de aparen"e, deşi esen"a ei eascunsă în cea mai de !os ipostaă a condi"iei umane, bătrâna îi o$erăcrăişorului un cod, prin care tânărul va învă"a că ibânda se datoreaăasumării sensului milei creştine %2?ii tu încredin"at că nu eu, ci putereamilosteniei şi inima ta cea bună te a!utăF4+ şi cunoaşterii pe care o aduce

e1perien"a %2când vei a!unge şi tu odată mare şi tare 6O vei crede celorasupri"i şi necă!i"i, pentru că ştia acum ce e necaul4+. Sacralitatea acestui

persona! este relevată în momentul în care aceasta dispare 2învăluită într3un #obot alb4, înăl"ându3se spre cer. 2Tobotul alb4 trimite la vălul maXei,simbol al opoi"iei dintre aparen"ă şi esen"ă. S$. locuieşte pe o insulăiolată de lume, un spa"iu sacru în care eroul este dus de cal. Insula S$.0uminici este de $apt o Insulă a Soarelui, care 2poate simboliamani$estarea 5rea"iei4. /n cadrul miri$ic al insulei, Tarap@7lb descoperă ovaloare e1isten"ială importantă, aceea că puterea milostiveniei şi bunătatea

a!ută omul să reuşească în via"ă.5alul, spirit invincibil şi simbol al $or"ei şi vitalită"ii, este un persona! ad!uvant, $iind 2pedagogul reervat4, care supervieaă totul şiintervine numai când este necesar. Identi$icarea calului din incipitul

basmului "ine de metamor$oa sub semnul $ocului, care reînnoieşte,reînvie, treeşte energii latente, precum este cea a calului nădrăvan. /naparen"ă, calul e neputincios dar esen"ele se ascund în $orme degradanteale materiei. 0upă metamor$oa care se $ace urmând un procedeu ritualic%proba !ăratecului+, calul devine tânăr, puternic şi $rumos. ersona!

#imeric, personi$icat, calul de"ine puteri supranaturale pe care le pune înslu!ba lui Tarap@7lb devenind con$esorul, s$ătuitorul şi a!utorul $idel altânărului 5alul nădrăvan este şi persona! psi#opomp (realizează


53/269

ersona!ele negative ale basmului sunt individualiate prin $aptul cănu de"in puteri supranaturale precum meii din basmele populare-antagoniştii @ /mpăratul Roş şi Spânul. Ultimul este un persona! negativ,acesta $iind $alsul erou din momentul în care $ură identitatea $iului de crai.5on$orm credin"elor populare, omul diabolic poartă semn pe c#ip, aşadar,omul Spân şi omul Roş întruc#ipeaă răutatea, viclenia, cruimea,lăcomia. Spânul, personi$icând 0iavolul, este 2pedagogul rău4, avândrolul ini"iatorului şi $iind 2un rău necesar4. 5rud, viclean ipocrit, mincinosşi egoist, Spânul %asemănat ăitorului ragului+ apare ca un persona! cuun important rol în $ormarea tânărului- 2entru ca Tarap@7lb să devinăom, Spânul trebuie să $ie rău4 %

Romana Teorie Bac

Documents

Transcript of Romana Teorie Bac