bioticamoldova.orgbioticamoldova.org/library/Management Plan Lower Dneister... · 2011. 11. 8. ·...

PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS”(proiect)

ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр»(проект)

Chişinău 2011

CZU XXXXXXXXP XXXXXXXXX

Авторы: А. Андреев, Е. Аникеев, П. Арнаут, И. Баркарь, О. Безман-Мосейко, А. Бондаренко, П. Горбуненко, Н. Гросу, В. Держанский, Т. Изверская, Л. Жосан, С. Журминкий, П. Замфир, Д. Коваленко, Л. Котомина, П. Куза, Е. Кухарук, Г. Маржиняну, Т. Марин, И. Маяцкий, Д. Медведенко, А. Мунтяну, Н. Николаев, Т. Пезолд, О. Редкозу-бов, И. Ротару, А. Романчук, А. Рущук, Н. Сиверенко, Г. Сыродоев, В. Стажилов, И. Талмач, А. Тищенков, В. Цур-кан, Г. Шабанова, И. Шубернецкий, О. Телембич, Н. Чавдарь.

Рисунки: И. Сыродоев, А. Андреев, Т. Изверская, А. Рущук.

Под общей редакцией А. Андреева.Редактор версии на государственном языке – Л. Жосан.Перевод на государственный язык – Е. ЖураОбложка и компьютерная верстка – М. Рига

Descrierea CIP a Camerei Naționale a CărțiiPlanul de management pentru zona Ramsar „Nistrul de Jos” (proiect)/ A. Andreev, T. Izverskaia, L. Josan, L. Ko-tomina, G. Mărgineanu, I. Rotaru, A. Rusciuc, G. Sîrodoev., V. Stajilov, I. Talmaci, A. Tiscenkov şi alţii. Societatea Ecologică „BIOTICA” – Ch.: Editura «Elena», 2011, Tiraj 500 ex.

Европейский Союз состоит из 27 стран членов, которые решили постепенно объеденить свои возможности, ре-сурсы и будущее. Вместе, на протяжении периода более 50 лет расширения, они создали зону стабильности, демократии и устойчивого развития, сохранив одновременно культурное разнообразие, терпимость и личные свободы. Европейский Союз открыт для передачи своих достижений и ценностей всем странам и людям за пре-делами своих границ.Программа Развития Организации Объединенных Наций является глобальной сетью ООН в области развития, выступающей за изменения в общественной жизни через подключение стран к источникам знаний, опыта и ре-сурсов, чтобы помочь людям построить лучшую жизнь. Это издание было опубликовано при поддержке Европейского Союза в рамках проекта „Поддержка Мер по Укреплению Доверия”. Содержание публикации отражает мнение авторов, которое может не совпадать с пози-цией Европейского Союза и Программы Развития Организации Объединенных Наций.

Uniunea Europeană este constituită din 27 state membre, care au decis să-şi unească treptat abilităţile, resursele şi destinele. Împreună, pe parcursul unei perioade de 50 de ani de extindere, ele au creat o zonă de stabilitate, democraţie şi dezvoltare durabilă, menţinând în acelaşi timp diversitatea culturală, toleranţa, şi libertăţile individuale. Uniunea Europeană este decisă de a împărtăşi realizările şi valorile sale cu ţările şi oamenii din afara frontierelor sale.Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) reprezintă reţeaua globală de dezvoltare a Naţiunilor Unite, care promovează schimbarea şi conectează ţările la informaţii, experienţa şi resursele necesare pentru a ajuta oamenii să-şi construiască o viaţă mai bună. Această publicaţie a fost tipărită cu asistenţa Uniunii Europene în cadrul proiectului „Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii”. Opiniile exprimate în această publicaţie nu reflectă necesar punctul de vedere al Uniunii Europene şi al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

Copyright © 2011 Societatea Ecologică «BIOTICA».

ISBN XXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Planul de management a fost elaborat în cadrul proiectului „Consolidarea în comun a viitorului pentru zona recunoscută la nivel internaţional „Nistrul de Jos”” realizat de către Societatea Ecolo-gică „BIOTICA”. El a fost supus dezbaterilor publice şi urmează a fi pus în acţiune în conformitate cu legislaţia în vigoare cu posibile modificări. Publicaţia conţine informaţii detaliate despre bogăţia natural-istorică a zonei Ramsar „Nistrul de Jos”, analiza pericolelor şi a problemelor de administra-re, zonarea argumentată şi propuneri pentru organele de administrare, planul mai prevede acţiuni pentru conservarea valorilor şi resurselor biodiversităţii, istoriei şi culturii, reducerea riscurilor şi dezvoltarea colaborării, în special pe baza dezvoltării turismului. Planul de management este bazat pe cercetările efectuate în anii 2009-2010 şi include toate rezultatele SE BIOTICA în zona respectivă, în primul rând al proiectului „Conservarea biodiversităţii ecosistemului deltei Nistrului de Jos”, susţinut de Fondul Global de Mediu / Banca Mondială (2002-2005). Această contribuţie este reflectat în lista de autori.

План управления подготовлен в результате проекта «Совместное строительство буду-щего для международно признанной целостной зоны Нижнего Днестра и выше по тече-нию», реализованного Экологическим обществом «BIOTICA». Он прошел публичное об-суждение, и должен быть введен в действие в соответствии с законодательством, с возмож-ными поправками. Публикация содержит обширные сведения о природно-историческом богатстве сайта Рамсарской конвенции «Нижней Днестр», анализ угроз и проблем управ-ления, обоснование зонирования и предложения по органам управления. План вклю-чает действия для сохранения ценностей и ресурсов биоразнообразия, истории и куль-туры, снижения рисков и развития сотрудничества, в особенности на основе туризма. План управления основан на исследованиях 2009 и 2010 гг., и включил все разработки ЭО «BIOTICA» в целевой зоне, в первую очередь, - проекта «Сохранение биоразнообразия экосистем дельты Нижнего Днестра», поддержанного Глобальным экологическим фондом ООН и осуществлявшегося в 2002-2005 под патронажем Всемирного Банка. Этот вклад от-ражен в списке авторов.

CUPRINSPartea I. DESCRIERE 91.1. Localizare, dimensiuni şi căi de acces 91.2. Statutul legal şi istoria creării ariei protejate 101.3. Caracteristicile fizice ale mediului înconjurător 12

1.3.1. Clima 121.3.2. Topografia şi geografia fizică 121.3.3. Geologia 141.3.4. Solurile 151.3.5. Hidrologia 18

1.4. Caracteristicile biologice 201.4.1. Vegetaţia 231.4.2. Specii rare de plante 331.4.3. Fauna 341.4.4. Speciile rare de animale 431.4.5. Caracteristica pădurilor 461.4.6. Caracteristica păşunilor 491.4.7. Istoria studiilor biologice 54

1.5. Populaţia şi folosinţa terenurilor 611.5.1. Administrarea de stat şi populaţia 611.5.2. Transportul 611.5.3. Istoria culturilor 631.5.4. Folosinţa terenurilor 63

1.6. Programe existente de administrare 651.7. Turismul 67Partea II. EVALUAREA SITUAŢIEI ŞI CONCLUZIILE DE BAZĂ 702.1. Importanţa teritoriului 702.2. Obiectivele perspective de gestiune 712.3. Probleme de management 73

2.3.1. Starea actuală a administrării obiectelor naturale şi valorilor natural-istorice ale zonei 732.3.1.1. Resursele umane (cadrele) 732.3.1.2. Infrastructura şi echipamentul 75

2.3.2. Principalele pericole şi direcţii de administrare 752.3.2.1. Procesele şi pericolele actuale ce pot afecta ecosistemele naturale şi seminaturale 75

2.3.2.1.1. Procesele de pierdere a biodiversităţii ecosistemelor naturale 752.3.2.1.2. Factorii naturali prognozaţi şi procesele începute legate cu ei 80

2.3.2.2. Problemele de administrare a resurselor şi a teritoriului 892.3.2.2.1. Problemele de administrare a resurselor naturale şi factorii de degradare condiţionaţi de ele 892.3.2.2.2. Probleme de amenajare a teritoriului, gestionarea patrimoniului natural-istoric şi a resurselor turistice, pericolele legate de acestea 942.3.2.2.3. Problemele gestionării administrative 97

2.3.3. Direcţiile principale de administrare 982.3.4. Dificultăţile de administrare 992.3.5. Statutul legal 102

2.4. Planul de zonare 1022.4.1 Principiile zonării 1022.4.2. Zonarea, caracteristica generală a zonelor 1042.4.3. Complexele naturale 105

2.5. Principalele elemente ale Reţelei Ecologice Naţionale 1812.6. Identificarea hotarelor şi semnele de marcare 1812.7. Dificultăţile şi posibilităţile legate cu comunităţile/populaţia locală 182Partea III. PLANUL DE ACŢIUNI 1833.1. Obiectivele de management pentru realizarea direcţiilor de bază ale gestionării zonei „Nistrul de Jos” 1833.2. Planul de acţiuni privind managementul zonei 184

3.2.1 Controlul asupra respectării regimului de protecţie şi dezvoltare a teritoriului 1843.2.2 Gestionarea ecosistemelor silvice pe malul drept al Nistrului 188

3.2.2.1. Starea actuală a lucrărilor silvice şi abordările necesare a fi aplicate în cadrul elaborării amenajamentelor următoare ale pădurilor 1893.2.2.2. Direcţiile de conservare şi dezvoltare a ecosistemelor silvice 1913.2.2.3. Specificul protecţiei şi dezvoltării ecosistemelor silvice în dependenţă de zona de protecţie 1923.2.2.4. Exigenţe tehnice faţă de aplicarea lucrărilor silviculturale 194

3.2.2.5. Planul de reconstrucţie pe malul drept 1983.2.3. Gestionarea ecosistemelor silvice pe malul stâng 201

3.2.3.1. Planul de reconstrucţie 2013.2.3.2. Tehnologia reconstrucţiei plantaţiilor silvice de protecţie 202

3.2.4. Gestionarea ecosistemelor ierboase şi îmbunătăţirea folosinţei terenurilor 2033.2.4.1. Gestionarea ecosistemelor ierboase pe malul drept al Nistrului 2033.2.4.2. Gestionarea ecosistemelor ierboase de pe malul stâng al Nistrului 204

3.2.5. Măsuri speciale pentru protecţia faunei şi gestionarea resurselor cinegetice 2083.2.5.1. Măsuri privind protecţia faunei 2093.2.5.2. Planul de administrare a faunei de vânătoare 210

3.2.6. Reconstrucţia şi protecţia ecosistemelor acvatice interne 2123.2.7. Formarea reţelei ecologice 2153.2.8. Cercetările ştiinţifice şi monitorizarea 216

3.3. Planul de acţiuni şi recomandări pentru dezvoltarea turismului 2173.3.1. Propuneri în domeniul organizării şi asigurării informaţionale pentru dezvoltarea turismului pe malul drept al Nistrului 2183.3.2. Propuneri în domeniul organizării şi asigurării informaţionale pentru dezvoltarea turismului pe malul stâng al Nistrului 2193.3.3. Propuneri pentru dezvoltarea infrastructurii şi protecţie a patrimoniului istoric şi cultural 2203.3.4. Dezvoltarea economiei turismului în zonă 2223.3.5. Promovarea produsului turistic la nivel internaţional şi problemele organizării turismului 223

3.4. Colaborarea internaţională, creşterea nivelului de cunoştinţe ecologice şi instruirea populaţiei 2243.4.1. Colaborarea internaţională 2243.4.2. Creşterea nivelului de cunoştinţe ecologice şi educarea populaţiei 225

СОДЕРЖАНИЕЧасть I. ОПИСАНИЕ 2311.1. Расположение, размер и доступность 2311.2. Правовой статус и история создания охраняемой территории 2321.3. Физические характеристики окружающей среды 234

1.3.1. Климат 2341.3.2. Топография и физическая география 2351.3.3. Геология 2361.3.4. Почвы 2371.3.5. Гидрология 241

1.4. Биологические характеристики 2431.4.1. Растительность 2451.4.2. Редкие виды растений 2561.4.3. Фауна 2571.4.4. Редкие виды животных 2671.4.5. Характеристика лесов 2701.4.6 Характеристика пастбищ 2731.4.7. История биологических исследований 278

1.5. Население и землепользование 2851.5.1. Государственное администрирование и население 2851.5.2. Транспорт 2861.5.3. История культур 2871.5.4. Землепльзование 288

1.6. Существующие программы управления 2901.7. Туризм 2921.8. Инициативы по развитию охраняемой территории 294Часть II. ОЦЕНКА И ОСНОВНЫЕ ЗАКЛЮЧЕНИЯ 2952.1. Значение территории (основания для развития режима охраны и управления) 2952.2. Перспективные цели управления 2972.3 Проблемы управления 298

2.3.1 Современное состояние управления природными объектами и природно-историческими ценностями 2982.3.2. Основные угрозы и направления управления 301

2.3.2.1. Современные процессы и опасности, угрожающие природным и полуприродным экосистемам 301

2.3.2.1.1. Процессы потери биоразнообразия природных экосистем и его ресурсного значения 3012.3.2.1.2. Прогнозируемые природные факторы и связанные с ними начавшиеся процессы 3062.3.2.1.3. Проблемы особо значимых природных объектов и связанных с ними ресурсов 309

2.3.2.2. Проблемы управления ресурсами и территорией 3152.3.2.2.1. Проблемы управления природными ресурсами и определяемые ими факторы деградации 3152.3.2.2.2. Проблемы благоустройства территории, управления природно-историческим наследием и туристическими ресурсами и связанные с ними угрозы 3212.3.2.2.3. Проблемы административного управления 323

2.3.3. Главные направления управления 3252.3.4. Трудности управления 3262.3.5 Правовой статус 329

2.4. План зонирования 3292.4.1. Принципы зонирования 3292.4.2. Зонирование, общая характеристика зон 3322.4.3. Природные комплексы 333

2.5. Основные элементы Национальной экологической сети. 4152.6. Идентификация границ и пограничные знаки 4162.7. Трудности и возможности, связанные с местным сообществом населением 416Часть III. ПЛАН ДЕЙСТВИЙ 4183.1. Цели управления для реализации основных направлений менеджмента сайтом «Нижний Днестр» 4183.2. План действий по менеджменту сайтом 419

3.2.1. Контроль соблюдения режимов охраны и развитие территории 4203.2.2. Управление лесными экосистемами в Правобережье 424

3.2.2.1. Текущее состояние по лесохозяйственным работам и необходимые подходы при последующем лесоустройстве 4253.2.2.2. Направления сохранения и развития лесных экосистем 4273.2.2.3. Особенности сохранения и развития лесных экосистем в зависимости от зоны защитности 428

3.2.2.4. Технические требования к проведению лесохозяйственных работ 4313.2.3. Управление лесными экосистемами в Левобережье 438

3.2.3.1. План реконструкции 4383.2.3.2. Технология реконструкции защитных лесных насаждений – ЗЛН 439

3.2.4. Управление травяными экосистемами и улучшение землепользования 4403.2.4.1. Управление травяными экосистемами в Правобережье 4403.2.4.2. Управление травяными экосистемами в Левобережье 441

3.2.5. Специальные меры по сохранению фауны и управлению охотничьими ресурсами 4463.2.5.1. Меры по сохранению фауны 4463.2.5.2. Управление охотничьей фауной 447

3.2.6. Реконструкция и охрана внутренних водных экосистем 4493.2.7. Формирование экологической сети 4523.2.8. Научные исследования и мониторинг 454

3.3. План действий и рекомендации по развитию туризма 4553.3.1. Предложения по организационному и информационное обеспечению развития туризма на Правобережье 4563.3.2. Предложения по организационному и информационное обеспечению развития туризма на Левобережье 4573.3.3. Предложения по развитию инфраструктуры для экологического и спортивного туризма и охране исторического и культурного наследия 4583.3.4. Развитие экономики туризма в сайте 4603.3.5. Продвижение туристического продукта на международном уровне и проблемы организации туризма 461

3.4. Международное сотрудничество, повышение экологической грамотности и воспитание 4633.4.1. Международное сотрудничество 4633.4.2. Повышение экологической грамотности населения и воспитание 464

Список литературы 466ПРИЛОЖЕНИЯ1. ОСНОВНЫЕ ХАРАКТЕРИСТИКИ ПОЧВ И ИХ РАСПРЕДЕЛЕНИЕ ИХ СЕЛЬСКОХОЗЯЙСТВЕННЫМ

ГРУППАМ (Рамсарский сайт «Нижний Днестр», территориальные административные единицы правобережья) 476

2. ПОЧВЫ ЛЕВОБЕРЕЖЬЯ РАМСАРСКОГО «НИЖНИЙ ДНЕСТР» 4793.1. РЕДКИЕ ВИДЫ ВЫСШИХ РАСТЕНИЙ 4813.2. РЕДКИЕ ВИДЫ ЖИВОТНЫХ 4844.1. ХАРАКТЕРИСТИКА ОСНОВНЫХ ЛЕСОВ САЙТА «НИЖНИЙ ДНЕСТР» (Правобережье) 5004.2. ЛЕСОУСТРОИТЕЛЬНЫЕ МАТЕРИАЛЫ ПО РАМСАРСКОМУ САЙТУ «НИЖНИЙ ДНЕСТР» (Левобережье) 5025. LEGENDA TERENURILOR ZONEI «NISTRUL DE JOS» 5056.1. ХАРАКТЕРИСТИКА ПАСТБИЩ ЗОНЫ С(P) 5076.2. ОСНОВНЫЕ ПАСТБИЩА (РИСУНОК) 5247. СОСТАВ, СТРУКТУРА И ТЕХНОЛОГИИ СОЗДАНИЯ ГЛАВНЫХ ЛЕСНЫХ КОРИДОРОВ, ЛЕСНЫХ ПОЛОС И ЗАЩИТНЫХ ПРОТИВОЭРОЗИННЫХ НАСАЖДЕНИЙ 5258. КОНЦЕПЦИЯ ОБЕСПЕЧЕНИЯ ПОДДЕРЖАНИЯ, СОХРАНЕНИЯ И РАЗВИТИЯ ВЕКОВЫХ НАСАЖДЕНИЙ 5419. РАБОТЫ ПО ИЗМЕНЕНИЮ РЕЖИМА ЗАЩИТНОСТИ ЛЕСОВ 54510. РЕКОМЕНДАЦИИ ПО ВОССТАНОВЛЕНИЮ ЛЕСНЫХ ОПУШЕК, УЛУЧШЕНИЮ ИХ СТРУКТУРЫ И ОБОГАЩЕНИЮ ВИДАМИ 54611. PARTICULARITĂŢI PRIVIND PROCESUL DE ÎNGRIJIRE RECONSTRUCŢIE ECOLOGICĂ A ARBORETELOR 54912. ТЕХНОЛОГИЧЕСКИЕ СХЕМЫ РЕКОНСТРУКЦИИ МАЛОЦЕННЫХ И НИЗКОПРОДУКТИВНЫХ ПОЙМЕННЫХ НАСАЖДЕНИЙ 55913. РЕКОМЕНДАЦИИ ПО РЕКОНСТРУКЦИИ СТЕПНЫХ ПАСТБИЩ 56414. DWD-диск «ИЗУМРУДНОЕ ОЖЕРЕЛЬЕ НИЖНЕГО ДНЕСТРА»15. CD-диск РАСПРЕДЕЛЕНИЕ ТАКСАЦИОННЫХ ВЫДЕЛОВ ПО КАТЕГОРИЯМ ЗАЩИТННОСТИ

РЕЗОЛЮЦИЯУчастники семинара по обсуждению проекта плана управления Рамсарским сайтом

«Нижний Днестр», организованного в г. Бендер 21 января 2011 года, считают, что проект «Совместное строительство будущего для международно признанной целостной зоны Нижнего Днестра и выше по течению», эффективно реализованный ЭО «BIOTICA» в рамках проекта «Поддержка Мер по Укреплению Доверия» Программы по развитию Организации Объединенных Наций, принес важные результаты.

Участники семинара отмечают, что впервые в качестве стимула для улучшения эколо-гической ситуации охраняемой территории и продвижения существующего туристиче-ского потенциала территории Рамсарского сайта на обоих берегах использовано непо-средственное участие экономических агентов.

План управления сайтом может быть основой для устойчивого развития территории, сохранения ее природного и культурно-исторического наследия, в том числе используя туризм. Участники считают целесообразными осуществление положений настоящего плана управления центральными и местными органами власти на обоих берегах реки, и будут содействовать его реализации.

Рамсарский сайт «Нижний Днестр», расположенный на обоих берегах реки, обла-дает особенно богатым в регионе юго-западного Причерноморья экологическим и ту-ристским потенциалом, требующим эффективного управления для совместного стро-ительства будущего.

Считаем абсолютно необходимым активно продвигать, создание национального пар-ка на территории Рамсарского сайта «Нижний Днестр», что будет содействовать повы-шению существующего экономического и туристического потенциала.

REZOLUŢIEPrin prezenta, participanţii la seminarul organizat în or. Bender, incinta hotelului ”Prietenia”,

la 21 ianuarie 2011 cu genericul „Discutarea planului de management al Zonei umede Ramsar „Nistrul de Jos”, consideră rezultatul obţinut ca fiind unul eficient şi util, apreciindu-l la cel mai înalt nivel în aspect teoretic şi practic.

Planul de management elaborat în cadrul proiectului „Consolidarea în comun a viitorului pentru zona recunoscută la nivel internaţional „Nistrul de Jos” al proiectului „Susţinerea Măsurilor de Pro-movare a Încrederii” din Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, constituie un element de bază care evidenţiază importanţa domeniilor dezvoltării durabile şi conservării patrimoniului natu-ral şi cultural, inclusiv turismului în consolidarea viziunii gestionării eficiente a zonei umede Ramsar.

Pentru prima dată, pe ambele maluri ale Nistrului a fost utilizată metoda implicării directe a agen-ţilor economici, întru valorificarea potenţialului ecologic şi turistic existent în zona umedă Ramsar.

Planul de management al zonei umede Ramsar, poate fi considerat elementul de bază pentru valorificarea corespunzătoare a patrimoniului natural şi istorico-cultural, contribuind la con-solidarea în comun a viitorului pentru zona recunoscută la nivel internaţional „Nistrul de Jos”, prin intermediul ecologiei şi turismului. Participanţii, consideră oportună executarea prevede-rilor planului de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale de pe ambele maluri ale Nistrului şi îşi asumă obligaţia de a contribui personal la aceasta.

Zona umedă Ramsar „Nistrul de Jos”, amplasată pe ambele maluri ale Nistrului, include cel mai bogat potenţial ecologic şi turistic din partea de sud-est a bazinului Mării Negre, urmând să fie gestionat eficient,

Se consideră absolut necesară implementarea Planului de management, pentru crearea par-cului naţional în zona umedă Ramsar „Nistrul de Jos”, care va contribui la valorificarea poten-ţialului ecologic şi turistic existent.

9ПЛАН УПРАВЛЕНИЯ Рамсарским сайтом «Нижний Днестр» (проект)

PLANUL DE MANAGEMENTPENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS”

(proiect)

Acronime

IUCN- Uniunea Internaţională pentru Protecţia NaturiiMM - Ministerul MediuluiFANPS – Fondul ariilor naturale protejate de statCRM – Cartea Roşie a MoldoveiCRU – Cartea Roşie a UcraineiCRT – Cartea Roşie a TransnistrieiLO – Lista operaţională a Concepţiei reţelei ecologiceREN – Reţeaua Ecologică NaţionalăRMN - TransnistriaUE – Uniunea Europeană

DESCRIERE

1.1 Localizare, dimensiuni şi căi de acces

Teritoriul Zonei Ramsar „Nistrul de Jos” este localizat în partea de sud-est a Moldovei, la 8 km spre sud de oraşul Bender şi la 40 de km de Odesa în apropierea satului Palanca (conform hărţii). Centrul zonei îl constituie satul Crocmaz, al cărui coordonate sunt 46o 37’ 54’’ latitudine nordică şi 29o 40’ 10’’ longitudine estică. Zona include teritoriul a 6 sate din partea estică a ra-ionului Căuşeni şi 11 sate din nordul şi estul raionului Ştefan-Vodă, pe malul stâng al fluviului Nistru şi la est, sud şi sud-est se învecinează cu regiunea Odesa din Ucraina. Conform calculelor actuale, suprafaţa totală o constituie 60638 ha şi include 18 complexe naturale, cele mai mari dintre care fiind Copanca-Leuntea (2397 ha), Lunca Talmaza (1592 ha) (Desen 1 color), Zao-zernoe-Nucari(1542 ha), Cioburciu-Răscăeţi (1234 ha) şi Olăneşti – Crocmaz (1478 ha).

Zona de protecţie strictă (A) constituie 1801,89 ha şi include cele mai valoroase teritorii ale 12 complexe naturale, printre care cele mai mari sunt localizate în Lunca Talmaza, Tudora-Pa-lanca şi Copanca-Leuntea. Zona tampon de reconstrucţie ecologică (B) în total se întinde pe un teritoriu de 3515,6 ha şi cuprinde teritorii valoroase, care necesită o administrare specială pentru mărirea şi conservarea resurselor naturale situate în 15 complexe. Zona cu activitate eco-nomică limitată (C) constituie 10079 ha şi include mai mult de 60 de teritorii, amplasate în 14 complexe naturale. Aceste terenuri sunt implicate cel mai mult în exploatarea economică, care ar trebui să fie parţial limitată, în legătură cu necesitatea creşterii calităţii resurselor acestora sau pentru a reglementa accesul vizitatorilor în contextul utilizării lor în scop recreativ. În zona C mai sunt incluse încă 32 de obiecte – păşuni, ce necesită o administrare specială cu scopul de a le mări productivitatea şi capacitatea ecologică pentru floră şi faună. Zona de activitate economică (D) cuprinde cca. 45195,61 ha.

10 PLANUL DE MANAGEMENT PENTRU ZONA RAMSAR „NISTRUL DE JOS” (proiect)

Teritoriul dat este uşor accesibil, distanţa de la capitala Moldovei, oraşul Chişinău, pe traseul Chişinău – Anenii Noi – Căuşeni – Belgorod-Dnestrovsk este de 75 km până la hotarul de nord al zonei şi 100 km până la centru (s. Talmaza), iar până la hotarul cu Ucraina (s. Palanca) este de 156 km.

Distanţa de la oraşul Odesa pe traseul ce trece prin vama „Maiaki” până la hotarul de sud-est al zonei este de 60 km, până la centru – 110 km. Distanţa de la Belgorod–Dnestrovsk până la hotarul de sud al zonei este de 40 km prin vama „Starokazacie”, iar până la centru sunt 85 de km.

Distanţa de la oraşul Tiraspol prin oraşul Bender până la hotarul de nord-est (s. Copanca) este de 35 km, până la centru – 50 km. Distanţa de la oraşul Tiraspol prin satul Chiţcani până la hotarul de nord-est al zonei (s. Copanca) este de 15 km. Distanţa de la oraşul Bender până la hotarul de nord-est este de 2 km. Distanţa de la satul Glinoe pînă la hotarul de est al zonei, peste podul din satul Răscăeţi e de 40 km, până la centru – 25 km. Distanţa de la oraşul Căuşeni până la hotarul zonei – 10 km, până la centru – 25 km. Distanţa de la oraşul Ştefan-Vodă până la hotarul zonei este de 5 km, până la centrul zonei – 15 km. Unicul obstacol geografic pentru ac-cesul pe acest teritoriu este fluviul Nistru şi braţul lui ce constituie hotarul de nord-est al zonei.

În conformitate cu standardele existente în turism toate distanţele mai mici de 50 km între obiectele turistice sau de la punctul de plecare al grupului, sunt considerate scurte. Distanţele dintre obiectele turistice între 50-100 km sunt medii şi se recomandă a fi folosite pentru orga-nizarea recreaţiei (rutelor turistice) în zilele de odihnă. Distanţele mai mari de 100 de km sunt recomandate pentru rutele turistice de 2 sau mai multe zile.

1.2 Statutul legal şi istoria creării ariei protejate

Zona Ramsar „Nistrul de Jos” a fost desemnată graţie studiilor, descrierii şi cartării valorilor biologice de bază, realizate de Societatea Ecologică „BIOTICA”. Acest teritoriu a primit statut oficial de zonă internaţională Nr. 1316 (3MD003) în cadrul Convenţiei Ramsar la 20 august 2003 în baza documentelor pregătite în colaborare cu Ministerul Mediului şi înaintate Secreta-riatului Convenţiei.

În conformitate cu Legea privind protecţia mediului înconjurător (Nr. 1515 din 16.06.1993), resursele naturale - solul, subsolul, apele, flora şi fauna, aflate pe teritoriul republicii, precum şi aerul din spaţiul de deasupra acestui teritoriu constituie patrimoniul naţional al Republicii Moldova (Art. 4 (1)). Dreptul de gestiune al tuturor resurselor naturale în Republica Moldova este exercitat în numele statului de către Parlament. (Art. 4(2)).

Art. 7 (3) al Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr. 1538-XIII, stipulează că în fondul ariilor protejate pot fi incluse şi terenuri private, luate sub protecţia statului la iniţiativa titularilor, ele rămânând în continuare proprietatea lor. Partea 2 al acestui articol indică că tere-nurile obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate sunt destinate ocrotirii naturii, fac parte din proprietatea publică, nu pot fi privatizate şi nici arendate şi au un regim de protecţie şi gospodărire conform legislaţiei în vigoare.

În conformitate cu Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.1538-XIII din 25 fe-bruarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat (Nr. 354-XVI din 22.12.06), zona Ramsar „Nistrul de Jos” a fost inclus în lista ariilor protejate de stat (Capitolul 14. Zona umedă de importanţă internaţională).

Art. 82’ (2) stabileşte că terenurile zonei umede de importanţă internaţională rămân la dis-poziţia deţinătorilor, managementul lor realizându-se conform planurilor de management şi Regulamentului-cadru al zonelor umede de importanţă internaţională.”

Regulamentul-cadru al zonelor umede de importanţă internaţională (Nr. 665 din 14.06.2007) stabileşte că:


– zonele Ramsar se administrează în scopul reglementării relaţiilor în domeniul protecţiei, conservării şi utilizării lor durabile, indiferent de forma de proprietate (9);

– gestionarea zonelor Ramsar se efectuează în baza zonării introduse prin planul de mana-gement, aprobat de către autoritatea centrală de mediu, cu avizul Academiei de Ştiinţe a Moldovei (10)

Principiile de bază (11) ale gestiunii zonelor Ramsar sunt: – prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra zonelor Ramsar; – susţinerea şi încurajarea activităţilor de utilizare raţională a zonelor Ramsar, de conserva-

re şi dezvoltare durabilă a acestora; – întreprinderea acţiunilor necesare pentru conservarea şi ameliorarea diversităţii biologi-

ce a zonelor Ramsar.

Conform art.12 deţinătorii de terenuri sunt obligaţi:1) să asigure respectarea regimului de protecţie a zonei Ramsar;2) să instaleze la hotarele zonei Ramsar borne, panouri de avertisment, indicatoare;3) să aplice măsuri de lichidare a surselor de poluare;4) să creeze şi să asigure funcţionarea eficientă a staţiilor de epurare;5) sa informeze operativ organele teritoriale ale autorităţii centrale pentru mediu şi organul

central de specialitate al administraţiei publice pentru gestionarea fondului apelor despre accidentele care pot avea impact negativ asupra regimului hidrologic sau cauza prejudi-ciu plantelor şi animalelor.

În esenţă, articolul 12 creează privilegii pentru proprietarii de terenuri pentru ca aceştia să se implice în păstrarea valorilor naturale, istorico-naturale şi culturale, obţinând din aceasta beneficii în cazul unei abordări raţionale, inclusiv şi din surse alternative şi indirecte de venit (folosirea brand-ului, turism, exploatarea resurselor naturale pe termen lung).

Paza şi protecţia teritoriilor zonelor Ramsar este asigurată de autorităţile în a căror subordine se află. (art. 20). Pe teritoriul adiacent lor se stabilesc zone de protecţie cu lăţimea de 1000 - 1500 m în locurile, unde este necesar (art.21), care sunt trasate în documentaţia de urbanism şi ame-najare a teritoriului (art.22).

În conformitate cu art. 29 al Regulamentului cadru, regulamentul zonei Ramsar 1316 include dispoziţiile juridice ale documentului menţionat mai sus şi cuprinde următoarele părţi ale Planului de management: 2.1. Importanţa teritoriului (temeiurile pentru dezvoltarea regimului de protecţie şi administrare). 2.2. Obiectivele perspective de gestiune. 2.3.3. Direcţiile prioritare de administrare. 2.4. Planul de zonare, partea a treia Planul de Acţiuni, precum şi Anexele la acest document.

În conformitate cu art. 12 al Legii privind fondul natural protejat al Republicii Moldoveneşti Nistrene (Nr. 719-3-III din 06.01.2008), printre principalele sarcini ale statului în domeniul funcţionării fondului natural protejat sunt: (з) respectarea convenţiilor, acordurilor şi progra-melor internaţionale în domeniul organizării, protecţiei şi funcţionării ariilor naturale protejate.

Legea RMN privind lumea animală (2004) în articolul 10 „Principiile de bază ale administră-rii de stat în domeniul protecţiei şi utilizării obiectelor lumii animale” stabileşte „(3) prioritatea dreptului internaţional în domeniul exploatării şi protecţiei lumii animale, păstrării şi restaură-rii habitatului”.

Aceste principii pot sta la baza aplicării Convenţiei Ramsar. În acelaşi timp, conform articolu-lui 6 al Legii RMN privind protecţia mediului ambiant (în redacţia din 05.10.2009), includerea obiectelor de importanţă internaţională în fondul rezervaţiilor naturale este de competenţa So-vietului Suprem al RMN şi are loc la recomandarea preşedintelui RMN.

Pe teritoriul zonei pentru protecţia genofondului, cu scopul de reproducere a speciilor in-dustrial valoroase ale ihtiofaunei, a fost înfiinţată rezervaţia ihtiologică de stat „Turunciuc” cu


o suprafaţă de 137,5 ha. (Decizia Sovietului Suprem al Republicii Moldoveneşti Nistrene „cu privire la aprobarea listei obiectelor, complexelor şi ariilor fondului rezervaţiilor naturale ale Republicii Moldoveneşti Nistrene” din 27 ianuarie 2010 Nr. 2938). Rezervaţia include sectorul Turunciuc începând de la s. Ciobruciu până la podul din s. Glinoe. Rezervaţia se află în subor-donarea Ministerului resurselor naturale şi al controlului ecologic RMN, care actual elaborează Statutul rezervaţiei.

1.3 Caracteristicile fizice ale mediului înconjurător

1.3.1.Clima

Clima zonei este temperat-continentală şi depinde, în primul rând, de influenţa Mării Negre, în timp ce trăsăturile de bază ale climei regiunii sunt determinate de dominaţia maselor de aer dinspre Oceanul Atlantic. Vânturile predominante suflă din partea nordică şi estică cu o viteză medie de 2-5 m/s. Datele medii anuale sunt: temperatura 9-10oC (minimală -29oC, maximală +38oC), cantitatea de precipitaţii cca. 450 mm, 2/3 din ele cad în perioada aprilie-noiembrie. Iernile, în mare parte, sunt moderate, chiar dacă uneori pot fi geruri aspre. Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 10 cm, care se păstrează în medie circa 30-40 zile. Fluviul îngheaţă în medie timp de 4-15 zile. Topirea zăpezii începe în primele zile ale lui martie. Primăvara, de obicei, este caldă, temperatura medie nu depăşeşte 22°C. Vara timpurie este secetoasă, dar dese-ori cu averse. Vara este destul de fierbinte, toamna până în noiembrie este caldă şi cu ploi neîn-semnate. Suma anuală a temperaturilor pozitive atinge 3500-3700°C, iar cu temperaturi active (mai mari de 10°C) – 3200-3300°C. Deseori sunt înregistrate îngheţuri, secete, vânturi uscate şi fierbinţi , furtuni, grindine, averse, vifore, moină.

Iarna este caldă şi umedă. Zilele reci deseori se înlocuiesc cu dezgheţuri şi zile fără ger, cu creşterea temperaturii medii zilnice a aerului peste 5 °C. Predomină timpul noros şi posomorât, cu precipitaţii sub formă de ploaie şi ninsoare. Primăvara se caracterizează printr-o vreme insta-bilă. Adesea are loc schimbarea bruscă a temperaturii şi a perioadelor ploioase cu cele secetoase. La sfârşitul lunii martie are loc stabilizarea temperaturii aerului mai înaltă de 5°C, în decada a doua a lunii aprilie – mai înaltă de 10°C. Însă posibilitatea de îngheţ mai rămâne valabilă chiar şi pentru luna mai. Vara este însorită, fierbinte şi secetoasă. Precipitaţiile pe perioada de vară de cele mai multe ori poartă caracter de aversă, uneori sunt însoţite de vânt puternic şi grindină. Temperaturile înalte ale aerului sunt constante. Temperatura medie a lunii iulie 21-22°C, tem-peratura maximă atinge 40°C. Toamna este caldă şi lungă. Temperatura medie zilnică a aerului coboară mai puţin de 10°C în octombrie, iar mai mică de 5 °C –la sfârşitul primei jumătăţi a lui noiembrie. Primele îngheţuri se înregistrează câteodată şi la sfârşit de septembrie, dar mai des la mijloc de octombrie.

1.3.2. Topografia şi geografia fizică

Relieful teritoriului în general variază în dependenţă de lăţimea luncii fluviului şi a teraselor adiacente, în zona de meandrare puternică a Nistrului. Altitudinea medie a zonei este de 22 m mai sus de nivelul mării, altitudinea maximă de 193 m mai sus de nivelul mării se găseşte la marginea cumpenei apelor la vest de s. Copanca, iar altitudinea minimă, de -1.75 m mai jos de nivelul mării – în lunca dintre satele Crocmaz şi Olăneşti.

Partea de nord-vest mai compactă şi mai deluroasă a zonei (aproximativ până la lati-tudinea s. Purcari) cuprinde 2/3 din teritoriu. Aici sunt amplasate cele mai mari sectoare forestiere – cele de colină Copanca-Leuntea, Cioburciu-Nagornoe şi cel de luncă, Lunca


Talmaza, precum şi numeroase păduri mici. Lunca fluviului în această regiune ocupă aproa-pe jumătate din suprafaţă.

Partea de sud-est, care este mai mică, include un sector forestier de dimensiune medie (Îm-părăteasa) şi câteva plantaţii forestiere mici pe terase, o fâşie aproape neîntreruptă de păduri de luncă inundabilă pe meandrele adânci, unită de fâşia forestieră riverană şi liziera bălţilor de trestie a limanului Nistrului.

Partea reliefului de colină (de terase) formează o suprafaţă locală de acumulare a apei (29000 ha), care aproape în întregime se situează în limitele zonei, ceea ce reprezintă specificul acesteia. Acest lucru presupune faptul că scurgerea de suprafaţă nu poate acumula impurităţile de pe terenurile limitrofe, decât doar pe cursul apelor Nistrului. Pantele versanţilor variază în limitele 4o-16o, dar se întâlnesc şi terase foarte abrupte. Versanţii proveniţi din alunecările de teren actu-ale sunt deluroşi, suprafaţa lor având vâlcele, râpe şi alunecări; Versanţii de alunecări străvechi sunt proeminenţi în profil. Versanţii mai lini sunt folosiţi în calitate de terenuri agricole. Ver-sanţii mai abrupţi de 6o ocupă 15%, în timp ce cumpenele apelor, fundurile râpelor şi a luncilor – aproximativ 2/3 din teritoriu.

Relieful natural al luncii Nistrului reprezintă prin sine un sistem de creste plane cu depresi-uni de adâncime mică între ele. Acestea sunt în formă de seceră şi orientate pe spirală. Partea desecată a luncii inundabile este ocupată de terenuri agricole şi, evident, relieful în mare parte este nivelat.

În cursul de jos zona riverană a luncii inundabile are un relief mult mai plan. Partea zonei în cursul de jos al fluviului, după s. Crocmaz are în luncă o cumpăna a apelor (coama) îngustă, de înălţime mică şi destul de plană cu o lăţime nu mai mare de 50-100m, care, desparte porţiunea inundabilă de dimensiune mare de albia fluviului.

Landşaftul de-a lungul fluviului cuprinde păduri şi plantaţii forestiere vechi, rărişuri înmlăş-tinite, bazine acvatice întinse de adâncime mică cu vegetaţie palustră, precum şi lunci, care din cauza păşunatului nereglementat, în cea mai mare parte, s-au transformat în păşuni degradate. De-a lungul malurilor ambelor braţe ale Nistrului se întâlnesc bazine piscicole, de obicei, pără-site. Fluviul formează pe cursul principal circa 30 meandre, multe dintre care pe jumătate sau aproape în întregime sunt închise. În limitele câtorva bucle ale fluviului sunt amplasate grădini şi alte terenuri agricole, o mare parte dintre care sunt însoţite de fâşii forestiere. Malurile din cursul principal al fluviului din afara pădurilor, în general sunt protejate de fâşii forestiere, iar de-a lungul braţului Turunciuc acestea sunt afectate într-o măsură mai mare, cele mai bine păs-trate fiind pe malul stâng (pe insula Turunciuc). Cealaltă parte a luncii până la hotarul moldo-ucrainean este ocupată de terenuri prelucrate.

Specificul luncii inundabile. Fragmentul de luncă inundabilă de pe i. Turunciuc, amplasat în-tre cele două braţe, Nistru şi Turunciuc, intră în componenţa deltei, cea mai mare parte a căreia se află pe teritoriul Ucrainei; acesta reprezintă un complex de habitate relictice şi transformate. Toate teritoriile de luncă inundabilă, inclusiv terenurile agricole acoperite de reţeaua canalelor de drenaj, au legătură cu fluviul, fâşia de protecţie a apelor şi cu canalul, format în urma constru-irii digului de stat anti-viitură de-a lungul malului drept al cursului principal. Partea de nord-vest a luncii inundabile reprezintă o vale foarte întinsă, cea mai mare parte a căreia este inclusă în zona Ramsar. Prin ea trece albia veche a Nistrului, cândva cu o lungime totală de 40 km, dar care în prezent s-a păstrat pe circa 32 km. Principalul nucleu al zonei este sectorul „Lunca Talmaza”, care conţine masive forestiere cu numeroase poieni, un lac (24 ha), o buclă aproape închisă a albiei vechi, care nu demult s-a separat de Nistru, canale permanente inundate şi us-cate, bălţi, mlaştini, lunci şi sectoare de terenuri agricole abandonate. Cea de-a treia porţiune de luncă inundabilă după dimensiuni se situează între satele Olăneşti şi Crocmaz, unde se află punctul cu cea mai mică înălţime din ţară.


1.3.3. Geologia

Descriere generală. Teritoriul zonei se situează pe marginea platformei tectonice est-euro-pene, iar lunca fluviului Nistru este amplasată între două hotare ale plăcilor tectonice – zonă, în care intensitatea cutremurelor poate atinge 6 grade. Activitatea tectonică actuală a regiunii se confirmă printr-o seismicitate de 6-7 grade, cu o ridicare a scoarţei terestre până la +2 mm/an şi cu o coborâre a acesteia în cursul de jos al Nistrului, ce atinge în sudul extrem -2 mm/an. Partea nordică a teritoriului s-a constituit în timpul transgresiunii sarmatice a Miocenului, formată din calcar, lut şi nisip, iar spaţiul cumpenei apelor – în timpul transgresiei ponţiene a Pliocenului. Rocile miocenului sunt răspândite pe întreg teritoriul şi sunt înfăţişate de depuneri începând cu faciesuri maritime până la cele continentale, care se descoperă în luncile Nistrului şi ale afluenţilor săi. Cele mai joase secţiuni ale luncii inundabile sunt prezentate de depuneri în porţiunea superioară a substratului basarabean al etajului Sarmaţian, în componenţa cărora un rol important îl joacă calcarele, deopotrivă cu argila şi nisipurile. Pe porţiunile mai înalte rolul calcarelor scade considerabil şi creşte importanţa argilei. În partea de jos a pantei luncii r. Ştiu-bei, pe fundurile râpelor se întâlnesc depuneri de subetaj herson, alcătuit din nisipuri, calcare şi din luturi stratificate. Porţiunile superioare ale pantelor şi cumpenele apelor de înălţime mică sunt formate din depozite din grosimea intactă a subetajului herson – etajul geologic meoţian – nisipuri, aleurolite, luturi. Cele mai înalte cumpene de apă sunt formate din rocile etajului ponţian. Acestea reprezintă, în primul rând, argile de diferite culori cu straturi intermediare de aleurolitice ale orizontului tvardiţian, precum şi nisipuri, argile şi calcare de substrat nou ru-sesc. Perioada cvaternară este prezentată de depozite de origine eoliano-deluvială pe cumpenele apelor, de origine deluvială, eoliano-deluvială şi coluvială pe sectoarele de sus ale pantei, repre-zentată de asemeni de depuneri de terase aluviale (cea mai veche fiind X) în porţiunile de mijloc şi de jos ale pantei, iar lunca inundabilă este constituită de aluviuni recente.

Izvoare cu ape minerale se găsesc în preajma s. Slobozia la adâncimi de 30-50 m. Albia fluviului formează multe meandre aproape închise şi fragmente sinusoidale slabe. Malurile de dreapta sunt abrupte, cu o înălţime de 1-3 m. Lăţimea luncii inundabile constituie 3-8 km. Terasele superioare ale luncii fluviului uneori sunt întrerupte şi întretăiate de râpe, dar, în general sunt moderat abrup-te şi cu fragmente de alunecări de teren. Această regiune este o parte a Mării Sarmatice, de aceea substratul geologic este sărat, iar apele minerale sunt găsite în mai multe locuri ale zonei.

Paleontologia. Zona include trei amplasări paleontologice binecunoscute ale faunei fosile din perioada Miocenului târziu, descoperite în sistemul de râpe. Aceste locuri au statut de monumente ale naturii.

Aici au fost descoperite oase ale multor mamifere, printre care: răpitoare (Carnivora) – Simocyon primigenius Wagn., Mustela palaettica Weit. ,Icti-therium robustum Gaug., Crocuta eximia (Roth. Et Wagn)., Machirodus schlosseri Weit. Machairodus cultridens Gaud., Proboscidate (Proboscidae) – Choerolophodon pentalici (Gaud et Lart.), mastodont Mostodont sp. şi dinoteriu Deinotherium giganteum Kauh.;Imparicopitate (Perissodactyla) – strămoşii cailor Hipparion cf. gromova Gab. şi Hip-parion cf. moldavicum Grom., rinocerii Aceratherium incisivum Kauh. и Dicerorhinus schleiermachheri (Kaup.);paricopitate (Artiodactyla) – Cervus sp. Paleotragus rouenii Gaud., Helladotherium di-vernoyi (Gaud et Lart.), Tragocerus frolovi Pavl., Palaeoryx stutzeli Schlos., Gazella de-perdita (Gervalis).

Au mai fost descoperite broaşte-ţestoase străvechi (Reptilia, Testudines) – Protestudo bessa-rabica (Rjab.).

În totalitate, teritoriul reprezintă o zonă fosilă paleontologică a gurii de vărsare a fluviului.


1.3.4. Solurile

Stratul de soluri s-a format în cea mai mare parte pe sedimentările cvaternare, care sunt re-prezentate de argile uşoare, de soluri argilo-nisipoase grele, medii şi uşoare, şi de asemenea de soluri nisipo-lutoase (mai ales în lunca inundabilă a Nistrului).

Pe teritoriul zonei sunt prezente 2 tipuri de bază de soluri – de luncă inundabilă şi cele de pe terasele Nistrului (ultimul se referă la terenurile majorităţii satelor din partea dreaptă a Nistrului - Talmaza, Cioburciu, Răscăeţi, Purcari, Olăneşti, Crocmaz, Tudora, Palanca), unde predomină cernoziomurile cu profil întreg. În partea de est este prezent platoul de cumpănă a apelor şi pan-tele, cea mai mare parte a cărora conţin soluri erodate (Plop – Ştiubei, Grădiniţa, Popeasca etc.).

1.3.4.1. Solurile de pe malului drept al Nistrului

În general predomină cernoziomurile carbonatice (26,9 %), o suprafaţă mai mică este ocupa-tă de cernoziomurile tipice (8,2%) şi de solurile xerofite de pădure (6,1%), amplasate pe sectoa-rele nu prea mari de păduri de stejar pufos. În lunca inundabilă a Nistrului se întâlneşte toată gama de soluri aluviale, în vâlcele – solurile deluviale.

Pe teritoriu sunt înregistrate peste 60 de tipuri de soluri (Anexa 1). După fertilitate primul loc îl ocupă cernoziomurile tipice şi cernoziomurile carbonatice viguroase (bonitatea mai mare de 80). Rezervele de humus în stratul de un metru de la suprafaţă a cernoziomurilor obişnuite şi carbonatice constituie 250-310 t/ha. De exemplu în Palanca rezervele de humus în stratul de un metru de la suprafaţă constituie 300-340 t/ha, în raport cu conţinutul de humus în stratul cultivabil acestea se referă la solurile cu conţinut moderat de humus. Potenţialul de fertilitate al acestor soluri este destul de înalt, totuşi, el se va manifesta doar în cazul asigurării cu o cantitate suficientă de umiditate, iată de ce ele trebuie protejate, pentru ca să nu treacă în categoria celor slab erodate. În Anexa 1 este prezentată compoziţia humusului în stratul de un metru de la su-prafaţă al subtipurilor de bază de soluri, şi pentru fiecare comună sunt date suprafeţele tuturor tipurilor de soluri cu rata de evaluare a acestora în baza proprietăţilor.

În lunca inundabilă, pe fundurile râpelor, atât uscate cât şi umede, acolo unde apele subterane se găsesc la o adâncime de 0,5-4,5 m. s-au format aşa-numitele „mocirle” de luncă, soluri cerno-ziomice de luncă, aluviale de luncă tipice şi erodate, precum şi soloneţuri şi soluri stratificate sa-linizate. Se mai întâlnesc şi soluri aluviale înnămolite-mlăştinoase, precum şi alte tipuri de soluri cu umiditate temporară sau de lungă durată. Compoziţia granulometrică a solurilor este variată.

Suprafaţa solurilor degradate şi cu surplus de umiditate constituia 43,4% în 2004. (În anii ’80 ai sec 20 pe acest teritoriu 1/3 din toate subtipurile de cernoziom erau din cele erodate). Terenurile erodate, care şi-au pierdut fertilitatea naturală ocupau suprafeţe mari: slab-erodate – 5652 ha, moderat-erodate – 4468 ha, puternic-erodate – 1672 ha. În conformitate cu tendinţa generală din ţară pe parcursul anilor trecuţi, suprafaţa solurilor erodate probabil că a crescut. Toate aceste terenuri sunt incluse în circuitul agricol. Amplasarea în vecinătate a terenurilor ne-erodate şi a celor erodate, adică care au grad diferit de erodare, formează un aspect eterogen al solului şi duce la fragmentarea intensă a acestuia. Situaţia dată poate avea un impact puternic asupra agro-landşafturilor.

Solurile aluviale (de luncă), ca un tip deosebit de soluri, ocupă unul din locurile de frunte în învelişul de soluri al zonei. Solurile de luncă inundabilă sunt formaţiuni noi de sol aluvial. Procesele aluviale constau pe de o parte în eroziunea albiei care duce la transformarea albiei flu-viului şi a sectoarelor adiacente ale luncii („întinerirea” lor periodică), iar pe de altă parte în acu-mulări pe suprafaţa luncii a scurgerii solide ale fluviului. Influenţa lor asupra formării solurilor poate fi foarte nesemnificativă (în perioada de acoperire cu zăpadă, pe sectoarele îndepărtate de


albia fluviului) şi foarte radicală ajungând chiar până la distrugerea solului (în timpul viiturilor pe teritoriile adiacente albiei). În lunca Nistrului are loc inundarea periodică a luncii sale cu apă din fluviu şi în acest caz se umezesc considerabil solurile şi întreg stratul de depuneri aluviale. Acest fapt condiţionează un caracter mai hidromorfic de formare a solurilor pe teritoriul luncii. O trăsătură importantă a solurilor de luncă este biogeneza lor înaltă, condiţionată de accelerarea circuitului substanţelor şi a procesului de formare a solurilor.

Solurile de luncă inundabilă de pe malul drept al Nistrului în funcţie de condiţiile de forma-re a lor, de poziţia lor geografică şi nivelul de stratificare a apelor subterane, pot fi incluse în 3 raioane meliorative de soluri: de luncă inundabilă înaltă drenată foarte bine; de luncă cu drenaj scăzut; de luncă cu drenaj slab şi cu înmlăştiniri.

Pe teritoriul primului raion (între satele Copanca şi Ciobruciu) prevalează solurile de luncă tipice nesalinizate (49,5 %) şi cele stratificate (32,1%). Solurile de luncă combinate ocupă mai mult de 13%, iar cele de luncă înnămolite-mlăştinoase – 2,7% din suprafaţă. Trăsătura caracte-ristică de bază a acestui raion este drenajul natural bun al luncii. Soloneţurile şi solonceacurile aproape că lipsesc.

Al doilea raion, amplasat între satele Ciobruciu şi Olăneşti, cuprinde solurile de luncă in-undabilă ale satelor Ciobruciu, Răscăeţi, Purcari. Lunca uşor adâncită de lângă terase este bine dezvoltată şi ocupă cca. 25 % din suprafaţă. Odată cu înrăutăţirea nivelului de drenaj natural pe teritoriul celui de-al doilea raion se măreşte şi suprafaţa solonceacurilor şi soloneţurilor şi a solurilor hidromorfice (cele înnămolite-mlăştinoase de luncă şi cele înnămolite-mlăştinoase). Într-o măsură mai mare sau mai mică aproape 6 % din soluri sunt salinizate. Suprafaţa celor înnămolite-mlăştinoase şi celor înnămolite-mlăştinoase de luncă se măreşte în comparaţie cu primul sector de la 2,7% până la 7,2%. Totuşi şi în acest sector prevalează în compoziţia înveli-şului de soluri solurile tipice de luncă nesalinizate (45,6%) şi cele de luncă stratificate (29,9%). Solurile stratificate de luncă ocupă 16,6% din suprafaţă.

Cele mai rele condiţii din punct de vedere al ameliorării solurilor le are cel de-al treilea raion, amplasat în partea de jos a fluviului între satele Olăneşti şi Palanca. În acest raion sunt incluse luncile inundabile Olăneşti, Crocmaz, Tudora, Palanca. După suprafaţă el este egal cu primul raion (16 mii ha). Durata inundării luncii poate ajunge până la 120 şi mai multe zile pe an. De-punerile luncii aici sunt reprezentate preponderent de soluri grele argilo-nisipoase şi argiloase şi doar sectoarele adiacente albiei fluviului cuprind soluri nisipo-nămoloase şi nisipo-lutoase.

Ca rezultat al prezenţei îndelungate a apelor de suprafaţă şi a celor subterane, atât sectoarele de jos cât şi cele de sus ale luncii inundabile pot fi afectate de salinizare. Aici sunt concentrate, de obicei, cele mai mari sectoare de solonceacuri veritabile, iar pe terenurile valorificate şi iri-gate câteva zeci de ani în urmă au apărut soloneţuri secundare. De exemplu, acest tablou poate fi observat în lunca Crocmaz – Olăneşti, unde salinizarea a avut loc în rezultatul influenţei an-tropogene. Suprafaţa totală de solonceacuri şi soloneţe constituie în acest raion 14,7 %, pentru îmbunătăţirea lor sunt necesare lucrări de drenaj, de spălare şi de ghipsuire. Solurile stratificate nesalinizate de luncă ocupă 27 % din suprafaţă, cele tipice de luncă– 33%, de luncă contopite – 15,5%. Apele subterane cu mineralizare sporită (3-10 g/l şi mai mult) având componenţă variată de săruri sunt situate aproape de suprafaţa solului (până la 2,5 cm). Compoziţia sărurilor poate fi foarte diferită, dar conţin bicarbonat foarte rar şi în concentraţii nu prea mari.

Din toate tipurile de soluri, care se întâlnesc în limitele zonei Ramsar „Nistrul de Jos”, pot fi evidenţiate solurile dominante: cernoziomuri obişnuite şi carbonatice şi aluviale de luncă. Ele sunt foarte răspândite, exploatate de mult timp în agricultură, şi-au pierdut considerabil concentraţia de humus, dar şi-au păstrat specificul lor genetic şi este important de păstrat fertilitatea lor.

Pe suprafeţe nu prea mari se întâlnesc soluri rare (Anexa 1), care au trăsături originale, dispun de o activitate biogenă înaltă şi şi-au păstrat fertilitatea naturală. Astfel de soluri reprezintă un


interes deosebit din punct de vedere atât practic, cât şi ştiinţific. La ele pot fi atribuite solurile aluviale stepizate, numite şi cernoziomice de luncă. Ele sunt amplasate pe sectoarele înalte ale luncii inundabile, care au ieşit din regimul de zone umede, sunt inundate numai de viiturile foarte puternice (rar şi pe scurt timp), procesul aluvial este foarte scăzut. Sunt aproape de cerno-ziomurile carbonatice ale teraselor joase de luncă inundabilă şi reprezintă un grup de tranzit de la solurile de luncă inundabilă la cernoziomurile carbonatice. Aceste soluri au un conţinut mare de humus (până la 5 % în orizontul de sus) şi o structură granuloasă sau cu bulgări. Ele au un interes ştiinţific sporit, deoarece reprezintă tranziţia evoluţionistă de la solurile aluviale la cer-noziomurile zonale în cea mai timpurie etapă de dezvoltare. Mai există şi soluri de calitate supe-rioară. Acestea sunt cernoziomurile cu profil întreg obişnuite, precum şi cernoziomice de luncă şi cele aluviale, ele fiind evaluate la 80 – 100 puncte. Cernoziomurile cu profil întreg carbonatice sunt evaluate la 72 puncte, ele nu au o bonitate înaltă, dar totuşi sunt la fel de importante.

1.3.4.2. Solurile malului stâng al Nistrului

Solurile de pe insula Turunciuc şi cele situate între fluviul Nistru şi albia veche a acestuia (s. Cremenciuc), s-au format sub influenţa proceselor de luncă şi aluviale ale fluviului şi a dez-voltării vegetaţiei ierboase. În trecutul apropiat acest teritoriu era permanent inundat în urma creşterii nivelului apelor primăvara şi vara ale fluviului Nistru, iar o dată în 4-5 ani această zonă era supusă unei viituri îndelungate.

Depunerile aluviale cu diferită componenţă mecanică, aduse de apele viiturii au servit drept premisă de formare a tipurilor de soluri. Depunerile uşoare, nisipoase şi argilo-nisipoase se situează în general în partea de sus a luncii adiacentă albiei fluviului în cazul în care viitura are o viteză mare şi provoacă o inundaţie de scurtă durată. În lunca inundabilă centrală, care e situată mai jos şi are un microrelief complicat, se depun sedimente argilo-nisipoase grele şi fracţii ar-giloase în timpul unui curs lent şi o inundaţie de lungă durată. Relieful luncii care se constituie în rezultatul acestui fapt influenţează nivelul apelor subterane şi durata viiturii, iar împreună cu vegetaţia luncii determină diversitatea solului.

Pe acest teritoriu sunt întâlnite 21 de tipuri de sol, în mare parte, cele tipice de luncă inunda-bilă (granulate) şi stratificate cu diferită compoziţie mecanică (92 % din suprafaţa totală), pre-cum şi soluri înnămolite–mlăştinoase, mlăştinoase şi soluri cu un nivel înalt al apelor subterane (Anexa 2). Solurile sunt sărace în nitraţi – 20-80 mg/kg de sol şi se evidenţiază printr-o cantitate mare de fosfaţi, care se asimilează uşor – 100-150 mg/kg de sol şi potasiu – 300-400 mg/kg de sol. Reacţia soluţiei de sol este neutră sau slab alcalină pH 7,0-7,4.

Solurile tipice de luncă inundabilă (granulate) şi cele stratificate se deosebesc printr-un ori-zont mai puternic de humus, câteodată mai mult de 150 cm. Un conţinut mic de humus – 2,52-3,31% este prezent în solurile argiloase şi cele grele argiloase şi aproximativ 1% - în cele nisi-poase, conţinutul de humus treptat se micşorează odată cu adâncimea, excepţie făcând locurile des întâlnite cu straturi subţiri de solurilor de înhumare. În pofida conţinutului redus de humus, totuşi, rezervele de humus într-un strat de 1 m sunt destul de mari şi variază de la 300-500 t/ha până la 90-130 t/ha. Solurile stratificate au păstrat în profil straturi de depuneri de viitură, iar structura de sol nu este prea pronunţată. În solurile tipice (granulate) stratificarea este nivelată. Atât unele cât şi celelalte sunt destul de fertile şi doar pe terenurile cu soluri nisipoase şi uşor argilo-nisipoase (preponderent pe lunca adiacentă albiei fluviului) productivitatea potenţială este mai mică. Aceste soluri cu o fertilitate înaltă, de la 70 la 86 puncte, ocupă 86% din teritoriu.

Pe sectoarele luncii centrale, unde apele subterane sunt situate aproape de suprafaţă 30±80 cm (adâncituri în formă de farfurioară, marginile lacurilor de luncă şi albiilor vechi, ş.a.) se formează soluri înnămolite-mlăştinoase, iar în locurile mai joase – soluri mlăştinoase. Aceste


locuri sunt ocupate de asociaţii de trestie, de rogoz şi de trestie cu rogoz cu rărişuri de salcie. Un loc intermediar îl ocupă solurile stratificate de luncă cu prezenţa apelor subterane nu departe de suprafaţa solului (de la 80 la 150 cm în dependenţă de anotimp şi viituri).

Din observaţiile de mai mulţi ani rezultă că apele subterane se află la adâncimea de la 0 la 4 m. La cea mai mare adâncime se află apele subterane pe fâşiile de lângă albia fluviului, iar în partea centrală situată mai jos ele ajung aproape de suprafaţă. Cele mai joase orizonturi ale apelor sub-terane se stabilesc toamna târziu, iar cele mai înalte – primăvara. Conţinutul de săruri în apele subterane se schimbă în limitele de la 0,9 (dulce) până la 7,3 g/dm3 (mineralizare medie), dar în majoritatea cazurilor este de 1-2 g/dm3. Din punct de vedere al componenţei sărurilor acestea sunt ape hidrocarbonate-sulfate, clorid-sulfate şi sulfat-cloride.

Solurile salinizate ocupă 570 ha sau 6,5 % din suprafaţa totală. Salinizarea se observă în ca-zul adâncimii apelor de suprafaţă de la 90 la 140 cm şi mineralizării de 2-5 g/dm3, răspândirea după profil şi compoziţia solurilor indică alternarea în aceste soluri a proceselor de salinizare şi desalinizare.

În ultimul timp au devenit mai evidente procesele de înmlăştinire a sectoarelor ameliorate cu soluri de mlaştină în lunca centrală şi unele fragmente în partea adiacentă albiei fluviului. Procesul de înmlăştinire pe sectoarele ameliorate are probabil un caracter determinat de mulţi factori şi necesită o studiere continuă, ca o activitate iniţială a reabilitării condiţiilor naturale de luncă inundabilă.

Porţiunea centrală, cea mai coborâtă, a luncii centrale are soluri stratificate, înnămolite şi mlăştinoase, amplasate în formă de contururi mărunte (0,4-4,8 ha), complicate şi alternante. Apele subterane sunt amplasate la suprafaţă, procesele de salinizare fiind vizibile. Se formează un grup complex de soluri cu o activitate economică limitată, rezultată din gradul de fertilitate şi posibilităţile de efectuare a unor măsuri agrotehnice specifice. Sectoarele mari cu soluri înnă-molite şi mlăştinoase nu pot fi utilizate deloc în circuitul agricol arabil.

1.3.5. Hidrologia

Albia Nistrului în cursul de jos are o lăţime de 100-200 m; adâncimea în locurile de adâncime mică a apei este de 1,6-2-5m, în vârtejuri de 4,0-8,0 până la 16m. Braţul său – Turunciuc are o lăţime de 70m cu o adâncime medie de 6 m, iar în adâncituri - până la 9 m. Albia veche a fluviului Nistrului în cea mai lată porţiune a luncii între satul Copanca şi Talmaza meandrează pe o lungime de 32 km, albia are lăţimea de 40 m şi adâncimea de 4-12 m; pe timp de secetă adâncimea pe alocuri se reduce până la 1 m, iar în anul 2002 albia pe alocuri chiar s-a uscat.

Pe teritoriul complexului natural „Lunca Talmaza” în sectorul cu acelaşi nume se află lacul Adana cu lungimea de 2,4 km şi lăţimea de 100m. În sectorul vecin „Jidran” (acelaşi complex) se află stariţa „Doi Fraţi”, în formă de buclă semiînchisă cu o lungime de 2,5 km, lăţime de 40 m şi adâncime până la 4 m; aceasta parţial este legată cu Nistru, îndeosebi în timpul viiturilor puternice.

Pe tot teritoriul luncii destul de des se pot întâlni băltoace, canale, mlaştini şi ape de mică adâncime, îndeosebi cele care se usucă, excepţie făcând canalul mare care este amplasat de-a lungul digului de stat anti-viitură de lângă Lunca Talmaza. El are o lungime de 5 km, adâncime de 1-4 m, lăţime până la 50 m, iar în timpul revărsărilor până la 150 m. Canalul principal al reţe-lei de drenaj a canalelor în lunca dintre satele Olăneşti şi Crocmaz are o lungime de aproximativ 3,5 km, lăţime de 40 m şi adâncime de 4 m; el nu se usucă fiind amplasat la un nivel mai jos decât nivelul mediu al Nistrului cu 1,5 m. Reţelele de canale de drenaj există în toate luncile desecate.

Relieful de aici permite formarea de noi bazine acvatice permanente, astfel în primul mean-dru situat după satul Crocmaz (la est de sat), care a fost mai înainte drenat şi ocupat cu terenuri


agricole, după viitura de proporţie din 2008, s-a format un lac cu suprafaţa de aproximativ 50 ha; nivelul fundului lui este cu 2-4 m mai jos de nivelul fluviului Nistru. Lacul există deja de 3 ani şi probabil se menţine datorită legăturii restabilite cu fluviul prin intermediul apelor subte-rane. Este posibilă formarea altor bazine acvatice asemănătoare în meandrele îndiguite în jos pe cursul fluviului, începând de la satul Cioburciu pe malul drept al Nistrului. Regimul hidrologic destul de instabil al fluviului va condiţiona această formare de lacuri şi în continuare. Dacă vii-turile de proporţii în alte timpuri se produceau o dată la mai mult de 10 ani (1983, 1996, 2008), apoi ultimul interval dintre viituri a fost de doar 1 an – între anii 2008 şi 2010.

În baza datelor de mai mulţi ani perioada nivelurilor joase ale fluviului Nistru în cei mai mulţi ani nu este prea clară, fiind dependentă de caracterul debitului fluviului. Există trei tipuri de ani: cu viituri dominante de primăvară şi cu viituri neînsemnate mai târziu; ani când lipsesc viiturile de primăvară şi prevalează viiturile de vară; şi ani cu un nivel ridicat al apei primăvara, vara şi toamna. Cota maximală a creşterii nivelului apelor de primăvară în comparaţie cu cel convenţional mediu de niveluri joase în cursul de jos al Nistrului constituie 4,5-5,8 m, viteza de ridicare a apei este de 0,4-6,2m în 24 h. În fiecare iarnă şi toamnă, de obicei, au loc 3-5 viituri (mai rar 12-15), cu o durată medie de 10-15 şi maxim 55 zile. În anii secetoşi numărul viiturilor se micşorează până la 1-2. Aceste trăsături împreună cu relieful determină regimul în celelalte bazine acvatice, condiţionat în special de apele subterane. Debitul apei în Nistru depinde de administrarea bazinului de acumulare Novodnestrovsk din Ucraina.

Importanţa hidrologică a principalelor bazine acvatice ale zonei este foarte diversă. Nistrul formează sistemul hidrologic pe un teritoriu larg, determinând nivelul apelor freatice în toate luncile (nu doar în raport cu primul nivel al apelor freatice) şi în acelaşi timp adună apele între-gului bazin şi scurgerile locale. Fluviul funcţionează ca un tampon de autocurăţire între ultimul raion industrial (complexul Bender-Tiraspol) şi deltă, adună ape freatice din satele unde lipsesc sistemele de canalizare şi scurgerile de ape neepurate de la întreprinderile locale.

Lunca este complet îndiguită, influenţa chimică a agriculturii s-a micşorat considerabil în ultimii 20 ani, dar eroziunea eoliană a solurilor şi parţial cea acvatică duce la eutroficarea fluviu-lui, în special, în locurile unde se întrerupe fâşia forestieră de protecţie a apelor. Acest fapt este provocat şi de păşunatul ilegal de pe malurile fluviului.

Sistemele de drenaj nu mai au o administrare integrală, canalele sunt înnămolite şi pomparea electrică a apelor, la fel şi umplerea artificială a albiei vechi cu apă nu mai sunt posibile din cauza preţurilor înalte la energie. La crearea sistemelor de drenaj au fost construite şi astfel de siste-me subterane, care demult nu mai sunt funcţionale. Toate aceste lucruri au dus la o degradare periculoasă a albiei vechi a Nistrului şi la răspândirea salinizării solurilor pe terenurile drenate. În acelaşi timp acest fapt duce la abandonarea terenurilor, restabilirea mlaştinilor şi a luncilor, stimulează trecerea la un asolament şi păşunat ecologic justificat.

Albia veche formează un suport pentru cursurile apelor subterane pe versanţii teraselor; aceasta este foarte înnămolită, a pierdut legătura cu cursul principal din cauza construcţiei digului antiviitură, a valorificării agricole a luncii şi lipsei deciziilor adecvate. Există un mare pericol ca albia veche să fie înmlăştinită, deoarece alimentarea cu apă este menţinută de precipitaţiile atmosferice, scurgerilor de suprafaţă, de izvoare şi rareori de viiturile de pe Nistru.

Digul anti-viitură construit de-a lungul fluviului şi sistemul de drenaj în porţiunea valorifi-cată a luncii au condiţionat uscarea biotopurilor palustre din Lunca Talmaza în anii cu deficit de apă. Această situaţie parţial este compensată de canalele create odată cu construcţia digurilor antiviitură. Ele leagă multe mlaştini mici şi băltoace, iar canalul amplasat de-a lungul digului de stat asigură cu apă din Nistru lacul Adana. Şi invers, în perioadele după o viituri înalte, inun-darea ecosistemelor terestre are o durată prea mare (până la 3 luni), deoarece digul împiedică


evacuarea naturală a apelor de pe terenurile inundate. Acest fapt duce la degradarea atât a eco-sistemelor terestre, cât şi a celor acvatice şi acelor de tranziţie.

Digul de stat împiedică inundarea terenurilor valorificate din lunca Nistrului. Tot el preîn-tâmpină şi spălarea solurilor în timpul viiturilor, de asemenea şi pătrunderea aluviunilor. De aceea, pe alocuri, pe sectoarele mai joase ale luncii are loc salinizarea solurilor, în rezultatul trecerii cristalelor de sare din depunerile geologice spre straturile superioare; sistemele de canale de drenaj frânează acest proces, micşorând nivelul apelor subterane, dar nu-l pot opri pe fonul utilizării terenurilor în circuitul arabil. Totuşi viiturile puternice din 2008 şi 2009 probabil au favorizat spălarea prin orizonturile subterane, deoarece s-a îmbunătăţit situaţia culturilor culti-vate pe sectoarele luncii Olăneşti – Crocmaz, unde până la acea perioadă a fost fixată o salinizare sporită a solului. În acelaşi timp, în august 2008 apele Nistrului au pătruns în Lunca Talmaza trecând peste digul de stat şi staţionând în partea de jos a ei câteva luni. Acest pericol a fost şi în anul 2010, atunci când revărsarea putea fi posibilă la începutul verii. Un risc real de rupere a digului a fost înregistrat şi pe lacul Turunciuc.

Calitatea apei. Apele Nistrului de Jos se atribuie la cele hidrocarbonate de clasa a doua cu o mineralizare de 395-638 mg/l şi cu un conţinut de oxigen dizolvat nu mai mic de 88,4%. Con-ţinutul mediu de particule în suspensie în trecut era de 180-420 mg/l, în prezent - aproximativ 29,5 mg/l. Are loc şi o poluare cu substanţe organice şi altele care conţin azot, cu fenol, produse petroliere şi metale, mai ales pe cursul fluviului mai jos de Bender. Pe sectorul dintre oraşul Bender şi porţiunea de fluviu inclus în zonă degradarea substanţelor organice este încetinită.

Mineralizarea apei în Nistru în regiunea s. Talmaza variază între intervalele 377-457 mg/l, duritatea generală este de 3,9-5,0 mg-echiv/l, cantitatea ionilor hidrocarbonaţi – 177-214 mg/l sau 2.9-3.5 mg-echiv/l, cantitatea de sulfaţi- 71.2-92.2 mg/l sau 1.48-1.92 mg-echiv/l, clorizi - 26.9-47.9 mg/l sau 0.76-1.35 mg-echiv/l, de natriu - 29.0-41.4 mg/l sau 1.26-1.80 mg-echiv/l. În jos pe cursul fluviului, lângă Olăneşti – Crocmaz indicatorii sunt aproximativ aceiaşi. Calitatea apei este bună pentru irigaţii.

1.4 Caracteristicile biologice

Acest teritoriu se află în zona de contact a regiunilor biogeografice: de silvostepă podoliano-moldovenească, cea dunăreana şi cea de stepă Azov-Marea Neagră. Raionul deltei Nistrului este inclus în districtul geobotanic de stepă de păiuş - năgară şi al vegetaţiei de luncă inundabilă a Transnistriei Moldovei de Sud a regiunii Eurasiei de stepă, totodată mai cuprinde şi un segment al districtului dumbrăvilor subaride de gârneţ ale Moldovei de sud, elemente ale căruia se întâl-nesc uneori pe terasele apropiate ale Nistrului. Toate aceste împrejurări, inclusiv relieful compli-cat şi activitatea antropogenă au format o mare diversitate de ecosisteme.

Biotopurile acvatice cuprind 7 tipuri:1. Fluviul – ecosistemul fragmentului Nistru cu o bogăţie limitată de plancton şi bentos,

dar microorganismele, macrofiţii şi mai ales peştii, inclusiv speciile rare (Acipencerifor-mes, etc.) sunt destul de variate.

2. Lacurile şi bălţile (de mică adâncime, stătătoare cu apă dulce) permanente sau tem-porare de luncă, se unesc, mai ales în timpul viiturilor înalte. Aceste ecosisteme palustre sunt foarte bogate în alge (1300 specii şi subspecii), precum şi în vegetaţie acvatică supe-rioară, fito- şi zooplancton; iar la alge raportul „familie:gen:specie” constituie 1:4:10. Cel mai bine biotopul este reprezentat în Lunca Talmaza.

3. Biotopul albiei vechi a fluviului Nistru (ape stătătoare în albia meandrată cu adâncimi variabile) ocupă locul doi după volumul de apă, potenţialul de resurse şi de recreare, îşi


păstrează importanţa în raport cu diversitatea biologică, însă hidro-ecosistemul degra-dează clar din cauza înnămolirii şi eutroficaţiei.

4. Canalul – ecosistem de ape stătătoare, care permanent interacţionează cu fluviul. S-a format în momentul construcţiei digului de stat anti-viitură şi uneşte fragmente păstrate de ecosisteme naturale acvatice şi palustre ale luncii.

5. Sistemele de drenaj cu apă dulce, heleşteiele şi bazinele de apă înmlăştinite legate cu acestea sunt nişte rezervoare acvatice artificiale foarte variate.

6. Canalele cu apă puţin sărată – nu au legătură directă cu Nistrul, decât doar prin inter-mediul apelor subterane. S-au format în lunca drenată şi îndiguită, în rezultatul micşo-rării nivelului apei şi ca urmare a faptului că viitura n-a spălat suprafaţa solului s-a mărit trecerea cristalelor de sare de la depunerile geologice spre straturile superioare.

7. Ecosistemele pâraielor şi râuleţelor. Cel mai ramificat sistem al râuleţului Plop – Ştiubei cuprinde aproximativ 15% din partea de colină a acestui teritoriu.

Habitatele terestre includ 15 tipuri de biotopuri:

Pădurile de luncă inundabilă de pe teritoriul zonei sunt reprezentate de comunităţi de salcie albă şi plop alb, de asemenea şi de păduri unice în Moldova de frasin (habitate de importanţă europeană) cu o participare neînsemnată de plop şi ulm, care formează o succesiune de la ar-boreturi de 65-100 ani cu un sortiment floristic complet şi o structură tipică până la derivate variate. O parte din păduri sunt de provenienţă artificială, iar multe au apărut ca rezultat al ad-ministrării neadecvate. În pădurile de luncă inundabilă pe alocuri este foarte numeroasă specia străină extrem de agresivă Acer nedungo.

Pădurile de luncă inundabilă includ 4 biotopuri tipice:1. Pădurea periodic inundată– este un biotop natural de bază reprezentat de 6 asociaţii de

plop. Populus alba domină în arboreturile naturale cu participarea Quercus robur, Salix alba, Fraxinus excelsior şi Ulmus laevis, rareori se întâlneşte Populus nigra. Raportul spe-ciilor edificatoare de bază variază foarte mult. Sunt înregistrate arboreturi care au pierdut în întregime Populus alba şi şi-au păstrat unităţi de Salix alba, sau având doar P. alba şi F. Excelsior. Asociaţia dominantă este - Populetum (alba) rubosum (caesius). Biotopul men-ţine un număr foarte mare de specii de mamifere, protejate de Convenţiile internaţionale, în special chiropterele (Chiroptera).

2. Pădurile riverane înmlăştinite de salcie – sunt biotopuri tinere sărace. Pădurile de S. Alba, preponderent Salicetum (alba) rubosum şi Salicetum undulatum, sau Salicetum (alba) undulatum, deseori conţin arbuştii Salix triandra şi S. Purpurea.

3. Pădurea aluvială cu dominarea frasinului – este un tip de habitat rar, care necesită pro-tecţie în context paneuropean. Asociaţia dominantă este Fraxinetum (excelsior)-P. (alba) ulmosum.

4. Plantaţiile artificiale monodominante. Populus alba, Fraxinus excelsior, Quercus robur

Pădurile de colină sunt, de obicei, prezentate de plantaţii artificiale sau arboreturi degradate de forme sudice de stejar pedunculat şi stejar pufos; în multe din ele nu există regenerare prin seminţe. S-au păstrat nişte sectoare nu prea mari foarte preţioase de gârneţ - complex de pădure şi poieni din fragmente de pădure de stejar pufos (Quercus pubescens) de provenienţă seminci-eră şi poieni pitoreşti de stepă în al căror covor ierbos s-au păstrat plante rare pentru Moldova. Pentru păstrarea acestor comunităţi preţioase de tip mediteranean este necesar un management silvic special, deoarece succesiunile naturale nu pot fi stabile pe o suprafaţă foarte limitată. Pă-durile de colină formează 5 tipuri de biotopuri:


1. Pădure semiaridă curtină de stejar format din Quercus pubescens – este un biotop na-tural de bază, care formează o diversitate deosebit de înaltă de floră şi faună, este repre-zentat de 4 asociaţii: Quercetum (pubescens) cornoso-cotinosum, Quercetum (pubescens) stepposum, Quercetum (pubescens) herbosum.

2. Dumbrăvi semiaride formate din Quercus robur, inclusiv păduri din ecotipul de sud al stejarului pedunculat.

3. Desişuri naturale şi artificiale de arbori şi arbuşti (stejar, frasin şi salcâm alb cu nume-roşi arbuşti Cornus mas, Cotinus coggygria, Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Vibur-num lantana) pe versanţi abrupţi – un habitat important pentru păsări şi şerpi.

4. Plantaţii forestiere cu o structură complexă (Quercus robur, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, specii ale genurilor Ulmus, Tilia argentea, Robinia pseudacacia, Armeniaca vul-garis, Cerasus avium)- biotopuri atrăgătoare pentru copitate şi mamifere răpitoare.

5. Plantaţii de salcâm anti-erozionale şi cu destinaţie de producere – habitate sărace din punct de vedere al biodiversităţii.

Luncile şi stepele naturale în ţară au fost aproape distruse, cu excepţia unor fragmente nu prea mari – sectoare de stepă primară şi variantele ei antropogene au rămas preponderent pe terenurile neroditoare, iar luncile – în locuri puţin vizitate. Pe teritoriul zonei există un potenţial înalt pentru restabilirea luncilor pe terenurile arabile îndepărtate, unde prelucrarea activă a so-lului a devenit puţin rentabilă, din momentul liberalizării preţurilor la carburanţi sau din cauza condiţiilor hidrologice. Mlaştinile întinse nu s-au păstrat aici în urma transformării antropoge-ne a peisajului. Biotopurile ierboase au foarte mare nevoie de restabilire.

1. Teritorii ierboase uscate naturale (stepele) sunt cele mai rare şi valoroase habitate pentru plante şi insecte entofile. Pe teritoriul zonei Ramsar sunt răspândite stepele de luncă şi cele veritabile, stepele subtropice practic au dispărut cu totul. După numărul de asocia-ţii predomină diferite variante ale comunităţilor Festuceto (valesiaca)–Stipetа şi Stipeto–Festucetа (valesiaca), dar domină Festuceto (valesiaca)–Stipetа cu Stipa tirsa, S. pulcher-rima, S. capillata, S. lessingiana, S. ucrainica. Sunt habitate pentru speciile de insecte din categoria celor vulnerabile la scară internaţională.

2. Covoare ierboase şi păşuni uscate şi înburuienite (de obicei Festuceto (valesiaca) -Bothriochloetа (ischaemum) şi Bothriochloetа (ischaemum) sunt cele mai răspândite în habitatele seminaturale deschise de colină.

3. Luncile inundabile cu ierburi înalte – sunt cele mai capabile să regenereze spontan pe terenurile abandonate (comunităţi cu Elytrigia repens, Poa pratensis, Agrostis gigantea, Phleum pratense, Alopecurus pratensis, Bromopsis inermis). Acesta este un tip de habitat deosebit de deficitar în regiunea nord-vestică de pe lângă Marea Neagră, foarte important pentru un şir de păsări palustre (deosebit de bine reprezentat în sectorul Diculi).

4. Păşunile de luncă sunt reprezentate preponderent de o combinaţie de 4 componente: Lolium perenne, Poa pratensis, Agrostis stolonifera şi cea mai răspândită Elytrigia repens.

5. Luncile înmlăştinite şi bălţile s-au păstrat în Lunca Talmaza, sectorul Diculi şi sub formă de sectoare nu prea mari, în fâşiile riverane de protecţie a apelor. Cele mai răspândite comunităţi sunt Alopecureta aequalisi, Cariceta acutiformisi, Eleocharieta palustrisi, Pha-laroides arundinaceus.

6. Mlaştinile ierboase (Phragmiteta australisi, Typheta angustifoliae, Scirpeta tabernaemon-tanii, ş.a.) iniţial ocupau suprafeţe importante în zonă, astăzi ele sunt limitate, dar ocupă spaţiul de-a lungul canalelor şi, datorită menţinerii apelor subterane, pe sectoarele inun-date şi pe cele umezite. Este un habitat al multor specii protejate. Cele mai mari sectoare în limitele zonei se găsesc în zonele mlăştinoase transfrontaliere (Palanca, Diculi).


1.4.1. Vegetaţia

În districtul de silvostepă cu stejar pufos, principalele tipuri zonale de vegetaţie, care ocupă sectoarele de colină, sunt cel de pădure (predominant – pădurile din stejar pufos - gârneţ) şi cel de stepă. Pe porţiunile mai joase ale reliefului, în special în lunca Nistrului, sunt amplasate comunită-ţile de vegetaţie azonale de pădure, luncă şi cele palustre. Cea mai mare bogăţie floristică, inclusiv şi specii rare, se păstrează în cele mai puţin afectate comunităţi de tipuri zonale de vegetaţie.

Vegetaţia primară zonală şi azonală în Moldova s-a păstrat foarte puţin. Acest fapt se referă îndeosebi la ecosistemele de stepă şi de luncă, sectoarele mici ale cărora au nevoie de o protecţie foarte atentă şi o restabilire a biodiversităţii lor. Pentru o organizare adecvată a unei conservări active, şi o interpretare corectă a tendinţelor posibile în procesele succesionale pe sectoarele su-puse protecţiei şi restabilirii, precum şi pentru activităţi de îmbunătăţire a terenurilor furajere, sunt necesare cunoştinţe despre vegetaţia iniţială, în locul căreia au apărut comunităţile actuale. Restabilirea vegetaţiei tipurilor iniţiale este dificilă din cauza dispariţiei în multe locuri din com-ponenţa asociaţiilor a unui şir de specii de plante – indicatori, ceea ce s-a întâmplat ca urmare a exploatării inadecvate.

1.4.1.1. Vegetaţia de pe malul drept al Nistrului

VEGETAŢIA SILVICĂTipul principal de păduri zonale sunt dumbrăvile xeromorfe originale de gîrneţ, unde sec-

toare de pădure alternează cu poieni de stepă. Specia edificatoare de bază este stejarul pufos Quercus pubescens, arboreturile căruia alternează cu sectoare mici de pădure de stejar pedun-culat Quercus robur de cea mai xeromorfă formă. Tipurile azonale de pădure sunt răspândite în lunca inundabilă şi sunt reprezentate de comunităţi cu dominarea Populus alba şi Salix alba, cu participarea neînsemnată a Quercus robur.

Din punct de vedere al atribuirii formaţiunilor silvice la condiţiile de vegetaţie silvică (gradul de asigurare cu umiditate, tipul de sol), pădurile acestui teritoriu se împart în 5 grupe ecologice de bază: jilave, umede, revene, uscate şi subaride. În dependenţă de asigurarea cu umezeală a habitatelor în profilul transversal al sistemului de terase asociaţiile silvice formează un şir eco-logic direcţionat din luncă către versanţii adiacenţi: PĂDURI AZONALE DE LUNCĂ INUN-DABILĂ: sălcişuri jilave de luncă → plopişuri umede de luncă; PĂDURI ZONALE DE COLINĂ: dumbravă uscată de stejar pedunculat → dumbravă foarte uscată cu stejar pedunculat

Schema de clasificare a pădurilor de pe malul drept al Nistrului de JosTipuri de pădure:

dumbravă uscată - Quercetum (robur) cornosum; dumbravă foarte uscată - Quercetum (robur) herbosum şi Quercetum (robur) stepporum;

dumbravă subaridă (de gârneţ) - Quercetum (pubescens) comoso-cotinosum şi Quercetum (pubescens) stepposum);

plopiş umed - Populetum (alba) rubosum, Populetum (alba) convallariosum, Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis), Fraxineto - Populetum (alba) ulmosum şi Saliceto - Populetum (alba) herbosum;

pădure aluvială de frasin - Populeto (alba)-Fraxineta (excelsior) şi Fraxinetum (excelsior);

sălciş jilav de luncă - Salicetum (alba) rubosum şi Salicetum (alba) inundatum).


PĂDURI ZONALEDumbravă uscată de stejar pedunculat (Quercus robur)Pădurile ocupă versanţii cu expoziţie sudică, dar se întind deseori şi pe cele nord-vestice şi

nord-estice. Arboreturile existente sunt monoetajate cu provenienţă din lăstăriş, vârsta predo-minantă în diferite sectoare variază între 30 şi 90 ani. Specii însoţitoare Tilia cordata, Carpinus betulus, Fraxinus excelsior, Acer campestre, A. tataricum. Se întâlnesc arboreturi practic monotip din Quercus robur, cu participarea sporadică a Fraxinus excelsior, Tilia cordata. Perdeaua de pădure rară permite formarea unui subarboret abundent, pe alocuri greu de străbătut, în care prevalează specii submediteraniene - Cornus mas, Cotinus coggygria, Euonymus verrucosa, Vi-burnum lantana. Covorul ierbos este bine dezvoltat, învelişul proiectiv 40-60%.

Comunităţile fundamentale se întâlnesc sub formă de sectoare nu prea mari. Domină de-rivate ale arboretului format în rezultatul tăierilor multiple, specia principală este deprimată, are tulpină strâmbă şi o mulţime de crengi subţiri şi uscate. Regenerarea naturală este nesa-tisfăcătoare, după tăieri rase se formează desişuri de arbuşti cu predominarea Cornus mas, Euonymus verrucosa, Cotinus coggygria. Pentru reconstrucţia acestor păduri sunt necesare plantări suplimentare. Se evidenţiază 1 asociaţie - Quercetum (robur) cornosum. Arboretul este format dintr-un singur etaj, consistenţa este de 0,4-0,5. Subarboretul este des (0,6-0,8), format din două etaje: cel de sus 3-5m înălţime din Cornus mas, cel de jos (0,7-2m) din for-mele târâtoare ale Cotinus coggygria.

Dumbrava foarte uscată din stejar pedunculat (Quercus robur)Se întâlneşte pe versanţii lini, mai ales cu expoziţie nordică, mai rar nord-estică şi vestică. Arbo-

retul este format dintr-un etaj cu tulpini strâmbe şi scunde, este divizat de poieni cu amestec im-portant de specii de stepă şi buruiene, gradul de pătrundere este determinat de gradul de închidere a perdelei de pădure şi de acţiunea păşunatului. Regenerarea are loc, în principiu, prin drajonilor. În calitate de amestec nesemnificativ se întâlnesc: Quercus pubescens, Acer tataricum, Pyrus pyras-ter, Ulmus carpinifolia. Subarboretul, de obicei, este rărit, constând din Crataegus monogyna, Pru-nus spinosa, Rhamnus catharctica, mai rar din Euonymus verrucosa şi Swida sanguinea. O trăsătură caracteristică a acestui tip de pădure este lipsa Cotinus coggygria, care se întâlneşte întotdeauna în dumbrava subaridă de gârneţ formată din Quercus pubescens. Deoarece au un aspect exterior asemănător aceste două tipuri de pădure sunt adesea numite cu acelaşi nume – „gârneţ”. Covorul ierbos este mai rar, iar sub coroanele arborilor lipseşte cu desăvârşire, în poieni şi în luminişuri însă este bine dezvoltat şi practic acoperă solul; este deosebit de distrus şi afectat de specii derivate, ce au migrat din comunităţile de stepă învecinate şi de speciile ruderale.

Asociaţia Quercetum herbosum. Este răspândită de obicei pe porţiunile de jos sau de mijloc ale versanţilor cu expoziţie estică şi nord-estică, mai rar vestică şi sud-vestică. Arboretul este format dintr-un etaj, cu consistenţa de 0,6-0,9. Edificatorul deseori formează de sine stătător perdeaua superioară, sau este însoţit de exemplare rare de Acer tataricum şi Pyrus pyrester. Sub-arboretul este destul de des, cu consistenţa de 0,5-0,7. Predomină Crataegus monogyna şi Prunus spinosa însoţite de voinicer, măceş, lemn câinesc, soc negru, pe liziere şi în poieni se întâlneşte Cotinus coggygria. Covorul ierbos include mai mult de 120 de specii de amestec de ierburi.

Asociaţia Quercetum stepporum se întâlneşte în jumătatea de sus a versanţilor cu diferită ex-poziţie şi pe platourile de la cumpăna apelor. Arboretul cu un singur etaj, formează curtine, divizate de poieni. Consistenţa este de 0,4-0,5. Curtinele sunt formate de edificator, rareori în componenţa sa intră Quercus pubescens, Pyrus pyrester, Acer tataricum şi Ulmus carpinifolia. Subarboretul este rar, format din Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rhamnus catharctica, Amygdalus nana ş.a. Covorul ierbos conţine mai mult de 200 de specii, în componenţa sa pre-domină speciile de luncă – stepă şi de stepă.


Dumbrava subaridă de gârneţ din stejar pufos (Quercus pubescens) Tip mediteranean de vegetaţie, însoţit de o suită numeroasă de specii de arbori-arbuşti şi

specii ierboase ale florei mediteraneene balcanice, pondere cărora constituie – 17%. Este răspân-dit pe platourile de la cumpăna apelor, pe porţiunile superioare şi medii ale versanţilor relativ line, în condiţii ale deficitului de umiditate şi temperaturilor înalte. Dezvoltarea în apropiere de hotarul de nord-est al arealului condiţionează vulnerabilitatea şi asigurarea insuficientă a rege-nerării prin seminţe. Gârneţul este un complex de pădure-poieni, cu divizare caracteristică în crânguri luminoase ce alternează cu poieni. Arboretul cu un singur etaj, este scund, cu tulpini strâmbe, deseori se aseamănă cu comunităţi de arbuşti; după multiple tăieri provenienţa sa este din lăstari. În calitate de amestec se întâlneşte Quercus robur, Acer tataricum, Ulmus carpinifolia. Subarboretul este neuniform, se evidenţiază Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare, Rhamnus ca-tharctica, Amygdalus nana, Prunus spinosa, specii ale genului Caragana.

Pentru covorul ierbos este caracteristică o diversitate importantă de specii (aproximativ 400 specii) şi o eterogenitate ecologică (Nicolaeva, 1959, 1963, Vitko, 1966). În poieni şi liziere cresc comunităţi de stepă de năgară-păiuş-amestec de ierburi cu prezenţa năgarei mezoxerofile Stipa tirsa, S. pennata, S. pulcherrima şi S. Dasyphylla, deseori, cu participarea edificatorilor de stepă veritabilă - Stipa ucrainica, S. Lessingiana şi un număr impunător de specii din mediul silvic - Fragaria viridis, Poa angustifolia, Dactylis glomerata, Vinca herbacea, Vicia tenuifolia, etc. Baza subetajului de jos al covorului ierbos o constituie speciile genurilor Thymus şi Teucrium, care pătrund şi sub perdeaua rărită a pădurii. Acoperirea de proiecţie 70-100%.

Regenerarea prin seminţe, în general, lipseşte, dar pe versanţii cu expoziţie nordică şi estică pe sectoarele neatinse de păşunat are loc autosemănatul Quercus pubescens şi al altor specii. Regenerarea multiplă prin lăstari şi înrădăcinarea mlădiţelor a dus la deprimarea stejarului şi la degradarea plantaţiilor, pe alocuri s-a format desişuri cu un etaj.

Asociaţia Quercetum (pubescens) cornoso-cotinosum. Arboret cu un singur etaj. La vârsta de 90 de ani Quercus pubescens ajunge la 13 m în înălţime şi are un diametru al tulpinii de 60-70 cm. Sunt prezente şi unităţi de Quercus robur, Ulmus carpinifolia, Acer tataricum. Subarboretul este format din 2 etaje: primul etaj - Cornus mas, Euonymus verrucosa, Berberis vulgaris, al doi-lea este alcătuit din Cotinus coggygria - formă târâtoare. Acoperirea cu iarbă 10-30%.

Asociaţia Quercetum (pubescens) stepposum. Înălţimea arboretului este de 4-6(9) m cu un dia-metru al trunchiului de 10-30 cm la vârsta de circa 90 ani, consistenţa în curtine este de 0,7(1,0). Rareori în calitate de specie însoţitoare se întâlneşte Quercus robur. Consistenţa subarboretului este de 0,2-0,3; arbuştii sunt amplasaţi în grupuri sub perdeaua forestieră şi în desişuri în poieni şi pe lizieră. Cel mai răspândit component este Prunus spinosa; sunt ordinare Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare, Swida sanguinea, Amygdalus nana. Speciile sumediteraniene a comunităţilor de stepă sunt frecvente în covorul ierbos, edificatorii - Festuca valesiaca, speciile de năgară.

PĂDURI AZONALE În lunca Nistrului de Jos comunităţile de păduri fundamentale practic au dispărut. Arboreturile

au o provenienţă din lăstari sau au fost înlocuite de specii derivate. În cazul în care stejarul în con-diţii de umiditate nu regenerează îndeajuns (piere la al 2-3 an de viaţă) şi a unei răspândiri intense a plopului şi a sălciei, are loc înlocuirea comunităţilor de stejari cu formaţiuni de plop şi frasin.

Plopiş umed de luncă Pe teritoriul zonei acest tip este prezent pe sectoarele luncii de nivel mediu, unde inundarea

pădurilor, de obicei, este de scurtă durată, poziţia înaltă a apelor se menţine timp de câteva zile, creând o umiditate şi o aerare a solului variabilă. În arboreturile fundamentale cu 2 etaje domi-nă Populus alba. Un loc important în arboret, îl ocupă şi Fraxinus excelsior, iar Quercus robur şi


Salix alba formează amestecuri. Fitocenozele sunt luminoase, consistenţa este de 0,5, este bine dezvoltat şi subarboretul reprezentat de Swida sanguinea, Sambucus nigra, Crataegus monogyna, Euonymus europea. Pe alocuri Rubus caesius apare sub formă de tufişuri. Covorul ierbos este dezvoltat, acoperirea de proiecţie este până la 70%. Componentele permanente - Convallaria majalis, Aegopodium podagraria, Urtica dioica, Chaerophyllum temulum, Galium aparine.

Asociaţia Populetum (alba) rubosum. Arboretul cu un etaj, pe alocuri în două etaje, de pro-venienţă mixtă sau din seminţe, uneori exclusiv din lăstari, consistenţa este de 0,5. Sporadic sau în grupuri cresc Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior, Acer campestre, A. tataricum, A. negundo. Subarboretul este închis, format din două etaje: în cel superior predomină Sambucus nigra, sub formă de amestec: Crataegus mnogyna, Swida sanguinea, Euonymus europaea; în cel inferior creează desişuri Rubus caesius. Rareori se întîlneşte Vitis sylvestris. În covorul ierbos izolat sau în grupuri primăvara cresc Scilla bifolia, Anemonoides ranunculoides, Corydalis cava, vara sporadic se întâlnesc Urtica dioica, Chelidonium majus, Galium aparine, Aegopodium poda-graria, Chaerophyllum temulum.

Asociaţia Populetum (alba) convallariosum. Comunitatea care prin componenţa speciilor şi a condiţiilor de creştere sunt apropiate de plopişul cu mur, dar sunt amplasate mai mult pe porţi-unile mai înalte ale luncii care sunt inundate mult mai rar. În covorul ierbos domină Convallaria majalis. Rubus caesius formează suprafeţe nu prea mari de desişuri

Asociaţia Populetum (alba) chaerophyllosum. Arboretul este format dintr-un etaj, cu rege-nerare din lăstari, consistenţa este de 0,6-0,7. Înălţimea plopului este de 30 m cu un diametru mediu al trunchiului de 35 cm. Sporadic creşte Quercus robur, Ulmus laevis, Acer campestre, A. negundo, Salix alba. Subarboretul este puternic afectat de tăierile de îngrijire. Rar se întâlneşte Sambucus nigra, Swida sanguinea, Crataegus monogyna; pe alocuri desimea arboretului e mai mare datorită Humulus lupulus. Covorul ierbos este dezvoltat, acoperirea în proiecţie este de 60-70%. Primăvara se dezvoltă Ficaria verna, Scilla bifolia, Gagea lutea. Vara se dezvoltă în masă Chaerophyllum temulum şi Urtica dioica.

Asociaţia Fraxineto(excelsior) – Populetum(alba) ulmosum. Comunităţile sunt răspândite exclusiv în cursul de jos al fluviului Nistru. Sunt amplasate pe coamele înalte ale malurilor, inundate doar în perioada revărsării apelor. Arboretul este de provenienţă din lăstari, cu vârsta de 60-100 ani, consistenţii 0,8-0,9. Delimitarea etajelor I şi II nu este prea evidentă, primul este reprezentat de Populus alba cu amestec de Fraxinus excelsior, al doilea de Ulmus + Fraxinus excelsior. Izolat apare Quercus robur. În anii 60 ai secolului trecut Ulmus laevis a fost atacat de grafioză, de aceea ponderea arborilor bătrâni în arboret este foarte mică. Subarboretul este slab dezvoltat şi este reprezentat de exemplare unitare de Crataegus, Swida sanguinea. În componen-ţa covorului ierbos s-au observat Rubus caesius, Chelidonium majalis, Stellaria media, Aegopo-dium podagraria, Convallaria majalis, Solanum nigrum; acoperirea de proiecţie este de 10-50%.

Asociaţia Saliceto (alba) – Populetum (alba) herbosum. Comunităţi probabil formate în mo-mentul trecerii de la sălciş la plopiş după tăieri. Sunt amplasate pe sectoarele primei terase de lângă luncă – un habitat caracteristic plopişului. Arboretul are, de obicei, un etaj, provine din lăstari sau este mixt; consistenţa este de 0,5-1,0. Rar se evidenţiază al doilea etaj din Acer cam-pestre, A. negundo şi Ulmus laevis; mai permanente sunt Sambucus nigra, Swida sanguinea, Li-gustrum vulgare. Covorul ierbos este dezvoltat neuniform, îi sunt caracteristice Galium aparine, Glechoma hederacea, Physalis alkekengi.

Pădurea aluvială de frasin (Fraxineta)Tipul de habitat al pădurilor de frasin face parte din numărul celor de importanţă pane-

uropeană pentru Europa (protejate în UE). Pădurile cu dominaţia frasinului sunt comunităţi derivate ale pădurilor de plop, cel mai posibil al asociaţiei de Fraxineto (excelsior) – Populetum


(alba) ulmosum. În Moldova ele sunt răspândite aproape exclusiv pe cursul de jos al Nistrului (sectorul pădurii Chiţcani, Grădina Turcească, Lunca Talmaza, sectorul meandric al Nistrului între satele Răscăeţi şi Crocmaz). Sunt amplasate pe coamele înalte ale malurilor, inundate doar în perioada revărsării apelor. Raportul dintre speciile edificatoare nu este stabil. Se întâlnesc ar-boreturi practic monotipice de Fraxinus excelsior cu exemplare unitare de Populus alba, Quercus robur, Ulmus laevis. Sunt înregistrate arboreturi cu absenţa totală a Populus alba şi cu exemplare izolate de Salix sp., de asemenea şi arboreturi formate exclusiv din Fraxinus excelsior şi Populus alba. Sunt evidenţiate asociaţii de Populeto (alba)-Fraxineta (excelsior) şi Fraxinetum (excelsior) şi, posibil, asociaţia de sinestătătoare de Populeto (alba)-Fraxinetum (excelsior) chelidoniosum.

Acestea se formează în aceleaşi condiţii ca şi cele de plopiş tipice cu frasin. Aceste comunităţi pot fi considerate temporare, apărute în locul plopişului, mai degrabă în legătură cu tăierile selective ale plopului şi o regenerare mai intensivă a frasinului prin seminţe. În şirul succesional comunităţile cu dominarea frasinului trebuie să fie înaintea dumbrăvilor de luncă distruse. Însă, în diapazonul îngust al regimului de inundare a luncii, nepotrivit pentru stejar, pădurea aluvială de frasin poate încheia rândul succesional.

Sălciş jilav de luncăÎn Moldova se evidenţiază o asociaţie, Salicetum (alba) rubosum, răspândită peste tot în for-

mă de mici fragmente în sectoarele joase ale luncii cu inundare îndelungată, deseori chiar pe marginea apei, cu depuneri aluviale şi soluri nedezvoltate. Arboretul este formar din un etaj, consistenţa este de 0,7-0,8; are provenienţă semincieră, din lăstari şi mixtă. Sporadic se întâlneş-te Populus alba, Ulmus laevis, Acer campestre şi A. tataricum. Consistenţa subarboretului 0,3-0,5. Predomină Rubus caesius, rareori Sambucus nigra, Euonymus europaea, Swida sanguinea, pe alocuri este abundentă Humulus lupulus. Din cauza răspândirii murilor (abundenţa 3-4), co-vorul ierbos este rărit, dispersat şi în grupuri mici cresc Urtica dioica, Chaerophyllum temulum, Chelidonium majus, Aegopodium podagraria, Geum urbanum, Galium aparine, Poa prtaensis.

Asociaţia Salicetum (alba) inundatum din raionul Nistrului de Jos se întâlneşte peste tot, pe malurile joase unde fluviul a depus aluviuni. Arboretul este cu un etaj, consistenţa este de 0,8-1,0, înălţimea de până la 6 m. Pe lângă Salix alba se mai dezvoltă şi speciile de arbuşti S. triandra, S. purpurea şi S. viminalis. Aceste comunităţi reprezintă prima etapă de formare a vegetaţiei pădurilor. Covorul ierbos este neuniform. Specii permanente - Phragmites australis, Agrostis stolonifera, Rubus caesius, Ranunculus repens, Equisetum arvense. Este caracteristică amplasarea grupurilor de plante de acelaşi tip, ceea ce indică de rând cu neregularitatea covorului şi carac-terul variabil al compoziţiei de specii la tinereţea acestei asociaţii.

Plantaţii artificialeO mare parte din teritoriile de colină sunt acoperite cu plantaţii artificiale, în principal de Ro-

binia pseudacacia, precum şi Gleditsia triacanthos, Juglans regia. Câteva sectoare abrupte erodate ale malului principal al Nistrului sunt întărite de plantaţii mixte de arbuşti Crataegus monogyna, Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana, Elaeag-nus angustifolia.

Pe meandrele fluviului terenurile, de obicei adiacente digului de stat, sunt ocupate de plantaţii de plop hibrid, mai rar se întâlnesc plantaţiile de stejar pedunculat, brazi.

VEGETAŢIA DE STEPĂSubtipurile comunităţilor de stepăPrincipalul subtip iniţial de vegetaţie de stepă în districtul de silvostepă de stejar pufos îl consti-

tuie stepele de luncă – de năgară-păiuş-amestec de ierburi cu participarea speciilor mezoxerofite


de năgară (Stipa tirsa, S. pennata, S. pulcherrima, S. dasyphylla). În cele mai uscate habitate se dezvoltă comunităţi veritabile de năgară-păiuş-amestec de ierburi cu participarea speciilor euxerofite de năgară (Stipa lessingiana, S. ucrainica). Teritoriul zonei pe linia Nistrului la est, precum şi pe hotarul de sud se află în contact direct cu zona stepelor euroasiatice, iată de ce aici sectoarele de stepă veritabilă se întâlnesc mai des în comparaţie cu raioanele amplasate la nordul districtului.

Cele mai afectate comunităţi primare, ce şi-au păstrat nucleul principal al speciilor ce domi-nă şi cele de însoţire sunt reprezentate pe anumite sectoare. Pe teritoriul dat au fost identificate un şir de astfel de comunităţi: (1) Stipeta (ucrainica, lessingiana); (2) Fetuceto (valesiaca)-Stipe-ta (ucrainica); (3) Festuceto (valesiaca)-Stipeta (pulcherrima) herbosa; (4) Festuceta (valesiaca) herbosa. Aceste comunităţi s-au păstrat în formă de fragmente mici, uneori printre câmpurile arabile, pe terenurile nepotrivite pentru agricultură. Acestea sunt în principal, sectoare nu prea mari în apropiere de satele Răscăeţi şi Popeasca. Printre acestea, la cele mai bogate din punct de vedere floristic, pot fi atribuite Stipeta (pulcherrima) herbosa, Festuceto-Stipeta (pulcherrima, ca-pillata) herbosa, Stipeto (ucrainica, lessingiana) - Festuceta herbosa, Stipeto (ucrainica) - Festuceta herbosa, Festuceto (valesiaca) - Stipeta (pulcherrima) herbosa, Festuceto (valesiaca) - Stipeta (pul-cherrima) herbosa, Festuceta herbosa. Acestea s-au păstrat şi pe poienile pădurilor de stejar pu-fos, în primul rând în apropiere de satele Copanca, Leuntea, Grădiniţa, între satele Cioburciu şi Răscăeţi. În împrejurimile s. Popeasca s-au păstrat bine sectoarele cu vegetaţie de stepă, inclusiv speciile rare în componenţa asociaţiilor Stipetum (pulcherrime) chamaecytidosum (austriaca), Stipeto (lessingiana) - Fesucetum herbosum, Bothriochloeto (ischaemum) Stipetum (lessingiana).

VEGETAŢIA DE LUNCĂ ŞI PALUSTRĂTipurile de vegetaţie de luncăPrincipalele ecosisteme azonale ale luncii fluviului (de luncă şi palustre) se află preponderent

sub influenţa condiţiilor locale de creştere. Pentru pajiştile de luncă principalii factori ce influ-enţează asupra compoziţiei şi structurii vegetaţiei, sunt regimul acvatic, adâncimea la care se află apele subterane, nivelul de salinizare a solului şi procesul aluvial. În condiţiile instabile datorită activităţii erozional-acumulative a fluviului, se dezvoltă comunităţi în serii ce se schimbă rapid unele pe altele în timp şi în spaţiu. Pentru habitatele de luncă inundabilă la toate nivelurile înalte, dar în special cele medii, este caracteristic o creştere în comun a vegetaţiei de ecologie hidrome-zofită, mezofită şi xeromezofită, condiţionată de caracterul instabil de umezire. În dependenţă de umezire, în direcţia începând de la nivelurile joase ale luncii către cele mai înalte, s-au ampla-sat comunităţile de luncă ale şirului ecologic: bălţi ierboase→ lunci înmlăştinite.

Din cauza mineralizării înalte a apelor subterane, pe lunci se întâlnesc solurile salinizate, ceea ce este caracteristic pentru zonele aride. Aici sunt răspândite comunităţi ale luncilor salinizate din speciile din familia Puccinelia, printre care pe locurile joase se formează soloneţuri cu par-ticiparea halofitelor Sweda, Salicornia, Limonium, Spergularia etc. O salinizare slabă este carac-teristică solurilor şi pe nivelurile mai joase ale luncii, unde sunt dezvoltate luncile de graminee cu participarea becmaniei (Beckmannia eruciformis) şi coada vulpii (Alopecurus arundinaceus).

Bălţile ierboase se dezvoltă pe sectoarele inferioare ale reliefului, unde are loc o inundare permanentă cu apele subterane şi înmlăştinire, pe malurile inundate periodic şi pe porţiuni-le Nistrului de adâncime mică de lângă maluri. Fragmentele acestora deseori se dezvoltă pe sectoarele inferioare şi pe malurile bazinelor acvatice din luncă şi a canalelor meliorative. Co-munităţile floristice sărace cu umezire temporară, prezentate de vegetaţie palustră, rezistă la o perioadă lungă de inundare, dar de obicei se usucă considerabil către sfârşitul verii. Bălţile ierboase se subdivizează în comunităţile cu ierburi mari ale formaţiunilor Typheta angustifo-liae, Typheta latifoliae, Glycereta maximae, Glycereta arundinaceae, Scirpeta tabernaemontanii,


Phragmiteta australisi, Alismeta plantago-aquaticae, Butometa umbellatisi şi de ierburi mărunte – de fragmente mici ale formaţiunilor Eleocharieta palustrisi, Agrostideta stoloniferae, Junceta gerardii, Bidenteta tripartitae etc. Cele mai răspândite comunităţile de stufişuri monodomintate de Pharagmiteta australisi, ce ocupă principalele teritorii înmlăştinite; mult mai rar în formă de fragmente mici se întâlnesc comunităţile Typheta angustifoliae, T. latifoliae, Glycereta maximae, G. arundinaceae şi Scirpeta tabernaemontanii.

Luncile înmlăştinite, amplasate pe porţiunile inundate pe termen lung, în trecut diversificate după compoziţia formaţiunilor, s-au păstrat pe sectoarele drenate ale teritoriului adiacent teraselor şi albiei şi în apropiere de depresiunile cu acumulări de ape. Ele se dezvoltă pe solurile de luncă şi cele înnămolite-mlăştinoase şi suportă o inundare lungă (15-25 zile). Sunt prezentate de comuni-tăţi de speciile familiilor Carex, Juncus de graminee (Cariceta riparisi, С. acutiformisi, C. otrubae, С. vulpinisi, Alopecureta aequalisi, Phalarieta arundinaceae, Eleocharieta palustrisi, Junceta bufonisi).

Comunităţile de luncă jilave (Agrostideta stoloniferae, Cariceta melanostachiae, Agrostideta gigantii, Junceta gerardii, Alopecureta arundinaceae), ce se formează pe sectoarele inundate de viituri pentru cca. 5-10 zile, sunt amplasate preponderent pe nivelurile joase ale luncii inunda-bile, unde ierburile de luncă valoroase suferă de surplus de apă.

Comunităţile luncilor veritabile de graminee, graminee-leguminoase, graminee-amestec de ierburi (Bromopsideta inermisi, Dactyleta glomerati, Festuceta pratensisi, Alopecureta pratensisi, Poaeta pratensisi etc.) sunt amplasate în arealele umede ale porţiunilor drenate ale luncii. În trecutul apropiat acestea erau cele mai bogate comunităţi polidominante din punct de vedere floristic cu o structură complexă şi cu o participare considerabilă a gramineelor eumozofite, cele mai bune în raport furajer.

Presiunea antropogenă puternică asupra luncilor (crearea reţelei de drenaj, a digurilor şi ba-rajelor, aratul, păşunatul excesiv, poluarea) într-o măsură considerabilă a contribuit la distruge-rea şi degradarea ecotopurilor şi a vegetaţiei de luncă, la răspândirea comunităţilor sinantropice. Conform suprafeţelor ocupate cândva predominau comunităţile de luncă veritabilă, deşi acum pe teritoriul zonei sub influenţa impactului antropogen şi natural (depunerile aluviale) se dez-voltă intensiv plantele anuale şi halofite ruderale.

Luncile revene şi uscate sunt amplasate pe teritoriile ce au ieşit din zona de inundare a lun-cii şi pe teritoriile drenate. Acestea sunt cele mai bune după calităţile furajere lunci revene de graminee, graminee-leguminoase şi graminee-amestec de ierburi ale formaţiunilor - Calama-grostideta epigeiosi, Bromopsieta inermisi, Festuceta pratensisi, Alopecureta pratensisi, Phleumeta pratensisi, Poaeta pratensisi, Elytrigieta repentisi floristic bogate, polidominante, cu o structură complexă şi cu o participare considerabilă a gramineelor. Cu toate acestea în a doua jumătate a verii acestea nu rareori suferă de un deficit de umiditate. Sectoarele drenate sunt ocupate de lunci uscate de graminee-amestec de ierburi ale formaţiunilor Lolieta perenii, Poaeta angustifoli-ae, Festuceta valesiacae, în anii uscaţi sunt supuse secetei, dar destul de bine o suportă.

În general pe teritoriul zonei din punct de vedere teritorial predomină luncile umede cu ier-buri mari, luncile jilave şi mlăştinoase pe sectoarele joase amplasate difuz în fragmente mici. Peste tot sunt răspândite doar comunităţile formaţiunilor Elytrigieta repentisi în diverse variante ce depind de combinaţia pirului cu alte specii. Variaţia covorului de luncă reflectă fluctuaţiile locale ale condiţiilor de vegetaţie. Astfel este destulă o diferenţă de nivel de 10 cm pentru a duce la o modificare considerabilă a covorului ierbos: Elytrigia repens pe Poa pratensis, Agrostis gigan-tea sau Calamagrostis eigeios. Pentru luncile cu un grad variabil de umezeală este caracteristic un covor ierbos instabil. În dependenţă de condiţii are loc modificarea considerabilă a raportului cantitativ al speciilor: în anii uscaţi toată vegetaţia comunităţii poate fi reprimată de Elytrigia re-pens, în anii umezi la umezirea covorului ierbos – de Agrostis gigantea cu productivitate redusă şi de speciile genului Carex. Compoziţia de specii a cenozelor cu toate acestea este relativ stabilă.


VEGETAŢIA ACVATICĂ În apa fluviului şi a afluenţilor acestuia, canalelor şi în apa lacurilor de dimensiuni mici se

dezvoltă destul de numeroase specii de vegetaţie acvatică. Acestea se divizează în 2 grupe – co-munităţi subacvatice nefixate (care plutesc la suprafaţa şi în interiorul apei) ale formaţiunilor Salvinieta, Lemneta, Ceratophylleta şi comunităţi fixate de fund ce au dezvoltate organe vegeta-tive şi generative în adâncul apei sau la suprafaţa ei ale formaţiunilor Potamogetoneta, Nempho-ideta peltatae, Trapeta natansi, Hydrohariteta morsus-ranae. Unele plante acvatice sunt destul de rare şi sunt incluse în Cartea Roşie a Moldovei: Nymphaea alba L. (EN), Salvinia natans L. (EN), Trapa natans L. (CR). Acestea sunt protejate la nivel european (Convenţia de la Berna). Trapa natans formează acumulări în masă pe suprafaţa apei în porţiunea tânără „Doi fraţi” (Lunca Talmaza). Sunt şi alte specii periclitate protejate de stat şi incluse în Lista Operaţională - Strati-otes aloides L., Vallisneria spiralis L., Urticularia vulgaris L., Nymphoides peltata (S. G. Gmel.) O. Kuntze, precum şi speciile rare de diferite categorii, ce nu sunt protejate – Callitriche cophocarpa Sendtner, Hippuris vulgaris L., Hydrocharis mors-ranae L., Spirodella polyrrhiza (L.) Schleid.

1.4.1.2. Vegetaţia de pe malul stâng al Nistrului

Principalul tip zonal de vegetaţie, stepa de năgară, în prezent pe malul stâng al zonei este complet distrus în rezultatul aratului şi folosinţei terenurilor în circuitul agricol. Vegetaţia de luncă inundabilă – comunităţile azonale de păduri, de luncă şi palustre în principal s-au păstrat pe porţiunile de jos ale reliefului, în lunca Nistrului. Cea mai mare bogăţie floristică, inclusiv speciile rare, se păstrează în cele mai afectate comunităţi azonale de vegetaţie acvatică şi palustră.

PĂDURILE AZONALE (DE LUNCĂ)Tipurile azonale de păduri s-au păstrat în formă de masive forestiere nu prea mari în lunca

Nistrului – acestea sunt comunităţi cu dominarea Populus alba şi Salix alba cu o participare mică de Quercus robur; se întâlnesc sectoare de păduri de frasin, formate după tăierile rase pe cele mai înalte elemente de relief ale luncii. Conform legăturii cu condiţiile de vegetaţie (nivelul de umezeală, tipul de sol) pădurile se divizează în 2 grupe ecologice – jilave şi umede. În de-pendenţă de nivelul de umezeală a habitatelor, comunităţile de pădure formează un şir ecologic: sălcişuri de luncă jilave→ arţărişuri şi frăsinişuri umede de luncă. Pădurile fundamentale practic nu s-au păstrat. Arboreturile existente de provenienţă din lăstari, deseori sunt înlocuite de specii derivate sau de plantaţii de o singură specie de introducenţi.

Schema de clasificare a pădurilor de luncă de pe malul stâng al Nistrului de JosTipurile de pădure:

plopiş umed de luncă - Populetum (alba) rubosum, Populetum (alba) convallariosum, Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis), Fraxineto - Populetum (alba) ulmosum и Saliceto - Populetum (alba) herbosum;pădure aluvială de frasin – Populeto (alba)-Fraxineta (excelsior) и Fraxinetum (excelsior);sălciş jilav de luncă - Salicetum (alba) rubosum şi Salicetum (alba) inundatum).

Plopişul umed de luncăPe teritoriul de pe malul stâng al zonei este răspândit de la hotarul de nord până la s. Ciobur-

ciu. De regulă, arboreturile se mărginesc cu linia riverană şi sunt separate de terenurile arabile prin digul anti-viitură, iată de ce pe parcursul anului periodic sunt inundate. Perioada de inun-dare depinde de perioada viiturii şi de trăsăturile microreliefului. În cele mai joase sectoare apa se păstrează până la două luni. Fitocenozele după structură preponderent sunt monoetaj, cele


mai vechi – cu două etaje. Edificatorul Populus alba este însoţit de componentele permanente -Ulmus laevis, Salix alba, Fraxinus excelsio, mai rar Quercus robur. În subarboret sunt prezente Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus caesius, Stellaria media, Galium aparine, Urtica dioica. Caracteristicele recreaţionale sunt: spaţii închise, arboreturi cu coroană închisă, clasa 1 al evalu-ării estetice, clasa 3 al accesibilităţii pentru vizitatori, prima etapă de digresie. Gradul mediu de putrezire a tulpinilor din păduri (20%).

Asociaţia Populetum (alba) rubosum. Un exemplu de comunitate tipică a fost descoperit în sectorul „Vila Chiţcani”, parcela 33, subparcela 17, cu o suprafaţă de 5,7 ha. Arboretul este de provenienţă din lăstăriş, compoziţia 10PA. Vârsta este de 65 de ani, înălţimea frasinului obişnuit este de 31 m, a stejarului pedunculat – 27 m, a plopului alb – 30 m, diametrul tulpinii respectiv 46, 48, 56 cm. Au fost identificaţi arbori solitari de Ulmus laevis, A. tataricum. Indicele de con-sistenţă al arboretului – 0,7. clasa de bonitate – 3, rezerva de lemn -490 m³/ha. Subarboretul este format din Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus caesius având indicele de consistenţă 0,5. Covorul ierbos este format din Stellaria media, Galium aparine, Urtica dioica. caracteristicile re-creaţionale: spaţii închise, arboreturile cu coroană închisă orizontal, clasa 3 al evaluării estetice, clasa 3 al accesibilităţii pentru vizitatori, evaluarea recreaţională – medie, clasa a 2 de stabilitate, prima etapă de digresie. Gradul mediu de putrezire a tulpinilor din păduri (15%).

Asociaţia Populetum (albae) convallariosum – un fragment tipic al asociaţiei este amplasat în sectorul „Vila Chiţcani”, parcela 33, subparcela 21, cu o suprafaţă de 2,5 ha. Arboretul este de provenienţă din lăstăriş, componenţa 10 PA. Vârsta este de 65 de ani, înălţimea plopului alb este de 32 m, diametrul tulpinii constituie 56 cm. Au fost identificaţi arbori solitari de Ulmus laevis, A. tataricum. Indicele de consistenţă al arboretului – 0,6, clasa de bonitate – 2, rezerva de lemn -435 m³/ha. Subarboretul este format din Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus caesius avînd indicele de consistenţă 0,3. Covorul ierbos este format din Convallaria majalis, Stellaria media, Urtica dioica. Caracteristicile recreaţionale: spaţii închise, arboreturi cu coroană orizontală închisă, clasa 3 al evaluării estetice, clasa 3 al accesibilităţii pentru vizitatori, evaluarea recreaţională – medie, clasa a 2 de stabilitate, prima etapă de digresie. Gradul mediu de putrezire a tulpinilor din păduri (20%).

Asociaţia Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis) – un fragment tipic al asociaţiei este amplasat în sectorul „Vila Chiţcani”, parcela 30, subparcela 15, cu o suprafaţă de 1,2 ha. Arbo-retul este de provenienţă din lăstăriş, componenţa 10 PA. Vârsta 14 ani, înălţimea plopului alb este de 18 m, diametrul tulpinii constituie 20 cm, indicele de consistenţă 0,8. Calsa de bonitate – 4, rezerva de lemn – 250 m³/ha. Subarboretul este format din Swida sanguinea, A. tataricum, Crataegus monogyna având indicele de consistenţă 0,6. Covorul ierbos este format din Chae-rophyllum temulum, Stellaria media, Urtica dioica. Caracteristicile recreaţionale: spaţii închise, arboreturi cu coroană orizontală închisă, clasa 5 al evaluării estetice, clasa 4 al accesibilităţii pen-tru vizitatori, evaluarea recreaţională – redusă, clasa a 2 de stabilitate, prima etapă de digresie.

Asociaţia Fraxineto - Populetum (albae) ulmosum – un fragment tipic al asociaţiei este ampla-sat în sectorul „Vila Chiţcani”, parcela 30, subparcela 14, cu o suprafaţă de 1,3 ha. Arboretul este de provenienţă din lăstăriş, componenţa 8PA2FO+Ul. Vârsta 35 ani, înălţimea plopului este de 28 m, diametrul tulpinii constituie 28 şi 22 cm, indicele de consistenţă 0,7. Clasa de bonitate – 2, rezerva de lemn – 400 m³/ha. Subarboretul este format din Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus caesius având indicele de consistenţă 0,4. Covorul ierbos este format din Stellaria media, Urtica dioica, Chelidonium majus. Caracteristicile recreaţionale: spaţii închise, arboreturi cu co-roană orizontală închisă, clasa 4 al evaluării estetice, clasa 3 al accesibilităţii pentru vizitatori, evaluarea recreaţională – redusă, clasa a 2 de stabilitate, prima etapă de digresie


Pădure aluvială de frasin (formaţiunea Fraxineta)Acest tip de pădure nu este răspândit pe larg pe teritoriul zonei, sectoare separate specifice

după structură şi compoziţie, deseori sunt amplasate în împrejurimile de păduri de plop. Asociaţia Populeto (albae)-Fraxineta (excelsior) – un fragment tipic al asociaţiei este amplasat

în parcela 33, subparcela 20, cu o suprafaţă de 3,6 ha. Arboretul este de provenienţă din lăstăriş, componenţa 5FO4PA1U. Vârsta 95 ani, înălţimea frasinului este de 29 m, al plopului – 31 m, al ulmului – 26 m, diametrul tulpinii constituie respectiv 52, 56 şi 32 cm, indicele de consistenţă 0,7. Clasa de bonitate – 1, rezerva de lemn – 390 m³/ha. Subarboretul este format din Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus caesius având indicele de consistenţă 0,5. Covorul ierbos este format din Stellaria media, Urtica dioica, Chelidonium majus. Caracteristicile recreaţionale: spaţii închise, ar-boreturi cu coroană orizontală închisă, clasa 1 al evaluării estetice, clasa 3 al accesibilităţii pentru vizitatori, evaluarea recreaţională – medie, clasa a 4 de stabilitate, prima etapă de digresie.

Asociaţia Fraxinetum (excelsior) – un fragment tipic al asociaţiei este amplasat în parcela 33, subparcela 19, cu o suprafaţă de 1,7 ha. Arboretul este de provenienţă din lăstăriş, componenţa 10FO. Vârsta 3 ani, înălţimea frasinului este de 2 m, diametrul tulpinii constituie 2 cm, indicele de consistenţă 0,6. Clasa de bonitate – 1. Subarboretul este format din Rubus caesius având indi-cele de consistenţă 0,4. Covorul ierbos este format din Urtica dioica, Chelidonium majus. Carac-teristicile recreaţionale: spaţii închise, arboret cu coroană orizontală închisă, clasa 5 a evaluării estetice, clasa 3 a accesibilităţii pentru vizitatori, evaluarea recreaţională – redusă, clasa a 3 de stabilitate, prima etapă de digresie.

Sălciş jilav de luncăTipic pentru teritoriul zonei. Este amplasat începând de la s. Cioburciu până la hotarul de

jos al zonei. Comunităţile sunt amplasate în sectoarele permanent inundate ale luncii adiacente liniei riverană. De regulă sunt monotipice cu un subarboret şi un covor ierbos dezvoltat.

Asociaţia Salicetum (alba) rubosum –fragmente tipice ale asociaţiei sunt amplasate în parcela 7, subparcelele 14 şi 7, cu o suprafaţă de 3,2 ha fiecare. Tipul de arboret – fâşii riverane de protec-ţie. Arboreturile sunt de provenienţă din lăstăriş, componenţa 10SA. Vârsta 46, 36 ani, indicele de consistenţă 0,5 şi 0,6. Clasa de bonitate – 5 şi 4. Subarboretul este format din Rubus caesius, Geum urbanum, Urtica dioica având indicele de consistenţă 0,3.

Asociaţia Salicetum (alba) inundatum - se întâlnesc peste tot în locurile de inundare perma-nentă şi/sau îndelungată. Se deosebesc prin prezenţa a câtorva specii de sălcii de tip arbuşti - S. purpurea, S. viminalis, S. triandra. De regulă comunităţile sunt monotipice, cu un singur etaj şi cu un subarboret rărit din Rubus caesius, Geum urbanum, Urtica dioica, Agrostis alba.

Asociaţia Saliceto (alba) – Populetum (alba) herbosum – ocupă o amplasare intermediară între plopişuri şi sălcişuri. Cea mai tipică comunitate este amplasată în parcela 10, subparcelele 18, cu o suprafaţă de 25 ha. Tipul de arboret – fâşii riverane de protecţie. Arboreturile sunt de proveni-enţă din lăstăriş, componenţa 10SA2PA. Vârsta este de 36 ani, indicele de consistenţă - 0,6. Clasa de bonitate – 4. Subarboretul este format din Rubus caesius, având indicele de consistenţă 0,2.

Plantaţiile artificialeSunt diverse după compoziţia de specii (plop canadian, negru, hibrid), după vârstă şi sunt

amplasate în formă de masive nu prea mari printre pădurile naturale.

VEGETAŢIA DE LUNCĂComunităţile luncilor revene se întâlnesc pe insula Diculi şi ocupă sectoarele mai înalte din

luncă, precum şi pantele digurilor anti-viitură. Baza covorului ierbos este formată din Bromus inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens.


Fitocenozele luncilor jilave la fel au fost identificate pe insula Diculi. Baza covorului ierbos este formată din Juncus gerardii, Carex melanostachya, Agrostis stolonifera.

Comunităţile luncilor mlăştinoase sunt prezente pe insulele Diculi şi Cuţa. Sunt amplasate pe sectoarele joase ale microreliefului luncii cu o prezenţă de lungă durată a apelor de viitură. Compoziţia floristică nu este bogată şi este prezentată prin ierburi adaptate la inundări - Alope-curs aequalis, Eleocharis palustris, Carex acutiformis, C. riparia, C. otrubae, Alopecurus aequalis, Juncus bufonius.

VEGETAŢIA PALUSTRĂAu fost identificate câteva sectoare înmlăştinite, amplasate în locurile de inundaţii perma-

nente (Diculi, precum şi sectorul de sud-vest cu hotarul cu Ucraina). De regulă, acestea sunt bălţi de stufăriş cu ierburi mari, ce se referă la comunităţile formaţiunii Pharagmiteta australisi, deseori cu plante acvatice protejate (Salvinia natans L.).

VEGETAŢIA ACVATICĂÎn componenţa biotopurilor acvatice sunt prezente fitocenoze variate ce plutesc în apă şi la

suprafaţa ei, precum şi plantele fixate. Aceste comunităţi sunt din formaţiunile Salvinieta, Lem-neta, Ceratophylleta, precum şi Potamogetoneta, Nemphoideta peltatae.

Pe lîngă tipurile indicate mai sus caracteristica covorului ierbos al zonei include variante di-verse de vegetaţie buruienoasă şi agricolă.

1.4.2. Specii rare de plante

1.4.2.1. Compoziţia floristică şi speciile rare de pe malul drept

În compoziţia complexelor naturale pe teritoriul zonei au fost identificate 950 de specii de plante superioare. Printre acestea se întâlneşte un număr mare de plante rare – 55 specii (Ane-xa 3.1). Aceasta constituie cca. 36% din numărul de plante rare atribuit regiunii şi cca. 6% din compoziţia floristică generală a teritoriului. Acestea se deosebesc după nivelul de raritate şi sunt prezentate de populaţii diverse după număr. Răspândirea locală a câtorva dintre ele se limitează la unul sau câteva puncte. Din lista Convenţiei de la Berna a speciilor strict protejate au fost identificate: Trapa natans – (CR), Salvinia natans (EN), Pulsatilla grandis (VU). In listele plan-telor luate sub protecţia statului se numără 67 de specii. Cele mai rare şi valoroase din punct de vedere ştiinţific specii de plante atribuite la cele mai înalte categorii de raritate sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova (2001): Euonymus nana Bieb., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit., Astragalus dasyanthus Pall., Trapa natans L., Bellevaila sarmatica (Gheorghi) Woronov, Nymphaea alba L., Vitis sylvestris C.C.Gmel., Pyrus elаeagnifolia Pall., Crambe ta-taria Sebeok. Multe specii sunt rare nu numai în Moldova, dar şi pe teritoriul statelor vecine. Un interes ştiinţific deosebit şi o valoare înaltă dintre acestea o reprezintă speciile endemice rare, printre care se întâlnesc un şir de endemici relativ înguşti ai provinciei Pontice: Pulsatilla nigricans Stork, Galium volhynicum Pobed., Astragalus ponticus Pall., Bellevaila sarmatica (Ghe-orghi) Woronov, Cerastium ucrainicum Pacz. еx Klok. Unele specii endemice sunt răspândite mai pe larg: pontico-panoniano-balcanice Campanula macrostachya Waldst et Kit ex Willd.), şi pontico-panoniene (Astragalus dasyanthus Pall.). În Zona Ramsar se întâlnesc 9 relicte de dife-rită vârstă, inclusiv relictele terţiare Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze, Salvinia natans (L.) All. şi relictul pădurilor de foioase ale Podişului Podoliei Clematis vitalba L.


1.4.2.2. Compoziţia floristică şi speciile rare de pe malul stâng

Pe teritoriul de pe malul stâng al zonei Ramsar sunt identificate 409 specii de floră superioară, inclusiv 20 specii rare. Speciile din lista Convenţiei de la Berna şi din Lista Roşie Europeană - Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L. Speciile periclitate protejate de lege - 8: Asparagus tenu-ifolius Lam. (II), Nymphaea alba L. (II), Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze (II), Salvinia natans (L.) All. (II), Trapa natans L. (II), Typha laxmannii Lepech. (IV), Utricularia vulgaris L. (III), Vallisneria spiralis L. (III). Speciile listei operaţionale - 16: Asparagus tenuifolius Lam., Carex pseudocyperus L., Cyperus glomeratus L., Filipendula ulmaria (L.) Maxim., Hydrocharis morsus-ranae L., Nymphaea alba L., Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze, Ornithogalum boucheanum (Kunth) Aschers., Potamogeton gramineus L., Potamogeton natans L., Salvinia na-tans (L.) All., Spirodela polyrhyza (L.) Schleid., Tamarix ramosissima Ledeb., Trapa natans L., Vallisneria spiralis L., Verbascum phoeniceum L.

1.4.3. Fauna

1.4.3.1. Mamiferele

Diversitatea peisajeră a Nistrului de Jos a condiţionat şi bogăţia lumii animale. Fauna de mami-fere este reprezentată prin 54 de specii, care constituie 72% din numărul total de specii ce popu-lează Moldova. Cel mai reprezentativ este Ordinul Rodentia cu 18 specii, după el urmează Ordinul Carnivora cu 12 specii, ordinul Insectivora cu 7 specii, ordinul Chiroptera cu 13 specii, ordinul Artiodactyla cu 3 specii şi ordinul Logomorpha cu o specie. Numărul majorităţii speciilor de ro-zătoare, arici, cârtiţe, chiţcani, iepuri este obişnuit şi nu este alarmant. Cele mai periclitate specii ale mamiferelor terestre sunt din Ordinul Carnivora (vidra, nurca europeană, hermelina, pisica sălbatică europeană, jderul de pădure care sunt incluse în Cartea Roşie a Moldovei) şi Chiroptera.

Judecând după capacitatea ecologică a anumitor sectoare de pădure pentru vieţuirea mamiferelor se poate remarca faptul că condiţiile de creştere sunt diverse şi în ordine descrescătoare urmează: Lunca Talmaza, Cioburciu de Munte, Copanca-Leuntea, Crocmaz, Olăneşti, Vila de la Chiţcani, etc.

Malul drept al NistruluiComplexul „Lunca Talmaza” după diversitatea biologică şi peisajeră este cel mai valoros din-

tre toate sectoarele amplasate în zona Nistrului de Jos. Acesta include diverse biotopuri – lunci, bălţi, lacuri, păduri, care creează condiţii favorabile pentru majoritatea speciilor de mamifere ce vieţuiesc în această regiune. Aici sunt prezente 52 de specii de mamifere, inclusiv 7 specii incluse în Cartea Roşie a Moldovei: vidra (Lutra lutra), nurca europeană (Mustela lutreola), hermelina (M. erminea), pisica sălbatică europeană (Felis silvestris) şi jderul de pădure (Martes martes), liliecii (Myotis bechsteinii, Nyctalus lasiopterus). Spre deosebire de alte complexe, Lunca Talmaza creează condiţii pentru vieţuirea staţionară a multor specii de mamifere, în special a liliecilor, numărul cărora aici atinge 20 de mii.

Cioburciu de Munte este caracterizat ca cel mai bogat complex după numărul de specii de mamifere (32) din ecosistemele silvice de colină şi este întrecut doar de Lunca Talmaza. Dintre speciile rare şi pe cale de dispariţie de mamifere se întâlneşte pisica sălbatică europeană şi jderul de pădure. Bogăţia lumii animale ale complexului dat este determinat de diversitatea vegetaţiei, reliefului şi de prezenţa apei.

Sectorul „Copanca-Leuntea” este întrecut de sectorul anterior după bogăţia de specii şi nu-mărul de animale din cauza deficitului de apă. Iată de ce speciile mari de mamifere, cum ar fi cerbul, mistreţul sau căprioara, sunt nevoite să efectueze treceri prin lunca Nistrului către locu-rile de adăpare.


Sectorul Crocmaz are o suprafaţă mult mai redusă decât cele menţionate mai sus, dar datorită condiţiilor bune de vieţuire şi vecinătatea sectoarelor de luncă şi apă aici se întâlnesc toate trei specii de paricopitate şi relativ multe specii de alte mamifere. Posibil că este vizitat periodic şi de pisica sălbatică.

Sectorul Olăneşti este amplasat în meandrele fluviului Nistrului. O parte mare de păduri une-ori este inundată, de aceea nu întotdeauna este accesibilă pentru vizitatori. O astfel de situaţie dă posibilitatea de vieţuire pentru cca. 27 specii de mamifere, inclusiv şi unele specii rare şi pe cale de dispariţie, cum ar fi vidra, nurca europeană şi hermelina.

Sectorul Nucari este un ecosistem de colină cu condiţii variate de creştere, unde se întâlnesc cca. 17 specii de mamifere, printre care nu sunt specii incluse în Cartea Roşie a Moldovei.

Sectorul Gruşevo-Arpientevo are cam aceleaşi funcţii ca şi complexul Nucari în timpul pre-zenţei paricopitatelor sălbatice. Prin acest complex trec cerbii, mistreţii din Cioburciu de Munte în direcţia complexului Copanca-Leuntea şi înapoi.

Sectorul „Mlaştina Togai” este sistemul dintre meandrele 20 şi 23, în care intră şi mlaştina Togai, creează condiţii favorabile pentru vieţuirea vidrei, nurcii europene şi a hermelinei.

Sectorul mlăştinos în apropiere de s. Palanca prezintă un interes deosebit din punct de vedere al diversităţii biologice. Combinatul piscicol abandonat s-a transformat într-o oază biologică în care s-au creat condiţii favorabile pentru multe specii de animale vertebrate şi nevertebrate. Aici populează cca. 19 specii de mamifere, inclusiv 9 specii de carnivore dintre care 4 specii (Lutra lutra, Mustela lutreola, M. erminea, Felis silvestris) sunt incluse în Cartea Roşie a Moldovei.

Celelalte sectoare forestiere creează condiţii favorabile pentru vieţuirea unor specii mici de mamifere şi servesc ca habitate temporare şi coridoare pentru speciile mari de mamifere.

Malul stâng al NistruluiSectorul Pădurea Chiţcani este destul de bogat în specii de mamifere (25 de specii). Aici se

întâlnesc iepurele sălbatic, veveriţa, vulpea, nevăstuica etc. Aici permanent vieţuieşte mistreţul şi căprioara. Dintre speciile rare poate fi menţionat bursucul (Meles meles). Liliecii numără cca. 10 specii inclusiv şi rare cum ar fi Myotis dasycneme, Nyctalus leisleri etc.

Sectorul Diculi este deocamdată puţin cercetat în raport faunistic, la moment în lista mami-ferelor Diculi pot fi incluse 10 specii (fără lilieci). Printre acestea trebuie menţionate: câinele enot (Nyctereutes procyonoides), pisica sălbatică (Felis sylvestris). Permanent vieţuieşte mistreţul. Acest complex reprezintă hotarul de nord al teritoriului masiv al ecosistemului de luncă a deltei Nistrului, ce include lunci, lacuri, bălţi şi păduri rare şi aici poate fi identificat un număr mare de specii de animale, inclusiv reproducerea speciilor rare.

Habitatele semi-naturale pe insula Turunciuc includ sectoarele braţelor Nistru şi Turunciuc, pădurile de luncă dintre albiile râurilor şi digurile anti-viitură, bazinele interioare acvatice, pa-jişti, sectoare de stufărişuri, agrocenoze şi maidane. Diversitatea biotopurilor condiţionează o bogăţie relativ înaltă de mamifere (în total 24 de specii, 21-22 de specii pe anumite sectoare). Se întâlnesc pe larg: iepurele, vulpea, nevăstuica, au fost înregistraţi mistreţul şi căprioara, au fost identificate intrări ale cerbului nobil (Cervus elaphus) din pădurile de pe malul drept al Nistrului de lângă s. Cioburciu. Pe insulă a fost observată şi specia rară – pisica sălbatică (Felis sylvestris). Fauna liliecilor constituie 8 specii.

1.4.3.2. Păsările

Conform ultimelor date, fauna păsărilor în zona Ramsar „Nistrul de Jos” constituie pe par-cursul anului 228 de specii (mai mult de 80% din fauna păsărilor din ţară) din 17 ordine. Ne-mijlocit folosesc teritoriul în diferite forme 215 specii (celelalte specii în principal trec peste el


în tranzit), dintre care cuibăresc 127 specii. Pentru comparaţie, datele similare actuale pentru alte teritorii bogate din punct de vedere al păsărilor sunt următoarele: Prutul de Jos şi teritoriul adiacent al Zonei Ramsar – 212, 178 şi 116 respectiv; Pădurea Domnească – 197,170 şi 120; Plaiul Fagului – 161, 129 şi 104; Codrii – 158, 104 şi 78. Cel mai bogat teritoriu cheie din zona Nistrului de Jos din punct de vedere al păsărilor, Lunca Talmaza, concurează cu aceste arii pro-tejate – 200, 182 şi 110.

Pe lângă o diversitate mare a landşafturilor şi biotopurilor acest lucru este asigurat şi de veci-nătatea cu zona de luncă de pe teritoriul Ucrainei şi cu bazinul de acumulare de la Cuciurgan, de apropierea cu limanul Nistrului şi cu Marea Neagră. Aceasta reprezintă o porţiune a unei zone mari cu o activitate înaltă de migrare a păsărilor. Aici în special de bogată este fauna păsărilor acvatice şi palustre şi de pădure, atât de luncă cât şi de colină. Sunt numeroase şi variate păsările de luncă, de câmp şi sinantropice.

Speciile ce utilizează nemijlocit teritoriul se divizează după ordine în felul următor: Gaviifor-mes – 2; Podicipediformes – 3 (pe lângă ele 1 tranzitează teritoriul); Pelecaniformes – 3; Ciconii-formes – 12; Anseriformes – 22 (3 tranzitează teritoriul); Falconiformes – 22 (1); Galliformes – 3; Gruiformes –7 (1); Haradriiformes – 28 (3); Columbiformes – 4; Cuculiformes – 1; Strigiformes – 5; Caprimulgiformes – 1; Apodiformes – 1; Coraciiformes – 4; Piciformes – 6; Passeriformes – 79 (3).

Ţinând cont de situaţia în ţară în general, sunt bine prezentate grupele ce cuibăresc, inclusiv multe specii periclitate, cum ar fi Ciconiiformes – 11, Gruiformes – 7, Strigiformes – 5, Falconi-formes – 10.

Păsările ce se întâlnesc (folosesc acest teritoriu pentru alimentare şi odihnă) numai în timpul migraţiei, precum şi în calitate de păsări în trecere sau ce îşi petrec vara aici sunt prezentate de 73 specii, ce iernează aici cu diferit succes– 76 specii. La un şir de specii statutul de prezenţă este destul de schimbător în diferiţi ani, ceea ce este determinat de condiţiile vremii şi starea habita-tului la momentul respectiv.

În anii 50 ai secolului trecut aici încă mai cuibăreau Millvus milvus, Haliaeetus albicilla, Pan-dion haliaetus, Aquila chrysaetos, Bubo bubo, Tadorna ferruginea. Dintre ele Millvus milvus a dispărut din ţară şi probabil dispare şi din regiune. Există posibilitatea întoarcerii Bubo bubo. Celelalte se întâlnesc în timpul migraţiei şi în timpul zborului. Ultimii 2-3 ani nu au fost obser-vate cuibărind Phalacrocorax pygmeus. La Phalacrocorax pygmeus s-au păstrat şanse mari de a reîncepe să cuibărească, iar la Haliaeetus albicilla, Pandion haliaetus şi Tadorna ferruginea aceste şanse sunt mult mai mici.

Fauna de vânătoare este prezentată de păsări din 5 ordine, printre care cele mai numeroase sunt cele din ordinul Anseriformes (21 specii). Reprezentanţii ordinului Haradriiformes (şi anu-me culicii) ocupă un loc mic printre trofeele de vânătoare, deşi diversitatea lor aici este destul de înaltă (27 de specii), fazanul Phasianus colchicus se întâlneşte pe teritoriul zonei peste tot.

Dintre paserine cele mai răspândite sunt ambele specii de vrăbii, Luscinia luscinia, Sylvia atricapilla, Sturnus vulgaris, Parus major, Fringilla coelebs, Phylloscopus collibita, Turdus merula, Turdus philomelos, Acrocephalus arundinaceus, Emberiza citrinella, Miliaria calandra, Galerida cristata, Alauda arvensis, Oriolus oriolus şi alte specii. Pe alocuri o concentraţie înaltă este for-mată de Columba palumbus, Anthus trivialis, Motacilla flava, Upupa epops şi alte specii.

Dintre păsările răpitoare, sunt răspândite Buteo buteo, Milvus migrans, Falco tinnunculus, Acci-piter gentiles, Circus aeruginosus. Pe locurile deschise uneori se întâlneşte Falco vespertinus, iar de-a lungul malului drept de bază al Nistrului deseori se pot observa Hieraaetus pennatus. În timpul migraţiei ponderea majoră de păsări răpitoare stau mai mult pe locurile deschise şi bazinele acva-tice. Bufniţele sunt prezentate de Otus scops, Asio otus, Asio flammeus, Athene noctua, Strix aluco.

În perioada de cuibărire din speciile acvatice şi palustre cele mai observate sunt toate speciile de stârci, Fulica atra, Gallinula chloropus, Ixobrychus minutus, Larus argentatus, Larus ridibundus,


Sterna hirundo, Chlidonias niger, Chlidonias hibridus, Ciconia ciconia, Phalacrocorax carbo, Podiceps cristatus, Acrocephalus arundinaceus. Relativ mai rar se întîlnesc Anas platyrhynchos, Aythya ferina, Himantopus himantopus, Vanellus vanellus, Actitis hypoleucos, Cygnus olor, Cico-nia nigra, Plegadis falcinellus şi relativ rare Tringa glareola, Tringa ochropus, Anas strepera, Anas querquedula, Phalacrocorax pygmeus, cristei de dimensiuni nu prea mari şi lăcari.

Este mare diversitatea păsărilor ce folosesc teritoriul pentru alimentare, printre ele sunt pes-căruşi, chirighiţe, culici, anseriforme, precum şi Phalacrocorax carbo şi Ph. pygmeus, Plegadis falcinellus, Ciconia ciconia, C. nigra, Platalea leucorodia etc. mulţi stârci - Ardea cinerea, A. pur-purea, Ardeola ralloides, Egretta garzetta, E. alba, Nycticorax nycticorax.

Componenţa păsărilor ce trec în timpul zborului pe aici este foarte variată. În această perioa-dă aici au fost identificate aşa specii ca Anser albifrons, Branta ruficollis, Cygnus сygnus, C. olor, Aquila chrysaetos, A. pomarina, A. clanga, destul de stabil sunt observate Hieraaetus pennatus, Pandion haliaetus şi Pernis apivorus.

În ultimii 10-15 ani în regiunea Transnistriei de sud a fost observat faptul unor iernări neo-bişnuite, inclusiv a speciilor rare. Aşa specii ca Tachybaptus ruficollis, P. cristatus, Phalacrocorax pygmeus, Gavia stellata, Botaurus stellaris, Nycticorax nycticorax, Egretta alba, Ardea cinerea, Porzana porzana, Rallus aquaticus, Tringa ochropus, Scolopax rusticola, Larus fuscus, Chlidonias hybridus, Sterna albifrons, Rissa tridactyla, Motacilla alba, M. cinerea (А.А. Kunicenko A.A., Tiscenkov, 1999 г.). În iernile calde aceste specii pot fi prezente şi pe teritoriul zonei, deşi este mai posibil în zona bazinului Cuciurgan.

Malul drept al NistruluiCele mai valoroase pentru păsările acvatice şi palustre sunt zonele umede amplasate în Lunca

Talmaza şi Lunca ţigănuşelor, amplasată alături lângă s. Palanca, lacul «Pelicanie» (s. Crocmaz), «Unghiul Răscăeţi» (între s. Răscăeţi şi Purcari). La fel este importantă şi albia veche a Nistrului, toate tipurile de canale şi bazine efemere amplasate în luncă. Pentru păsările răpitoare cele mai atrăgătoare sunt spaţiile deschise cum ar fi luncile, maidanele, câmpiile, lizierele. Printre acestea poate fi remarcată lunca Talmaza, versanţii împădurite din complexele Cioburciu-Stânca, spaţi-ile deschise pe versanţi şi platou.

Sectorul Copanca-Leuntea se caracterizează printr-o înaltă diversitate şi un număr mare de paserine şi alte păsări de pădure. Sunt prezente pentru cuibărire Accipiter gentiles, Buteo buteo, Falco subbuteo, F. tinnunculus, Milvus migrans, Asio otus, Athene noctua, Otus scops, Strix aluco, iar în timpul migraţiei se întîlnesc Falco cherrug, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Aquila clan-ga, Columba oenas.

Sectorul Tufa-Stânca Talmaza. Pe lângă diversitatea de păsări din complexul dat, trebuie de mai menţionat cuibărirea Hieraaetus pennatus. Sunt prezente Buteo buteo Strix aluco, Athene noctua, Otus scops, Asio otus.

Sectorul Grădina Turcească şi Albia Veche conţin o diversitate mare de păsări de pădure şi ac-vatice, printre care în diferite anotimpuri se întâlnesc speciile rare Falco cherrug, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Aquila clanga, Columba oenas, Egretta alba, Cygnus olor.

Sectorul Lunca Talmaza este cea mai bogată în specii. În anii favorabili se observă o concen-trare de raţe sălbatice. Aici se opreşte un număr considerabil de păsări-migranţi. Aici cuibăresc astfel de specii rare cum ar fi Ciconia nigra, Phalacrocorax pygmeus (încă nu demult cuibărea), Crex crex, Egretta alba. Sunt prezente Milvus migrans, Buteo buteo, Falco tinnunculus, F.subbuteo, F. vespertinus, Accipiter nisus, A. gentiles, Asio otus, Otus scops, Athene noctua, Strix aluco, Hi-mantopus himantopus. În timpul migraţiei se întâlnesc multe specii de păsări răpitoare.

“Lunca ţigănuşelor” reprezintă o zonă de concentraţie în perioada de după viituri a unei diversităţi mari de păsări acvatice şi palustre (stârci, pescăruşi, chirighiţe, cormorani, culici,


raţe, cocostârci). Printre acestea sunt prezente speciile rare Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia.

Sectorul Cioburciu Stânca şi Cioburciu de Munte constituie un complex unitar unde indicatorii de diversitate şi de bogăţie a speciilor sunt înalţi. Sunt prezente Buteo buteo, Milvus migrans, Accipiter nisus, A. gentiles, Falco subbuteo, F. tinnunculus, Asio otus, Athene noctua, Otus scops, Strix aluco.

Sectorul Olăneşti posedă o diversitate înaltă de specii, cuibăreşte Ciconia nigra. Se alimentea-ză prin canalele de la periferia complexului specia rară Ardeola ralloides. Sunt prezente Plegadis falcinellus, Ciconia nigra, Milvus migrans, Accipiter nisus, Falco tinnunculus, F. vespertinus, Buteo buteo, Otus scops, Asio otus, Strix aluco, Athene noctua.

Sectorul Aivazia posedă o faună bogată de păsări ce cuibăresc şi cele migratoare. Aici se întâl-nesc diferite specii de culici, stârci, păsări răpitoare, bufniţe, Plegadis falcinellus, Crex crex, Asio flammeus, Ardeola ralloides, Ciconia nigra.

Mlaştina Togai în complex cu pădurea, afluenţi şi canale. Sunt prezente Plegadis falcinellus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Buteo buteo, Asio otus, Otus scops, Athene noctua.

Sectorul Împărăteasca se caracterizează printr-o diversitate înaltă şi prezenţa paserinelor, sunt prezente Buteo buteo, Milvus migrans, Accipiter gentiles, A. nisus, Falco tinnunculus.

Lacul „Pelicanie” este un bazin acvatic unde le place pelicanilor (Pelecanus onocrotalus) să se odihnească, tot aici se alimentează pescăruşii, chirighiţele, stârcii, printre care de obicei se întîlneşte Egretta alba.

Bazinele acvatice de lângă s. Palanca sunt populate de diverse specii de păsări acvatice şi pa-lustre. Aici în diferite anotimpuri se întâlnesc astfel de specii cum ar fi: Ardeola ralloides, Egret-ta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor, Haliaeetus albicilla, Pandion haliaetus.

Malul stângÎn limitele porţiunii din Transnistria a Zonei Ramsar se pot remarca două complexe ornito-

logice principale: păduri de luncă inundabilă şi cel acvatic-palustru.Pădurile de luncă inundabilă în formă de panglică. Comunitatea reproductivă a păsări-

lor include un număr mai mic în comparaţie cu pădurile de luncă inundabilă principale, cei mai numeroşi şi tipici reprezentanţi în perioada reproductivă se pot considera speciile păsărilor cântătoare: privighetoarea Luscinia luscinia, cinteza Fringilla coelebs, silvia cu cap negru Sylvia atricapilla, piţigoiul mare Parus major, vrabia de câmp Passer montanus, cod-roşul de pădure Phoenicurus phoenicurus, graurul Sturnus vulgaris, pitulicea mică Phylloscopus collybita, mus-carul sur Muscicapa striata, florintele Chloris chloris, silvia de câmp Sylvia communis, piţigoiul albastru Parus caeruleus, sfrânciocul roşietic Lanius collurio, măcăleandrul Erithacus rubecula, mierla neagră şi cea cântătoare Turdus merula, T. philimelos, grangurul Oriolus oriolus, codoba-tura albă Motacilla alba, presura galbenă Emberiza citronella, vîrtecapul Jynx torquilla, sticletele Carduelis carduelis, pitulicea flueratoare Phylloscopus trochilus.

Sunt tipice şi cioara cenuşie Corvus cornix, coţofana Pica pica, fazanul Phasianus colchicus.Caracteristice pentru acest complex ornitologic sunt şi speciile rare şi cu un număr redus:

gaia neagră Milvus migrans, şorecarul comun Buteo buteo, vânturelul roşu Falco tinnunculus, şoimul rândunelelor Falco subbuteo, porumbelul gulerat Columba palumbus, ciuful pitic Otus scops, huhurezul de pădure Strix aluco, ciocănitoarea sură Picus canus etc.

În perioada migraţiei şi popasurilor, pădurile de luncă inundabilă sunt folosite pentru odihnă şi alimentare atât de către păsările ce cuibăresc, cât şi cele ce trec pe aici în tranzit, iată de ce în această perioadă compoziţia de specii este cea mai bogată.

Printre păsările ce trec în tranzit pe aici pot fi menţionate: barza neagră Ciconia nigra, vies-parul Pernis apivorus (probabil că cuibăreşte în sectorul „Chiţcani”), sitarul Scolopax rusticola (uneori iernează aici).


Complexul ornitologic acvatic-palustru. Distribuirea acestor specii după staţii de cuibărire se deosebeşte. Astfel pe malurile riverane cuibăresc: fluierarul de munte Actitis hypoleucos, pes-căruşul albastru Alcedo atthis, lăstunul de mal Riparia riparia, boicuşul Remiz pendulinus. Raţa sălbatică mare Anas plathyrhinchos îşi construieşte cuiburile pe sectoarele adiacente pădurilor de luncă şi printre rădăcinile copacilor pe malurile riverane inaccesibile.

Teritoriile palustre tipice şi lacurile cu stufăriş, rogoz şi alte plante hidrofile ale porţiunii transnistrene ale Zonei Ramsar sunt folosite pentru construcţia cuiburilor de către: Ixobrychus minutus, Porsana porsana, Raullus aquaticus, Gallinula chloropus, Gallinula chloropus, Acroce-phalus schonobaenus, Acrocephalus scirpaceus, Acrocephalus arundinaceus – dominant în majo-ritatea sectoarelor de stufăriş, Emberiza schoeniclus etc.

Cuibărirea păsărilor limnofile pe teritoriul analizat se limitează din cauza gradului înalt de deranjare din partea omului.

Zonele umede ale porţiunii transnistrene a Zonei Ramsar sunt pe larg folosite de către multe specii limnofile de păsări în tranzit sau ce iernează pe acest teritoriu. Cu toate aceste, în special pe albia fluviului sunt prezente: Gavia stellata, G. arctica, Podiceps ruficollis, Podiceps cristatus, Cignus cignus, Mergus merganser, Mergus albellus, Pandion haliaetus.

Bazinele acvatice de diferite tipuri, stufărişurile, luncile inundabile atrag un număr mai mare de specii: Phallacrocorax pygmeus, Ph. carbo, Botaurus stellaris, Nycticorax nycticorax, Ardeola rallo-ides, Egretta alba, Е. garzetta, Ardea cinerea, А. purpurea, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Ciconia ciconia, С. nigra, Anas crecca, А. querquedula, Anas clypeata, Circus aeruginosus, Gallinago gallinago, Larus canus, L. cachinnans, L. ridibundus, Sterna hirundo, Luscinia svecica etc.

Pădurea de la Chiţcani se caracterizează printr-o diversitate foarte înaltă de specii şi un nu-măr mare de păsări în perioada reproductivă. Aici nu sunt dominanţi, este înalt indicele de uniformitate a distribuirii păsărilor şi este destul de mic indexul de concentrare. Bogăţia su-mară constituie 730,7 perechi/km2. Subdominante în populaţia clocitoare a pădurii de la Chiţ-cani sunt 24 de specii: Luscinia luscinia, Fringilla coelebs, Sylvia atricapilla, Parus major, Passer montanus, Phoenicurus phoenicurus, Sturnus vulgaris, Phylloscopus collybita, Muscicapa striata, Chloris chloris etc. (Tiscenkov, 2005).

Cel mai interesant şi perspectiv sector al zonei pentru asigurarea odihnei şi alimentaţiei pen-tru păsările limnofile în tranzitare trebuie considerat complexul „Diculi”. Remarcăm că porţiu-nea transnistreană a Zonei Ramsar are o importanţă foarte mare anume pentru speciile migra-toare, ce tranzitează şi ce iernează aici.

1.4.3.3. Reptilele şi amfibienii

Bogăţia herpetologică a Nistrului de Jos s-a format datorită diversităţii biotopice înalte a teri-toriului. O combinaţie reuşită de sectoare forestiere, râpe şi zone umede creează condiţii favora-bile pentru popularea multor specii de reptile şi amfibieni.

În prezent compoziţia amfibienilor pe sectorul dat al Nistrului numără 9 specii (Triturus vulgaris, Triturus cristatus, Bombina bombina, Pelobates fuscus, Bufo viridis, Bufo bufo, Hyla ar-borea, Rana ridibunda, Rana lessone), inclusiv 2 incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi 5 protejate de Convenţia de la Berna. Aceste specii sunt destul de larg răspândite pe teritoriu şi formează populaţii-nucleu.

Lista reptilelor numără 9 specii: Emys orbicularis (Lista Roşie IUCN), Lacerta agilis, Lacerta viridis, Natrix natrix, Natrix tessellatа, precum şi patru specii incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi strict protejate în Europa Elaphe longissima. Elaphe quatuorlineata, Coluber caspius, Coronella austriaca.


Malul dreptSpeciile rare de şerpi populează versanţii teraselor malului drept al Nistrului. Populaţia unuia

dintre cei mai rari reprezentanţi ai faunei şerpilor în ţară şi în Europa, şarpele-cu-patru-dungi Elaphe quatuorlineata, în raionul sectoarelor de stepă de lângă s Răscăeţi şi complexul Cioburciu de Munte este de bază în Moldova.

Pe sectoarele palustre Aivazia, Mlaştina Togai, Palanca etc. populează populaţii viabile ale Emys orbicularis. Acestea sunt locurile principale de înmulţire a amfibienilor Triturus cristatus, Bombina bombina, Hyla arborea, Pelobates fuscus, incluse în listele Convenţiei de la Berna.

Malul dreptHerpetofauna Zonei Ramsar este formată aici preponderent de complexul de amfibieni – aici

vieţuiesc tritonul cu creastă şi cel comun Triturus cristatus şi T. Vulgaris şi 7 amfibieni anuri, precum şi 4 specii de reptile.

Cele mai numeroase sunt Rana ridibunda, R. esculenta, Hyla arborea, Bufo viridis, Lacerta agilis şi Natrix natrix. Aceste specii de amfibieni şi reptile în complexul Chiţcani se concentrea-ză preponderent lângă bazinele acvatice şi în jurul acestora. Similară este compoziţia lor şi în regiunea lacului Laptura.

În complexul Diculi herpetofauna este puţin studiată, acum sunt identificate 11 specii de amfibieni şi reptile. Baza o constituie aceleaşi specii numeroase, la ele adăugându-se Bufо bufo, iar din cele rare protejate - Pelobates fuscus şi Emys orbicularis. Aceeaşi compoziţie de specii este prezentă şi pe Nistrul Vechi şi pe insula Turunciuc, unde herpetofauna este relativ uniformă pe întreg teritoriul.

1.4.3.4. Peştii

În fauna peştilor Nistrului de Jos sunt evidenţiate până la 83 de specii (Lobcenko, Trombiţki, Turcan, şi alţii, 2001), în prezent se înregistrează de obicei 57 specii.

Lista speciilor de peşti care nu sunt înregistrate în prezent în bazinul Nistrului numără 9 spe-cii: Anguilla anguilla (L.), Acipenser nudiventris (Lov.), Rutilus frisii (Nord.), Salmo trutta lebrax (Pall.), Mylopharyngodon piceus (Rich.), Petroleuciscus boristhenicus Kessler, - Chalcalburnus chalcoides mento (Agassiz, 1832), Ballerus ballerus (L.), Pelecus cultratus (L.) - în trecut o specie industrială obişnuită.

Toate speciile identificate populează Nistrul. În alte bazine acvatice de obicei vieţuiesc mai puţine specii. Cele mai răspândite specii în Nistru: Alosa kessleri pontica, Silurus glanis, Rutilus rutilus heckeli, Leuciscus cephalus, Pelecus cultratus, Aspius aspius, Chondrostoma nasus, Cypri-nus carpio, Abramis sapa, A. brama, A. bjoerkna, Stizostedion lucioperca, Carassius auratus gibe-lio. Ultimele 4 specii, în primul rând Carassius auratus gibelio, predomină în albia veche, canale şi lacuri, împreună cu R.rutilus rutilus, Perca fluviatilis и Alburnus alburnus.

1.4.3.5. Insectele

Malul dreptO cercetare detaliată a faunei insectelor nu a avut loc, au fost cercetate doar unele grupuri re-

prezentative. În calitate de un grup principal pentru complexul de zone umede a fost selectat or-dinul Ordonata. În calitate de al doilea grup a fost folosită superfamilia Apoidea, care permite analizarea situaţiei florei şi faunei insectelor şi a habitatelor naturale şi seminaturale deficitare; pe lângă aceasta este un taxon de resurse care trebuie să posede un statut deosebit în monitorizarea


biodiversităţii. În calitate de al treilea grup au fost aleşi fluturii Rhopaloсera, ce au o importanţă estetică considerabilă; judecând după unele date (V. Emeţ, N. Emeţ, 1995), asupra bogăţiei locale a lor de specii influenţează şi presiunea recreaţională. Al patrulea grup ţintă dar consolidat au fost insectele rare.

Libelulele numără 35 de specii (mai mult de 60% din cele aşteptate în Moldova), ceea ce re-prezintă o concentraţie remarcabilă a bogăţiei de specii. În unele arii-nucleu ale acestei zone la fel au fost identificate mai multe specii: complexul Lunca Talmaza – 23 (aici a fost fixat Coena-grion mercuriale Selys), rezervaţia naturală „Mlaştina Togai” – 19, rezervaţia peisajeră „Grădina Turcească” (sectorul unde Albia veche a Nistrului încă nu s-a uscat) – 17, meandrul mlăştinos în apropiere de s. Purcari – 11 specii (Andreev, 1998, Andreev, Derjanschi, 2004).

În lista Apoidea , în pofida unui volum nu prea mare de studii, au fost incluse 86 de specii şi s-a remarcat o anumită uniformitate a distribuirii numărului speciilor în familii. Această dis-tribuire radical se deosebeşte atât de distribuirea în fauna Europei de Est (cca. 1000 de specii), cât şi de distribuirea şi mai neuniformă în fauna Moldovei, unde reprezentanţii familiilor mari Megachilidae şi Anthophoridae ce preferă comunităţile la etapele avansate de succesiune a bio-cenozei, sunt prezentate destul de rău. O deosebire considerabilă a listei locale – deviaţia spre o uniformizare a taxonilor mari, demonstrează că lista este destul de incompletă şi respectiv că bogăţia faunei locale este mult mai bogată. Cel mai mare interes în raport cu bogăţia de specii îl prezintă complexul Cioburciu-Răscăeţi.

Cea mai mare bogăţie a reprezentanţilor Rhopalocera a fost remarcată în complexul Lunca Talmaza şi complexul Cioburciu-Răscăeţi, ce include sectoare de stepă şi gârneţe. Ambele sec-toare au acelaşi număr de specii, totuşi Cioburciu-Răscăeţi chiar dacă are o suprafaţă mult mai redusă, totuşi posedă mai multe specii netriviale (pentru majoritatea landşafturilor Moldovei).

În 2010 au fost efectuate studii ale stării ecosistemelor silvice, din punct de vedere al existenţei focarelor periculoase de dăunători, inclusiv în cadrul complexelor naturale. Pe teritoriul studiat nu au fost identificate focare de înmulţire în masă a dăunătorilor pădurii, deşi au fost înregistra-te specii de insecte (Tibicina haematodes, Melolontha melolontha, Chrysomela populi, Chrysome-la tremulae, Parthenolecanium comi, Parectopa robiniella, Galerucella luteola, Rhynchaenus alni), capabile în anumite circumstanţe să afecteze considerabil speciile silvice.

Astfel în complexul Copanca-Leuntea la început de iunie cca. 5-10% din frunzele de stejar pedunculat au fost afectate de Tortrix viridana. Popularea copacilor nu a avut caracter de focar, dăunătorul a fost răspândit dispersat şi în principal pe stejarii din liziere. Dacă în anii precedenţi în complexul Grădina Turcească au fost observate focare de fluturele alb american (Hyphantria cunea), în 2010 aceştia nu au fost depistaţi. Mai mult ca atât, nu a fost înregistrat niciun focar al acestui dăunător şi în alte puncte ale teritoriului studiat al Nistrului de Jos. Este interesant că în complexul Cioburciu-Răscăeţi, chiar şi în cele mai critice şi nefavorabile pentru vegetaţie ani, nu au fost înregistrate focare ale insectelor dăunătoare de pădure, deşi a fost înregistrată Tortrix viridana şi Melolontha melolontha.

Sectorul Împărăteasa este amplasat într-o regiune destul de uscată şi s-au format condiţii abiotice favorabile pentru unele specii de insecte-vătămători. Astfel în anii precedenţi copacii de frasin au fost afectaţi considerabil de Otiorhynchus fraxini. Dar în 2010 populaţia Otiorhynchus fraxini s-a aflat în depresie, de aceea nu au fost identificate focare.

Malul stângUn studiu complet al faunei insectelor pe teritoriul de pe malul stâng al Nistrului nu a fost

efectuat, au fost studiate insectele din diferite ordine.Cele mai multe specii rare se întâlnesc în complexul Chiţcani (este porţiunea pădurii de luncă

inundabilă Chiţcani de la sectorul Chiţcani-Botna până la vila Chiţcani, unde în diferite perioade


de timp au fost înregistrate 31 de specii din lista operaţională a Reţelei Ecologice a Moldovei). O diversitate mare a condiţiilor de vegetaţie şi biotopurilor au contribuit la conservarea repre-zentanţilor a 25 de specii rare (Calosoma sycophanta L., Elater ferrugineus L., Papilio machaon L., Parnassius mnemosyne L., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Aromia moschata L., Protaetia aeruginosa Drury, Cucujus cinnabarinus Scop., Leptidea morsei Fenton, Pontia chloridice Hb., Apatura metis Freyer, Argynnis pandora Den.et Schiff., Nymphalis xanthomelas Esp., Satyrium spini Schiff., Satyrium w-album Knoch., Xylocopa violacea L., Scolia hirta Schrnk). Chiar dacă presiunea antropogenă este înaltă, în unii ani aici destul de des se întâlnesc Oryctes nasicornis L., Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L.

Pe cea mai mare parte a regiunii dintre Nistru şi Turunciuc entomofauna este foarte sărăcită în urma gradului de valorificare agricolă şi a presiunii antropogene. În afara de speciile obişnu-ite de insecte, caracteristice pentru landşafturile antropogenizate, în diferite biotopuri se întâl-nesc Iphiclides podalirius L., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Anax imperator Leach., Dorcadion equestre Laxm., Leptidea morsei Fenton, Pontia chloridice Hb., Xylocopa violacea L, toate cu un număr destul de mic şi se întâlnesc rar.

Diculi reprezintă o localitate caracteristică pentru lunca Nistrului înmlăştinită şi cu acces limitat, cu stufărişuri ce înconjoară lacul Diculi. Este slab studiată, dar şi la etapa dată se poate vorbi despre valoarea acesteia şi despre necesitatea protejării ei. Aici au fost identificate un şir de libelule, printre care unele rare Aeschna grandis L., Calopteryx splendens Harris, Anax imperator Leach, fluturi – Iphiclides podalirius L., Leptidea morsei Fenton, Pontia chloridice Hb., precum şi Aegosoma scabricornis Scop.

Albia veche a Nistrului. Aici au fost descoperite 9 specii de insecte incluse în lista operaţională, printre care sunt şi rare. Pe malul albiei vechi destul de des pot fi întâlnite un şir de specii de libe-lule: Anax imperator Leach., Aeschna grandis L., Calopteryx splendens Harris. Totodată, din bio-topurile vecine către malurile albiei vechi pătrund Iphiclides podalirius (L.), Xylocopa valga Gerst.

Lacul Laptura nu se deosebeşte printr-o diversitate înaltă de specii de insecte în legătură cu un şir de cauze, principala dintre care este folosirea lacului în calitate de bazin pentru creşterea peştilor. În biotopurile riverane au fost remarcate numai specii obişnuite de libelule.

1.4.3.6. Alte nevertebrate importante

Hidrobionţii. Diversitatea bazinelor acvatice ale Nistrului de Jos determină o bogăţie a com-ponenţei de specii de macronevertebrate acvatice, în fauna hidrobionţilor au fost identificate 119 de specii. Cele mai reprezentative sunt moluştele (Mollusca, 36 de specii), larve şi imago ale gândacilor de apă (Coleoptera, 34 specii ), larvele de libelule (Odonata, 17 specii), ploşniţe de apă (Hemiptera, 8 specii), Ephemeroptera, (8 specii) şi Trichoptera, (4 specii), lipitori (Hirudinea, 7 specii). Au fost identificaţi şi reprezentanţi ai crustaceelor (Crustacea, 4 specii) şi unele alte gru-pe de macronevertebrate acvatice. Cu rari excepţii (lipitoarea medicinală Hirudo medicinalis), numărul majorităţii speciilor este destul de mare. O deosebită atenţie trebuie acordată la astfel de specii cum ar fi Hirudo medicinalis şi Coenagrion armatum, răspândirea şi numărul cărora este desul de limitat.

Cele mai bogate în ceea ce ţine diversitatea biologică (taxonomică) sunt următoarele eco-sisteme acvatice în ordine descrescătoare: bălţile pe locul bazinelor acvatice ale întreprinderii piscicole de lângă s. Palanca împreună cu canalul situat de-a lungul trasei Odesa-Ismail (64 de specii), bazinele acvatice din Lunca Talmaza (44 de specii), albia veche a Nistrului lângă s. Co-panca şi Cremenciug (38 de specii), mlaştina Togai (27 de specii), bazinele acvatice temporare după revărsarea Nistrului lângă s. Palanca (21 de specii), canalele fostelor sisteme de irigaţie de lângă s. Palanca (15 specii) şi canalul colector al sistemului de drenaj în lunca Aivazia (15 specii).


Cea mai interesantă şi bogată din punct de vedere taxonomic (53 de specii) faună a hidrobion-ţilor este prezentă în bălţile fostei întreprinderi piscicole din apropiere de s. Palanca împreună cu bazinele unde s-au dezvoltat puternic Myriophyllum, Ceratophyllum şi Hydrocharis. Sunt prezente pe larg 6 ordine de insecte, dintre care cele mai bogate din punct de vedere taxonomic Coleoptera – 11 specii, Odonata – 10 specii (inclusiv au fost depistate larve de Aeshna viridis, inclus în listele Convenţiei de la Berna), Hemiptera – 6 şi Ephemeroptera – 2 specii. O diversitate biologică exclu-sivă o posedă Gastropoda – 13 specii, precum şi Hirudinea – 5 specii. Se poate presupune că fauna hidrobionţilor aici este şi mai bogată, deoarece aceste bazine acvatice practic nu sunt studiate, sunt supuse unei presiuni antropogene slabe şi se află practic într-un regim de rezervaţie.

Pe locul doi după diversitate este hidrofauna luncii Talmaza. Aici sunt incluse: lacul Adana, canalul de-a lungul digului de stat anti-viitură şi albia veche Doi Fraţi, într-o măsură mai mare sau mai mică legată de Nistru. Toate trei ecosisteme se deosebesc considerabil una de alta, ceea ce a şi condiţionat bogăţia hidrofaunei. Aici sunt multe moluşte (13 specii), libelule (5), Ephemeroptera (5) şi lipitori (5 specii, inclusiv Hirudo medicinalis). Din cauza că aceste bazine acvatice sunt stu-diate puţin, se poate presupune că diversitatea de specii a hidrobionţilor este cu mult mai mare.

Este destul de bogată şi hidrofauna albiei vechi a Nistrului lângă s. Copanca (regiunea Grădi-nii Turceşti) şi s. Cremenciug. Condiţiile de creştere a hidrobionţilor în acest bazin sunt în mare parte similare cu bălţile de lângă s. Palanca. Vegetaţia acvatică bogată, nivelul satisfăcător de în-călzire şi iluminare a apei creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea numeroaselor grupuri de macronevertebrate acvatice. Cele mai numeroase sunt ordinele Coleoptera (9), Hemiptera (7 specii), Odonata (6), Ephemeroptera (3), precum şi moluştele (8 specii) şi lipitoarele (3 specii).

Pe mlaştina Togai bogăţia de vegetaţie acvatică creează condiţii favorabile. Deocamdată au fost identificate 27 de specii, dintre care domină moluştele gastropode (9 specii) şi ploşniţele de apă (5 specii). Starea ecosistemului presupune o diversitate cu mult mai înaltă de hidrobionţi.

Bazinele acvatice temporare ce sunt prezente nu mai mult de 2-3 luni, în apropiere de s. Palanca, se formează după retragerea apelor de viitură a Nistrului şi sunt situate pe o întindere mare de-a lungul malului drept al fluviului. Speciile hidrobionţilor prezente sunt variate – 21 specii. Sunt în special variate larvele gândacilor ce domină în raport cantitativ (9 specii) şi mo-luştele (7 specii).

Hidrofauna canalelor fostelor sisteme de irigare de lângă s. Palanca (15 specii) şi a sistemelor de canale din Aivazia (15 specii), este prezentată de specii obişnuite, numărul cărora este destul de mare.

Căpuşele. S-au înregistrat 16 specii de căpuşe ixodes din 22 specii identificate pe teritoriul Moldovei

1.4.4. Speciile rare de animale

1.4.4.1. Mamifere

În zonă sunt prezente 6 specii din Lista Roşie Internaţională a Uniunii Internaţionale pentru Protecţia Naturii (IUCN) şi 6 specii din Cartea Roşie a Europei. În conformitate cu Convenţia de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice si a habitatelor naturale din Europa, 27 de specii necesită a fi protejate, dintre ele 5 specii – necesită măsuri de protecţie a habitatelor specifice. 14 specii sunt incluse în listele Convenţiei de la Bonn despre protecţia speciilor migratoare (Chi-roptera). Sunt prezente 15 specii incluse în Cartea Roşie a Moldovei.

Malul dreptLista Roşie Internaţională (IUCN-2010): Mustela lutreola (EN), Myotis bechsteinii, M. dasyc-

neme, Nyctalus lasiopterus, Lutra lutra, Nyctalus laseopterus (toate – NT). Speciile strict protejate


în Europa, incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi Ucrainei concomitent: Felis silvestris, Mus-tela erminea, Rhinolophus hipposideros, Myotis daubentonii, Nyctalus leisleri, Nyctalus noctula, Pipistrellus nathusii, Vespertilio murinus, Eptesicus serotinus. Speciile incluse în Cartea Roşie a Ucrainei şi Transnistriei: Meles meles.

Malul stângLista Roşie Internaţională (IUCN-2010): Myotis dasycneme Lutra lutra (NT), Speciile strict

protejate în Europa, incluse în Cartea Roşie a Transnistriei şi Ucrainei concomitent: Felis sil-vestris, Rhinolophus hipposideros. Speciile incluse în Cartea Roşie a Transnistriei: Meles meles. În total au fost înregistrate 17 specii din listele Convenţiei de la Berna, 11 dintre ele sunt incluse în listele Convenţiei de la Bonn.

1.4.4.2. Păsări

Printre păsările ce folosesc teritoriul zonei Ramsar, 28 de specii sunt atribuite categoriilor celor periclitate (în conformitate cu legislaţia), 57 sunt incluse în lista operaţională a reţelei eco-logice, 139 sunt incluse în lista speciilor protejate ale Convenţiei de la Berna, iar 75 sunt incluse în listele Convenţiei de la Bonn.

Malul dreptPe teritoriu vieţuiesc în diferite perioade ale anului 31 de specii incluse în Cartea Roşie a

Moldovei. Dintre acestea 7 cuibăresc, 8 sunt vizitatori, 14 sunt migratori, 2 specii au un statut neclar de populare. Speciile incluse în Lista Roşie Internaţională (IUCN 2010): ce cuibăresc - Coracias garrulus, Crex crex, Falco vespertinus Phalacrocorax pygmaeus (toate – NT); mi-gratoare - Aquila clanga, Rufibrenta ruficollis, Falco cherrug, uneori –Anser erythropus (toate – VU), Aythya nyroca, Circus macrourus, Gallinago media (toate – NT); vizitatori permanenţi - Phalacrocorax pygmaeus (NT). Speciile strict protejate în Europa, preponderent incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi a Ucrainei concomitent: ce cuibăresc – Ciconia nigra, Crex crex, Egretta alba (ultima este inclusă doar în Cartea Roşie a Moldovei), Hieraaetus pennatus (toa-te – CR); Ardea purpurea, Ardeola ralloides, Falco peregrinus (toate – EN), F. cherrug (VU); migratoare - Circus macrourus, C. cyaneus, Haliaeetus albicilla (toate – CR), Grus grus (EN), Aquila pomarina, Circaeus gallicus, Pandion haliaetus (toate – VU); vizitatori permanenţi - Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia (ambele – EN, obişnuiţi), Haemantopus ostralegus (VU, foarte rar) etc.

Malul stângPe teritoriul transnistrean al Zonei Ramsar s-au înregistrat mai multe specii rare. Lista Roşie

Internaţională (IUCN-2010): Crex crex, Phallacrocorax pygmeus, Rufibrenta ruficollis, Aythya nyroca, Falco vespertinus, Coracias garrulous, Numenius arquata, Limosa limosa. Speciile strict protejate în Europa, în mare parte incluse în Cărţile Roşii ale Moldovei, Transnistria şi Ucrai-na: Gavia stellata, Podiceps ruficollis, Botaurus stellaris, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ardea purpurea, Platalea leucorodia, Plegadis falcinellus, Ciconia nigra, Cygnus olor, C. cygnus, Buce-phala clangula, Mergus merganser, Pandion haliaetus, Pernis apivorus, Milvus migrans, Circus cyaneus, C. aeruginosus, Accipiter gentiles, Haliaeetus albicilla, Falco subbuteo, Himantopus hi-mantopus, Asio otus, A. flammeus, Otus scops, Strix aluco, Alcedo atthis, Panurus biarmicus, Ae-githalos caudatus.


1.4.4.3. Amfibieni şi reptile

Malul drept Lista Roşie Internaţională (IUCN 2010): Emys orbicularis (NT). Speciile de importanţă eu-

ropeană, incluse în Cărţile Roşii ale Moldovei şi Ucrainei concomitent: Coronеlla austriaca, Elaphe longissima, Coluber quatuorlineata, C. caspius– toate EN. Toate aceste specii, precum şi Lacerta viridis, L. agilis, Natrix tessellata, Triturus cristatus, Bombina bombina, B. variegate, Pe-lobates fuscus şi Bufо viridis trebuie protejate şi în conformitate cu Convenţia de la Berna.

Malul stângLista Roşie Internaţională (IUCN 2010): Emys orbicularis (NT). Speciile Convenţiei de la

Berna: Lacerta viridis, L. agilis, Triturus cristatus, Bombina bombina, Pelobates fuscus şi Bufо viridis. Speciile incluse în Cartea Roşie a Transnistriei Bufо bufo.

1.4.4.4. Peştii

Lista Roşie Internaţională (IUCN 2010): specie sedentară Umbra krameri (VU); specii catadro-me Acipenser guldenstadti colchicus, A. stellatus, Huso huso, Hucho hucho (toate – EN), precum şi anadrome Zingel streber şi Zingel zingel (VU), inclus în Cartea Roşie a Ucrainei Eudontomyzon ma-riae (CR). Speciile incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi Ucrainei concomitent Rutilus frisii (CR) şi Leuciscus borysthenicus (VU). Includerea unor sectoare ale Nistrului în zona de protecţie strictă adăugător la rezervaţia pe Turucniuc ar contribui la conservarea acestor peşti în bazinul Nistrului.

1.4.4.5. Insecte

Pe teritoriul zonei Ramsar au fost identificate 53 specii rare de insecte incluse în lista ope-raţională actualizată a reţelei ecologice, plus la acestea 5 specii incluse în Cartea Roşie a Trans-nistriei. Numărul speciilor de insecte incluse în Cartea Roşie a Moldovei (în conformitate cu legislaţia) este de 16, cele incluse în listele Convenţiei de la Berna – 9, protejate în UE – 11, iar 5 au un statut de specie vulnerabilă la nivel global (lista Roşie IUCN).

Malul dreptAu fost identificate 36 de specii rare incluse în Lista Operaţională. Lista Roşie Internaţiona-

lă (IUCN 2010): Ceonagrion mercuriale Сharp., Saga pedo Pall., Onconotus servillei (F.-v.-W.), Osmoderma eremita Scop., Morimus finereus (Mulsant) (toate VU) şi Formica rufa L. (NT). Spe-ciile incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi Ucrainei concomitent: Lucanus cervus L., Scolia ma-culata Drury, Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst., Zerynthia polyxena (toate EN), Liometopum microcephalum Pz. (CR), Papilio machaon L. (CR), Callimorpha quadripunctaria (VU), Iphlicides podalirius (VU). Pe lângă acestea, zona menţine speciile periclitate, care sunt incluse în Cartea Roşie a Ucrainei, dar nu sunt incluse în Cartea Roşie a Moldovei (sunt incluse în lista operaţională formată în cadrul elaborării Concepţiei reţelei ecologice): Anax imperator Leach, Aromia moschata L., Anoplius samariensis Pall.,, Scolia hirta Schranck, Bombus ruderatus F., Xylocopa violacea L. Speciile incluse doar în Cartea Roşie a Moldovei: Mantis religiosa L., Oryctes nasicornis L., Saturnia pyri Denis et Schiff. (EN).

Malul stângLista Roşie Internaţională (IUCN 2010): Morimus finereus (Mulsant) (VU) şi Formica rufa

L. (NT). Speciile Convenţiei de la Berna şi (sau) Cartea Roşie a Europei: Cucujus cinnabarinus,


Apatura metis, Nymphalis xanthomelas. Speciile incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi Trans-nistriei, parţial şi a Ucrainei: Mantis religiosa (L.), Calosoma sycophanta L., Elater ferrugineus (L.), Oryctes nasicornis (L.), Lucanus cervus (L.), Xylocopa valga Gerst., Scolia maculata (Drury), Liometopum microcephalum (Pz.), Iphiclides podalirius (L.), Papilio machaon (L.), Parnassius mnemosyne (L.), Zerynthia polyxena (Den. et Sch.). Speciile incluse în Lista Operaţională a Re-ţelei Ecologice şi (sau) Cartea Roşie a Transnistriei: Anax imperator, Protaetia aeruginosa, Pur-puricenus kaehleri, , Scolia hirta (СRT), Xylocopa violacea, Dorcadion equestre, Aromia moschata, Pontia chloridice, Satyrium pruni, S. spini, S. w-album, Thecla betulae etc.

1.4.4.6. Nevertebrate acvatice

Lista Roşie Internaţională (IUCN 2010): Hirudo medicinalis (NT). Speciile din Cartea Ro-şie a Moldovei: Paramysis baeri bispinosa Martynov, Hypanis laeviuscula fragilis (Milach.), H. pontica (Eichwald).

1.4.5. Caracteristica pădurilor

1.4.5.1. Caracteristica pădurilor de pe malul drept al Nistrului

Pe porţiunea de sud-est a Moldovei unde este amplasată Zona Ramsar „Nistrul de Jos”, gradul de împădurire a teritoriul este de cca. 7 %. Suprafaţa totală a terenurilor din fondul forestier pe malul drept al Nistrului ocupă 9317 ha, dintre acestea 7113,1 ha sunt terenuri ale fondului silvic (8001 ha), aflate în gospodărirea ocoalelor silvice Talmaza, Olăneşti şi Căuşeni ale întreprinderii silvice Tighina (Anexa 4.1, Tabel 1).

Fondul silvic, amplasat în gestiunea autorităţilor locale cuprinde 1281 ha. Cele mai mari su-prafeţe de păduri se atribuie comunelor Talmaza (394 ha), Popeasca (385 ha) şi Cioburciu (143 ha), în alte comune ele cuprind de la 20 la 86 ha.

Suprafaţa fondului acvatic, o parte fiind sub ecosistemele forestiere de-a lungul Nistrului (şi cursurile acvatice mici), constituie 2453 ha.

În anii 2002-2009 au fost plantate cca. 260 ha de pădure, preponderent pe terenurile degra-date, aflate în gestiunea autorităţilor locale (cca. 241 ha). Unele dintre plantaţii nu s-au prins. Se poate considera că în prezent suprafaţa fondului forestier şi a altor terenuri sub pădure consti-tuie mai mult de 10000 ha.

În zonă sunt prezente: (a) păduri naturale ce au suportat o intervenţie considerabilă şi după aceasta din nou care s-au dezvoltat aproape fără ea destul de mult; (b) păduri antropogene ce au suportat un impact al activităţii gospodăreşti şi de alt tip pe parcursul unei generaţii; (c) păduri artificiale conform tipului celor naturale; (d-1) plantaţii de specii introduse (predomină) şi (d-2) plantaţii de specii autohtone. La pădurile naturale trebuie atribuite, în primul rând, dumbrăvile din stejar pedunculat şi pufos, precum şi pădurile de luncă inundabilă din plop alb şi salcie.

Teritoriile silvice ce şi-au păstrat cele mai vechi arboreturi, baza cărora constituie copacii se-culari sau copacii seculari sunt prezenţi în componenţa acestora, constituie doar 276,6 ha (4,3% din suprafaţa acoperită de păduri). Totuşi teritoriile silvice ce şi-au păstrat comunităţi mature de 70-90 de ani constituie 1004,3 ha (15,7% din suprafaţa acoperită cu păduri) (Tabel 1) ceea ce relativ nu este puţin.


Tabel 1Distribuirea pădurilor zonei după speciile predominante şi categoriile de vârstă

Specia predo-minantă

Distribuirea suprafeţei pe categoriile de vârstă, ha%

<=10 11-20 21-30 31-50 51-70 71-90 91-110

111-140 >140 Total

Plop 47,6 105,7 173,3 148,5 59,9 90,2 77 702,2 11,0Frasin 13,3 13,3 32,5 168,3 542 370,2 78,8 1218,4 19,0Salcie 28 9 47,2 43,2 62,1 189,5 3,0Stejar pedun-culat 12,6 100,6 39,8 226,1 218,6 279,3 59,2 12 4,4 952,6 14,9

Stejar pufos 27,4 140,3 155,6 30,8 2 356,1 5,6Glădiţă 3,6 2,6 29 63,5 115 19,7 3,9 237,3 3,7Salcâm 201,1 1069,3 226 608,7 173,1 20,9 2299,1 35,9Alte specii 4,9 15,5 58,4 285,7 60,9 6,3 8,5 0 0 440,2 6,9Total 311,1 1316 559 1575,4 1353 1004,3 258,2 12 6,4 6395,4 100,0Procent, % 4,9 20,6 8,7 24,6 21,2 15,7 4,0 0,2 0,1 100,0Terenuri neaco-perite de păduri - - - - - - - - - 717,7

Total 311,1 1316 559 1575,4 1353 1004,3 258,2 12 6,4 7113,1

Pădurile naturale tinere, caracteristice pentru regiunea dată după compoziţie şi structură, cuprind 1214 ha, pădurile artificiale model – 540 ha.

Din suprafaţa totală a pădurilor cca. 3420 ha (53,5%) sunt acoperite de arboreturi în care pre-domină edificatorii pădurilor caracteristice pentru zona Ramsar – stejar pedunculat şi stejar pufos, precum şi salcie, plop alb şi negru. Plantaţiile cu predominarea introducenţilor (preponderent sal-câm şi glădiţă) constituie cca. 40 % din teritoriul acoperit cu păduri. Formula generală a speciilor ce formează pădurile 4SC2ST2FR1PL1STP. Vârsta medie generalizată a plantaţiilor este de 45 de ani.

Cca. 9% din suprafaţa pădurilor se află sub protecţie (rezervaţii naturale şi peisajere) unde con-form regimului existent, gospodărirea silvică este limitată.

Printre păduri (conform categoriilor de protecţie) predomină: (i) păduri din zonele verzi ale ora-şelor şi alte localităţi – 33,2%, (ii) păduri cu funcţii de protecţie a apelor, amplasate în lunca Nistrului – 18,9%, (iii) păduri antierozionale, plantate pe solurile degradate, nepotrivite pentru folosirea în circuitul agricol – 17,7%, (iv) păduri din fondul ariilor protejate de stat – 8,6% (Tabel 2).

Tabel 2Distribuirea pădurilor din zonă după categoriile de protecţie

Categoriile de protecţie a pădurilor Cod Suprafaţa, ha %Plantaţii forestiere de protecţie a apelor, amplasate în lunca Nistrului (TII)

1 1I 1346,7 18,9

Păduri antierozionale, plantate pe solurile degradate, nepotrivite pentru folosirea în circuitul agricol (TII)

2E 1256,6 17,7

Pădurile din sectoarele de păduri-parc din zonele verzi (TII) 4A 377,7 5,3Pădurile zonelor verzi din jurul oraşelor şi altor localităţi (T III) 4B 2361,2 33,2

1 Tipul de categorie funcţională TII – cuprinde arborete care se gospodăresc în regim special de conservare,îndreptare la conservarea şi îmbunătăţirea calităţii lor, inclusiv restabilirea. În aceste păduri sunt prevăzute lucrări de îngrijire şi con-ducere, lucrări speciae (tăieri) privind conservarea lor, iar în plantaţiile afectate – lucrări de reconstrucţie ecologică


Pentru realizarea funcţiilor atribuite, în documentele de amenajament silvic arboreturile au fost divizate în câteva categorii:

• „E”, (ocrotirea integrală a naturii), pentru care nu se reglementează recoltarea de produ-se principale, cuprinzând arboreturile din categoriile 5C, 5E şi 5F cu suprafaţa de 610,8 ha; în aceste arboreturi sunt permise lucrări de reconstrucţie ecologică;

• „M”, (regimul de conservare deosebită), cu suprafaţa de 2985,2 ha, cuprinzând arboretu-rile din categoriile funcţionale: 1I; 2E; 4A şi 5H; în aceste arboreturi sunt permise lucrări speciale de conservare;

• „A”, codru regulat, ce presupune regenerare semincieră, este admisă şi recoltarea de pro-duse principale, cu suprafaţa de 3153,1 ha, cuprinzând arboretele din categoria funcţio-nală 4B şi 5L.

Pădurile natural-fundamentale ocupă doar 22% din suprafaţa pădurilor din zonă, iar arbo-returile artificiale ocupă 47%, iar cele parţial sau total derivate – 31%. Aceşti indicatori arată o situaţie nesatisfăcătoare. Cca. 86% din suprafeţele artificiale sunt de o productivitate redusă nu doar din cauza necorespunderii condiţiilor de creştere (Anexa 4.1, Tabel 2), dar şi din cauza unei selectări necorespunzătoare a speciilor, gospodăririi silvice necalitative etc. Totodată este necesar de menţionat că 64% din suprafeţele arboreturilor artificiali cu productivitate redusă o constituie plantaţiile cu predominarea salcâmului şi glădiţei.

Plantaţiile silvice în gestionarea autorităţilor publice locale sunt reprezentante de plantaţii de salcâm.

Condiţiile de vegetaţie a pădurilor zonei sunt destul de dificile (Anexa 4.1, Tabel 3). Astfel cca. 57% din suprafaţă constituie tipuri cu productivitate redusă de condiţii de creştere (carbo-naţi, deficitul de umiditate, soluri cu profiluri reduse etc.). Sectoarele cu condiţii de vegetaţie cu o productivitate înaltă ocupă doar 4%, celelalte au o productivitate medie (39%).

Referitor la consistenţa plantaţiilor, este necesar de remarcat că 86% din suprafeţele acoperite cu păduri au o consistenţă normală (0,61-0,8) şi una înaltă (0,81-1,0). Cele cu consistenţă redusă şi rariştile ocupă 13,5 şi 0,5% respectiv.

Categoriile de protecţie a pădurilor Cod Suprafaţa, ha %Pădurile din rezervaţiile naturale (T I)2 5C 222,7 3,1Pădurile din rezervaţiile peisajere (TI) 5E 206,5 2,9Pădurile declarate monumente ale naturii (TI) 5F 181,6 2,6Păduri destinate pentru producerea seminţelor, conservarea geno- şi eco-fondului silvice (TII)

5H 3,2 0,0

Pădurile zonelor de protecţie a obiectelor din fondul ariilor natu-rale protejate (TIII)

3 5L 791,9 11,1

Terenurile destinate gospodăririi silvice 364 5,2Total: 7113,1 100,0

2 Tipul de categorie funcţională TI prevede că arboretele respective sunt destinate ocrotirii integrale a naturii. Aceste arborete pot fi dirijate prin măsuri de gospodărire (lucrări de îngrijire şi conducere), au un regim controlat de gos-podărire. În cazul ecosistemelor forestiere deteriorate, sunt permise lucrări de reconstrucţie ecologică, prin care se urmăreşte realizarea de structuri de tip natural. Reconstrucţia ecologică este un proces de durată, condiţionat de starea actuală a plantaţiilor date.

3 Tipul de categorie funcţională TIII – cuprinde arborete cu funcţii speciale de protecţie, pentru care se permite în dependenţă de panta versantului tăieri foarte intensive (selective). În unele dintre ele se pot aplica şi alte tipuri de tăieri intensive, precum şi tăieri de înnoire


Una dintre problemele serioase este prezenţa unei suprafeţe de plantaţii de salcâm suprama-turizate (cca. 35%). Pe lângă necesitatea de înnoire a plantaţiilor date, din cauza necorespunde-rii condiţiilor de vegetaţie, majoritatea plantaţiilor de salcâm trebuie să fie supuse tăierilor de reconstrucţie, adică înlocuirii cu specii autohtone (în special cu stejar pedunculat şi gorun). În condiţiile şi abordările actuale în sectorul forestier, înlocuirea salcâmului cu specii autohtone acolo unde este absolut necesar este practic o sarcină nerezolvabilă.

1.4.5.2. Caracteristica pădurilor de pe malul stâng al Nistrului

Suprafaţa totală a plantaţiilor de pădure constituie cca. 894 ha. În componenţa sectorului Chiţcani 262 ha de pădure de plop-frasin (parcela 29 subparcela 1, parcelele 30, 33-35) cu o vârstă de 58-95 de ani şi cca. 127 ha (parcelele 31 şi 32 şi parcela 29 cu excepţia subparcelei 1) de culturi silvice (plop american). Se mărginesc cu plantaţiile de plop din fâşia riverană de protec-ţie a apei (parcela 40) cu vârsta de 49 ha. Într-o măsură mare acestea sunt lipsite de subarboret (conform amenajamentelor acesta este format din soc), pe alocuri sunt rărite şi întrerupte de sectoare de luncă. Aceste arboreturi pe alocuri au fost supuse tăierilor de îngrijire şi de „tăieri totale de igienă” (3 ha). A fost planificată crearea culturilor silvice (Anexa 4.1).

Toate plantaţiile de pe insula Turunciuc, 456 ha, au un statut de păduri riverane de protecţie a apelor, inclusiv 152 ha de-a lungul braţului Turunciuc şi 304 pe Nistru. Ele sunt formate din plop (preponderent plantaţii) şi salcie (păduri). În raport cu acestea se practică tăieri de îngrijire şi „tăierile copacilor periculoşi”. Crearea culturilor silvice este planificată pe o suprafaţă de 45,5 ha.

1.4.6. Caracteristica păşunilor

1.4.6.1. Compoziţia actuală a vegetaţiei pe păşunile de stepă

În dependenţă de nivelul presiunii asupra păşunii şi de durata folosinţei păşunii, covorul vegetal a suferit schimbări, iată de ce compoziţia fitocenotică este destul de variată. În legătură cu insu-ficienţa păşunilor, pentru păşunarea vitelor se folosesc poienile gârneţelor cu vegetaţie de stepă.

• Etapele de digresie a vegetaţiei de stepă a păşunilor • În cazul unei presiuni excesive asupra păşunilor are loc o modificare a vegetaţiei – digre-

sia păşunilor (sărăcirea progresivă a covorului ierbos). Procesele succesionale au loc des-tul de lent, pe parcursul multor ani, vegetaţia stepelor primare de năgară-păiuş-amestec de ierburi trece prin mai multe etape:

• Etapa de păiuş-negară-amestec de ierburi (A) - etapa iniţială, cu un covor ierbos cu un grad redus de distrugere; este considerată o stare optimă a păşunilor naturale de stepă. Din cauza compactării solului se reduce prezenţa năgarei, iar păiuşul devine principala specie. Comunităţile vegetale la această etapă sunt cele mai productive, bogate din punct de vedere floristic şi rezistente la secete.

• Etapa de păiuş (B) –covorul este distrus la un nivel moderat, domină păiuşul, speciile de negară penată a dispărut. Are loc reducerea diversităţii floristice şi a numărului celor mai valoroase specii furajere de amestec de ierburi şi leguminoase. Se reduce productivitatea şi rezistenţa păşunilor la secete, creşte rolul cenotic al bărboasei.

• Etapa bărboasei (C) – covorul este distrus la un nivel mediu, specia primară, păiuşul, este înlocuită de specia derivată de bărboasă, ce se stabileşte în locul speciilor dispărute. Are loc înlăturarea leguminoaselor şi speciilor furajere de amestec de ierburi şi încorpo-rarea buruienilor şi dezvoltarea speciilor de stepă care nu sunt consumate sau sunt puţin consumate de animale.


• Etapa firuţei-buruienilor (D)- covorul ierbos este puternic distrus, se formează pe sec-toarele de stepă care sunt cel mai intensiv şi îndelungat folosite. Principalele specii sunt firuţa bulboasă şi cea angustifolie. Prima dintre acestea se dezvoltă primăvara devreme şi la începutul verii se usucă. Aceste păşuni au o productivitate redusă pe parcursul ma-jorităţii perioadei de păşunare; în cazul unui număr mare de firuţe bulboase, ele pot fi folosite primăvara devreme.

• Covorul ierbos distrus (E) –sectoare aproape fără vegetaţie unde se dezvoltă doar un număr redus de buruiene. Astfel de locuri există în locurile de aflare îndelungată a unui număr mare de vite.

Comunităţile sectoarelor de stepă şi păşuni de stepă înţelenite ce se întâlnesc în zona dată for-mează după gradul de degradare şirul digresiv: A-1 - Festuceto (valesiaca) - Stipetа (lessingina, tirsa) herbosa, Stipetum (pulcherrima) chamaecytidosum (austriaca); A-2 - Stipeto (ucrainica) - Festucetа herdosa; A-3 - Stipeto (ucrainica, lessingiana) - Festucetа herbosa, Stipeto (lessingia-na) - Fesucetum herbosum, Stipeto (pulcherrima, capillata) - Festucetа herbosa; A-4 - Festucetа herbosa; B-1 - Stipeto (capillata) - Festucetа herbosa; B-2 - Stipeto (capillata) - Festucetа; B-3 - Poaeto (angustifolia, bulbosa) – Festucetа herbosa; B-4 - Bothriochloeto (ischaemum) - Stipetum (lessingiana), Bothriochloeto – Festucetа herbosa; B-5 - Bothriochloeto – Festuceta; C-1 - Festuce-to – Bothriochloetа herbosa; C-2 - Bothriochloetа herbosa; C-3 - Bothriochloeta; D - Buruienoasă.

În cazul proceselor succesionale pe păşuni au loc şi alte transformări în covorul vegetal: redu-cerea grosimii brazdelor, a sistemelor de rădăcini şi a adâncimii de pătrundere a lor, reducerea rezervelor de substanţe nutritive în organele subterane şi a capacităţii de dezvoltare, a producti-vităţii semincere şi a longevităţii plantelor. Pe versanţi se observă o intensificare a eroziunii acva-tice şi eoliene, are loc reducerea fertilităţii solului. Toate acestea duc la reducerea productivităţii biologice şi a capacităţii păşunilor.

După gradul de distrugere, comunităţile păşunilor se divizează în primare şi derivate.Comunităţile primare cu un grad de distrugere redus, şi-au păstrat principalul nucleu al

speciilor dominante şi de însoţire. În mare parte acestea sunt sectoare nu prea mari pe terenu-rile nepotrivite pentru agricultură printre câmpurile arabile şi pe poienile pădurilor din stejar pedunculat.

Comunităţile derivate. După gradul de degradare comunităţile de stepă se pot diviza în trei categorii.a) comunităţile ce şi-au păstrat una dintre speciile dominante ale vegetaţiei primare de

stepă, dar cu înlăturarea din covorul ierbos a năgarei. Dintre cele mai răspândite specii ale co-munităţilor de stepă cel mai rezistent la păşunare este păiuşul (Festuca valesiaca), care la etapele timpurii de degradare deţine rolul de edificator. Speciile penate de năgară (genul Stipa) sunt foarte vulnerabile la păşunat şi nu suportă înrăutăţirea aeraţiei la compactarea orizonturilor de suprafaţă a solului şi primele dispar din covorul ierbos. Împreună cu ele dispar cele mai gustoase şi nutritive ierburi furajere, care sunt consumate selectiv de animale în primul rând. În locul lor se dezvoltă plante cu calităţi nutritive reduse şi rezistente la păşunat (speciile genurilor Achil-lea, Plantago, Euphorbia stepposa, Galium humifusum etc.), se înfiltrează şi se dezvoltă speciile buruienoase şi dăunătoare, inclusiv Stipa capillata. Astfel de păşuni deseori sunt reprezentate de comunităţi de păiuş, unde în cazul intensificării distrugerii se reduce diversitatea speciilor, inclusiv a leguminoaselor şi a amestecului de ierburi ce se consumă bine, se intensifică existenţa Bothriocha ischaemum, Poa bulbosa şi a ierburilor furajere nevaloroase. Cele mai caracteristice comunităţi: (5) Festuceto (valesiaca) - Stipetа (capillata) herbosa; (6) Festuceto - Stipetа (capilla-ta); (7) Festuceta herbosa; (8) Bothriochloeto - Festucetа herbosa; (9) Bothriochloeto (ischaemii) - Festucetа (valesiaca); (10) Poaeto (angustifoliа) - Festucetа (valesiaca) herbosa. Aceste comunităţi mai des se întâlnesc pe porţiunile abrupte şi mai puţin păşunate (de obicei cele de sus), deseori în fragmente de dimensiuni mici ce alternează cu alte comunităţi.


Păşunile de stepă aflate în această etapă ocupă cca. 35%, după calitate ele în mare parte se apropie de cealaltă etapă. Numărul celor mai valoroase specii furajere de amestec de ierburi şi leguminoase aici este redus, numărul de specii – 30-40 pe 100 m.p.

b) Comunităţi cu predominarea speciilor derivate prezintă următoarea etapă de degradare. Printre ele cele mai răspândite sunt bărboasele (Bothriochloeta ischaemii) sărăcite floristic cu predominarea printre speciile ce le însoţesc a plantelor buruienoase şi de stepă care nu sunt con-sumate sau rău consumate de către animale. Comunităţile derivate cu predominarea bărboasei prezintă una dintre ultimele şi foarte rezistente etape de digresie a păşunilor a vegetaţiei primare de stepă. După finisarea păşunatului ele în timp de 20-25 ani se păstrează practic într-o stare ne-schimbată. Comunităţile de bărboasă se caracterizează printr-o abundenţă mai redusă de specii în comparaţie cu stepele de năgară-paiuş-amestec de ierburi, cu o participare mai mică a ames-tecului de ierburi şi cu un număr mai mare a speciilor întâmplătoare şi de însoţire. Gramineele de stepă aici nu rareori dispar din covorul ierbos, şi anume aproape complet dispare năgara penată. Bărboasa se atribuie la ierburile furajere bune, este rezistentă la secete şi în cazul unei presiuni slabe asupra păşunii formează brazde mari. Cu toate acestea în cazul păşunatul excesiv brazdele secătuiesc şi devin mărunte. Suportă bine o bătătorire moderată, ceea ce o face o plantă valoroasă de păşune. Posedă o productivitate potenţială înaltă şi după călcarea ei repede creşte din nou. În componenţa formaţiunii Bothriochloeta (ischaemum) cele mai obişnuite comunităţi: (11) Festuceto – Bothriochloetа herbosa; (12) Bothriochloetа herbosa; (13) Bothriochloetum.

Păşunile aflate la această etapă ocupă cca. 60% din teritoriul total al păşunilor de stepă. Nu-mărul celor mai valoroase specii furajere de amestec de ierburi şi leguminoase este mic, numă-rul total – 25-30 pe 100 m.p.

c) Covor ierbos distrus - sectoare ale păşunilor distruse, care deseori apar la zonele periferice, în apropiere de stâne, bazine acvatice, pe drumurile pentru cirezi. Aici practic dispar toate ier-burile furajere şi se păstrează o vegetaţie ierboasă rărită de tip buruienos.

Astfel de sectoare ocupă cca. 4% din păşuni.

1.4.6.2. Păşunile de luncă actuale

În prezent majoritatea păşunilor de luncă sunt reprezentate de comunităţi cu un set sim-plificat de specii, rezistente la influenţa păşunatului, deseori conţin şi plante necomestibile şi puţin comestibile, doar pe alocuri în sectoarele cele mai puţin accesibile pentru păşunat s-au păstrat fragmente mici de comunităţi de luncă după compoziţia speciilor şi structură apropi-ate de cele primare.

Pe unele sectoare joase nu prea mari drenate dintre versanţi şi pe lunci sunt dezvoltate în mare parte comunităţile formaţiunii Lolietum în componenţa căreia cele mai obişnuite sunt asociaţiile cu participarea a Poaeto (angustifolia) –Lolieta (perennis). Pe alocuri se formează comunităţi cu predominarea Poaeta angustifolii. În condiţii similare se întâlnesc comunităţile de Elytrigieta repentis. Pirul târâtor nu rareori reprezintă un component important al covoarelor ierboase atât a luncilor cu diferit regim de umiditate, cât şi a celor de pârloagă de stepă şi se consideră una dintre cele mai bune ierburi furajere, bine consumate de către toate animalele, dar după înflorire repede se înăspreşte. Pe porţiunile mai înalte ale luncii, ce au ieşit din zona de inundare, inclusiv pe porţiunile drenate, se întâlnesc fragmente de lunci stepizate cu predomi-narea Festuca valesiaca şi prezenţa amestecului de ierburi mezofit (Salvia nemorosa, Trifolium montanum, Мedicago falcata ş.a.).

Luncile cu Elytrigia repens, ce posedă o amplitudine ecologică extinsă, sunt sărăcite din punct de vedere floristic şi pot ocupa porţiunile de nivel mediu ale luncilor, în care în dependenţă de umiditate sunt reprezentate de diferite asociaţii. În variantele uscate creşte amestecul de Bromopsis


inermis, în cele umede - Carex melanostachya. Pirul începe să vegeteze relativ devreme, devre-me se înăspreşte, iată de ce este raţional folosirea comunităţilor cu participarea lui în calitate de fâneţe şi de a le cosi până la înflorirea acestuia. El are o productivitate relativ înaltă, dar cel mai des covorul ierbos format de el al comunităţilor de luncă este rărit şi afectat de păşunat.

Pe cele mai joase şi umezite porţiuni ale luncii riverane se întâlnesc comunităţi cu suprafeţe nu prea mari de Lolieto (perennis) – Festucetum (regeliana); Еlytrigieto (repens) - Festucetum (regeliana); Agrostidetum (gigantea, stolonifera). Luncile cu Agrostidetum (gigantea, stolonifera) sunt amplasate pe locurile cu o umiditate înaltă şi deseori se întind în formă de fâşii înguste de-a lungul malurilor. Împreună cu ele în condiţiile unei umezeli excesive se întâlnesc fragmente nu prea mari de lunci cu Poa pratensis cu amestec de Trifolium montanum, T. pratense, Medica-go falcata. Ultima verigă a luncilor inundate pe termen scurt - Alopecureta arundinaceae s-au păstrat în fragmente foarte mici pe cele mai accesibile sectoare pentru păşunat. În componenţa lor se observă bine influenţa regimului schimbător de umezire – prezenţa în etajul al doilea a speciilor hidrofile(Agrostis stolonifera, Trifolium hybridum, T. repens).

Sectoarele joase ale porţiunii de lângă albia fluviului, unde se formează condiţii de suprau-mezire periodică sau permanentă, sunt favorabile pentru dezvoltarea luncilor înmlăştinite din Beckmannia eruciformis, Carex melanostachya, a comunităţilor higrofitelor palustre (Thypheta, Glycereta, Scirpeta, Phragmiteta etc.). Aceste comunităţi monodominante sărace din punct de vedere floristic suportă o inundare foarte îndelungată, iar fragmentele acestora se întâlnesc în zonele riverane, de-a lungul canalelor de drenaj, pe malurile lacurilor şi a albiilor vechi. Impor-tanţa nutritivă a acestei vegetaţii este mică din cauza calităţilor furajere a speciilor edificatoare.

Pe solurile salinizate ale luncii Nistrului se întâlnesc luncile de Puccinellietum (distans, gigantea), iar pe depresiunile dintre ele fragmente mici de Spergularia maritima, Sueda prostrata. Pe soloncea-curi se dezvoltă variante halofile ale luncilor cu participarea Juncus gerardii, Trifolium fragiferum.

Grupările buruienoase pe solurile aluviale se caracterizează printr-un set numeros de plante buruienoase, preponderent anuale. De regulă, ele se deosebesc printr-o calitate furajeră redusă, productivitate mică şi nu au valoare furajeră.

Luncile păşunabile sunt prezentate de comunităţi de diferite etape de digresie a păşunilor. A. Luncile neafectate de păşunat – se întâlnesc în formă de fragmente în sectoarele îndepărta-te puţin accesibile. B. Luncile moderat păşunate cu predominarea gramineelor de fâneaţă, în principal Elytrigia repens, precum şi Bromopsis inermis şi Phleum pratense. C. Luncile puternic păşunate cu un covor ierbos de păşune, în care baza o constituie Elytrigia repens şi gramineele rezistente la păşunat Lolium perenne, pe alocuri Poa pratensis şi Agrostis stolonifera, bătătorite până la înălţimea de 5-10 cm. Amestecul de ierburi este prezentat de speciile necomestibile Cynoglossum officinale, Conium maculatum etc., speciile rezistente şi foarte rezistente la păşu-nat Taraxacum officinale, Achillea sp., Leontodon autumnalis, Trifolium repens, T. fragiferum. D. Lunci distruse considerabil (Polygonetum avicularisi etc.) amplasate pe soluri semigoale com-pactate şi se caracterizează prin dominarea plantelor anuale, deseori necomestibile şi cu o pro-ductivitate foarte mică, se întâlnesc în formă de fragmente.

1.4.6.3. Vegetaţia terenurilor pârloagă

Pe lângă terenurile furajere de luncă în calitate de păşuni se foloseşte şi pârloaga. Specificul dinamicii vegetaţiei de pârloagă trebuie luat în considerare în cazul soluţionării problemei de aplicare a măsurilor de îmbunătăţire a acestor terenuri. La înţelenire, pârloaga trece un şir de etape, ce se deosebesc prin gradul de rezistenţă, productivitate şi calitatea furajelor:

A. Pârloage tinere (2-3 ani) sunt ocupate de comunităţi buruienoase formate preponderent de plante anuale şi bianuale buruienoase - Erigeron annuus, E. canadensis, Lappula squarrosa,


Сentaurea diffusa, Вerteroa incana, Ceratocarpus arenarius, graminee buruienoase anuale (spe-ciile genului Setaria, Bromus) şi altele. Ele oferă furaje de calitate rea, potrivite doar pentru ovi-ne. Procesele succesionale aici au loc rapid şi peste 2-3 ani apar comunităţi din buruiene mari multianuale, ce dau un furaj aspru de calitate joasă.

B. Pârloage de vârstă medie (5-10 ani) cu vegetaţie graminee cu rizomi. La dezvoltarea brazde-lor ele pot da fâneţe bune sau pot fi folosite în calitate de păşuni. Pe pârloagele Zonei Ramsar „Nis-trul de Jos” predomină comunităţi de pir cu amestec de Cynodon dactylon, Poa angustifolia, uneori Lolium perenne şi amestec de ierburi buruienoase cu valoare furajeră redusă. Covorul ierbos este rărit, plantele sunt afectate de păşunatul excesiv, iată de ce productivitate lor este reducă. Totodată pirul pe pârloage se păstrează câţiva ani, deoarece preferă solurile afânate bine aerate, de aceea în curând este înlocuit cu graminee cu brazde afânate. Termenele de folosire a păşunilor de pir – până la prima jumătate a verii, mai târziu este neconsumabil, după bătătorire creşte încet.

B. Pârloagele bătrâne (mai mult de 10 ani) cu graminee în brazde multianuale. Aici schimbul comunităţilor vegetale fără intervenţia omului are loc foarte lent. După importanţa şi valoarea furajeră ele sunt apropiate cu tipul analogic al păşunilor naturale. Gramineele cu brazde afânate se dezvoltă bine pe soluri necompacte şi bogate în substanţe nutritive. În locul pârloagelor de vârstă medie vin comunităţile de raigras şi mai târziu de bărboasă. Aceste graminee se păstrează în covorul ierbos mulţi ani şi suportă bine compactarea solului, totuşi la păşunatul suprasolicitat are loc rărirea covorului ierbos şi se îngreunează pătrunderea altor plante furajere.

1.4.6.4. Caracterizarea generală a stării păşunilor

Păşunile de stepă sunt situate pe versanţii cu o productivitate redusă, erodate şi afectate de alunecări, vegetaţia cărora este destul de distrusă de păşunatul iraţional (supraîncărcat); de ace-ea productivitatea acestora este redusă.

Gospodăriile sunt asigurate cu păşuni inegal (Anexa 5). Şeptelul de vite şi presiunea pe pă-şuni de asemenea nu este egală şi în toate gospodăriile se observă o discordanţă între acestea. O supraîncărcare multiplă a păşunilor are loc în Copanca, Olăneşti, Cârnăţeni, Purcari; cea mai mică este prezentă în s. Popeasca, Cioburciu şi Palanca.

Terenurile naturale furajere ocupă aproximativ 40% din suprafaţa totală a păşunilor. Dintre acestea cca. 60% sunt amplasate pe versanţi, iar celelalte de-a lungul râuleţelor mici şi la baza versanţilor adiacenţi. Celelalte păşuni reprezintă pârloage.

Păşunile de stepă se distribuie după etapele de digresie şi suprafaţă în modul următor.1. Păşuni într-o stare relativ bună ce nu au nevoie de îmbunătăţirea compoziţiei de spe-

cii a plantelor ierboase, ocupă cca. 17% din suprafaţa terenurilor furajere al teritoriului. Dintre acestea cele cu negară-paiuşul-amestec de ierburi ocupă doar 2,4%, iar cele cu păiuş-amestec de ierburi – 14,9%. Presiunea permisibilă asupra păşunii este de 0,3-0,35 de capete convenţionale pe ha. În mare parte aceste păşuni se află în comuna Popeasca.

2. Păşuni într-o stare satisfăcătoare (de stepă şi de luncă), ce şi-au păstrat în covorul ierbos graminee furajere bune, dar sunt sărace în amestec de ierburi şi leguminoase, necesită măsuri de îmbunătăţire (semănatul ierburilor furajere), ocupă mai mult de jumătate din toată suprafaţa – cca. 50%. Presiunea accesibilă asupra păşunii este de 0,2-0,25 capete convenţionale pe ha. Cea mai mare parte îi aparţine s. Popeasca (cca. 22%), unele mici sectoare – satelor Cioburciu, Răscăeţi şi Tudora.

3. Păşuni într-o stare nesatisfăcătoare, cu valori furajere reduse şi ce au nevoie de o înlocuire completă a covorului ierbos – cca. 30%.

4. Păşuni foarte distruse, ce se întâlnesc sub formă de fragmente nu prea mari aproape în toate comunele şi pe terenurile de lângă ferme şi pe păşunile de lângă sat – cca. 5%.


Terenurile furajere a luncilor sunt prezentate de comunităţi derivate cu predominarea Poa angustifolia şi Lolium perenne – 27.1%, uneori cu participarea Festuca arundinacea – 12.4 % din suprafaţa totală a terenurilor furajere.

Insuficienţa de terenuri ierboase în comune şi productivitatea redusă a multora dintre aces-tea condiţionează suprasolicitarea păşunilor. Cele mai mari suprafeţe păşunabile le deţin două comune, Popeasca (cca. 25% din suprafaţa totală a terenurilor furajere din zona Ramsar) şi Talmaza (28,6%). Doar în comuna Popeasca predomină păşuni evident bune şi satisfăcătoare (ce au nevoie de semănatul ierburilor), ce constituie 94,4% din suprafaţa păşunilor. În Talmaza suprasolicitarea este mai mare, aici cele mai mari suprafeţe sunt ocupate de terenuri furajere în-tr-o stare nesatisfăcătoare, ce constituie 68% din suprafaţa păşunilor, celelalte – de păşuni într-o stare satisfăcătoare. Comuna Cioburciu deţine o suprafaţă de două ori mai mică de păşuni în stare satisfăcătoare decât Talmaza.

1.4.7. Istoria studiilor biologice

Cronica silvică. Cea mai veche menţionare a pădurilor din regiunea satului Copanca se con-ţine în raportul locotenentului de flotă Şarenberg (1844), trimis pentru a găsi şi a studia pădurile cu lemn potrivit pentru construcţia navelor. Ele au fost găsite în complexele naturale de luncă de lângă Chiţcani – 414 de acri din suprafaţa totală de 1859 de acri, şi în pădurile de lângă Copanca – 276 acri din suprafaţa totală de 2002 acri (G.S. Ivanov, 1970). După datele lui A. Cij (1864) în Basarabia erau două ocoale silvice de stat – din Bender şi Hotin. Pădurile au fost foarte distruse încă în perioada dominaţiei turceşti prin tăieri nenumărate şi păşunatul animalelor. Dumbrăvi-le, permanent afectate de tăieri abuzive şi de bovine, aveau un aspect jalnic, fiind foarte rărite şi cu vârfuri uscate. În continuare: pe locurile mai înalte, pădurile erau distruse de păscutul anima-lelor şi apăreau sub formă de tufărişuri în care pe un acru de pământ era nu mai mult de o jumă-tate de cub de lemn (în aceeaşi sursă). M. K. Gurskii (1875), remarca, de asemenea, o degradare - dezorganizare totală, o creştere foarte slabă, vârfurile uscate ale „pădurilor mici de pe dealuri” în regiunea de stepă a Basarabiei. Cauza de degradare a pădurilor el o vedea în defrişările dese (peste fiecare 10-20 de ani), păşunatul fără restricţie a animalelor şi cositul fără măsură pe lu-minişuri. O degradare puternică a gârneţurilor o relevă şi V. Şturm (1896): pe alocuri astfel de complexe reprezintă mai degrabă o luncă cu copaci sporadici decât o pădure. V. Şturm asociază dezvoltarea şi starea nesatisfăcătoare a gârneţurilor nu doar cu păşunatul animalelor şi cositul, dar şi cu condiţiile nefavorabile de sol şi subsol (levigarea insuficientă a solurilor, compactarea subsolului, ape subterane foarte adânci).

Evaluarea de mai sus a pădurilor nu are legătură directă cu teritoriul zonei Ramsar „Nistrul de Jos”. Dar, desigur, starea deplorabilă a pădurilor de colină din trecut era prezentă şi aici. Dar acesta nu este cel mai important lucru. Importantă este cauza care condiţionează această stare: în primul rând, păşunatul animalelor, cositul, tăierile nereglementate. Este importantă şi con-cluzia lui V. Şturm că unul din motive este şi situaţia nesatisfăcătoare a solurilor şi subsolurilor şi (adăugăm) condiţiile climaterice. Acesta este fundalul pe care au loc toate celelalte lucruri.

Pentru evaluarea stării pădurilor pe teritoriul zonei este interesantă „Harta vegetaţiei RSS Moldovenească, cu includerea teritoriului Ucrainei dintre Nistru şi Prut”, prezentată de V.N. An-dreev (1957) în lucrarea „Arborii şi arbuştii din Moldova”. Pe hartă în locul unui singur masiv Copanca-Leuntea sunt arătate mai mult de 20 de sectoare separate. Este evident, că unirea lor într-un masiv silvic unic a avut loc mai târziu, atunci când la scară largă a avut loc împădurirea terenurilor erodate. Alt contur şi respectiv altă suprafaţă avea şi sectorul Cioburciu de Munte şi sectoarele din lunca inundabilă a Nistrului. Pe hartă se evidenţiază cu contur accentuat nu doar sectorul Lunca Talmaza, dar şi sectorul la sud de Olăneşti şi masivul Chiţcani ş.a.


Un studiu detaliat al dumbrăvii de colină (gârneţurilor) a fost efectuat de către L.P. Nicolaeva (1963). Ea arată că gârneţul de pe malul drept al Nistrului se întâlneşte începând cu s. Olăneşti, raionul Căuşeni până la s. Oniţcani, raionul Dubăsari. Referindu-se la un şir de cercetători (N.K. Ghenko, 1988, N.I. Bihovscaia, 1987, S.S. Potoţkaia, 1902) L.P. Nicolaeva constată, că despăduri-rea deosebit de intensă a fost efectuată în a doua jumătate a sec. XIX, atunci când pădurile erau distruse cu scopul utilizării terenurilor eliberate pentru mărirea suprafeţelor cultivate.

Conform datelor prezentate de L. P. Nicolaeva (1963) şi de G. S. Ivanov (1970) prima amena-jare a pădurilor de colină a fost efectuată între anii 1860-1861. Toate plantaţiile rărite de stejar şi cele cu vârfuri uscate au fost împărţite în parchete pentru a fi tăiate o dată la un deceniu. Toate cele menţionate mai sus se referă şi la dumbrăvile de colină de pe teritoriul zonei Ramsar. Confirmare reprezintă instrucţiunile cuprinse în lucrarea scrisă de L.P Nicolaeva, despre faptul că pe drumul de la Akkerman (astăzi Belgorod - Dnestrovsk) spre Bender, lângă s. Tuzla deja la mijlocul sec. XIX nu mai rămăsese nicio urmă de dumbravă.

Printre alte studii, consacrate pădurilor de pe teritoriul zonei, trebuie menţionată lucrarea lui C. R. Vitko (1966), în care sunt prezentate datele despre studiul ecologiei în dumbrăvile de gârneţuri din sudul Moldovei. Lucrarea lui T. S. Gheideman „Dumbrăvile din stejar pufos din Moldova” (1970), care rezumă multiplele studii ale autorilor republicani şi străini inclusiv şi asupra gârneţurilor, care creşteau în regiunea Copanca – Olăneşti. T. S. Gheideman conside-ră, că gârneţurile Moldovei, aflate la extrema de nord-est a arealului dumbrăvilor hemixerofile mediteraneene, reprezintă cea mai stepizată în procesul degradaţiei antropologice şi cea mai săracă în specii mediteraneene versiune geografică de formaţiuni de pădure din stejar pufos. Pădurile de gârneţuri, care s-au dezvoltat în condiţii de secetă şi de lipsă de umiditate subterană, pe solurile de tip cernoziom, se caracterizează printr-un regim de apă specific al plantelor, care de secole s-au asociat în sinuzii şi fitocenoze naturale şi care s-au adaptat la ritmul şi comple-xul condiţiilor climatice negative ale raionului în care se dezvoltă. Acesta reprezintă un etalon natural deja verificat pentru crearea plantaţiilor artificiale de protecţie a solului şi a apelor din sudul Moldovei. De aceea, sectoarele de gârneţuri actual existente trebuie să fie protejate ca nişte plantaţii naturale unice a unui tip de păduri care degradează şi dispare de pe faţa pământului.

I. P. Kravciuk, V. N. Verina şi I. M. Suhov au propus, în lucrarea lor consacrată patrimoniului natural al Moldovei (1973), să fie luate sub protecţie strictă sectoarele peisajelor naturale de pe teritoriul zonei „Nistrul de Jos”. Acestea sunt sectoarele din lunca Nistrului – „Adagia” şi „Grădina Turcească”, albia veche a Nistrului cu lungimea de 33,5 km, gârla şi sectorul de pădure de luncă inundabilă de lângă satul Copanca, de asemenea şi tot masivul de pădure Copanca – Leuntea, cu suprafaţa de 1874 ha. Totodată, s-a propus de a lua sub protecţia statului şi arborii seculari din sectorul „Crocmaz” – trei stejari castaneifolii de 80 de ani şi un stejar pedunculat cu vârsta de 200 de ani.

În anul 1967 B.P. Leontiev a studiat şi a descris în lucrarea „Parcurile Moldovei”, Parcul din Leuntea de lângă s. Grădiniţa. Parcul şi-a păstrat şi până în prezent trăsăturile sale caracteristice, însă are nevoie de reconstrucţie (restaurare).

Ivanov G. S. împreună cu alţi autori în culegerea „Pădurea de la Hârbovăţ” (1970) a descris experienţa a mai multor ani de împădurire a stepei în Pădurea de la Hârbovăţ, care începând cu 1870 reprezintă baza desfăşurării experimentelor. Lucrarea prezintă în mod clar cauzele crizelor caracteristice culturilor de stejar şi altor specii în condiţii de secetă; au fost propuse măsuri de prevenire a acestora, inclusiv şi la etapa de cultivare silvică (amplasarea punctată, întreruptă cu scopul de a asigura spaţiu şi, în consecinţă, o mai mare asigurare cu umiditate şi posibilitate de dezvoltare a stejarului) şi la tăierile de îngrijire (formarea plantaţiilor cu 2 nivele, care creează posibilitatea ca stejarul să-şi formeze o coroană cât mai mare). A fost analizat şi procesul de creş-tere, productivitatea culturilor de stejar, salcâm alb, glădiţă, frasin şi nuc. Concluziile obţinute


sunt incontestabil valabile şi pentru alte păduri din sud – pentru gârneţuri, inclusiv şi cele de pe teritoriul zonei.

Au fost efectuate studii voluminoase şi de succes şi de către Staţia experimentală silvică mol-dovenească referitor la selecţia şi tehnica agricolă de cultivare a plopilor hibrizi (Nikanorov G. M,, 1970) în ocolul silvic experimental din Hârbovăţ din lunca inundabilă a Nistrului în rezer-vaţia „Gura-Bâcului”. Constatările, desigur, sunt valabile şi pentru condiţiile luncii inundabile de mai la sud – pentru ocolurile silvice din Talmaza şi Olăneşti. Din păcate, în procesul de punere în aplicare a recomandărilor pentru înmulţirea soiurilor (hibride) de plop s-au admis abateri.

Intensificarea proceselor de degradare a plantaţiilor forestiere din ultimii ani se datorează re-glării fluxului Nistrului. S-au schimbat condiţiile de umiditate, a scăzut nivelul apelor subterane şi a nivelului apei în albia veche. Plantaţiile preexploatabile, exploatabile şi trecute de vârsta ex-ploatabilităţii nu sunt în stare să-şi modifice sistemul radicular format, ceea ce determină o scă-dere a stabilităţii şi, prin urmare duce la uscare şi degradare. Maiaţchi N. I. a elaborat un proiect de reconstruire a plantaţiilor degradate din „Grădina Turcească”, care a fost aprobat de Consiliul ştiinţifico-tehnic al Agenţiei „Moldsilva”. Proiectul includea o etapă pregătitoare - diferite tipuri de tăieri – de regenerare, tăieri sanitare rase, tăieri sanitare selective, rărituri târzii. În cazul ultimelor două în plantaţii se aleg nişte luminişuri şi se fac nişte ochiuri cu diametrul de 30 -35 m din contul speciilor de la etajul doi– aceste locuri sunt destinate creării culturilor de stejar.

Există şi o experienţă de creare a plantaţiilor de protecţie de tip perdea şi masiv în zona de sud a Moldovei (Zîcov, 1973, 1977, Paladiiciuc, 1986, Pinciuc, 1986 ş.a.).

Flora şi vegetaţia. Studiul florei şi vegetaţiei Transnistriei de Jos s-a desfăşurat în cadrul stu-dierii regiunii dintre Nistru şi Prut în decursul unei perioade destul de îndelungate (mai mult de 200 ani). Informaţii fragmentare despre floră sunt expuse în lucrările lui N. K. Sredinskii (1872-1873), Lipskii V. I. (1889, 1894), Şmalhausen M. I. (1895), Tr. Savulescu, T. Rayss (1924, 1926, 1934). Studii mai detaliate ale teritoriului s-au efectuat în perioada sovietică (V.N. Andre-ev, 1957; T.K. Gorîshina, 1969 KR Vitko, 1984; TS Gheideman, V.A.Chirtoca, 1975; T.S. Gheide-man, L.P. Nikolaeva, 1975, 1986, T. S. Gheideman, 1980; N. V. Smirnova-Garaeva, 1975, 1980; G.A. Şabanova, 1989, etc.) Totuşi, nici acestea nu au fost orientate spre studierea zonei Nistrului de Jos în întregime. Rezultatele studiului vegetaţiei sunt expuse în lucrările lui Okinşevici N. (1905), Pacioskii I. K. (1914), Gheideman T. S. (1964) Smirnov-Garayeva N.V. (1975, 1980).

T. S. Gheideman şi V. A. Chirtoca (1975) au oferit o scurtă sinteză despre ferigile care popu-lează bazinele acvatice ale Nistrului de Jos. Microfitobentosul albiei vechi a Nistrului, a bazi-nelor Nistrului de Jos şi a braţului Turunciuc a fost studiat de Zubcu V.I. (1980), Danilov I.E. (1989), V. Şalari V. M., Bolea L. G., Yaloviţkaia N. I. (1973). Cu părere de rău, starea albiei vechi a Nistrului şi a altor bazine acvatice interne s-a schimbat foarte mult de atunci.

A fost identificată componenţa florei, s-a analizat compoziţia floristică generală şi a specii-lor rare de plante vasculare (Şabanova G. A., Izverscaia T. D., 2000, 2001, 2004), s-au analizat problemele de conservare a diversităţii floristice şi fitocenotice a Transnistriei de Jos (Şabanova G. A., Izverscaia T. D., Negru A. G., 2001), s-a elaborat o argumentare ştiinţifică pentru crearea ariei protejate în lunca Talmaza (Andreev A. V., Izverscaia T. D., Jurminskii S. D., 1999), au fost evaluate pericolele care ar ameninţa componentele diversităţii parcului naţional „Nistrul de Jos” în curs de creare (Andreev A. V., Gorbunenco P. N., Izverscaia T. D. ş.a., 2004), s-au analizat obiectele cheie ale agrobiodiversităţii din Zona Ramsar „Nistrul de Jos” (Andreev A. V., Gorbunenco P. N., Derjanschi V. V., Jurminskii S. P., Izverscaia T. D ş.a., 2005). S-a efectuat un studiu complex al florei şi vegetaţiei de stepă a Nistrului de Jos (Şabanova G. A., Ţurcanu V. F., Izverscaia T. D., Derjanschi V. V., ş.a., 2005, 2007). A fost investigată starea actuală a păşunilor de stepă din raioanele sudice ale Republicii Moldova (Izverscaia T. D., Ghendov V. S., Sîrodoev G. N., 2009). A fost făcută o analiză a transformărilor peisajere de pe teritoriul zonei Nistrului de


Jos, a fost evaluat gradul de transformare a ariilor naturale, a teritoriului arat excesiv şi cu multe comunităţi de stepă şi de luncă foarte degradate, utilizate pentru păşunatul nereglementat. Au fost elaborate propuneri pentru optimizarea organizării peisajului (Izverscaia T. D., Şabanova G. A., Sîrodoev G. N., Ghendov V. S., 2009).

Vertebratele terestre. La sfârşitul secolului XIX Nistrul de Jos era un teritoriu vast de zone umede, care se întindea de la Bender până la gura Nistrului (Davidovici, 1879), unde se întâl-neau multe raţe, lebede, gâşte, culici, pelicani. Conform descrierilor lui Davidovici S. V., zonele umede ale Nistrului reprezentau un adevărat regat al vânatului acvatic.

Primele date ştiinţifice ale ornitofaunei Transnistriei au fost prezentate în lucrarea unuia dintre pionerii studierii multilaterale a naturii raioanelor de sud ale Imperiului Rus - A. Nordman (1840), iar apoi în studiul lui Radakov V. N. (1881), care se referea la raioanele Dubăsari şi Bender. Pe acest teritoriu au fost colectate 72 specii de păsării şi s-au făcut anumite observaţii vizuale.

O contribuţie mare în studierea faunei sudului Basarabiei, inclusiv şi a cursului inferior al flu-viului Nistru, au adus (aproape 10 lucrări) şi studiile lui Brauner A. A. (sf. sec. XIX – anii 30 ai sec XX). Comunicatul său numit „Zoologia agricolă” (Odesa, 1923), a fost luată de către succesorii săi în calitate de punct de referinţă în istoria studierii mamiferelor mărunte. În această lucrare, probabil din greşeală, autorul menţionează chiţcanul de apă (Neomys fodiens) în locul chiţcanului mic de apă (N. anomalus) care trăia în această regiune. În lucrările lui A. I. şi F. F. Ostermanov, de asemenea se conţin informaţii cu privire la speciile din cursul inferior al Nistrului.

A treia perioadă a început în anul 1940. Datorită cercetărilor ecologico-faunistice ale lui Pu-zanov I. I. şi Nazarenco L. F. ornitofauna Nistrului de Jos a fost destul de bine studiată (mai mult de 20 lucrări). Chiar şi în anii ’40 aici puteau fi văzute un număr mare de păsări, menţionate încă de Davidovici, inclusiv lopătarul (Platalea leucorodia), ţigănuşul (Plegadis falcinellus şi diferiţi stârci (Averin, 1971).

Din anul 1956 fauna vertebratelor Republicii şi în special a acestei regiuni a fost cercetată de către colaboratorii Institutului de Zoologie al Academiei de Ştiinţe din Moldova. Rezultatele au fost publicate în câteva zeci de articole ale academicianului I. M. Ganea, profesorilor I. V. Averin, G. A. Uspenskii, M. N. Lozan ş.a. În lucrările lui Corcimar N.D. (1962, 1969) sunt prezentate date referitor la biologia bursucului(Meles meles), a jderului de pădure (M. martes) şi de piatră (Martes foina). În studiile efectuate de M. N. Lozan şi G. A. Uspenskii (1966), G. A. Uspenskii (1972) referitor la mamiferele de vânătoare sunt amintite 10 specii de animale de pradă, inclusiv jderul de pădure, hermelina (Mustela erminea), vidra (Lutra lutra), nurca europeană (Mustela lutreola) şi pisica sălbatică (Felis silvestris), ulterior incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova. Date referitor la rozătoare, inclusiv şi cele din zonă, se găsesc în monografiile lui Lozan M. N. (1970, 1971). Articole actuale despre mamifere sunt foarte puţine. Fauna de lilieci din pădurea Chiţcani şi din lunca Talmaza a fost studiată de Bondarenco A. M. (2006).

După demararea procesului de regulare a regimului Nistrului, a desecării şi arării zonelor umede în anii ’50 ai sec. XX, au avut loc schimbări drastice în fauna păsărilor. Totuşi încă se mai întâlnea într-un număr mare Aythya nyroca şi Netta rufina, raţe de râu. Din 30 de specii de culici care se întâlneau aici, îşi făceau cuiburi 6 (Averin, 1971), dintre care cuibărirea speciilor Limosa limosa şi Numenius arquata nu mai este observată în prezent.

Reducerea teritoriului zonelor umede (începutul anilor ’60) a dus la o micşorare drastică a bogăţiei faunei, totuşi a fost observată cuibărirea a astfel de specii rare precum: Haliaeetus albi-cilla, Pandion haliaetus, Podiceps grizegena, Platalea leucorodia, Plegadis falcinellus, Falco herrug, Columba oenas. De atunci au început să dispară Bubo bubo, Aquila chrysaetus, Circaetus gallicus, Columba livia, Falco naumanni, Neophron percnopterus; foarte rar se mai observa Gyps fulvus, Aegipius monachus (Averin, 1971). O importanţă mare pentru fauna păsărilor Nistrului de Jos l-au avut zonele umede extinse cândva în cursul de jos al Răutului, unde îşi aveau habitatul o


mulţime de păsări acvatice şi de mlaştină. În rezultatul desecării zonelor umede au avut loc perturbări chiar şi în direcţia torentului migranţilor de toamnă, care s-a deplasat spre sud-vest (Uspenschii, 1968).

În general, datele despre păsări până în anii ’70 ai secolului trecut se limitau la ornitologia agricolă sau erau legate de fauna de vânătoare. Mai târziu aceste informaţii au fost completate din contul studiilor migraţiei păsărilor. Este cunoscut faptul privind micşorarea drastică a nu-mărului păsărilor de pradă şi a bufniţelor. De exemplu, în anii ’70 densitatea populaţiei bufniţe-lor constituia 2, a acvilei–pitici – 70-90, a şoimului-de-dumbravă – 12 perechi/100 km2; la sfârşi-tul anilor ’70 densitatea şoimului-de-dumbravă constituia deja 0,8 perechi/km2 (Zubcov, 1983). Mai târziu şoimul-de-dumbravă şi bufniţa nu se mai întâlneau cuibărind, la fel ca şi ţigănuşul şi altele, dar au apărut cormoranul-mic şi stârcul galben (Ganea, Zubcov, 1983).

Informaţiile de mai târziu despre păsările Nistrului de Jos erau, de asemenea, sumare (Jur-minschii, 1992, 1998, 1999, Cunicenco, 1999, ş.a.). Acestea conţin date despre cuibăritul stârcu-lui-galben şi a egretei-mari, berzei negre, cormoranului mic, şi despre observarea acvilei-pitice, şoimului călător, ţigănuşului, lopătarului, pelicanilor, ş.a. Cu toate acestea până recent studii complete despre fauna păsărilor nu au fost realizate, în deosebi în ceea ce priveşte paserinele. Pe teritoriul zonei în diferite anotimpuri au fost observate 142 de specii de păsări (Jurminschii, 1998), inclusiv 54 de specii paserine cuibărind. Studiul ornitofaunei zonei din iunie 1999, a des-coperit pe meandrele dintre satele Talmaza şi Crocmaz 95 specii de păsări. Cele de bază erau: Parus major, Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Phylloscopus collibita, Columba palumbus, Stur-nus vulgaris, Phoenicurus phoenicurus, Emberiza citronella, Alauda arvensis, Motacilla alba, M. flava, Anthus pratensis, Carduelis carduelis, Miliaria calandra (Jurminschii, 1999). Pe meandrele acoperite de vegetaţie naturală, au fost remarcate de la 10 la 47 de specii, în timp ce pe mean-drele cu teren agricol cultivat (câmp, păşune, livadă) au fost înregistrate respectiv 16, 17 şi 22 de specii. Pe meandrele de pădure, în funcţie de complexitatea structurii pădurilor, s-au eviden-ţiat de la 10 la 36 de specii. Pe meandrele cu pajişti şi cu iazul gospodăresc piscicol abandonat s-au identificate 47 de specii, cele mai multe dintre ele fiind păsări ale complexului palustru. Pe mlaştina Togai şi în împrejurimile sale s-au înregistrat 39 specii de păsări. Dintre speciile rare la cuibărit au fost remarcate Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Cygnus olor, Ciconia nigra, Egretta alba, Hieraaetus pennatus, pe teritoriul adiacent al Ucrainei - Ardeola ralloides.

De la mijlocul anilor ’90 ai secolului XX până în prezent ornitofauna porţiunii transnistrene a Zonei Ramsar „Nistrul de Jos” a fost studiată de: A.M. Arhipov (1996, 2002 2002b, 2003, 2005); A.M. Arhipov, G.V. Fesenko (2005); A.A. Kunicenko, A.A. Tişcenkov (1999, 2000, 2001); A.A. Tişcenkov (1998, 2001, 2002, 2004, 2005); A.A. Tişcenkov, A.A. Aptekov (2001); A.A. Tişcenkov, D.V. Medvedenko (2001); . A.A. Tişcenkov, P.V. Gorohovski, A.A. Storojenko şi coautori (2005); A.A. Tişcenkov, S.I. Filipenko şi coautori (2006); N.A. Romanovici, A.A. Tişcenkov (2008).

După Brauner primele date despre herpetofauna Nistrului de Jos se pot găsi în lucrările lui Di-dusenko (1959), dar mai detaliat aceasta a început să fie studiată în anii 70 ai secolului XX (Tofan, 1970, 1972, 1975). În aceste lucrări este dată o revizuire a tuturor speciilor de reptile şi amfibieni ale regiunii în întregime, dar informaţii despre distribuirea teritorială nu au fost concretizate. Nu există detalizări nici în cartea „Reptilele şi amfibienii Moldovei” (Popa, Tofan, 1982).

Mai detaliat răspândirea reptilelor se studiază din anii 80. S-a stabilit că în regiunea Nistru-lui de Jos vieţuiesc 11 specii, dintre care majoritatea sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii. O comparaţie cu primele date despre herpetofauna Nistrului de Jos ce se conţin în catalogul Muzeului Teritoriului Basarabean (1907-1912), permite de a remarca reducerea bogăţiei de spe-cii pe multe sectoare. Astfel, în apropiere de Bender din 6 specii ce se întâlneau aici au rămas doar 2 (Natrix nattrix şi N. tesselata). Pe teritoriul zonei au fost identificate refugii ale speciilor rare Elaphe longissima şi Coronella austriaca, de exemplu lângă satele Copanca şi Răscăeţi cu o


densitate medie de 10 unităţi/ha; sunt destul de obişnuite pentru acest sector speciile Lacerta viridis, L. agilis, Natrix natrix, N. tesselata (Ţurcanu, 1997, 1998). Popularea Vipera ursini în re-giunea Nistrului de Jos nu a fost demonstrată, Elaphe quatuorlineata a fost remarcată doar lângă satele Răscăeţi şi Purcari (Ţurcanu, 1999).

Informaţii despre amfibieni sunt şi mai puţine. Este cunoscut faptul că pe teritoriul zonei vieţuiesc 11 specii. Cele mai răspândite dintre acestea sunt: Bufo viridis, Hyla arborea, complexul Rana ridibunda - R. esculenta (Ţurcanu, 1999). În legătură cu neclaritatea înţelegerii de către diferiţi specialişti a statutului sistematic, au fost devalorizate şi aşa fragmentare datele despre răspândirea unor câtorva specii de broaşte.

În 2008 a fost publicată lucrarea „Despre hotarul de sud al răspândirii hibridului Rana escu-lenta (Ranidae, Anura, Amphibia) pe teritoriul Ucrainei şi Moldovei: datele ADN-citometriei (Borkin şi alţii, 2008), unde sunt prezentate datele despre popularea speciilor complexului dat şi pentru teritoriul zonei Ramsar. Tot atunci a apărut şi lucrarea O.S. Bezman-Moseiko (2008) „Despre compoziţia herpetofaunei Transnistriei (datele preliminare)”, unde este prezentată in-formaţia despre răspândirea herpetofaunei întregii regiuni, inclusiv regiunea luncii Nistrului.

În total despre fauna vertebratelor Nistrului de Jos s-au publicat mai mult de 90 de lucrări.Nevertebrate. Datele privind evaluarea stării entomofaunei şi valorii habitatelor pentru men-

ţinerea insectelor zonei Ramsar „Nistrul de Jos” sunt destul de fragmentare. Literatura entomo-logică de bază, inclusiv privind teritoriile de-a lungul Nistrului este dedicată studiului vătămă-torilor plantelor agricole şi entomofagilor în agrocenoze.

Regiunea pădurii de la Gârboveţ, amplasată pe cumpăna apelor a porţiunilor gurilor afluen-ţilor de dreapta a jumătăţii de sus a Nistrului de Jos – râurile Bâc şi Botna intră în componenţa sectorului de stepă basarabean, pentru care este caracteristică abundenţa speciilor balcanice, ce cu toate acestea nu trec spre est, iar elementele mediteraneene aproape că lipsesc (Medvedev, 1957). Dar această raionare se bazează pe câteva familii de gândaci. Puţin mai la nord în lunca Nistrului printre coleopterele altor taxoane, din contra, au fost identificate nu numai elemente europene, dar şi mediteraneene şi pontice (Neculiseanu, 1998). Barsov (1070) afirma că în com-ponenţa fluturilor (Lepidoptera) aici predomină speciile mediteraneene, iar cele vest-europene şi balcanice sunt puţine. Strianova (1970) remarcă că printre nevertebratele terestre în lunca din apropiere de s. Grigoriopol (porţiunea de sus a Nistrului de Jos, malul drept) sunt prezente un şir de specii găsite în pădurile Moldovei centrale şi de nord, dar ele lipsesc în apropiere de or. Ti-raspol (mijlocul cursului de jos, malul stâng). În ansamblu aceasta poate însemna că în raionul Bender (malul drept) – Tiraspol concomitent traversează hotarele latitudinale şi meridionale de răspândire a speciilor. Aceasta este demonstrat şi de datele lui Poiras (1998) privind gărgăriţa Apionidae: complexele Apionidae ale podişului transnistrean (de-a lungul Nistrului de Mijloc) şi câmpiei Nistrului de Jos se deosebesc foarte mult (30% din totalul speciilor), în pofida prezen-ţei pronunţate de-a lungul Nistrului de Mijloc a xerofitelor auribiotice şi mezofitelor de stepă.

Toate acestea duc la o înţelegere a cauzelor bogăţiei înalte de specii în regiunea Nistrului de Jos, dar pentru un prognostic a prezenţei speciilor rare nu prea oferă multe lucruri.

Materiale privind fauna albinelor (Apoidea) a habitatelor amplasate de-a lungul Nistrului de Jos sunt divizate în mai multe articole (Andreev etc. 1986, 1988, 1989, 1991а, 1991b), deşi aces-tea constau în mare parte din colecţii neregulate, sau se referă la polenizatorii culturilor agricole. Cu toate acestea, conform acestor date se observă că fauna malului stâng al Nistrului de Jos este sărăcită, deoarece aici sunt puţine habitate naturale. Pentru justificarea măsurilor de protecţie a faunei au importanţă următoarele concluzii:

– în agrolandşaft doar un număr anumit de habitate naturale sunt capabile în deplină mă-sură să menţină bogăţia de specii a staţiunii recipiente (Andreev, 2009);

– diversitatea de specii în habitatele întinse (de tip trenă) este mai redusă decât într-o


configuraţie compactă (Andreev et al., 1993), ce este demonstrat şi de alţi autori (Baz, Garcia-Boyero, 1995) în raport cu fluturii.

Date fragmentare despre libelulele Nistrului de Jos există în primele lucrări serioase privind acest grup în Moldova (Brauner, 1912, Bezvali, 1932), atunci când existau condiţii mai favorabile de existenţă. Aceste lucrări nu oferă informaţii despre bogăţia faunei locale.

Dintre lucrările contemporane pot fi menţionate articolele A.V. Andreev (1998) şi A.V. An-dreev şi V.V. Derjanschi (2004a). În zona „Nistrului de Jos” au fost identificate 33 specii; în sectorul Lunca Talmaza se cunosc 23 de specii, în rezervaţia naturală „Mlaştina Togai” – 19, în rezervaţia peisajeră „Grădina Turcească” – 17, pe meandrul mlăştinos în apropiere de Purcari – 11 specii. Este arătat în comparaţie cu alte arii naturale protejate mari, că aceasta este o con-centraţie remarcabilă de specii Odonata.

Fauna insectelor ortoptere nu a fost studiată special, este cunoscut articolul L. Kotomina şi N. Alexandrova (2003), ce se referă la ortopterofauna din împrejurimile or. Tiraspol.

Date fragmentare (de exemplu despre Lucanus cervus L. în lunca de lângă s. Talmaza) privind diverse familii pot fi găsite în lucrările S.I.Medvedev şi D.S. Şapiro (1957), B.P. Adaşkevici (1972) - Carabidae, Staphilinidae, V.G. Ostaficiuk (1971) – Elateridae. Coleopterofauna Nistrului de Jos a fost special studiată de un şir de autori: Maţiuk V.A: (2005) – familia Carabidae; Kotomina L.V. şi Şeşniţan S.S. (2008, 2009, 2010) – diverse familii, în principal Carabidae, Hydradephaga и Hidrophilidae; Poiras A., Veresceaghin B. şi Calestru L. (2008) – familiile Chrysomelidae и Curculionidae.

Informaţii privind lepidopterele Nistrului de Jos s-au publicat foarte puţin (Andreev, Derjan-schi, 1999 şi 2004). Date fragmentare despre unele specii de himenoptere se întâlnesc în lucră-rile V.M. Ermolenko şi S.G. Plugaru (1973), Sinelisciova V.A. (1973), dar în principal atenţia a fost acordată studiului himenopterelor parazitare.

Macronevertebratele acvatice ale zonei practic nu sunt studiate, majoritatea studiilor realizate se referă nemijlocit la fluviul Nistrului (Ecosistemul Nistrului de Jos în condiţiile impactului an-tropogen intensificat, 1990), hidrofauna altor tipuri de bazine acvatice practic nu este studiată.

Într-o lucrare scurtă (Neculiseanu et al., 1993) se conţin date generalizate despre răspândirea speciilor rare de insecte din Moldova, în baza unor date segmentare şi parţial învechite. Ultimele publicaţii unde parţial sunt indicate distribuirea şi răspândirea animalelor şi plantelor rare ale regiunii sunt Cartea Roşie a Moldovei (2001) şi Cartea Roşie a Transnistriei (2009).

Estimarea importanţei zonei „Nistrului de Jos”. Cele mai complete date despre fauna şi flora, diversitatea asociaţiilor de plante şi tipurile de fitocenoze ale comunităţilor silvice şi ierboase au fost obţinute pe parcursul ultimilor 12 ani, în principal, în cadrul proiectelor Societăţii Ecologi-ce „BIOTICA”, dedicate studierii şi conservării biodiversităţii bazinului Nistrului:

Elaborarea concepţiei restaurării fluviului Nistrul (cu suportul Fondului MacArthur, 1998-1999),

– Conservarea zonelor umede ale Nistrului de Jos (Convenţia Ramsar, 2001-2002), – Conservarea biodiversităţii ecosistemelor deltei Nistrului de Jos (Fondul Global de Me-

diu şi Banca Mondială, 2002-2005), – Conservarea speciilor periclitate de şerpi şi restaurarea habitatelor de stepă (Societatea

zoologică de la Frankfurt, 2004), – Elaborarea planului de management pentru Lunca Talmaza şi conservarea speciilor de

lilieci (Fondul Michael Otto, 2005).Unele evaluări importante ale deplasării climaterice au fost efectuate în cadrul proiectului

UNDP (Fondul Ecologic de Mediu) „Modelarea schimbărilor climatice”.Principalul document de evaluare este schema informaţională (2003) amplasată pe pagina web

(http://ramsar.wetlands.org/Database/Searchforsites/tabid/765/language/en-US/Default.aspx) a


Convenţiei Ramsar a zonelor umede Ramsar (Information Sheet on Ramsar Wetlands – RIS). Argumentarea ştiinţifică a creării parcului naţional „Nistrul de Jos” (Andreev, Gorbunenko, Jurminschii, Izverskaia şi alţii, 2004) conţine evaluări mai actuale ale faunei, florei şi a speciilor rare, ce demonstrează priorităţile zonei în raport cu ariile protejate mari din Moldova.

1.5 Populaţia şi folosinţa terenurilor

1.5.1. Administrarea de stat şi populaţia

Teritoriul de pe malul drept al zonei se situează în limitele a două raioane administrative. Satele Popeasca, Talmaza, Cioburciu, Răscăeţi, Purcari, Olăneşti, Crocmaz, Tudora şi Palanca intră în componenţa raionului Ştefan-Vodă; iar Copanca, Plop-Ştiubei, Cârnăţeni şi Grădini-ţa – în raionul Căuşeni. Primarii satelor împreună cu consiliile locale constituie autorităţile de nivel administrativ întâi, care deţin controlul asupra terenurilor publice locale, inclusiv şi asupra fondului de rezervaţii, păşuni ş.a. Terenurile agricole, în mare parte sunt în proprietate privată; aceste terenuri sunt administrate de proprietari mari de terenuri, de întreprinderi care deţin terenuri proprii şi arendate şi de producători agricoli mici. Autorităţile locale de nivelul întâi se supun consiliului raional şi preşedintelui consiliului raional. În acelaşi timp aceste organe îşi în-deplinesc obligaţiunile în conformitate cu Legea privind administraţia publică locală. Principa-lele terenuri forestiere se atribuie la întreprinderea silvică Tighina, care se află în subordonarea Agenţiei „Moldsilva”. Populaţia constituie circa 50 mii de oameni.

Teritoriul de pe malul stâng al Nistrului este amplasat, în principal, în limitele insulei Tu-runciuc, ale cărei terenuri se află în subordonarea consiliilor săteşti ale satelor Glinoe, Crasnoe şi Nezavertailovca; o parte din terenuri aparţin consiliului sătesc Cremenciug. Preşedinţii con-siliilor săteşti şi consiliile locale constituie autorităţi administrativ de nivelul întâi, care deţin terenurile publice locale. Autorităţile locale de nivelul întâi se subordonează consiliului raional şi preşedintelui acestuia. Terenuri forestiere fac parte din ocolul silvic Slobozia (ins. Turunciuc) şi Chiţcani, subordonate Organului silvic central din Transnistria. Insula nu este populată, iar populaţia s. Cremenciug este de circa 1000 oameni.

1.5.2. Transportul

Zona Ramsar „Nistrul de Jos” este amplasată în partea de sud-est a Moldovei şi are hotar comun cu regiunea Odesa din Ucraina. Hotarul său estic trece pe fluviul Nistru, iar graniţa cu Ucraina începe de la s. Purcari. Hotarul de nord trece pe şoseaua de-a lungul râului Botna, iar cel de vest – pe traseul Chişinău – Căuşeni – Belgorod- Dnestrovsk cu ramificaţii spre Odesa. Teritoriul zonei este accesibil din orice oraş mare din regiune.

Traficul internaţional. Aeroporturile sunt situate în Chişinău şi Odesa, gările feroviare – în oraşele Chişinău, Bender, Tiraspol, Odesa. Porturi maritime se găsesc în oraşul Odesa şi Belgorod-Dnestrovsk. Gări auto sunt în oraşele Chişinău, Bender, Tiraspol, Odesa, Belgorod-Dnestrovsk, Căuşeni, Cahul. Gara auto din Ştefan-Vodă are o importanţă locală. Legătura dintre aceste oraşe şi localităţile de pe teritoriul zonei este făcută de către autobusele de rută.

Rutele interurbane de autobuse: Copanca – Bender, Copanca – Tiraspol, Copanca – Chişi-nău, Talmaza – Tiraspol, Talmaza – Bender, Talmaza – Chişinău (prin Plop-Ştiubei, Grădiniţa, Cîrnăţeni), Cîrnăţeni – Chişinău, Cioburciu – Chişinău, Răscăeţi – Chişinău, Olăneşti – Chişi-nău, Olăneşti – Tiraspol, Olăneşti – Bender, Chişinău – Tudora.

Rutele interurbane (transfrontiere) de autobuse: Talmaza – Odesa, Odesa – Chişinău, Chi-şinău – Belgorod-Dnestrovsk, Olăneşti – Odesa.


Rutele raionale de autobuse: Copanca – Căuşeni (Căuşeni, Plop-Ştiubei, Leuntea), Cîrnă-ţeni – Căuşeni, Răscăeţi – Ştefan-Vodă;

Satele raionului Căuşeni. Copanca: rute interurbane de autobuse – Copanca – Căuşeni, Co-panca – Bender, Copanca – Tiraspol, Copanca – Chişinău. Cîrnăţeni: Cîrnăţeni – Căuşeni şi o rută Cîrnăţeni – Chişinău; ruta tranzit Talmaza – Chişinău. Plop-Ştiubei: tranzit Talmaza – Chi-şinău. Grădiniţa şi Leuntea: tranzit Talmaza – Tiraspol, Talmaza – Bender şi Talmaza – Chişinău.

Satele raionului Ştefan Vodă. Talmaza: Talmaza – Tiraspol, Talmaza – Bender, Talmaza – Odesa, Talmaza – Chişinău. Popeasca: tranzit Odesa – Chişinău, Chişinău – Belgorod–Dne-strovsk. Cioburciu: Cioburciu – Chişinău. Răscăeţi: Răscăeţi – Chişinău, Răscăeţi – Ştefan Vodă. Purcari: tranzit spre Chişinău, Odesa, Bender. Olăneşti: Olăneşti – Chişinău, Olăneşti – Odesa, Olăneşti – Tiraspol, Olăneşti – Bender. Crocmaz: tranzit spre Chişinău şi Odesa. Tudora: Chi-şinău – Tudora, precum şi rutele tranzit spre Chişinău şi Odesa. Palanca: rute internaţionale de tranzit spre Chişinău şi Odesa, etc.

În afară de mijloacele de transport enumerate mai sus, în Moldova este bine dezvoltată deser-virea pasagerilor cu ajutorul microbuzelor, care urmează aceleaşi rute ca şi autobusele şi permit transportarea spre orice localitate din Moldova. Există posibilitatea de a utiliza autoturismele, chiar şi de a le arenda de la agenţii corespunzătoare.

Durata călătoriei până la teritoriul zonei Ramsar „Nistrul de Jos”. O călătorie din Chişinău spre teritoriul zonei cu autobuzul durează 3-4 ore, utilizând un autoturism – 1,5-2 ore, cu un mi-crobuz de rută – circa 2-3 ore. Din Odesa până la teritoriul zonei cu autobusul se ajunge în 2-3 ore (în dependenţă de timpul petrecut la controlul vamal şi la verificarea paşapoartelor la trecerea frontierei de stat dintre Moldova şi Ucraina), cu un autoturism – 1-2 ore. Din Tiraspol, cu autobu-sul, se poate ajunge pe teritoriul zonei în timp de 2-3 ore, cu ajutorul unui autoturism – 1,5-2 ore (în dependenţă de timpul petrecut la controlul vamal la trecerea frontierei administrative).

Descrierea schemelor drumurilor pe teritoriul zonei „Nistrul de Jos” şi specificul lor. Tra-seul principal Chişinău – Căuşeni – Belgorod-Dnestrovsk reprezintă hotarul de vest al zonei, unde lângă fiecare localitate se află câte o intersecţie dotată cu indicatoare cu denumirea acesteia şi distanţa până la centrul său. Între localităţi trece un drum intern, care asigură o legătură di-rectă între ele fără necesitatea de a ieşi la traseul de bază, acest drum traversează centrul satelor, trecând pe lângă clădirile administrative ale comunelor, situate pe teritoriul zonei. Excepţie de la regulă o face satul Popeasca, a cărui amplasare se află nemijlocit pe traseului principal.

Posibilitatea transportării interne a turiştilor şi a altor vizitatori pe teritoriul zonei. Din motiv că lungimea zonei este de 58 km, iar lăţimea maximă e de circa 30 km, este destul de co-modă transportarea vizitatorilor cu ajutorul căruţelor cu cai, călare pe cai, cu bicicletele şi pe jos. Organizarea rutelor de acest gen în anotimpul cald este comodă şi chiar atrăgătoare atât pentru turişti, cât şi pentru administraţia zonei. Vizitatorii principali ai zonei vor fi locuitorii din ora-şe. Pentru aceştia, elementele exotice, cum ar fi călătoria cu căruţa sau călare pe cal reprezintă distracţii adăugătoare; în acelaşi timp administraţia zonei are posibilitatea de a implica popu-laţia locală în organizarea acestor tipuri de rute, asigurând un venit adiţional acestor persoane. Distanţa dintre localităţile din componenţa zonei este de circa 7 km. Timpul petrecut pe jos pe teritoriu în lungime este în medie de 12 ore, cu bicicleta – 6 ore.

Starea drumurilor. Traseele centrale din oraşele Chişinău, Tiraspol, Bender, Odesa şi Belgo-rod-Dnestrovsk se află într-o stare relativ bună. Drumurile interne dintre localităţile zonei sunt într-o stare deplorabilă, în pofida dorinţei administraţiei locale de a le menţine în funcţiune. Rezolvarea problemei doar la nivel local ar necesita foarte mult timp.


1.5.3. Istoria culturilor

În zona Nistrului de Jos sunt prezente foarte multe monumente arheologice – atât pe malul drept, cât şi pe cel stâng al Nistrului. Numărul total al monumentelor descoperite şi studiate până la începutul anului 2004 în zonă era de 116. Numărul lor poate fi dublat luând în conside-raţie includerea în registru a curganelor.

Omul a valorificat această zonă încă în epoca paleoliticului, cele mai vechi monumente da-tează cu circa 30 mii de ani în urmă şi sunt prezente aproape lângă fiecare localitate din zonă. În mai multe cazuri (Cioburciu, Tudora) numărul monumentelor este chiar mai mare. Monu-mentele acestei ere se referă la astfel de fenomene culturale, precum epioriniacul (Răscăeţi) şi gravetianul de est (Cioburciu 1, Tudora 1).

Următoarea epocă, în care zona Nistrului de Jos a fost dens populată, este eneoliticul tîrziu (4 mii ani î.e.n.), care este reprezentat de monumente ale variantei Folteşti-Usatovo din faza târzie a culturii Cucuteni-Tripoli (Purcari, Tudora 2). Aici se găsesc atât locuinţe vechi, cât şi multe curgane de această cultură (partea cea mai mare, totuşi, deja au fost descoperite prin săpături arheologice). Cele mai multe curgane sunt prezente în Olăneşti.

Epoca bronzului (3-2 mii ani î.e.n.) este reprezentată în principal de curgane, care se referă aproape la toate culturile cunoscute ale acestei regiuni (cultura Iamna, cultura catacombelor, cultura ceramicii, Sabatinovca). Cea mai abundentă este la fel zona Olăneşti, precum şi Palanca (unde a fost descoperit şi un grup de locuinţe ale culturii Sabatinovca).

În epoca fierului timpuriu (1 mie î.e.n. – secolul V e.n.) monumentele arheologice ale zonei sunt la fel reprezentate în mare parte de curgane. Acestea, în principal, aparţin diferitor grupe de sciţi şi sarmaţi. Îndeosebi se remarcă pentru acea vreme necropole ale sciţilor târzii în s. Glinoe şi Cioburciu de pe malul stâng al Nistrului (unde a fost descoperită o aşezare destul de interesantă). Posedă un interes deosebit pentru specialişti şi necropola sarmaţiană din Talmaza. La fel printre monumentele epocii fierului timpuriu trebuie menţionate: necropola getică din Olăneşti, aşezarea-orăşel getic din Tudora, aşezarea greco-barbare în Tudora şi Copanca; pre-cum şi un şir de tezaure – Răscăeţi (sciţii) şi îndeosebi tezaurul de la Olăneşti, unde printre altele a fost descoperit sfeşnicul din templul Artemidei din Efes. Prezintă interes şi aşezările culturii Poieneşti-Lukaşevka în Purcari.

Cultura Cerniahovsk (secolul 3-4 e.n.), de încheiere a epocii fierului timpuriu este reprezen-tată de un număr foarte mare de monumente în general pe teritoriul Moldovei şi în special în zona Nistrului de Jos. Cele mai reprezentative aşezări sunt Tudora 9 şi Palanca 7.

Monumentele arheologice ale evului mediu (sec. 6-17 e.n.) sunt reprezentate de slavi, cultura antică rusească, balcano-dunăreană, diferite grupuri de nomazi (pecenegi, cumani), monumen-te ale timpurilor hoardei de aur, iar apoi moldoveneşti timpurii. Printre acestea cele mai intere-sante sunt aşezările slave de lângă s. Răscăeţi şi aşezarea culturii balcano-dunăreană Tudora 3.

Majoritatea satelor au fost fondate în secolele XV-XVI

1.5.4. Folosinţa terenurilor

1.5.4.1. Malul drept al Nistrului

Cifrele principale referitor la folosinţa terenurilor sunt prezentate în Tabelul 3 (datele privind folosinţa terenurilor pentru fiecare localitate sunt date în Anexa 4). Terenurile în proprietate privată cuprind 28041 ha, terenurile proprietate publică – 10875 ha, terenurile în proprietatea statului– 10875 ha. Terenurile silvice în proprietatea statului se află în administrarea întreprin-derii pentru silvicultură Tighina din componenţa Agenţiei „Moldsilva”.


Tabel 3Informaţie privind folosinţa terenurilor în zona Ramsar, raioanele Căuşeni şi Ştefan Vodă

Tipurile de terenuri Suprafaţa totală Tipurile de terenuri Suprafaţa totală

I. terenuri agricole: 25066 II. terenurile localităţilor: 3770incl: teren arabil 19649 incl: teren arabil 1408livezi 1805 livezi 117viţă de vie 3007 viţă de vie 1102pârloagă 467 păşuni 0drumuri 24 drumuri şi pieţe 480construcţii 84 construcţii şi ogrăzi 445păşuni 30 alte terenuri 224III. Terenuri industriale 430 VI. Terenurile fondului de rezervă 6643incl: drumuri 302 incl: teren arabil 519 construcţii 128 livezi 13IV. Terenurile fondului silvic 9282 viţă de vie 20incl: proprietate de stat 8001 păşuni 2658proprietatea localităţilor 1281 construcţii 447V. Terenurile fondului acvatic 2453 livezi de nuc 20incl.: proprietate de stat 2451 livezi de dud 55proprietate privată 2 alte terenuri 1770Suprafaţa totală 47645 drumuri 1141

Suprafaţa totală a terenurilor naturale, semi-naturale şi acvatice constituie cca. 14969 ha sau 31,14% din suprafaţa totală a ţării.

1.5.4.2. Malul stâng al NistruluiSuprafaţa totală a terenurilor exploatate, aflate în administrarea s. Chiţcani – Cremenciug

constituie 4822 ha. Terenurile agricole constituie 4251 ha, inclusiv terenuri arabile – 3525 ha şi culturi multianuale – 676 ha (grădini – 656 ha, vii - 20 ha), păşuni – 50 ha, fâşii de arbori şi arbuşti de protecţie a câmpurilor– 57 ha.

Terenuri înmlăştinite – 6 ha; bazine acvatice – 223 ha, inclusiv lacuri – 12 ha; drumuri – 103 ha; construcţii – 96 ha; terenuri afectate – 86 ha. Terenurile silvice ale Fondului silvic de stat în limitele zonei constituie 389 ha.

Terenurile agricole sunt date în arendă pe termen lung micilor producători agricoli. Princi-palele direcţii de folosinţă a acestor terenuri sunt: grădinăritul, legumicultura, grădinăritul şi păşunatul.

În structura terenurilor arabile, teritoriul arabil irigat constituie nu mai mult de 7% din suprafaţă. Principala sursă de irigare este fluviul Nistru. Sistemul de irigare este de tip deschis. Acesta include o serie de staţii de pompare, bazine de acumulare, canale magistrale (în unele cazuri acestea sunt capitale – betonate) şi o reţea de canale de irigare temporare, ce alimentează cu apă câmpurile. Sistemul a fost construit în formă de maşini de stropire de diferit tip. În pre-zent principala metodă de irigare este irigarea prin picurare şi stropirea cu ajutorul maşinilor de volum mic de tip bobină.


Malurile canalelor reţelei de irigare temporare sunt îmburuienate. Pe canalele magistrale ne-capitale (nebetonate), de regulă se dezvoltă desişuri de stufăriş cu hamei. În locurile de acu-mulare permanentă a apei pentru irigare, precum şi a apei din precipitaţiile de toamnă-iarnă şi cu aflarea apelor subterane aproape de suprafaţă, se observă fenomene ce conduc la formarea comunităţilor vegetale ale habitatelor umede.

Suprafaţa totală a terenurilor din zona Ramsar „Nistrul de Jos”, pe insula Turunciuc constituie 5697,2 ha, dintre care terenuri agricole – 5077,2 ha, inclusiv terenuri arabile – 4885 ha şi culturi multianuale – 250 ha; alte terenuri (drumuri ş.a.) constituie 21,2 ha. Terenurile silvice ale Fon-dului silvic de stat – 390 ha, terenuri înmlăştinite – 230 ha.

Terenurile agricole se folosesc preponderent în calitate de terenuri arabile, aflate în arendă pe termen lung în proprietatea producătorilor agricoli mici. Principalele tipuri de folosinţă agri-colă a porţiunii teritoriului Zonei Ramsar „Nistrul de Jos”, amplasat pe insula Turunciuc, sunt grădinăritul şi păşunatul.

În structura terenurilor arabile, terenurile irigate constituie nu mai mult de 5% din suprafaţă. Sistemul de irigaţie este de tip închis şi se foloseşte doar de unii producători agricoli. Preponderent canalele reţelei temporare de irigaţie reprezintă desişuri cu buruiene. În unele dintre ele se acumu-lează apa din precipitaţiile de toamnă-iarnă, ceea ce duce la prezenţa de durată a apei şi la formarea comunităţilor de vegetaţie tipice habitatelor umede. Plantaţiile multianuale (livezile) în mare parte sunt decontate pentru a fi scoase şi se folosesc în calitate de păşuni, dar sunt prezente şi plantaţii noi.

În structura suprafeţelor cultivate de pe Turunciuc predomină cerealele (80%): culturile de toamnă – grâu, orz şi triticale; culturile de primăvară – grâu şi orz. Porumbul şi floarea-soarelui ocupă 15%, ierburile multianuale (lucerna) – nu mai mult de 5%. În ultimii ani a fost aplicată o nouă cultură tehnică – inul. Legumele din cauza distrugerii sistemului de irigaţie, preţul ridicat la apă, lipsa tehnicii de irigare practic nu sunt crescute.

Rotaţia culturilor agricole ştiinţific argumentată (asolamentul) în sensul clasic pe terenurile arabile ale zonei nu se aplică. În cel mai bun caz culturile se amplasează după criteriul „cel mai bun predecesor” în asolamentele pe terenuri mici de rotaţie scurtă.

Deoarece lipsesc schemele raţionale de asolament, restabilirea fertilităţii solului are loc pre-ponderent pe cale naturală (parţial din contul resturilor miriştilor şi fâneţelor), deoarece apli-carea îngrăşămintelor organice nu se efectuează. Sistemul de aplicare a îngrăşămintelor include aplicarea îngrăşămintelor în timpul semănatului (de regulă, se folosesc îngrăşămintele cu fosfor – superfosfat dublu în norma de 10-15 kg s.a./ha) şi apoi aplicarea la fertilizarea culturilor ce-realiere cu îngrăşăminte cu azot (soluţie de uree (NH2)2CO – 30 %), ceea ce permite mărirea conţinutul de proteină în bobul de grâu.

Prezenţa producerii ecologic pure. Având în vedere că în zonă culturile agricole sunt produse practic fără aplicarea îngrăşămintelor, aplicarea minimală a pesticidelor şi erbicidelor de către producătorii agricoli (de regulă mici), producţia zonei se poate considera ca ecologic sigură. Acest fapt se datorează nu culturii ecologice a producătorilor, dar preţului înalt al produselor de protecţie a plantelor. Deţinătorii de terenuri mari ce lucrează în baza schemelor intensive de producere a culturilor agricole tind să respecte tehnologiile de creştere, în special în ceea ce priveşte măsurile de protecţie a plantelor. Din cauza lipsei unui control de aplicare a substanţelor chimice de protecţie a plantelor, sunt posibile cazuri de depăşire a concentraţiei maxime admi-sibile în produsele crescute.

1.6 Programe existente de administrare

Nu există programe unitare de administrare ecologică a zonei, cu excepţia regulamentelor cadru ale zonelor protejate – a zonei Ramsar şi a ariilor peisajere şi naturale ce sunt incluse în ea.


Amenajamentele silvice determină principalele direcţii ale administrării pe terenurile aflate în folosinţa întreprinderii pentru silvicultură „Tighina”, a Agenţiei ”Moldsilva”, inclusiv în ca-tegoria unităţilor teritoriale silvice protejate, locurile de desfăşurare şi tipul tăierilor de diversă destinaţie, plantaţiile forestiere etc.

Există un Plan de acţiuni în domeniul protecţiei mediului înconjurător, aprobat de Consiliul Raional Ştefan Vodă din 29.09.2005, care se referă la întreg raionul şi care stabileşte principalele direcţii de administrare (împădurire, protecţia apelor ş.a.). Partea acestuia, dedicată biodiversi-tăţii, conţine următoarele compartimente:

„Reevaluarea planului general de amenajare a teritoriului”: elaborarea Reţelei Ecologice Raio-nale cu scopul de a optimiza raportul dintre ecosistemele naturale şi cele antropizate.

„Extinderea ariilor naturale protejate”: organizarea rezervaţiilor naturale de luncă şi stepă noi – 47 ha din componenţa sectorului forestier „Împărăteasca”, din s. Crocmaz şi 2 ha pe stânca Răscăeţi.

„Restabilirea şi protecţia ecosistemelor naturale”: restabilirea şi protecţia ecosistemelor va-loroase de luncă şi stepă: „La Baltă”(45,5 ha) satul Palanca; „Nistrul chior” (54 ha, s. Talmaza), „Hârtop” (5,87 ha) s. Răscăieţi.

Compartimentul „Restabilirea şi protecţia ecosistemelor seminaturale” include subdiviziunile: – crearea oazelor biocenotice în ecosistemele agricole şi a celor de recreaţie – crearea zonei

de agrement „Hamza” (59 ha) s. Purcari şi „La locul popii” (Cioburciu). – restabilirea şi perfecţionarea managementului păşunilor comunale: Tudora – 27 ha, Olă-

neşti – 24, Răscăeţi – 67, Popeasca – 40, Purcari şi Cioburciu – cîte 20, Palanca şi Talmaza – cîte 30 ha (în total – 258 ha).

Compartimentul „Valorificarea terenurilor degradate şi slab productive” include subcategoriile: – împădurirea terenurilor degradate: în s. Cioburciu – 22 ha, Răscăeţi – 8,9, Tudora – 33, Po-

peasca – 73, Crocmaz – 31, Palanca – 5, Purcari – 23, Talmaza – 100 ha (în total 295,9 ha); – crearea fîşiilor riverane de protecţie a bazinelor acvatice: în s. Răscăeţi – 3.9 ha, Cioburciu

– 6, Palanca – 3, Popeasca – 5.5, Purcari – 3.4, Talmaza – 5, Tudora – 1 ha (în total 27,8 ha).Compartimentul „Reducerea degradării solurilor agricole” conţine următoarele subdiviziuni:

– restabilirea fâşiilor forestiere de protecţie a terenurilor agricole şi plantarea celor noi în: s. Crocmaz – 8 ha, Cioburciu – 30, Talmaza – 36, Tudora – 10, Popeasca – 40, Răscăeţi – 4, Olăneşti – 23, Palanca – 4, Purcari – 20 ha (în total 175 ha).

– restabilirea spaţiilor verzi şi crearea pădurilor comunale, inclusiv:• restaurarea spaţiilor verzi: în s. Cioburciu – 0.4 ha, Crocmaz – 3.2, Olăneşti – 0.8 ha,

Palanca – 1.3, Popeasca – 0.2, Purcari – 0.85, Răscăeţi – 0.2 ha, Talmaza – 5.59, Tudo-ra – 1.33 ha (în total 13.87 ha);

• crearea pădurilor comunale: în s. Răscăeţi – 1 ha, Talmaza – 20 ha, Palanca – 5 ha (în total 26 ha).

Compartimentul „Restabilirea fertilităţii solurilor degradate” include subdiviziunile: – elaborarea măsurilor de restabilire a fertilităţii solurilor: în Răscăeţi – 10 ha, Popeasca –

5, Talmaza – 15 ha (în total 30 ha); – recultivarea terenurilor degradate (cariere, alunecări, terenuri sub construcţii demolate

etc.): în s. Olăneşti – 15 ha, Răscăeţi – 5, Talmaza – 20, Tudora – 2. Popeasca – 5, Ciobur-ciu – 2 ha (în total 49 ha).

– elaborarea şi implementarea programelor antierozionale pentru terenurile din: Ciobur-ciu – 1807 ha, Cromcaz – 447, Olăneşti – 920, Palanca – 159, Popeasca – 1590, Purcari – 374, Răscăeţi – 514, Talmaza – 1772, Tudora – 296 ha (în total 7879 ha).

În afară de asta, Planul prevedea elaborarea şi aplicarea programelor de luptă cu tăierile ilega-le a pădurilor şi alte acţiuni de braconaj, educarea ecologică a populaţiei şi atragerea acesteia în


realizarea sarcinilor de protecţie a mediului, inclusiv în acţiuni de înverzire, săptămîni sanitare, taberele ecologice de vară (pentru tineret), festivaluri etc. Unele dintre aceste activităţi au fost deja realizate, inclusiv şi datorită Mişcării Ecologice din Ştefan Vodă.

1.7 Turismul

Zona Ramsar „Nistrul de Jos” include toate componentele necesare pentru organizarea ac-tivităţii turistice cu un spectru destul de larg de direcţii, cum ar fi turismul exotic şi ecologic, agroturismul şi drumurile vinului, turismul balnear şi cel sportiv, odihna de vară, etc.

Trăsăturile de bază ale teritoriului le constituie: frumuseţea peisajului, bogăţia lumii animale şi vegetale, obiectele istorice valoroase, posibilitatea de a descoperi tradiţiile şi obiceiurile naţi-onale, de a degusta cele mai bune sorturi de vinuri din Moldova şi altele, precum şi vecinătatea oraşelor şi accesibilitatea.

Teritoriul zonei pe întreaga lungime este amplasat de-a lungul fluviului Nistru, ceea ce extin-de considerabil posibilităţile activităţii turistice în aspectul organizării diferitor tipuri de odihnă pe malul apei sau asociate cu deplasarea pe apă.

Zona nu este destinată doar pentru păstrarea, reabilitarea şi studierea naturii, dar şi pentru stimularea dezvoltării economice şi sociale a localităţilor de pe acest teritoriu. De aceea ideea creării condiţiilor de dezvoltare a activităţii turistice este atractivă pentru populaţia locală. Tu-rismul permite stimularea şi susţinerea activităţilor de restabilire a naturii, amenajare a terito-riului etc., precum şi soluţionarea problemelor dificile legate de colaborarea zonei cu centrele raionale şi cu localităţile din componenţa acesteia.

Pentru realizarea programului de dezvoltare a turismului pe teritoriul zonei se evidenţiază patru raioane turistice, fiecare dintre care îşi dezvoltă direcţia sa de bază pentru organizarea activităţii turistice, în conformitate cu caracteristica regiunii.

Raionarea turistică. Raionul turistic „A” cu centrul coordonator în satul Talmaza. Direcţiile de bază: organizarea

odihnei de vară, organizarea excursiilor în timpul anului şcolar, a activităţilor de educare eco-logică, traseelor sportive. Raionul este cel mai bogat în puncte de observaţie a lumii animale şi vegetale. Localităţile care intră în componenţa raionului: Copanca, Plop-Ştiubei, Leuntea, Gră-diniţa, Cârnăţeni, Popeasca, Talmaza, Cioburciu, Rascaieţi, Rascaieţii Noi.

Potenţialul raionului şi factorii favorabili. Teritorii forestiere mari, iazuri de păduri şi gospo-dării piscicole, albia veche a Nistrului, fluviul Nistru, monumente ale naturii, rute tradiţiona-le ale turismului acvatic, unicul prag al Nistrului din Moldova (locul obişnuit de desfăşurare a întrecerilor privind tehnica turismului acvatic). Posibilităţi bune de organizare a excursiilor interesante în natură, se dispune de trei tabere de vară pentru copii (funcţionează una în satul Cârnăţeni, una dintre cele mai bune din Moldova, pe fonul deficitului de tabere de odihnă pen-tru tineri şi adolescenţi). În acest raion sunt prezente de asemenea şi fabrici vinicole, ferma de creştere a fazanilor.

Raionul turistic „B” cu centrul în satul Olăneşti. Direcţia de bază: organizarea odihnei popu-laţiei din sudul Moldovei (de tip Vadul lui Vodă, cu căsuţe, plajă şi infrastructură corespunză-toare). Localităţile din componenţa raionului: Purcari, Viişoara, Olăneşti.

Potenţialul raionului şi factorii favorabili. Plajă de dimensiuni mari în zona de odihnă, amplasată mai sus de satul Olăneşti pe cursul fluviului Nistru şi doar are tangenţă cu teritoriul localităţii (o zonă specializată de odihnă în sudul Moldovei lipseşte). În comuna Purcari se află fabrica care pro-duce vinul uneia dintre cele mai bune mărci comerciale din Moldova, cunoscută peste hotare. Ra-ionul are capacitatea de a asigura aproape în întregime alimentaţia turiştilor cu producţie locală.


Raionul turistic „C” cu centrul în satul Tudora. Direcţia de bază: organizarea excursiilor şi a altor activităţi turistice pentru turiştii străini în colaborare cu parcul naţional în proces de creare de pe teritoriul Ucrainei. Localităţile ce intră în componenţa raionului: Crocmaz, Tudora, Palanca.

Potenţialul raionului şi factorii favorabili. Experienţa şi legăturile, dobândite în timpul excur-siilor ecoturistice, desfăşurate în cooperare cu colegii ucraineni pentru turiştii străini în regiu-nea satului Palanca. În satul Crocmaz se găseşte o fermă de creştere a cailor de rasă, iar practic pe malul Nistrului, în satul Tudora se află o fabrică vinicolă. În apropierea satului Palanca se află o fostă gospodărie piscicolă cu un teritoriu vast, unde se planifică să fie organizate rute turistice cu elemente de vânătoare şi pescuit; în Palanca se află un hotel pentru 30 persoane cu sistem de canalizare şi apă caldă.

Raionul turistic „D” cu centrul în satul Slobozia. Direcţia de bază: organizarea excursiilor pe teritoriul zonei şi a altor activităţi recreative cu punctul de pornire în Tiraspol, sau organizarea traseelor sportive pe teritoriul zonei începând cu fluviul Nistru.

Localităţi : Chiţcani Cremenciug, şi cele de pe malul stâng: Slobozia. Cioburciu, Glinoe, Crasnoe, Corotnoe şi Nezavertailovca.

Potenţialul raionului şi factorii favorabili. O parte se află pe căile de tranzit Tiraspol – Neza-vertailovca – Dnestrovsc, sau Nezavertailovca – Troiţcoe – Beleaevka – Maiaki (parcul naţional „Nijnednestrovckii”) – Odesa. Aici se găseşte muzeul „Butâlca” cu un hotel bun în s. Ternovka lângă Tiraspol, uzina „Kvint” din Tiraspol, monumentul de arhitectură peisajeră în s. Slobozia, podurile peste in. Turunciuc şi punctele turistice pe insulă. O altă porţiune se află pe traseul sportiv tradiţional pe Nistru. Pe drumul care duce spre s. Copanca şi Cremenciuc, lângă s. Slo-bozia există un bac.

Remarcă: Direcţiile de bază nu exclud alte tipuri de activitate turistică. Punctele de observaţie a naturii vii, în special a păsărilor există în toate raioanele.

Turismul actualPe teritoriul zonei Ramsar, în urma activităţilor de creare a Parcului naţional „Nistrul de Jos”,

pe teritoriul Moldovei are loc un proces durabil de creare a condiţiilor pentru găzduirea turişti-lor, în special a celor numiţi „turişti-VIP”.

Astăzi deja sunt primiţi vizitatori şi se organizează odihne costisitoare la fabrica vinicolă din s. Purcari (hotel, sală de degustare, zonă de odihnă) şi la gospodăria vânătorească „Fazanul de argint” aflat între satele Talmaza şi Grădiniţa, precum şi la fabrica familială vinicolă de lângă s. Crocmaz (a început să fie construită în 2007). Până la demararea activităţilor de creare a parcu-lui naţional, între anii 2002 – 2005 în niciuna din aceste întreprinderi nu se desfăşurau asemenea activităţi. Pe teritoriul de influenţă a zonei condiţii prielnice pentru găzduirea turiştilor există la fabrica vinicolă „Carahasani-Vin” în satul Carahasani (din păcate, întreprinderea se află în proces de faliment).

Toate aceste obiecte turistice au legătură cu „drumul vinului” (în special fabrica „Purcari vin”). Anume pentru această ramură în Ştefan Vodă se creează condiţii: a fost reconstruit dru-mul de importanţă internaţională, alături de el este o cafenea cu camere de baie, staţii de alimen-tare cu combustibil, magazine şi hotele mici în centrul raional Ştefan Vodă. În cadrul proiectului au fost evidenţiate încă două trasee vinicole, care se află în proces de dezvoltare şi de creare a condiţiilor pentru găzduirea turiştilor. Traseele includ fabricile vinicole din satele Grădiniţa (creat în 1538), Talmaza, Crocmaz şi Tudora, precum şi în Carahasani.

În Transnistria toate condiţiile necesare se găsesc în s. Ternovka în muzeul vinului „Butîlka” (proprietar – Korzun Grigorie) într-un complex turistic unic pentru turiştii-VIP, unde există şi posibilitatea de a găzdui la preţuri minime şi alte categorii de turişti. Pe teritoriu se află două săli de degustare, un teren de tenis, bazin, hotel, un restaurant pentru 25 de persoane şi o colecţie


numeroasă de băuturi alcoolice din toată lumea concentrate într-o construcţie cu 6 etaje în for-mă de butelie, în care se organizează excursii cu genericul ”vinul şi alte băuturi alcoolice tari în culturile lumii”.

O completare importantă pentru organizarea rutelor pe teritoriul transnistrean al zonei, precum şi a rutelor organizate pe ambele maluri ale Nistrului, o reprezintă următoarele obiec-te turistice: Cetatea Bender, Memorialul ostaşilor căzuţi în Bender, fabrica de vinuri şi coniac „Kvint”, hotelurile din Tiraspol şi Bender.

Sfera socială a turismului. Pe teritoriul zonei sunt două tabere de odihnă lângă s. Cârnăţeni şi Talmaza pe malul drept al Nistrului şi o tabără pentru copii pe malul Nistrului între satele Chiţ-cani şi Cremenciug de pe porţiunea transnistreană, care intră în posesia staţiunii tinerilor turişti din oraşul Tiraspol. Taberele sunt într-o stare bună şi anual găzduiesc copii încă din timpurile sovietice, cu excepţia taberei recent reconstruite de lângă Talmaza.

Dintre traseele turismului sportiv, de obicei, sunt folosite cele de apă pe Nistru: două trasee tradiţionale „Bender – Zatoca (Ucraina)” şi „Bender – Dnestrovsk (Bazinul de acumulare Cu-ciurgan)”. În ultimul timp pe acestea călătoresc, de regulă, cei entuziasmaţi de aşa tip de sport din Moldova, inclusiv partea transnistreană, precum şi vizitatori din Ucraina şi alte câteva ţări europene cum ar fi Polonia.

Turismul rural, în pofida caracterului său atractiv în regiunea dată, este slab prezentat. Ac-tualmente găzduieşte turişti străini Pavel Ţăranu din satul Cioburciu. Începând cu 2005 el a găzduit cetăţeni ai diferitor ţări europene (Grecia, Germania, Anglia, Suedia, Finlanda etc.), deşi el practic nu este în stare să asigure găzduirea tuturor doritorilor, de aceea, deseori este nevoit să refuze.

Prin teritoriul zonei Ramsar „Nistrul de Jos” trec trei rute strategice: cea acvatică pe întreaga lungime a fluviului Nistru şi cele două autostrăzi internaţionale Chişinău – Odesa (prin Bender şi Tiraspol, sau prin Anenii Noi, Căuşeni şi Ştefan Vodă), ceea ce se răsfrânge favorabil asupra perspectivelor de diversificare a produsului turistic existent. În legătură cu distanţa mică dintre obiectele turistice, sunt posibile diferite combinaţii de programe de odihnă şi de excursii. Acest fapt măreşte considerabil posibilităţile ofertelor turistice pe teritoriul zonei Ramsar „Nistrul de Jos” pentru diverse categorii de turişti.

1.8 Iniţiative de dezvoltare a ariei protejate

Iniţiativa de creare a unei zone protejate a fost propusă de administraţia locală şi de comu-nitate în anii ’90 ai secolului trecut. În cadrul proiectului Fondului Global de Mediu sub coor-donarea Băncii Mondiale (2002 - 2005) „Conservarea biodiversităţii în ecosistemul Nistrului de Jos” a fost elaborată concepţia de creare a parcului naţional şi într-o măsură considerabilă a fost realizată pregătirea pentru aceasta, inclusiv a fost întreprins un şir de măsuri pentru mărirea posibilităţilor persoanelor locale interesate.

Instituirea parcului naţional „Nistrul de Jos” în Moldova este prevăzută de patru hotărâri aprobate de Parlament, iar legislaţia Ucrainei prevede crearea parcului naţional «Nijnednestrov-sk», şi mai apoi – a unui parc naţional transfrontalier. Importanţa de protecţie a naturii din zona Ramsar Nr. 1316 este recunoscută la nivel internaţional. Moldova până acum a pierdut ocazia de a lua decizii de creare a parcului naţional, în timp ce „Nistrul de Jos” ar putea deveni o rezervaţie a biosferei, primul pe cursul Nistrului şi a doua în regiunea zonelor umede litorale ale Mării Negre.


Partea 2. EVALUAREA SITUAŢIEI ŞI CONCLUZII DE BAZĂ

2.1 Importanţa teritoriului

Teritoriul conţine variate biotopuri de luncă inundabilă. Deosebit de importante sunt albii-le vechi ale Nistrului de diferite vârste, importante pentru păsări şi altă faună a zonelor umede. Pădurile vechi de plop, care aproape că nu s-au păstrat în Europa, menţin numeroase specii protejate de lilieci. Pădurile de luncă de frasin reprezintă un ecosistem de importanţă paneuro-peană, iar luncile cu ierburi înalte reprezintă un ecosistem foarte deficitar în regiune.

Toate acestea sunt parte integrală a luncilor Nistrului de Jos, amplasate în zona transfrontalieră.

Ecosistemele de stepă ale zonei Ramsar „Nistrul de Jos” sunt reprezentate de 6 din 22 ti-puri de biotopuri naturale şi seminaturale şi, mai sunt legate de încă două identificate pe acest teritoriu. Ele sunt cele mai rare şi mai valoroase habitate ale plantelor, insectelor antofile şi ale şerpilor. Ele includ comunităţi de stepă de luncă şi stepă veritabilă. După numărul de asociaţii predomină diverse variante de Festuceto (valesiaca) – Stipeta şi Stipeto – Festuceta (valesiaca), iar în habitatele bine păstrate prevalează considerabil comunităţile de Festuceto (valesiaca)– Stipeta cu Stipa tirsa, S. pulcherrima, S. capillata, S. lessingiana, S. ucrainica. În baza acestora s-au for-mat cele mai răspândite biotopuri deschise seminaturale de colină ale teritoriului – păşunile (de obicei Festuceto (valesiaca)-Bothriochloeta (ischaemum) şi Bothriochloeta (ischaemum).

Suprafaţa totală a ecosistemelor pure de stepă păstrate sau uşor regenerabile atinge 1000 ha, aceasta este unul dintre cele mai mari grupuri de sectoare de stepă păstrate în ţară. Unele sectoa-re de stepă sunt incluse în arii-nucleu mari, iar altele în mare parte pot fi unite de către reţeaua ecologică care concomitent are un rol stabilizator pentru terenurile cultivate. În cazul restabilirii unui aspect normal al agriculturii va apărea posibilitatea îmbunătăţirii multor păşuni de stepă, ceea ce ar mări capacitatea teritoriului din punct de vedere al biodiversităţii.

Pădurea curtină semiaridă (din stejar pufos Quercus pubescens) cu poieni de stepă – gârneţe – principalul biotop natural al teritoriilor de colină ale zonei Nistrului de Jos, care formează o diver-sitate floristică şi faunistică. Au fost identificate comunităţile Quercetum (pubescens) cornoso (mas) – cotinosum (coggygria), Quercetum (pubescentis) stepposum, Quercetum (pubescens) herbosum. Dum-brăvile semiaride cu stejar pedunculat (Quercus robur), inclusiv cu ecotipul de sud al acestuia este cel de-al treilea tip de biotopuri naturale legate cu stepa, cu participarea căreia se formează lizierele.

Pe locul biotopurilor naturale s-au format două tipuri derivate de biotopuri, care parţial păs-trează ecosistemele şi componentele de stepă. Acestea sunt desişurile de arbori şi arbuşti natu-rale şi artificiale (numeroşi arbuşti cu amestec de stejar, frasin şi salcâm alb) pe versanţi ab-rupţi - habitat important al păsărilor şi şerpilor, la fel şi plantaţiile silvice complexe din Quercus robur, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, Ulmus, Tilia argentea, Robinia pseudacacia, Armeni-aca vulgaris, Cerasus avium.

Sunt extrem de variate elementele de landşaft, dintre care se evidenţiază sistemul de meandre arcuite ale Nistrului şi ale albiei vechi a acestuia (s-a păstrat pe o lungime de 32 km). Pe teritoriul zonei sunt cunoscute cca. 100 de monumente arheologice.

Graţie complexităţii teritoriului, în prezent aici sunt înregistrate numeroase specii rare de plante, nevertebrate şi vertebrate; este foarte mare diversitatea păsărilor: 80% din fauna păsărilor ce se întâlnesc în Moldova, 72% din speciile de mamifere ce vieţuiesc în ţară, sunt foarte multe specii rare de nevertebrate.

Teritoriul este dinamic în ceea ce priveşte regimul hidrologic, se caracterizează prin apariţia de noi habitate acvatice şi palustre şi degradarea altora, apariţia şi, într-o măsură mai mică, dis-pariţia sectoarelor dezvoltării naturale în zonele umede valorificate în scopuri agricole.


Acţiunile pe teritoriul zonei trebuie îndreptate spre protecţia complexelor naturale, defrag-mentarea şi consolidarea, restabilirea şi extinderea ecosistemelor naturale, uneori – regle-mentarea proceselor ce au loc în ele. Conservarea celor mai bune exemple ale naturii, inclusiv landşafturi, habitate, ecosistemele şi specii, precum şi crearea condiţiilor ce ar contribui la valorificarea durabilă a terenurilor în comunităţile locale şi pentru principalii utilizatori de resurse naturale, trebuie să fie principalele priorităţi. Acest fapt nu doar va mări stabilitatea landşafturilor naturale şi tradiţionale, dar şi a ecosistemelor bazate pe agricultură, importante pentru biodiversitate, după cum prevede Strategia Paneuropeană de conservare a diversităţii biologice şi peisajere.

Aceasta va asigura conservarea valorilor diversităţii biologice caracteristice teritoriului aflat la zona de interferenţă a trei regiuni biogeografice şi două biomuri zonale:

sectoarele asociaţiilor primare de stepă, tipice pentru stepele regiunii Azov-Marea Neagră, cum ar fi Festuceto (valesiaca)-Stipeta (lessingiana) herbosa, Festuceto (valesiaca)-Stipeta (tirsa) herbosa şi Festuceta herbosa, ce includ până la 80 de specii pe 100m2; gârneţuri formate din fâşii forestiere de Quercus pubescens şi poieni de stepă – un tip deose-bit de vegetaţie de silvostepă, tipic pentru silvostepa dunăreană, dar care practic a dispărut;multe specii de stepă aflate pe cale de dispariţie, inclusiv incluse în Cartea Roşie, cum ar fi: Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Convolvulus lineatus L., Crambe tataria Sebe-ok, Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit., endemicul regiunii de nord-vest al Mării de Negre Astragalus dasyanthus Pall. etc.populaţia a 36 specii rare de insecte (16 dintre ele fiind incluse în Cartea Roşie a Moldo-vei, 5 – în Lista Roşie Internaţională IUCN), majoritatea din ele vieţuiesc exclusiv (Saga pedo L. Onconotus servillei (F.-v.-W.), şi Scolia hirta Schranck) sau preponderent (Bombus argillaceus F., B. ruderatus F., Iphiclides podalirius L., Mantis religiosa L., Papilio machaon L., Scolia maculata Drury) în habitatele de stepă, precum şi o concentraţie remarcabilă a speciilor Odonata;Cel mai valoros complex de habitate ale speciilor de şerpi aflate pe cale de dispariţie (Co-luber caspius, Coronilla austriaca, Elaphe longissima, E. quatuorlineata), precum şi care au o importanţă mare pentru alte reptile protejate în Europa (în total 8);Un teritoriu important al unei faune variate de păsări, folosit de 11 specii din Lista Roşie Internaţională IUCN, 28 de specii din Cartea Roşie a Moldovei, 139 specii din listele Convenţiei de la Berna şi 75 – din lista Convenţia de la Bonn;O faună bogată de mamifere, inclusiv 6 specii din Lista Roşie Internaţională IUCN şi 15 specii din Cartea Roşie a Moldovei, 27 specii protejate în conformitate cu Convenţia de la Berna, inclusiv 5 ce necesită măsuri de protecţie a habitatelor specifice, precum şi o concentraţie mare de specii (14) şi multe specii de lilieci.

Teritoriul include un obiect de importanţă naţională în proces de degradare, starea căruia este foarte importantă pentru populaţia locală – Nistrul Orb (vechi), precum şi un obiect de impor-tanţă internaţională, Lunca Talmaza, starea căreia este instabilă.

Teritoriul este vulnerabil la influenţa antropogenă. În acelaşi timp, schimbările climatice şi a regimului hidrologic al Nistrului pun în pericol o porţiune din terenurile agricole.

Teritoriul posedă un potenţial turistic înalt, posibil mai mare decât în unele teritorii mai pu-ţin transformate din regiune.

2.2 Obiectivele perspective de gestiune

Formarea regimului de protecţie a zonei Ramsar în corespundere cu zonarea acesteia, protecţia, menţinerea şi restabilirea complexelor naturale, a landşafturilor şi obiectelor natural-istorice.


Consolidarea administrării, folosirii şi restabilirii resurselor naturale, îndreptată spre conserva-rea diversităţii biologice şi peisajere în ansamblu cu dezvoltarea durabilă a economiei.

Conservarea habitatelor şi comunităţilor naturale tipice pentru regiunea Transnistriei de Jos, a diversităţii floristice, faunistice, cenotice şi genetice a acestora, în special a speciilor aflate pe cale de dispariţie la nivel mondial, european şi naţional.

Îmbunătăţirea regimului hidrologic al teritoriului din contul restabilirii şi reglementării co-nexiunii principalelor sisteme naturale (Nistrul) şi transformate (Nistrul Orb, Lunca Talmaza, teritoriile din meandrele Nistrului şi adiacente la Turunciuc).

Realizarea măsurilor pentru formarea unei bogăţii şi diversitate de specii maximale în com-plexele teritoriale naturale şi pe teritoriu în întregime, restabilirea şi dezvoltarea resurselor eco-sistemelor de stepă, a măsurilor speciale legate de grupurile vulnerabile şi obiective de animale şi plante, în special speciile rare şi atrăgătoare.

Formarea sistemelor de teritorii din terenurile ierboase naturale, seminaturale şi artificia-le reconstruite, inclusiv din contul extinderii suprafeţei, asigurând restabilirea biodiversităţii şi durabilităţii funcţionării ecosistemelor de stepă, mărirea productivităţii acestora în calitate de păşuni şi rezervaţii genetice.

Restabilirea comunităţilor silvice naturale şi formarea raportului dintre plantaţiile naturale şi artificiale, care să fie acceptabil din punct de vedere al biodiversităţii şi producţiei silvice, ţinând cont de schimbările climatice; lupta cu speciile agresive invazive, crearea şi/sau reconstrucţia zonelor de lizieră şi completarea cu specii silvice fructifere şi de pomuşoare.

Trecerea la o administrare durabilă a resurselor forestiere, în corespundere cu standardele eu-ropene internaţionale şi atingerea echilibrului dintre scopurile pe termen scurt, pe termen me-diu şi cele pe termen lung de gospodărire silvică, ţinând cont de sarcinile de protecţie a naturii şi eficienţa economică, folosirea progresivă a beneficiilor economice de la valorile nelemnoase a pădurilor.

Atenuarea consecinţelor schimbărilor climatice, defragmentarea ecosistemelor naturale şi îmbunătăţirea bazei agroecologice prin formarea pe teritoriul zonei a reţelei ecologice a Moldo-vei ca sector al reţelei ecologice paneuropene (în particular a coridorului biologic nistrean de importanţă internaţională), întru realizarea legislaţiei naţionale şi internaţionale.

Crearea unui teritoriu echilibrat din punct de vedere geosistemic, unde ponderea ecosisteme-lor naturale şi seminaturale, precum şi a ecosistemelor artificiale gestionate ca şi cele naturale, să crească de la aproximativ 30% până la 35-40% din teritoriu.

Promovarea dezvoltării justificate din punct de vedere economic şi ecologic a agriculturii şi folosinţei durabile a resurselor agrobiodiversităţii, contribuirea la conservarea solurilor şi, pe cât e posibil, la restabilirea covorului de sol, menţinerea sistemului de activităţi antierozionale.

Dezvoltarea turismului social şi comercial, stimularea cu ajutorul lui a dezvoltării ecologice pe teritoriul Zonei Ramsar şi în zona adiacentă.

Susţinerea informaţională a direcţiilor importante din punct de vedere ecologic şi social de dezvoltare a teritoriului, trecerea la folosirea durabilă a resurselor naturale pe el, inclusiv prin intermediul popularizării cunoştinţelor despre natură şi plaiul natal, dezvoltarea colaborării, în primul rând, cu parcul natural naţional „Nijnednestrovsk” (Ucraina).

Obiectivele strategice, ce au o deosebită importanţă pentru diversitatea biologică şi conser-varea valorilor acesteia în context internaţional:

Formarea reţelei ecologice locale şi a fragmentului coridorului ecologic de nivel interna-ţional al reţelei ecologice paneuropene, ce include ecosisteme silvice, ierboase şi palustre; crearea sistemului de fâşii forestiere şi a coridoarelor ecologice pentru conectarea sectoa-relor silvice într-o reţea unitară, îmbunătăţirea parametrilor agroecologici ai teritoriului, protecţiei solurilor şi a reţelei hidrologice locale.


Reconstrucţia ecologică a Nistrului Orb şi în Lunca Talmaza pentru reglarea regimului hidrologic.Crearea unui aspect atrăgător al teritoriului şi atragerea investiţiilor pentru dezvoltarea turismului şi a altor tipuri de activităţi legate de acesta pentru locuitori.Crearea şi dezvoltarea instrumentelor de colaborare între populaţia locală, autorităţile locale şi reprezentanţii businessului, susţinerea cooperării populaţiei în domeniile legate de folosinţa durabilă a resurselor naturale.Crearea parcului naţional „Nistrul de Jos” ca organ de realizare a acestor obiective, iar după aceasta a rezervaţiei biosferei, de preferinţă – transfrontalier.

2.3. Probleme de management

2.3.1. Starea actuală a administrării obiectelor naturale şi valorilor natural-istorice ale zonei

În prezent o protecţie şi administrare integrală a teritoriului lipsete. Pădurile de pe cumpăna apelor sunt protejate în rezervaţiile naturale „Copanca” (167 ha) şi „Leuntea” (30 ha). Lunca Tal-maza include o rezervaţie de resurse de soluri (200 ha); rezervaţiile naturale pe luncă – „Pădurea Olăneşti” (108 ha) şi „Mlaştina Togai” (50 ha) – sunt amplasate pe două meandre ale Nistrului. Rezervaţia peisajeră „Grădina Turcească” (224 ha) ocupă două meandre ale albiei vechi. Există trei monumente ale naturii nu prea mari (paleontologice) câte 2 ha fiecare. În conformitate cu Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, ariile naturale protejate funcţionează în conformitate cu regulamentele-cadru ale ariilor protejate, care sunt divizate în regulamente-ca-dru pentru ariile protejate corespunzătoare (de exemplu rezervaţii naturale sau monumente ale naturii, etc.). regulamentele concrete pentru fiecare arie protejată în baza regulamentelor cadru trebuie să fie instrumentele de gestionare pentru fiecare arie protejată după cum este prevăzut în legislaţia corespunzătoare. Din păcate, astfel de regulamente sau recomandări individuale lipsesc şi preponderent regulamentele-cadru nu sunt aplicate.

Pe malul stâng al Nistrului ariile naturale protejate ale zonelor umede sau silvice sunt prezen-tate doar de rezervaţia ihtiologică „Turunciuc”, deşi sunt argumente şi obiecte pentru a fi incluse în fondul rezervaţiilor protejate (de exemplu insula Diculi).

Un nivel anumit de protecţie este oferit teritoriilor forestiere care sunt gestionate de serviciile silvice în conformitate cu interesele aceloraşi întreprinderi silvice. Fâşia riverană de protecţie a apelor constituie în lăţime până la 100 m de la malul Nistrului sau de la linia meandrelor, dar poate fi limitată de către digul de stat anti-viitură. Aici se interzice: păşunatul, agricultura arabilă şi construcţiile, cu excepţia construcţiilor speciale şi trebuie aplicate amenajamente silvice spe-ciale. Preponderent autorităţile locale sunt responsabile pentru respectarea regimului în această fâşie împreună cu proprietarii terenurilor. Realizarea acestor responsabilităţi are loc doar parţial.

Practica arată că nimeni nu este răspunzător pentru starea a astfel de obiecte cum ar fi mo-numentele arheologice.

În prezent lipseşte un organ ce ar administra zona sau unităţile teritoriale mari (de exemplu malul drept sau malul stâng al Nistrului).

2.3.1.1. Resursele umane (cadrele)

În prezent statutul zonei nu presupune un stat de personal pentru această arie protejată. La persoanele ce realizează o gestiune de protecţie a naturii se atribuie personalul tehnic al ocoale-lor silvice Căuşeni, Talmaza şi Olăneşti, precum şi aparatul central al întreprinderii pentru sil-vicultură „Tighina”. Numărul total al personalul tehnic implicat în acest proces constituie 48 de


persoane (Tabel 4). Pe malul stâng sarcinile similare sunt realizate de către personalul ocoalelor silvice Slobozia şi Chiţcani ale gospodăriei silvice.

Tabel 4 Serviciul tehnic al întreprinderii pentru silvicultură „Tighina” ce realizează activităţi de pro-

tecţie a naturii

Personal Subdiviziunile

TotalAparatul între-prinderii

Ocolul silvic Căuşeni1

Ocolul silvic Olăneşti

Ocolul silvic Talmaza

Inginer 5 5

Şef al ocolului silvic 1 1 1 3

Şef adjunct al ocolului silvic 1 1 1 3

Maistrul silvic 1 3 3 7

Pădurar 1 14 15 30

Total 5 4 19 20 48

Personalul indicat (serviciul silvic) are sarcini şi responsabilităţi determinate (de către Codul silvic, Regulamentul serviciul silvic etc.) privind gestionarea fondului silvic şi acvatic. Serviciul silvic organizează şi realizează nemijlocit măsurile privind folosirea, restabilirea, paza şi protec-ţia pădurilor, precum şi administrarea gospodăriei cinegetice.

Principalele sarcini ale serviciului silvic sunt:a) prevenirea, depistarea şi suprimarea încălcării legislaţiei silvice şi cinegetice;b) organizarea şi efectuarea nemijlocită a pazei fondurilor forestier şi cinegetic;c) folosirea raţională a resurselor silvice şi cinegetice.

Factorii de decizie ai serviciului silvic au dreptul, în limitele competenţei lor:a) să exercite controlul departamental asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei

fondurilor forestier şi cinegetic din subordine;b) să constate contravenţii, să întocmească procese-verbale privind încălcarea legislaţiei

silvice şi cinegetice şi să le trimită spre examinare instanţei de competenţă;c) să intenteze acţiuni în justiţie pentru repararea prejudiciului cauzat fondurilor forestier

şi cinegetic;d) să reţină şi să ridice în vederea sechestrării produsele silvice şi cinegetice obţinute în mod

ilicit;e) în caz de existenţă de date suficiente privind încălcarea legislaţiei silvice sau a regulilor

şi termenelor de vânătoare să exercite controlul obiectelor şi al mijloacelor de trans-port şi să ridice în vederea confiscării, în modul stabilit, de la contravenient produsele silvice şi cinegetice, uneltele cu care s-a comis încălcarea şi actele aflate asupra lui;

f) să poarte şi să folosească arma de serviciu şi mijloacele speciale.Unor categorii de angajaţi ai serviciului silvic li se eliberează ciocane silvice pentru exercita-

rea funcţiilor de control, precum şi pentru marcarea arborilor destinaţi extragerii în conformi-tate cu legislaţia în vigoare. Ciocanele silvice au regimul mărcilor şi al sigiliilor. Tiparele acestora se înregistrează de autoritatea silvică centrală şi se legalizează notarial.

1 Este indicat doar personalul ce se referă la teritoriul zonei Ramsar


Conducerea generală a serviciului silvic este exercitată de către autoritatea silvică centrală (Agenţia Moldsilva), iar pe malul stâng al Nistrului – de către ministerul resurselor naturale şi controlului ecologic.

Controlul asupra respectării regimului se realizează de către subdiviziunile inspectoratului de stat al raioanelor Căuşeni şi Ştefan-Vodă.

2.3.1.2. Infrastructura şi echipamentul

În prezent la infrastructura de administrare a zonei pot fi atribuite doar construcţiile ocoa-lelor silvice subordonate întreprinderii pentru silvicultură „Tighina”. Majoritatea construcţiilor se află într-o stare satisfăcătoare şi constituie 23 de unităţi. Pe lângă acestea, în perspectivă, în regiunea zonei sunt prevăzute construcţia a încă 9 cordoane silvice. Numărul şi categoria con-strucţiilor existente amplasate în regiunea zonei sunt indicate în tabelul 5.

Tabel 5Numărul şi categoria construcţiilor existente ale întreprinderii pentru silvicultură „Tighina”

amplasate în regiunea zonei

Categoriile construcţiilor Subdiviziunile

TotalOcolul silvic Cău-şeni1 Ocolul silvic Olăneşti Ocolul silvic

TalmazaOficiul ocolului silvic 1 1 2

Cordon silvic 1 5 9 15

Secţia de prelucrare a lemnului 2 2

Alte tipuri de secţii 1 1 2

Clădiri locative 1 1

Alte construcţii 1 1

Total 1 7 15 23

2.3.2. Principalele pericole şi direcţii de administrare

2.3.2.1. Procesele şi pericolele actuale ce pot afecta ecosistemele naturale şi seminaturale

2.3.2.1.1. Procesele de pierdere a biodiversităţii ecosistemelor naturale

Ecosistemele silvice de luncăStarea actuală. În trecut lunca era acoperită de păduri, preponderent de dumbrăvi cu copaci

potriviţi pentru confecţionarea corăbiilor cu amestec de plop alb şi frasin. În prezent pădurile seculare deosebit de valoroase cu o regenerare bună semincieră şi sectoarele sălbatice greu de trecut ce au un aspect de pădure virgină s-au păstrat doar în fragmente. Chiar dacă gradul de

1 Sunt indicate doar construcţiile ce se referă la teritoriul zonei.


împădurire a teritoriului luncii este destul de mare, suprafaţa pădurilor naturale este redusă. Predomină pădurile derivate cu provenienţă din lăstari de plop alb (78%), ce se dezvoltă în condiţii modificate de umezire, se caracterizează printr-o productivitate destul de redusă. Ar-boreturile sunt slăbite, sărăcite, cu o structură afectată şi care sunt invadate de specia invazivă Acer negundo. Regenerarea semincieră a speciilor de bază este foarte redusă. Stejarul este pre-zent în exemplare unitare, ceea ce limitează rolul lui în regenerarea semincieră. O parte consi-derabilă este ocupată de pădurile derivate de frasin, formate pe locul de tăiere a arboreturilor fundamentale. Sunt prezente focare de uscare, care probabil sunt legate de regimul acvatic, dar parţial au un caracter natural, determinat de etapa succesiunii. Tăierile contribuie la slăbirea ecosistemelor silvice, reducerea capacităţii de stabilizare şi protecţie. Restabilirea prin interme-diul tăierilor de regenerare deseori nu corespunde condiţiilor concrete de creştere. În trecut se creau preponderent plantaţii de o singură specie, în special din frasin şi plop hibrid, stejar pedunculat, salcie albă şi chiar şi glădiţă şi aronic (anii 60-70). Deseori în componenţa lor este o prezenţă considerabilă de Acer negundo.pe sectorul de pe malul stâng al Nistrului printre cele mai tinere păduri predomină plantaţiile artificiale, de exemplu din plop hibrid şi canadian. Plantaţiile de o singură specie distrug landşaftul, reduc considerabil diversitatea biologică şi afectează stabilitatea masivului forestier în întregime. Plantaţiile sunt tăiate la vârsta de 30-35 de ani pentru pregătirea lemnului în scopuri industriale şi sunt restabilite în aceleaşi scopuri. Sunt deficitare locurile favorabile pentru vieţuirea speciilor rare de animale, în special adăposturile pentru lilieci. Deficitul se intensifică în urma tăierilor copacilor cu crengi uscate şi scorburoşi, extragerii copacilor căzuţi. Deseori etajul de subarboret lipseşte, sunt puţine liziere de calitate satisfăcătoare, ceea ce limitează numărul copitatelor şi altor animale. Este practicat păşunatul, deseori excesiv de animale în păduri.

Procesele apărute în urma unei politici silvice neadecvate de durată în trecut şi deficitul acesteia în prezent:

– înlocuirea arboreturilor fundamentale cu cele derivate, în rezultatul indicării inadecvate a măsurilor silvice şi slăbirea ulterioară a arboreturilor în urma unei înmulţiri prepon-derent vegetative:

– reducerea critică a producţiei seminciere de calitate înaltă din cauza dispariţiei arborilor de provenienţă semincieră şi regenerarea plantaţiilor cu material de calitate genetică re-dusă;

– înrăutăţirea stării sanitare datorită pătrunderii şi înmulţirii active a arţarului american în arboreturile pădurilor naturale;

– înmulţirea de mai departe a speciilor buruienoase, înlocuirea speciilor multianuale şi re-ducerea productivităţii covorului ierbos din pădure, reducerea resurselor furajere pentru copitatele sălbatice;

– reducerea critică a ponderii arborilor bătrâni scorburoşi şi a altor arbori folosiţi în calitate de adăposturi de lilieci, mamifere răpitoare şi păsări carnivore;

– reducerea componenţii de specii şi numărului populaţiilor de chiroptere şi a altor mami-fere protejate în regiune şi în lume, în special în cadrul tăierilor în timpul iernii;

– reducerea funcţiilor pădurilor de protecţie a apelor şi naturii.

Ecosistemele silvice de pe teraseStarea actuală. Predomină arboreturile de provenienţă din lăstari sau mixtă, slăbite în re-

zultatul tăierilor multiple, cu modificarea compoziţiei de specii şi structurii. Regenerarea prin lăstari a speciilor edificatoare constituie 67%, inclusiv stejarul pedunculat – 54%, stejarul pufos – 99,4%. Cauza este în aplicarea necorespunzătoare a măsurilor de gospodărire silvică (tăierile de îngrijire, tăierile de regenerare, tăierile de înnoire, contribuirea la regenerarea naturală etc.)


şi productivitatea semincieră redusă a arboreturilor slăbite de stejar. Structura pădurii este dis-trusă: deseori este slab pronunţată structura verticală, lipseşte sau este rărit subarboretul, dar sunt sectoare cu o dezvoltare excesivă a arbuştilor, este redus rolul etajului ierbos. Ecosistemele de silvostepă naturală considerabil sunt înlocuite: introducenţii (salcâm alb, pin negru, nuc, mai rar glădiţă etc.) predomină în 40% din plantaţii. Fragmentele de păduri naturale deseori sunt înconjurate de aceste plantaţii, uneori conţin mulţi arbori de introducenţi (în primul rând ar-ţarul american spontan pătruns şi mai rar ailantul). O astfel de împădurire duce la modificarea regimului de iluminare în gârneţe şi în consecinţă se reduce numărul populaţiilor sau dispar speciile tipice de stepă. În rezultatul practicii de gospodărire silvică, salcâmul începe să se mani-feste la fel ca o specie agresivă invazivă. Suprafaţa poienilor de stepă din gârneţe este redusă din cauza împăduririi în masă ce a avut loc în anii 60-70 ai secolului trecut. Se practică o păşunare nereglementată a vitelor, preponderent pe poieni şi liziere, tot acolo are loc cositul nesistematic, iată de ce compoziţia floristică este modificată, iar covorul ierbos este degradat şi îmburuienit.

Procesele determinate de politica silvică inadecvată de durată şi nerespectarea legislaţiei:- intensificarea degradării gârneţelor şi pădurilor de stejar pufos şi pedunculat, uscarea

stejarului şi frasinului, în unele plantaţii artificiale a salcâmului alb;- slăbirea şi excluderea regenerării naturale a pădurii (autosemănat) în rezultatul afectării

răsăririi şi dezvoltării copacilor tineri în urma păşunatului intensiv, compactării solului, dezvoltării pe sectoarele luminoase a ierburilor buruienoase cu brazde dense;

- expansiunea în covorului ierbos de pădure a speciilor anuale buruienoase şi semi-buru-ienoase şi înlocuirea de către acestea a speciilor multianuale ce formează ecosistemele de stepă, degradarea lizierelor şi poienilor;

- dispariţia stepelor de luncă devenite rare, a multor specii mediteraneene rare, reducerea ulterioară a numărului negării Stipa dasyphylla (Lindem.) Trautv., a speciilor de primă-vară devreme şi rare de plante, cum ar fi Crocus reticulates Stev. ex Adams, Hyacinthella leucophaea (C.Koch) Schur, Ornithogalum refractum Schlecht., Pulsatilla ucrainica (Ugr.) Wissjul. etc.;

- distrugerea habitatelor valoroase ale speciilor rare de şerpi şi insecte în complexele na-turale “Cioburciu de Munte” şi în special “Copanca-Leuntea”, pericolul de dispariţie a micropopulaţiei de Elaphe quatuorlineata şi afectarea populaţiei acestui şarpe în ţară;

- reducerea resurselor furajere pentru copitatele sălbatice, răspândirea bolilor şi transmite-rea paraziţilor de la animalele domestice la cele sălbatice;

Ecosistemele de stepăStarea actuală. Terenurile de stepă preponderent ocupă versanţii abrupţi afectaţi nepotriviţi

pentru fi araţi, adică pantele abrupte, uşor distructibile, cu râpe, deseori afectate de alunecări de teren. Ele sunt modificate puternic de păşunat. Cauzele înrăutăţirii covorului ierbos sunt: păşu-natul excesiv (normele capacităţii păşunilor nu se respectă), nerespectarea termenilor de păşu-nare şi lipsa sistemului acestora, folosirea păşunilor concomitent de diferite tipuri de vite, lipsa îngrijirii păşunilor şi a perioadelor de odihnă pentru restabilirea covorului ierbos. Păşunile de stepă în a doua jumătate a verii sau mai devreme simt un deficit mare de umiditate şi se usucă, se intensifică acut deficitul de furaje. Sectoarele cu resturi de stepe primare, cu o pondere redusă a participării negării şi amestecului de ierburi ce o însoţeşte, s-au păstrat preponderent pe poieni-le şi lizierele gârneţelor şi a dumbrăvilor uscate. Ele sunt prezentate preponderent de comunităţi derivate, în care predomină bărboasa (Botriochloa ischaemum) şi păiuşul (Festuсa valesiaca), iar pe porţiunile de la baza versanţilor care sunt mai umede – firuţa (Poa angustifolia) şi pirul (Elytrigia repens). Unele specii de plante şi animale sunt limitate în răspândire, populaţiile sunt


nenumeroase. Există un deficit de locuri favorabile pentru habitarea reptilelor şi amfibienilor şi potrivite pentru păsările ce cuibăresc pe sol printre ierburi. Reducerea bogăţiei faunei deseori este legată de deficitul de ecosisteme semi-aride de tranzit de calitate satisfăcătoare. Acest deficit este intensificat de pregătirile dezordonate de fâneţe, păşunatul animalelor şi tăierile structurilor de lizieră ale pădurilor pe sectoarele limitrofe stepei.

Procesele ce pun în pericol diversitatea biologică şi agricultura, înlăturarea cărora concomi-tent este legată cu dezvoltarea economică locală şi activitatea privind protecţia naturii:

- reducerea în covorul ierbos, până la dispariţie, a ponderii negării penate, amestecului de ierburi şi leguminoaselor (principalii fixatori ai azotului atmosferic), ceea ce duce la păstrarea în covorul ierbos aproape doar a gramineelor şi a speciilor buruienoase;

- reducerea productivităţii comunităţilor din contul trecerii dominării la formele mai pu-ţin productive ce se maturizează mai devreme;

- simplificarea de mai departe a structurii comunităţilor, reducerea numărului şi pierderea speciilor rare de plante, trecerea unui şir de specii obişnuite la categoria celor rare, dez-voltarea în masă a buruienilor, a speciilor cu tulpini dure şi care nu se folosesc de animale;

- reducerea stabilităţii păşunilor, capacităţii de restabilire a fertilităţii solului, rărirea covo-rului până la dispariţia totală a productivităţii biologice, reducerea funcţiei antieroziona-le şi intensificarea eroziunii;

- reducerea habitatelor, înrăutăţirea calităţii acestora din cauza supracompactării solului de către animale şi mâncarea de către acestea a plantelor aproape până la baza porţiunii aeriene, reducerea numărului şi diversităţii herpetofaunei, nevertebratelor şi păsărilor în urma acestui fapt, precum şi distrugerea de către animale şi a câinilor ce însoţesc cirezile şi turmele.

- pierirea păsărilor şi a ouălor în rezultatul cositului nesistematic în perioada de cuibărire (mai-iunie) şi distrugerea şerpilor în timpul pregătirii fânului;

- dezvoltarea pe terenurile abandonate a arbuştilor şi buruienilor, ce nu permit vieţuirea speciilor de păsări, ce cuibăresc şi ce colectează alimentarea de pe sol;

- reducerea numărului, răspândirii şi dispariţia probabilă în viitor a speciilor vulnerabile Convolvulus lineatus L., Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Stipa dasyphylla (Lin-dem.) Trautv. S. pennata L. S. pulcherrima C. Koch, S. tirsa Stev., S. ucrainica P. Smirn. etc.

Ecosistemele de luncăStarea actuală. Cu excepţia unor puţine locuri, luncile s-au păstrat în fragmente mici împrej-

muite de păduri şi plantaţii, precum şi de-a lungul canalelor de irigare şi valurilor anti-viitură. În trecut în luncă erau răspândite diverse variante de comunităţi de luncă veritabilă şi înmlăştinită, ce formau fertilitatea solului. Ele s-au păstrat pe i. Diculi, iar în alte locuri luncile sunt prezentate de comunităţi derivate, floristic sărăcite de graminee şi rogoz. Peste tot sunt răspândite doar va-riantele antropogene de comunităţile Elytrigieta repentisi. Din punct de vedere teritorial predo-mină luncile umede cu ierburi înalte; luncile jilave şi înmlăştinite sunt prezentate în fragmente mici în depresiuni. Cauzele: excluderea celei mai mari porţiuni a luncii Nistrului din regimul de inundări, cositul incorect, păşunatul excesiv şi păşunatul în condiţii umede, bătătorirea luncilor folosite pentru mersul animalelor în apropiere de digul de stat şi canalele de irigare.

Procesele ce pun în pericol diversitatea biologică şi agricultura, legate de modificarea regi-mului de inundare şi nivelul apelor subterane, dar cel mai mult – de activitatea agricolă:

- simplificarea de mai departe a structurii comunităţilor şi reducerea în covorul ierbos, până la dispariţie, a ponderii leguminoaselor (principalii fixatori ai azotului atmosferic) şi reducerea legată cu acest fapt a diversităţii florei şi nevertebratelor;


- dezvoltarea în masă a buruienelor, speciilor necomestibile şi cu tulpini aspre, reducerea vitalităţii principalelor specii, a productivităţii şi valorii nutritive a covorului ierbos;

- reducerea stabilităţii covorului ierbos şi capacităţii acestuia la auto-restabilire, extinderea sectoarelor cu vegetaţie bătătorită şi transformarea luncilor în mlaştini înnămolite;

- distrugerea echilibrului acvatic şi degradarea structurii orizonturilor superioare ale solu-lui: înmlăştinirea sau uscarea solului, supracompactarea, formarea moviliţelor şi degra-darea covorului ierbos în urma aratului pe sol umed;

- reducerea bazei furajere a faunei folositoare;- reducerea numărului nevertebratelor, în special al aeroplanctonului şi micşorarea numă-

rului de chiroptere în legătură cu reducerea resurselor de alimentare;- înrăutăţirea calităţii habitatelor, reducerea locurilor de cuibărire, de adăposturi şi de ali-

mentare pentru păsări, a numărului de amfibieni şi reptile;- reducerea numărului şi diversităţii păsărilor în timpul cositului în perioada cuibăririi

(mai-iunie), din cauza deranjului exagerat, distrugerea ouălor de către om, animale, câini şi pisici sălbătăcite, distrugerea şerpilor în timpul pregătirii fânului;

- transmiterea paraziţilor şi îmbolnăvirilor de la animalele domestice la cele sălbatice.

Lumea animală a zonei RamsarStarea actuală. Condiţiile de existenţă a lumii animale a Nistrului de Jos sunt atât de dinami-

ce, încât creează pericole pentru bogăţia ei, chiar dacă apar noi habitate din contul abandonării terenurilor inundabile şi înmlăştinite. În acelaşi timp, unele impacturi serioase (tăierile ilegale, tăierile sanitare puţin argumentate, politica creată în ţară de formare a plantaţiilor pe baza in-troducenţilor, inclusiv în locurile unde nu se poate de făcut aceasta, exploatare nesistematică a păşunilor şi fâneţelor, arderea resturilor vegetale de pe câmpuri) au un caracter distrugător siste-matic. Are loc şi braconajul (de exemplu cu folosirea laţurilor) şi folosirea incorectă a resurselor cinegetice, nihilismul legislativ al vânătorilor privilegiaţi.

Pericolele legate de teritoriul zonei în întregime, inclusiv în rezultatul activităţii nelegale permanente în fâşiile riverane de protecţie a apelor:

- reducerea resurselor viabile pentru multe specii în urma degradării habitatelor şi reduce-rea productivităţii ecosistemelor;

- înmulţirea ineficientă a resurselor cinegetice, apariţia formelor hibride ale pisicii sălbati-ce şi domestice, a porcilor domestici şi sălbatici;

- deranjul animalelor sălbatice în perioada înmulţirii în majoritatea masivelor silvice, ce duce la reducerea numărului de animale;

- înrăutăţirea stării populaţiei de chiroptere şi a altor mamifere, păsări şi reptile vulnerabi-le;

- reducerea diversităţii lumii animale şi vegetale a luncii în general, în legătură cu dispariţia multor specii rare;

- un pericol potenţial este capturarea ilegală a unor reprezentanţi ai lumii animale (de exemplu vidra şi unele lipitori), ce afectează înmulţirea naturală a acestora.

Resursele cinegeticeCondiţie. Cultura insuficientă a administrării, evaluarea inadecvată a numărului unor re-

prezentanţi ai faunei şi evaluarea incorectă a folosinţei probabile a resurselor sunt caracteristice obişnuite ale gospodăriei cinegetice. Legislaţia cinegetică imperfectă, interesele ignorante ale deţinătorilor de terenuri private şi specificul de gospodărire cinegetică în ariile protejate de stat. Amenajamentele cinegetice pe teritoriul zonei nu au fost efectuate.


Pericolele legate de nivelul de reglementare a vânătoarei în ţară, înlăturarea cărora este lega-tă cu dezvoltarea ariilor protejate cu regimuri reale de protecţie pe baza planurilor de folosinţă:

- distrugerea reprezentanţilor faunei cinegetice, lipsa creşterii sau creşterea insuficientă a resurselor cinegetice;

- lipsa sau nivelul inadecvat al rentabilităţii vânătoarei de elită;- conflictul dintre interesele populaţiei locale şi vânători, în primul rând cei veniţi.

2.3.2.1.2. Factorii naturali prognozaţi şi procesele începute legate cu ei

Fragmentarea complexelor şi ecosistemelor naturaleFactorul peisajer. Ecosistemele naturale forestiere şi ierboase în mare parte sunt izolate şi

prezentate de teritorii cu suprafeţe de la câteva hectare până la puţin mai mult de o mie de hecta-re. Ele sunt înconjurate de terenuri arabile extinse şi plantaţii artificiale, deseori sunt îndepărtate unul de altul. Presiunea antropogenă mare într-o măsură considerabilă a contribuit la distruge-rea şi degradarea ecotonilor (ce posedă caracteristici deosebite de sectoare marginale ale ecosis-temelor) şi vegetaţiei de stepă, răspândirea comunităţilor sinantropice. Este slab şi sistemul de fâşii forestiere, inclusiv cele riverane de protecţie a apelor, în special în treimea sudică de colină a zonei. Toate acestea considerabil reduc schimbul genetic între populaţiile nenumeroase izola-te, în special a animalelor mari şi puţin mobile, plantelor şi animalelor rare, de exemplu şerpii, legate de habitatele de stepă. Aceasta se referă şi la multe alte specii, la care succesul răspândirii şi valorificării teritoriilor noi au un caracter probabil şi/sau legat de pieirea şi instalarea locală a populaţiilor. Fragmentarea preîntâmpină restabilirea ecosistemelor de stepă şi luncă, unde se reduce şi chiar se stopează păşunatul şi folosirea arabilă.

Procesele ce ameninţă în urma fragmentării populaţiilor şi comunităţilor, au un caracter statistic, reflectat într-o degradare treptată, neexactitate a timpului şi caracterului în formă de avalanşă de apariţie a consecinţelor:

- dificultatea critică pentru unele specii de migrare şi schimb genetic, încrucişarea apro-piată înrudită (inbriding) şi degradarea genetică chiar până la pieirea speciilor rare (de exemplu şarpele cu patru dungi, şarpele cu abdomen galben, şarpele lui Esculap, jderul de pădure, plante rare ce cresc în grupuri mici);

- dispariţia speciilor nenumeroase în urma probabilităţii reduse de încrucişare (insecte rare cum ar fi Sago pedo şi plante foarte rare);

- reducerea diversităţii biologice şi potenţialului de autoreglare şi stabilităţii ecosistemelor forestiere;

- reducerea rolului plantaţiilor silvice în protecţia solului, entomofagilor şi polenizatorilor, de atenuare a extremelor meteo şi a microclimei câmpurilor şi livezilor.

Încălzirea globală şi regională a climeiFactorul climatic. În condiţiile încălzirii globale şi intensificării aridităţii teritoriului Mol-

dovei (reducerea sumei anuale de precipitaţii şi/sau distribuirea inegală pe parcursul anului, precum şi creşterea temperaturii anului), în anii apropiaţi se poate aştepta venirea perioadei secetoase în perioada a doua jumătate a verii-toamna. Se vor intensifica secetele, în special at-mosferice, se presupune intensificarea şi îndesirea fenomenelor meteorologice extreme, inclusiv a averselor, reducerea asigurării cu umiditate a teritoriului şi reducerea nivelului apelor sub-terane. Încălzirea climei duce la micşorarea debitului sumar al Nistrului, va modifica regimul viiturilor şi pericolele legate de acesta – se va intensifica evaporarea şi înrăutăţirea regimului de umiditate. Se va mări variaţia hotarelor bazinelor acvatice, se va reduce termenul de funcţionare


a biotopurilor acvatice temporare în luncă, se pot reduce numărul acestora. Reducerea debitului sumar al fluviului şi aridizarea progresivă pot înrăutăţi subit situaţia ecologică pe teritoriul zonei în întregime, să grăbească degradarea ecosistemelor zonelor umede vulnerabile şi a pădurilor de luncă, să ducă la reducerea/dispariţia speciilor de plante şi animale ale ecosistemelor de co-lină sensibile la insuficienţa de umiditate. Toate acestea vor reduce productivitatea vegetaţiei şi bazinelor acvatice, bogăţia de furaje pentru animale, spaţiul lor vital. În acelaşi timp, ultimii ani au demonstrat viituri extremale mai dese, ce în trecut aveau loc o dată la mai mult de 10 ani. Consecinţele negative se vor intensifica şi prin faptul că normele şi regulile regimului forestier actual nu sunt adaptate la modificările natural-climatice ce au loc, precum şi din cauza deficitu-lui cadrului legal pentru ecosistemele ierboase de folosinţă comună.

Procesele ce pot afecta ecosistemele de stepă şi resursele acestora, legate de intensificarea procesului complex de deşertificare:

- modificarea condiţiilor de vegetaţie – intensificarea aridităţii, posibil critică pentru năga-ră-păiuş-amestec de ierburi;

- modificarea treptată a vegetaţiei care devine mai adaptabilă la deficitul de umiditate, re-ducerea populaţiilor plantelor rare şi a habitatelor speciilor cu parametri înguşti ai condi-ţiilor naturale potrivite din cauza posibilii distrugeri a habitatelor, datorită fenomenelor meteorologice extremale;

- reducerea şi dispariţia sectoarelor de luncă la hotarele cu sectoarele de stepă în luncile mici, înrăutăţirea condiţiilor de vegetaţie în biotopurile de stepă;

- reducerea productivităţii terenurilor furajere naturale ce depinde de umiditatea atmosfe-rică şi intensificarea pericolului de deficit al furajelor în perioada secetoasă a anului;

- reducerea funcţiei de protecţie a naturii şi anti-erozionale a covorului ierbos cu reducerea suprafeţei şi numărului de sectoare cu vegetaţie de stepă în urma spălării de către averse a terenurilor cu pericol de eroziune chiar şi până la pierderea totală a solului pe unele sectoare.

- apariţia pericolului de aprindere întâmplătoare a vegetaţiei uscate şi a incendiilor (inclu-siv în urma activităţii omului).

Procesele ce afectează ecosistemele de silvostepă, legate cu înrăutăţirea condiţiilor de vegeta-ţie în urma schimbării regimului de temperatură şi a celui hidrologic, modificarea caracterului şi perioadei de cădere a precipitaţiilor, înteţirea probabilă a degradării covorului ierbos:

- reducerea considerabilă a productivităţii biologice şi a stabilităţii plantaţiilor silvice (şi a stării unui şir de specii), în special cu regenerare din lăstari (stejar, frasin, etc.) sau cu predominarea introducenţilor (salcâm alb, posibil glădiţa etc.);

- intensificarea înlocuirii speciilor autohtone de către introducenţii agresivi cu amplitudi-ne ecologică largă, tolerante la aridizare, cum ar fi ailantul, arţarul american;

- mulţi copaci căzuţi în urma furtunilor şi vânturilor din cauza fenomenelor meteorologice extreme (furtuni de praf, viscole, uragane, îngheţuri), incendii;

- reducerea biodiversităţii şi simplificarea comunităţilor din cauza micşorării numărului de specii mezofile şi hidrofile de arbori- arbuşti şi ierburi;

- apariţia posibilă a speciilor agresive şi buruienoase, necaracteristice anterior acestui teri-toriu.

Procesele ce afectează ecosistemele de pădure (inundabilă) şi de luncă, legate cu modificarea regimului hidrologic - inundări cu o prezenţă a apei de mai lungă durată, decât sunt capabile să suporte comunităţile de vegetaţie. Are loc intensificarea oscilaţiilor nivelului apelor subterane şi deplasarea hotarelor aşezării lor, modificarea caracterului căderii precipitaţiilor, intensifica-rea activităţilor erozionale-acumulative a viiturilor de averse. Atenuarea consecinţelor acestor


activităţi nu poate avea loc fără reglarea regimului de alimentare cu apă, ce l-ar apropia spre unul natural. Pericole:

- modificare aspectului peisajer al masivelor silvice;- intensificarea impactului stresant al fenomenelor meteorologici extreme (uragane, în-

gheţuri, etc.) asupra ecosistemelor, ce poate duce la căderea în masă copacilor în urma furtunilor şi vânturilor;

- intensificarea înnămolirii şi uscării unei părţi din ecosistemele bazinelor de luncă, afec-tarea vegetaţiei şi animalelor acvatice şi palustre;

- uscarea stejarului, frasinului şi plopului hibrid în plantaţiile silvice, ce nu corespund na-turii ecologice a habitatelor acestora;

- slăbirea de mai departe a stabilităţii comunităţilor silvice, în primul rând acelor de pro-venienţă din lăstari, ce se dezvoltă în condiţii de vegetaţie a pădurilor necorespunzătoare, uscarea pădurilor de frasin pe sectoarele joase ale luncii inundate pe termen lung, înrău-tăţirea stării pădurilor mature şi în special al celor seculare de plop;

- intensificarea înlocuirii speciilor autohtone de către arţarul american agresiv – introdu-cent cu o amplitudine ecologică largă, tolerant la aridizare;

- oscilarea condiţiilor de vegetaţie a luncilor de diferit nivel, ce duce la înrăutăţirea condiţiilor pentru lunci inundate pe termen scurt şi cele pe termen lung, la schimbul rapid al comuni-tăţilor în serie şi îmbunătăţirea condiţiilor pentru speciile pionere şi buruienoase rezistente;

- intensificarea procesului de salinizare a solurilor de luncă inundabilă şi extinderea supra-feţelor comunităţilor halofice;

- reducerea potenţialului solurilor, înrăutăţirea condiţiilor pentru biota solului, precum şi pen-tru saprofagi, ce se alimentează cu lemn mort, dispariţia posibilă a unor specii vulnerabile;

- degradarea ecotopurilor, extinderea suprafeţelor comunităţilor pionere pe depunerile aluviale noi, inclusiv pe luncile înnămolite;

- înrăutăţirea situaţiei epidemiologice din cauza apariţiei condiţiilor favorabile pentru mi-croorganismele patogene, creşterea posibilităţii de epizootie, inclusiv a celor deosebit de periculoase (de exemplu turbarea);

- reducerea atractivităţii regiunii din punct de vedere al dezvoltării turismului;- reducerea funcţiilor de protecţie a naturii şi estetice a pădurilor şi calităţilor de protecţie

a fâşiilor riverane de protecţie a apelor;

Procesele ce afectează animalele ecosistemelor silvice, ierboase şi acvatice, legate de reducerea productivităţii şi modificarea ritmurilor de dezvoltare a vegetaţiei sau a regimului bazinelor interne:

- schimbarea termenelor fenologice de dezvoltare a plantelor (în principal înflorirea şi fructificarea) sub influenţa încălzirii este capabilă să conducă la afectarea parametrilor spaţial-temporari ai nişelor ecologice ale nevertebratelor;

- simplificarea compoziţiei şi structurii vegetaţiei se va reflecta asupra bogăţiei de specii şi diversităţii nevertebratelor, iar reducerea numărului de insecte în etajul ierbos va deter-mina reducerea numărului, de exemplu, a reptilelor, inclusiv a şerpilor rari;

- fenomenele extreme pot duce (în special în perioada de iarnă) la un deficit local de furaje vegetale pentru păsări, la reducerea numărului şi diversităţii lor;

- activizarea dăunătorilor şi agenţilor patogeni în cazul încălzirii în timpul iernii cu creşte-rea numărului de zile fără îngheţuri şi o îngheţare mai slabă a solului;

- reducerea de mai departe a numărului copitatelor, reducerea numărului de animale de pradă, în special a bursucul şi altor mustelide, reducerea compoziţiei de specii a chi-ropterelor în legătură cu reducerea diversităţii şi abundenţei bazei furajere, în special în pădurile inundabile;


- creşterea vulnerabilităţii liliecilor în timpul tăierilor copacilor, din cauza prădătorilor şi paraziţilor datorită creşterii coloniilor şi intensificarea factorilor de deranj, în legătură cu deficitul adăposturilor potrivite;

- reducerea bazei furajere pentru animalele de păşunat;- sărăcirea componenţei existente a speciilor ce cuibăresc (în special din contul speciilor rare

Ciconia nigra, Crex crex, Egretta alba, Phalacrocorax pygmeus, Himantopus himantopus, Falco subbuteo, Falco vespertinus, Crex crex, Ciconia nigra, culici etc.) pînă la nivelul de bază;

- reducerea numărului populaţiilor grupurilor şi speciilor compoziţiei de bază, ce folosesc resurse bogate şi stabile - Fulica atra, Gallinula chloropus, Podiceps cristatus, majorita-tea stârcilor, Buteo buteo, Milvus migrans, Fringilla coelebs, porumbeii, turturelele, unele ciori, pescăruşi, paseriforme mici;

- sărăcirea populaţiei de păsări, reprezentată de păsările de pe teritoriile limitrofe ce se alimentează aici, cele migratoare, vizitatori periodici sau rari;

- reducerea resurselor biologice, supraîncălzirea apei, uscarea bazinelor inundabile şi redu-cerea respectivă a numărului până la dispariţia multor specii de hidrobionţi, deoarece unele grupuri de animale nevertebrate (unii amfibionţi, oligoghete, lipitoare şi moluşte), depun cocoane, ouăle sau icrele în zona riverană sau chiar mai sus de marginea apei;

- reducerea conţinutului de oxigen şi poluarea biogenă a bazinelor acvatice din contul în-mulţirii în masă a algelor cu „înflorirea” ulterioară a apei, nu rareori însoţită de sufocarea peştilor şi altor animale acvatice;

- dispariţia unui şir de specii de peşte în complexele naturale şi pierderea importanţei po-tenţiale a „Luncii Talmaza” pentru depunerea icrelor speciilor fitofile ale Nistrului;

- simplificarea structurii comunităţilor hidrobionţilor şi reducerea diversităţii de specii a acestora, a numărului populaţiilor multor specii până la reducerea celor rare.

2.3.2.1.3. Problemele obiectelor deosebit de valoroase şi resurselor legate de acestea.

Albia veche a Nistrului (Nistrul Orb)Condiţii. Albia veche reprezintă cel mai mare bazin acvatic natural din ţară, care conţine

rezerve piscicole bogate şi este utilizat pentru irigare. Este un habitat al multor păsări, al unor specii rare de plante, insecte, peşti, mamifere şi păsări. La momentul actual este foarte înnămolit, în partea de nord pe o lungime considerabilă canalul este îngustat până la 10 m, iar apoi practic se egalează cu pământul. Totuşi, pe cea mai mare parte a teritoriului, lăţimea albiei ajunge la 80 m, iar cea mai lată parte atinge circa 120 m. Pe alocuri albia este întreruptă de diguri artificiale; pe teritoriile unde acestea au fost nu o dată reconstruite s-au format bancuri întinse de nisip; pe alocuri între satele Leuntea şi Copanca albia este plină cu pământ, în urma alunecărilor de teren. La moment este prezent un alt proces de alunecare. Regimul fâşiei riverane de protecţie a apelor (lăţimea 20 m) nu se respectă în mare parte pe întreaga distanţă. De aceea capacitatea albiei s-a micşorat considerabil. Datorită faptului că apa nu mai circulă, iar adâncimea albiei s-a micşo-rat, acest ecosistem viu, dar foarte vulnerabil, s-a transformat într-un şir de bazine acvatice cu condiţii de putrefacţie. Suprafaţa de acumulare a apei este de numai 113 km2, nu are afluenţi permanenţi şi puternici, la fel nu sunt nici curenţi subterani. Mărirea suprafeţei oglinzii apei are loc numai în perioadele ploioase şi atunci când nivelul apei fluviului Nistru este ridicat. Apele de viitură nimeresc câteodată în albia veche datorită unui canal nu prea mare săpat de către locuitorii s. Talmaza, dar acest lucru permite intrarea apelor doar în timpul inundaţiilor mari.

Nistrul Orb avea o importanţă mare pentru irigarea culturilor agricole în lunca întinsă şi pentru dezvoltarea unei economii rurale foarte profitabile. În prezent suprafaţa terenurilor cu culturi irigabile s-a micşorat de câteva ori, deoarece posibilităţile de alimentare electrică cu apă


din albia de bază a Nistrului sunt limitate de condiţiile de piaţă şi de cele ale utilizatorilor de apă; uneori Guvernul finanţa alimentări sporadice cu apă din Nistru, însă irigarea din Nistrul Orb reprezintă o practică obişnuită.

Calitatea solurilor, care pot fi irigate din Nistrul Orb necesită o atenţie deosebită. Conform ultimelor evaluări6, solurile aluviale răspândite în zonă, conţin puţin humus (1,4-1,5%) şi nu sunt bogate în substanţe nutritive, totodată au un conţinut mare de nămol – până la 70-80%. Deşi nu se relevă carbonaţi vizibili, conţinutul de săruri solubile în aceste soluri este înalt (mai mult de 1%), izvorul de salinizare a lor sunt apele subterane mineralizate de la adâncimea de 1-1,5m.

Cu toate acestea în stratul superior conţinutul de humus atinge câteodată şi 5%. Drenajul şi prelucrarea consecventă a acestor soluri duce la schimbări importante structurale şi de umidi-tate, la descompunerea accelerată a resturilor vegetale, mărirea activităţii microflorei aerobe şi, în rezultat, creşte fertilitatea solului. În pofida conţinutului mare de săruri, lucru care ar putea fi legat de problemele de drenaj, fapt ce condiţionează stagnarea apelor şi mărirea cantităţii de sare în urma evaporării, totuşi majoritatea probelor de sol sunt evaluate drept soluri cu risc mic de salinizare. Riscul de sodificare a solurilor la fel este nu prea mare. În rezultat aceste soluri nu sunt considerate salinizate.

Evaporarea anuală a apei de pe suprafaţa solului măreşte rapid conţinutul de săruri. Solurile suferă de compactare, fapt ce condiţionează redistribuirea umidităţii, pierderi în structura so-lului, care seamănă mai mult cu nămol, cu crăpături atunci când se usucă. Acest efect ar putea fi legat de problemele de drenaj şi de folosirea apelor din Nistrul Orb înnămolit pentru cea mai mare parte a luncii învecinate şi din canalele de drenaj. Calitatea joasă a apei a dus la schimbarea proprietăţilor solului, adică la un dezechilibru dintre sodiu şi calciu. Schimbările climatice mă-resc riscul de salinizare, în special pe teritoriile din partea de jos a luncii, aflate în proprietatea s. Cioburciu, acolo unde sunt mai răspândite sectoare supraumezite.

Venirea apei de viitură din fluviu (precum s-a întâmplat în 2010) favorizează diluarea şi îm-bunătăţirea calităţii apei în albia veche. Restabilirea legăturii permanente cu fluviul ar rezolva, în mare măsură, problemele Nistrului Orb, mai ales în cazul măririi capacităţii de acumulare – curăţarea, prin îndepărtarea nămolurilor acumulate împreună cu alte impurităţi. Acest lucru ar îmbunătăţi cardinal posibilităţile de irigare, de restabilire a rezervelor piscicole şi a biodiver-sităţii, de retenţie a apelor subterane şi a rezervelor de apă potabilă în fântânile satelor învecinate (deoarece lipsesc curenţi subterani importanţi).

Nistrul Orb poate primi stabil apă din fluviu prin scurgere liberă, deoarece nivelul suprafeţei solului pe tot teritoriul învecinat este aproape de nivelul albiei cursului principal al fluviului. Din punct de vedere geologic albia Nistrului Orb este stabilă şi procesul de evoluţie a meandrelor este inactiv. Unicul proces care are loc este sedimentarea materiei lutoase şi limitarea progresivă a scurgerii Nistrului Orb. Acumularea apelor în albia veche va favoriza funcţionarea bună a bazinelor cu apă săpate, utilizate în trecut de populaţia din regiunea Nistrului de Jos, care deja au apărut iarăşi în unele locuri (Purcari). Nistrul Orb se învecinează cu rămăşiţele meandrelor vechi, unul dintre care (iazul Laptura) poate fi unit din nou.

Pericole în cazul menţinerii situaţiei existente:- înnămolirea şi fragmentarea în continuare a albiei, scăderea potenţialului de acumulare, într-

atât încât chiar şi şuvoaiele apelor de viitură n-ar putea îmbunătăţi situaţia;- dezvoltarea procesului de putrefacţie pe toate sectoarele acestuia şi înmlăştinirea albiei rămase;- imposibilitatea de irigare din albia veche, chiar şi după intrarea apelor de viitură;

6 Environmental and Social Impact Assessment of Central Irrigation System Projects in the Nistru River Basin in Moldova, Proposed for MCC Funding. MWH AMERICAS, Inc. 2010


- salinizarea spontană a solurilor condiţionată de un drenaj insuficient, în special pe sectoarele irigate din Nistrul Orb şi din canalele de drenaj;

- micşorarea veniturilor agricultorilor şi abandonarea terenurilor;- reducerea în continuare a importanţei bazinului acvatic pentru cuibăritul păsărilor din com-

plexul palustru din cauza reducerii resurselor şi lipsa locurilor stabile pentru cuibărit;- pierderea treptată a valorilor biodiversităţii, inclusiv şi a speciilor rare de plante şi animale care

încă s-au păstrat pe acest teritoriu;- pierderea importanţei Nistrului Orb ca obiect natural unic, foarte atrăgător pentru turişti.

Pericolele potenţiale ce pot apărea după reconstruire:- mărirea suprafeţei apei poate favoriza formarea mlaştinilor în depresiuni, unde exploa-

tarea terenurilor arabile nu mai poate fi posibilă dacă nu vor fi pompate apele şi nu vor fi săpate bazine de acumulare a apei;

- în unele locuri mărirea suprafeţei apelor poate favoriza acumularea de săruri minerale, cum s-a întâmplat şi în trecut, mai ales în cazul unei stări rele a sistemului de drenaj;

- în procesul de exploatare intensivă a sistemelor de producere în baza irigării există pe-ricolul de poluare a Nistrului Orb, a sistemului de drenaj şi posibil a albiei principale a Nistrului cu îngrăşăminte minerale alcalinizate şi spălate;

- implementarea acestor sisteme creează pericolul de utilizare intensivă a pesticidelor, transportarea lor aeriană în fluviu cu urmările respective asupra resurselor acvatice, pre-cum şi trecerea lor prin lanţurile alimentare în obiectele naturale importante din zona dată, a parcului naţional natural Nijnednetrovsk, etc.

Lunca Olăneşti-CrocmazCondiţii. Condiţiile de sol şi hidro-edafice ale luncii sunt asemănătoare cu cele ale luncii, în care

este amplasat Nistrul Orb, dar sunt mai dinamice, deoarece nivelul solului este mai jos decât nivelul Nistrului, iar nivelul apelor subterane variază mai puternic, deseori atingând suprafaţa solului.

Intensitatea de inundare a rocilor sedimentare atinge 20-30 m, adâncimea apelor subterane variază între 0.3 şi 5-7 m. Oscilaţiile nivelului apelor subterane de cele mai multe ori nu sunt mai mari de 1m, deşi pot atinge şi 2 m. Între stratul superior şi cel inferior există o legătură hidrau-lică nemijlocită, de aceea nivelurile apelor subterane de aici se stabilesc la aproximativ aceeaşi cotă. Având un coeficient de filtrare mai mic, sedimentele faciesului de luncă inundabilă filtrea-ză apa mai lent atunci când nivelul apei fluviului Nistru scade, ceea ce condiţionează reţinerea ei în depresiunile reliefului în această perioadă şi formarea de sectoare înmlăştinite în lunca inundabilă. De aceea uneori diferenţa de cote a nivelurilor poate atinge 1 -1,5m.

Apele cel mai puţin mineralizate, cu o componenţă prevalent de hidrocarbonaţi, se întâlnesc în partea riverană a luncii inundabile. Mai aproape de versant sunt prezenţi sulfaţi şi cloraţi. Factorul de bază care determină nivelul apelor subterane în lunca inundabilă este oscilarea debitului fluviu-lui. Doar în timpul viiturilor mari sau în perioada de cădere îndelungată a precipitaţiilor, apele de ploaie ajung la cele subterane şi modifică nivelul acestora, chiar şi până la unirea lor cu apele de suprafaţă, care se acumulează pe depresiunile luncii inundabile. Dar acest fapt nu condiţionează schimbarea componenţei de săruri a rocilor şi a solurilor, ci doar duce la deplasarea sărurilor pe secţiuni. Ridicarea periodică a nivelului apelor subterane condiţionează salinizarea orizonturilor de sol, reflectându-se asupra stării vegetaţiei. Reieşind din situaţia semănăturilor din anul 2010, viiturile de proporţii din 2008 şi 2010 au spălat straturile subterane şi solurile, dar nu este clar cât de stabil este acest efect. Irigarea din canale va avea şi în continuare un efect negativ.

În perioada de valorificare a luncii a fost formată o reţea de canale de drenaj, pentru scăderea nivelului era pompată apa din canalul de acumulare în fluviu, proces care a fost întrerupt din


cauza trecerii la economia de piaţă. În dependenţă de relief, teritoriul luncii se împarte în 4 zone. Primele trei se află pe terenurile agricole.

1. Zona unei agriculturi foarte riscante, unde nivelul mediu al apelor subterane se situează la adâncimea de 40-60 cm, apele se ridică regulat la suprafaţă, formând o perioadă înde-lungată de umezire a solurilor.

2. Zona tampon, amplasată la cota de 1,5 m mai sus de nivelul mediu al apelor subterane (cotele absolute ale nivelului de sol în această regiune este de 0,90-1,10m). Conform nor-mativelor agrotehnicii pentru solurile din lunca Nistrului această cotă este una de limită pentru agricultură; teritoriul este inundat periodic: în perioadele cu nivel ridicat al ape-lor, nivelul apelor subterane se ridică până la 0 – 30 cm de la suprafaţa solului.

3. Terenuri relativ prielnice pentru agricultură.Întreaga luncă are o importanţă considerabilă pentru conservarea biodiversităţii, chiar şi te-

renurile prelucrate, unde, de exemplu, pe canalele acestora îşi găsesc hrană stârcii. În centrul ei se află sectorul Aivazia, în care, la mijlocul primei decade a acestui secol pe sectorul mlăştinos al ei, mărginit de terenuri saline, se afla o zonă de dezvoltare naturală ocupată de trestie şi lunci, precum şi o fâşie de lunci de-a lungul canalului de acumulare. Acest sector era foarte bogat în specii rare, iar conform criteriilor, corespundea ariilor-nucleu ale reţelei ecologice locale. În Aivazia se află cel mai jos punct al ţării. În anul 2010 aceste terenuri din fondul de rezervă al primăriei erau, în mare parte, ocupate de porumb.

Pericolele actuale:- degradarea solului, posibil nu întotdeauna stabilă;- pierderi ale biodiversităţii, mai ales ale speciilor vulnerabile, prezenţa cărora necesită cre-

area ariilor protejate (Rezoluţia Convenţiei a VI de la Berna, 1998);- pierderea atractivităţii obiectului natural şi turistic important.

Insula TurunciucCondiţii. Pe insulă există suprafeţe destul de mari de soluri de luncă (Anexa 2) cu semne de

salinizare şi un nivel înalt de aşezare a apelor subterane, precum şi sectoare înnămolite-mlăşti-noase ale solurilor ameliorate, care se întorc la starea lor iniţială. Acestea sunt soluri cu o fertilitate redusă şi cu factori care limitează posibilitatea de producţie agricolă, şi anume, gradul de salinizare şi înmlăştinire. Locurile cu procese pronunţate de înmlăştinire ar trebui să fie puse sub observaţie (Anexa 2) şi necesită planificarea unor activităţi în susţinerea proceselor naturale, a unui regim de protecţie şi de exploatare. Însă în prezent aceste sectoare sunt folosite de către arendaşi şi propri-etari în calitate de terenuri arabile. Printre sectoarele care trebuie supuse monitorizării, se eviden-ţiază grupa T4-T6 în sectorul natural Baj şi cele din vecinătate, adică acolo unde mai sunt şi alte probleme (Administrarea ecosistemelor acvatice şi a resurselor acestora în capitolul 2.3.2.2.1). În acelaşi timp condiţiile sunt dinamice şi pe insulă, de exemplu, un sector înmlăştinit de aproximativ 25 ha s-a format pe meandrul dintre sectorul natural Saga şi hotarul cu Ucraina în limitele terito-riului zonei, considerată optimă pentru exploatare agricolă nelimitată.

Pericole în cazul dezvoltării situaţiei actuale:- degradarea solului, posibil nu peste tot stabilă;- timp pierdut care ar fi trebuit dedicat creării unui nou tip de producere mai importantă

şi mai durabilă.

Lunca TalmazaCondiţii. Valoarea teritoriului este determinată de mai mulţi indicatori, fiecare din ei fiind

suficient pentru a recunoaşte importanţa ei deosebită:


- reprezentativitatea zonei cu bucle ale fluviului aproape închise, tipice pentru bazinul de nord-vest al Mării Negre, cu braţuri moarte formate de cursul schimbător al fluviului şi cu alte formaţiuni umede;

- prezenţa pădurilor vechi de plop în perioada de climax, tip care s-a păstrat foarte puţin în Europa, o parte a cărora se află în condiţii de vegetaţie, ce au asigurat dezvoltarea comunităţilor de plop pe parcursul a mai mult de 40 de ani de la începutul înrăutăţirii regimului acvatic legat de debitul Nistrului;

- prezenţa pădurilor inundabile bătrîne de frasin, tip de păduri răspândit preponderent în Europa de Vest, unde acestea sunt incluse în habitatele naturale, ale căror protecţie nece-sită alocarea unor zone speciale de protecţie;

- prezenţa unor comunităţi importante de Salvinia natans şi Trapa natans – specii strict protejate de către Convenţia de la Berna, de asemenea existenţa unei populaţii numeroa-se de relict terţiar Vitis sylvestris (toate aceste trei specii sunt înscrise în Cartea Roşie);

- menţinerea multor specii de păsări vulnerabile şi pe cale de dispariţie din Lista Roşie Internaţională (IUCN - 2010), din care fac parte cele care cuibăresc - Crex crex (NT), periodic Phalacrocorax pygmaeus (NT) şi migratoare, cum sunt Branta ruficollis (VU), Anser erythropus (VU), Aythya nyroca, Circus macrourus, Haliaeetus albicilla (toate NT), precum şi 17 specii din Cartea Roşie a Moldovei şi a Ucrainei (în mare parte înscrise concomitent în ambele), dintre care 3 cuibăresc;

- prezenţa multor altor specii din Lista Roşie Internaţională, cum sunt nevertebratele – Ceonagrion mercuriale Charp. (VU) şi Hirudo medicinalis (LR), amfibieni - Hyla arborea (NT), mamifere răpitoare - Mustela lutreola (EN) şi Lutra lutra (NT), chiroptere Myotis dasycneme (VU) şi Nyctalus laseopterus (NT), precum şi multe specii din Cartea Roşie a Moldovei şi a Ucrainei – vertebrate – 5, insecte – 9, moluşte (relicte Ponto-Caspice) – 2;

- o bogăţie mare de vertebrate care include 200 de specii de păsări, dintre care aproximativ 110 cuibăresc, 52 de specii de mamifere, circa 10 specii de amfibieni şi reptile, în pofida faptului că teritoriul complexului este nu prea mare;

- cea mai mare concentraţie de specii de libelule (Odonata) din ţară – 23 de specii, ceea ce reprezintă 54% din cele înregistrate vreodată în Moldova şi 62% de specii, prezenţa căro-ra este confirmată în prezent;

- o deosebită bogăţie de chiroptere în context european: din 21 de specii de lilieci care vie-ţuiesc în Moldova, în luncă sunt înregistrate 14 dintre care 12 strict protejate în Europa şi 6 înscrise în Cartea Roşie a Moldovei şi Ucrainei; probabil, în raport cu speciile incluse în lista internaţională a speciilor vulnerabile, numărul de Nyctalus laseopterus şi Myotis dasycneme ar trebui considerat esenţial;

- complexul este amplasat pe o arteră principală de migrare şi este utilizată de către păsări, multe dintre care sunt rare.

Condiţii deosebite ale complexului natural. În partea de vest, complexul este separat de tere-nurile agricole ale satelor Talmaza şi Cioburciu de digul anti-viitură, construit la începutul anilor ’70, precum şi de un canal, ce se întinde de-a lungul lui, înnămolit în partea de nord. Cea mai mare parte a complexului, pe perimetrul porţiunii de nord şi de est, este separată de fluviul Nistru, cu excepţia meandrelor, de către un dig interior, construit în anii ’60 ai secolului trecut. Profilul longitudinal al digului este ondulat, creasta barajelor se află, pe unele sectoare, mai jos decât ori-zonturile determinate ale apei de la 0,1m până la 0,6m, care sunt posibile o dată în 100 ani, iar în locurile de trecere peste dig până la 0,5 m (profilul longitudinal şi cel transversal se anexează). Starea tehnică a digului, destinat protecţiei terenurilor luncii inundabile de la 1% din viiturile Nistrului cu o înălţime critică, este nesatisfăcătoare, nu a fost înfăptuită întărirea acestuia. Digul împiedică atât inundarea rezervaţiei, cât şi retragerea apelor în urma viiturilor puternice.


Există un deficit de viituri, care ar putea inunda cea mai mare parte a luncii, de a asigura cu apă bazinele temporare şi de a face posibilă funcţionarea potenţialelor bazine acvatice. Reduce-rea debitului total al fluviului, cu o tendinţă de micşorare a numărului de ridicări a nivelului apei din fluviu suficiente pentru (a) o inundare parţială; (b) ridicarea nivelului apelor subterane; (c) alimentarea subterană a bazinelor acvatice, în special a celor temporare. În pofida faptului că di-gul vechi intern se distruge treptat, oricum acesta limitează considerabil atât suprafaţa inundată, cât şi viteza de intrare a apei (de suprafaţă şi prin intermediul infiltrării) pe teritoriu în timpul inundărilor moderate. Influenţa rămăşiţelor de terasament va fi deosebit de lungă durată, iar îndepărtarea ei de către om este foarte complicată atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere ecologic.

În rezultat, pe parcursul a 40 de ani a avut loc deplasarea hotarelor nivelurilor apelor sub-terane. Astfel, situaţia pădurilor s-a schimbat în cea mai mare parte a teritoriului. Schimbările de durată şi de înălţime a revărsărilor, de asemenea şi a nivelului apelor care ating sistemul radicular format, au modificat condiţiile de vegetaţie a unor specii de bază. Adaptarea este mai probabilă în 2 cazuri: în primul rând în condiţiile de frontieră în care schimbarea regimului de umiditate a fost deosebit de lent şi însoţit de modificarea paralelă a parametrilor de creştere a masei radiculare; în al doilea caz, la dezvoltarea în partea superioară a coamei fluviului, unde deficitul relativ de umezeală s-a format chiar de la începutul dezvoltării speciilor de arbori iubi-tori de umezeală (salcie, plop).

Cu toate acestea, prezenţa digului intern nu previne inundarea teritoriului în timpul revăr-sărilor mari. Atunci are loc staţionarea apelor intrate pe o durată de până la câteva luni, în timp ce termenul limită de inundaţie naturală la diferite ecosisteme variază de la 10 şi mai puţine zile (de exemplu plantaţii cu participarea stejarului, frasinului şi ulmului) până la 15 (plantaţiile de plop) sau 30 de zile (luncile umede, sălcişurile). Din motiv că în digul ce desparte canalul este montată o ţeavă cu clapetă în apropiere de locul unirii cu Nistru, parţial sunt preîntâmpinate pe-ricolele cauzate de aceasta, dar totuşi ţeava nu face posibilă reglarea, precum şi retragerea apelor revărsărilor mici. În timpul marilor inundaţii din 2008 şi 2010, clapeta nu a fost deschisă sau a fost imposibilă deschiderea ei pe parcursul a 2 luni, de aceea inundaţia a durat mai mult timp, ce a influenţat enorm asupra tuturor ecosistemelor, inclusiv cele acvatice (oscilări puternice ale hotarelor duce la pieirea organismelor răspândite pe sectoarele ce se uscau).

Procesele care ameninţă biodiversitatea, (inclusiv resursele silvice) preîntâmpinarea cărora este legată de reglarea regimului de alimentare cu apă, care ar fi apropiat de cel natural.

- fracţionarea zonelor inundate în sectoare mici şi, ca rezultat, reducerea regularităţii viituri-lor pe suprafeţe tot mai mari.

- continuarea deplasării arealelor nivelurilor apelor subterane, însoţită de micşorarea rezis-tenţei comunităţilor silvice, mai ales a celor cu provenienţă din lăstari, în zone neadecvate de creştere cu mărirea vulnerabilităţii arboreturilor mature de plop alb cu sistem radicular de suprafaţă.

- distrugerea în masă a mono-plantaţiilor de frasin, de către gărgăriţe, care apar în condiţiile unui deficit de umiditate.

- fracţionarea biotopurilor umede, înnămolirea bazinelor acvatice, reducerea numărului de bazine acvatice temporare şi a suprafeţei totale a zonelor umede.

- dezvoltarea în masă în bazinele acvatice şi pe maluri a vegetaţiei acvatice dense (afundate, neafundate şi plutitoare), reducerea numărului multor populaţii.

- micşorarea diversităţii habitatelor animalelor, a suprafeţelor de cuibărit, a resurselor trofice şi de camuflare pentru păsările complexului palustru, înrăutăţirea condiţiilor de existenţă a am-fibienilor, reptilelor şi probabil a mamiferelor, scăderea capacităţii complexului în întregime.


- slăbirea legăturii dintre populaţia locală a păsărilor migratoare cu teritoriul, sărăcirea com-ponenţei de specii şi micşorarea numărului de păsări migratoare stabilite aici şi cele ce se alimentează aici.

- înrăutăţirea condiţiilor de existenţă a ecosistemelor acvatice, simplificarea structurii comu-nităţilor de hidrobionţi, reducerea diversităţii de specii ale acestora condiţionate de reduce-rea numărului de specii mezofile şi higrofile, dispariţia speciilor rare şi transformarea celor obişnuite în rare.

- reducerea productivităţii ecosistemelor acvatice, micşorarea diversităţii şi abundenţei nu-treţurilor pentru toate vertebratele, în special reducerea resurselor de hrană pentru lilieci.

- uscarea plantaţiilor sădite fără a ţine cont de relieful teritoriului şi distrugerea unei mase de hidrobionţi, care s-au răspândit din bazinele acvatice permanente în timpul staţionării apelor după viituri foarte puternice.

- pieirea multor animale şi degradarea vegetaţiei în perioada inundaţiilor de lungă durată.Specificarea amănunţită a condiţiilor şi a pericolelor pentru Lunca Talmaza se află în planul

de management (disponibil pe situl www.biotica-moldova.org) pentru acest complex natural, realizat de SE BIOTICA şi transmis Ministerului Mediului.

2.3.2.2. Problemele de administrare a resurselor şi a teritoriului

2.3.2.2.1. Problemele de administrare a resurselor naturale şi factorii de degradare condiţio-naţi de ele

Administrarea ecosistemelor de pădure şi de silvostepă şi a resurselor acestoraCondiţii. Totalitatea legilor care reglementează administrarea şi utilizarea resurselor silvi-

ce (Codul Silvic, Legea privind protecţia mediului înconjurător, Legea cu privire la resursele naturale, Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, Legea cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a râurilor şi bazinelor de apă ş.a.) conţin foarte puţine prevederi referitoare la responsabilitatea organelor de stat şi a persoanelor cu funcţie de răspundere, conţine necla-rităţi care permit interpretarea contradictorie. Reglementarea normativ-legală privind arenda pădurilor nu este adecvată pentru un teritoriu protejat de folosinţă multifuncţională, iar în cazul arenzii în zonele riverane de protecţie a apelor şi construcţia gardurilor este în contra-dicţie cu legislaţia. Nu se respectă regimul de supremaţie a actelor legislative. Este evident şi deficitul de mecanisme de îndeplinire şi a indicatorilor de raportare privind realizarea legis-laţiei în domeniul protecţiei naturii. Ignorarea legislaţiei oglindeşte un deficit de cunoştinţe juridice ale persoanelor cu funcţie de răspundere. Sunt slab dezvoltate mecanismele economi-ce-financiare de realizare a politicii silvice. Actele normative de administrare şi de exploatare a resurselor silvice nu ţin cont de standardele managementului durabil al gospodăriei silvice. Este încălcat regimul de exploatare a poienelor şi lizierelor complexului de silvostepă. Lipsesc norme speciale de administrare pentru zonele cu statut de protecţie a naturii, mai ales pen-tru ecosistemele ierboase. Amenajamentele silvice şi exploatarea silvică tradiţional neglijează aspectele biodiversităţii, foarte puţin se iau în consideraţie valorile nelemnoase ale pădurilor. Stabilirea activităţilor de exploatare a pădurilor se bazează pe determinarea istorică a condiţi-ilor de dezvoltare silvică, schimbările acestora se iau în consideraţie foarte puţin; unele măsuri importante nu sunt rentabile din punct de vedere economic. Tăierile de igienă se efectuează în baza unor percepţii învechite, care nu iau în consideraţie conservarea biodiversităţii. Po-tenţialul de recreare a terenurilor silvice este reglementat în măsură foarte slabă din punct de vedere legislativ şi este utilizat deosebit de puţin.


Pericolele legate de abordările sectoriale înguste ale silviculturii, cu predominarea interese-lor pe termen scurt, dar cu urmări pe termen lung:

- nerespectarea unui regim de utilizare neistovitoare şi de regenerare a resurselor silvice condiţionată de neeficienţa controlului de stat şi departamental;

- realizarea unor activităţi în contradicţie cu regimul de protecţie în pădurile riverane de protecţie a apelor;

- distrugerea pădurilor seculare cu importanţă deosebită de protecţie a naturii, tăierea co-pacilor mari cu coroane rămuroase, distrugerea genofondului silviculturii;

- crearea plantaţiilor silvice pe sectoare bogate din punct de vedere floristic cu vegetaţie ierboasă şi distrugerea comunităţilor ierboase valoroase;

- înlocuirea de mai departe a arboreturilor fundamentali cu plantaţii derivate de o singură specie, inclusiv de introducenţi, sărăcirea şi înrăutăţirea stării plantaţiilor;

- utilizarea materialului săditor care nu corespunde condiţiilor silvice şi crearea arboretu-rilor simplificate şi care îmbătrânesc repede;

- reducerea posibilităţilor de utilizare a produselor silvice nelemnoase condiţionate de sub-estimarea actuală;

- rezolvarea neeficientă a conflictului dintre exploatarea silvică şi necesităţile de conserva-re a biodiversităţii;

- distrugerea arborilor scorburoşi, uscaţi în picioare, celor cu vârfuri uscate şi a arborilor cu scoarţa stratificată şi extragerea arborilor mari doborâţi de furtună, care nu implică avantaje economice deosebite şi de obicei nu are nicio importanţă sanitară, dar distruge habitatele multor specii protejate;

- reducerea numărului unui şir de animale, multe dintre care se află în pericol de dispari-ţie, inclusiv insecte, reptile şi amfibieni, mamifere şi păsări din cauza unui deficit acut de adăposturi şi substrat natural.

Gestionarea ecosistemelor de stepă şi de luncă şi a resurselor acestoraCondiţii. Agricultura se află într-o stare de criză care se caracterizează, printre multe altele,

printr-o destructurare şi o piaţă neformată. Lipseşte o strategie de ieşire din criză şi o adminis-trare corespunzătoare la nivel de ţară. Normele legislative de utilizare a resurselor de păşune şi a fâneţelor (Hotărârea Guvernului nr. 667 din 23.07.2010 privind aprobarea Regulamentului privind păşunatul şi cositul) din punct de vedere juridic nu sunt suficiente, deoarece conţin părţi neclare, şi se referă la drepturile de proprietate doar la nivel de act normativ, dar nu şi de lege; se respectă puţin. Aproape că nu se realizează măsuri de susţinere şi de reconstrucţie a păşunilor. Există un deficit general de gestionare a resurselor ierboase naturale, iar regimul de exploatare este iraţional, în mare parte, lipsesc sisteme argumentate de păşunat. Suprafeţele păşunilor şi capacitatea lor de a suporta presiuni sunt insuficiente pentru şeptelul actual, ceea ce este condi-ţionat de faptul că vitele nu mai sunt ţinute în grajduri, precum şi de lipsa păşunilor semănate.

Factorii care provoacă degradarea biodiversităţii de stepă şi a resurselor acesteia, precum şi productivitatea slabă a vitelor, influenţa cărora poate fi parţial înlăturată printr-o administrare corectă la nivel local:

- în rezultatul excesului deplasării vitelor, a crescut presiunea asupra solului, care la rândul ei a determinat afectarea ecosistemelor ierboase şi a mărit viteza degradării acestora;

- vitele care pasc duc foame fără nutreţ adiţional (mai ales pe timp de secetă), în acelaşi timp luncile sunt slab exploatate pentru aprovizionarea cu furaj.

- are loc dezvoltarea speciilor de arbori şi arbuşti pe unele sectoare care în trecut erau deschise de stepă inaccesibile pentru exploatare şi, de asemenea, are loc înmlăştinirea


sectoarelor de luncă din cauza lipsei totale a unui păşunat sau cosit moderat;- pe terenurile abandonate sau pe cele luate sub protecţie e posibilă mezofilizarea covorului

ierbos al comunităţi de stepă, condiţionată de lipsa totală a păşunatului şi cositului;- un păşunat distrugător, nu întotdeauna ilegal, formează un stereotip durabil de irespon-

sabilitate;- aratul ilegal al păşunilor şi al terenurilor pârloagă, utilizate ca păşune;- transmiterea paraziţilor şi agenţilor patogeni de la animalele domestice la cele sălbatice.

Gestionarea ecosistemelor acvatice şi a resurselor acestoraCondiţii. Mediul social economic face dificilă aplicarea restricţiilor în utilizarea bazinelor

de apă şi a vieţuitorilor acestora pentru necesităţile populaţiei locale. Practic lipseşte controlul asupra pescuitului, utilizării altor hidrobionţi pe lacurile care nu au un proprietar privat. Pe malurile lacurilor are loc păşunatul şi aratul ilegal. Nu întotdeauna coincid interesele populaţiei, ale unor proprietari de afaceri în domeniul pisciculturii şi cele ale organizaţiilor responsabile de protecţia bazinelor de apă şi a terenurilor limitrofe; exploatarea resurselor de apă se face fără un control, în contradicţie cu interesele pe termen lung ale conservării biodiversităţii. Pescuitul comercial în Nistru şi-a pierdut importanţa sa economică din cauza unui număr mic de peşte destinat pescuitului (cauza constă în faptul că s-au păstrat foarte puţine locuri prielnice pen-tru depunerea icrelor, iar peştele care se ridică din liman pentru a depune icrele este pescuit încă în Ucraina), totuşi pe Nistru există braconajul peştelui. La aceasta contribuie şi deficitul de cunoştinţe juridice şi ecologice ale populaţiei locale şi ale conducerii administrative. Printre cauzele principale de degradare şi o sursă de pericol este necorespunderea regimurilor acvatice cu sistemul construcţiilor hidro-tehnice. Ele au fost construite cu scopuri diferite, în condiţii economice şi tehnice care diferă foarte mult în prima, a două şi ultima treime ale secolului 20, o parte sunt exploatate (digurile de protecţie de stat), altele nu sunt necesare (diguri inter-gospo-dăreşti în meandrele care nu aveau sau şi-au pierdut importanţa lor agricolă) ori s-au defectat (sisteme subterane de drenaj, canale ce captează apele, ecluze). O parte din ele nu sunt îngrijite, de exemplu drenajele deschise. Totodată se schimbă caracteristicile debitului cursului principal de apă – Nistrul şi al bazinului acvatic principal – Nistrul vechi, nemaivorbind de organismele mici de apă. Acest complex de probleme specifice se studiază aici succint. Un factor deosebit este schimbarea raportului între posibilităţile tehnice şi economice pe de o parte şi puterea schim-bărilor naturale pe de altă parte. În secolul trecut prima parte a fost mai puternică, în secolul actual este dificil deocamdată de a face previziuni în acest sens. Însă viiturile din 2008 şi 2010 au oferit posibilitatea de a reflecta asupra faptului dacă este posibil de a mări barajele anti-viitură sau ar fi mai eficient de schimbat abordarea faţă de apele viiturilor. Trebuie menţionat faptul că protecţia acestor valuri de plantaţiile riverane este slăbită în multe locuri, acolo unde plantaţiile sunt afectate (predomină arboreturi simplificate cu consistenţă redusă – 0,4-0,5).

Factorii care provoacă degradarea sau care condiţionează riscuri pentru obiectele mari:- pericolele şi problemele legate de degradarea Nistrului vechi sunt studiate în capitolul

special 3.1.6.;- pericolele şi problemele ce determină regimul din Lunca Talmaza, au fost studiate în

capitolul special 3.1.6;- pericolele şi consecinţele legate de valorificarea sectoarelor în cotiturile bruşte ale Nistru-

lui, pe de o parte, şi viiturile extreme pe de alta :• spălarea şi aşezarea valurilor anti-viitură pe insula Turunciuc, în special pemalul

drept al Nistrului;• distrugereasemănăturilorpesectoarele împrejmuitedediguri (grupuldemeandre

mai jos de podul Răscăeţi – sectorul Căzăceşti şi Baj, etc.);


• formarea lacurilor pe aceste terenuri datorită restabilirii legăturii prin intermediulapelor subterane, deoarece nivelul solului este mai jos decât nivelul fluviului;

• inundareatemporarăadrumurilorE-87şiM-15,condiţionatădeacumulareaapelor,fapt creat de barajul de pe ultimul meandru de pe teritoriul Moldovei.

- pericole şi probleme legate de regimul hidrologic şi sistemele de drenaj, pe de o parte, şi stoparea pătrunderii apelor viiturilor pe terenuri, după ce în luncă au fost construite baraje, pe de altă parte:• formareasectoarelordesalinizareşimigrareasărurilorpeterenurilearabile;• exploatarea neeficientă a acestor sectoare condiţionată de productibilitatea slabă a

creşterii culturilor de câmp şi piaţa defectuoasă;• degradareaterenurilordincauzadrenajuluidistrusşilipseidemonitoring;• o valorificare agricolă repetată, temporară aunor sectoare înprocesdedezvoltare

naturală care deja menţin unele specii rare protejate.- pericole şi probleme legate de imposibilitatea de administrare a apelor viiturilor, care pă-

trund în lunca îndiguită (cum a fost în 2008 pe terenurile satelor Talmaza şi Cioburciu):• inundareapreaîndelungatăaunorsectoaremarideluncă;• operioadăîndelungatăaprezenţeiapelordeviitură,înspecialînmezo-şimicro-de-

presiunile reliefului (de exemplu pe insula Cuţa); • moarteaînmasăapeştilor,îndeosebiapuietuluidepeşte.

- uscarea periodică a lacului Laptura (cum a fost până nu demult), ridicarea sărurilor din straturile salinizate spre suprafaţă şi salinizarea bazinului de apă.

Factorii care provoacă distrugerea habitatelor, a biodiversităţii şi a resurselor acesteia:- îngrădirea fragmentelor albiei vechi;- reducerea funcţiilor de protecţie a fâşiilor riverane de protecţie a apelor, poluarea bazine-

lor de apă cu substanţe chimice alogene şi organice;- pescuitul cu ajutorul plaselor pe Nistru, în canale şi în locurile de revărsare, care duc la

pierirea vidrelor, nurcilor şi a păsărilor care se cufundă;- pescuitul cu undiţe electrice micşorează rezervele de peşte neindustrial bun pentru hrana

animalelor;- poluarea bazinelor de apă cu deşeuri menajere şi eutroficarea.

Gestionarea resurselor de sol şi fitotehnia Condiţii. Lipsesc planurile locale de dezvoltare a teritoriului, inclusiv planuri de dezvoltare

peisajeră şi de măsuri antierozionale, sunt foarte puţine mijloace pentru o planificare, proiectare şi control corespunzător asupra stării solurilor. Are loc o creştere a suprafeţelor de soluri eroda-te, care ocupau în anii 80 cca. 1/3 din suprafaţă şi care s-au mărit până în 2005 de aproape 1,5 ori. Lipseşte controlul în domeniul protecţiei solului din partea Statului şi a administraţiei locale. Una din cauze constă în faptul că legislaţia nu prevede un mecanism de control şi o obligaţie de a lua măsuri. Altă cauză este aceea că în Moldova practic lipseşte un asolament corect, deoarece la baza lui stau culturile furajere perene, iar condiţiile de piaţă nu stimulează creşterea animalelor (în foarte puţine locuri s-au păstrat mijloace de curăţare a seminţelor acestor culturi). Mulţi fer-mieri nu au nici cele mai elementare cunoştinţe ecologice în domeniul agriculturii. Se realizează foarte puţine activităţi antierozionale şi fitoameliorative. La teritoriile cu un pericol de alunecări de teren trebuie atribuite versantul de dreapta cu alunecări străvechi spre braţul mort al Nis-trului în partea de nord a c. Talmaza şi sectorul de terasă dintre sectoarele Stânca Cioburciu şi podul de lângă s. Răscăeţi. Mai sus pe versantul dinspre c. Talmaza destul de activ se dezvoltă o eroziune de râpă. Este încălcat regulamentul de prelucrare a solului, îndeosebi pe terenurile


proprietarilor mici, iar în cele mari deseori este folosită tehnica grea ce compactează solul. Pe majoritatea câmpurilor îngrăşămintele organice nu sunt folosite, iar cele minerale se folosesc doar la semănare în cantităţi mici. Foarte puţin se realizează deservirea agrochimică (date noi despre humus, fosfor, azot şi alţi parametri ai solului aproape că lipsesc). Aprecierea bonităţii solului este bazată pe contururile lui mari şi de aceea nu întotdeauna corespund calităţilor reale ale terenurilor proprietarilor mici, deseori nu oglindeşte tabloul real ala calităţii terenurilor, deoarece este bazată pe datele agrochimice cu 25-30 ani în urmă. Unele sectoare privatizate şi prelucrate sunt amplasate pe fâşia riverană de protecţie a apelor, unde cultivarea lor este ilegală. Protecţia plantelor nu funcţionează ca sistem la nivel local.

Pericolele legate de nivelul de dezvoltare rurală şi economică în ţară, atenuarea lor fiind posibilă în cazul unei politici coordonate a administraţiei publice locale:

- scăderea fertilităţii şi micşorarea biodiversităţii solurilor care condiţionează viteza de for-mare a solurilor, trăsăturile caracteristice chimice şi fizice ale solurilor;

- valorificarea în continuare a terenurilor neperspective, ce împiedică extinderea suprafeţei de păşuni, reconstrucţia ecologică a teritoriilor păşunabile cu productivitate mică, limi-tează posibilitatea de excludere temporară din exploatare sau reducerea presiunii;

- activizarea procesului de alunecări de terenuri în cadrul versanţilor de alunecări străvechi şi a eroziunii liniare pe versanţii abrupţi, activizarea spălării plane în zonele versanţilor cu păşunat intensiv al vitelor;

- reducerea suprafeţei terenurilor agricole şi a sectoarelor de stepă din cauza extinderii terenurilor erodate şi salinizate, a râpelor şi a alunecărilor de teren;

- neimplementarea măsurilor împotriva exploatării distrugătoare a terenurilor şi reduce-rea fertilităţii solurilor din cauza posibilităţilor mici de control din partea serviciilor de stat şi a organelor de administrare locală;

- aplicarea nu întotdeauna argumentată a pesticidelor, lipsa unei posibilităţi de luptă efici-ente cu răspândirea dăunătorilor;

- aplicarea foarte redusă a schemelor agroecologice de producere, lipsa aproape totală pe piaţă a producţiei certificate pure;

- lipsa unui sistem şi a inspecţiei de stat în domeniul sortimentului de culturi crescute, creşterea dependenţei de pieţele străine ale seminţelor;

- pierderea producerii unei producţii de legume de calitate gustativă înaltă şi a soiurilor vechi de viţă-de-vie, ce reduce potenţialul de piaţă pentru stabilirea specialităţilor tradi-ţionale garantate (Legea Nr. 66 din 27.03.2008)

- creşterea în continuare a sărăcirii populaţiei, care duce la creşterea tensiunii sociale şi la posibilitatea de apariţie a conflictelor în cazul reglementării exploatării terenurilor.

Problemele legate de situaţia social-economică a populaţiei:Condiţii. În sate veniturile sunt legate în primul rând de folosinţa resurselor naturale şi

în acelaşi timp este foarte mare cota parte de populaţie cu venituri mai mici decât minimul de existenţă, există un deficit de locuri de muncă, fapt care dă naştere unui nihilism juridic şi provoacă distrugerea obiectelor naturale. Problemele legate de încălzirea caselor provoacă o exploatare ilegală şi excesivă a pădurilor; gazificarea satelor a diminuat parţial acest factor, dar creşterea peste măsură a preţului gazului, din nou provoacă defrişări nelegitime. Culegerea, uneori în masă, a plantelor medicinale (ruscuţa, siminoc, stânjenel, soc, sunătoare etc.) şi a plantelor decorative (ghiocei, celnuşa, iris, etc.), pomuşoarelor şi ciupercilor, aproape că nu este reglementată. Vânătoarea ilegală, dimpotrivă, este o distracţie, în special pentru oamenii bo-gaţi. Se practică, în principiu, recreări şi turism neorganizat, predominant în locuri naturale cu


comunităţi bine păstrate şi de la periferiile acestora. Pe o parte din teritoriu zonele de frontieră ale biotopurilor de diferit tip (zonele de lizieră, malurile bazinelor de apă ş.a.) sunt sărăcite, distruse şi poluate, deoarece sunt supuse îndeosebi influenţei antropogene. Dar anume aceste habitate în formă de panglică sunt foarte importante atât din punct de vedere al diversităţii şi al numărului multor specii de animale care le populează, cât şi pentru activităţile recreative.

Pericolele, de obicei spontane pe cea mai mare parte a teritoriului, lichidarea cărora necesită o susţinere a dezvoltării social-economice şi o muncă activă cu populaţia:

- consolidarea influenţei negative a sectorului tenebru asupra populaţiei locale;- conflictele cu populaţia locală din cauza interdicţiei de a paşte animalele domestice pe

locurile interzise de legislaţia în vigoare, şi ca rezultat al reglementării păşunatului;- încălcarea regimului de protecţie (în rezervaţii, pe fâşiile riverane de protecţie a apelor),

reducerea atractivităţii zonei şi reducerea biodiversităţii, condiţionată de un păşunat ile-gal al animalelor a microbraconajului;

- reducerea rezervelor de specii de plante medicinale şi decorative, îndeosebi a celor ce înfloresc timpuriu;

- nimicirea speciilor protejate de lege, care devin rare din cauza reducerii cantităţii şi nu-mărului populaţiei, pierderile diversităţii genetice şi pieirii;

- distrugerea adăposturilor şi a locurilor de dezvoltate (trunchiuri voluminoase în proces de putrezire ale arborilor, pe care deseori se aprind ruguri, vreascuri şi crenguţe uscate) ale multor specii rare;

- reducerea biodiversităţii, cauzată de micşorarea resurselor trofice de faună în rezultatul distrugerii vegetaţiei pe poieni şi pe malurile bazinelor de apă, a pescuitului, culesului ciupercilor, pomuşoarelor, ierburilor şi a fructelor, bătătoririi solului şi a poluării;

- neglijarea intereselor ecologice, sociale şi economice ale generaţiilor viitoare ce se expri-mă printr-un sabotaj conştient al acţiunilor de conservare a naturii;

- un pericol potenţial este încălcarea regimului zonelor de protecţie, îndeosebi a zonei de protecţie strictă (A) şi a zonei tampon de reconstrucţie ecologică (B).

2.3.2.2.2. Probleme de amenajare a teritoriului, gestionarea patrimoniului natural-istoric şi a resurselor turistice, pericolele legate de acestea

Probleme de amenajare a teritoriului şi susţinere a culturiiCondiţii. Pe teritoriul zonei şi în apropiere, graţie societăţii civile şi cu susţinerea adminis-

traţiei locale, au fost create muzee etnografice locale remarcabile, case ale meşterilor populari, la fel au fost create şi nişte parcuri nu prea mari, iar în localităţile amplasate pe drumul înspre zonă este un muzeu al naturii local unicat în ţară, un monument reprezentativ al arhitecturii peisajere. În acelaşi timp pentru întreţinerea unor obiecte şi restaurarea altora nu lipsesc doar mijloace financiare, dar şi atenţie; unele obiecte turistice cu caracter cultural-istoric, câteodată şi ecologic, se află într-o stare deplorabilă. Chiar dacă în unele sate se găsesc mijloace pentru a câştiga concursul pentru cel mai amenajat sat din ţară, în alte localităţi rurale nu este rezolvată problema gunoiştilor neautorizate. În unele cazuri autorităţile raionale se străduiesc după posi-bilităţi să îmbunătăţească starea drumurilor care leagă satele cu traseul principal, dar drumurile din alte sate sunt o mărturie despre o lipsă totală de grijă elementară faţă de acest aspect.

Pericole şi probleme caracteristice localităţilor rurale din Moldova:- distrugeri ale valorilor culturale, câteodată în fază incipientă (precum în parcul Ciobur-

ciu, raionul Slobozia, pe malul stâng al Nistrului);


- mijloace insuficiente pentru susţinerea adecvată a tradiţiilor culturale (muzee locale ş.a.) precum şi distrugerea acestora în cazul în care entuziaştii care le-au creat şi susţinut le părăsesc;

- poluarea mediului înconjurător cu deşeuri, în special cele rezistente;- pierderea resurselor potenţiale, fapt condiţionat de impresiile negative ale turiştilor şi ale

vizitatorilor de rang înalt;- ignorarea obiectelor atrăgătoare de către operatorii turistici din cauza drumurilor nesa-

tisfăcătoare, în primul rând reducerea posibilităţilor celei mai mobile şi stabile grupe – rute de o singură zi.

Probleme de conservare a patrimoniului natural, istoric şi culturalCondiţii. Legea privind ocrotirea monumentelor este imperfectă: neglijează principiul acţi-

unii directe şi principiul precauţii, este declarativă din punct de vedere al realizării responsabi-lităţii organelor de stat, nu conţine criterii clare şi face trimiteri la noţiuni incerte apriori refe-ritoare la monumentele istoriei şi arheologiei antice. În acelaşi timp au loc încălcări directe ale acestei legi. Deşi monumentele arheologice se distrug inevitabil în urma activităţii gospodăreşti a omului, precum şi din cauza proceselor naturale cum ar fi eroziunea, multe pierderi ar putea fi evitate. Pe drum spre zona dată, într-un centru raional, există o biserică medievală, constru-ită într-un stil deosebit, care s-a constituit în perioada dominaţiei turceşti, aspectul căreia este distrus din cauza unei restaurării nepricepute şi neterminate. Pe porţiunea zonei de pe malul drept al Nistrului sunt cunoscute 3 monumente paleontologice aparţinând aceleiaşi perioade geologice, două din ele au fost descoperite în râpele teraselor de jos. Aceste materiale, localizarea în zona gurii fluviului şi existenţa râpelor foarte mari pe terasele superioare presupun probabi-litatea unor noi descoperiri importante pe teritoriul foarte puţin studiat. Autorităţile locale nu cunosc îndeajuns şi nu au grijă de patrimoniul natural istoric, iar posibilităţile lor sunt limitate.

Acţiunile de bază care duc la distrugerea patrimoniului naţional natural – istoric:- exploatarea microcarierelor nesancţionate destinate extragerii lutului şi nisipului;- plantarea pădurilor pe teritoriul aşezărilor antice şi orăşelelor străvechi (rădăcinile distrug

stratul cultural ca şi aratul);- săpăturile banditeşti ale monumentelor istorice, mai ales cu utilizarea detectorului de metal;- săpături legale necalitative, cu utilizarea metodelor învechite sau/şi fără deţinerea documente-

lor corespunzătoare;- o cultură joasă a lucrărilor de restaurare în ţară şi mijloace insuficiente pentru a le înfăptui.

Problemele dezvoltării turismului, a infrastructurii şi a asigurării informaţionaleCondiţii. Fenomenul „Moldova necunoscută” se poate considera stabilit, fiindcă până la re-

alizarea proiectului în procesul căruia a fost elaborat planul actual de management, agenţiile de turism aproape că nu ştiau nimic despre potenţialul de recreare al teritoriului. Asigurarea informaţională aproape că lipseşte. Este simptomatică lipsa ofertelor şi a rutelor desfăşurate pe teritoriul studiat propuse din raionul maritim mare de odihnă din regiunea Odesa.

Reţeaua de drumuri şi altă infrastructură, deservirea tehnică şi cea turistică sunt nedezvol-tate, deşi a avut loc un progres considerabil de la început anilor 2000 (au apărut complexele de recreare de la combinatul de vinuri din s. Purcari şi „Fazanul de argint”, Cafeneaua de lângă şo-sea pe segmentul Popeasca – Palanca, câteodată cu un anturaj destul de atrăgător, hotelul casnic a lui Pavel Ţăranu).

Este necesară o diversificare a ofertelor existente, în particular, prin mărirea perioadei de cazare a vizitatorilor. Acest fapt este greu de obţinut, dacă preţurile serviciilor oferite sunt prea costisitoare pentru diferite categorii de turişti şi în mare măsură nu se ţine cont de necesitatea


de diversificare a produsului propriu (fotografiere, ţintire cu arcul, plimbare în echipajul cu cal, vizitarea gospodăriilor tradiţionale ale populaţiei locale), alte distracţii în complexele date sau în afara lor. Toate obiectele turistice participă puţin la procesul de valorificare a turismului de pri-mire a vizitatorilor şi aproape că nu se utilizează primirea în masă a turiştilor, în primul rând din cauza lipsei ofertelor integrale şi complexe destinate de pe acest teritoriu. Acest lucru este influ-enţat considerabil şi de lipsa încăperilor potrivite pentru turişti. Totodată nu sunt destui ghizi.

Pericole legate de deservirea limitată pentru categoria cea mai numeroasă de vizitatori:- dezvoltare insuficientă a ofertei turistice;- formarea lentă a curentului de vizitatori şi pierderea veniturilor;- aşteptări nesatisfăcute ale businessului local şi ale altor părţi cointeresate.

Condiţii. Amenajarea şi întreţinerea necorespunzătoare a drumurilor folosite în scopuri sil-vice. Lipsa unei experienţe de utilizare a potenţialului turistic al ecosistemelor silvice, precum şi deficitul unei abordări constructive a liderilor şi persoanelor juridice ce exploatează teritoriile silvice. Lipsesc actele legale şi un sistem de control fe ar reglementa recreaţia.

Pericole legate de formarea sistemului de deservire pentru vizitatori, poartă un caracter temporar în condiţiile unor activităţi adecvate ale organelor de stat:

- intensificarea proceselor de eroziune a solului şi degradarea ecosistemelor silvice în re-zultatul întreţinerii nesatisfăcătoare a drumurilor de pădure şi lărgirea lor necontrolată din contul teritoriilor silvice;

- reducerea reacţiei operative la încălcarea regimului de protecţie, apariţia incendiilor de pădure, a incidentelor legate de siguranţa personală a vizitatorilor ş.a.;

- poluarea zonelor naturale, îndeosebi a pădurilor, cu gunoi aruncat de vizitatori;- neobţinerea avantajelor economice de la utilizarea netradiţională a ecosistemelor de pă-

dure şi limitarea posibilităţilor investiţiilor financiare în activităţi de restabilire.

Turismul dezorganizatCondiţie. Are loc preponderent în comunităţile naturale bine păstrate şi în împrejurimi.

Pe teritorii mari malurile bazinelor acvatice, lizierele şi poienele pădurilor, precum şi alte zone de frontieră ale biotopurilor sunt distruse din cauza acţiunii antropogene, dar anume ele sunt importante din punct de vedere al conservării potenţialului de recreare, precum şi pentru men-ţinerea diversităţii şi a numărului multor specii de păsări şi nevertebrate atrăgătoare. În locurile tradiţionale de odihnă a populaţiei este înaltă presiunea recreativă asupra ecosistemelor silvice.

Pericole apărute din cauza lipsei unei activităţi de protecţie şi a dificultăţilor de organizare a regimului de protecţie, care au un caracter permanent în ariile protejate:

- deranjarea animalelor sălbatice în perioada de înmulţire;- reducerea biodiversităţii ecosistemelor din cauza distrugerii microhabitatelor (trunchiu-

rile mari în proces de putrefacţie ale arborilor, pe care deseori se fac ruguri, vreascuri şi crenguţe uscate);

- micşorarea resurselor trofice ca urmare a distrugerii vegetaţiei poienelor şi a malurilor obiectelor acvatice, a pescuitului, a culesului de ciuperci, pomuşoare, plante şi fructe;

- reducerea numărului populaţiilor locale de specii decorative, medicinale şi a celor rare;- colectarea speciilor rare mari de insecte în calitate de suvenire sau pentru colecţionare; - distrugerea pădurilor în rezultatul acţiunilor zilnice, condiţionate de lipsa educaţiei (cul-

turii) odihnei în sânul naturii, bătătorirea solului, poluarea locurilor de odihnă.


2.3.2.2.3. Problemele gestionării administrative

Problemele administrativ-teritorialeCondiţii. Prezenţa pe teritoriu a organizaţiilor şi întreprinderilor, cu activitate asemănătoa-

re, dar cu diferită apartenenţă departamentală şi cu scopuri economice diferite. Sunt posibile probleme în relaţiile cu Agenţia de Stat „Moldsilva”, care administrează teritoriile silvice, în par-ticular, personalul local al serviciilor silvice nu este pregătit suficient pentru îndeplinirea sarci-nilor noi. Unii reprezentanţi ai sistemului politic de stat au posibilitatea de a influenţa asupra administraţiei locale în interese proprii. Competenţele organelor locale ale puterii centrale şi ale administraţiei publice locale sunt insuficient divizate şi determinate în domeniul gestionării şi utilizării resurselor naturale. Nu există planuri complexe echilibrate de dezvoltare a regiunii care ar include componente ecologice, sociale şi economice. Posibilităţile economico-financiare ale administraţiei locale sunt limitate, ceea ce împiedică atât îndeplinirea funcţiilor de protejare a naturii, cât şi atragerea specialiştilor în gestionarea acestei direcţii. În ţară nu este un sistem fiscal diferenţiat, care ar stimula o exploatare a naturii raţională şi durabilă şi ar sancţiona o utilizare ilegală a resurselor naturale, aflată în afara sistemului fiscal. Totalitatea legilor şi actelor normative în vigoare împiedică sancţionarea eficientă a contravenienţilor, inclusiv şi urmărirea lor penală din partea organelor protecţiei mediului ambiant.

Consecinţele care formează un complex de pericole şi procese potenţiale cu acţiune permanentă:

- lipsa totală sau parţială a controlului de respectare a regimului de protecţie în fondul ariilor naturale protejate de stat;

- conflicte interdepartamentale, referitoare la asigurarea regimurilor corespunzătoare şi îndeplinirea activităţilor economice, planificarea necoordonată şi desfăşurarea unor mă-suri contradictorii;

- deficitul de acţiuni eficiente în vederea conservării şi dezvoltării resurselor naturale, în-deplinirea nesatisfăcătoare a măsurilor planificate pentru păstrarea şi dezvoltarea lor;

- conflicte în legătura cu recrearea pe teritoriile silvice, piedici artificiale pentru persoanele care doresc să investească mijloace financiare în afacerile turistice;

- exploatarea naturii este inadecvat introdusă în sistemul de relaţii economice, nu există stimulente pentru proprietari şi deţinători de terenuri pentru a utiliza raţional resursele naturale de bază, fără a le epuiza şi păstrând biodiversitatea ca un fundament al vieţii;

- un deficit de coordonare a acţiunilor care ar împiedica degradarea terenurilor, ce submi-nează bazele de existenţă a populaţiei rurale într-un viitor nu prea îndepărtat;

- coordonarea insuficientă a acţiunilor administraţiilor locale, proprietarilor şi deţinători-lor de terenuri ce activează în limitele teritoriilor naturale integrale;

- respectarea nesatisfăcătoare a legislaţiei cu privire la protecţia mediului, recidivism ecologic;- neîncrederea populaţiei şi dezvoltarea în continuare a nihilismului juridic;- influenţa corupţiei;

Instabilitatea politicăCondiţii. Instabilitatea politică în regiune, în general, creează un climat nefavorabil pentru

dezvoltarea activităţii turistice. Conflictul nerezolvat dintre autorităţile de la Chişinău şi cele de la Tiraspol nu atât se răsfrânge asupra lor cât măreşte numărul de probleme ale populaţiei şi ale agenţilor economici. O particularitate importantă care ar putea fi folosită pentru atragerea unui turism organizat, mai ales pentru turiştii străini, este lipsa unui pericol real pentru viaţa şi să-nătatea vizitatorilor şi a turiştilor. Această posibilitate nu este îndeajuns valorificată. Instaurarea regimurilor de conservare a valorilor naturale şi istorice, dezvoltarea cooperării multilaterale şi


a turismului depinde de aleşii locali şi de cei raionali – de convingerile lor politice şi ambiţii. Se observă o dependenţă a instituţiilor de stat de profil şi a agenţilor economici de politica Chişi-năului şi cea a Tiraspolului. Lipsesc acte normative şi legislative coordonate şi apte de a dezvolta turismul pe ambele maluri ale Nistrului. Se observă condiţii imprevizibile pentru o colaborare stabilă în plan economic, social şi ecologic ce depind de hotărârile strategice ale structurilor de conducere din Chişinău şi Tiraspol. Regimul de trecere a hotarelor administrative pentru cetăţenii atât a ţărilor din regiune, cât şi a celor din străinătate nu este prea binevoitor pentru colaborarea transfrontalieră (în turism, alte afaceri, etc.).

Pericolele pe care autorităţile sunt apte de a le regla indiferent de starea politică:- tergiversarea şi evitarea de a da răspunsuri, chiar şi refuzul direct al funcţionarilor de a

colabora din considerentele şi simţul siguranţei personale;- posibilitatea apariţiei piedicilor în colaborarea agenţilor economici de pe ambele maluri;- înrăutăţirea regimului, la punctele de frontieră şi pierderea timpului, care nu este compa-

tibil cu noţiunea de recreare şi planificare a rutei;- profitul pierdut din cauza inactivităţii rutelor circulare care leagă malul drept, malul

stâng şi Ucraina.

2.3.3. Direcţiile prioritare de administrare

Direcţiile prioritare de administrare a complexelor naturale de pe teritoriul zonei Ramsar sunt determinate de specificul stabilit de exploatare a terenurilor şi conţinutul celor mai păstrate elemente ale peisajului natural. În general, acest fapt ar putea fi reprezentat printr-un sistem de zonare de bază:

• Încelemaipăstrate şivaloroaseecosistemesilvice şide stepă (o zona care necesită o protecţie strictă) trebuie să fie implementate măsuri pentru o protecţie strictă şi limitarea la maximum a accesului, este necesară efectuarea monitorizării şi a studiilor, precum şi organizarea unor activităţi de conservare a componenţei vegetale autohtone.

• peterenurilecarenecesităoactivitateeconomicăstrictlimitată(deoarecedeţinunstatutde protecţie special, valoare biologică potenţială înaltă sau se află în vecinătate cu sectoa-re deosebit de valoroase) sunt necesare măsuri de restabilire a ecosistemelor naturale de stepă, luncă, pădure şi de mlaştină. Aceste măsuri includ acţiuni îndreptate spre păstra-rea stării şi componenţei comunităţilor în zona supusă unei protecţii stricte, pentru care plantaţiile zonei date sunt un fel de tampon specific.

• peterenurilecarenecesităooarecarelimitareaactivităţiieconomicesauaaccesuluioa-menilor, măsurile trebuie să fie îndreptate spre utilizarea reglementată, inepuizabilă şi eficientă a tuturor resurselor naturale; unele obiecte necesită o reconstrucţie ecologică.

• petoatăcealaltăsuprafaţăagenţiieconomiciartrebuisămenţinăoexploatareraţionalăşinedistrugătoare a resurselor economice, o creştere social-economică în cadrul activităţii pentru o dezvoltare stabilă.

Pentru conservarea valorilor naturale şi natural-istorice, îmbunătăţirea stării ecosistemelor şi o stabilizare ecologică a teritoriului, pentru o apropiere de o stabilitate economică şi ridicare a atractivităţii, direcţiile de bază sunt :

- introducerea regimurilor de protecţie în conformitate cu zonarea şi realizarea lor pe tere-nurile silvice;

- reconstrucţia ecologică treptată a ecosistemelor acvatice (Nistrul vechi) şi a regimurilor (Lunca Talmaza, unele meandre ale Nistrului) în zona de luncă inundabilă;

- protejarea şi restabilirea comunităţilor de stepă pe sectoarele cu statut special de protecţie şi reconstrucţie ecologică;


- crearea coridoarelor ecologice, care ar conecta complexele naturale de bază şi dezvoltarea sis-temelor de fâşii forestiere şi de arbuşti de protecţie, pentru a asigura legătura populaţiilor de animale şi plante, îmbunătăţirea microclimatului pe teritoriile agricole şi protecţia apelor;

- aducerea şeptelului de animale care pasc la posibilităţile terenurilor de păşune, transfe-rarea animalelor rămase la întreţinerea în grajduri şi utilizarea asolamentelor cu ierburi multianuale;

- reconstrucţia terenurilor de păşune în vederea ridicării productivităţii şi a diversităţii biologice, de asemenea extinderea lor din contul sectoarelor care şi-au pierdut producti-bilitatea, mai ales a celor degradate;

- implementarea în activitatea gospodăriei silvice a principiilor şi mijloacelor de exploatare naturală complexă, introducerea măsurilor de protecţie a valorilor naturale şi a unei re-creări argumentate din punct de vedere economic în sistemul de planificare şi îndeplinire a lucrărilor gospodăriei silvice;

- crearea în sfera sistemului de exploatare a naturii, a sistemului de interacţiune între ad-ministraţia locală şi principalii deţinători de terenuri (privaţi şi de stat) cu atragerea po-pulaţiei în luarea deciziilor;

- dezvoltarea producerii produselor alimentare în baza schemelor agroecologice, certifica-rea lor la nivel naţional şi internaţional;

- organizarea creşterii produselor agricole de calitate deosebită în baza creşterii animalelor pe păşuni şi dezvoltarea turismului cu utilizarea acestui product şi a sectoarelor de stepă pentru recreare;

- desfăşurarea organizării teritoriilor agricole în complex cu cele silvice, reieşind din regi-mul nou de protecţie şi din principiile şi standardele exploatării forestiere durabile com-plexe; elaborarea unui plan de dezvoltare a teritoriului;

- formarea în continuare de condiţii pentru dezvoltarea turismului, atrăgând businessul local şi creând condiţii pentru creşterea lui, inclusiv prin menţinerea unei concurenţe civilizate;

- promovarea pe pieţele externe a producţiei agricole şi a industriei prelucrătoare, precum şi a produsului turistic de o calitate înaltă, folosind brandul ariilor protejate şi a altor spe-cificaţii geografice;

- influenţa activă a administraţiei locale şi colaborarea acesteia cu organele de drept pentru păstrarea patrimoniului natural şi istoric;

- activităţi de informare în rândurile populaţiei, care ar spulbera miturile despre ariile prote-jate unde totul este interzis, îndreptate spre patriotism şi înţelegerea obiectivă a lucrurilor.

Ordinea în lista acestor direcţii nu corespunde obligatoriu ordinii realizării, iar multe măsuri pot fi realizate treptat şi împreună cu alte activităţi.

2.3.4. Dificultăţile de administrare

Lipseşte un mecanism legal şi financiar de realizare a activităţilor privind conservarea valori-lor diversităţii biologice pe terenurile fondului silvic, precum şi un sistem de atragere şi stimu-lare a populaţiei locale de a realiza lucrările corespunzătoare sau pentru crearea şi reconstrucţia plantaţiilor antierozionale.

Legislaţia fiscală nediferenţiată nu posedă un sistem de stimulări şi reţineri în raport cu fo-losirea istovitoare a resurselor biodiversităţii (sol, vegetaţie şi animale), iar organele fiscale sunt izolate de sarcinile de protecţie a naturii.

Deficitul de experienţă de colaborare între structurile de stat, în special a teritoriilor adminis-trative învecinate, precum şi de experienţă de efectuare a unor activităţi importante de protecţie


a naturii în comunităţile locale sau la autorităţile locale, insuficienţa de cunoştinţe corespunză-toare. Lipseşte interacţiunea între administraţia locală ce administrează teritoriile locale şi uti-lizatorii importanţi ai resurselor biologice în domeniul gestionării şi folosirii resurselor silvice, pedologice şi altele.

Deficitul de cunoştinţe şi mijloace la autorităţile locale pentru gestionarea teritoriului cu obiecte importante din punct de vedere ecologic, sunt puţini specialişti în domeniul gestionării resurselor naturale şi turismului. Nu există un sistem de instruire ecologică ca sistem de trans-mitere a cunoştinţelor, în special în organele de putere. La toate acestea se adaugă şi migrarea specialiştilor tineri la lucru peste hotare.

Dificultăţile de asigurare a regimurilor de protecţie pentru teritoriile silvice, din cauza urmă-toarelor:

• folosinţasilvicătenebrăşicorupţiacaresuntcaracteristicepentruţărileEuropeideEst,Caucaz şi Asia Centrală (fapt recunoscut în documentele internaţionale), şi în particular, în Moldova (Planul Naţional de acţiuni în cadrul programului FLEG);

• deficitul resurselor energeticedisponibile, satisfacereanecesităţilorpopulaţiei în com-bustibil preponderent (60-70%) din contul lemnului, inclusiv obţinut ilegal;

• unprocentmaredepopulaţiesăracăşi/sauceobţinvenituriînrezultatulfolosiriişiex-ploatării resurselor naturale (colectarea speciilor de plante medicinale şi decorative, bra-conajul şi alte acţiuni ilegale);

O aplicare slabă a legislaţiei în raport cu: • administrareateritoriilor• deţinătoriideterenuricenurespectăresponsabilităţiledeprotecţieacalităţiisolurilor,• sauocupăterenurilepublice(destat,comunale)ceauoimportanţăpentruprotecţianaturii• saufolosescapănepotrivităpentruirigare• autorităţilelocaleşiorganeledestatcenuaplicălegislaţiaînvigoareînmodpotrivit;• înparticular,înraportcucontrolulconţinutuluiînproduseasubstanţelorpericuloase

pentru sănătatea oamenilor.În natură au loc procese complicate (deseori negative) nereglamentate sau slab reglementate

de provenienţă naturală sau antropogenă. Comunitatea şi autorităţile nu pot şi nu tind întot-deauna să le evalueze şi să le ia în consideraţie în administrare. În acelaşi timp, sunt complicate chiar şi sarcinile particulare, dar naturale pentru zona Ramsar, cum ar fi crearea condiţiilor pentru cuibărire şi alimentare stabilă pentru speciilor rare şi de resurse de păsări.

Garanţii reduse de realizare a măsurilor de atenuare a prejudiciilor asupra mediului şi recon-strucţia ecologică a teritoriului, inclusiv monitorizarea, controlul de stat şi public. Înţelegerea redusă a influenţei stilului de gospodărire şi (ne)respectarea cerinţelor de protecţie a naturii asupra situaţiei economice, deficitul intereselor pe termen lung.

În condiţiile legale existente interesele actuale ale principalelor persoane juridice şi fizice ce realizează gospodărirea silvică, contravin intereselor pe termen lung ale silviculturii şi sarcinilor de conservare a diversităţii biologice.

Documentele ce reglementează activitatea silvică nu conţin indicatori de corespundere a ei sarcinilor de conservare a diversităţii biologice, cât şi intereselor pe termen lung al silviculturii.

Procesul de revizuire şi elaborare a normelor şi regulilor legate de administrarea şi gospodă-rirea ecosistemelor silvice în scopuri de asigurare a unei folosiri mai largi a potenţialului bio-productiv şi ecosistemic al pădurilor, cât şi a adaptării lor la schimbările natural-climatice ce au loc, se află la etapa incipientă.

Aproape o lipsă totală de recomandări/tehnologii accesibile privind înlăturarea introducen-ţilor agresivi (arţarul american, ailantul) pe fonul necesităţii reconstrucţiei plantaţiilor silvice


cu o stabilitate redusă sau slăbite extinse. Identificarea suprafeţelor afectate de dăunători şi îm-bolnăviri este în dezvoltare permanentă, iar căile existente de luptă şi metodologia aprobată de monitorizare sunt puţin eficiente, sunt învechite şi necesită o revizuire totală.

Deficitul de componente stabilizatoare ale landşaftului în jurul terenurilor agricole, ceea ce îngreunează reconstrucţia teritoriului.

Problemele teritoriale ale folosinţei terenurilor agricole, în particular în raport cu:- schimbul terenurilor în scopurile planificării în domeniul protecţiei naturii şi recon-

strucţiei,- excluderea din circuitul economic a terenurilor slab productive (îndepărtate, erodate,

înmlăştinite, salinizate) sau modificarea caracterului de folosinţă a lor;- stoparea folosirii nelegale.

Aflarea în proprietate privată a majorităţii terenurilor aflate în jurul sectoarelor silvice, fapt ce îngreunează considerabil procesul de crearea a coridoarelor ecologice.

Lipseşte un mecanism eficient de stopare a folosirii arabile a terenurilor neproductive şi cu pericol de eroziune, ceea ce împiedică crearea de noi păşuni şi fâneţe.

Există un deficit de resurse financiare pentru planificarea şi realizarea măsurilor de îmbună-tăţire a terenurilor aflate în proprietate publică, a măsurilor antierozionale şi anti-alunecări de teren, în general al reconstrucţiei ecologice.

O parte de terenuri din cadrul fâşiei riverane de protecţie a apei (comuna Cioburciu) au fost privatizate ilegal şi se folosesc în agricultură; pasivitatea autorităţilor locale şi deficitul de tere-nuri de rezervă potrivite pentru prelucrarea agricolă, împiedică soluţionarea problemei.

În ţară lipseşte practica de reglementare specială a regimului de asigurare cu apă a teritoriului cu destinaţie specială de protecţie a naturii.

Lipseşte un mecanism legal clar de folosire a terenurilor de păşune, ceea ce împiedică regle-mentarea păşunatului şi controlul autorităţilor locale asupra stării păşunilor, şi susţine folosinţa nesistematică a terenurilor naturale şi degradarea acestora.

Situaţia social-economică împiedică introducerea măsurilor restrictive pentru folosirea păşu-nilor de către păturile sărace ale populaţiei.

Există tradiţia de aducere în masă a vitelor acasă pentru a fi mulse, dar lipseşte practica de re-glementare după termene şi norme ale presiunii păşunatului şi menţinerea în grajduri, precum şi organizarea mulsului vitelor cornute mari pe păşuni.

Terenurile păşunabile deseori sunt izolate ceea ce împiedică aplicarea sistemelor raţionale de păşunare, iar îndepărtarea de la locurile de menţinere a animalelor creează diverse incomodităţi.

Lipseşte practica de reconstrucţie a terenurilor ierboase de diferit tip, sistemul de planificare a ei şi atragerea populaţiei locale pentru astfel de lucrări.

Pe teritoriul Moldovei este foarte limitat asortimentul şi producerea seminţelor de ierburi furajere, există un deficit de material natural calitativ pentru restabilirea păşunilor după metoda de agrostepă sau reconstrucţia în habitate naturale.

Condiţiile de piaţă existente nu stimulează o agricultură durabilă, în particular aplicarea aso-lamentelor şi zootehniei corecte, bazate pe menţinerea în grajduri a animalelor cornute şi altor animale mici.

Lipseşte o reglementare de stat a pieţii, îndreptată spre înlăturarea dezechilibrelor de piaţă şi formarea marketingului pentru fermieri.

Situaţia economică nesatisfăcătoare a teritoriului şi deficitul acut de capital circulant la fer-mieri.

Deficitul monitorizării de stat şi mecanismelor de informare a persoanelor de decizie şi a comunităţii după indicatorii de administrare a agriculturii (ne)durabile.


Deficitul de cunoştinţe agricole, în particular în ceea ce priveşte tehnologiile agricole şi ale irigaţiei.Tradiţiile de recreare şi agricultură, fără o atitudine grijulie faţă de resursele naturale şi negli-

jând considerentele economice şi ecologice pe termen lung. Legislaţia în vigoare în domeniul turismului stopează dezvoltarea acestuia, în special în regi-

unile rurale. Structurile de control, folosind imperfecţiunea legilor şi actelor normative, îngreu-nează activitatea agenţilor economici, se ocupă cu extorcarea banilor.

Evaluarea incorectă a economiei turismului la reprezentanţii puterii, se analizează venitul probabil al agentului economic şi nu se ia în consideraţie fluxul de mijloace adus de turişti pe teritoriu (în localitate).

Experienţa de atragere a turiştilor şi investiţiilor în industria turismului, inclusiv pentru solu-ţionarea problemelor ecologice, lipseşte. În conformitate cu stereotipurile create în ţară, la ela-borarea produselor turistice, business-ul se orientează în principal la segmentul consumatorilor cu venituri mari, nu se ia în considerare faptul cât e de mare acest segment şi nu se atrage atenţia la alte segmente. Aceasta, pe de o parte, măreşte venitul pierdut, iar pe de altă parte stopează dezvoltarea infrastructurii pentru turismul în masă.

2.3.5. Statutul legal

Statutul legal al zonei Ramsar necesită o colaborare eficientă dintre diferite persoane cointe-resate, ceea ce este destul de dificil în condiţiile unui teritoriu complex mare, dezvoltării social-economice slabe şi lipsei experienţei.

Gestionarea este îngreunată şi de lipsa unui organ sau organe special instituite pentru aceasta.Realitatea este că administrarea pe malul drept al Nistrului şi pe malul stâng în prezent este

realizată de sinestătător.Statutul internaţional al porţiunii zonei de pe malul stâng al Nistrului deocamdată nu este

clară în legislaţia în vigoare al Transnistriei.Lipseşte un mecanism de raportare privind administrarea zonei pe malul stâng al Nistrului.

2.4. Planul de zonare

2.4.1 Principiile zonării

• Zonadeprotecţie strictă (A)– include teritorii deosebit de importante pentru pro-tecţia diversităţii biologice şi peisajere, inclusiv complexele naturale etalon - 1801,89 ha (1685,39 ha – zona А pe malul drept şi 116,5 ha pe malul stâng al Nistrului.

În componenţa zonei sunt propuse sectoare puţin modificate de activitatea umană, îndepăr-tate şi greu accesibile (sau dificil de a fi parcurse), iată de ce sunt potrivite pentru auto-dezvolta-re şi asigurarea unei conservări sigure.

Criteriile de identificare a teritoriilor pentru a fi incluse în Zona A: − tipicitatea şi raritatea obiectului natural;− vârsta înaintată a arboretului şi păstrarea structurii şi componenţei naturale a acestuia, − prezenţa multor specii protejate (Lista Roşie Mondială IUCN-20067, Listele europene (ale

Convenţiei de la Berna şi ale Convenţiei de la Bonn), Cărţile Roşii ale Moldovei şi Ucrai-nei, ţinând cont de amplasarea zonei);

7 Lista roşie internaţională – IUCN-2010; Listele Europene – Lista speciilor strict protejate a Convenţiei de la Berna - BC, Lista speciilor Convenţiei de la Bonn – BM, Cartea Roşie a Moldovei – CRM, Cartea Roşie a Ucrainei – CRU, Cartea Roşie a Transnistriei - CRT.


− prezenţa permanentă a congregaţiilor de păsări ale complexului acvatic şi palustru. − posibilităţile reale de respectare a regimului propus de protecţie.

Pentru teritoriile împădurite ale zonei sunt identificate două subzone:- de arii protejate - păduri seculare cu o structură naturală şi sectoare înmlăştinite valoroase;- de reconstrucţie prealabilă, unde sunt necesare măsuri de igienă pentru intensificarea par-

ticipării speciei principale silvoformante – stejarului, înlăturarea speciilor străine sau susţi-nerea ecosistemelor ierboase.

În zona А este permis accesul populaţiei locale (cu excepţia ariilor protejate) pentru colecta-rea pomuşoarelor, ciupercilor, vreascurilor şi uscăturilor mici; realizarea cercetărilor şi monito-rizării; vizitarea de către grupuri mici de turişti (3-5 persoane); colectarea materialului semin-cier a speciilor lemnoase.

În subzona reconstrucţiei prealabile sunt permise măsuri silvice pentru menţinerea structu-rii naturale şi asigurarea dezvoltării naturale, pe sectoarele ierboase – cositul stepelor, luncilor şi stufărişului conform unor scheme speciale şi înlăturarea arbuştilor. Alte activităţi sunt interzise.

• Zona tampondebază (B) - 3561,5 ha (3029,5 ha pe malul drept şi 532 ha pe malul stâng) şi include:

- teritorii cu cele mai tinere păduri naturale, ce şi-au păstrat caracteristicile şi aspectul tipic, precum şi plantaţiile silvice model, ce corespund după compoziţie şi structură pă-durilor naturale – 2763,4 ha;

- ecosisteme ierboase deosebit de valoroase cu vegetaţie de stepă şi de luncă.

Criteriile de identificare:− tipicitatea şi raritatea obiectului natural;− prezenţa multor specii protejate (Lista Roşie Mondială IUCN, Listele europene, Cărţile

Roşii ale Moldovei şi Ucrainei, ţinând cont de amplasarea zonei); − posibilităţile reale de respectare a regimului propus de protecţie.

Zona presupune o dezvoltare naturală a ecosistemelor sau o implicare/ modificare în compoziţia şi structura arboretului cu scopul menţinerii şi/sau asistenţei în restabilirea pădurilor naturale, pre-cum şi folosinţa durabilă a resurselor silvice şi ierboase în conformitate cu planul de management.

Pentru zona B sunt identificate două zone funcţionale - zona de auto-restabilire, unde implicarea în dezvoltarea ecosistemelor este reglementată

de planul de management şi normativele de folosinţă durabilă; - de asistenţă în restabilirea (reconstrucţia) ecologică prin intermediul:

• creării condiţiilor pentru intensificarea rolului speciei principale silvoformante şi spe-ciilor ce îi însoţesc pe aceştia, în special contribuind la regenerarea prin seminţe;

• înlăturarea speciilor secundare, preponderent înlocuind arţarul şi frasinul prin stejar şi înlocuirea treptată a pădurilor derivate de arţar prin cele de stejar;

• înlăturarea speciilor străine;• împiedicarea înlocuirii tipului de ecosistem (preîntâmpinarea creşterii în masă a spe-

ciilor de copaci şi arbuşti şi acumulării periculoase a resturilor vegetale) pe teritoriile neforestiere;

În zona В este permis accesul populaţiei locale şi colectarea; realizarea cercetărilor şi monito-rizării, vizitarea temporară de către grupuri de turişti (după specificaţiile obiectelor); gospodări-rea silvică stabilită de planul de management; activităţi de reconstrucţie şi menţinere; păşunatul şi cositul în corespundere cu normativele stabilite în planul de management; vânătoarea în peri-oada permisă, cu excepţia celei de primăvară.


În zona В, în scopurile conservării biodiversităţii, este interzisă înlăturarea resturilor masive uscate de copaci în afara normativelor de folosinţă durabilă, stabilite de planul de management; distrugerea copacilor scorburoşi şi a arboretului uscat în picioare; păşunatul şi cositul nenormat; construcţia cu excepţia punctelor de observaţie; menţinerea în grajduri a animalelor agricole şi de alt tip; alte activităţi ce pot distruge patrimoniul natural şi cultural.

• Zonatamponcuactivitateeconomicăşirecreativăreglementată(C) 10079 ha (7891,8 ha pe malul drept şi 1199 ha pe malul stâng), dintre care 9441,6 ha în limitele complexelor naturale şi 637,5 ha ale păşunilor izolate).

În zona C sunt incluse sectoarele silvice, de stepă şi de luncă care nu au fost incluse în zonele A şi B, precum şi unele bazine acvatice. Pentru toate acestea în planul de management sunt stabilite tipurile de folosinţă, sunt recomandate modificarea caracterului acesteia (de exemplu înlocuirea folosinţei în calitate de păşune prin folosinţa în calitate de fâneaţă) sau sunt introduse unele restricţii. În zona C mai sunt incluse unele teritorii care corespund după regim zonei B, cu excepţia excluderii limitărilor în ceea ce priveşte prezenţa vizitatorilor şi turiştilor.

Zona C este destinată folosinţei economice durabile, implementată pe baza planurilor au-torităţilor silvice şi administraţiei locale după schemele stabilite de acestea, aprobate de către autoritatea centrală de protecţie a mediului înconjurător.

În total zonele cu un regim reglementat de folosinţă şi protecţie constituie 15442,4 ha (Dese-nele 2 şi 3 color).

• Zonaeconomică(D) – teritoriul ce nu a fost inclus în zonele A, B şi C, unde se poate realiza orice activitate în conformitate cu legislaţia ţării.

2.4.2. Zonarea, caracteristica generală a zonelor

Zona A cu T0 (subzona de arii protejate – 475,9 ha) şi TI (subzona de reconstrucţie – 701,3 ha) include cele mai valoroase plantaţii sau 17% de păduri gestionate de Agenţia „Moldsilva” de pe teritoriul dat, unde predomină (426,1 ha sau 39,3%) stejarul pufos şi stejarul pedunculat (ocupă 54,6% şi 43,4% corespunzător). Cca. 34% sunt ocupate de plantaţiile de frasin, unde ponderea stejarului (preponderent cel pedunculat) constituie 10-30%. Sunt prezente şi plopi-şuri şi sălcişuri.

Valoarea şi complexitatea arboreturilor, incluse în zona sunt condiţionate, printre altele, şi de caracteristicile de vârstă, care se află între 50 şi 140 de ani. Cea mai mare pondere o au arbore-turile cu vârstă de 51-90 ani (68%), apoi cu 91-110 de ani (11,4%) şi cele cu 111-140 ani (1%).

În zonă predomină plantaţiile fundamentale (57,2%). Plantaţiile derivate parţial sau total constituie 34,7%, iar cele artificiale – 8,1%.

Zona include şi un fragment al fluviului şi malurile limitrofe (cca. 183,8 ha), în limitele complexului „Lunca Talmaza”, în principal într-o serie de meandre ale Nistrului şi frag-mentul Turunciucului de la prag până la s. Glinoe – 11 ha (rezervaţia ihtiologică) sectoare înmlăştinite ale mlaştinii Togai – 47,2 ha, Unghiul Răscăeţi – 44,4 ha, o parte a insulei Di-culi – 43 ha.

Dintre sectoarele silvice la subzona de rezervaţii pe malul stâng al Nistrului este atribuit sec-torul de 7,5 ha al sectorului Vilei silvice Chiţcani.

În limitele zonei A la subzona de reconstrucţie preliminară sunt incluse şi sectoarele deosebit de valoroase ale ecosistemelor, conservarea biodiversităţii şi a calităţilor principale ale cărora în condiţiile actuale necesită o intervenţie permanentă cu elemente de folosinţă: stepe (Complexul de colină Popeasca – 202,4 ha); lunci – pe i. Diculi – 55 ha; sectoare de stufăriş ale complexului Tudo-ra – Palanca (index XIII.A.2. în planul de zonare) – 432,4 ha, „Nucleul Aivazia” (X.A.4-1) – 8,1 ha.


Zona B cu TI şi TII include 2763,4 ha sau 38,8 % ale pădurilor gestionate de Agenţia „Moldsil-va (Anexa 4). Cealaltă suprafaţă este ocupă de ecosisteme ierboase valoroase (325,7 ha).

În această zonă în special predomină plantaţiile de salcâm 27,4 % (756,1 ha), plantaţiile de frasin ocupă 20,3% (562 ha), plantaţiile de stejar pedunculat - 16,7% (462 ha) şi stejar pufos - 3,4% (92,8 ha), plop - 8,2% (225,4 ha) şi glădiţă - 7,6% (211 ha). Vârsta plantaţiilor din zona В se află în limitele 5-110 ani. Cea mai mare pondere o au arboreturile în vârstă de 51-90 ani (41,1%), apoi cele cu vârsta de 11-30 ani (29%), şi cele de 31-50 ani (17,8%).

În zonă predomină plantaţiile artificiale (39,8%). Plantaţiile fundamentale cu diversă produc-tivitate constituie 22,3%, iar cele derivate parţial sau complet – 37,9%.

Pe porţiunea de pe malul stâng al Nistrului la această zonă sunt atribuite: o parte a vilei silvice Chiţcani (391 ha), partea de sud a insulei Cuţa (43,3 ha), canalul dintre acesta şi i. Di-culi şi sectorul limitrof pe i. Diculi (43 ha), precum şi sectorul sudic înmlăştinit al sectorului Saga (98 ha).

Zona С cu TII include 3172,5 ha sau 44,6% din pădurile Agenţiei „Moldsilva” din limitele zonei (Anexa 4). În această zonă predomină plantaţiile din salcâm alb (54,3%), stejar (11,6%), plop (9,9%) şi frasin (9,7%). Celelalte 14,5% sunt ocupate de plantaţii de arţar, nuc etc. în limite-le zonei vârsta plantaţiilor constituie 1 an - 140 ani. Cea mai mare pondere o au arboreturile cu vârsta de 31-50 ani (36,9%) şi cele cu 11-30 ani (38,2%).

Conform stării actuale, pădurile zonei C preponderent sunt prezentate de plantaţii artificiale (68,9%), incluzând 87,7% cu productivitate redusă. Plantaţiile parţial sau complet derivate con-stituie doar 20,9%, cele fundamentale – 10,2%.

O parte din plantaţiile silvice sunt atribuite zonelor riverane de protecţie a apelor de-a lungul Nistrului în sectorul pădurii Chiţcani – Complexul „Lunca Talmaza” şi pe insula Turunciuc.

Păşunile ocupă 988,3 ha, celelalte sunt preponderent terenuri desecate cu sistemul de canale din lunca Olăneşti-Crocmaz.

Zona DÎn afara complexelor naturale studiate din limitele zonei se află plantaţii nu prea mari antie-

rozionale (ocolul silvic Talmaza şi Olăneşti, fondul silvic al primăriei). Tot aici se află 238 ha de pădure din ocolul silvic Căuşeni în afara complexelor naturale desemnate, care trebuie studiate şi evaluate. În prezent regimul ce corespunde zonei B este stabilit pentru o suprafaţă de 48,6 ha şi zonei C – 189,4 ha.

2.4.3. Complexele naturale

I. Complexul „Copanca-Leuntea”

Amplasarea. Raionul Ştefan-Vodă, între satele Copanca şi Leuntea, pe versanţii spre lunca albiei vechi a Nistrului

46° 41' 9" Lat N 29° 34' 5" Long E


Suprafaţa şi descrierea succintă a zone. 2376,2 ha, inclusiv 1920,6 ha de teritorii silvice. Complexul include trupul de pădure “Copanca-Leuntea” şi păşunile adiacente lui.

Altitudinea absolută: 147 m

Trăsăturile fizice:Descrierea generală geografică

Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 70 km spre sud-este de Chişinău, la 12 km de la Tiraspol în limitele câmpiei Bâcului de jos.

Relief Cumpăna apelor Nistrului şi r. Botna, precum şi primii versanţi ai luncii r. Botna Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului fl. Nistru, în limitele luncii Nistrului şi afluentului de

dreapta a lui – r. Botna Descrierea generală geologică

Compusă din nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului herson – stratul meotic

Caracteristica landşaftului Câmpia Tvardiţei cu altitudine joasă, formată din argile şi aleurite cu cernozio-muri obişnuite şi carbonatice pe argile nisipoase viguroase de pădure

Principalele tipuri de ecosistemePădurile amplasate pe versanţi şi cumpenele apelor sunt prezentate de plantaţii silvice şi ar-

boreturi naturale, multe dintre care sunt cu o structură şi reproducţie afectată, precum şi de sectoare preţioase de comunităţi de stejar pufos (Querscus pubescens) cu regenerare semincieră. Tipurile de formaţiuni silvice: Stejărete pure de stejar (61,3%) şi stejărete pure de stejar pufos (38,7%). Vârsta medie: 33 ani. Formula speciilor edificatoare de păduri: 5SC2ST2STP1DT

1. Pădure semiaridă curtină de stejar (Quercus pubescens) 2. Dumbrăvi semiaride de stejar (Quercus robur) 3. Desişuri naturale şi artificiale de arbori şi arbuşti Plantaţii artificiale 4. Plantaţii forestiere cu o structură complexă 5. Plantaţii de salcâm 6. Plantaţii de pin Pinus pallasiana

Comunităţile ierboase sunt prezentate de 2 biotopuri:7. Comunităţi de stepă pe poieni 8. Păşuni de stepă

Valoarea floristică şi faunistică

Numărul de specii Plante Insecte Zooben-tos

Herpeto-fauna Păsări Mamifere Lilieci

Total 283 6 9 97 34 8Completitudinea datelor (în %) 80 60 70 80 80 80Cartea Roşie a Moldovei 4 4 4 8 1Lista IUCN 1 2 4Cartea Roşie a Europei 1 2Listele Convenţiei de la Berna 2 7 69 16 8Listele Convenţiei de la Bonn 20 8 8Directiva Habitat, Anexa II 2 2 2Directiva Habitat, Anexa IV 1 7 9Directiva Păsări 20Lista operaţională 17 1 4 26 2Protejate de lege (CR, EN, VU) 11 4 3 26 5 4


Exemple de specii rare de plante: Amygdalus nana L., Asparagus tenuifolius Lam., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Colchicum triphyllum G. Kunze, Crambe tataria Sebeok, Crocus reti-culatus Stev. ex Adam, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit., Medicago rigidula (L.) All., Erodium ciconium (L.) L`Her. и др.

Speciile caracteristice şi rare de animale.Insecte - exemple de speciii rare: Lucanus cervus L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphi-

clides podalirius L., Zerynthia polyxena Den. et Sch. Herpetofauna: Lacerta viridis, Bufo viridis, Hyla arborea, Natrix natrix. Exemple de speciii rare: Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Păsări. Preponderent Păsări леса: Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Parus major, Turdus philo-melos, Carduelis chloris, Emberiza citrinella etc. Exemple de speciii rare: Falco vespertinus, Cora-cias garrulus, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Falco cherrug, Hieraaetus pennatus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, So-rex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Nyctalus noctula, Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus pygmaeus, Pleco-tus austriacus, Eptesicus serotinus. Exemple de speciii rare: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus.

Proprietatea terenurilor. 1920,6 ha de teritorii silvice se află în proprietatea statului (Între-prinderea pentru silvicultură Tighina). Păşunile aparţin comunelor Plop-Ştiubei şi Leuntea.

Starea generală. S-au păstrat comunităţi cu vârsta de 60-100 de ani de ste-jar pufos: Quercetum(pubescens) cornoso-cotinosum, Quercetum(pubescens) stepposum, Quercetum(pubescens) herbosum, sunt prezente poieni şi liziere stepizate mărunte. În trecut pădurile aproape în întregime erau prezentate de comunităţi de stejar pufos. În prezent răs-pândirea arboreturilor fundamentale se limitează la 28,3% din suprafaţa teritoriului, totodată 80% sunt de provenienţă din lăstari. Reducerea suprafeţelor a demarat la mijlocul anilor 60 ai secolului trecut din cauza unui management silvicol antiecologic, atunci când au fost tăiate sectoare importante de păduri naturale şi înlocuite cu plantaţii artificiale de specii exotice (cca. 56% din plantaţii) – preponderent de salcâm alb şi într-o măsură mai mică glădiţă, pin negru şi nuc negru; plantaţiile artificiale ocupă 33,5% din teritoriul acoperit cu păduri al complexului, majoritatea dintre care sunt de o productivitate redusă, ceea ce demonstrează nişte condiţii de creştere necorespunzătoare (selectarea nereuşită a speciilor pentru lucrările silviculturale, ino-portunitatea şi calitatea tăierilor silvice etc.).

Valoarea socială şi economicăTeritoriul poate fi folosit în calitate de rezervaţie genetică, precum şi pentru vizitarea de către

turişti cu scopul de a face observaţii şi poze a peisajului şi speciilor rare (în perioada de dez-voltare/înflorire în masă) de plante şi animale, se pot organiza plimbări nocturne prin pădure cu ascultarea sunetelor liliecilor folosind detectoare cu ultrasunet şi capturând chiropterele cu plase. Unele specii de animale (paricopitatele, iepurii, vulpile, fazanii, porumbeii) reprezintă obiectul vânătoarei amatoare.

Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, ne-lemnoase fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu legislaţia în vigoare:

- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 629, mii lei;- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 28,4 mii;- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 604,4 mii lei;- total venituri – 1262,2 mii lei.


Zona А - I.А. (I.А.1.- I.А.5.)Suprafaţa şi descriere succintă. 352,6 ha. Zona este prezentată de 5 elemente: I.А.1. «Terase

superioare» – subparcela 6K (22 ha); I.А.2. «Gârneţele Copanca» – subparcelе 23E, 23K, 26D, 26I, 26J, 26K, 26V, 27A, 27B, 27F, 27J, 27K, 28D, 28I, 28J, 28O, 37J, 38A, 38B, 38E, 38F, 38G, 38I (159,2 ha); I.А.3. «Dumbravа din Copanca» – subparcelе 29K, 29M, 29P, 29Q, 30A, 36B, 36G, 36J, 36K, 36H, 37C, 37E (77,8 ha); I.А.4. «Subparcelele de stejar» – subparcelе 33N, 34C, 34E, 34G, 34N, 35E, 35F, 35G (33 ha); I.А.5. Fondul silvic– subparcelе 12I, 12L, 15C (60,4 ha).


Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna Păsări Mamifere Lilieci

Total 187 4 7 61 26 8Completitudinea datelor (în %) 80 70 80 80 80Cartea Roşie a Moldovei 3 2 3 1Lista IUCN 1 2Cartea Roşie a Europei 1 2Listele Convenţiei de la Berna 6 40 16 8Listele Convenţiei de la Bonn 9 8 8Directiva Habitat, Anexa II 1 2 1Directiva Habitat, Anexa IV 6 9 8Directiva Păsări 14Lista operaţională 15 1 3 13 4 2Protejate de lege(CR, EN, VU) 9 2 2 13 4

Exemple de specii rare.Plante - Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crocus reticulatus Stev. ex

Adam, Crambe tataria Sebeok, Colchicum triphyllum G. Kunze, Amygdalus nana L., Asparagus tenuifolius Lam., Dianthus leptopetalus Willd. Doar în cursul inferior al Nistrului se întîlneşte în Moldova Medicago rigidula (L.) All. и Erodium ciconium (L.) L`Her.

Animale. Insecte: Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphiclides podalirius L., Lycaena virga-ureae L., Formica rufa L. Herpetofauna: Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Păsări: Per-nis apivorus. Mamifere: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii.

Starea generală. Teritoriul include cele mai valoroase sectoare de vârstă înaintată de păduri naturale din stejar pufos. Se întâlnesc poieni stepizate cu participarea năgarei primare Festuceto-Stipetum (ucrainica) herbosum.

Zona В - I.В. (I.В.1.- I.В.5.)Suprafaţa şi descriere succintă. 774,5 ha. Într-o mare măsură aceste subparcele au aceleaşi

caracteristici ca şi sectoarele propuse a fi incluse în zona A. Indicarea zonei tampon este legată atât cu conservarea diversităţii biologice, cât şi cu necesitatea de a proteja sectoarele supuse unei protecţii strice de la expansiunea de mai departe a culturilor silvice de introducenţi. În condi-ţiile masivului silvic puternic modificat, zona are în acest caz un sens primar. Iată de ce pentru păstrarea integrităţii ei şi asigurarea restabilirii pădurii de tip primar şi din punct de vedere a unităţii gestionării în zonă sunt incluse fragmente mici de salcâm. Din punct de vedere al fa-unei, sectoarele zonei В.1-2. se deosebesc puţin de sectoarele А.1-4. Sectorul В.1 este limitrof sectorului А.1. Sectorul В.2. uneşte înconjurând sectoarele А.2-4. Zona este prezentată de 5 elemente: I.В.1. «Zona de tampon ale Teraselor superioare», suprafaţa– 44,5 ha (parcela 6, cu


excepţia subparcelei 6K) cuprinde 4 sectoare; I.В.2. «Zona de tampon ale rezervaţiilor naturale Leuntea şi Copanca», suprafaţa–187,3 ha (parcela 8, 11, 12 (cu excepţia I, L), 20 (D, E, V2, G), 21 (D, E); I.В.3. «Zona de tampon unificator», suprafaţa– 353,8 ha, include 10 subdiviyiuni mai mici; I.В.4. suprafaţa– 112,8 ha (subparcela 32A-S; 33A-L; 34 (cu excepţia C, E, G); 35A-C, J, K, N, P); I.B.5. suprafaţa– 76,1 ha (parcela 31).


Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna Păsări Mami-

fere Lilieci

Total 199 3 8 61 30 8Completitudinea datelor (în %) 80 60 80 80 80Cartea Roşie a Moldovei 1 3 3 1 1Lista IUCN 1Cartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 1 6 40 16 8Listele Convenţiei de la Bonn 9 8 8Directiva Habitat, Anexa II 1 1 2Directiva Habitat, Anexa IV 1 6 9 8Directiva Păsări 14Lista operaţională 7 3 13 5 2Protejate de lege(CR, EN, VU) 5 3 2 13 4

Exemple de specii rarePlante - Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Goniolimon besserianum

(Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit. и др.Animale. Insecte: Zerynthia polyxena Den. et Sch., Iphiclides podalirius L., Lucanus cervus L.

Herpetofaunaetofauna: Zamenis longissimus. Păsări: Pernis apivorus. Mamifere: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii.

Starea generală. Comunităţi de stejăret cu corn şi scumpie Quercetum (pubescens) cornoso-cotinosum, stejăret stepizat Quercetum (pubescens) stepposum şi stejăret cu amestec de ierburi Quercetum (pubescens) herbosum s-au păstrat în formă de fragmente mici afectate. Plantaţiile de salcâm alb ocupă sectoare nu prea mari, dar salcâmul activ intervine în compoziţia pădurilor naturale, pe poieni şi liziere. Comunităţile zonelor menţin conservarea populaţiilor de specii rare de plante şi animale, numărul cărora deseori este îngrijorător.

Zona С - I.С. (I.С.1.- I.С.5.)1249,1 ha. În zonă este inclusă partea principală a trupului de pădure Copanca-Leuntea,

inclusiv a rezervaţiei naturale „Copanca” şi două păşuni adiacente: I.C.1. Partea principală a trupului de pădure (809,6 ha); I.C.2. Păşunile comunei Plop-Ştiubei pe marginea de vest a pădurii (325 ha); I.C.3. Istmul dintre zona А.3. şi А.4 cu teritoriile tampon ale acestora (o parte a parcelelor 29, 30, 36), cu suprafaţa de 74,3 ha; I.C.4. Păşunea comunei Leuntea lângă marginea de sud a pădurii (18 ha); I.C.5. Marginea de sud a complexului Copanca-Leuntea (22,2 ha).



Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto-fauna Păsări Mami-

fere Lilieci

Total 203 7 97 34 6Completitudinea datelor (în %) 80 50 80 80 80Cartea Roşie a Moldovei 1 7 1Lista IUCN 4Cartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 4 67 16 6Listele Convenţiei de la Bonn 20 8 6Directiva Habitat, Anexa II 1 2Directiva Habitat, Anexa IV 4 7 6Directiva Păsări 18Lista operaţională 7 1 13 3Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 26 2

Exemple de speciii rare.Plante - Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok. и др.Animale. Herpetofauna: Coronella austiaca. Păsări: Falco vespertinus, Coracias garrulus,

Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Falco cherrug, Hieraaetus pennatus. Mamifere: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.

Starea generală. Pe majoritatea teritoriile pădurea naturală este înlocuită de plantaţii de sal-câm, sunt prezente mici incluziuni ale culturilor de stejar pedunculat şi pin negru. Păşunile se folosesc cu depăşirea presiunilor permisibile.

«GRĂDINA TURCEASCA» - IILocalizarea Raionul Ştefan Vodă, întreprinderea pentru silvicultură Tighina, ocolul silvic

Talmaza (parcelele 3-5)

46° 40' 50" Lat N 29° 36' 5" Long E

Suprafaţa şi descriere succintă. 251 ha (212 ha al fondului silvic). Complexul include rezer-vaţia peisajeră „Grădina Turcească” cu ecosistemele de păduri de luncă şi braţul mort al Nistrului.

Altitudine 4-6 мStructura fizică

Descrierea generală geografică

Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 70 km spre sud-este de Chişinău, la 12 km de la Tiraspol în limitele câmpiei Bâcului de jos.

Relief Lunca ridicată a NistruluiBazinele acvatice Partea de jos a bazinului fl. Nistru,Descrierea generală geolo-gică


Caractreristica landşaf-tului

Regiunea de landşaft a câmpiei cu terase a Nistrului de Jos, Lunca extinsă a fl. Nistru, cu soluri de luncă, înnămolite-mlăştinoase de luncă, pe alocuri cu păduri de plop şi salcie şi sectoare de pajişti şi bălţi de luncă


Principalele tipuri de ecosisteme.

Biotopuri acvatice1. Biotopul albiei vechi a fluviului Nistru (ape stătătoare în albia meandrată cu adîncimi

variabile)

Păduri de luncă. Tipuri de formaţiuni silvice: Şleauri de luncă – 100%. Vârsta medie: 50 ani. Formula speciilor edificatoare: 6PLA3FR1ST. Pădurile sunt prezentate de 2 biotopuri

2. Păduri riverane. 3. Păduri aluviale şi cu dominarea frasinuluiPlantaţii artificiale 4. Plantaţii artificiale monodominante de Quercus robur, Fraxinus excelsior, Ulmus carpinifolia.


Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto-fauna Păsări Mamifere Lilieci

Total 158 6 30 17 99 24 10Completitudinea datelor (în %) 80 70 70 70 80 80 80Cartea Roşie a Moldovei 4 4 3 9 1Lista IUCN 2 1 2 1 1Cartea Roşie a Europei 2 1 1 1Listele Convenţiei de la Berna 2 1 9 65 14 10Listele Convenţiei de la Bonn 28 10 10Directiva Habitat, Anexa II 2 2 4 1Directiva Habitat, Anexa IV 10 10 10Directiva Păsări 25Lista operaţională 8 6 5 31 4 2Protejate de lege(CR, EN, VU) 7 4 3 25 6

Exemple de specii rare: Epipactis purpurata Smith, Euonymus nana Bieb. - relict, Sal-vinia natans (L.) All., Trapa natans L., Veratrum nigrum L., Vallisneria spiralis L., Utricu-laria vulgaris L.

Speciile caracteristice şi rare de animaleInsecte – exemple de specii rare: Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L., Elater ferrugineus

L., Callimorpha quadripunctaria Poda. Hidrobionţi. Faună banală caracteristică pentru bazine acvatice de acest tip. Domină ploşniţele de apă Notonecta glauca, Ilyocoris cimicoides, Rana-tra linearis, gândacii de apă şi larvele lor – Cybister laterimarginalis, Ilybius ater, Haliplus im-maculatus, precum şi moluştele Viviparus viviparus, Anodonta piscinalis şi libelulele (larvele) Sympecma fusca и Calcolestes (Lestes) viridis. Herpetofauna. Specii obişnuite: Lacerta viridis, Natrix natrix, Hyla arborea. Exemple de specii rare: Emys orbicularis. Păsări. O diversitatea mare de specii de pădure şi acvatice şi palustre, inclusiv rare. Preponderent se întîlnesc păsările de pădure: Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Parus major, Turdus philomelos, Carduelis chloris, Emberiza citrinella etc., ale complexului acvatic şi palustru- Podiceps cristatus, Fulica atra, Ixo-brychus minutus, Galinulla chloropus. Exemple de specii rare: Falco vespertinus, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Cygnus cygnus. Ma-mifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys ni-tedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus,


Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Nyctalus noctula, Nyctalus leisleri, Pipistrellus pygmaeus, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus pipis-trellus, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus, Myotis daubentonii. Exemple de speciii rare: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Myotis dasycneme.

Proprietatea terenurilor. Terenurile se află în proprietatea statului (Întreprinderea pentru silvicultură Tighina).

Starea generală. S-au păstrat păduri succesionale cu un divers grad de distrugere din plop alb Populetum (alba) rubosum, precum şi comunităţi prezente doar în regiunea Nistrului de Jos de Fraxineto (excelsior)-Populetum (alba) ulmosum); pe alocuri este prezent stejarul pedunculat. Comunităţile cu dominarea Fraxinus din fâşia riverană există într-un diapazon îngust de con-diţii şi sunt protejate în Europa; aici ele pot avea şi provenienţă artificială. Cca. 90% din păduri sunt de provenienţă din lăstari, cele fundamentale constituie 56%, derivate – 33%, plantaţiile artificiale – 11%. Populaţiile locale ale speciilor rare Euonymus nana Bieb., Epipactis purpurata Smith. şi Veratrum nigrum L., ce se dezvoltă pe teritoriul complexului la hotarul de sud al are-alului, numărul cărora este îngrijorător. Nistrul Orb – biotop cu o vegetaţia acvatică destul de diversă, ce se dezvoltă în masă în perioada viiturilor înalte, malurile şi sectoarele cu ape mici sunt acoperite cu comunităţi de mlaştină ierboasă.

Valoarea socială şi economicăVizitarea de către turişti cu scopul de a face observaţii şi poze a peisajului şi speciilor rare (în

perioada de dezvoltare/înflorire în masă) de plante şi animale, se pot organiza plimbări noctur-ne prin pădure cu ascultarea sunetelor liliecilor folosind detectoare cu ultrasunet şi capturând chiropterele cu plase. Unele specii de animale (paricopitatele, iepurii, vulpile, fazanii, porumbe-ii) reprezintă obiectul vânătoarei amatoare.


- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 69,6 mii lei;- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 3,1 mii;- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 66,8 mii lei;- total venituri – 139,5 mii lei.

Zona A - II.A. (II.A.1.- II.A.2.)Suprafaţa şi descriere succintă.50,1 ha. Include 2 sectoare de pădure naturală: II.A.1. (15 ha ale fondului silvic) – porţiunea

îndepărtată ale parcelei 3 - 3U; II.A.2. (35,1 ha) - parcela5 subparcelele S, V şi W.




Total 75 5 8 92 24 10Completitudinea datelor (în %) 80 70 80 80 80Cartea Roşie a Moldovei 3 1 5 1Lista IUCN 1 2 1 1Cartea Roşie a Europei 1 1 1Listele Convenţiei de la Berna 1 4 59 14 10Listele Convenţiei de la Bonn 23 10 10Directiva Habitat, Anexa II 2 1 4 1Directiva Habitat, Anexa IV 5 10 10Directiva Păsări 21Lista operaţională 1 1 3 24 4 2Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 1 20 6

Exemple de specii rarePlante - Clematis vitalba L.Animale. Insecte: Callimorpha quadripunctaria Poda, Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L., Elater

ferrugineus L. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Falco vespertinus, Pernis apivorus, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor. Mamifere: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Myotis dasycneme.

Starea generală. Include 2 sectoare de păduri seculare naturale (95-100 ani), cu un grad re-dus de afectare, pe alocuri sălbatice. In plopişuri domină evident plopul alb (9PA1Dt, 10PLA). A fost identificat un fragment de frăsiniş, unde stejarul pedunculat ocupă 20% din arboret (8Fr-2StP) – probabil cea mai mare prezenţă în pădurile de luncă de pe Nistrul de Jos.

Zona В - II.В. (II.В.1.- II.В.3.)Suprafaţa şi descriere succintă.102,2 ha, inclusiv 62,2 ha de teritoriu forestiere. Include Braţul mort al Nistrului (40 ha) pe

întreg teritoriu, inclus în II.В.3. şi 2 sectoare de păduri naturale: II.В.1. 24,3 ha al fondului silvic – partea meandrului superior, cu excepţia zonei А; II.В.2. - 37,9 ha al fondului silvic – parcela 5 în meandrul inferior al Braţului mort.



Total 108 5 30 14 92 24 10Completitudinea datelor (în %) 80 70 70 80 80 80Cartea Roşie a Moldovei 2 4 2 5 1Lista IUCN 2 1 2 1 1Cartea Roşie a Europei 2 1 1 1Listele Convenţiei de la Berna 2 1 7 59 14 10Listele Convenţiei de la Bonn 23 10 10Directiva Habitat, Anexa II 2 2 4 1Directiva Habitat, Anexa IV 8 10 10Directiva Păsăriа 21Lista operaţională 6 1 4 24 4 2Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 4 2 20 6


Exemple de specii rare.Plante - Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L., Veratrum nigrum L.Animale. Insecte: Callimorpha quadripunctaria Poda, Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis

L., Elater ferrugineus L. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Falco vespertinus, Pernis api-vorus, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor. Mamifere: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Myotis dasycneme.

Starea generală. Include sectoare ale pădurilor naturale de diferită vârstă. Cele mai valoroa-se sunt comunităţile cu vârsta de 99 ani cu dominarea plopului alb (9PLA1DT) şi frasinului (8 FR1ST1ULC). În adâncimea apei şi pe suprafaţa acesteia ale braţului mort al Nistrului s-a format o vegetaţie acvatică bogată (Lemnetum minoris, Certophylletum demersi, Myrophylleto (spicata)-Potamogetonetum (pectinati), Salvinetio (natans)-Spirodeletum (polyrrhiza), aici au fost identificate acumulări importante de specii rare - Salvinia natans (L.) All. şi Trapa natans L., malurile şi porţiunile cu ape mici sunt ocupate de comunităţile Phragmitetum australisi, Typha-etum angustifoliae, Schoenoplectetum tabernaemontani, Schoenoplectetum lacustris, Bolboschoe-netum maritimi. Pe sectoare desul de întinse braţul mort este puternic înnămolit sau s-a uscat în întregime şi pe locul lui s-a dezvoltat vegetaţie acvatică-palustră şi de luncă.

Zona С - II.С. (II.С.1.-II.С.3.)Suprafaţa şi descriere succintă. 98,7 ha. Include teritoriile silvice ale parcelelor 3-5. la mar-

ginea parcelei 5 se află un loc tradiţional pentru odihna copiilor – tabăra scauţilor.



Total 114 1 17 17 92 22 9

Completitudinea datelor (în %) 70 70 70 80 80 80

Cartea Roşie a Moldovei 4 3 5 0Lista IUCN 2 1 2 1Cartea Roşie a Europei 2 1 0Listele Convenţiei de la Berna 2 9 59 13 9Listele Convenţiei de la Bonn 23 10 9Directiva Habitat, Anexa II 2 3 0Directiva Habitat, Anexa IV 10 9 9Directiva Păsăriа 21Lista operaţională 8 1 5 24 3 2Protejate de lege(CR, EN, VU) 7 3 20 5

Exemple de specii rare.Plante - Epipactis purpurata Smith, Euonymus nana Bieb., Salvinia natans (L.) All., Trapa

natans L., Veratrum nigrum L.Animale. Insecte: Catocala sponsa L. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Falco vesper-

tinus, Pernis apivorus, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor. Mamifere: Felis silvestris, Myotis mystacinus.

Starea generală. Include păduri inundabile de vârstă diferită cu dominarea plopului alb (9PLA1DT, 9PLA1ST, 9PLA1FR), frasin (7FR3ULC, 6FR3ST1DT), ulm (7ULC3FR, 6ULC-3FR1PLA), precum şi plantaţii artificiale, în unele predomină speciile florei naturale – stejarul


pedunculat (9ST1GL), frasinul (9FR1DT). Teritoriul este folosit pentru odihna locuitorilor lo-cali şi păşunatul vitelor casnice. Unele fragmente ale Nistrului orb în afara sectorului sunt pu-ternic înnămolite sau uscate, în legătură cu acest fapt este necesară reconstrucţia pentru a adânci albia şi a asigura conexiunea cu fluviul.

Complexul «TUFA-STÂNCA TALMAZA» - IIIAmplasare. Raionul Ştefan-Vodă, în împrejurimile satelor Talmaza şi Grădiniţa

46° 38` 37`` lN 29° 37` 6`` Long E

Suprafaţa şi descriere succintă. 930.49 ha (teritorii silvice – 595 ha). Cuprinde sectoarele nu prea mari „Valea Stânei”, „Tufa”, „Stânca Talmaza” dintre satele Leuntea şi Talmaza, precum şi sectorul “Moara Veche”, amplasată de-asupra satului Talmaza şi care are în primul rând o im-portanţă antierozională. Este inclusă şi păşunea adiacentă sectorului “Moara Veche” din partea de sud.

Altitudinea absolută: 136 – 149 m

Structura fizică


Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 70 km spre sud-este de Chişinău, la 19 km de la Tiraspol, sectorul de vest de pe câmpia Bâcului de Jos, sectorul de est din cadrul câmpiei Cogâlnicului

Relief Cumpăna apelor Nistrului şi Babei şi versanţilor de dreapta a NistruluiBazinele acvatice Porţiunea de Jos a bazinului NistruluiDescrierea generală geolo-gică


Caracteristica landşaftului Câmpia Tvardiţei de altitudine joasă, formată din argile şi aleurite cu cernozio-muri obişnuite şi carbonatice pe argile nisipoase viguroase de pădure

Principalele tipuri de ecosisteme. Pădurile amplasate pe versanţi şi cumpăna apelor, sunt prezentate de comunităţi naturale, dar

cu o structură şi reproducţie afectată de vârste înaintate în diapazonul 65-100 ani. S-au păstrat sectoare valoroase de pădure din stejar pufos (Querscus pubescens) de provenienţă semincieră cu poieni de stepă şi cu specii rare pentru Moldova. Tipuri de formaţiuni silvice: Stejărete pure de stejar – 89,2%; Şleauri de luncă – 6,6%; Stejărete pure de stejar pufos – 4,2%.. Vârsta medie: 38 ani. Formula speciilor edificatoare: 4SC2ST2FR1STP1DT.

1. Curtine semiaride de stejar (Quercus pubescens)2. Dumbrăvi semiaride de stejar (Quercus robur)3. Desişuri naturale şi artificiale de arbori şi arbuşti pe versanţi abrupţi.

Plantaţii artificiale 4. Plantaţii forestiere cu o structură complexă. 5. Plantaţii de salcâm.6. Plantaţii de Pin Pinus pallasiana .

Comunităţile ierboase ale poienilor sunt prezentate de 2 biotopuri:7. Comunităţi de stepă pe poieni8. Păşuni de stepă..




Total 330 6 9 103 21 7Completitudinea datelor (în %) 80 70 70 80 80 70Cartea Roşie a Moldovei 1 6 2 8 1Lista IUCN 2 1 4 0Cartea Roşie a Europei 1 0Listele Convenţiei de la Berna 2 6 73 12 7Listele Convenţiei de la Bonn 22 0 7Directiva Habitat, Anexa II 4 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 1 7 6 7Directiva Păsări 19Lista operaţională 18 6 3 27 4 1Protejate de lege(CR, EN, VU) 10 6 2 29 3

Exemple de specii rare de plante: Achillea coarctata Poir., Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Asparagus tenuifolius Lam., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Amygdalus nana L., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit.

Speciile caracteristice şi rare de animaleInsecte - exemple de specii rare: Cerambyx cerdo L., Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L.,

Morimus finereus Muls., Callimorpha quadripunctaria Poda, Xylocopa valga Gerst. Herpetofaun-aetofauna: Specii caracteristice: Lacerta viridis, Natrix natrix, Hyla arborea, Bufo viridis. Exemple de specii rare: Emys orbicularis, Zamenis longissimus. Păsări. Sunt caracteristice sunt speciile de pădure, luncă şi câmp, printre care predomină paserinele mici. Păsările de pădure de spaţii des-chise sunt reprezentate divers. În timpul migraţiei se întâlnesc diverse specii ale diferitor grupuri taxonomici. Exemple de specii rare: Falco vespertinus, Coracias garrulus, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Falco cherrug, Hieraaetus pennatus, Circus cyaneus, Columba oenas. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex ara-neus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethri-onomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Nyctalus noctula, Pipistrellus pygmaeus, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus. Exemple de specii rare: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.

Proprietatea terenurilor. 595,6 ha acoperite de vegetaţiei silvică se află în proprietatea statului (Întreprinderea pentru silvicultură Tighina). Păşunea se află în proprietatea comunei Talmaza.

Starea generală. S-au păstrat sectoare compacte de dumbrăvi din stejar pedunculat şi pufos cu poieni stepizate, ce prezintă valoare ca rămăşite ale complexelor de pădure-poieni (gârneţe) răspândite pe larg în trecut. Dumbrăvile se deosebesc după ponderea de participare a stejarului pufos şi pedunculat (5St4Stp1Sc, 3St6Stp1Dt, 8Stp2Ar, 9St1Dt, 7St2FR1Dt, 8Stp2Ar). Mai mult de jumătate din păduri (60%) sunt de provenienţă din lăstari. Pe larg sunt răspândite cenozele derivate (24,8%), în care predomină frasinul (5Fr2Stp1Ar1St1Dt, 7Fr2St1Dt, 9Fr1Dt, 6FR4Ulc) sau ulmul (5Ulc4Fr1Dt, 7Ulc2Fr1Dt, 5Ulm2Stp2Fr1Ar, 8Ulc2Fr, 9Ulc1Dt). Suprafeţe destul de mari de păduri au fost tăiate şi înlocuite cu plantaţii de specii autohtone (45%) şi introdu-cenţi (55%) – preponderent de salcâm alb, precum şi de glădiţă şi pin (unele au atins vârsta


exploatabilităţii arboretului – cca. 60 ani), precum şi plantaţii de frasin, ulm şi plop alb; ultimul este caracteristic pentru habitatele inundabile. În ansamblu, pădurile fundamentale ocupă doar 7,7%, plantaţiile artificiale – 67,5%. Practic toate arboreturile au productivitate reducă (93% din plantaţii), ceea ce indică la nişte condiţii de creştere improprii, dar şi la nivelul de gospodărire necorespunzător (selectarea nereuşită a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitatea şi calitatea tăierilor silvice etc.). Cca. 10% constituie plantaţii cu consistenţă redusă şi rărişurile; în unele plantaţii este prezent agresivul arţar american (Acer negundo). Poieni cu variante antro-pogene ale stepei primare. Păşunea prezintă o pârloagă bătrână (10-12 ani).

Valoarea socială şi economicăTeritoriul poate fi folosit în calitate de rezervaţie genetică, precum şi pentru vizitarea de către

turişti cu scopul de a face observaţii şi poze a peisajului şi speciilor rare (în perioada de dez-voltare/înflorire în masă) de plante şi animale, se pot organiza plimbări nocturne prin pădure cu ascultarea sunetelor liliecilor folosind detectoare cu ultrasunet şi capturând chiropterele cu plase. Unele specii de animale (paricopitatele, iepurii, vulpile, fazanii, porumbeii) reprezintă obiectul vânătoarei amatoare.



Zona А - III.А. (III.А.1.- III.А.6.)Suprafaţa şi descriere succintă.131,5 ha din fondul silvic. Zona este prezentată de 6 elemente: III.А.1. «Dumbrava Valea Stânei» -

subparcela 49С şi 49I (19,4 ha); III.А.2. «Dumbrava Tufa» - subparcela 51F (16,2 ha); III.А.3. «Stân-ca Nistrului Vechi» - subparcelele 41I, 41U, 41V; 42A, 42B, 42H (65,9 ha); III.А.4. Subparcela 44F, 44G, 44I, (3,8 ha), III.А.5. Subparcelele 44S, 44V; 46B (6,6 ha). III.А.6. Subparcela 43А (19,5 ha).



Total 272 5 7 103 19 7Completitudinea datelor (în %) 80 60 80 80 70Cartea Roşie a Moldovei 1 5 1 8 1Lista IUCN 2 4 0Cartea Roşie a Europei 0Listele Convenţiei de la Berna 2 4 73 11 7Listele Convenţiei de la Bonn 22 8 7Directiva Habitat, Anexa II 3 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 1 4 6 7Directiva Păsări 19Lista operaţională 18 2 27 4 1Protejate de lege(CR, EN, VU) 10 5 1 29 3


Exemple de specii rare.Plante - Achillea coarctata Poir., Adonis vernalis L., Asparagus officinalis L., Asparagus tenui-

folius Lam., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Amygdalus nana L., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit.

Animale. Insecte: Cerambyx cerdo L., Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L., Morimus fine-reus Muls., Xylocopa valga Gerst. Herpetofaunaetofauna: Zamenis longissimus. Păsări: Aquila clanga, Falco cherrug, Falco vespertinus, Coracias garrulus, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus, Circus cyaneus, Columba oenas. Mamifere: Felis silves-tris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.

Starea generală. Teritoriul include sectoare cu vârste de 65-100 de ani de păduri naturale de stejar pufos şi stejar pedunculat (5St4Stp1Sc, 6Stp3St1Dt), precum şi pădurile de frasin cu ames-tec de stejar pufos şi pedunculat (5Fr2Stp1Ar1St1Dt, 7Fr2St1Dt, 9Fr1Dt). Se întîlnesc poieni mici de stepă cu participarea năgarei Stipa pennata – edificatorul stepei primare, în componenţa covorului ierbos s-au păstrat specii tipice de stepă şi rare de plante.

Zona В - III.В. (III.В.1.- III.В.6.)Suprafaţa şi descriere succintă. 136,1 ha. Este destinată pentru protecţia zonei A şi restabili-

rea pădurilor şi poienilor naturale. Teritoriul uneşte şi înconjoară sectoarele de protecţie strictă III.А. Zona este prezentată de 4 elemente III.В.1. «Zona tampon Valea Stânei», amplasată în apropiere de sectoarele de protecţie strictă III.А.1., include subparcelele 49H (0,9 ha); III.В.2. Ocupă sectoarele 48V şi 48W (6,4 ha). III.B.3. „Zona tampon Valea Stânei” uneşte sectoarele zonei de protecţie strictă III.A.4. şi III.A.5., include teritoriile silvice ale parcelei 44 (E, D, K, N, O, P) (13,3 га); III.В.4. „Zona tampon Stânca Talmaza” uneşte sectoarele zonei de protecţie strictă ale sectorului, include parcela 41, cu excepţia zonei A, cu suprafaţa de 38,4 ha; III.B.5. „Zona tampon Stânca Talmaza” uneşte sectoarele din zona de protecţie strică şi include parcela 42, în afară de zona „, cu suprafaţa de 24,3 ha; III.B.6. teritoriul parcelei 51 (29,6 ha)



Total 200 8 97 16 7Completitudinea datelor (în %) 80 60 80 80 70Cartea Roşie a Moldovei 1 6 0Lista IUCN 1 4 0Cartea Roşie a Europei 1 0Listele Convenţiei de la Berna 5 68 10 7Listele Convenţiei de la Bonn 20 0 7Directiva Habitat, Anexa II 1 0Directiva Habitat, Anexa IV 6 6 7Directiva Păsări 17Lista operaţională 8 3 26 4 1Protejate de lege(CR, EN, VU) 7 2 27 3

Exemple de specii rare.Plante - Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Crocus reticulatus

Stev. ex Adam, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn.Animale. Păsări: Aquila clanga, Falco cherrug, Falco vespertinus, Coracias garrulus, Pernis

apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus. Herpetofauna: Zamenis lon-gissimus. Mamifere: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.


Starea generală. În zonă sunt incluse pădurile naturale variate după compoziţie şi structură (8Stp2Ar, 7Ulc2Fr1Dt, 5Ulm2Stp2Fr1Ar, 5Fr4Ulc1Dt, 8Stp1St1Dt, 7St2FR1Dt, 10Stp), unele con-ţin şi introducenţi (3FR3Stp3Sc1Ar, 6Fr3Sc1Ar); suprafeţe considerabile sunt ocupate de plantaţii de pădure de diversă vârstă (10Gl, 8Gl1St1Fr, 8Mo1Pla1Dt, 10Pl, 9Mo1Sc, 10Sc, 8Gl2Sc, 6Sc4Gl). Se întâlneşte un număr nu prea mare de poieni de stepă cu participarea edificatorilor stepelor pri-mare năgara Stipa pennata şi stepele derivate cu un amestec de ierburi bogat.

Zona С - III.С. (III.С.1.- III.С.5.)Suprafaţa şi descriere succintă. 662.89 ha. Este destinată pentru protecţia zonei B şi folosire

economică. Zona include terenuri cinegetice (231 ha) ale Asociaţiei vânătorilor şi pescarilor împreună cu ferma de creştere a fazanilor (parcela 50), precum şi un monument de arhitectură peisajeră «Leuntea» (21,49 ha). Zona este prezentată de 6 elemente cu suprafaţa totală de 410, 4 ha: III.С.1. «Valea Stânei», suprafaţa– 213,8 ha (parcelele 44-48 şi parţial 49 (cu excepţia zonei A); III.С.2. 5 ha, include teritoriile silvice ale parcelei 44 (subparcelele H, J, M); III.С.3. 24,1 ha – fragmente de plantaţii rărite preponderent de introducenţi în parcela 40; III.С.4. 0,3 ha– subparcela silvică a parcelei 51V; III.С.5. 79,2 ha – sectorul silvic „Moara Veche”; III.C.6. 88 ha, păşunea învecinată trupului de pădure «Moara Veche» din partea de sud.



Total 234 3 7 97 21 6Completitudinea datelor (în %) 80 70 80 80 70Cartea Roşie a Moldovei 3 1 6 1Lista IUCN 4 0Cartea Roşie a Europei 1 0Listele Convenţiei de la Berna 5 68 12 6Listele Convenţiei de la Bonn 20 6 6Directiva Habitat, Anexa II 2 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 6 6 6Directiva Păsări 17Lista operaţională 5 2 26 4Protejate de lege(CR, EN, VU) 5 3 1 27 2

Exemple de specii rarePlante - Asparagus officinalis L., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Cerastium ucrainicum

Pacz. ex Klok., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn.Animale. Insecte: Lucanus cervus L., Xylocopa valga Gerst., Callimorpha quadripunctaria

Poda. Herpetofauna: Zamenis longissimus. Păsări: Falco vespertinus, Coracias garrulus, Hiera-aetus pennatus, Aquila clanga, Falco cherrug, Circus cyaneu. Mamifere: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.

Starea generală. Vegetaţia este prezentată preponderent de plantaţii de salcâm alb, glădiţă, nuc, de culturi de stejar peduncular de diversă vârstă (10Sc, 9Sc1Dt, 8Gl2Sc, 10Gl, 10NU, 10Pl, 10St). Păşunea prezintă o pârloagă bătrână cu un covor ierbos de calitate redusă din cauza bătă-toririi şi prezenţei buruienilor.

Complexul «Lunca Talmaza» - IVAmplasare. Raionul Ştefan-Vodă, lunca Nistrului dintre satele Talmaza şi Cioburciu

46° 38' 58" Lat N 29° 45' 9" Long E


Suprafaţa şi descriere succintă. 1686.48 ha (1126 ha de teritorii silvice – trupul de pădure “Lunca Talmaza”). Include 3 sectoare: 1. Trupul de pădure „Lunca Talmaza” amplasat pe o co-titură mare a Nistrului cu câteva meandre adânci (include o rezervaţie de resurse). 2. Primul meandru al fluviului (se învecinează cu trupul de pădure mai sus pe cursul apei) în prezent este abandonat şi periodic inundabil. Aceste sectoare intră în componenţa comunei Talmaza. 3. O parte a sectorului care se atribuie comunei Cioburciu, parţial se află în fondul silvic, parţial – în componenţa terenurilor agricole, ce nimeresc sub regimul de folosinţă limitată de pe fâşia rive-rană de protecţie .

Altitudinea absolută: 1,4 – 9 m

Structura fizică


Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 80 km spre sud-este de Chi-şinău, la 22 km de la Tiraspol în limitele porţiunii de nord-est a câmpiei Cogâlnic

Relief Lunca înaltă a NistruluiBazinele acvatice Porţiunea de jos a bazinului NistruluiDescrierea generală geologică


Caracteristica landşaf-tului

Lunca Nistrului de Jos cu soluri de luncă, înnămolite-mlăştinoase, păduri inunda-bile şi mlaştini ierboase

Principalele tipuri de ecosisteme. Biotopuri acvatice1. Fluviul - ecosistemul segmentului Nistrului. 2. Lacuri şi bălţi permanente şi intermitente (apă dulce stătătoare de adâncime mică). Eco-

sistemul acestor zone umede posedă cea mai mare diversitate din contul bogăţiei de specii de alge (1300 de specii şi subspecii), precum şi datorită vegetaţiei acvatice superioare, fito- şi zooplankton; ponderea “familiile:genuri_specii” este 1:4:10 ce demonstrează o originali-tate înaltă. Această diversitate este conservată în primul rând în Lunca Talmaza.

3. Canale, permanent şi temporar legate cu fluviul.4. Vegetaţia acvatică ce se dezvoltă în adâncul apei şi pe suprafaţă – desişuri în masă de

broscăriţă. Suprafaţa acvatică deseori aproape în totalitate este acoperită de lintiţă şi salvinie

Păduri de luncă. Tipuri de formaţiuni silvice: Stejărete pure de stejar – 0,2%; Şleauri de luncă – 61,3%; Plopişuri pure de PLA – 30,6%; Amestecuri de plop şi salcie -7,9%. Vârsta medie: 39 ani. Formula speciilor edificatoare: 4PLA4FR1PLN1SA. Sunt prezentate de 3 biotopuri:

5. Păduri riverane. 6. Formaţiuni de salcie. 7. Comunităţi de specii arbuşti de Salix (S. triandra şi S. purpurea.) pe malurile bazinelor

acvatice şi locurile cu păstrarea de durată a bălţilor. 8. Păduri aluviale cu dominarea frasinului.

Plantaţii artificiale 9. Plantaţii artificiale monodominante de Populus alba, P. nigra, Quercus robur, Fraxinus

excelsior.

Vegetaţia ierboasă este prezentată de comunităţi de luncă (inundabile, umede şi jilave) şi mlaştini ierboase (vegetaţie palustră):

10. Lunci inundabile cu ierburi înalte.


11. Păşuni de luncă. 12. Păşuni umede şi bălţi. 13. Desişuri de trestie.



Total 290 19 45 14 200 54 14Completitudinea datelor (în %) 80 80 60 80 95 80 85Cartea Roşie a Moldovei 4 12 2 20 8 2Lista IUCN 2 2 1 6 5 3Cartea Roşie a Europei 2 2 1 1 5 4Listele Convenţiei de la Berna 2 5 8 119 28 14Listele Convenţiei de la Bonn 30 13Directiva Habitat, Anexa II 3 2 4 3Directiva Habitat, Anexa IV 2 1 9 15 14Directiva Păsări 22Lista operaţională 7 19 1 4 45 16 7Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 10 2 29 9

Exemple de specii rare de plante: Nymphaea alba L., Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L., Vitis sylvestris C.C.Gmel.

Speciile caracteristice şi rare de animaleHidrobionţi - exemple de specii rare: Hirudo medicinalis. Insecte - exemple de specii rare:

Mantis religiosa L., Coenagrion mercuriale Charp., Lucanus cervus L., Callimorpha quadripunc-taria Poda, Iphiclides podalirius L., Saturnia pyri Denis et Schiff., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst. Herpetofauna: Specii caracteristice: Na-trix natrix, Natrix tessellata, Hyla arborea, Bufo viridis. Exemple de specii rare: Emys orbicularis. Păsări. Sunt caracteristice păsările de pădure, luncă, acvatice şi de câmp, printre care predomină paserinele mici. Cele mai bogate şi variate sunt păsările complexului de pădure, acvatic-palustru şi de luncă. Deseori se întâlnesc diverse specii de stârci, ciocănitori, bufniţe, fazani. În tim-pul migraţiilor sunt prezenţi culici, raţe, răpitori. Exemple de specii rare: Aquila clanga, Aytha nyroca, Coracias garrulous, Phalacrocorax pygmeus, Falco vespertinus , Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus, Pandion haliaetus, Circus cyaneus, Ardeola ralloides, Ciconia nigra, Cygnus olor, Cygnus cygnus, Crex crex. Mamifere. Specii caracteristi-ce: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capre-olus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Nyctalus noctula, Nyctalus leisleri, Pipistrellus pygmaeus, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus pipistrellus, Plecotus austriacus, Myotis mystacinus. Pentru teritoriul dat sunt caracteristici şi chiropterele care preferă să se in-staleze în apropiere de apă şi teritoriile de vânătoare legate de apă, cum ar fi Myotis daubentonii şi Myotis dasycneme. Sectoarele deschide de pădure sunt folosite în calitate de teritorii de vână-toare de către speciile sinantrope de chiroptere, cum ar fi Eptesicus serotinus şi Pipistrellus kuhlii. Exemple de specii rare: Felis silvestris, Myotis dasycneme, Nyctalus lasiopterus.

Proprietatea terenurilor. 1126 ha acoperite de vegetaţie silvică se află în proprietatea statului (Întreprinderea pentru Silvicultură „Tighina”). Păşunile aparţin comunelor Talmaza şi Cioburciu.


Starea generală. Partea predominantă a teritoriului este acoperită de păduri de luncă, perio-dic inundabile în perioada viiturilor, predominată comunităţilor formaţiunilor Populeta (alba) - 9Pla1Sa, 7Pla1Pa2Ulv, 7Pla3Fr, 7Pla2Fr1Dt, 6Pla1Pa2Fr1Ulv, 5Pla1Pa2Fr2Ulv, 4Pla4Fr2Ulv, 5Pla3Fr2Ulv, Saliceta (alba) - 8Sa2Pla, 8Sa2Fr, 6Sa3Pla1Ulv, 7Sa1Ulv1Pla1Dt, 5Sa4Pla1Dt, 5Sa-4Pla1Dt şi Fraxineta - 8Fr1Pla1Ulv, 8Fr2St, 8Fr2Ulv, 7Fr2Ulv1Pla, 7Fra1Pla1Sa1Dt, 7Fr2Ul-v1Dt, 6Fr1Ulv1St2Pla, 6Fr2Pla2Ulv, 5Fr4Pla1Dt, 4Pla3Fr2Ulv1Sa, 4Fr2Ulv3Pla1Sa, precum şi de plantaţii de specii autohtone Populus alba, Quercus robur, Fraxinus excelsior, Ulmus laevis şi intoducenţi - Populus hybridus, Gleditsia triacanthos. Multe sectoare de pădure conţin Acer ne-gundo, participarea lui în arboreturi variază între 10-100% - 10Ara, 8Ara1Pla1Fr, 7Ara2Pla1Dt, 7Ara2Fr1Pla, 5Pla3Fr2Ara, 4Fr3Ara2Ulv, 5Pla2Fr2Ara1Ulv, 6Sa2Pla1Ulv1Ara. Cca. 77 % din arboreturi sunt de provenienţă din lăstari. Pădurile fundamentale constituie doar 16,1%, deriva-te – 63,2% (aproape jumătate au productivitate redusă). Jumătate (58,8%) din păduri şi plantaţii au productivitate redusă, ceea ce indică la nişte condiţii de creştere şi la lucrările silvice neco-respunzătoare (selectarea nereuşită a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitatea şi calitatea tăierilor silvice etc.), cca. 13% constituie plantaţii cu consistenţă redusă şi rărişuri. Sunt prezente plantaţii de introducenţi, preponderent din specia agresivă Acer negundo, ponderea căruia nu este mare (cca. 2%).

Se întâlnesc sectoare sălbatice greu de trecut, cu un subarboret dens, cu arbori doborâţi de vânt şi furtună. Coroana pădurii deseori este închisă, şi totodată în pădure sunt multe po-ieni şi lunci. Este mare întinderea lizierelor, ce măreşte considerabil capacitatea biotopurilor. Pe teritoriul trupului de pădure sunt multe lunci, sectoare înmlăştinite şi bălţi, ocupate exclusiv de vegetaţie ierboasă – acvatică, umedă, jilavă şi mlăştinoasă; astfel de comunităţi s-au păstrat în sectoarele îndepărtate ale masivului silvic, inaccesibile pentru păşunat. Sunt sectoare mari mlăştinoase cu o suprafaţă de apă extinsă. Sunt multe bazine de apă, de la mici deseori ce se usucă până la lacul Adana (cca. 30 ha) şi buclele albiei vechi ale Nistrului ce au păstrat o anu-mită legătură cu principalul curs al fluviului. În regiunea sectorului de la Nistru se desprinde braţul acestuia, Turunciuc. Prin pădure, de-a lungul Nistrului şi pe marginea opusă, separând câmpurile, trec valurile de pământ anti-viitură, pe marginile cărora din partea luncii inundabile se întind canale umplute cu apă. Biotopurile numeroase ale complexului menţin o floră şi faună bogată. Aici este concentrată cea mai mare diversitate de specii de păsări ale întregii zonei Ram-sar „Nistrul de Jos”, inclusiv şi numeroase specii rare. O valoarea înaltă o au şi insectele protejate la nivel internaţional, european şi naţional. Au fost înregistrat 22 specii de libelule (50% din cele cunoscute în Moldova), printre care cea mai rară este Gomphus flavipes Pz..

Valoarea socială şi economicăPăstrarea în calitate de rezervaţie genetică. Complexul este un obiect turistic valoros, unde se

pot face observaţii şi poze ale peisajului, pădurilor inundabile tipice şi speciilor rare (în perioada de dezvoltare/înflorire în masă) de plante şi animale, printre care cele mai frumoase sunt pă-sările. Se pot organiza plimbări nocturne prin pădure cu ascultarea sunetelor liliecilor folosind detectoare cu ultrasunet şi capturând chiropterele cu plase. Colectarea plantelor medicinale şi producţiei nelemnoase a pădurii. Luncile din cadrul sectorului trebuie folosite în calitate de fânaţuri. Multe specii de animale (paricopitatele, iepurii, vulpile, fazanii, porumbeii) reprezintă obiectul vânătoarei amatoare.


- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 369,4 mii lei;- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 16,7 mii;


- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 354,7 mii lei;- total venituri – 740,8 mii lei.

Zona А - IV.A. (IV.A.1.)Suprafaţa şi descriere succintă. 440.2 ha. IV.А.1. «Nucleul Talmaza» include 3 teritorii:

IV.А.1-1. Terenuri ale fondului silvic din limitele comunei Talmaza şi partea cea mai mare a lacului Adana - parcelele 58L; 59 (subparcelele D, J); 64 (subparcelele C, D, E, F, N2, V1); 65G; 66 (subparcelele A, B, D, E, H, J), suprafaţa129,8 ha; IV.А.1-2. Terenuri ale fondului silvic din limitele comunei Cioburciu, ramura de jos a lacului Adana şi rezervorul amplasat la sud de Adana– parcelele 67N1, V5; 68 (subparcelele B, D, E, J, Т); 69 (subparcelele A, F, J, K, M, V); 70 (subparcelele I, L, M); 71 (subparcelele J, M, N, O, P, Q, R), cu suprafaţa de 126,6 ha и IV.А.1-3. sectorul Nistrului - (183,8 ha, fondul acvatic).



Total 134 9 45 14 106 54 14Completitudinea datelor (în %) 80 60 80 80 80 85Cartea Roşie a Moldovei 3 7 2 12 8 2Lista IUCN 2 2 1 3 5 3Cartea Roşie a Europei 2 1 1 5 4Listele Convenţiei de la Berna 2 4 8 38 28 14Listele Convenţiei de la Bonn 20 13Directiva Habitat, Anexa II 3 2 4 3Directiva Habitat, Anexa IV 1 1 9 15 14Directiva Păsări 22Lista operaţională 6 3 1 4 16 16 7Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 5 2 19 9

Exemple de specii rarePlante - Vitis sylvestris C.C.Gmel., Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L. Animale. Insecte: Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphlicides podalirius L., Lucanus cervus

L., Mantis religiosa L., Saturnia pyri Denis et Schiff., Zerynthia polyxena Den. et Sch. Hidrobi-onţi: Hirudo medicinalis. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Aquila clanga, Pernis apivo-rus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus. Mamifere: Felis silvestris, Myotis dasycneme, Nyctalus lasiopterus.

Starea generală. «Nucleul Talmaza» - unul dintre cele mai valoroase sectoare din Moldova cu comunităţi unice de păduri de luncă, unde sunt prezente arboreturi seculare de plop alb. Vegetaţia lemnoasă naturală este prezentată de următoarele formaţiuni - Populetа(alba), Salicetа(alba), Fraxineta (sunt protejate în Europaе) şi includ comunităţi de Populetum (alba) - rubosum, Populetum (alba) - chaerophyllosum (temulum), Populetum (alba) - convallariosum, Fraxineto - Populetum (alba) - ulmosum, Saliceto - Populetum (alba) – herbosum (состав древостоя 9Pla1Dt, 9Pla1Fr, 9Pla1Sa, 7Pla1Pa2Ulv, 7Pla3Fr, 7Pla2Fr1Dt, 6Pla1Pa2Fr1Ulv, 5Pla1Pa2Fr2Ulv, 5Pla3Fr2Ulv, 5Pla4Fr1Dt, 4Pla4Fr2Ulv), sălciş jilav de salcie albă – Salicetum inundatum şi Salicetum (alba) rubosum – (10Sa, 8Sa2Pla, 7Sa2Pla1Dt, 7Sa1Ulv1Pla1Dt, 6Sa3Pla1Ulv, 5Sa4Pla1Dt). Frăsiniş umed, în Mol-dova este caracteristic pentru Nistrul de jos, - 6Fr3Pla1Ulv, 7Fr1Pla1Sa1Dt, 7Fr2Ulv1Dt, 10Fr, 9Fr1Dt, 7Fr2St1Dt, 9Fr1Dt, 6Fr3Pla1Dt, 7Fr1St1Pla1Sa, 6Fr2Pla2Sa, 5Fr3St2Ulv, 7Fr2Pla1Ulv,


4Fr4Pla2Ulv, 5Fr5Pla, 6Fr3Pla1Ulv, 4Fr4Ulv2Pla, 6Fr3Ulv1Pla, 8Fr2Pla). Teritorii mari sunt ocupate de plantaţii monodominante de Quercus robur, Salix alba, Fraxinus excelsior, Populus hybrida. Poienile de pădure sunt acoperite cu lunci, pe sectoarele unde apa este prezentă pe o durată îndelungată se dezvoltă mlaştinile ierboase.

Zona В - IV.В. (IV.В.1.- IV.В.2.)Suprafaţa şi descriere succintă. 342,4 ha. Se atribuie la 2 comune. Comunei Talmaza îi

aparţin 5 sectoare: IV.В.1. Sectoarele 58Q şi 58T (6,7 ha); IV.В.2. Parcela 58 (subparcelele C, E, G, I, J, N), suprafaţa 22,9 ha; IV.В.3. «Bălţile păsărilor» - Parcelele 61 (subparcelele A, E, F, G, N1, N2, N3) şi 64 (subparcelele B şi N1), suprafaţa31,4 ha; IV.В.4. Fondul silvic– parcelele 61 (subparcelele L, M şi N), 62 (subparcelele А, B, С, D, E, G, H, I, J, L, K, O) şi 63 (subparcelele A şi C), suprafaţa 85,9 ha; IV.В.5. Fondul silvic–parcela 64 (subparcelele K şi V2), suprafaţa 16,5 ha; Comunei Cioburciu - 4 sectoare: IV.В.6. Fondul silvic - parcela 69 (subparcelele B, C, D, E, H, G, I), suprafaţa16 ha; IV.В.7. Fondul silvic - parcela 69 (subparcelele L, N, O, P, Q, R, R1, S, T, U, W, X), suprafaţa 27,4 ha; IV.В.8. Fondul silvic - parcela 67 (subparcelele B, J, L, M) şi 70 (în afara zonei A), suprafaţa 78 ha; IV.В.9. uneşte IV.В.9-1. Sectorul Nistrului pe meandrul „Doi Fraţi” (27,9 ha), IV.В.9-2. Fondul silvic– parcela 71 (subparcelele Е, F, G, H, I, K, L), suprafaţa 23 ha şi IV.В.9-3. O bucată din malul de-a lungul meandrului „Doi Fraţi” în parcela 70 (2 ha). La zonă este atribuit IV.В.10. Digul (15 ha), ce se întinde prin sector de-a lungul liniei meandrului.



Total 138 6 14 90 29 13Completitudinea datelor (în %) 70 75 80 80 85Cartea Roşie a Moldovei 1 2 2 9 4 2Lista IUCN 3 3 3Cartea Roşie a Europei 1 1 3 3Listele Convenţiei de la Berna 1 8 59 19 13Listele Convenţiei de la Bonn 22 13 13Directiva Habitat, Anexa II 2 3 2Directiva Habitat, Anexa IV 1 9 13 13Directiva Păsări 19Lista operaţională 1 2 4 26 8 6Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 2 2 29 8

Exemple de specii rarePlante - Vitis sylvestris C.C.Gmel. Animale. Insecte: Carabus clathratus L., Oryctes nasicornis L., Saturnia pyri Denis et Schiff.

Păsări: Falco vespertinus, Crex crex, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Hieraaetus pennatus, Pandion haliaetus, Ciconia nigra. Mamifere: Felis silvestris, Myotis dasycneme, Nyctalus lasiopterus.

Starea generală. S-au păstrat fragmente nu prea mari de păduri inundabile, ce includ arbo-returi de 70-90 ani, cu dominarea plopului alb - Populetum (alba) - rubosum, Populetum (alba) - chaerophyllosum (temulis), Populetum (alba) - convallariosum, Fraxineto - Populetum (alba) - ulmosum, Saliceto - Populetum (alba) – herbosum - 8Pla2Fr, 7Pla3Fr, 6Pla2Sa1Fr1Dt, 6Pla4Fr, 5Pla3Fr2Ulv, 4Pla3Fr2Ulv1Sa, 5Pla3Fr1Ar1Ulv, pe unele sectoare se observă Acer negundo (5Pla3Fr2Ara, 5Pla2Ara2Ulv1Fr,


7Ara2Pla1Dt); în condiţiile mai umere sunt răspândite sălcişurile - comunităţile Salicetum inundatum (8Sa1Dt1Pla, 5Sa4Pla1Dt). Frăsinişuri umede de formaţiunea Fraxineta se deose-besc de compoziţia arboretului (9Fr1Ulv, 8Fr1Pla1Ulv, 6Fr2Pla2Ulv, 5Fr5Pla, 5Fr4Pla1Dt, 5Fr-3St2Pla). Sunt sectoare unde pădurea este înlocuită de monoculturi de stejar şi frasin sau de introducenţi – plop hibrid (10Pln) şi glădiţă (9Gl1Dt). Poţiunea cea mai mare a teritoriului este ocupată de bălţi şi lacuri mici permanente sau temporare cu vegetaţiei palustră a diferitor for-maţiuni. Este bine prezentată vegetaţia de luncă de diferite tipuri.

Zona С - IV.C. (IV.C.1.- IV.C.9.)Suprafaţa şi descriere succintă. 878,38 ha. Include 9 teritorii, care sunt divizate în subdi-

viziuni mai mici. Comuna Talmaza: IV.С.1. Primul meandru al fluviului şi fâşia riverană de protecţie a apelor ce uneşte sectorul „Lunca Talmaza” şi păşunile vecine (89,17 ha), inclusiv IV.C.1-1. Fondul de rezervă a primăriei Talmaza în meandrul Nistrului (43,75 ha), IV.C.1-2. Teritoriul fondului acvatic; înconjoară meandrul şi se întinde pe mal până la sectorul „Lun-ca Talmaza”, incluzând şi sectoarele de luncă mai sus pe cursul apei de la meandru (5,72 ha); IV.C.1-3. Fâşia rărişului de plop cu covor ierbos bătătorit, amplasat între meandru şi trupul de pădure, mărginită de digul de stat anti-viituri şi teritoriul fondului acvatic (22,56 ha); IV.C.1-4. Păşunea primăriei Talmaza (17,14 ha). IV.С.2. Include teritorii silvice ale sectorului şi terenuri ale primăriei Talmaza, suprafaţa totală 241,37 ha: IV.С.2-1. Parcelele silvice 59 (subparcelele A, A1, C, B), 61 (subparcelele B, C, D, H, I, J, K, V1), 62 (subparcelele F, M, N, P, Q, R), 64 şi 65, cu suprafaţa de 207,9 ha; IV.C.2-2. Fondul de rezervă a primăriei Talmaza (33,47 ha). IV.С.3. – Teritoriile silvice (83,5 ha) – parcela 58 şi 59 (subparcelele Е, F). IV.С.4. Include 2 teritorii (212,93 ha): IV.С.4-1. - (63,03 ha) partea Rezervaţiei de resurse «Complex de soluri aluvionare, carbonatate, cernoziomice, de fâneaţă, mlăştinoase şi înămolite ale zonei basarabene de stepă» (200 ha) şi IV.С.4-2. Fondul silvic al sectorului (149,9 ha) – Parcelele 60 şi 63. La ramificarea lui Turunciuc de la cursul principal al Nistrului este amplasată o staţionare turistică şi s-a păstrat un stejar pedunculat cu diametrul mai mare de 1,5 m, conform estimărilor de o vârstă de cca. 300 de ani. IV.С.5. Pădurile parcelei 66 (16,4 ha): IV.С.5-1. Sectorul 66С (5,1 ha), IV.С.5-2. Sectoarele 66F şi 66G (9,7 ha), IV.С.5-3. Sectorul 66I (1,6 ha). IV.С.6. Pădurile din parcela 64 (subparcelele G, H, I, J, R1), suprafaţa 6.7 ha.

Comuna Cioburciu: IV.С.7. Suprafaţa 75,5 ha, include: IV.C.7-1. Păduri cu suprafaţa de 56,7 ha (Parcelele 67, 68); aici este amplasat un cordon silvic şi un punct de observaţie asupra lu-mii vegetale şi animale; IV.C.7-2. Zona de expropriere ale liniilor electrice de tensiune înaltă (7,3 ha); IV.C.7-3. Fondul silvic– sectorul 67V1 (1,8 ha); IV.C.7-4. Teritoriile silvice ale parcelelor 67V2, 68 F, G, H, I, cu suprafaţa de 9,7 ha. IV.C.8. Uneşte 5 teritorii (113,45 ha): IV.C.8-1. – parcela 71 (subparcelele A, B, C) cu suprafaţa de 4,7 ha; IV.C.8-2. Parcelele71 (subparcela D), 72 şi 73 – 48,9 ha; IV.C.8-3. Braţul mort tânăr din meandrul „Doi Fraţi” (11,7 ha, fondul acvatic); IV.C.8-4. Terenuri în proprietate privată ale comunei Cioburciu - 30 ha; IV.C.8-5. Terenuri ale comunei Cio-burciu (18,15 ha) amplasate în limitele fâşiei riverane de protecţie a apelor în semi-bucla braţului mort şi lângă el. IV.С.9. include canalul şi păşunea cu o suprafaţă totală de 39,36 ha, digul de stat anti-viitură şi sectorul „Lunca Talmaza”. IV.C.9-1. Canalul inclus în fonul acvatic (24 ha). IV.C.9-2. Păşunea comunei Talmaza (9 ha). IV.C.9-3. Păşunea comunei Cioburciu (6,36 ha).




Total 239 5 45 9 72 30 10Completitudinea datelor (în %) 80 60 75 80 80 80Cartea Roşie a Moldovei 3 4 6 3Lista IUCN 2 1 2Cartea Roşie a Europei 2 1 2Listele Convenţiei de la Berna 2 4 42 15 10Listele Convenţiei de la Bonn 30 20 10Directiva Habitat, Anexa II 2 1Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 11 10Directiva Păsări 21Lista operaţională 5 2 1 2 20 6 3Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 3 20 5

Exemple de specii rarePlante - Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L., Nymphaea alba L.Animale. Insecte: Bombus argillaceus Scop., Papilio machaon L., Xylocopa valga Gerst., Sco-

lia maculata Drury. Hidrobionţi: Hirudo medicinalis. Păsări: Crex crex, Aythya nyroca, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Circus pygargus, Asio flammeus, Phalacrocorax pygmeus, Ardeola ralloides, Cygnus olor, Cygnus cygnus. Mamifere: Felis silvestris, Nyctalus leisleri, Pipis-trellus nathusii.

Starea generală. Vegetaţia zonei este variată – păduri de luncă cu dominarea plopului alb şi frasinului, în unele a fost înregistrată specia agresivă, arţarul american. Plantaţiile artificiale includ atât specii autohtone, cum ar fi frasinul - 10Fr şi stejar pedunculat- 10St, precum şi de introducenţi – plopul hibrid 10Pln şi glădiţa9Gl1Dt. În stratul de apă a Adanei, depresiunea umplută cu apă, precum şi în canale şi pe bălţile neadânci se dezvoltă vegetaţia acvatică unele populaţii mari de specii rare – salvinia şi nucul de apă. În 1999 în canal creştea 2 curtine de Nymphaea alba L. Pe locurile cu ape neadânci este dezvoltată vegetaţia acvatică şi palustră cu dominarea trestiei, pe periferie – luncile mlăştinoase, jilave şi umede cu un covor ierbos nestabil – în anii uscaţi se dezvoltă în masă Elytrigia repens, în anii umezi – Agrostis şi speciile genului Carex. Pe nivelele mai înalte ale luncii se întâlnesc fragmente ale luncilor veritabile de formaţi-unile Elytrigieta repensi, Poaeta pratensisi şi Poaeta trivialisi cu un amestec de ierburi destul de bogat. Pe teritoriul exclus din zona de inundare cu apele de viitură şi pe locul terenurilor arabile abandonate se dezvoltă vegetaţia de luncă cu un amestec mare de specii pionere hidrofile şi buruienoase. Luncile umede şi jilave cu un regim variabil de umezire care sunt suprapăşunate şi includ comunităţi ale formaţiunilor Lolieta perenisi, Elytrigieta repensi, mai rar Poaeta pratensisi, Agrostideta stoloniferae. Amestecul de ierburi este prezentat de specii necomestibile cu frunze jos şi ruderale. În faţa digului pe un sector neinundabil cu o lăţime de 10-15 m s-au format lunci veritabile, flora cărora numără mai mult de 100 de specii. Se folosesc pentru păşunat şi mişcarea vitelor casnice.

Complexul de colină «POPEASCA» - VAmplasare. Raionul Ştefan-Vodă, la sud de satul Popeasca

46 35 13 lN 29 34 6 Long E


Suprafaţa şi descriere succintă. 648,7 ha. Include o râpă mare, maluri line acoperite cu co-munităţi de stepă. În jur sunt amplasate plantaţii de culturi silvice, preponderent de salcâm alb. În complex sunt incluse păşunile comunei Popeasca.

Altitudinea absolută: 65-197 м

Structura fizicăDescrierea generală geografică

Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 75 km spre sud-este de Chişinău, la 27 km de la Tiraspol în limitele porţiunii de nord-est a câmpiei Cogâlnic

Relief Cumpăna apelor Nistrului şi r. Babei, precum şi primii versanţi ai luncii r. Nis-trului (a fluentului de dreapta, r. Ştiubei)

Bazinele acvatice Partea de jos a NistruluiDescrierea generală geologică

Compusă din nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului herson – stratul meotic; nisipuri, argile, calcare ale substratului nou rusesc al stratului ponţian al Pliocenului; argile de culori diferite cu straturi de alurite ale orizontului tvardiţian al substratului bospor al stratului ponţian al pliocenului

Caracteristica landşaf-tului

Câmpia Tvardiţei situată cu altitudine joasă, formată din argile şi aleurite cu cernoziomuri obişnuite şi carbonatice pe argile nisipoase viguroase de pădure

Principalele tipuri de ecosisteme. Comunităţile ierboase sunt prezentate de 3 biotopuri1. Sectoare ierboase naturale (stepe) uscate – unul dintre cele 2 fragmente de stepă din ţară

păstrate cel mai bine. 2. Păşuni de stepă.3. Păşuni de luncă. 4. Plantaţii artificiale.



Total 356 14 9 39 22Completitudinea datelor (în %) 70 60 90% 80 80Cartea Roşie a Moldovei 3 8 3 1 1Lista IUCN 2 1Cartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 2 5 33 6Listele Convenţiei de la Bonn 8Directiva Habitat, Anexa II 1 2Directiva Habitat, Anexa IV 2 7Directiva Păsări 7Lista operaţională 20 14 3 13 4Protejate de lege(CR, EN, VU) 10 7 3 11

Exemple de specii rare de plante: Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus offi-cinalis L., Astragalus albidus Waldst. et Kit., Astragalus dasyanthus Pall., Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Convolvulus lineatus L., Crocus reticu-latus Stev. ex Adams, Helichrysum arenarium (L.) Moench.


Speciile caracteristice şi rare de animaleInsecte – exemple de specii rare: Mantis religiosa L., Iphlicides podalirius L., Papilio machaon

L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst., Scolia maculata Drury. Păsări. Sunt caracteristice păsările ale biotopurile deschise. Exemple de specii rare: Circus cyaneus L. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, So-rex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius. Exemple de specii rare: Felis silvestris.

Proprietatea terenurilor. Terenurile comunei Popeasca.

Starea generală. Cel mai valoros sector de stepă de pe teritoriul zonei cu vegetaţie primară de luncă şi de stepă veritabilă cu dominarea sau cu participarea considerabilă în covorul ierbos a năgarei Stipа pulcherrimae şi Stipа lessingiana cu un amestec de ierburi bogat. În lunca râule-ţului Frasin s-a format o luncă bogată floristic de graminee-amestec de ierburi. Sectorul de stepă este mărginit de plantaţiile antoerozionale de salcâm şi pin. Păşunile de stepă sunt acoperite cu comunităţi de bărboasă, păiuş şi năgară, iar cele amplasate în lunca vâlcelei – de Lolium perenne L. şi Festuca regeliana Pavł. Pe teritoriul complexului au fost înregistrate numeroase specii rare de plante, insecte şi păsări.

Valoarea socială şi economicăPoate fi folosită ca o bancă de seminţe a principalelor specii de stepă primară, de plante de

stepă rare şi pe cale de dispariţie. Teritoriul poate de vizitat de către turişti cu scopul de a face observaţii şi poze a peisajului de stepă şi speciilor rare (în perioada de dezvoltare/înflorire în masă) de plante şi animale, în special păsări – prădători mari, bufniţe şi specii rare. Sectorul cu stepă primară trebuie folosit în calitate de fânaţuri cu regulamentul de cosire de o dată la 4 ani. Păşunile urmează să fie folosite în continuare în baza unui păşunat reglementat. Speciile ce vieţuiesc aici de Coturnix coturnix, Phasianus colchicus sunt obiecte ale vânătoarei amatoare.

Zona А - V.А.1.Suprafaţa şi descriere succintă. 202,4 ha. Include o râpă mare, maluri line acoperite cu co-

munităţi de stepă.



Total 335 11 9 39 22Completitudinea datelor (în %) 70 90% 80 80Cartea Roşie a Moldovei 3 7 3 1 1Lista IUCN 1 1Cartea Roşie a EuropeiListele Convenţiei de la Berna 1 5 33 6Listele Convenţiei de la Bonn 8Directiva Habitat, Anexa II 2Directiva Habitat, Anexa IV 1 7Directiva Păsări 7Lista operaţională 20 5 3 13 4Protejate de lege(CR, EN, VU) 10 6 3 11


Exemple de specii rarePlante - Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Astragalus albidus

Waldst. et Kit., Astragalus dasyanthus Pall., Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Convolvulus lineatus L., Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Helichry-sum arenarium (L.) Moench.

Animale. Insecte: Mantis religiosa L., Iphlicides podalirius L., Papilio machaon L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst., Scolia maculata Drury. Herpetofauna: Elaphe quatuorlineata Boie, Colubercaspius Gmelin; Păsări: Circus cyaneus L. Mamifere: Felis silvestris L.

Starea generală. Teritoriul include comunităţi valoroase de stepă primară cu dominarea sau cu participarea importantă în covorul ierbos a năgarei - Stipetum (pulcherrima) chamaecytido-sum (austriaca), Stipeto (lessingiana)-Fesucetum herbosum, Bothriochloeto (ischaemum)-Stipe-tum (lessingiana), Festuceto (valesiaca)-Stipeta (pulcherrima) herbosa şi variante antropogene ale lor, sectoare mici sunt ocupate de comunităţi derivate de bărboasă cu un amestec de ierburi bogat. Aici au fost înregistrate numeroase specii rare de plante, insecte şi păsări.

Zona B - V.B.1.Suprafaţa şi descriere succintă. 80,4 ha. Include sectorul V.В.1. – plantaţii antierozionale de

introducenţi, ce înconjoară zona A şi o izolează de terenurile agricole vecine, uneşte V.В.1-1. – sector de vest (14,1 ha) şi V.В.1-2. – sectorul de est (66,3 ha).



Total 35 2 5 39 22Completitudinea datelor (în %) 50 80 80Cartea Roşie a Moldovei 1 1 1 1Lista IUCN 1Cartea Roşie a EuropeiListele Convenţiei de la Berna 1 4 33 6Listele Convenţiei de la Bonn 8Directiva Habitat, Anexa II 2Directiva Habitat, Anexa IV 1 4Directiva Păsări 7Lista operaţională 1 1 13 4Protejate de lege (CR, EN, VU) 1 1 11

Exemple de specii rarePlante - Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow Animale. - Insecte: Zerynthia polyxena Den. et Sch. Păsări: Circus cyaneus L. Mamifere: Felis

silvestris.

Starea generală. Teritoriul este acoperit de plantaţii antierozionale de salcâm alb şi pin ne-gru, în zona de lizieră sub perdeaua rărită a cărora se infiltrează speciile de stepă din zona A este inclusă în zona reconstrucţiei ecologice pentru înlocuirea treptată cu arboreturi de specii ale florei autohtone, caracteristice pentru ecotopul dat – stejar pufos şi forma sudică a stejarului pedunculat.


Zona С - V.С. (V.С.1.- V.С.2.)Suprafaţa şi descriere succintă. 365,9 ha. Zona include: V.С.1. – plantaţii antierozionale de

introducenţi (43,8 ha), amplasate spre nord de zona A a hotarului teritoriilor de stepă în direcţia Nistrului sunt slab valoroase in punct de vedere al menţinerii biodiversităţii. În complex sunt incluse păşunile comunei Popeasca С(Р)8, С(Р)9 и С(Р)10, (322.1 ha) - V.С.2.: de sud (V.С.2-1.), cu suprafaţa de 134,7 ha şi de nord (V.С.2-2.), cu suprafaţa de 187,4 ha.



Total 5Completitudinea datelor (în %)Cartea Roşie a MoldoveiLista IUCNCartea Roşie a EuropeiListele Convenţiei de la Berna 4Listele Convenţiei de la BonnDirectiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 4Directiva Păsări Lista operaţionalăProtejate de lege(CR, EN, VU)

Exemple de specii rarePlante - Adonis vernalis L.,Animale. Insecte: Ameles decolor Charp., Formica rufa L. Păsări: Circus cyaneus L. Mamife-

re: Felis silvestris.

Starea generală. Păşunea С(P).8. Este ocupată de comunităţi derivate de stepe de luncă cu dominarea Bothriochloa ischaemum (abundenţa 4) şi cu o participare importantă în covorul ierbos a Poa angustifolia, Stipa capillata, Euphorbia stepposa, Artemisia austriaca, Plantago lan-ceolata, Centaurea diffusa, Eryngium campestre. Compoziţia floristică – 34 specii. Acoperirea proiectivă: 75-80%, înălţimea covorului ierbos: 5–7 cm, abundenţa de specii : 25–30 specii pe 100 m2. Specii de graminee: 7, leguminoase: 4, amestec de ierburi: 21. Specii buruienoase: 13, plante dăunătoare: 5, otrăvitoare: 3. Rezistenţa la păşunatul speciilor dominante: 3, gradul de distrugere a păşunii este medie. Pe depresiuni şi la bazele versanţilor dominarea trece la asoci-aţia Lolietum. Păşunile afectate mediu sunt de calitate bună, dar aproape că lipsesc speciile co-mestibile de amestec de ierburi şi leguminoase. Cauzele – suprapăşunatul, nerespectarea terme-nilor de început, continuitate şi sfârşit al păşunatului, păşunatul nesistematic de diferite specii de animale. Sectorul are nevoie de odihnă şi îmbunătăţire (înlăturarea buruienelor, plantaţiilor puţin comestibile şi otrăvitoare, semănatul leguminoaselor). După restabilire poate fi folosită în calitate de păşune devreme, iar după ce bărboasa atinge un nivel potrivit pentru păşunare (înălţime de 10-15 cm) – ca păşune târzie cu finisarea păşunatului cu 15-20 zile până la venirea îngheţurilor stabile de toamnă. Este de dorit folosirea teritoriului pentru sistemul de menţinere a vitelor în grajduri.

Păşunea С(P).9. Include 4 sectoare apropiate după compoziţie, ocupate de comunităţi deri-vate de stepă de luncă cu dominarea Stipa capillata şi Festuca valesiaca şi cu participarea impor-tantă a Thymus marschallianus, Poa angustifolia, Bromopsis inermis, B. riparia, Koeleria crista-ta, Agropyron pectinatum, Euphorbia stepposa , Achillea setacea, Medicago lupulina, Melilotus


officinalis, Artemisia austriaca, Asperula cynanchica. Compoziţia floristică – 43 specii, inclusiv specia rară Adonis vernalis L. Acoperirea proiectivă – (70)80–85%, înălţimea covorului ierbos -– 40–45cm, abundenţa speciilor – 39 specii pe 100 m2. Specii de graminee: 12, leguminoase: 6, speci-ile amestecului de ierburi: 21. Specii buruienoase: 11, dăunătoare: 4, otrăvitoare: 2. Specii protejate: 1. Rezistenţa speciilor dominante la păşunat: 3 şi 2. Păşune cu un grad de afectare mediu şi cu o calitate medie. În componenţa covorului este mare ponderea (până la 30%) a speciilor necomes-tibile şi buruienoase. Cauzele – suprapăşunatul, nerespectarea termenelor de început, continuita-te şi finisare a păşunatului, păşunatul nesistematic de diferite specii de animale. Este dificil de a organiza păşunatul din cauza eterogenităţii sectoarelor cu diferite termene de păşunare. Pe unii versanţi covorul ierbos este prezentat de asociaţia Bothriochloeto-Festucetum, acoperirea proiectivă 75-80%, abundenţa de specii 35 pe 100 m2. Teritoriul are nevoie de măsuri de îmbunătăţire a covo-rului ierbos (semănatul leguminoaselor) şi reducerea numărului de năgara Stipa capillata. Sectorul după îmbunătăţire poate fi folosit în calitate de păşune bună de la mijlocul primăverii.

Păşunea С(P).10. cu stepe de luncă: А. Asociaţia Bothriochloetum ischaemii. Acoperirea pro-iectivă: 75–80%, înălţimea covorului ierbos: 5–7 cm, abundenţa de specii: 25–30 specii pe 100 m2, abundenţa speciilor dominante 4. Specii de graminee: 7, leguminoase: 4, amestec de ierburi: 21. Speciile buruienoase: 13, plante dăunătoare: 5, otrăvitoare: 3. Rezistenţa speciilor dominante la păşunat: 3, păşune cu un grad de afectare mediu. În depresiuni şi la bazele versanţilor domi-narea trece la comunităţile de raigras. В. Asociaţia Stipeto (capillata) – Festucetum. Acoperirea proiectivă – (70)80–85%, înălţimea covorului ierbos – 40–45см, abundenţa de specii – 39 specii pe 100 m2, abundenţa speciilor dominante: 3(4), (2) 3. Specii de graminee: 12, leguminoase: 6, amestec de ierburi: 21. Speciile buruienoase: 11, dăunătoare: 4, otrăvitoare: 2. Specii protejate: 1. Rezistenţa speciilor dominante la păşunat: 3, 2, nivelul de afectare a păşunii moderat. Păşunea pe alocuri de calitate bună, pe alocuri medie, dar cu lipsa aproape totală a amestecului de ierburi şi leguminoase comestibile. Sectorul (V.С.2-2.) amplasat în depresiunea de-a lungul râuleţului, este prezentat de comunităţile de lunci reavene Lolieto(perenni)–Festucetum (regelianii). Acope-rirea proiectivă: 95–100%, înălţimea covorului ierbos: 60–70 cm, abundenţa de specii: 18 specii pe 100 m2, abundenţa speciilor dominante: 4(5), 3(4). Specii de graminee: 10, leguminoase: 7, amestec de ierburi: 10. Speciile buruienoase: 5, dăunătoare: 2, otrăvitoare: 4. Rezistenţa speciilor dominante la păşunat: 1, 3. nivelul de afectare a păşunii mediu. Terenurile furajere sunt de o cali-tate bună după componenţa speciilor, dar sunt puternic bătătorite şi îmburuienite, brazdele gra-mineelor sunt secătuite şi mărunte, este raţional de a fi folosite în calitate de fânaţuri. Păşunile de păiuş-bărboasă – afectate moderat, neuniforme – pe alocuri de calitate bună, pe alocuri medie, dar cu lipsa aproape totală a amestecului de ierburi şi leguminoase comestibile. Sectoarele de pă-iuş-năgară sunt de o calitate mai joasă din cauza abundenţei mari a năgarei Stipa capillata, care repede devine aspră şi îşi pierde calităţile furajere. Este de dorit semănatul speciilor rezistente la secetă de leguminoase. Sectoarele de păiuş după restabilirea covorului ierbos pot fi folosite ca păşuni bune primăvara devreme în perioada când păiuşul devine potrivit pentru păşunat (înălţimea de 10-15 cm). Comunităţile de bărboasă pot fi folosite începând cu primăvara târzie până la mijlocul toamnei pentru sistemul de păşunare în parcele. Păşunile de luncă păstrează o acoperire proiectivă şi o compoziţie bună de specii, dar sunt puternic bătătorite şi îmburuienite, brazdele gramineelor sunt mărunte şi secătuite. Au nevoie de odihnă şi restabilire a stării viabile; este mai raţional de folosit în calitate de fâneaţă.

Complexul de colină „Zaozernoe-Nucari” – VILocalizare: Raionul Ştefan-Vodă, între satele Popeasca şi Ermoclia la vest şi satul Cioburciu la est

46° 34' 20`` Lat N 29° 38' 57`` Long E


Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei1568,49 ha (teritorii silvice - 873 ha). Complexul uneşte sectoarele de pădure amplasate com-

pact şi păşunile limitrofe. Este remarcată exclusiv zona C – VI.C. (VI.C.1. – VI.C.15.). Terito-riile silvice sunt: VI.C.1. Sectorul „Valea Moşului” (251,2 ha); VI.С.3. „Dealul Tetii” (5,3 ha); VI.C.5. „Valea Mică” (7,5 ha); VI.C.7. „Culmea Tetii” (5,7 ha); VI.C.9. „Valea Tetii” (279,0ha); VI.C.10. „Perii” (56,7 ha); VI.C.12. „Arpintea de Sus” (129,4 ha); VI.C.14 „Arpintea de Jos” (138,2 ha). Păşuni: VI.C.2. Păşunea comunei Talmaza, adiacentă sectorului „Valea Moşului” (164,6 ha); VI.C.4. Păşunea situată între complexele „Dealul Tetii” şi „Valea Mică” (6,82 ha); VI.C.6. Păşunea care se învecinează complexului „Valea Mică” (139,06 ha); VI.C.8. Păşunea amplasată între complexele „Culmea Tetii” şi „Valea Tetii” (96 ha); VI.C.11. Păşunea aflată lângă complexul. „Perii” (98,17 ha); VI.C.13. Păşunea cu o configuraţie complicată, cea mai mare parte a căreia este amplasată între complexele „Arpintea de Sus” şi „Arpintea de Jos” (146,84 ha); VI.C.15 Păşunea care se încorporează în complexul „Arpintea de Jos” (44 ha).

Altitudinea absolută: 84-184m


Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă de 75 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 28 km la sud de municipiul Tiras-pol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.

Relief Versanţii de dreapta a luncii f. NistruBazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru Descrierea generală geolo-gică

Este alcătuită din nisip, argilă, aleuriţi din grosimea indivizibilă a substratului hersonian – al etajului geologic meotic; alcătuit din nisipuri, argile, calcar ale substratului superior nou rusesc al etajului geologic ponţian din pliocen; argile de diferite culori cu straturi de aleurite ale orizontului tvardiţian din subetajul bospor al etajului geologic pontic din pliocen.

Caracteristica landşaftului Câmpia Tvardiţei cu altitudine joasă, compusă din argile şi aleurite cu cernoziom obişnuit şi carbonatic situate pe soluri argilo-nisipoase viguroase de pădure

Principalele tipuri de ecosisteme Plantaţii artificiale. Tipuri de formaţiuni silvice: Stejărete pure de stejar – 100%. Vârsta me-

die: 27 ani. Formula speciilor edificatoare: 7SC2NU1ST.1. Plantaţii silvice complexe . 2. Plantaţii de salcâm.3. Plantaţii de Pin Pinus pallasiana.

Comunităţile ierboase sunt reprezentate de biotopuri de păşune cu diferită umiditate.4. Păşuni de stepă. 5. Păşuni de luncă. 6. Vegetaţie de graminee cu rizom ale pârloagelor.



Total 132 4 67 24 9Completitudinea datelor (în %) 80 50 80 80 90Cartea Roşie a Moldovei 1 1Lista IUCN 1 0Cartea Roşie a Europei 0



Listele Convenţiei de la Berna 3 41 13 8Listele Convenţiei de la Bonn 11 9 8Directiva Habitat, Anexa II 1Directiva Habitat, Anexa IV 3 9 8Directiva Păsări 16Lista operaţională 2 16 5 3Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 16 5

Exemple de specii rare de plante: Crocus reticulatus Stev. ex Adam.

Speciile caracteristice şi rare de mamifere. Herpetofauna. Specii caracteristice - Lacerta viridis, Natrix natrix, Hyla arborea, Bufo viridis. Păsări. Sunt caracteristice păsările de pădure, de luncă şi de câmp, printre care predomină paserinele. Cele mai diverse sunt păsările de pădure şi cele legate de sec-toarele deschise, printre care sunt comune speciile de vrăbii, bufniţe, ciocănitoare, porumbei. Exemple de specii rare: Falco vespertinus L. Mamifere. Specii comune: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, So-rex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrio-nomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, chiroptere pentru sectoarele V.C.1.-V.c.9. - Pipistrellus pygmaeus, Nyctalus noctula, Eptesicus serotinus, Plecotus austriacus. Exemple de specii rare: Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus nathusii, Nyctalus leisleri, Myotis mystacinus/brandtii, Myotis daubentonii.

Proprietatea terenurilor. 873 ha ocupate de vegetaţie de pădure sunt în proprietatea statului (Întreprinderea de stat pentru silvicultură din Tighina). Păşunile aparţin comunei Talmaza.

Starea generală. Gîrneţurile primare, caracteristice pentru acest sector, au fost totalmente înlo-cuite cu plantaţii artificiale, amplasate pe sectoarele degradate, care nu pot fi folosite în agricultură. Aproximativ 90 % dintre plantaţii sunt alcătuite din introducenţi, cu prevalarea salcâmului alb. În compoziţia complexelor „Valea Moşului”, „Valea Tetii”, „Perii”, „Arpintea de Jos” au fost plantate în grupuri mici culturile de stejarul pedunculat, ulm, frasin, deseori printre ele se întâlneşte sal-câmul şi glădiţa. O mare parte dintre aceştia (circa 30 %) au provenienţă din lăstari. Practic toate arboreturile (97 %) au productivitate mică, fapt ce este generat de condiţiile necorespunzătoare de creştere şi de gospodărire (alegerea incorectă a speciilor pentru lucrările silviculturale inoportu-nitate şi calitate inferioară a tăierilor ş.a.); aproximativ 14% le constituie plantaţiile cu consistenţă redusă şi rărişurile. Complexul are o influenţă deosebită luând în considerare rolul în migraţiile locale, de exemplu serveşte drept punct de transbordare pentru copitate pe drumul dintre trei masive de bază, care trebuie să fie unite prin coridoare forestiere. Vegetaţia ierboasă a păşunilor este destul de diversă – acestea sunt ierburi de stepă de luncă ruderalizate ale formaţiunii Bothri-ochloeta (ischaemium), lunci reavene cu formaţiuni de Festuceta (regeliana), comunităţi de Poeta (angustifoliа) - Lolieta (perennis), Lolietum perennis, Lolieto (perennis) – Festucetum (regeliana), vegetaţie de graminee cu rizomi cu vârsta medie (5-10 ani), reprezentată în special de comunităţi de pir (Elythrigietum repentis) cu amestec de Cynodon dactylon, Poa angustifolia, Lolium perenne şi diverse ierburi-buruiene. Teritoriul în întregime este populat de multe specii de păsări ale habita-telor de pădure şi ale biotopilor deschişi, plantaţiile silvice sunt bogate în chiroptere.

Valoarea socială şi economicăPăşunile sunt exploatate în mod intensiv şi, de aceea, necesită o îmbunătăţire şi reglemen-

tare a păşunatului. Unele specii care locuiesc aici constituie obiecte ale vânătoarei de amatori şi ale turismului ecologic.



- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 286,4 mii lei;- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 12,9 mii;- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 275 mii lei;- total venituri – 574,3 mii lei.

„Cioburciu-Răscăeţi” – VIILocalizare : Raionul Ştefan-Vodă, la sud de s. Grădiniţa şi la vest de s. Talmaza

46° 33' 54" Lat N 29° 43' 57" Long E

Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 1192,13 ha. Include teritorii de pădure (1163 ha) ale complexului „Cioburciu de Munte”, „Stânca” şi „Cioburciu” – cel mai de sud masiv silvic situ-at pe ramificaţiile podişului Transnistrean, conţine fragmente de stepă, pajişti de luncă şi diferite păşuni. Din rezultatele evaluării comparative a celor mai preţioase habitate ale Moldovei, com-plexul Cioburciu a primit apreciere de zonă-nucleu de nivel naţional, reieşind din parametrii de bogăţie a faunei mamiferelor şi insectelor care sunt pe cale de dispariţie.

Altitudinea absolută: 30 – 174 m


Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă de 81 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 30 km la sud de municipiul Tiras-pol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.

Relief Partea de mijloc şi de jos a versantului de dreapta a luncii f. NistruBazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru Descrierea generală geolo-gică

Este alcătuit din nisipuri, argile, calcare din stratul superior al substratului basarabean al etajului geologic sarmatic din miocen; nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului hersonian – al etajului geologic meotic; alcătuit din nisipuri, argile, calcare ale substratului superior nou rusesc al etajului geologic ponţian din pliocen; argile de diferite culori cu straturi de aleurite ale orizontului tvardiţian din subetajul bospor al etajului geologic ponţian din pliocen.

Caracteristica landşaftului Câmpia Tvardiţei cu altitudine joasă, compusă din argile şi aleurite cu cernoziom obişnuit şi carbonatic situat pe solurile argilo-nisipoase viguroase de pădure

Principalele tipuri de ecosisteme Păduri amplasate pentru versanţii şi cumpenele apelor. Tipuri de formaţiuni silvice: Stejărete

pure de stejar – 13,6%; Stejărete pure de stejar pufos – 86,2%; Sălcişuri pure – 0,2%. Vârsta medie – 39 ani. Formula speciilor edificatoare: 3SC2ST2FR2GL1DT.

Comunităţi silvice naturale:1. Curtine semiaride de stejar (Quercus pubescens)2. Dumbrăvi de stejar semi-aride(Quercus robur), inclusiv şi cu ecotipul special sudic al

stejarului pedunculat. 3. Păduri uscate de frasin (Fraxinus excelsior) 4. Desişuri naturale şi artificiale, cu arbori şi arbuşti (un număr mare de arbuşti cu ames-

tec de stejar, frasin şi salcâm alb) situate pe versanţii abrupţi, care reprezintă habitate importante pentru păsări şi şerpi.

Plantaţii artificiale


5. Plantaţii de salcâm.6. Plantaţii de pin, glădiţă şi unele alte specii ce au fost create preponderent în locul eco-

sistemelor de stepă7. Desişuri naturale şi artificiale

Vegetaţia ierboasă a poienelor de stepă şi a păşunilor cu umiditate diferită – de luncă şi de vale seacă:

8. Comunităţi de stepă9. Păşuni de stepă10. Păşuni de luncă11. Lunci şi mlaştini umere



Total 461 25 8 111 29 9Completitudinea datelor (în %) 80 80 70 80 80 90Cartea Roşie a Moldovei 2 15 3 13 2Lista IUCN 4 1 6 0Cartea Roşie a Europei 1 1 9Listele Convenţiei de la Berna 4 6 75 18 9Listele Convenţiei de la Bonn 31 9 9Directiva Habitat, Anexa II 3 1 2Directiva Habitat, Anexa IV 2 6 11 9Directiva Păsări 33Lista operaţională 33 9 3 66 8 3Protejate de lege(CR, EN, VU) 14 14 2 30 5

Exemple de specii rare de plante: Achillea coarctata Poir. Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Astragalus pubiflorus DC., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Cha-maecytisus ruthenicus (Fisch. ex Woloszcz.) Klaskova, Crambe tataria Sebeok, Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Helichrysum arenarium (L.) Moench, Pulsatilla montana (Hoppe) Reichenb., Scorzonera mollis Bieb.

Speciile caracteristice şi rare de animaleInsecte. Еxemple de specii rare: Mantis religiosa L., Calosoma sycophanta L., Lucanus cervus

L., Oryctes nasicornis L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphlicides podalirius L., Papilio ma-chaon L., Saturnia pyri Den. et Sch., Scolia maculata Drury, Xylocopa valga Gerst., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Ascalaphus macaronius Scop. Herpetofauna: Specii comune: Lacerta vi-ridis, Natrix natrix, Hyla arborea. Еxemple de specii rare: Zamenis longissimus, Elaphe quatro-lineata, Coronella austriaca. Păsări: Sunt caracteristice păsările de pădure, de luncă, de câmp şi parţial cele acvatice şi palustre, printre care predomină paserinele mici. Sunt variate păsările de pădure şi cele legate de spaţiile deschise. Malul fluviului este populat de păsări hidrofile. În tim-pul migraţiilor se întâlnesc specii ale diferitor grupe taxonomice. Exemple de specii rare: Falco vespertinus, Aquila clanga, Crex crex, Coracias garrulus, Circus cyaneus, Hieraaetus pennatus, Pernis apivorus, Circaetus gallicus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Aquila clanga, Columba oenas. Mamifere. Specii comune: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glare-olus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela


putorius, Pipistrellus pygmaeus, P. nathusii, Nyctalus noctula, Plecotus austriacus, Eptesicus sero-tinus. Exemple de specii rare: Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus, P. kuhlii, Nyctalus leisleri.

Proprietatea terenurilor. 1163 ha ocupate de vegetaţie de pădure sunt proprietatea statului (Întreprinderea de stat pentru silvicultură Tighina). Păşunile se află în proprietatea comunelor Cioburciu şi Răscăeţi.

Starea generală. Complexul a fost schimbat esenţial în urma tăierilor silvice, plantării intro-ducenţilor, iar apoi şi datorită extinderii teritoriului, ocupat de plantaţii de stejar, fapt ce a creat o eterogenitate puternică. În pofida acestui fapt s-au păstrat fragmente numeroase de dumbravă fundamentală din stejar pufos şi stejar pedunculat de o formă deosebită. Pădurile fundamentale şi derivate de stejar pedunculat (10Stp, 9St1Ar, 9St1Dt, 8St2Sc, 8St2Fr, 8St1Ar1Sc, 7St2Fr1Ulc, 7St2Fr1Ar, 7St3Pa, 7St3Ar, 7St3Ju, 7St2Ju1Dt, 7St2Pa1Pin, 6St2Pa1Nu1Gl, 6St2Pa1Gl1Sc, 6St-4Pa, 6St4Sc, 5St5Ju, 5St3Fr1Sc1Ulc, 4St3Stp2Ar1Dt, 4St3Fr2Stp1Sc, 4St3Fr3Gl, 4St3Fr2Stp1Gl, 3St3Pa3Sc1Nu, 3St2Stp2Fr2Ar1Dt) şi stejar pufos (gîrneţe) - 9Stp1St, 8Stp2St, 8Stp1St1Ar, 8Stp-1Fr1Ar, 8Stp1Gl1Sc, 7Stp2Fr1Gl, 7Stp2Gl1Fr, 4Stp3Fr2St1Ar, au un set caracteristic de specii de arbori şi arbuşti; în care se întîlnesc şi poieni stepizate mici bogate din punct de vedere floristic. O mare parte din teritoriu este ocupată de comunităţi în care domină frasinul cu specii însoţitoare (9Fr1St, 9Fr1Gl, 8Fr1St1Ulc, 8Fr1St1Sc, 7Fr3St, 7Fr2St1Ar, 7Fr2St1Pa, 7Fr2Gl1Stp, 7Fr2Sc1St, 6Fr2St1Gl1Ulc, 6Fr3St1Gl, 5Fr5Gl, 5Fr3St2Gl, 5Fr2St2Sc1Ulm, 4Fr4St1Gl1Dt, 4Fr3St2Gl1Ju, 4Fr3St2Gl1Dt, 5Fr3St1Pa1Dt, 4Fr3St1Ulc1Ju1Ar, 4Fr3St2Ar1Dt, 4Fr3Stp2St1Ar, 4Fr3St2Gl1Sc, 4Fr3Gl2St1Dt), mult mai puţin comunităţile de ulm (7Ulc3Dt, 6Ulc2St2Ar, 6Ulc3Gl1Ar). Sunt foarte răspândite plantaţiile cu specii autohtone – stejar pedunculat (10St) şi pufos (10Stp), ulm (10Ulc), precum şi introducenţi (aproximativ 50 % din plantaţii), preponderent salcâm alb şi glădiţă, suprafeţe mai mici sunt ocupate de pin negru, brad şi alte specii. În general, plantaţiile autohtone constituie doar 15 %, iar cele artificiale 57,2% (majoritatea dintre ele având o produc-tivitate mică), cele derivate ocupă 27,7%; 66% din plantaţii sunt de provenienţă din lăstari; 93 % din plantaţii au o productivitate mică, ceea ce indică condiţii necorespunzătoare de creştere şi de gospodărire (alegerea nepotrivită a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitate şi calitatea inferioară a tăierilor silvice); aproximativ 8% le constituie plantaţiile cu consistenţă redusă şi rărişurile; în unele plantaţii este prezent arţarul american agresiv (Acer negundo). În complex sunt incluse şi sectoare mari de comunităţi de stepă, cu participarea năgarei penate, amplasate pe versantul abrupt al Nistrului, precum şi pe sectorul păstrat de stepă primară dintre complexul „Cioburciu de Munte” şi cariera de nisip de la marginea s. Răscăeţi. În anul 2009 a fost efectuată împădurirea cu introducenţi a părţii superioare a versantului cu pericol de ero-ziune care coboară spre Nistru, şi este amplasat la nord-vest de satul Răscăeţi (sectorul 42E a complexului „Stânca”). Diversitatea mare a biotopilor de pădure, luncă, stepă şi câmp formează o diversitate înaltă a faunei păsărilor, printre care cuibăresc şi se întâlnesc diferite specii rare că-lătoare şi în timpul zborului. Este bogată fauna insectelor habitatelor deschise – sunt înregistrate 72 specii de Apoidea. Prima dată în decursul a mai multor ani în Moldova iarăşi a fost observată Saga pedo Pall. (IUCN-2002), precum şi o specie rară de greier - Onconotus servillei F.-v.-W. În afară de aceste specii se mai numără şi 12 specii vulnerabile.

Valoarea socială şi economicăVizitarea de către turişti pentru observarea şi fotografierea a peisajului şi a speciilor rare (în

perioada de dezvoltare/înflorire în masă) de plante şi animale. Păstrarea în calitate de bancă de seminţe de plante edificatoare de cenoze, rare şi pe cale de dispariţie. Este posibilă colectarea plantelor medicinale. Păşunile sunt exploatate în mod intensiv. Unele specii care locuiesc aici pot fi obiecte ale vânătoarei de amatori.




Zona A – VII.A. (VII.A.1. – VII.A.3.)Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 139,11 ha. Zona include 4 sectoare cu cenoze valo-

roase de stepă şi de pădure: VII.A.1. „Gârneţul de sus” (33,1 ha), parcelele 21E, 23(A-E, H, N, P, S-U, R1) complexul „Cioburciu de Munte”; VII.A.2. „Dumbrava de jos” (73,9 ha), parcelele 5 (N, S, V, Y, Z); 7 (H, J); 10(C, D, F, H); 11(A-C, I, J, L); 12A a complexului „Cioburciu de Munte”; VII.A.3. Sectorul de stepă „Dealul şerpilor” la sud-vest de marginea s. Răscăeţi, între comple-xul „Cioburciu de Munte” şi cariera de nisip – fondul de rezervă a comunei Răscăieţi (1,3 ha); VII.A.4 Sectorul 4A a complexului „Stînca” (30,4 ha).



Total 383 13 7 82 17 9Completitudinea datelor (în %) 90 70 80 80 90Cartea Roşie a Moldovei 10 3 6 0Lista IUCN 1 1 1 0Cartea Roşie a Europei 1 9Listele Convenţiei de la Berna 2 5 58 12 9Listele Convenţiei de la Bonn 16 9 9Directiva Habitat, Anexa II 2 1 0Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 9 9Directiva Păsări 16Lista operaţională 28 3 3 22 4 2Protejate de lege(CR, EN, VU) 13 9 2 24 5

Exemple de specii rarePlante - Achillea coarctata Poir., Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis

L., Astragalus pubiflorus DC., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crambe tataria Sebeok, Go-niolimon besserianum (Schult.) Kusn., Helichrysum arenarium (L.) Moench, Pulsatilla montana (Hoppe) Reichenb., Scorzonera mollis Bieb.

Animale – Insecte: Bombus argillaceus Scop., Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L., As-calaphus macaronius Scop., Callimorpha quadripunctaria Poda, Onconotus servillei F.-v.-W., Mantis religiosa L., Iphlicides podalirius, Saturnia pyri Denis et Schiff., Scolia maculata Drury, Xylocopa valga Gerst., Zerynthia polyxena Den. et Sch. Herpetofauna: Zamenis longissimus, Ela-phe quatrolineata, Coronella austriaca. Păsări: Aquila clanga, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Hieraaetus pennatus, Columba oenas. Mamifere: Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus, P. kuhlii, Nyctalus leisleri.

Starea generală. Teritoriul conţine păduri naturale valoroase seculare din stejar pufos cu prezenţa celui pedunculat, precum şi păduri de frasin cu participarea considerabilă în arboret a stejarului pufos (10Stp, 8Stp1St1Ar, 7Stp2Gl1Fr, 9St1Ar, 9St1Dt, 7St2Ju1Dt, 5St5Ju, 7St3Ju, 4St3Fr2Ar1Dt). Pe poienele de stepă s-au păstrat fragmente de stepă de luncă primară Festu-ceto - Stipetum (tirsa)-herbosum şi Festucetа (valesiacа) herbosum, comunităţi derivate Stipeto (capillatа) - Festucetа (valesiacа) herbosum, precum şi Bothriochloeta (ischaemum) herbosum.


Lizierele pădurii în partea de jos a masivului sunt expuse unui păşunat excesiv şi sunt ocupate de comunităţile derivate de Festuceto (valesiaca) - Bothriochloeta (ischaemum) herbosum. Stepe-le, amplasate pe pârloagă, sunt reprezentate de comunităţi primare de stepă veritabilă –Stipeto (ucraunica) - Festuceto herbosum primară şi Festuceto-Stipetum (capillata)-herbosum - derivată, apărută în urma păşunatului

Zona B – VII.B. (VII.B.1. – VII.B.4.)Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 948,2 ha. Zona include 4 sectoare: VII.B.1. Zona

de tampon „Cioburciu de Munte” (854,4 ha) – sectoarele silvice ale parcelelor 5-23 ale comple-xului „Cioburciu de Munte”: VII.B.1-1. Partea principală a complexului cu suprafaţa de 814,8 ha; VII.B.1-2. Pădurile parcelei 10 (sectoarele I, L, Z2) cu suprafaţa de 1,9 ha; VII.B.1-3. Parcelele 5 (Q, U) şi 10 (E, G, V1, Z1), cu suprafaţa de 5,2 ha; VII.B.2. Sector de agrostepă, care se restaurează (2,85 ha); VII.B.3. Zona de tampon „Stânca” (71,5 ha) – partea principală a complexului „Stânca”; VII.B.4 Un sector cu vegetaţie ierboasă (14,4 ha). Include 2 teritorii: VII.B.4-1. Poienele şi lizierele gârneţului împreună cu fragmentul de stepă învecinat (sectorul 4E al complexului „Stânca” (13,2 ha)) sunt definite drept o rezervaţie genetică, prevăzută pentru păstrarea şi obţinerea materialului semincier şi săditor pentru restabilirea păşunilor de stepă. VII.B.4-2. Lunci cu umiditate variabilă limitrofe subparcelei 4C a sectorului „Stânca”, cu o suprafaţă de 6,25 ha.



Total 389 5 6 100 29 9Completitudinea datelor (în%) 80 70 80 80 90Cartea Roşie a Moldovei 3 2 5 2Lista IUCN 2 1 2 0Cartea Roşie a Europei 1 9Listele Convenţiei de la Berna 5 25 18 9Listele Convenţiei de la Bonn 15 9 9Directiva Habitat, Anexa II 1 1 2Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 11 9Directiva Păsări 18Lista operaţională 29 2 2 66 8 3Protejate de lege(CR, EN, VU) 10 3 1 22 5

Exemple de specii rarePlante - Achillea coarctata Poir., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Cerastium ucrai-

nicum Pacz. ex Klok. (ОВМ), Chamaecytisus ruthenicus (Fisch. ex Woloszcz.) Klaskova, Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Helichrysum arenarium (L.) Moench.

Animale. Insecte: : Oryctes nasicornis L., Morimus finereus Muls., Mantis religiosa L.. Herpe-tofauna: Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Păsări: Falco vespertinus, Crex crex, Circus cyaneus, Hieraaetus pennatus, Columba oenas. Mamifere: Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus, P. kuhlii, Nyctalus leisleri, Myotis daubentonii.

Starea generală. Complexul include diverse biotopuri de pădure, de stepă şi de luncă. Com-plexele silvice includ fragmente naturale eterogene din păduri de stejar pedunculat (9St1Dt, 8St2Sc, 8St2Fr, 8St1Ar1Sc, 7St2Fr1Ulc, 7St2Fr1Ar, 7St3Pa, 7St3Ar, 7St2Pa1Pin, 6St2Pa1Nu1Gl, 6St2Pa1Gl1Sc, 6St4Pa, 6St4Sc, 5St3Fr1Sc1Ulc, 4St3Stp2Ar1Dt, 4St3Fr2Stp1Sc, 4St3Fr3Gl,


4St3Fr2Stp1Gl, 3St3Pa3Sc1Nu, 3St2Stp2Fr2Ar1Dt), stejar pufos (9Stp1St, 8Stp2St, 8Stp1Fr1Ar, 8Stp1Gl1Sc, 7Stp2Fr1Gl, 4Stp3Fr2St1Ar), frasin (9Fr1St, 9Fr1Gl, 8Fr1St1Sc, 7Fr3St, 7Fr2St1Ar, 7Fr2St1Pa, 7Fr2Gl1Stp, 7Fr2Sc1St, 6Fr2St1Gl1Ulc, 6Fr3St1Gl, 5Fr3St2Gl, 5Fr2St2Sc1Ulm, 4Fr-4St1Gl1Dt, 4Fr3St2Gl1Ju, 4Fr3St2Gl1Dt, 5Fr3St1Pa1Dt, 4Fr3St1Ulc1Ju1Ar, 4Fr3St2Ar1Dt, 4Fr3Stp2St1Ar, 4Fr3St2Gl1Sc, 4Fr3Gl2St1Dt), ulm (7Ulc3Dt, 6Ulc2St2Ar, 6Ulc3Gl1Ar). Din punct de vedere teritorial predomină plantaţiile artificiale de specii autohtone – stejar pedun-culat (10St) şi pufos (10Stp), ulm (10Ulc), precum şi de introducenţi: salcâm alb (10 Sc), glădiţă (10Gl), pin negru (10Pin), brad (10Mo) şi altele. Vegetaţia poienelor şi lizierelor este reprezenta-tă de stepe primare de luncă şi de cele veritabile, precum şi de comunităţi derivate de bărboasă. Versanţii abrupţi şi marginile văgăunilor care au fragmente derogate de stepă întărite de desişuri de arbori şi arbuşti, formate din specii de floră naturală şi din introducenţi. În vâlcea sunt pre-zente lunci cu umiditate variabilă, care periodic sunt inundate de viiturile apelor f. Nistrului. Teritoriile agricole abandonate sunt în proces de restabilire, aici are loc o succesiune lentă a comunităţii Lolietum herbosum.

Zona C – VII.C. (VII.C.1. – VII.C.4.)Suprafaţa şi descriere succintă a zonei.104,82 ha. Zona include 2 sectoare, ocupate de pă-

şuni de stepă: sectoarele VII.C.1. (5,32 hа), VII.C.2. (5,9 hа), VII.C.4. (23,7 hа) şi de luncă – sectoarele VI.C.4. (23,7 hа): VI.C.4-1. Lunci cu umiditate variabilă (21,2 ha) – sector cu arbuşti al sectorului „Carier” şi VII.C.3. O mare parte a zonei (89,1 ha) este ocupată de plantaţii de salcâm cu vârstă diferită a complexului „Cioburciu” (parcelele 1 şi 2).


Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto-fauna Păsări Mami-

fere Lilieci

Total 298 9 6 47 14 5Completitudinea datelor (în %) 80 70 80 80 90Cartea Roşie a Moldovei 5 2 6 0Lista IUCN 1 1 0Cartea Roşie a Europei 1 5Listele Convenţiei de la Berna 2 5 26 5 5Listele Convenţiei de la Bonn 22 5Directiva Habitat, Anexa II 1 1 0Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 5 5Directiva Păsări 15Lista operaţională 10 4 2 11 2 1Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 5 1 11 3

Exemple de specii rarePlante - Achillea coarctata Poir., Amygdalus nana L Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok.,

Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn..Animale. Insecte: Calosoma sycophanta L., Ascalaphus macaronius Scop., Callimorpha qua-

dripunctaria Poda., Saga pedo Pall., Papilio machaon L., Leucorrhinia pectoralis Charp. Herpeto-fauna: Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Păsări: Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadic alcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor. Mamifere: Felis silvestris, Myotis da-ubentonii, Pipistrellus kuhlii.

Starea generală. În zonă sunt foarte răspândite plantaţiile de introducenţi de vârstă diferită, în special cele cu salcâm alb. Păşunile sunt ocupate de asociaţii de stepă, care se deosebesc prin


gradul de deteriorare şi stare a covorului ierbos, în special distrus de bărboasă (Bothtyochloetum) şi foarte îmburuienat de păiuşuri (Festucetum), cu o compoziţie floristică bogată. Luncile veritabile şi cele înmlăştinite de pe sectorul inundat periodic şi de lungă durată al meandrului Nistrului sunt excesiv păscute, inclusiv şi atunci când sectorul este ud şi chiar şi în perioada inundaţiilor. Pe aceste locuri, pentru prima dată pentru fauna Moldovei a fost descoperită libelula Leucorrhinia pectoralis Charp., inclusă în Lista Roşie a Europei şi în Anexa Convenţiei de la Berna.

Fâşia riverană de protecţie a apelor „Răscăieţi - Olăneşti” – VIIILocalizare : Raionul Ştefan-Vodă, lunca inundabilă a fluviului Nistru dintre s. Talmaza şi Cioburciu

46° 32' 37" Lat N 29° 53' 08" Long E

Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 920,84 ha, inclusiv teritorii silvice 140,3 ha ale complexului „Palii”. Fâşia riverană de protecţie a apelor de la complexul „Baj” (amplasat de par-tea cealaltă a fluviului) cu meandre (dintre care cel mai mare este Unghiul Satului) cu cel mai îngust loc în regiunea s.Olăneşti.

Altitudinea absolută: 0,7–5 m


Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă de 91 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 36 km la sud-est de municipiul Tiraspol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.

Relief Lunca inundabilă de jos a f. NistruBazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru Descrierea generală geolo-gică

Este alcătuit din nisipuri, argile, calcare din stratul superior al substratului basa-rabean al etajului geologic sarmatic din miocen;.

Caracteristica landşaftului Lunca inundabilă a Nistrului de Jos cu soluri de luncă şi de luncă inundabilă şi înnămolite-mlăştinoase, cu păduri de luncă şi cu mlaştini ierboase

Principalele tipuri de ecosisteme. Biotopuri acvatice:1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Nistrului.2. Lacuri şi bazine de luncă permanente şi periodice (ape dulci stătătoare cu adâncime mică).3. Canalul, permanent-temporar legat cu fluviul.4. Vegetaţie acvatică care se dezvoltă în apă şi la suprafaţa ei.

Păduri de luncă. Plopişuri pure de plop alb – 76,3%; Sălcete pure – 17,6%; Amestecuri de plop şi salcie – 6,1%. Vârsta medie – 49 ani. Formula speciilor edificatoare: 3SA3FR2PLA2FRA. Sunt reprezentate de 3 biotopuri.

5. Păduri fluviale.6. Formaţiuni de salcie riverane (inclusiv pădurile înmlăştinite).7. Comunităţi din specii de arbuşti Salix (S. triandra şi S. purpurea) pe malurile bazinelor

de apă şi în locuri de păstrare îndelungată a bălţilor.8. Păduri aluviale cu dominaţia frasinului.Plantaţii artificiale9. Plantaţii artificiale monodominante de Populus alba, P. nigra, Salix alba, Fraxinus excelsior.Vegetaţia ierboasă este reprezentată de comunităţile de luncă şi de vegetaţie acvatică şi palustră10. Lunci cu ierburi înalte.11. Păşuni de luncă.12. Lunci umede şi mlaştini.13. Desişuri de trestie.




Total 164 21 10 94 19Completitudinea datelor (în%) 80 80 70 80 80Cartea Roşie a Moldovei 7 2Lista IUCN 2 1Cartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 6 60 6Listele Convenţiei de la Bonn 33 0Directiva Habitat, Anexa II 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 7 1Directiva Păsări 19Lista operaţională 1 2 26 3Protejate de lege(CR, EN, VU) 29

Exemple de specii rare de plante: Carex pseudocyperus L., o specie rară în stare critică răs-pândită numai în zona Nistrului de Jos.

Speciile caracteristice şi rare de animale. Herpetofauna. Specii caracteristice : Lacerta vi-ridis, L. agilis, Natrix natrix, Hyla arborea, Rana esculenta. Еxemple de specii rare Coronella austriaca. Păsări: Sunt prezente păsări de pădure, de luncă, de câmp, acvatice şi palustre, printre care predomină paserinele mici. Sunt foarte multe păsări ale complexului acvatic-palustru şi de luncă. Des sunt întâlnite diverse specii de stârci, ciocănitori, bufniţe, fazani. În timpul migra-ţiilor sunt comune culicii, raţele, păsările răpitoare. Exemple de specii rare: Falco vespertinus, Egretta alba, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Falco cherrug, Circus cyaneus, Columba oenas, Asio flammeus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex arane-us, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrio-nomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius. Exemple de specii rare: Felis silvestris.

Proprietatea terenurilor. 140,3 ha acoperite cu vegetaţie de pădure se află în proprietatea statului (Întreprinderea de Stat pentru silvicultură Tighina).

Starea generală. Cea mai mare parte a acestui teritoriu este ocupată de păduri de luncă, care periodic sunt inundate în timpul viiturilor şi în arboretul cărora domină salcia albă (Salicetum inundatum - 9Sa1Pla, 5Sa3Pla2Fr, 5Sa2Fra2Fr1Ulc, 5Sa2Ulc2Fra1Pla, 4Sa4Pla2Fr, 3Sa3Pla2Ul-c1Fr1Fra), plopul alb (formaţiunea Populeta- 9Pla1Sa, 6Pla4Sa, 5Pla2Sa2Ulc1Fr, 4Pla4Sa2Ulc) şi frasinul (formaţiunea Fraxineta - 7Fr2Pla1Ulc, 5Fr4Fra1Ulc, 4Fr3Ulc2Pla1Sa). Plantaţiile ar-tificiale includ specii autohtone, precum Salix alba - 10Sа, Populus alba – 10Pla şi Fraxinus ax-celsior - 10Fr. Starea actuală: aproximativ 70% din plantaţii sunt provenite din lăstăriş; plantaţiile autohtone constituie numai 42%, cele artificiale – 31% (majoritatea dintre ele au productivitate mică), iar derivatele – 27%; 47% dintre plantaţii au o productivitate mică, fapt ce demonstrează condiţii necorespunzătoare pentru creştere şi un nivel nesatisfăcător de administrare (alegerea nepotrivită a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitate şi calitate inferioară a tăieri-lor silvice ş.a.); aproximativ 6% le constituie plantaţiile cu consistenţă redusă şi rărişurile. Terito-rii destul de extinse din fâşia riverană de protecţie a apelor csunt ocupate de vegetaţie de luncă, pe alocuri s-a păstrat pădurici rare din salcie albă. Complexul menţine o faună locală bogată de păsări şi păsări-vizitatori, inclusiv şi dintre cele rare.


Valoarea socială şi economicăAcest complex este un obiect pentru observarea şi fotografierea peisajului şi a speciilor rare

de animale, în special a păsărilor, în timpul rutelor turistice. Luncile pot fi utilizate drept fâneţe. Multe specii de păsări sunt obiecte ale vânătoarei de amatori.

Pădurile:Pădurile: Veniturile posibile în urma folosinţei produselor pădurii (produsele lemnoase, ne-

lemnoase fructe, pomuşoare, plante medicinale, vânătoarea), servicii etc.) în conformitate cu legislaţia în vigoare:

- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 46 mii lei;- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 2,1 mii;- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 44,2 mii lei;- total venituri – 92,3 mii lei.

Zona A – VIII.A. (VIII.A.1. – VIII.A.3.). 144,4 ha. Include 3 sectoare: VIII.A.1. „Unghiul Răscăeţi” (44,4ha, fond acvatic) – o fâşie cu lăţimea 50-60m amplasată în spatele digului de stat, care face parte din fâşia riverană de protecţie a apelor, mărginită de VI.C.1.; VIII.A.2. Sectoa-rele 30E şi 30F ale complexului „Palii” (8,7 ha); VIII.A.3 „Unghiul Satului” – un meandru al Nistrului îndepărtat şi foarte puţin vizitat (91,3 ha).



Total 83 10 94 19Completitudinea datelor (în %) 70 70 80 80Cartea Roşie a Moldovei 6 2Lista IUCN 2 1Cartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 6 60 6Listele Convenţiei de la Bonn 24 0Directiva Habitat, Anexa II 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 7 1Directiva Păsări 19Lista operaţională 1 2 26 3Protejate de lege(CR, EN, VU) 29

Exemple de specii rarePlante: Carex pseudocyperus L.Animale: Herpetofauna: Coronella austriaca. Păsări: : Falco vespertinus, Egretta alba, Ciconia

nigra, Pernis apivorus, Falco cherrug, Columba oenas, Asio flammeus. Mamifere: Felis silvestris.Starea generală. Vegetaţia de bază este reprezentată de pădurile fundamentale şi cele derivate

cu un grad diferit de afectare şi cu dominaţia sălciei albe (Salicetum inundatum - 9Sa1Pla, 5Sa3Pla-2Fr, 5Sa2Fra2Fr1Ulc, 5Sa2Ulc2Fra1Pla, 4Sa4Pla2Fr, 3Sa3Pla2Ulc1Fr1Fra), a plopului alb (Popu-letum - 9Pla1Sa, 6Pla4Sa, 5Pla2Sa2Ulc1Fr, 4Pla4Sa2Ulc) şi a frasinului (Fraxineta - 7Fr2Pla1Ulc, 5Fr4Fra1Ulc, 4Fr3Ulc2Pla1Sa). S-au păstrat sectoare (30E şi 30F ale complexului „Palii”) de pă-duri seculare – 60-100 ani - cu plop alb (7PLA2ULC1DT) şi cu frasin (3FR3ULC2FRA1STDM). Pe meandrul „Unghiul Satului” creşte un stejar pedunculat, diametrul tulpinei căruia are apro-ximativ 1,2m şi care nu este inclus în lista arborilor seculari, ocrotiţi de stat. O parte din mean-dru (parcelele 32-33 ale complexului „Palii”) este acoperită cu plantaţii de specii de floră natu-rală Sali alba (10Sа), Populus alba (10Pla) şi Fraxinus axcelsior (10Fr). Sunt prezente multe bălţi


care se păstrează timp îndelungat. Vegetaţia ierboasă este reprezentată de luncile jilave şi în-mlăştinite amplasate eterogen ce conţin o multitudine de libelule – sunt înregistrate 11 specii, inclusiv Gomphus flavipes Pz. care face parte din lista Convenţiei de la Berna.

Zona B – VIII.B. (VIII.B.1. – VIII.B.3.)Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 275,1 ha. Zona include 3 sectoare: VIII.B.1. Secto-

rul Nistrului pe tot întinsul complexului, cu o suprafaţă de 240 ha; VIII.B.2. – 30,2 ha – bazine acvatice semiuscate ale gospodăriei piscicole abandonate, amplasate pe locul cel mai îndepărtat al meandrului „Unghiul Răscăeţi”; VIII.B.3. – 4,9 ha – sectoarele 30 C şi D ale complexului „Palii”.



Total 30 10 94 19Completitudinea datelor (în %) 70 70 80 80Cartea Roşie a Moldovei 6 2Lista IUCN 2 1Cartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 6 60 6Listele Convenţiei de la Bonn 24 0Directiva Habitat, Anexa II 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 7 1Directiva Păsări 19Lista operaţională 2 26 3Protejate de lege(CR, EN, VU) 29

Exemple de specii rareAnimale. Herpetofauna: Coronella austriaca. Păsări: : Falco vespertinus, Egretta alba, Ciconia

nigra, Pernis apivorus, Falco cherrug, Columba oenas, Asio flammeus. Mamifere: Felis silvestris.Starea generală. Vegetaţia acvatică a Nistrului pe tot întinsul complexului nu este studiată. Pe

teritoriul zonei, de-a lungul malului fluviului s-au păstrat sectoare mici de lunci veritabile. Bazi-nele acvatice semiuscate au fost acoperite de desişuri de trestii. Teritoriul este bogat în păsări ale complexului acvatic şi palustru, inclusiv multe specii rare.

Zona C – VIII.C. (VIII.C.1. – VIII.C.6.)Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 501,34 ha. Zona include 2 sectoare, care la rândul

lor se subdivid în câteva sectoare mai mici: VIII.C.1. „Năsi” (68,58 ha). Include meandrul de dimensiuni mari şi complexul „Palii” care urmează după el în jos pe cursul fluviului (parcelele 30-31), cu excepţia zonelor A şi B. Partea întinsă a complexului ocupă fâşia riverană şi baza meandrului, cunoscută ca „Unghiul Satului”, şi reprezintă partea marginală a sectorului zonei.VIII.C.1.1 Teritoriul fondului acvatic (22 ha); VIII.C.1-2. Teritoriul fondului de rezervă al co-munei Purcari la baza meandrului (9,48 ha); VIII.C.1-3 Parcelele 30-31 ale complexului „Palii” (37,1 ha). VIII.C.2 Fâşia riverană de protecţie a apelor (de la meandrul Unghiul Satului până la s. Olăneşti) ce conţine un sector intercalat din fondul de rezervă al comunei Olăneşti (se află la hotar cu comuna Purcari) şi o mlaştină adiacentă (182,09 ha). VIII.C.2-1. Teritoriul fondului acvatic (160,27 ha); VIII.C.2-2. Sector din fondul de rezervă al s. Olăneşti, care face parte din fîşia riverană de protecţie a apelor (13,31 ha). VIII.C:2-3 Păşunea înmlăştinită de la marginea s. Olăneşti (8,51 ha).




Total 133 21 10 94 15Completitudinea datelor (în %) 80 80 70 80 80Cartea Roşie a Moldovei 7 3Lista IUCN 2 1Cartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 6 60 7Listele Convenţiei de la Bonn 33 0Directiva Habitat, Anexa II 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 7 0Directiva Păsări 19Lista operaţională 2 28 4Protejate de lege(CR, EN, VU) 29

Exemple de specii rareAnimale: Herpetofauna: Coronella austriaca. Păsări: : Falco vespertinus, Egretta alba, Cico-

nia nigra, Circus cyaneus, Pernis apivorus, Falco cherrug, Columba oenas, Asio flammeus. Mami-fere: Felis silvestris.

Starea generală. Meandrul „Unghiul Răscăeţi” este ocupat de o luncă fâneaţă, utilizată pentru păşunat, cu o fâşie îngustă de plop, salcie, ulm de-a lungul malului şi cu comunităţi de luncă veritabilă de graminee a formaţiunilor Elytrigieta repensi şi Poaeta pratensisi. Teritoriul fondului de rezervă a com. Purcari de la baza meandrului, anterior ocupat cu luncă artificială de fâneaţă (Poa pratensis şi Elytrigia repens), în prezent este utilizat ca păşune cu o presiune mare. Luncile jilave, umede, uneori înmlăştinite şi mlaştinile mici sub formă de sectoare mărunte se întâlnesc pe întreg teritoriul zonei. Sectoare nu prea mari sunt acoperite de păduri de luncă cu prevalarea plopului alb (6PLA3ULC1DT, 9PLA1ULC, 6PLA3SA1FR), a frasinului (7FR2PLA1ULC, 6FRA4FR, 6FR2PLA1SA1ULC, 6FR-4FRA) şi a sălciei albe (7SA3PLA); în unele este prezent arţarul agresiv american.

„Purcari” - IXLocalizare : Raionul Ştefan-Vodă, la nord de s. Olăneşti

46° 30' 34" Lat N 29° 52' 51" Long E

Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 144,7 ha. Sector situat pe versantul afectat de alu-necări de teren, la nord de s. Olăneşti, include: fragmente de stepă unde se dezvoltă activ arbuşti, plantaţii artificiale şi 2 păşuni (С(P)23 şi С(P)24).

Altitudinea absolută: 18–130 мStructura fizică



Relief Partea de mijloc a versantului f. NistruBazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru Descrierea generală geolo-gică

Este alcătuit de nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului hersonian – al etajului geologic meotic; nisip, argilă, calcar din substratului superior nou rusesc al etajului geologic ponţian din pliocen

Caracteristica landşaftului Câmpia tcardiţiană de altitudine joasă, compusă din argile şi aleurite cu cernoziom obişnuit şi carbonatic situat pe solurile argilo-nisipoase viguroase de pădure


Tipuri de bază de ecosisteme1. Desişuri naturale cu arbori şi arbuşti, cu arbuşti din flora naturală, situate pe versanţii erodaţi.2. Plantaţii artificiale de culturi lemnoase.3. Comunităţi de stepă.4. Pârloage multianuale.



Total 133 8 7 39Completitudinea datelor (în %) 70 60 75 80Cartea Roşie a Moldovei 6 2 1Lista IUCNCartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 3 7 40Listele Convenţiei de la Bonn 8Directiva Habitat, Anexa II 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 1 7Directiva Păsări 7Lista operaţională 5 2 3 13Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 6 1 11

Exemple de specii rare de plante: Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Seseli tortuosum L.

Speciile caracteristice şi rare de animaleInsecte - exemple de specii rare: Mantis religiosa L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon

L., Zerynthia polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst. Lucanus cervus L. Herpetofauna: Specii commune: Lacerta viridis, Lacerta agilis, Hyla arborea. Еxemple de specii rare: Coronella austriaca. Păsări: Sunt caracteristice păsările biotopurilor ierboase deschise. Exemple de specii rare Circus cyaneus.

Proprietatea terenurilor. Terenurile comunei Purcari şi o păşune a comunei Olăneşti.Starea generală. Complexul include plantaţii silvice, fragmente cu arbuşti ale variantelor

antropogene de stepă şi păşuni, reprezentate de pârloage vechi. Acest teritoriu este important pentru menţinerea herpetofaunei şi a populaţiei de păsări destul de bogate, care este reprezen-tată în special de păsări terestre, dar se întâlnesc şi multe specii de răpitoare, printre care sunt înregistrate numeroase specii rare.

Valoarea socială şi economică. O parte a sectorului trebuie păstrată sub formă de rezerva-ţie a vegetaţiei de stepă şi pentru obţinerea materiei semincere, deoarece aici cresc edificatorii stepei înţelenite – negară penată, amestec de ierburi de stepă şi variate specii de plante. O parte din teritoriu trebuie utilizat ca păşune cu presiune reglementată. Speciile Coturnix coturnix, Phasianus colchicus care locuiesc aici sunt obiecte ale vânătoarei de amatori.

Zona B – IX.B.(IX.B.1.-IX.B.2.)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 115 ha. Include 2 teritorii: IX.B.1. Teritorii de stepă

cu fragmente de stepă primară, unde activ se dezvoltă arbuştii din complexul „Hamza” (55 ha); IX.B.2. – plantaţii forestiere (60 ha).



Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpe-tofauna Păsări Mamifere Lilieci

Total 133 8 7 39Completitudinea datelor (în %) 70 60 75 80Cartea Roşie a Moldovei 6 2 1Lista IUCNCartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 3 7 40Listele Convenţiei de la Bonn 8Directiva Habitat, Anexa II 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 1 7Directiva Păsări 7Lista operaţională 5 2 3 13Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 6 1 11

Exemple de specii rarePlante - Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Seseli tortuosum L.Animale. Insecte: Mantis religiosa L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L., Zerynthia

polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst. Lucanus cervus L. Herpetofauna: Coronella aus-triaca. Păsări: Circus cyaneus.

Starea generală. Versantul afectat de alunecări de terenuri este acoperit cu o plantaţie fo-restieră antierozională, cu o vie bătrână abandonată, cu fragmente mici de stepă veritabilă de păiuş-negară cu participarea Stipa lessingiana Trin. et Rupr (Festuceto-Stipetum (lessingiana)-herbosum) şi fragmente mici de stepă de luncă cu prezenţa S. tirsa (Festuceto - Stipetum (tirsa)-herbosum), precum şi o păşune. Partea de sud, ce conţine comunităţi de stepă Festucetum de-teriorate şi îmburuienate, cu participarea sporadică în covorul ierbos a Stipa lessingiana, este păscută, iar în partea cea mai de sus a versantului este amplasată o păşune a satului Purcari care se întinde de-a lungul versantului şi care este sărăcită de păşunatul excesiv şi bătătorită, cu frag-mente de pârloagă cu brazde de graminee, cu raigras, bărboasă şi cu firuţă.

Zona C – IX.C.(IX.C.1.-IX.C.2.)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 29,7 ha. Zona uneşte teritoriile păşunilor: IX.C.1.

Păşunea comunei Purcari - С(P).23, IX.C.2. Păşunea comunei Olăneşti - С(P).24.



Total 28 4Completitudinea datelor (în%) 60Cartea Roşie a MoldoveiLista IUCNCartea Roşie a EuropeiListele Convenţiei de la Berna 3Listele Convenţiei de la BonnDirectiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 3



Directiva Păsări Lista operaţionalăProtejate de lege(CR, EN, VU)

Starea generală. Păşunea comunei Purcari - С(P).23 – este o pârloagă veche (are mai mult de 10 ani) cu tufe de graminee multianuale şi cu o succesiune lentă de Lolietum herbosum. Următoa-rea etapă Bothtriochloetum aici se află la etapa iniţială de dezvoltare. Covorul ierbos include 22 de specii de plante. Lolium şi Bothriochloa se menţin în covorul ierbos de mulţi ani şi suportă bine compactarea solului, însă în timpul unui păşunat suprasolicitat are loc formarea învelişului ierbos rărit şi este dificilă pătrunderea în comunitate a altor plante furajere. De aceea speciile însoţitoare sunt reprezentate în special de buruiene şi alte specii care sunt mai puţin consumate. Include sec-toare umezite nu prea mari cu o vegetaţie hidrofilă. Păşunea are o productivitate mică, de o calitate foarte mică condiţionată de învelişul ierbos rărit, oprimarea plantelor, secătuirea raigrasului, lipsa totală a amestecului de ierburi şi a leguminoaselor furajere. Cauzele secătuirii păşunii sunt: supra-încărcarea cu păşunat nesistematizat, păşunatul timpuriu şi sfârşitul tardiv al acestuia, lipsa pau-zelor în exploatare. Lipsesc ierburile furajere ale comunităţilor primare. Este raţional de exploatat această păşune după activităţi de îmbunătăţire radicală a ei (înlocuirea învelişului ierbos prin metoda de însămînţare cu amestec de plante graminee şi leguminoase) şi îndepărtarea tufarilor.

Păşunea comunei Olăneşti - С(P).24. este o pârloagă veche (cu vârstă mai mare de 10 ani) cu tufe de graminee multianuale şi cu o succesiune lentă, învelişul ierbos este reprezentat de aso-ciaţia Lolietum herbosum, pe alocuri de comunităţi cu predominarea Bothriochloa ischaemum şi Poa angustifolia. Covorul ierbos include 23 de specii de plante. Păşune amplasată lângă sat cu un covor ierbos rărit, cu brazde de graminee secătuite, cu predominarea buruienilor şi specii-lor necomestibile, este puţin valoroasă din punct de vedere al nutreţului şi are o productivitate mică. Cauzele secătuirii sunt: exploatarea intensivă în calitate de păşune de lângă sat pentru toate speciile animale domestice, inclusiv a caprelor, fără a respecta regulile de păşunat raţional. La moment este considerat un teren furajer puţin valoros. Necesită înlocuirea învelişului ierbos.

Sectorul „Lunca Olăneşti-Crocmaz” – XLocalizare : Raionul Ştefan-Vodă, lunca inundabilă a fluviului Nistru dintre s. Olăneşti şi Crocmaz

46° 28' 59" Lat N 29° 57' 16" Long E

Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 1614,2 ha, inclusiv fondul silvic de 406,6 ha din com-plexul „Olăneşti”. Complexul este alcătuit din 2 teritorii. A. O serie de meandre adânci cu o fâşie riverană între ele, include rezervaţii naturale; B. Complexul „Aivazia” în lunca dintre satele Olă-neşti şi Crocmaz, cu lunci naturale, sectoare agricole şi o reţea ramificată de canale pentru irigare.

Altitudinea absolută: 1–2,5 mStructura fizică


Teritoriul nucleului este amplasat în partea de sud-est a republicii, la o distanţă de102 km la sud-est de municipiul Chişinău şi 46 km la sud-est de municipiul Tiraspol în limitele părţii de nord-est a câmpiei Cogâlnic.

Relief Partea de mijloc a versantului luncii f. NistruBazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru Descrierea generală geolo-gică

Este alcătuit nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului hersonian – al etajului geologic meotic



Principalele tipuri de ecosisteme Biotopuri acvatice:1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Nistrului.2. Lacuri şi bazine de luncă permanente şi periodice (ape dulci stătătoare cu adîncime mică).3. Vegetaţie acvatică care se dezvoltă în apă şi la suprafaţa ei.4. Canalul, permanent-temporar umplut cu apă.5. Sistemele de drenaj cu apă dulce, lacuri şi obiecte pline cu apă legate de ele.6. Canale cu ape sărate.

Păduri de luncă. Plopişuri pure de plop alb – 61,6%; Sălcete pure – 30,1%; Vîrsta medie – 47 ani. Formula speciilor edificatoare 5FR3SA2PLA. Este reprezentată de 4 biotopuri.

7. Păduri fluviale.8. Păduri de salcie9. Comunităţi din specii de tufari Salix (S. triandra şi S. purpurea) pe malurile bazinelor de apă

şi în locuri de păstrare îndelungată a bălţilor.10. Păduri aluviale cu dominaţia frasinului.Plantaţii artificiale11. Plantaţii artificiale monodominante de Populus alba, P. nigra, Salix alba, Fraxinus excelsior.

Vegetaţia ierboasă este reprezentată de comunităţile de luncă înmlăştinite, reavene şi umede şi de mlaştini ierboase:

12. Lunci cu ierburi înalte13. Păşuni de luncă.14. Lunci umede şi mlaştini.15. Desişuri de trestie.



Total 206 7 38 10 108 27 7Completitudinea datelor (în %) 80 60 70 70 80 80 60Cartea Roşie a Moldovei 3 5 1 9 4Lista IUCN 2 1 4 2Cartea Roşie a Europei 2 1 2Listele Convenţiei de la Berna 2 3 6 71 15 7Listele Convenţiei de la Bonn 43 7 7Directiva Habitat, Anexa II 1 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 1 7 7 7Directiva Păsări 25Lista operaţională 6 2 3 32 7 2Protejate de lege(CR, EN, VU) 5 5 1 33 4

Exemple de specii rare de plante: Acorus calamus L., Vitis sylvestris C.C.Gmel., Trapa natans L., Salvinia natans L., Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze.

Speciile caracteristice şi rare de animaleInsecte - exemple de specii rare: Lucanus cervus L., Iphlicides podalirius L., Papilio machaon

L., Zerynthia polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst.. Herpetofauna. Specii caracte-ristice. Lacerta viridis, Natrix natrix, N. tessellata, Hyla arborea, Bombina bombina. Еxemple de specii rare: Emys orbicularis. Păsări. Sunt caracteristice păsările de pădure, de luncă,


acvatice-palustre şi cele de câmp, printre care predomină paserinele mici. Sunt foarte multe păsări ale complexului acvatic-palustru şi de luncă. Sunt întâlnite des diverse specii de stârci, ciocănitori, bufniţe, fazani. În timpul migraţiilor sunt comune culicii, raţele, păsările răpitoare. Exemple de specii rare: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Gallinago media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor, Circus cyaneus, Circus pygargus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareo-lus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela pu-torius, Pipistrellus pygmaeus, Nyctalus noctula, M. daubentonii, Eptesicus serotinus. Exemple de specii rare: Felis silvestris, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus kuhlii, Plecotus austriacus.

Proprietatea terenurilor. 406,6 ha acoperite cu vegetaţie de pădure se află în proprietatea statului (Întreprinderea de Stat pentru silvicultură Tighina), păşunile aparţin comunelor Olă-neşti şi Crocmaz.

Starea generală. Teritoriul are o structură spaţială complicată şi eterogenă, cu nucleul în locurile cu procese intensive de înmlăştinire şi de dezvoltare a luncilor de altitudine joasă. In-clude păduri umede de plop, heleşteie şi mlaştini mici, un ecosistem de canale, lunci şi mlaştini ierboase, terenuri agricole, în special în zona de agricultură de risc, în legătură cu nivelul înalt al apelor subterane şi cu procesele de salinizare cu săruri fitotoxice. Pădurile de luncă s-au păstrat pe meandrele Nistrului şi sunt reprezentate de comunităţi cu specia dominantă frasinul (6Fr4St, 6Fr3Fra1Sa, 8Fr2Ara, 6Fr3Pla1Ara), s-au păstrat fragmente de păduri cu plop alb (7Pla3Fr) şi salcie albă (8Sa2Pla). Unele sectoare au fost defrişate şi înlocuite cu monoplantaţii de plop hibrid - 10Plc şi arţar 10Fra, cu vârsta de 25-60 ani. Pădurile sunt ocupate pe suprafeţe mari de arţarul american (Acer negundo) care colonizează activ terenul, ponderea de participare a căruia în arboret variază în limitele 10-40% (4Pla4Sa2Ara, 6Fr2Sa2Ara, 7Pla3Ara, 7Ara3Sa, 6Pla4Ara, 7Fr2Pla1Ara, 7Fr3Ara, 7Pla3Ara, 5PLa3Ara2Fr, 7Pla1Ulv1Fr1Ara, 7Sa2Ulv1Ara, 7Sa2Ulc1Ara, 9Pla1Ara). Starea actuală a pădurilor în ansamblu: aproximativ 60% din plantaţii sunt provenite din lăstăriş; aproximativ 5% din plantaţii sunt reprezentate de introducenţi; plantaţiile artificiale – 37% % (majoritatea dintre ele au productivitate mică), iar derivatele – 5%; aproximativ 30% dintre plantaţii au o productivitate mică; aproximativ 28% le constituie plantaţiile cu consistenţă redusă şi rărişurile. În baza complexului biotopic variat s-a format o faună diversă a păsărilor, care se mai îmbogăţeşte cu păsările-vizitatori de pe malul stâng al zonei luncii Nistrului. Pe aceste locuri este concentrată o mare diversitate de păsări rare.

Valoarea socială şi economică. Un obiect turistic valoros, în timpul vizitelor pot fi făcute observări şi se poate fotografia peisajul pădurilor de luncă, mlaştina Togai, specii rare de plante acvatice (în perioada de dezvoltare în masă), precum şi animale, în special răpitoare şi păsări potrivite pentru biotopurile acvatice, broasca ţestoasă de mlaştină, lilieci. Multe specii pot fi obiecte ale vânătoarei de amatori şi ale pescuitului. Este admisă colectarea plantelor medicinale.


- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 133,4 mii lei;- veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 6 mii;- venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 128,1 mii lei;- total venituri – 267,5 mii lei.

Zona A – X.A. (X.A.1.-X.A.4)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 132,48 ha. Include 4 sectoare: X.A.1. Fondul fores-

tier (50,8 ha) – parcela 41 (subparcelele A, B, C, D, E, F, G); X.A.2. suprafaţa de 26,38 ha, include


X.A.2-1. Fondul forestier (18,6 ha) – parcela 42 (subparcelele C, D, E, F, G) şi X.A.2-2 Rezervo-rul de la baza meandrului (fondul acvatic) şi subparcela silvică 42G – 7,78 ha; X.A.3 Rezervaţia naturală „Mlaştina Togai” (47,2 ha) – partea centrală a cartierului 43VI. X.A.4 „Nucleul Aiva-ziei” (8,1 ha) include X.A.4-1. Fondul de rezervă al primăriei Crocmaz (2,1 ha) şi X.A.4-2. Un fragment de canal magistral (6 ha), adiacent la X.A.4-1. „Nucleul Aivaziei” reprezintă partea centrală înmlăştinită a complexului, care include: un fragment de canal magistral de drenaj şi este acoperită cu o vegetaţie de mlaştină ierboasă şi de luncă înmlăştinită; precum şi fâşia care mărgineşte sectorul înmlăştinit (fondul de rezervă a comunei Crocmaz) cu lunci jilave şi umede.



Total 128 7 24 8 108 27 7Completitudinea datelor (în %) 80 60 70 80 80 60Cartea Roşie a Moldovei 2 5 1 9 4Lista IUCN 1 1 4 2Cartea Roşie a Europei 1 1 2Listele Convenţiei de la Berna 1 3 4 71 15 7Listele Convenţiei de la Bonn 43 7 7Directiva Habitat, Anexa II 1 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 7 7Directiva Păsări 25Lista operaţională 3 2 3 32 7 2Protejate de lege(CR, EN, VU) 3 5 1 33 4

Exemple de specii rarePlante - Hydrocharis morsus-ranae L., Salvinia natans (L.) All., Vitis sylvestris C.C.Gmel.Animale. Insecte: Lucanus cervus L., Iphlicides podalirius L., Papilio machaon L., Zerynthia

polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst., Gomphus flavipes Pz. Herpetofauna: Emys orbi-cularis. Păsări: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Gallinago media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor, Circus cyaneus, Circus pygargus. Mami-fere Felis silvestris, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus kuhlii, Plecotus austriacus.

Starea generală. Teritoriul este ocupat de comunităţi de plop, cele mai valoroase sunt ceno-zele de 65-95 ani Fraxineto-Populetum(alba) şi Populetum (alba) rubosum. Sunt prezente păduri cu desişuri greu de străbătut, cu arboret uscat în picioare şi arbori căzuţi semiputreziţi. Se în-tâlneşte sporadic stejarul pedunculat, cu diametrul tulpinii de la 60 cm până la 1m. Pe această suprafaţă predomină pădurile cu frasin (6Fr4St, 6Fr3Fra1Sa, unele comunităţi sunt colonizate de Acer negundo - 8Fr2Ara, 6Fr3Pla1Ara), s-au păstrat fragmente de păduri cu salcie albă (8Sa-2Pla), unele sectoare au fost defrişate şi înlocuite cu monoplantaţii de plop hibrid (10Plc) şi frasin -10Fra – cu vârsta de 25-50 de ani. Se întâlnesc sectoare mici de lunci jilave şi umede. Vegetaţia rezervaţiei naturale „Mlaştina Togai”, partea înmlăştinită centrală a complexului „Ai-vazia”, formată bine în locurile puţin adânci ale canalelor de irigaţie şi pe malurile rezervoarelor cu apă, este reprezentată de formaţiunile Phragmiteta australisi, Scirpeta tabernaemontanii, S. lacustrisi, Typheta angustifoliae ale mlaştinilor ierboase tipice. Pe marginea mlaştinii se hrănesc Phalacrocorax pygmeus (IUCN-2000), Ph. carbo, precum şi Egretta alba, Ardeola ralloides şi alţi bîtlani Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia. Acest sector este folosit de multe păsări răpitoa-re Buteo buteo, Falco subbuteo, F. tinnunculus, Falco vespertinus, Milvus migrans, bufniţe Asio otus, Athene noctua, Otus scops, Strix aluco. Este un habitat al Bombina bombina, Hyla arborea


(IUCN-2000). A fost înregistrată Pelobates fusca (CRM). Sunt înregistrate 15 specii de mami-fere, habitatul este folosit de cele mai rare dintre ele Lutra lutra, Mustela lutreola (IUCN-2000), M. erminea. În pofida faptului că acest biotop are dimensiuni mici, au fost depistate 19 specii de libelule-insecte, legate de teritoriile acvatice-palustre. Printre ele sunt rare Gomphus flavipes Pz. (БК) şi Anax imperator Leach. Pe fragmentul de canal magistral, inclus în zonă, se dezvoltă activ vegetaţia acvatică cu populaţii mari de Salvinia natans (L.) All., Hydrocharis morsus-ranae L.; de asemenea s-a înregistrat fluturele inclus în Cartea Roşie Iphlicides podalirius L.

Zona B – X.B. (X.B.1.-X.B.4)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 510,52 ha. Include 2 sectoare: X.B.1 (298,52 ha)

rezervaţia naturală „Pădurea Olăneşti”, parcelele 38 şi 39 şi fâşia forestieră care uneşte mean-drele, incluzând bazele lor, şi apoi încercuind „Mlaştina Togai” (parcelele 39-40, o parte a parce-lele 41-43, cu excepţia zonei A), unită de fâşia fondului acvatic, care se întinde de la zona X.B.2 până la „Mlaştina Togai” între pădure şi digul de stat antiviitură. Include: X.B.1-1. Rezervaţia naturală silvică Olăneşti (107,9 ha); X.B.1-2. Fâşia fondului acvatic, mlaştina mică şi canalul, pe alocuri umplut cu apă, precum şi 2 sectoare mici intercalate din partea fluviului între parcelele 40 şi 42 (31,62 ha); X.B.1-3 Fondul forestier – parcela 40 şi o parte a parcelei 41 (58,7 ha); X.B.1-4. Fondul forestier (100,3 ha), parcelele 42 (subparcelele B, G, H, I, J, K, T1), 43 (excepţie făcând B, N1, R, S, T, U, V1); X.B.2. Sectorul Nistrului între Olăneşti şi Crocmaz (212 ha).



Total 140 15 10 108 27 7Completitudinea datelor (în %) 80 70 70 80 80 60Cartea Roşie a Moldovei 2 1 9 4Lista IUCN 1 4 2Cartea Roşie a Europei 1 2Listele Convenţiei de la Berna 2 6 71 15 7Listele Convenţiei de la Bonn 43 7 7Directiva Habitat, Anexa II 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 7 7 7Directiva Păsări 25Lista operaţională 6 3 32 7 2Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 1 33 4

Exemple de specii rarePlante - Vitis sylvestris C.C.Gmel., Trapa natans L., Salvinia natans L., Nymphoides peltata

(S.G.Gmel.) O.Kuntze.Animale. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex,

Gallinago media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor, Circus cyaneus, Circus pygargus. Mamifere: Felis silvestris, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus kuhlii, Plecotus austriacus.

Starea generală. Teritoriul este acoperit, în principal, de comunităţi derivate ale tipului parc ale formaţiunii Fraxineta (7Fr2St1Pla, 7Fr2Pla1Dt, 7Fr3St, 6Fr3Pla1Ulv, 5Fr5Sa) şi Populetа (9Pla1Ulv, 8Pla1Ulv1Fr, 9Pla1Dt), iar, pe alocuri, de cele fundamentale Fraxineto - Populetum (alba) ulmosum 65-75 ani. Pădurile sălbatice, greu de străbătut s-au păstrat doar pe locuri înde-părtate ale meandrelor. Lângă cordonul pădurarului creşte un stejar secular pedunculat ocrotit


de stat. Pădurile sunt colonizate de arţarul american pe suprafeţe destul de mari, ponderea aces-tuia în arboret variază în limitele 10-40 % (4Pla4Sa2Ara, 6Fr2Sa2Ara, 7Pla3Ara, 7Ara3Sa, 6Pla-4Ara, 7Fr2Pla1Ara, 7Fr3Ara, 7Pla3Ara, 5PLa3Ara2Fr, 7Pla1Ulv1Fr1Ara, 7Sa2Ulv1Ara, 7Sa2Ul-c1Ara, 9Pla1Ara) Plantaţiile artificiale includ speciile autohtone, cum sunt Salix alba - 10Sа, Populus alba – 10Pla, Fraxinus axcelsior - 10Fr şi specii ale ulmului (10Ulv şi 10Ulc), precum şi cele ale plopului hibrid – 10 Plc. La baza meandrului, în parcela 41 se află un sector înmlăştinit, pe maluri sunt răspândite grupuri ale vegetaţiei acvatice-palustre şi luncile înmlăştinite.

Zona C – X.C.(X.C.1.-X.c.5.)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 971,2 ha. Lunca Olăneşti-Crocmaz. Include 5 sec-

toare, care, la rândul lor, se subdivid în câteva secţiuni mai mici: X.C.1. Păşunea şi fâşia îngustă a fondului acvatic din meandrul „Pădurea Olăneşti” (26,03 ha) este constituită din: X.C.1-1. Păşune (13,31 ha) şi X.C.1-2. Fâşia fondului acvatic, ce urmează să fie supusă împăduririi (12,72 ha); X.C.2. Parcela 38 (o parte a subparcelei D şi sectorul Q) cu suprafaţa de 8,9 ha; X.C.3. Sectorul 42A (0,9 ha); X.C.4. Parcela 43 (parţial R, N1, S, T, U) cu suprafaţa de 5,6 ha; X.C.5. „Aivazia sărată” (929,77 ha) include 7 mici subdiviziuni: X.C.5-1. Păşunea primăriei Olăneşti (10,98 ha), întinsă de-a lungul digului antiviitură; X.C.5-2. Păşunea primăriei Olăneşti (4,45 ha), întinsă de-a lungul canalului magistral de drenaj; X.C.5-3. Loturile de teren în proprieta-tea ţăranilor din Olăneşti din zona agriculturii de risc, din cauza solului salinizat (427,44 ha); X.C.5-4. Terenurile din fondul de rezervă al comunei Crocmaz (28,45 ha), incluzând şi păşunile. Aceste terenuri sunt amplasate total în zona agriculturii de risc, din cauza solului salinizat, dar în ultimul timp pe ele se creşte porumb; X.C.5-5 Loturile teren în proprietatea ţăranilor din Crocmaz (430,82 ha). Aproape total sunt situate în zona agriculturii de risc, din cauza apelor subterane apropiate de suprafaţă şi a solului salinizat; X.C.5-6. Păşunile comunei Crocmaz situ-ate de-a lungul digului antiviitură (11,59 ha); X.C.5-7. Canalele de drenaj (16,04 ha), cu excepţia părţii acestuia din componenţa zonei IX.A.4.



Total 106 15 8 108 21Completitudinea datelor (în %) 80 70 70 80 80Cartea Roşie a Moldovei 1 9 1Lista IUCN 1 4 1Cartea Roşie a Europei 1 1Listele Convenţiei de la Berna 4 71 3Listele Convenţiei de la Bonn 43Directiva Habitat, Anexa II 1Directiva Habitat, Anexa IV 5Directiva Păsări 25Lista operaţională 1 3 32 1Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 33

Exemple de specii rare.Animale. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări. Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex,

Gallinago media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor, Circus cyaneus, Circus pygargus. Mamifere Felis silvestris.

Starea generală. După suprafaţă prevalează loturile de teren în proprietatea ţăranilor ale complexului Aivazia, amplasate în zona agriculturii de risc, parţial abandonate din cauza


umezirii în legătură cu apele subterane aflate aproape de suprafaţă şi din cauza salinizării solurilor, şi care sunt întretăiate de canalele de drenaj. Pe sectoarele neprelucrate se dezvoltă vegetaţia de pionierat sau, reprezintă pârloage de diferită vârstă, în care sunt prezente graminee cu rizomi. Pe alocuri se întâlnesc lunci umede, şi într-o măsură mai mică, cele jilave, precum şi lunci tipice pen-tru sectoarele neinundabile, care sunt folosite preponderent în calitate de păşuni şi au un covor ier-bos cu o bază de graminee puternic secătuite. În formă de fragmente mici s-au păstrat lunci cu un păşunat moderat pe nivelul mediu de luncă inundabilă, care se caracterizează prin predominarea gramineelor de tip fâneaţă, în special Elytrigia repens, de asemenea Bromopsis inermis şi Phleum pretense. Vegetaţia canalului este reprezentată de grupări de plante acvatice-palustre cu prevalarea Phragmites australis, pe malurile încep să se dezvolte speciile de arbuşti de sălcii. În unele canale s-a păstrat apa, în care se dezvoltă abundent vegetaţia acvatică. În componenţa zonei sunt incluse culturile de plop alb, năpădit de arţarul american, de salcia albă, de frasinul şi de plopul hibrid.

Complexul „Împărăteasa” – XILocalizare : Raionul Ştefan-Vodă între s. Copanca şi Leuntea, pe versanţii dinspre lunca al-

biei vechi a f. Nistru46° 27' 39" Lat N 29° 56' 22" Long E

Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 266,62 ha. Include teritorii forestiere (248 ha) ale complexului „Împărăteasa” şi 2 păşuni învecinate.

Altitudinea absolută: 4,5–150 mStructura fizică



Relief Versantul luncii f. NistruBazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru Descrierea generală geolo-gică

Este alcătuit din nisipuri, argile, calcare din stratul superior al substratului basarabean al etajului geologic sarmatic din miocen; nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului hersonian – al etajului geologic meotic; alcătuit din nisipuri, argile, calcare ale substratului superior nou rusesc al etajului geologic ponţian din pliocen; argile de diferite culori cu straturi de aleurite ale orizontului tvardiţian din subetajul bospor al etajului geologic ponţian din pliocen.

Caracteristica landşaftului Câmpia Tvardiţei de altitudine joasă, compusă din argile şi aleurite cu cernoziom obişnuit şi carbonatic situat pe solurile argilo-nisipoase viguroase de pădure.

Principalele tipuri de ecosisteme Păduri, amplasate pe versanţii şi cumpenele apelor, cu arboreturi naturali, multe cu structură

şi reproducere afectată, precum şi cu sectoare valoroase de comunităţi de stejar pufos (Querscus robur) cu regenerare din seminţe. Stejărete pure de stejar pufos – 100%. Vârsta medie – 37 ani. Formula speciilor edificatoare: 5SC2ST2FR1DT.

1. Dumbrăvi de stejar semi-aride(Quercus robur).Plantaţii artificiale2. Plantaţii forestiere cu o structură complexă – (Quercus robur, Fraxinus excelsior, Ulmus,

Robinia pseudacacia).3. Plantaţii monodominante de salcâm alb, de pin Palas, de nuc, glădiţă.

Comunităţile ierboase sunt reprezentate de 1 biotip4. Păşuni de stepă.




Total 91 5 6 61 22 5Completitudinea datelor (în%) 50 80 60 80 80 50Cartea Roşie a Moldovei 5 1 1 1Lista IUCNCartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 2 5 40 13 5Listele Convenţiei de la Bonn 9 5Directiva Habitat, Anexa II 1 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 6 5Directiva Păsări 14Lista operaţională 1 13 2 2Protejate de lege(CR, EN, VU) 5 13 3

Speciile caracteristice şi rare de animaleInsecte - exemple de specii rare: cervus L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L., Zeryn-

thia polyxena Den. et Sch., Xylocopa valga Gerst. Herpetofauna. Specii caracteristice: Lacerta viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix, Hyla arborea. Еxemple de specii rare: Coronella austriaca. Păsări: Preponderent păsări de pădure: Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Parus major, Turdus philomelos, Carduelis chloris, Emberiza citrinella ş.a. Еxemple de specii rare: Pernis apivorus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareo-lus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela puto-rius, Nyctalus noctula, Pipistrellus pygmaeus. Exemple de specii rare: Felis silvestris.

Proprietatea terenurilor. 248 ha acoperite cu vegetaţie de pădure se află în proprietatea sta-tului (Întreprinderea de Stat pentru silvicultură Tighina). Păşunea amplasată în partea de nord aparţine comunei Olăneşti, cea din sud (actual, în principal, arată) – Crocmaz.

Starea generală. În pofida activităţilor silvice intense privind înlocuirea pădurilor naturale cu culturi, în complex (parcelele 44-46), totuşi, s-au păstrat arboreturi naturale din stejar pedun-culat şi din frasin (6St3Fr1Sc, 5St4Fr1Dt, 5Fr5Pa), inclusiv şi un fragment valoros de dumbravă de frasin (6St3Fr1Sc) cu vârsta de 90 de ani, cu prezenţa ecotipului sudic al stejarului pedun-culat. Suprafeţe mari sunt ocupate de plantaţii complexe din punct de vedere al compoziţiei (61%, majoritatea dintre ele au productivitate mică), de specii derivate, în prim plan frasinul şi introducenţii (circa 57% dintre plantaţii) – cu prevalarea salcâmului, glădiţei, nucului, pinului negru. În general, în componenţa pădurilor sunt circa 62% de plantaţii provenite din lăstăriş; cele fundamentale constituie doar 15%, derivatele – 24%; 88% din plantaţii au productivitate mică, fapt ce indică condiţii necorespunzătoare pentru creştere şi un nivel nesatisfăcător de administrare (alegerea nepotrivită a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitate şi calitatea inferioară a tăierilor silvice ş.a.); aproximativ 6% le constituie plantaţiile cu consistenţă redusă şi rărişurile. Sectorul cedează mult în faţa complexelor silvice de bază după suprafaţă, dar datorită condiţiilor bune de trai şi a vecinătăţii sectoarelor forestiere de luncă inundabilă şi de apă pe acest teritoriu se întâlnesc toate cele trei specii de paracopitate sălbatice şi relativ multe specii de alte mamifere: Insectivorа – 3, Chiroptera – 1, Logomorpha – 1, Carnivora – 8, Rodentia – 5, Artiodactyla – 3. Posibil, acest sector, uneori, este vizitat de pisica sălbatică (Felis sylvestris). Păsările de pădure sunt foarte diverse, preponderent cuibărind în coroanele arborilor şi printre tufişuri. În complex sunt incluse şi 2 păşuni.


Valoarea socială şi economică. Vizitarea de către turişti pentru facerea observaţiilor şi foto-grafierea masivului silvic. Păşunile sunt exploatate cu o presiune moderată. Fazanii şi porumbeii sunt obiecte ale vânătoarei de amatori.



Zona B – XI.B.Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei.169,9 ha. Include 2 teritorii: XI.B.1. Fondul foresti-

er (31,7 ha) – al parcelei 44 (subparcelele A, E, F, G, H, L, N, P) şi XI.B.2. Fondul forestier (138,2 ha) – parcelele 45 şi 46 (subparcelele A, D, G, I, J, K, L, N, P, Q, T, U, V, X, W).



Total 34 5 6 61 5Completitudinea datelor (în %) 50 80 60 80 50Cartea Roşie a Moldovei 5 1 1Lista IUCNCartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 2 5 40 5Listele Convenţiei de la Bonn 9Directiva Habitat, Anexa II 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 1 5 5Directiva Păsări 14Lista operaţională 1 13 2Protejate de lege (CR, EN, VU) 5 13 3

Exemple de specii rareAnimale. Insecte: Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L., Zerynthia

polyxena Den. et Sch., Xylocopa valga Gerst. Herpetofauna: Coronella austriaca. Păsări: Pernis apivorus.

Starea generală. Include sectoare de pădure naturală de diferită vârstă, unele arboreturi ating vârsta de 90 de ani şi de plantaţii artificiale polidominante de specii autohtone, mai ales de frasin şi introducenţi – salcâm, glădiţă, nuc.

Zona C – XI.C.(XI.C.1.-XI.C.5.)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 96,72 ha. Se deosebesc 5 elemente: X.C.1. (2,62 ha),

se subdivide în 2 sectoare: XI.C.1-1. Fondul forestier (2,4 ha) - al parcelei 44 (subparcelele A1, C, C1, C2, C3, D) şi XI.C.1-2. Zona de expropriere a şoselei (0,22 ha); XI.C.2. Un fragment de pădure (1,2 ha), învecinat drumului comunal, nu departe de şosea, considerat un loc obişnuit de odihnă. XI.C.3. Sectoare de pădure (10,2 ha) – parcela 44 (subparcelele I, J, K, M, O, R1), adiacente locului obişnuit de odihnă; XI.C.4. Fondul forestier (64,5 ha) – parcelele 46 şi 47, cu excepţia zonei B. În această zonă, de asemenea sunt incluse şi 2 păşuni, adiacente pădurii: X.C.5. pe porţiunea supe-rioară a versantului– XI.C.5-1. (6,3 ha) şi la marginea de nord-vest a pădurii XI.C.5-2 (11,9 ha).




Total 80 5 6 61Completitudinea datelor (în %) 50 80 60 80Cartea Roşie a Moldovei 5 1 1Lista IUCNCartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 2 5 40Listele Convenţiei de la Bonn 9Directiva Habitat, Anexa II 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 1 5Directiva Păsări 14Lista operaţională 1 13Protejate de lege(CR, EN, VU) 5 13

Exemple de specii rareAnimale. Insecte: Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L., Zerynthia

polyxena Den. et Sch., Xylocopa valga Gerst. Herpetofauna: Coronella austriaca. Păsări: Pernis apivorus.

Starea generală. Pădurile zonei sunt valoroase şi sunt amplasate preponderent în parcela 47. Acestea sunt reprezentate de fragmente de comunităţi naturale, cu prezenţa stejarului pe-dunculat şi a frasinului, precum şi de stejărete din stejar pedunculat şi frăsinete, apropiate de cele naturale, conform compoziţiei - 6St3Fr1Sc, 5St4Fr1Dt, 5Fr5Pa. Teritoriile predominante după suprafaţă sunt ocupate de plantaţii de specii autohtone, mai ales de frasin, şi de intro-ducenţi – salcâm, glădiţă, nuc, pin negru (7Sc1Gl1Pa1St, 3Gl4Ex2Fr1Sc, 4St6Nu, 7Nu3Sc, 5Nu5Sc, 5St5Ex, 10Nu, 7Sc3Gl, 10Sc, 4Sc6Fr, 3Gl3St4Fr, 2Fr4Ar4Sc, 5Sc3Nu2Ar, 5St4Fr1Dt, 7Nu1Sc2Dt, 9Fr1Sc, 6Fr4Sc) Păşunile ce conţin bărboase derivate (Bothriochloetum) sunt in-tensiv păşunate.

Fâşia de protecţie a apelor „Crocmaz-Tudora” – XIILocalizare : Raionul Ştefan-Vodă, lunca inundabilă a fluviului Nistru dintre s. Crocmaz şi

Tudora46° 26' 33" Lat N 30° 1' 17" Long E

Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 182,52 ha. Sectorul include fâşia riverană de pro-tecţie a apelor dintre satele Crocmaz şi Tudora, care aparţine fondului acvatic şi silvic de stat. Teritoriile forestiere (46,5 ha) cuprind complexul „Baibol” şi „Cotul Crocmaz”. În complex este inclusă păşunea situată în luncă.

Altitudinea absolută: 0,5–60 mStructura fizică



Relief Lunca inundabilă înaltă şi joasă a f. NistruBazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru


Descrierea generală geolo-gică

Este alcătuit nisipuri, argile, aleurite din grosimea superioară ale substratului hersonian al miocenului; nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului hersonian – a etajului geologic meotic


Biotopuri acvatice:1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Nistrului.2. Lacuri şi bazine de luncă permanente şi periodice (ape dulci stătătoare cu adâncime mică).3. Vegetaţie acvatică care se dezvoltă în apă şi la suprafaţa ei.4. Canal, permanent-temporar umplut cu apă.

Păduri de luncă. Tipuri de formaţiuni de pădure: de luncă – 58%; Plopişuri pure de plop alb – 31%; Sălcete pure – 11%; Vârsta medie – 33 ani. Formula speciilor edificatoare: 7FRA2SA1PLA. Reprezentate de 3 biotopuri:

5. Păduri fluviale.6. Comunităţi din specii de tufari Salix (S. triandra şi S. purpurea) pe malurile bazinelor de

apă şi în locuri de păstrare îndelungată a bălţilor.7. Păduri aluviale cu dominaţia frasinului.

Vegetaţia ierboasă este prezentată de comunităţi de mlăştini ierboase8. Desişuri de trestie preponderent cu Phragmites australis.9. Păşuni de luncă.


Numărul de specii Plante Insecte Zooben-tos

Herpeto-fauna Păsări Mamifere Lilieci

Total 67 1 3 10 102Completitudinea datelor (în %) 80 20 60 70 80Cartea Roşie a Moldovei 1 11Lista IUCN 1 3Cartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 7 59Listele Convenţiei de la Bonn 37Directiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 7Directiva Păsări 22Lista operaţională 1 2 24Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 34

Speciile caracteristice şi rare de animaleInsecte - exemple de specii rare: Anax imperator Leach. Herpetofauna. Specii caracteristice.

Natrix natrix, N. tessellata, Rana esculenta, Bombina bombina. Еxemple de specii rare: Emys orbicularis. Păsări. Sunt prezente păsările de pădure, de luncă, acvatice-palustre şi cele de câmp, printre care predomină paserinele mici. Des sunt întâlnite diverse specii de stârci, ciocănitori, bufniţe, fazani. În timpul migraţiilor sunt comune culicii, raţele, păsările răpitoare. Exemple de specii rare: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Columba oenas, Pelecanus onocrotalus.

Proprietatea terenurilor. 46,5 ha acoperite de vegetaţie de pădure se află în proprietatea sta-tului (Întreprinderea de Stat pentru silvicultură Tighina). Păşunile aparţin comunei Crocmaz.


Starea generală. Pădurile din componenţa fâşiei riverane de protecţie a apelor au vârstă di-ferită, vârsta plopului alb (8Pla2Ulv), frasinului (5FR5Pla) şi sălciei albe (9Sa1Fra), în afară de subarboret, este de 30-55 ani. Arboreturile fundamentale constituie doar 18%, plantaţiile artifi-ciale – 82% (majoritatea dintre ele au productivitate mică), aproximativ 20% dintre plantaţii sunt provenite din lăstăriş; 62% din plantaţii au productivitate mică, fapt ce demonstrează condiţii necorespunzătoare de creştere şi un nivel nesatisfăcător de administrare (alegerea nepotrivită a speciilor pentru lucrările silviculturale, inoportunitate şi calitatea inferioară a tăierilor silvice ş.a.); aproximativ 14% le constituie plantaţiile cu consistenţă redusă şi rărişuri. Pe malurile joase şi pe bălţi se întâlnesc fragmente de mlaştini ierboase şi grupuri de sălcii-arbuşti. Păşunile sunt ocupate de comunităţi de luncă umedă ale formaţiunilor Elytrigieta repensi şi Poaeta pratensisi, precum şi de lunci, care au ieşit din zona de inundare de formaţiunea Lolieta perenisi.

Valoarea socială şi economică. Un obiect al turismului ecologic utilizat pentru observări şi fotografierea pădurilor de luncă şi a aglomeraţiilor de păsări al complexului acvatic-palustru. Multe specii de păsări pot fi obiecte ale vânătoarei de amatori.


− veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 15,3 mii lei;− veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 0,7 mii;− venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 14,6 mii lei;− total venituri – 30,6 mii lei.

Zona B – XII.B.(XII.B.1 –XII.B.2)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 77,4 ha. XII.B.1. „Pădurea Baiboi” (19 ha) include

parcela 57, subparcelele A-C ale complexului „Baiboi” şi este amplasată în limitele fâşiei riverane de protecţie a apelor; XII.B.2. Sectorul Nistrului dintre satele Crocmaz şi Tudora (58,4 ha).

Valori specifice de floră şi faună


Total 36 10 102Completitudinea datelor (în %) 80 70 80Cartea Roşie a Moldovei 1 11Lista IUCN 1 3Cartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 7 59Listele Convenţiei de la Bonn 37Directiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 7Directiva Păsări 22Lista operaţională 2 24Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 34

Exemple de specii rare.Animale. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări Falco cherrug, Falco vespertinus, Egretta

alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Pernis apivorus, Pelecanus onocrotalus, Ardeola ralloides, Plega-dis falcinellus, Platalea leucorodia, Aquila pomarina, Pandion haliaetus, Columba oenas.


Starea generală. Pădurile sunt reprezentate de comunităţi de salcie albă (9Sa1Fra), plop alb (8Pla2Ulv) şi frasin (7Fra1St1Pla1Sa) fără subarboret, vârsta acestora este de 5-54 ani.

Zona C – XII.C. (XII.C.1. – XII.C.4.)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 105,12 ha. Zona se subdivide în 4 elemente:

XII.C.1. – parcela 53 al complexului „Cotul Crocmazului” (27,5 ha); XII.C.2. – păşunile comu-nei Crocmaz, adiacentă parcelei 53 (9,1 ha); XII.C.3. - fâşia ce urmează a fi supusă împăduririi pentru protecţia apelor (fondul acvatic, 4.72 ha); XII.C.4. – lacul tânăr din lunca inundabilă a Nistrului, dintre satele Crocmaz şi Tudora, format în urma ruperii digului şi a inundării zonei cu viituri puternice în anul 2008 (63,8 ha).



Total 67 1 3 9 102Completitudinea datelor (în%) 80 20 60 70 80Cartea Roşie a Moldovei 1 11Lista IUCN 1 3Cartea Roşie a Europei 1Listele Convenţiei de la Berna 6 59Listele Convenţiei de la Bonn 37Directiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 6Directiva Păsări 22Lista operaţională 1 2 24Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 34

Exemple de specii rare.Animale. Insecte. Exemple de specii rare: Anax imperator Leach. Herpetofauna. Emys orbi-

cularis. Păsări: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Cygnus olor, Aquila pomarina, Pelecanus onocrotalus.

Starea generală. Zona include biotopurii de luncă inundabilă ale fâşiei riverane de protecţie a apelor – păduri cu vârstă diferită de frasin şi plop alb. Păşunile au un covor ierbos bun carac-teristic luncilor umede de formaţiunile Elytrigieta repensi, Poaeta pratensisi, Lolieta perenisi. Pe malurile mici ale lacului tânăr dintre satele Crocmaz şi Tudora cresc comunităţi de mlaştină ierboasă.

Complexul „Tudora-Palanca” . XIII Localizare : Raionul Ştefan-Vodă, lunca f. Nistru de la s. Tudora până la hotarul cu Ucraina

46° 24' 32" Lat N 30° 6' 33" Long E

Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 893,65 ha. Sectorul cuprinde fâşia riverană de pro-tecţie a apelor de la s. Tudora spre sud pe cursul f. Nistru până la hotarul cu Ucraina, care intră în proprietatea fondului acvatic şi forestier de stat (teritoriile forestiere 143,6 ha ale complexului „Palanca”), precum şi păşunile adiacente şi teritoriul fostei întreprinderi piscicole, amplasat la sud de satul Palanca până la hotarul cu Ucraina.


Altitudinea absolută: 0,3-2,0m (26m)Structura fizică




Este alcătuit de nisipuri, argile, aleurite din grosimea superioară ale substratului hersonian al miocenului;


Principalele tipuri de ecosisteme. 1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Nistrului.2. Lacuri şi bazine de luncă permanente şi periodice (ape dulci stătătoare cu adâncime mică).3. Vegetaţie acvatică care se dezvoltă în apă şi la suprafaţa ei.4 Canalul, permanent-temporar umplut cu apă.

Păduri de luncă. Tipuri de formaţiuni de pădure: Plopişuri pure de plop alb – 97%; Sălcete pure – 2%; Amestecuri de plop şi salcie – 1%. Vârsta medie – 55 ani. Formula speciilor edifica-toare: 4FR3PLA2ST1PLC. Reprezentate de 4 biotopuri

5. Păduri fluviale.6. Păduri de salcie.7. Comunităţi din specii de arbuşti Salix (S. triandra şi S. purpurea) pe malurile bazinelor

de apă şi în locuri de păstrare îndelungată a bălţilor.8. Păduri aluviale cu dominaţia frasinului

Vegetaţia ierboasă este reprezentată de comunităţile de luncă (înmlăştinite şi umede) şi de mlaş-tini ierboase (vegetaţie palustră):

9. Lunci umede şi mlaştini10. Desişuri de trestie (Phragmiteta australisi, Typheta angustifoliae, Scirpeta tabernaemonta-

nii, etc.).11. Păşuni de luncă



Total 135 1 64 12 139 19Completitudinea datelor (în%) 80 20 70 90 80 80Cartea Roşie a Moldovei 1 1 1 16 4Lista IUCN 1 2 1 5 2Cartea Roşie a Europei 1 1 1 2Listele Convenţiei de la Berna 1 1 7 89 9Listele Convenţiei de la Bonn 55Directiva Habitat, Anexa II 2 1Directiva Habitat, Anexa IV 1 7Directiva Păsări 35Lista operaţională 6 1 1 43 6Protejate de lege(CR, EN, VU) 2 1 1 43


Exemple de specii rare de plante: Petasites hybridus (L.) Gaertn.Mey. et Schreb., Salvinia natans L.Speciile caracteristice şi rare de animale. Hidrobionţii - exemple de specii rare: Hirudo

medicinalis. Insecte - exemple de specii rare: Carabus clathratus L. Herpetofauna: Specii carac-teristice: Lacerta viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix, Natrix tessellata, Bombina bombina, Bufo viridis, Hyla arborea. Еxemple de specii rare: Emys orbicularis. Păsări. Sunt prezente păsările de pădure, de luncă, acvatice-palustre şi cele de câmp, printre care predomină paserine mici. Des sunt întâlnite diverse specii de stârci, ciocănitori, bufniţe, fazani. În timpul migraţiilor sunt co-mune culicii, raţele, păsările răpitoare. Exemple de specii rare: Haliaeetus albicilla, Falco vesper-tinus, Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Coracias garrulus, Haliaeetus albicilla, Pelecanus ono-crotalus, Egretta alba, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Circaetus gallicus, Circus cyaneus, Circus pygargus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Pandion haliaetus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, So-rex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius. Exemple de specii rare: Felis silvestris.

Proprietatea terenurilor. 143,9 ha acoperite cu vegetaţie de pădure se află în proprietatea statului (Întreprinderea de Stat pentru silvicultură Tighina), aproximativ 50 ha – a comunei Palanca. Păşunile aparţin satelor Tudora şi Palanca.

Starea generală. În complexul „Palanca” pe meandrele joase s-au păstrat păduri naturale de lun-că, inundate îndelungat de către viiturile Nistrului, care au vârsta de 50-95 ani: sălcişuri de luncă (fragmente de sălciş jilav de luncă inundabilă - 7Sa3Pla и 9Sa1Fra) şi păduri imede de plop ale formaţiunii Populetа (alba) şi derivatele lor - 10Pla, 7Pla3Sa, 6Pla3Fra1Sa, 6Pla3Sa1Ara, 5Pla3Fr2Ulv. Pe unele sectoare predomină frasinul – comunitatea Fraxinetum-Populeto(alba)-ulmosum (6Fr2Ulm2Fra, 5Fra3Ulv2Sa, 5Fr5Fra, 4Fra2Fr4Ara), pe elementele de relief ridi-cate, inundate pe perioadă scurtă – prevalează pădurile de frasin cu prezenţa stejarului pedunculat (6Fr2St1Pa1Pla, 5Fr2St2Pla1Dt, 6Fr2St2Ulv, 5Fr3Fr2St). În general, circa 80% dintre plantaţii sunt provenite din lăstăriş; plantaţiile artificiale constituie 20%; 24% din plantaţii au productivitate mică; aproximativ 65% le constituie plantaţiile cu consistenţă redusă şi rărişuri. Teritoriile înmlăşti-nite, învecinate teritoriului fondului acvatic pe ultimul meandru şi heleşteiele fostei gospodăriei pis-cicole, fac parte din proprietatea primăriei Palanca şi sunt ocupate de mlaştini ierboase ale formaţiu-nilor Phragmiteta australisi, Typhaeta angustifoliae, Scirpeta tabernaemontani, Butometa umbellatisi şi de lunci înmlăştinite - Cariceta, Junceta, Eleocharieta palustrisi.

Valoarea socială şi economică. Un obiect turistic utilizat pentru vizitări şi observări asupra peisajului de luncă inundabilă, asupra pădurilor, speciilor rare de plante şi aglomeraţiilor de păsări. Multe specii de păsări, mistreţul şi căprioara pot fi obiecte ale vânătoarei de amatori, populând acest teritoriu destul de intens.


− veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor lemnoase – 47,2 mii lei;− veniturile anuale de la pregătirea şi realizarea produselor nelemnoase – 2,1 mii;− venituri anuale de la folosirea în scopuri vânătoreşti – 45,3 mii lei;− total venituri – 94,7 mii lei.

Zona A – XIII.A. (XIII.A.1. – XIII.A.2.)494,8 ha. În componenţa zonei intră 2 sectoare: XIII.A.1. – Partea centrală a meandrului

Nistrului – parte a parcelei 64 din complexul „Palanca” (62,4 ha) XIII.A.2. Partea principală a fostei gospodăriei piscicole (fondul acvatic, 432,4 ha).




Total 60 64 11 139 19Completitudinea datelor (în%) 80 70 90 80 80Cartea Roşie a Moldovei 1 1 16 4Lista IUCN 1 2 1 5 2Cartea Roşie a Europei 1 1 1 2Listele Convenţiei de la Berna 1 1 7 89 9Listele Convenţiei de la Bonn 55Directiva Habitat, Anexa II 2 1Directiva Habitat, Anexa IV 1 7Directiva Păsări 35Lista operaţională 2 1 3 43 6Protejate de lege (CR, EN, VU) 1 1 43

Exemple de specii rarePlante - Hydrocharis morsus-ranae L., Salvinia natans L.Animale. Hidrobionţi: : Hirudo medicinalis. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Ha-

liaeetus albicilla, Falco vespertinus, Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Coracias garrulus, Pele-canus onocrotalus, Egretta alba, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Circaetus gallicus, Circus cyaneus, Circus pygargus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Pandion haliaetus. Mamifere: Felis silvestris, Lutra lutra, Mustela lutreola.

Starea generală. Cele mai mari sectoare sunt acoperite cu vegetaţie acvatică-palustră, sunt ocupate cu lunci igrasioase şi înmlăştinite. Printre pădurile de frasin şi plop tipice pentru lunca inundabilă s-a păstrat un fragment (5,5 ha) de dumbravă din stejar pedunculat (6ST2ULM-2PLA), având vârsta de 94 de ani. În canalele situate de-a lungul digului de stat dinspre pădure s-a format vegetaţie acvatică.

Zona B - XIII.B. (XIII.B.1. – XIII.B.4.)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 217,35 ha. Din componenţa zonei fac parte 3 ele-

mente: XIII.B.1. 78.85 ha. Include XIII.B.1-1. Complexul silvic „Palanca” – parcelele 61-63 (63,8 ha) şi XIII.B.1-2. fâşia dintre digul anti-viitură şi fluviu (14,77 ha); XIII.B.2. Sectorul Nistrului de la s. Tudora până la hotarul zonei (138,2 ha) XIII.B.3. O parte din dig situat în apropierea clădirii administrative a fostei gospodării piscicole (0,3 ha).



Total 114 10 10 139Completitudinea datelor (în %) 80 60 70 80Cartea Roşie a Moldovei 1 1 16Lista IUCN 1 1 5Cartea Roşie a Europei 1 1Listele Convenţiei de la Berna 1 7 89Listele Convenţiei de la Bonn 55Directiva Habitat, Anexa II



Directiva Habitat, Anexa IV 7Directiva Păsări 35Lista operaţională 5 2 43Protejate de lege(CR, EN, VU) 2 1 43

Exemple de specii rarePlante - Petasites hybridus (L.) Gaertn.Mey. et Schreb., Salvinia natans L., Viburnum opulus L.Animale. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Haliaeetus albicilla, Falco vespertinus,

Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Coracias garrulus, Haliaeetus albicilla, Phalacrocorax pygme-us, Crex crex, Pelecanus onocrotalus, Egretta alba, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Circaetus gallicus, Circus cyaneus, Circus pygargus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Pandion haliaetus.

Starea generală. În spatele digului de stat pe meandrele cu altitudine foarte joasă s-au păstrat păduri naturale de luncă, cu vârsta de 50-95 de ani, inundate îndelungat în perioadele când nivelu-lui apei Nistrului este înalt şi mediu – acestea sunt fragmente de sălciş jilav de luncă; păduri umede de plop ale formaţiunii Populetа (alba) şi derivatele lor, în care un rol important îl ocupă frasinul (Fraxinetum-Populeto(alba)-ulmosum). Destul de bine s-au păstrat şi luncile umede şi cele jilave.

Zona C – XIII.C. (XIII.C.7.)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 297,71 ha. XII.C.1. Fâşia riverană de protecţie a

apei de pe ultimele meandre care se află în Moldova, situate mai la sud de s. Tudora (parcelele 64-65 ale complexului „Palanca”) şi păşunile limitrofe. În această zonă sunt incluse următoarele sectoare: XIII.C.1. Păşunile din luncă cu suprafaţa de 8,6 ha: XIII.C.1-1. Păşune a primăriei Tudora (5 ha), limitrofe parcelei 61; XIII.C.1-2. Păşune a primăriei Tudora (3,3 ha), învecinată cu parcela 62; XIII.C.2. Păşune (54,7 ha) amplasată la nord-vest de s. Palanca, XIII.C.3. Teri-toriu înmlăştinit la baza ultimului meandru (10,4 ha). XIII.C.4. Sector înmlăştinit limitrof din nord-est s. Palanca (15,7 ha). XIII.C.5. Sector al luncilor jilave la est de XIII.C.4, cu suprafaţa de 5,1 ha. XIII.C.6. 52,2 ha. Clădirea administrativă a gospodăriei piscicole şi teritoriile limitrofe (canalul şi digul de-a lungul lui).



Total 128 1 21 10 92Completitudinea datelor (în %) 80 20 70 70 80Cartea Roşie a Moldovei 1 1 1 5Lista IUCN 1 1 3Cartea Roşie a Europei 1 1Listele Convenţiei de la Berna 1 7 59Listele Convenţiei de la Bonn 23Directiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 7Directiva Păsări 21Lista operaţională 4 2 24Protejate de lege(CR, EN, VU) 2 1 1 24


Exemple de specii rarePlante - Petasites hybridus (L.) Gaertn. Mey. et Schreb.Animale. Insecte: Carabus clathratus L. Herpetofauna: Emys orbicularis. Păsări: Falco cher-

rug, Falco vespertinus, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Crex crex.Starea generală. În zonă sunt prezente pădurile de luncă inundabile de plop alb şi de frasin,

cu participarea în arboret a stejarului pedunculat şi a ulmului (7Pla3Sa, 5Pla3Fr2Ulv, 5Fra3Ulv-2Sa, 6Fr2St2Ulv). S-a păstrat arboret, provenit din lăstăriş, cu vârsta de 79 de ani, în care domină plopul alb - 5pla3Fr2Ulm (sectorul 64 K) şi frasinul - 6Fr2St2Ulm (64N). Luncile formaţiunilor Elytrigieta repensi şi Lolieta perenisi – sunt lunci cu un păşunat excesiv şi cu un covor ierbos de păşune tipic. Vegetaţia mlaştinilor ierboase pe suprafeţele înmlăştinite administrate de primăria Palanca sunt reprezentate de comunităţile formaţiunilor Phragmiteta australisi, Typhaeta an-gustifoliae, Scirpeta tabernaemontani, Butometa umbellatisi şi de lunci înmlăştinite – Cariceta, Junceta, Eleocharieta palustrisi.

XIV. Complexul „Chiţcani” Amplasarea. Raionul Slobozia, c. Chiţcani, or. Slobozia

46°44'31 Lat N 29°39'39 Long E

Suprafaţa şi descrierea succintă a zone. 391 ha. Include complexul „Vila silvică Chiţcani”, amplasat în partea sudică a masivului forestier „Pădurea Chiţcani”.

Altitudinea absolută: 6-10mTrăsăturile fizice:


Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 69 km spre sud-est de Chişinău, la 10 km spre sud-est de la mun. Tiraspol în limitele câmpiei Nistrului de jos.

Relief Lunca inundabilă de jos şi înaltă a f. Nistru Bazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru Descrierea generală geolo-gică

Este alcătuit din nisipuri, argile, calcare din stratul superior al substratului basa-rabean al etajului geologic sarmatic din miocen;

Caracteristica landşaftului Regiunea de landşaft a câmpiei cu terase a Nistrului de Jos. Lunca extinsă a fl. Nistru, cu soluri de luncă, înnămolite-mlăştinoase de luncă, pe alocuri cu păduri de plop şi salcie şi sectoare de pajişti de luncă şi bălţi.

Principalele tipuri de ecosisteme. Biotopuri acvatice1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Nistrului, care conţine o bogăţie limitată de planc-

ton şi bentos, dar microorganismele prezente, macrofitele şi mai ales peştii, inclusiv şi speciile rare, sunt destul de diverşi.

2. Lacuri şi bălţi permanente şi intermitente (apă dulce stătătoare de adâncime mică).3. Vegetaţia acvatică ce se dezvoltă în adâncul apei şi pe suprafaţă

Păduri de luncă inundabilă4. Pădure de luncă inundabilă Populetum (alba).5. Pădure de luncă inundabilă cu dominarea frasinului.6. Păduri de stejar tinere cu stejar pedunculat.Plantaţii artificiale7. Plantaţii artificiale monodominante Populus alba, P. nigra, Quercus robur, Fraxinus excelsior.8. Plantaţii de salcâm.


9. Plantaţii de pin de tip PalasComunităţi ierboase. Este prezent un biotop:10. Păşuni de luncă.

Valoarea floristică şi faunistică Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpetofauna Păsări MamifereTotal 172 24 11 84 25Completitudinea datelor (în %) 95 60 90 80 70

Cartea Roşie a Moldovei 10 2 16

Cartea Roşie a RMN 10 3 9 2

Lista IUCN 3 2 1Cartea Roşie a Europei 17 1 1 1Listele Convenţiei de la Berna 5 6 61 16Listele Convenţiei de la Bonn 18 10Directiva Habitat, Anexa II 1 1Directiva Habitat, Anexa IV 3 7 10Directiva Păsări 30Lista operaţională 13 31 4 9 4Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 4 25 15

Exemple de specii rare de plante: Filipendula ulmaria, (?)Ornithogalum boucheanum.Speciile caracteristice şi rare de animale Insecte – exemple de specii rare: Calosoma sycophanta, Elater ferrugineus, Morimus funere-

us, Papilio machaon, Parnassius mnemosyne, Zerynthia polyxena, Aromia moschata, Protaetia aeruginosa, Cucujus cinnabarinus, Leptidea morsei, Pontia chloridice, Apatura metis, Argynnis pandora, Nymphalis xanthomelas, Satyrium spini, Satyrium w-album, Xylocopa valga, Scolia hir-ta. Herpetofauna: Specii caracteristice: Rana ridibunda, R. esculenta, Hyla arborea, Bufo viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix. Exemple de specii rare: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicula-ris. Păsări: Specii caracteristice: Fringilla coelebs, Sylvia atricapilla, Parus major, Turdus merula, T. philomelos, Luscinia luscinia, Passer montanus, Phoenicurus phoenicurus, Sturnus vulgaris, Phylloscopus collybita, Muscicapa striata, Chloris chloris, Corvus cornix, Parus caeruleus, Eritha-cus rubecula, Oriolus oriolus, Jynx torquilla, Carduelis carduelis, Ficedula albicollis, Dendrocopos major, D. medius. Exemple de specii rare: Milvus migrans, Falco subbuteo, Otus scops, Coracius garrulous – se au în vedere câteva specii de păsări, care aparţin unei forme dendrofile netipice şi rare, Dendrocopos medius. În anul 2010 s-a înregistrat cuibăritul speciilor Sitta euroraea, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus. Mamifere: Spe-cii caracteristice: Erinaceus europaeus, Lepus europaeus, Sciurus vulgaris, Apodemus sylvaticus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Sus scrofa, Capreolus capreolus. Exemple de specii rare: Myotis dasycneme, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Meles meles.

Proprietatea terenurilor. Terenurile din proprietatea Fondului forestier de stat.Starea generală. Teritoriul are o structură mozaică. Pădurile naturale sunt amplasate pe partea

limitrofă albiei luncii inundabile a f. Nistru şi conţine formaţiuni de plop alb - Populetum (alba) rubosum, Populetum (alba) convallariosum, Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis), Fraxineto – Populetum (alba) ulmosum, frasin înalt - Populeto (albae)-Fraxineta (excelsior), Fraxinetum (ex-celsior), Populetо (albae) - Querceto roboris - Fraxineta (excelsior), stejar pedunculat - - Fraxineta (excelsior) - Quercetum roboris, Populetо (albae) - Fraxineta (excelsior) - Quercetum roboris. În


ultimul timp pe teritoriul complexului s-au desfăşurat tăieri în masă, inclusiv şi a arborilor secu-lari, pe locurile defrişate se formează desişuri de vegetaţie buruienoasă. Pe câteva locuri cu tăieri se răsădesc arbori tineri, inclusiv şi cei adventivi (pin). Se desfăşoară păşunatul animalelor pe liziere şi în zona de pădure de lângă lizieră.

Valoarea socială şi economică. Complexul joacă un rol important în formarea materiei pri-me de lemn, în păstrarea biodiversităţii, colonizarea speciilor de animale de vânătoare. Nu de-parte este situat monumentul istoric „baza Chiţcani” şi mănăstirea Novo-Neameţkii.

Zona A – XIV.A. (XIV.A.1.)Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 7,5 ha. Include un singur element XIV.A.1. Sectoare

importante de stejar pedunculat, care este dezirabil a fi păstrate în calitate de rezervate genetice de stejar pedunculat şi frasin.

Starea generală. În zonă sunt prezente sectoare de dumbrăvi seculare de luncă inundabilă cu vârsta de 60-95 de ani, care sunt practic total distruse în Transnistria de Jos. Cea mai repre-zentativă comunitate s-a păstrat în parcela 33 (77 ha). Arboretul este provenit din lăstăriş, mai mult de jumătate îl constituie stejarul pedunculat – 5STP2FO2PA1Ul. Vârsta lor este de 90 de ani, înălţimea de 29-33 m, diametrul trunchiului 44 cm. Consistenţa plantaţiilor – 0,6. Clasa de bonitate -1. Rezerva de lemn – 310 m3/ha. Subarboretul este format din sânger, arţar tătăresc, corn cu consistenţa 0,5. Caracteristica recreaţională: spaţiu închis, arboret cu închidere orizon-tală, clasa I a evaluării estetice, clasa III în ce priveşte accesibilitatea pentru pietoni; valoarea recreaţională – medie, clasa II de rezistenţă; I etapă de degresiune. Este prezent un grad mediu de afectare a pădurii cu putregai de tulpină (20%).

Zona B – XIV.B. (XIV.B.1.)Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 391 ha. Include teritoriul de bază al complexului

„Vila silvică Chiţcani”, în subzona B2 – de reconstrucţie a arboretului derivat şi de intensificare a rolului stejarului pedunculat, cu prioritatea regenerării lui seminale.

Starea generală. Pentru zona dată sunt caracteristice pădurile de luncă de nivel înalt afectate de activitatea antropogenă, în componenţa arboretului cărora în pădurile primare domină ste-jarul. Actual valoarea zonei este mică din cauza tăierilor pădurilor. Totuşi, un exemplu specific este dumbrava de frasin cu provenienţă din lăstăriş (6FO3STP1PA), care s-a păstrat în parcela 30 subparcela 19 (31 ha). Înălţimea arborilor este de 29-33 m, diametrul trunchiului: a frasinului obişnuit – 40 cm, a stejarului pedunculat – 44 cm, a plopului alb – 56 cm. Consistenţa plantaţiilor – 0,6. Clasa de bonitate -1. Rezerva de lemn – 315 m3/ha. Subarboretul este format din sânger, arţar tătăresc, păducel, cu gradul de consistenţă 0,6. Caracteristica recreaţională: spaţiu închis, arboret cu închidere orizontală, clasa I a evaluării estetice, clasa III în ce priveşte accesibilitatea pentru vizitatori; valoarea recreaţională – medie, clasa IV de rezistenţă; I etapă de degresiune.

Zona C – XIV.C. (XIV.C.1.)Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 617 ha. Conţine un fragment în formă de fâşie de

păduri afectate şi de plantaţii artificiale, precum şi un fragment de fluviu şi malul limitrof.Starea generală. Este un teritoriu relativ îndepărtat de localităţi, unde se adună păsări acva-

tice şi de mlaştină. Este înregistrată o presiune antropogenă nesemnificativă –recrearea, păşu-natul şi alte activităţi agricole.

Complexul „Lacul Laptura – Nistrul Vechi” – XVLocalizare : r. Tiraspol, s. Cremenciug

46° 43' 10" Lat N 29° 39' 25" Long E


Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 107 ha. Include sectorul albiei vechi a Nistrului şi lacul Laptura – o parte a albiei vechi a Nistrului, care se utilizează în calitate de bazin piscicol. Întreg teritoriul este inclus în zona C.

Altitudinea absolută: 4–6 m

Structura fizicăDescrierea generală geo-grafică

Zona-nucleu este amplasată în partea de sud-est a ţării la 69 km spre sud-est de Chişinău, la 10 km la sud-est de mun. Tiraspol în limitele câmpiei Nistrului de Jos.

Relief Lunca inundabilă de jos şi de sus a f. NistruBazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru Descrierea generală geolo-gică


Caracteristica landşaftului Regiunea de landşaft a câmpiei cu terase a Nistrului de Jos, Lunca extinsă a fl. Nistru, cu soluri de luncă, înnămolite-mlăştinoase de luncă, pe alocuri cu păduri de plop şi salcie şi sectoare de pajişti de luncă şi bălţi.

Principalele tipuri de ecosisteme.Biotopuri acvatice5. Biotopul albiei vechi a fluviului Nistru (ape stătătoare în albia meandrată cu adâncimi

variabile).6. Lacuri şi bălţi permanente şi intermitente (apă dulce stătătoare de adâncime mică).7. Vegetaţia acvatică ce se dezvoltă în adâncul apei şi pe suprafaţă8. Sistemul de drenaj cu apă dulce.

Păduri de luncă inundabilă. 9. Pădure de luncă inundabilă Populetum Populus alba şi Salix alba.

Plantaţii artificiale cu comunităţile:10. Desişuri de trestie (Phragmiteta australisi, Typheta angustifoliae, Scirpeta tabernaemontanii).11. Păşuni de luncă


Numărul de specii Plante Insecte Zoobentos Herpeto-fauna Păsări Mamifere

Total 247 9 12 104 11Completitudinea datelor (în %) 95 5 90 70 50

Cartea Roşie a Moldovei 3 2 16

Cartea Roşie a RMN 1 3 6

Lista IUCN 3Cartea Roşie a Europei 1 5 1 1Listele Convenţiei de la Berna 1 7 67 4Listele Convenţiei de la Bonn 25Directiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 8Directiva Păsări 44Lista operaţională 8 9 4 8 2Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 4 23 7


Exemple de specii rare de plante: Asparagus tenuifolius, Asparagus verticillatus, Carex pse-udocyperus, Cyperus glomeratus, Filipendula ulmaria, Hydrocharis morsus-ranae, Potamogeton gramineus, Potamogeton natans, Salvinia natans, Typha laxmannii.

Speciile caracteristice şi rare de animaleInsecte. Specii caracteristice: Nepa cinerea, Ranatra linearis, Cybister lateralimarginalis, Dytis-

cus dimidiatus, Hydrochara carabiodes, H. flavipes, Hydrophilus piceus. Exemple de specii rare: Anax imperator, Aeschna grandis, Calopteryx splendens, Iphiclides podalirius, Xylocopa valga. Her-petofauna. Specii caracteristice: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta agilis, L. viridis, Natrix natrix. Exemple de specii rare: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări. Specii caracteristice: Corvus cornix, Sturnus vulgaris, Dendrocopos syriacus, Passer monta-nus, Fringilla coelebs ş.a. Exemple de specii rare: Egretta alba, Ciconia nigra, Rufibrenta ruficollis, Pernis apivorus, Milvus migrans, Circus cyaneus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europa-eus, Lepus europaeus, Rattus norvegicus, Mus spicilegus. Nu există date despre speciile rare.

Proprietatea terenurilor. Terenurile din proprietatea Fondului forestier de stat.Starea generală. Vegetaţia albiei vechi a Nistrului este reprezentată de formaţiuni acvatice şi

palustre: Scyrpo-Phragmitetum, Typhaetum latifoliae, Typhaetum angustifoliae, Salvinio natan-tis, acvatice - Polygono amphibiae-Potamogetonetum pectinae, Lemnetum minoris, Salvinietum. Luncile ocupă spaţiul limitrof albiei, cu comunităţi în care predomină Bromus inermis, Elytrigia repens. Pe malurile albiei vechi s-au păstrat fâşii de Salix alba L., Populus alba L., Ulmus laevis Pall., Fraxinus excelsior L. Lacul Laptura – o parte a albiei vechi a f. Nistru, împreună cu teritoriul limitrof este activ utilizat în scopuri economice – este construită gospodăria piscicolă. Totuşi, în pofida valorificării economice, lacul Laptura, în cea mai mare parte, şi-a păstrat înfăţişarea de albie iniţială a Nistrului (lăţimea, adâncimea). Întreg complexul este înconjurat de agrocenoze.

Valoarea socială şi economicăPartea centrală ridicată interiverană reprezintă o depunere în formă de dună de nisip „movila

Cremenciug”, astfel de depuneri de nisip sunt caracteristice malurilor Niprului, în Moldova acestea apar doar aici, în punctul ei cel mai înalt se află localitatea Cremenciug. Terenuri vânătoreşti (vânat înotător). Lacul Laptura este vizitat de turişti, unde este posibil de organizat pescuitul contra plată.

Sectorul Dubovîi cut – rezervaţie ihtiologică – XVIAmplasare. Raionul Slobozia, s. Glinoe

46° 33' 36" Lat N 29° 56' 09" Long E

Suprafaţa şi descriere succintă. 133 ha. Sectorul ocupă partea nordică a „complexului Tu-runciuc”, include albiile f. Nistru şi r. Turunciuc, malul stâng al Nistrului şi malul drept al Turun-ciucului (raionul bancului de nisip şi mai jos), agrocenoze şi maidane.

Altitudinea absolută: 2–9 mStructura fizică

Descrierea generală geo-grafică


Relief Lunca inundabilă de jos şi de sus a f. NistruBazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru Descrierea generală geolo-gică




Principalele tipuri de ecosisteme. Biotopuri acvatice14. Fluviul - ecosistemul segmentului Nistrului.15. Lacuri şi bălţi permanente şi intermitente (apă dulce stătătoare de adâncime mică).16. Canalul, permanent legat cu fluviul.17. Sistemele de drenaj cu apă dulce, lacuri şi obiecte pline cu apă legate de ele.18. Vegetaţia acvatică ce se dezvoltă în adâncul apei şi pe suprafaţă.

Păduri de luncă inundabilă.19. Pădure de luncă.21. Păduri riverane de salcie.

Plantaţii artificiale22. Plantaţii artificiale monodominante Populus alba, P. nigra, Salix alba

Vegetaţia ierboasă23. Păşuni de luncă.




Cartea Roşie a Moldovei 2 2 26 1


Lista IUCN 3 3 1Cartea Roşie a Europei 5 1 3 1Listele Convenţiei de la Berna 1 82 14Listele Convenţiei de la Bonn 33 8Directiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 1 7 9Directiva Păsări 62Lista operaţională 1 6 4 17 3Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 35 14

Exemple de specii rare de plante: : Filipendula ulmariaSpeciile caracteristice şi rare de animale.Insecte. Еxemple de specii rare: Iphiclides podalirius, Zerynthia polyxena, Leptidea morsei,

Pontia chloridice, Dorcadion equestre, Xylocopa violacea. Herpetofauna. Specii caracteristice: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta agilis, Natrix natrix. Еxemple de specii rare: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări. Ornitofauna care cuibăreşte include, în fond, paserine mărunte, legate de habitatele de arbori-arbuşti. În timpul perioadei de migrare şi a vizitelor, precum şi în perioada de iarnă în fâşia de pădure de luncă şi pe sectoa-rele ierboase, se stabilesc multe specii de păsări dendrofile şi campofile. Albia fluviului atrage o mare diversitate de păsări înotătoare şi hidrofile. În perioada de iarnă pe sectoarele neîngheţate ale fluviului predomină raţa sălbatică (Anas plathyrhinchos). Еxemple de specii rare: Milvus migrans, Falco subbuteo, Gavia stellata, G. arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliae-tus, Asio flammeus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Lepus europaeus, Mus


spicilegus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Lutra lutra, Sus scrofa. Fauna chiropterelor include 8 specii (specii caracteristice pentru teritoriul dat sunt: : Nyctalus noctula, Myotis daubentonii, Pipistrellus pygmaeus). Еxemple de specii rare: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.

Starea generală. Teritoriile forestiere sunt ocupate de păduri de luncă de salcie şi de plop, precum şi de plantaţii de plop canadian cu vârsta de 32 de ani. Comunitatea formaţiunii săl-ciei albe - Saliceta albae este reprezentată de asociaţiile: Saliceto - Populetum (alba) herbosum (7PA3SA; 8SA2PA; 7PA2SA1VM+FO), ce provin din lăstăriş. Subarboretul este format din Rosa canina, Rubus caesius, cu consistenţa 0,3. Vârsta acestuia este de 36-46 ani, consistenţa plantaţii-lor – 0,6-0,7. Clasa de bonitate -4-5. Comunitatea cu dominarea plopului alb are Populeta albae: Populetum (alba) – Salicetosum (alba) (7PA3SA; 7PA2SA1VM+FO) cu provenienţă din lăstăriş. Subarboretul este format din Rosa canina, Rubus caesius, cu consistenţa 0,3. Vârsta acestuia este de 46 ani, consistenţa plantaţiilor – 0,6. Clasa de bonitate - 4. Luncile ocupă sectoarele deschise înalte şi versanţii barajului antiviitură. Sunt reprezentate de fitocenoze cu predominarea Bromus inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens. Din cauza faptului că sectorul este situat în apropierea satelor mari de pe malul stâng al r. Turunciuc şi prezenţei câtorva treceri staţionare, popularitatea sectorului pentru pescuitorii amatori şi pentru turişti, duce la deranjarea anima-lelor pe cea mai mare parte a sectorului.

Proprietatea terenurilor. Terenurile din proprietatea Fondului forestier de stat.

Valoarea economică. Sectorul este utilizat în calitate de gospodărie vânătorească şi piscicolă. Teritoriul este atractiv pentru turiştii de apă – aici se adună turiştii şi au loc întreceri. Liliecii pot fi obiecte ale observării turiştilor, de exemplu, pot fi organizate plimbări nocturne prin pădure şi de-a lungul Nistrului şi Turunciucului, ascultând sunetele liliecilor cu ajutorul detectoarelor ultrasunet sau capturând chiropterele cu ajutorul pânzelor (şi fotografierea lor). Dacă sunt pre-zente adăposturile artificiale, pot fi desfăşurate observări (fotografierea) asupra mamiferelor mici în timpul zilei.

Zona A – XVI.A. (XVI.A.1.)Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 11 ha. Zona include un fragment al r. Turunciuc de

la prag până la s. Glinoe. Sunt prezente: nevertebrate Paramysis baeri bispinosa Martynov, Hypanis laeviuscula fragilis (Milach.), H. pontica (Eichwald); peşti – Lista roşie a lumii (IUCN-2010): specia sedentară Umbra krameri (VU); speciile catadrome Acipenser guldenstadti colchicus, A. stellatus, Huso huso, Hucho hucho (toate – EN), precum şi cele abadrome streber şi Zingel zingel (VU), Eu-dontomyzon mariae (CR) inclus în Cartea Roşie a Ucrainei. Speciile incluse în Cartea Roşie a Mol-dovei şi Ucrainei concomitent sunt Rutilus frisii (CR) şi Leuciscus borysthenicus (VU).

Zona C – XVI.C. (XVI.C.1.)Suprafaţa şi descriere succintă a zonei. 122ha. Include malurile Nistrului şi Turunciucului.






Lista IUCN 3 3 1



Cartea Roşie a Europei 5 1 3 1Listele Convenţiei de la Berna 1 82 14Listele Convenţiei de la Bonn 33 8Directiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 1 7 9Directiva Păsări 62Lista operaţională 1 6 4 17 3Protejate de lege(CR, EN, VU) 4 35 14

Exemple de specii rarePlante - Filipendula ulmariaAnimale. Insecte: Iphiclides podalirius, Zerynthia polyxena, Leptidea morsei, Pontia

chloridice, Dorcadion equestre, Xylocopa violacea. Herpetofauna: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări: Milvus migrans, Falco subbuteo, Gavia stellata, G. arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Ha-liaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Mamifere: Nyctalus le-isleri, Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.

Starea generală.Teritoriile forestiere sunt ocupate de păduri de luncă de salcie şi de plop, precum şi de plan-

taţii de plop canadian cu vârsta de 32 de ani. Comunitatea formaţiunii sălciei albe - Saliceta albae este reprezentată de asociaţiile: Saliceto - Populetum (alba) herbosum (7PA3SA; 8SA2PA; 7PA2SA1VM+FO), ce provin din lăstăriş. Subarboretul este format din Rosa canina, Rubus caesius, cu gradul de închidere 0,3. Vârsta acestuia este de 36-46 ani, consistenţa plantaţiilor – 0,5-0,6. Clasa de bonitate - 4. Salicetum (alba) rubosum (10SA) are provenienţă din lăstăriş. Vârsta acestuia este de 36-46 de ani. Subarboretul este alcătuit de Rubus caesius cu gradul de consistenţă 0,2. Consistenţa plantaţiilor – 0,6-0,7. Clasa de bonitate – 4-5. Comunitatea cu dominarea plopului alb are Populeta albae: Populetum (alba) – Salicetosum (alba) (7PA3SA; 7PA2SA1VM+FO) cu provenienţă din lăstăriş. Subarboretul este format din Rosa canina, Ru-bus caesius, cu gradul de închidere 0,3. Vârsta acestuia este de 46 ani, consistenţa plantaţiilor – 0,6. Clasa de bonitate - 4. Luncile ocupă sectoarele deschise înalte şi versanţii barajului antiviitură. Sunt reprezentate de fitocenoze cu predominarea Bromus inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens. Din cauza faptului că sectorul este situat în apropierea satelor mari de pe malul stâng al r. Turunciuc şi prezenţei câtorva treceri staţionare, popularitatea secto-rului pentru pescuitorii amatori şi pentru turişti, cauzează un factor înalt de deranj asupra animalelor pe cea mai mare parte a sectorului.

Sectorul Saghi-Kazaceşti – XVII

Amplasare. Raionul Slobozia, în apropierea drumului Glinoe-Răscăieţi

46° 33' 46" Lat N 29° 53' 13" Long E

Suprafaţa şi descriere succintă. 243 ha. Sectorul include un fragment al f. Nistru şi malul stâng al acestuia. Sunt prezente lacuri (inclusiv bazine mari pentru creşterea peştilor). Teritorii mari sunt ocupate de terenuri agricole, unele din ele abandonate.


Altitudinea absolută: 1–5 мStructura fizică

Descrierea generală geo-grafică





Tipuri de bază de ecosisteme1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Nistrului.2. Lacuri şi bălţi permanente şi intermitente (apă dulce stătătoare de adâncime mică).3. Canalul, permanent legat cu fluviul.4. Vegetaţia acvatică ce se dezvoltă în adâncul apei şi pe suprafaţă5. Sistemul de drenaj cu apă dulce.

Păduri de luncă inundabilă 6. Pădure de luncă 7. Pădure de salcie.8. Comunităţi ale speciei de arbuşti Salix.

Plantaţii artificiale9. Plantaţii monodominante şi mixte din Populus alba, P. nigra, Salix alba ş.a.

Vegetaţie ierboasă. Sunt prezente comunităţile înmlăştinite, jilave şi umede ale mlaştinilor de luncă şi ierboase:

10. Păşuni de luncă cu iarbă înaltă.11. Păşuni de luncă.12. Lunci umede şi mlaştini.13. Desişuri de trestii.14. Pârloage cu vârste diferite.



Total 159 3 11 144 22Completitudinea datelor (în %) 95 30 90 90 70Cartea Roşie a Moldovei 1 2 29 1Cartea Roşie a RMN 3 22 1Lista IUCN 3 5 1Cartea Roşie a Europei 3 1 3 1Listele Convenţiei de la Berna 6 89 13Listele Convenţiei de la Bonn 43 8Directiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 7 9Directiva Păsări 77Lista operaţională 3 3 4 19 4Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 4 38 14


Exemple de specii rare de plante: Filipendula ulmaria, Potamogeton natans, Tamarix ramo-sissima, Typha laxmannii.

Speciile caracteristice şi rare de animaleInsecte. Exemple de specii rare: Iphiclides podalirius, Leptidea morsei, Pontia chloridice. Her-

petofauna. Specii caracteristice: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla arborea, La-certa agilis, Natrix natrix. Exemple de specii rare: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări. Ornitofauna care cuibăreşte include, în fond, paserine mărunte. În timpul perioadei de migrare şi a vizitărilor, precum şi în perioada de iarnă se stabilesc multe specii de păsări dendrofile şi campofile. Este caracteristică o mare diversitate a păsărilor înotătoare şi hidrofile. Iarna pe sectoarele neîngheţate ale fluviului predomină Anas plathyrhinchos. Exemple de specii rare: Milvus migrans, Strix aluco, Gavia stellata, G. arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cignus olor, Cig-nus cignus, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneu), Pandion haliaetus, Asio flammeus. Mamifere. Specii caracteristice: Erinaceus europaeus, Lepus europaeus, Mus spicilegu), Vulpes vulpes, Mustela nivalis). A fost înregistrat câinele enot (Nycte-reutes procyonoides), vidra (Lutra lutra), mistreţul (Sus scrofa) şi căprioara (Capreolus capreolus). Fauna chiropterelor include 8 specii (specii caracteristice pentru teritoriul dat sunt: : Nyctalus noctula, Myotis daubentonii, Pipistrellus pygmaeus). Еxemple de specii rare: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.

Proprietatea terenurilor. Terenurile din proprietatea Fondului forestier de stat.Starea generală. Covorul ierbos al sectorului este reprezentat de sectoare de păduri de luncă

de protecţie a malurilor cu prezenţa sălciei albe şi a plopului alb: Saliceto - Populetum (alba) herbosum şi Salicetum (alba) rubosum. Fragmentul tipic Saliceto - Populetum (alba) herbosum (5SA5PA+FO) a fost descoperit în parcela 12, subparcela 1. Arboretul provine din lăstăriş. Sub-arboretul este format din Crataegus monogyna Jacq., Rubus caesius. Vârsta acestuia este de 51 de ani, consistenţa plantaţiilor – 0,5. Clasa de bonitate - 5. Asociaţia Salicetum (alba) rubosum (cartierul 12 sectorul 3). Componenţa arboretului: 10SA – sălciş (răchitiş) provine din lăstăriş. Vârsta acestuia este de 41 de ani, Consistenţa plantaţiilor – 0,7. Clasa de bonitate - 5. Subarbo-retul este format de Rubus caesius. Vegetaţia canalelor din reţeaua de irigare este formată din grupări acvatice-palustre Scyrpo-Phragmitetum, Typhaetum latifoliae, Typhaetum angustifoliae, în apă se întâlnesc comunităţile Polygono amphibiae-Potamogetonetum pectinae, Lemnetum mi-noris. Luncile tinere de pe spaţiile riverane sunt reprezentate de comunităţi cu prevalarea Bro-mus inermis, Elytrigia repens.

Valoarea economică. Sectorul este utilizat în calitate de terenuri vânătoreşti şi piscicole. În heleşteiele prezente se

creşte peşte. Teritoriul este vizitat de turişti. Liliecii pot fi obiecte ale observării turiştilor, de exemplu, pot fi organizate plimbări nocturne prin pădure şi de-a lungul Nistrului şi Turunciu-cului ascultând sunetelor liliecilor cu ajutorul detectoarelor ultrasunet sau capturând chiropte-rele cu ajutorul pânzelor (şi fotografierea lor). Dacă sunt prezente adăposturile artificiale, pot fi desfăşurate observări (fotografierea) asupra mamiferelor mici în timpul zilei. Luncile ar fi raţional de utilizat în calitate de fineţuri.

Zona B – XVII.B.(XVII.B.1.)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 98 ha. Zona include un sector înmlăştinit situat pe

meandrul Nistrului cel mai de sud de pe malului stâng al Transnistrie (mai jos pe cursul mean-drului „Unghiul Satului”). Nu se cunosc date despre floră şi faună.


Starea generală. Vegetaţia ierboasă este alcătuită din comunităţile înmlăştinite, jilave şi ume-de de luncă, precum şi de mlaştini ierboase (Scyrpo-Phragmitetum), sunt amplasate mozaic, în dependenţă de mezorelieful teritoriului.

Zona C – XVII.C.(XVII.C.1.)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 145 ha. Zona include complexele „Kazaceşti”, „Ho-

lodnoe”, „Baj”, „Pastikovka”, „Saghi” şi sistemul de lacuri de luncă din partea riverană a Nistrului.






Lista IUCN 3 5 1Cartea Roşie a Europei 3 1 3 1Listele Convenţiei de la Berna 6 89 13Listele Convenţiei de la Bonn 43 8Directiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 7 9Directiva Păsări 77Lista operaţională 3 3 4 19 4Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 4 38 14

Exemple de specii rarePlante - ulmaria, Potamogeton natans, Tamarix ramosissima, Typha laxmannii.Animale. Insecte: Iphiclides podalirius, Leptidea morsei, Pontia chloridice. Herpetofauna: Pe-

lobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări: Milvus migrans, Strix aluco, Gavia stellata, G. arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinel-lus, Platalea leucorodia, Cignus olor, Cignus cignus, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivo-rus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneu), Pandion haliaetus, Asio flammeus. Mamifere: : Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.

Starea generală. Covorul ierbos al sectorului conţine sectoare riverane de pădure de luncă de protecţie a apelor cu prezenţa sălciei albe şi a plopului alb: Saliceto - Populetum (alba) herbosum şi Salicetum (alba) rubosum. Vegetaţia canalelor din reţeaua de irigare este formată din grupări acvatice-palustre de Scyrpo-Phragmitetum, Typhaetum latifoliae, Typhaetum angus-tifoliae, în apă se întâlnesc comunităţile Polygono amphibiae-Potamogetonetum pectinae, Lemne-tum minoris. Luncile reavene de pe spaţiile riverane sunt reprezentate de comunităţi cu prevala-rea Bromus inermis, Elytrigia repens.

Sectorul Diculi-Cuţa-Maţarinskii – XVIII

Localizare : Raionul Slobozia, s. Nezavertailovka.

46° 33' 36" Lat N 29° 56' 09" Long E


Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 349 ha. Sectorul include complexul „Diculi” şi te-ritoriile acvatice-palustre limitrofe de pe insula Diculi, amplasate pe hotarul de nord a ecosis-temului de luncă a deltei Nistrene, insula Cuţa, amplasată între braţul fluviului Turunciuc şi canalul de derivaţie a centralei electrice, precum şi malul drept al r. Turunciuc până la peninsula Maţarinskii. Este deosebit de important pentru diversitatea biologică şi peisajeră. Insula Diculi are terenurile puţin modificate de activitatea antropogenă, îndepărtate şi greu accesibile, greu de străbătut, de aceea sunt potrivite pentru autodezvoltarea şi asigurarea unei protecţii sigure.

Altitudinea absolută: 1–3 mStructura fizică






Tipuri de bază de ecosisteme1. Fluviul – un ecosistem al segmentului Turunciuc.2. Lacuri şi bălţi permanente şi intermitente (apă dulce stătătoare de adâncime mică).3. Vegetaţia acvatică ce se dezvoltă în adâncul apei şi pe suprafaţă4. Canale cu apă puţin sărată.

Păduri de luncă inundabilă. Sunt prezente 4 biotopuri: 5. Pădure de luncă 6. Pădure riverană de salcie.7. Pădure de luncă cu dominarea frasinului.8. Comunităţi ale speciei de arbuşti Salix (S. triandra şi S. purpurea.).

Vegetaţie ierboasă. Sunt prezente comunităţile înmlăştinite, jilave şi umede de mlaştini de luncă şi ierboase:

9. Păşuni de luncă cu ierburi înalte.10. Păşuni de luncă.11. Lunci umede şi mlaştini.12. Desişuri de trestii.



Total 147 7 11 112 10

Completitudinea datelor (în %) 95 15 90 70 50



Lista IUCN 3 5



Cartea Roşie a Europei 7 1 5 1Listele Convenţiei de la Berna 1 70 2Listele Convenţiei de la Bonn 38Directiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 7 7Directiva Păsări 63Lista operaţională 5 7 4 18 3Protejate de lege(CR, EN, VU) 2 4 32 5

Exemple de specii rare de plante: Carex pseudocyperus, Cyperus glomeratus, Potamogeton gramineus, Potamogeton natans, Salvinia natans, Typha laxmannii.

Speciile caracteristice şi rare de mamifereInsecte - exemple de specii rare: Leptidea morsei, Pontia chloridice, Aegosoma scabricornis.

Herpetofauna. Specii caracteristice: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta agilis, Natrix natrix. Еxemple de specii rare: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicu-laris. Păsări. Specii caracteristice: Botaurus stellaris, Ixobrychus minutus, Anas plathyrhinchos, Phasianus colchicu), Perdix perdix, Raullus aquaticus, Gallinula chloropu, Vanellus vanellus, Gal-linula chloropus, Acrocephalus schonobaenus, Acrocephalus scirpaceus, Acrocephalus arundinace-us, Emberiza schoeniclus ş.a. În perioada migrării şi a strămutărilor fluviul şi teritoriile limitrofe servesc drept loc de odihnă şi de nutriţie pentru majoritatea păsărilor. Еxemple de specii rare: Botaurus stellaris, Crex crex, Phallacrocorax pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Anser anser, Rufibrenta ruficolli, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Mamifere. Specii caracteristice: Nyctereutes procyonoides, Sus scrofa. Еxemple de specii rare: Felis sylvestris.

Proprietatea terenurilor. Terenurile din proprietatea Fondului forestier de stat.Starea generală. Teritoriul include sectoare înmlăştinite de mlaştini ierboase, de lunci jilave

şi umede, de păduri de luncă, amplasate în formă de fâşie îngustă de-a lungul fluviului între albia sa şi digul antiviitură, terenuri agricole abandonate şi maidane. Accesibilitatea dificilă a unor sectoare, mai ales a complexului Diculi şi depărtarea acestuia de localităţi condiţionează un factor de deranj mai slab decât în multe alte teritorii ale Transnistrie de Sud şi favorizează posibilitatea păstrării biotei în ansamblu. Sunt prezente specii rare de plante, sunt permanente concentrările de păsări ale complexului acvatic-de mlaştină. În perspectivă este posibilă inclu-derea complexului Diculi în componenţa rezervaţiei internaţionale (sau atribuirea unui alt sta-tut de arie protejată de stat) împreună cu teritoriile valoroase limitrofe ale Ucrainei – cu lacul Putrino şi cu pădurile de luncă inundabilă.

Valoarea economică Este un obiect turistic valoros, în timpul vizitelor se fac observări şi se fotografiază peisajul luncii inundabile tipice, a speciilor rare (în perioada dezvoltării în masă) de plante acvatice, de asemenea si a animalelor, în special a celor răpitoare şi a păsărilor specifice biotopurilor acvatici, broasca ţestoasă. Multe dintre speciile de aici sunt obiecte ale vânătoarei de amatori si ale pescuitului. Sectoarele de luncă trebuie utilizate ca fâneţe. Este permisă colec-tarea plantelor medicinale. Aici sunt prezente şi specii de animale de vânătoare. Insula Cuţa este folosită în calitate de sector pentru vânătoare şi pescuit. În lacuri este crescut peşte.


Zona A – XVIII.A. (XVIII.A.1. – XVIII.A.2.)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 98 ha. Zona include 2 subzone: XVIII.A.1. – A1 –

subzona cu un regim special de protecţie, include un sector înmlăştinit cu suprafaţa 43 ha cu de-sişuri limitrofe de trestii. Prezintă un interes deosebit vegetaţia acvatică rară (Salvinia natans L.), precum şi habitatul liniştit pentru unele specii de animale sălbatice; XVIII.A.2. – A2 – subzona cu o reconstrucţie preliminară (55 ha) făcută cu scopul de a conserva vegetaţia de luncă. Include partea mai înaltă (de nord) a insulei cu o vegetaţie de luncă dezvoltată. Subzona este atribuită prevenirii proceselor de degradare a luncilor, legate de acumularea unei cantităţi importante de rămăşiţe organice. Deoarece lipseşte păşunatul şi cositul fânului se recomandă un regim de rezervaţie cu un păşunat şi un cosit reglementat.






Lista IUCN 3 5Cartea Roşie a Europei 7 1 5 1Listele Convenţiei de la Berna 1 70 2Listele Convenţiei de la Bonn 38Directiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 7 7Directiva Păsări 63Lista operaţională 5 7 4 18 3Protejate de lege(CR, EN, VU) 2 4 32 5

Exemple de specii rarePlante - Carex pseudocyperus, Cyperus glomeratus, Potamogeton gramineus, Potamogeton na-

tans, Salvinia natans, Typha laxmannii.Animale. Insecte: Leptidea morsei, Pontia chloridice, Aegosoma scabricornis. Herpetofauna:

Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări: Botaurus stellaris, Crex crex, Phallacro-corax pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leu-corodia, Anser anser, Rufibrenta ruficolli, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Mamifere: Felis sylvestris.

Starea generală. Partea înmlăştinită a insulei Diculi este acoperită cu mlaştini cu ierburi mari şi cu trestii ale formaţiunii Pharagmiteta australisi, pe suprafaţa apei Salvinia natans L formează concentrări. Pe sectoarele joase inundate sunt formate lunci înmlăştinite cu prezenţa Alopecurs aequalis, Eleocharis palustris, Carex acutiformis, C. riparia, C. otrubae, Alopecurus aequalis, Juncus bufonius. Sectoarele mai înalte sunt ocupate de lunci jilave cu predominarea Agrostis stolonifera, Carex melanostachya, Juncus gerardii. Luncile reavene în care prevalează Bromus inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens ocupă sectoarele înalte de la periferiile insulei şi versanţii barajelor antiviitură.


Zona B – XVIII.B.1.(XVIII.B.1.-XVIII.B.2.)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 43 ha de teritoriu silvic. XVIII.B.1-1 – subzonă cu

autoregenerare – un sector nu prea mare de pădure naturală de salcie în partea de nord-vest a insulei Diculi; XVIII.B.1-2 – subzona de contribuire la regenerarea ecologică (reconstrucţie), include sectorul albiei Turunciucului Vechi, parţial împlut cu apă şi partea de sud a insulei Cuţa cu lacul în proces de formare.

Valoarea floristică şi faunistică. Sunt aceleaşi date ca şi pentru zona AExemple de specii rare.Animale. Insecte: Leptidea morsei, Pontia chloridice, Aegosoma scabricornis. Herpetofauna:

Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări: Botaurus stellaris, Crex crex, Phallacrocorax pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Anser anser, Rufibrenta ruficolli, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Mamifere: Felis sylvestris.

Starea generală. Vegetaţia de pădure este reprezentată de comunităţi jilave de salcie albă (Saliceta (alba) - Saliceto – Populetum (alba) herbosum şi Salicetum (alba) rubosum). Asociaţia Saliceto – Populetum (alba) herbosum este situată de-a lungul albiei Turunciucului Vechi. Com-ponenţa arboretului : 8SA2PA. Vârsta acestuia este de 36 de ani, consistenţa plantaţiilor – 0,6. Clasa de bonitate – 4. Subarboretul este format de Rubus caesius. Un fragment mic de Salicetum (alba) rubosum este amplasat în partea centrală a insulei şi este reprezentat de un arboret mon-odominant 10SA, cu vârsta de 30-40 de ani, consistenţa plantaţiilor – 0,5-0,6. Clasa de bonitate – 5-4. Subarboretul este format de Rubus caesius. O pădure umedă de luncă inundabilă formată din plop Populeta (alba) este situată de-a lungul albiei Turunciucului Vechi şi reprezentată de co-munităţile Populetum (albae) rubosum şi Populetum (albae) ulmosum: Populetum (alba) rubosum este caracterizat prin arboretul (10PA) provenit din lăstăriş. Are o vârstă de 50 de ani. Consistenţa plantaţiilor – 0,7. Clasa de bonitate – 3. Comunităţile Fraxineto – Populetum (alba) ulmosum sunt provenite din lăstăriş, componenţa arboretului este 8PA2Ul. Vârsta acestuia e de 55 de ani. Consis-tenţa plantaţiilor – 0,7. Clasa de bonitate – 2. Se propune curăţarea părţii uscate a albiei pentru a fi umplută cu apele viiturilor, în perspectivă – formarea unei legături reglementate (prin ecluză) cu albia principală a Turunciucului şi cu braţul Prorva spre lacul Putrino sau o legătură prin ecluză a Turunciucului Vechi în partea de nord cu Stoianov Ghirl de la limanul Cuciurgan.

Zona C – XVIII.C.(XVIII.C.1.-XVIII.C.2.)Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. 208 ha. Zona include 2 teritorii: XVIII.C.1. In-

sula Kuţa, amplasată între braţul Turunciuc şi canalul de derivaţie a centralei electrice (9 ha); XVIII.C.2. Sistemul de lacuri artificiale de lângă albie, sectorul înmlăştinit precum şi pădurea de luncă din plop din raionul insulei Maţarinskii (83 ha). Sectoare de luncă între pădure de-a lungul fâşiei de protecţie a apei – 116 ha.






Lista IUCN 3 2



Cartea Roşie a Europei 4 1 3 1Listele Convenţiei de la Berna 6 87 13Listele Convenţiei de la Bonn 35 8Directiva Habitat, Anexa IIDirectiva Habitat, Anexa IV 7 8Directiva Păsări 62Lista operaţională 3 4 4 17 4Protejate de lege(CR, EN, VU) 1 4 35 14

Exemple de specii rare de plante: Cyperus glomeratus, Potamogeton natans, Tamarix ramo-sissima, Typha laxmannii.

Animale. Insecte: Anax imperator, Iphiclides podalirius, Leptidea morsei, Pontia chloridice. Herpetofauna: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Păsări: Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Mamifere: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Felis sylvestris.

Starea generală. Întreg teritoriul insulei Kuţa este inundată în timpul viiturilor puternice ale Turunciucului. Fostele gospodării agricole (în prezent părăginite), acum reprezintă pârloage tinere cu predominarea Xanthium spinosum L., X. strumarium L ce formează desişuri aproape curate. În partea mai joasă, cea sudică, a insulei este situat un lac secat cu o vegetaţie acvatică-palustră (Scirpus lacustris L., S. tabernaemontanii C.C.Gmel., Typha angustifola L., T. laxmannii Lepech.) şi de luncă. Teritorii nu prea mari limitrofe albiei dintre Axivskii Ghirl, Turunciuc şi barajele antiviitură sunt ocupate de păduri periodic inundate de salcie (8SA2PA, 10SA) şi plop (10PA), de plantaţii artificiale de arbori-arbuşti şi de lunci. Vecinătatea sectorului cu satele mari de pe malul stâng al Turunciucului şi prezenţa trecerilor staţionare, popularitatea râului printre rândurile pescuitorilor-amatori condiţionează un factor înalt de deranj pe cea mai mare parte a sectorului.

MONUMENTELE PALEONTOLOGICE – XIX (434 ha)Monumentul paleontologic „Râpa lui Albu” – XIX-aLocalizare : Raionul Ştefan-Vodă, împrejurimile satului Cioburciu

46° 34' 54" Lat N 29° 44' 10" Long E

Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. Aproximativ 147 ha, dintre care în zona B – 2 ha şi în zona de protecţie C ~ 145 ha. Sistemul alcătuit din râpa centrală şi din ramificaţiile care co-boară spre ea, are aproximativ forma unui romb, cu o diagonala mare cu o lungime de aproxima-tiv 300 m, care se întinde de la drumului Răscăeţi-Cioburciu până la marginea satului (comuna Cioburciu, întreprinderea pentru silvicultură „Tighina”). Este un amplasament al faunei meotice din miocenul superior. În perspectivă ar putea fi creat un profil paleontologic. În sistemul de teritorii ale zonei Ramsar zona de protecţie a monumentului naturii trebuie atribuită zonei C – Zona de protecţie - Zona de protecţie(XIX.C.1.) în partea de sus a versantului se mărgineşte cu drumul, iar în partea de jos cu satul.


Altitudinea absolută: 80-100m



Relief Partea de jos şi medie a versantului drept al luncii f. NistruBazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru Descrierea generală geolo-gică

Este alcătuit de nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului hersonian – a etajului geologic meotic

Caracteristica landşaftului Câmpia Tvardiţei cu o altitudine joasă, compusă din argile şi aleurite cu cerno-ziom obişnuit şi carbonat situat pe solurile argilo-nisipoase viguroase de pădure.

Principalele tipuri de ecosisteme Plantaţii artificiale1. Plantaţii de salcâm

Vegetaţia ierboasă este reprezentată de biotopuri cu vegetaţie derivată2. Păşuni ierboase uscate îmburuienite.

Proprietatea terenurilor. Întreprinderea de Stat pentru silvicultură Tighina.

Monumentul paleontologic „Râpa din Purcari” – XIX-bLocalizare : Raionul Ştefan-Vodă, în apropierea s. Purcari

46° 33' 45" Lat N 29° 52' 10" Long E

Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. Aproximativ 155 ha, inclusiv zona B cu 5 ha şi zona de protecţie C – 50 ha. Un grup de râpe de-a lungul malului Nistrului (comuna Purcari, Pri-măria). Amplasament al faunei meotice a miocenului superioar. Zona de protecţie – XIX.C.2.




Este alcătuit nisipuri, argile, aleurite din grosimea superioară ale substratului hersonian al miocenului.


Monumentul paleontologic „Râpa de piatră” – XIX-cLocalizare : Raionul Ştefan-Vodă, în apropierea s. Tudora

46° 26' 32" Lat N 30° 2' 41" Long E

Suprafaţa şi descrierea succintă a zonei. Are aproximativ 132 ha, inclusiv zona B cu 2 ha şi zona de protecţie C – 130 ha. Este un sistem întins de râpe, având aproximativ formă de pătrat, cu lungimea de circa 100m, de-a lungul râpei principale (comuna Tudora, Primăria). Amplasa-ment al faunei meotice a miocenului superior. Zona de protecţie – XIX.C.2.


Altitudine absolută 20-60 m



Relief Lunca inundabilă joasă şi înaltă a f. NistruBazinele acvatice Partea de jos a bazinului f. Nistru Descrierea generală geolo-gică

Este alcătuit din nisipuri, argile, aleurite din grosimea indivizibilă a substratului hersonian – a etajului geologic meotic


Zona C(P) – 988,26 haEcosisteme ierboase, care nu au fost incluse în sistemul complexelor naturale; acestea, pre-

ponderent sunt utilizate ca păşuni. Caracteristica este dată în Anexa 6.1

2.5. Principalele elemente ale Reţelei Ecologice Naţionale

Teritoriul include un fragment mare al coridorului (eco)biologic nistrean de importanţă in-ternaţională al reţelei ecologice pan-europene, crearea căruia este prevăzută în documentele internaţionale. Crearea reţelei ecologice naţionale (REN) este prevăzută de Legea Republicii Moldova privind reţeaua ecologică (Nr. 94 din 05.04.2007). Conform evaluării anului 2010, în limitele zonei se află 7 arii-nucleu ale REN dintre cele 103 identificate în întreaga ţară: de nivel internaţional – Lunca Talmaza; de nivel naţional – 3, inclusiv Cioburciu-Răscăeţi, Popească şi Mlaştina Togai; de nivel local – 3, inclusiv Pădurea Chiţcani, Grădina Turcească şi Copanca-Le-untea-Talmaza (Desen 4 color). În prezent sunt date insuficiente, dar probabil încă două com-plexe naturale, Diculi şi Palanca, la fel pot fi evaluate în calitate de zone nucleu ale REN. În cali-tate de arii-nucleu de nivel local al reţelei ecologice sunt evaluate teritoriile Ghenighea-Diaconu (sectorul Olăneşti) şi Aivazia în complexul natural Olăneşti-Crocmaz, precum şi Împărăteasa.

Fiecare dintre aceste teritorii menţin specii incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi specii pro-tejate de legislaţia internaţională. Crearea reţelei ecologice are o importanţă mare pentru men-ţinerea sistemelor ecologice şi a condiţiilor agroecologice favorabile, inclusiv pentru atenuarea consecinţelor schimbărilor climatice. Integritatea fragmentului REN trebuie să fie susţinută de coridoare biologice locale. Pe teritoriul zonei există o parte considerabilă de elemente necesare ale coridoarelor biologice riverane cu o lungime de 199 km, care trebuie îmbunătăţite şi comple-tate pe o lungime de 33 km în locurile de întrerupere din contul plantaţiilor de protecţie.

Mai există şi 17 fâşii forestiere potrivite după lăţime. Necesită a fi create sau reconstruite încă 100 de plantaţii de coridor. Materialele referitor la compoziţia şi structura coridoarelor biologice elaborate în cadrul proiectului GEF/Banca Mondială (2003-2005) sunt prezentate în Anexa 7.

2.6. Identificarea hotarelor şi semnele de marcare

Hotarele zonei coincid cu trăsăturile topografice. Cu toate acestea, de-a lungul hotarului ce tre-ce pe drumul Căuşeni-Odesa, la intersecţiile ce duc spre localităţile Cârnăţeni, Plop-Ştiubei, Leun-tea şi Coopanca, Popeasca, Talmaza, Răscăeţi, Purcari, Olăneşti, Crocmaz, Tudora şi Palanca, sau ce duc în zonă din satele Crasnoe, Glinoe, Corotnoe şi Nezavertailovca semnele lipsesc. În primul rând este necesar de a instala semne la principalele intrări pe rutele turistice în zona A.


Dimensiunile mari ale teritoriului zonei şi folosinţa complexă a terenurilor face dificil con-trolul hotarelor, în special al regimurilor în complexele naturale.

2.7. Dificultăţile şi posibilităţile legate cu comunităţile/populaţia locală

Ponderea cea mai mare a populaţiei apte de muncă este ocupată în sectorul agricol. Următoa-rea parte după număr a populaţiei este implicată în sfera de servicii: comerţ, educaţie, învăţă-mânt şi educarea preşcolară, medicina, cultura, bănci, comunicaţii, transport, organele de ordin şi administraţie. Cea mai mică pondere este ocupată în întreprinderile vinicole, industria prelu-crătoare mică şi depozitare. Puţine persoane activează sau temporar sunt atraşi în subdiviziunile gospodăriei silvice. Mulţi activează în afara comunelor. Situaţia demografică în localităţile rura-le se înrăutăţeşte, este jos nivelul de viaţă şi este înalt şomajul printre populaţia aptă de muncă.

Structura creată a producerii şi ocupaţiei forţei de muncă limitează dezvoltarea social-eco-nomică a comunelor. Productivitatea muncii şi eficienţa economică în gospodăriile săteşti după structura existentă este redusă. Dar diferenţele dintre nivelul de dezvoltare social-economic în-tre comune şi centrele raionale învecinate nu este mare. În schimb este mare în comparaţie cu oraşele (Chişinău, Tiraspol).

Are loc secătuirea puterilor sociale ale satelor şi pierderea controlului social asupra teritoriu-lui, a depozitelor ei, a resurselor de sol, acvatice şi alte resurse. Funcţia culturală a satelor (păs-trarea valorilor spirituale ale satelor, tradiţiile naţional-cultural, monumente ale naturii, istoriei şi culturii) la fel slăbeşte, se pierd meşteşugurile rurale tradiţionale, este dificil de a le reanima şi a le dezvolta.

Are loc continuarea stratificării sociale a comunităţii, în baza divizării muncii şi diferenţierii sociale ale diferitor grupuri ale populaţiei comunelor, ţinând cont de indicatorii sociali: valorile social-economice, mentalitatea, standardele culturale.

În comunele zonei şi centrele raionale sunt prezente nu mai puţin de 15-20 de asociaţii ob-şteşti de mediu, sunt organizaţii active şi în alte domenii, dar posibilităţile de dezvoltare a acestui sector sunt destul de limitate şi chiar se înrăutăţesc. Reprezentanţii păturilor vulnerabile sunt puţin organizaţi

Ţinând cont din cele relatate mai sus se pot identifica următoarele dificultăţi pentru dezvolta-rea comunităţilor locale: 1) deficitul de locuri de muncă; 2) structura imperfectă a producerii şi ocupării; 3) stratificarea social-patrimonială; 4) organizarea insuficientă; 5) deficitul mijloacelor operaţionale pentru investiţii.

Cu toate acestea, se observă o anumită activizare a business-ului rural, ce caută noi posibili-tăţi şi pieţe de desfacere. Se aşteaptă creşterea activizării sociale a populaţiei avansate, obosită de „perioada de tranziţie”, care poate fi îndreptată spre dezvoltarea teritoriului sau să se manifeste în creşterea încordărilor sociale.

Noi posibilităţi pentru populaţia locală de pe ambele maluri vor apărea în perspectivă, la so-luţionarea în comun cu Ucraina a chestiunii privind crearea unui parc naţional transfrontalier. Aceasta va da posibilitatea unei planificări mai bune a dezvoltării infrastructurii turistice şi a reţelei de operatori, legând regiunea maritimă balneară cu condiţii destul de monotone pentru recreare pe de o parte, iar pe de altă parte – cu teritoriul zonei 1316 (şi probabil parc naţional). O astfel de dezvoltare va asigura locuri de muncă adăugătoare, creşterea veniturilor şi profiturilor.

Pentru realizarea acestor posibilităţi este necesar de a demara dialogul comunitar dintre ad-ministraţie, reprezentanţii comunităţii, ONG-uri şi organele centrale ale puterii.


Partea III. PLANUL DE ACŢIUNI

3.1. Obiectivele de management pentru realizarea direcţiilor de bază ale gestionării zonei „Nistrul de Jos”

Obiectivele şi sarcinile curente de management sunt determinate, pe de o parte, de o serie de împrejurări, analizate în partea a doua a acestui plan de management, pe de altă parte, ele sunt determinate şi de faptul pe cât de reală este atingerea acestor obiective în condiţiile existente. Printre circumstanţele importante se numără şi contradicţia dintre necesităţile de dezvoltare durabilă şi protecţia valorilor naturale şi istorice, şi interesele pe termen scurt, inclusiv tenebre.

1. Crearea unui sistem de control al regimului de protecţie şi administrare a teritoriului:1.1. formarea organelor de conducere a zonei;1.2. ajustarea administrării teritoriilor naturale şi seminaturale ale zonei în concordan-

ţă cu zonarea teritoriului şi planul de management;1.3. organizarea controlului asupra respectării regimului de protecţie şi administrare.

2. Dezvoltarea odihnei, a turismului comercial şi social, astfel stimulând dezvoltarea social-ecologică a teritoriului şi conservarea patrimoniului lui natural şi istoric:2.1. stabilirea colaborării între părţile cointeresate pentru dezvoltarea odihnei şi

turismului;2.2. popularizarea şi generarea unei publicităţi a avantajelor teritoriului pentru inves-

tiţii, inclusiv cele externe; organizarea activităţii turistice şi dezvoltarea treptată a infrastructurii, atrăgând investiţii;

2.3. determinarea măsurilor practice şi a volumului de activităţi biotehnice pentru mă-rirea capacităţii domeniilor pentru vânătoare.

3. Formarea gestionării ecosistemelor silvice în corespundere cu planul de management şi zonare a teritoriului:3.1. asigurarea regimului de protecţie şi de exploatare, şi luarea măsurilor adiţionale

pentru preîntâmpinarea braconajului, a păşunatului ilegal şi colectării excesive a speciilor de plante medicinale şi decorative;

3.2. păstrarea pădurilor seculare, îndeosebi a habitatelor de importanţă europeană;3.3. atragerea administraţiei şi a populaţiei locale la luarea deciziilor referitoare la pro-

cesul de înfăptuire a exploatărilor silvice; 4. Formarea reţelei ecologice în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu angajamentele

internaţionale, precum şi îmbunătăţirea ecosistemelor acvatice interne:4.1. formarea sistemelor de coridoare biologice şi a plantaţiilor de protecţie a apei în

baza speciilor autohtone, precum şi reconstrucţia acestora;4.2. punerea în aplicare a măsurilor de răspundere pentru proprietarii de terenuri, în ra-

port cu plantaţiile de protecţie a câmpurilor şi a apelor şi cu protecţia cursului de apă.5. Implementarea reconstrucţiei treptate a sistemelor hidrotehnice şi a celor ecologice care

le însoţesc:5.1. reconstruirea Nistrului Orb;5.2. refacerea regimului hidrologic a luncii Talmaza;5.3. crearea locurilor de depunere a icrelor pe luncile din meandrele Nistrului, care

sunt expuse cel mai mult la pericolele de inundare.6. Introducerea unui monitoring constant al diversităţii biologice, precum şi a cercetărilor

ştiinţifice pentru realizarea scopurilor enumerate în acest capitol.6.1. monitoringul diverselor grupe ţintă de animale şi plante, în primul rând a păsărilor de apă.


6.2. atragerea instituţiilor ştiinţifice şi de învăţământ, a organizaţiilor ecologice negu-vernamentale la efectuarea cercetărilor, direcţionate spre realizarea sarcinilor de protecţie a naturii şi a celor social-economice.

7. Sporirea cunoştinţelor ecologice, implicarea populaţiei şi a agenţilor economici în reali-zarea sarcinilor propuse:7.1. asigurarea unei susţineri informaţionale pentru atingerea scopurilor propuse, in-

clusiv pe calea popularizării cunoştinţelor despre natură şi ţinut;7.2. implicarea populaţiei în gestionarea teritoriului, mai ales în ceea ce priveşte respectarea

regimului de protecţie şi a celui de activităţi, îndreptate spre o dezvoltare durabilă. 8. Îmbunătăţirea folosinţei terenurilor şi normalizarea utilizării resurselor terenurilor ier-

boase, cu scopul de a trece la o exploatare durabilă a resurselor naturale:8.1. contribuirea la îmbunătăţirea structurii producţiei agricole, utilizând brandul zo-

nei pentru promovarea producţiei de înaltă calitate marcată geografic;8.2. luarea măsurilor pentru aducerea utilizării terenurilor de luncă şi de stepă în con-

formitate cu capacitatea resurselor acestora şi normativele (Hotărîrea Guvernului Nr. 667 din 23.07.2010) şi ţinând cont de planul de management şi recomandări.

9. Dezvoltarea gestionării zonei:9.1. pregătirea în baza ei a instituirii parcului naţional ca persoană juridică cu funcţii

de administrare specifice;9.2. promovarea zonei sub formă de teritoriu-pilot pentru trecerea la o dezvoltare du-

rabilă neistovitoare;9.3. crearea în baza ei a unei rezervaţii a biosferei şi a unei arii transfrontaliere protejate.

3.2. Planul de acţiuni privind managementul zonei

Activităţile de gestionare sunt elaborate în conformitate cu legislaţia naţională şi angajamen-tele internaţionale ale Republicii Moldova, pentru realizarea cărora, administraţia publică locală este direct responsabilă (art.7 punct 2 a Legii „privind administraţia publică locală”):

- Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (Ber-na, Elveţia, 1979);

- Convenţia cu privire la diversitatea biologică (Rio-de-Janero, Brazilia, 1992);- Strategia paneuropeană cu privire la conservarea diversităţii biologice şi peisajere (Sofia,

Bulgaria, 1995);şi în mod special Convenţia asupra zonelor umede de importanţa internaţionala, în special

ca habitat al păsărilor acvatice (Ramsar, Iran, 1971), deoarece zona de acţiune a planului de management face parte din teritoriul oficial recunoscut Nr. 1316 al acestei Convenţii (din 20 august 2003).

3.2.1 Controlul asupra respectării regimului de protecţie şi dezvoltare a teritoriului

Controlul se introduce cu scopul respectării regimului, stabilit de legislaţie, actele normative legate de acesta şi/sau de convenţiile internaţionale.

Malul stâng al NistruluiMecanismele instituţionale şi organizaţionale de administrare a zonei Pentru a realiza gestionarea zonei se propune formarea următoarelor structuri şi organe de

administrare.


Organul central de administrare – Consiliul coordonator de administrare a zonei „Nistrul de Jos”, care:

1) realizează controlul asupra respectării regimului de protecţie a obiectelor şi complexelor în conformitate cu zonarea teritoriului;

2) administrează zonele naturale cu regimuri speciale de protecţie;3) elaborează şi coordonează programul strategic de administrare şi dezvoltare a zonei (de

subdiviziunile ministerului);4) organizează monitoringul fondului ariilor protejate (prin Comisia de experţi pentru

monitoringul biodiversităţii şi asigurarea ştiinţifică);5) realizează politica în domeniul perfecţionării regimului de protecţie şi în colaborare cu

instituţiile ştiinţifice (Institutul de cercetări ştiinţifice al ecologiei şi resurselor natura-le, Universitatea de Stat din Transnistria, Institutul de cercetări ştiinţifice transnistrian al agriculturii ş.a.) pregăteşte şi prezintă propuneri Guvernului privind zonarea actuală adecvată a teritoriului;

6) controlează respectarea regimului de protecţie pe sectoarele zonei care se află în compe-tenţa organelor administraţiei publice centrale şi locale;

7) elaborează propuneri asupra perfecţionării legislaţiei privind fondul ariilor protejate;8) asigură evidenţa obiectelor şi a complexelor din fondul ariilor protejate (de subdiviziuni-

le ministerului);9) elaborează, în colaborare cu ministerele de resort şi alte organe ale administraţiei publice

centrale, planuri de amenajare a teritoriului zonei;10) efectuează coordonarea internaţională (prin intermediul Comisiei de colaborare inter-

statală cu organele de administrare a zonei din Moldova şi Ucraina) privind conserva-rea transfrontalieră a biodiversităţii şi administrarea teritoriilor zonei;

11) elaborează şi coordonează programele de cercetări ştiinţifice efectuate în limitele fondu-lui ariilor protejate ale zonei;

12) coordonează schemele de amplasare raţională a obiectelor şi complexelor fondului arii-lor protejate cu organele administraţiei publice locale (administraţia de stat a raionului Slobozia, administraţiile de stat regionale din satele Chiţcani, Cremenciug, Cioburciu, Glinoe, Crasnoe, Nezavertailovka, administraţia gospodăriilor de fermieri);

13) elaborează şi prezintă Guvernului regulamentele cadru pe categoriile de obiecte şi com-plexe naturale în conformitate cu zonarea actuală adecvată;

14) realizează susţinerea informaţională (mass-media, ziare, reviste, buletine informative, pagini web etc.) ale activităţilor efectuate de gestionare a teritoriului de Grupul informa-ţional;

15) elaborează programe şi realizează estimarea economică a conservării biodiversităţii, fi-nanţarea activităţilor de protecţie a naturii (Fondul contribuţiei la gestionarea zonei „Nis-trul de Jos”) pe teritoriul zonei;

16) realizează armonizarea bazei normativ-legale a gestionării zonei cu prevederile actelor legale internaţionale în domeniul conservării biodiversităţii zonelor umede;

Sistemul de repartizare a responsabilităţilorResponsabilităţile subdiviziunilor structurale de gestionare a zonei cuprind:Consiliul Coordonator de administrare a zonei „Nistrul de Jos” este responsabil pentru:1) respectarea Regulamentului despre funcţionarea Consiliului Coordonator de adminis-

trare a zonei „Nistrul de Jos”;2) respectarea controlului de stat de administrare a zonei şi a legislaţiei ecologice;3) realizarea deciziilor adoptate în limitele împuternicirilor.


Administraţia de Stat a raionului Slobozia, administraţiile de stat regionale (din satele Chiţ-cani, Cremenciug, Cioburciu, Glinoe, Crasnoe, Nezavertailovka) sunt responsabile pentru:

1) respectarea controlului de stat de administrare a zonei şi a legislaţiei ecologice pe terito-riul administrativ respectiv;

2) realizarea măsurilor de gestionare a zonei în conformitate cu normele elaborate şi regulile Consiliului coordonator de administrare a zonei „Nistrul de Jos”;

Administraţia gospodăriilor de fermieri este responsabilă pentru:1) respectarea şi îndeplinirea normelor şi regulilor adoptate pentru teritoriul zonei, pe sec-

torul atribuit;Evaluarea necesităţii de completare a bazei normativ-legale existente pentru o adminis-

trare mai eficientă a zonei:Completarea şi perfecţionarea bazelor normativ-legale existente pentru o administrare efi-

cientă a zonei include:1) elaborarea Regulamentelor de realizare a regimurilor de protecţie pentru complexele na-

turale discrete în zonele:a) de protecţie strictă (A);b) de tampon cu reconstrucţie ecologică (B);c) cu activitate economică limitată (C);d) în zona economică (D);

2) elaborarea metodelor de evaluare economică a resurselor zonelor umede şi a activităţilor preconizate pentru utilizarea lor raţională;

3) adoptarea unui document despre administrarea în comun a complexelor naturale ale zo-nei din sectoarele de frontieră,

4) elaborarea, adoptarea concepţiei şi strategiei de administrare şi utilizare a zonelor umede ale părţii transnistriene din zonă;

5) elaborarea şi adoptarea unui program de activităţi ştiinţific argumentat în zonele de re-construcţie ecologică;

6) elaborarea bazei juridice de stimulare a agriculturii biologice pe teritoriul zonei;7) perfecţionarea bazei normativ-juridice a activităţii de recreare, turistice, a pescuitului,

vânătoarei şi a gospodăriei silvice pe teritoriul zonei, pe sectoarele cu regim de protecţie.Malul drept al Nistrului 1. Planul de management propune:

a) identificarea persoanelor responsabile în subdiviziunile teritoriale ale Inspecţiei de stat, ale Ministerului mediului (MM) şi stabilirea regimului de raportare sistematică a lor faţă de (1) Direcţia resurse naturale şi arii protejate a Ministerului mediului (MM) şi (2) grupurilor de lucru;

b) determinarea persoanelor responsabile din întreprinderile silvice corespunzătoare ale Agenţiei „Moldsilva”;

c) determinarea conducătorilor dintre vicepreşedinţii Consiliilor raionale Ştefan Vodă şi Căuşeni şi crearea grupurilor de lucru care ar include:

d) persoanele responsabile, numite mai sus, de la Inspectorat şi din întreprinderile silvi-ce, precum şi din administraţia raională a poliţiei;

e) arhitecţii-şefi şi inginerii cadastrali principali;f) reprezentanţii organelor raionale, responsabili de dezvoltarea economiei, culturii şi

turismului;g) reprezentanţi ai celor mai cointeresate primării;h) în grupurile de lucru trebuie incluşi reprezentanţi interesaţi ai business-ului şi reprezentanţi

ai organizaţiilor societăţii civile;


i) introducerea în planurile de activitate ale consiliilor raionale realizarea unor întruniri ale grupurilor de lucru nu mai rar decât o dată în trei luni;

j) determinarea regulamentului de realizare a activităţii grupurilor de lucru care ar sta-bili drepturile şi obligaţiile.

2. Grupurile de lucru au următoarele funcţii:1) controlul asupra respectării regimului de zonare şi protecţie a obiectelor patrimoniu-

lui natural şi istoric;2) crearea condiţiilor de îmbunătăţire a trecerii spre o utilizare stabilă ecologică şi eco-

nomică a resurselor naturale şi dezvoltarea teritoriului zonei;3) susţinerea realizării potenţialului turistic;4) susţinerea colaborării tuturor părţilor cointeresate în aceste scopuri;5) susţinerea activităţilor administraţiilor locale de primul nivelul în realizarea planului

de management dat şi a iniţiativelor de dezvoltare a acestuia;6) asigurarea colaborării cu parcul naţional natural „Nijnednestrovsk”.

3. Grupurile de lucru trebuie să determine programul de activitate, să stabilească sarcinile personale privind protecţia pădurii şi controlul respectării zonării şi a planului de acţiuni. Trebuie să coordoneze programul de lucru cu direcţia corespunzătoare a Ministerului Mediului şi a Inspectoratului Ecologic.

4. Verificarea respectării legislaţiei în vigoare din domeniul protecţiei naturii în sistemul de folosinţă a terenurilor. A se acorda o atenţie deosebită stării fâşiilor riverane de protecţie a apelor Nistrului şi ale afluenţilor săi, a izvoarelor şi a lacurilor, precum şi perdelelor fores-tiere cu destinaţie diferită, inclusiv cele create mai înainte şi cele abia trasate în planurile de folosinţă a terenurilor. În baza controlului, în colaborare cu primăriile, de elaborat măsuri pentru înlăturarea încălcărilor.

5. Agenţia „Moldsilva” şi subdiviziunile sale urmează să facă schimbări în amenajamentele silvice, luând măsuri pentru realizarea regimului de protecţie a subdiviziunile silvice în conformitate cu zonarea.

6. Administraţiile primăriilor, în coordonare cu arhitectul-şef al raionului, urmează să in-troducă indicatoare de frontieră simple în locurile principale de intrare pe teritoriu.

7. Persoanele juridice care au în proprietate complexele naturale ale zonei, urmează să in-staleze indicatoare de avertizare în locurile de intersecţie a căilor principale cu zonele A şi B, precum şi la aprecierea lor – cu zona C.

8. Orice vânătoare şi speriere a păsărilor sunt interzise în limitele zonelor de protecţie ale apelor (1 km), precum şi în zona A.

9. Îngrădirea proprietăţii este interzisă în limitele ecosistemelor naturale, excepţie făcând cordoanele pădurarilor şi ţarcurile pentru păşunatul animalelor şi a păsărilor domestice.

10. Subdiviziunile raionale de arhitectură şi construcţie urmează să ia sub un control special construcţiile din limitele zonei, pentru a forma un aspect atrăgător şi pentru a evita dis-trugerea monumentelor naturale de arheologie, istorie şi cultură.

Dezvoltarea gestionării teritoriuluiCaracterul existent de gestionare, inclusiv şi cel prevăzut de legislaţie, are un şir de puncte slabe:1) nu există un organ de administrare imparţial la interesele anumitor proprietari şi deţină-

tori;2) persoanele juridice şi fizice, ce au o atitudine antagonică faţă de protecţia valorilor te-

ritoriului de importanţă internaţională, pot chiar să nu participe la procesele formale şi neformale de consultaţii, ceea ce face şi mai dificilă obţinerea unor compromise şi con-sensuri între toate persoanele cointeresate;


3) posibilităţile administraţiei locale şi organizaţiilor neguvernamentale interesate sunt limitate, inclusiv în ceea ce priveşte obţinerea susţinerii financiare pentru pregătirea proiectelor;

4) rolul şi în special mecanismul de responsabilităţi ale structurilor administrative nu este clar determinat, ceea ce îngreunează activitatea lor şi creează dificultăţi pentru alte per-soane;

5) funcţionarii au şi responsabilităţi nelegate cu aria protejată, uneori nedorind să deţină rolul de lider, nu sunt instruiţi în domeniul acesta, precum şi cum să poarte discuţii cu persoanele cointeresate, să găsească soluţii şi să obţină finanţare, în special cu partenerii de peste hotare;

6) există contradicţii în legislaţie legate de administrarea pădurilor în ariile protejate, pe care nu are cine să le soluţioneze de mult timp;

7) lipsa unei finanţări permanente de bază, care îngreunează activitatea, în special în ceea ce ţine de monitorizare, care trebuie să fie realizată în conformitate cu legislaţie internaţională.

Cea mai eficientă administrare poate fi doar în baza instituirii unui parc naţional ca o institu-ţie specializată pentru dezvoltarea teritoriului, protejarea eficientă a patrimoniului natural şi istoric, organizarea interacţiunii dintre diferite unităţi teritoriale administrative şi sectoare ale economiei, în special pentru dezvoltarea turismului. Doar prezenţa unei astfel de instituţii poate asigura o pro-movare de succes a produsului turistic al zonei pe piaţa internaţională şi cu atât mai mult pentru o atragere a investiţiilor străine. Crearea parcului naţional trebuie să fie primul pas în obţinerea statu-tului de rezervaţie a biosferei şi în crearea unei arii protejate transfrontaliere în colaborare cu Ucraina.

3.2.2 Gestionarea ecosistemelor silvice pe malul drept al Nistrului

Pentru asigurarea îndeplinirii corespunzătoare a direcţiilor de bază ale managementului eco-sistemelor silvice, care fac parte din zona Ramsar „Nistrul de Jos”, şi în conformitate cu Strategia dezvoltării durabile a sectorului forestier al Republicii Moldova (Hotărârea 350 din 12.07.2001) şi criteriile de gestionare durabilă a pădurilor Republicii Moldova (Hotărârea Guvernului Nr. 618 din 04.06.2007) este necesar de a realiza următoarele sarcini:

a) efectuarea amenajamentului silvic ulterior (orientativ în anul 2012) al teritoriului zonei reieşind din noile sarcini social-economice atribuite (regimul de protecţie), în contextul programării activităţilor de gospodărire silvică care corespund după capacitate şi caracter regimului propus;

b) intensificarea activităţilor de asigurare a regimului de protecţie şi preîntâmpinarea tăieri-lor ilicite ale pădurii, păşunatului ilegal, colectării ilegale şi excesive a speciilor de plante medicinale şi decorative, braconajului şi a altor activităţi ilegale.

c) conservarea pădurilor seculare şi dezvoltarea silvică a plantaţiilor valoroase, pentru mă-rirea suprafeţelor de pădure seculară (în conformitate cu Anexa 5, ce este parte integrală a acestui plan de management) .

d) înlăturarea de peste tot (în procesul tuturor lucrărilor de gospodărire silvică) a introdu-cenţilor agresivi, în primul rând a arţarului american şi a ailantului;

e) organizarea şi amenajarea locurilor pentru odihnă şi turism;f) reconstrucţia/înlocuirea treptată a arboreturilor slăbite, puţin rezistente, cu provenienţă

din lăstari, cu predominarea stejarului, plopului alb, frasinului ş.a., precum şi a plantaţii-lor cu predominarea speciilor de introducenţi (salcâmul alb, glădiţa, plopul hibrid ş.a.) în primul rând în jurul arboreturilor fundamentale incluse în zona A;

g) transferarea plantaţiilor cu predominarea stejarului la o gospodărire de regim codru, cu regenerarea preponderent pe calea semincieră;


h) crearea în cadrul lucrărilor de restabilire, plantaţii ce corespund condiţiilor de creştere lo-cale, asigurarea acestor lucrări cu material săditor şi semincier de calitate genetică înaltă;

i) optimizarea vârstei de tăiere a plantaţiilor, îndeosebi de origine din lăstari de generare înaltă, cu productivitate slabă, cu predominarea introducenţilor (salcâm, glădiţă, plop hibrid ş.a.) în contextul asigurării unei utilizări mai ample a potenţialului silvic biopro-ductiv şi ecoproductiv;

j) consolidarea/extinderea suprafeţelor sectoarelor silvice existente şi crearea coridoarelor ecologice pentru asigurarea schimbului genetic şi al migraţiei;

k) asigurarea în procesul de efectuare a lucrărilor silvice a conservării şi extinderii populaţi-ilor de plante silvice rare şi pe cale de dispariţie;

l) asigurarea stării sanitare corespunzătoare a plantaţiilor silvice, prin realizarea unei supra-vegheri permanente asupra apariţiei posibile a patologiilor forestiere şi efectuarea măsu-rilor active oportune de combatere, tăieri sanitare argumentate ş.a.;

m) elaborarea şi implementarea programelor de reciclare a cadrelor din domeniul silvic în conformitate cu noile cerinţe şi realizări.

Anexa 15 al acestui document conţine documentul tehnic ce descrie modificarea regimurilor de folosinţă silvică şi administrarea parcelelor şi subparcelelor şi este transmis organelor de pro-tecţie a mediului şi de administrare a fondului silvic de stat în formă electronică (pe CD disc).

3.2.2.1. Starea actuală a lucrărilor silvice şi abordările necesare a fi aplicate în cadrul elaborării amenajamentelor următoare ale pădurilor

Conform materialelor amenajamentelor silvice, efectuate în 2001 în pădurile zonei Ramsar „Nistrul de Jos” pentru următorii 10 ani s-a planificat tot complexul de lucrări silvice destinate pentru asigurarea utilizării raţionale, protecţiei şi dezvoltării pădurilor.

Aşadar, conform datelor amenajamentelor silvice, efectuarea lucrărilor silvice sunt prevăzute în 2069 de unităţi amenajistice (88,5%) sau 93,3% din suprafaţa pădurilor din zonă. Celelalte 6,7% din teritoriu (păşuni, terenuri neproductive, remize, etc.) sunt prevăzute pentru necesită-ţile de gospodărire silvică, fiind obiectul altor tipuri de lucrări. Majoritatea lucrărilor propuse sunt deja îndeplinite, deoarece perioada de revizuire practic s-a finisat.

Reieşind din starea plantaţiilor silvice ale zonei, la momentul amenajamentelor silvice, şi din schimbările ulterioare prognozate, ponderea majoritară în structura lucrărilor silvice o constituie tă-ierile de igienă, care au fost planificate pe o suprafaţă de 2798 ha (42% din păduri). După ele urmează lucrările de îngrijire şi conducere (degajări, curăţiri, rărituri), care sunt programate pe o suprafaţă de 2294 ha sau 34,6% din păduri. Tăierile de produse principale (tăieri de conservare şi cele de înnoire) sunt programate pe o suprafaţă de 1095,5 ha, ceea ce reprezintă 16,5 % din păduri. Pe celelalte supra-feţe (aproximativ 6,7%) sunt prevăzute lucrări de creare a culturilor silvice noi şi de întreţinere a lor.

În baza efectuării zonării pădurilor, care se află în subordinea Agenţiei „Moldsilva”, în limitele zonei Ramsar „Nistrul de Jos”, sunt necesare schimbări parţiale în distribuirea după categorii de ocrotire cu corectările corespunzătoare în regimul de folosinţă a plantaţiilor corespunzătoare.

În conformitate cu amenajamentele actuale ale pădurilor, aproximativ 611 ha de pădure fac parte din fondul ariilor naturale protejate de stat ( „E”, categoriile funcţionale 5С, 5Е şi 5F). Pă-durile cu un regim special de protecţie („M”, categoriile funcţionare 1I, 2E, 4A şi 5H) constituie circa 2985 ha, şi aproximativ 3153 ha de pădure fac parte din categoria „A” (codru regulat, care prevede regenerare prin seminţe, categoriile funcţionale 4B şi 5L).

În baza capitolului 2.4. al Planului de management, pădurile zonei Ramsar „Nistrul de Jos” sunt divizate în trei zone: A (protecţie strictă), B (zonă tampon de bază) şi C (zonă tampon cu activitate economică şi recreaţie reglementată), care ocupă corespunzător 11177,2 ha (221


unităţi amenajistice), 2763,4 ha (1011 unităţi amenajistice) şi 3172,5 ha (1106 unităţi amenajis-tice). Reieşind din starea actuală a plantaţiilor şi din particularităţile ecologice ale lor, zona A se împarte în 2 subzone A1 de rezervaţie (păduri bătrâne cu structură naturală, cu dominaţia ste-jarului, plopului alb, sălciei ş.a.) – 445,9 ha (71 unităţi amenajistice) şi A2 de reconstrucţie pre-alabilă unde sunt necesare lucrări de îngrijire pentru sporirea participării speciilor edificatoare de bază (stejarului, plopului alb, sălciei ş.a.), înlăturarea speciilor străine şi agresive şi susţinerea ecosistemelor care necesită intervenţii – 701,3 ha (150 unităţi amenajistice).

În conformitate cu legislaţia în vigoare şi normele tehnice, este necesar de a atribui fiecărei zone/subzone un anumit tip de categorie funcţionale. Astfel, pădurilor din subzona A1 trebuie să li se atribuie tipul de categorie funcţională T0

8. Pădurile din subzona A2 este necesar de a li se atribui tipul de categorie funcţională TI

9. Zonelor B şi C li se atribuie tipul T1 (păduri deja incluse

în rezervaţii naturale peisajere şi păduri recunoscute ca monumente naturale) şi TII10.

Pentru asigurarea unui management corespunzător şi a unui regim de protecţie pentru plan-taţiile date este necesar de a include toate 71 de unităţi amenajistice (445,9 ha) din subzona A1 în tipul de categorie funcţională T0 – zonele de protecţie strictă din componenţa obiectelor fon-dului ariilor naturale protejate de stat. Din zona A2 suprafaţa de 21,9 ha (4 unităţi amenajistice) este deja inclusă în rezervaţiile naturale peisajere şi păduri recunoscute ca monumente naturale (categoriile funcţionale 5C şi 5F) cu tipul de categorie funcţională T1. În plus, tipul de categorie T1 este necesar de a-l atribui încă pentru 146 unităţi amenajistice (679,4 ha). Materialul genera-lizat despre schimbarea categoriei funcţionale este dat în Anexa 9.

Repartizarea actuală a pădurilor incluse în zona B după categoriile funcţionale arată că ma-joritatea dintre ele (1604,1 ha sau 58 %) sunt parte a zonelor verzi din jurul oraşelor şi a altor localităţi (categoriile funcţionale 4A şi 4B). Pădurile din rezervaţii constituie 314,4 ha (11,4 %). Celelalte plantaţii/teritorii (28,2%) aparţin categoriilor funcţionale 1I, 2E, 5L, 5Н, iar 54.7 ha sunt ocupate de terenuri neproductive, terenuri destinate pentru necesităţile de gospodărire silvică şi de vânătoare. Astfel, 82 de unităţi amenajistice (314,4 ha) vor fi atribuite la tipul de categorie funcţională TI, iar 929 de unităţi amenajistice, care ocupă 2449 ha, vor atribuite la tipul de categorie funcţională TII – zonele din componenţa obiectelor fondului de arii naturale protejate de stat cu funcţii speciale de protecţie a naturii (Anexa 9).

Zona C include plantaţiile, majoritatea dintre care (34,2%) sunt incluse în categoria de păduri antieroziune, plantate pe solurile degradate inapte folosinţelor agricole (categoria 2E). Un loc important (22,3%) îl ocupă pădurile zonei verzi din jurul oraşelor şi a altor localităţi (categoriile 4A şi 4B). Rezervaţiile ocupă doar 203,6 ha sau 6,4%. Celelalte plantaţii silvice/teritorii (37,1%) sunt raportate la categoriile 1I, 5L şi 5H, iar încă 165,9 ha constituie sectoarele neproductive, te-renuri destinate gospodăriei silvice şi cinegetice. Astfel, 78 unităţi amenajistice (203,6 ha) vor fi incluse în tipul de categorie T1, iar 1028 unităţi amenajistice, care ocupă 2968,9 ha vor fi incluse în categoria TII - zone din componenţa obiectelor fondului ariilor naturale protejate de stat cu funcţii speciale de ocrotire a naturii (Anexa 9).

8 Tipul de categorie funcţională T0 – prevede că pentru arboretele respective sunt excluse orice intervenţii silviculturale sau alte activităţi care ar putea deregla echilibrul ecologic..

9 Tipul de categorie funcţională TI prevede că arboretele respective sunt destinate ocrotirii integrale a naturii. Aceste arbo-rete pot fi dirijate prin măsuri de gospodărire (lucrări de îngrijire şi conducere), au un regim controlat de gospodărire. În cazul ecosistemelor forestiere deteriorate, sunt permise lucrări de reconstrucţie ecologică, prin care se urmăreşte re-alizarea de structuri de tip natural. Reconstrucţia ecologică este un proces de durată, condiţionat de starea actuală a plantaţiilor date.

10 Tipul de categorie funcţională TII – cuprinde arborete care se gospodăresc în regim special de conservare,îndreptare la conservarea şi îmbunătăţirea calităţii lor, inclusiv restabilirea. În aceste păduri sunt prevăzute lucrări de îngrijire şi con-ducere, lucrări speciae (tăieri) privind conservarea lor, iar în plantaţiile afectate – lucrări de reconstrucţie ecologică


3.2.2.2. Direcţiile de conservare şi dezvoltare a ecosistemelor silvice

Starea actuală nesatisfăcătoare a celor mai multe dintre pădurile zonei Ramsar „Nistrul de Jos” „a fost obţinută”, în primul rând, drept urmare a nerespectării cerinţelor elementare (chiar şi a celor învechite) de realizare a lucrărilor de gospodărire silvică (tăieri de îngrijire şi de produse principale, lucrări silviculturale ş.a). De aceea, în timpul efectuării lucrărilor de gospodărire silvică (inclusiv pe parchetele de tăiere) respectarea pe lângă cerinţele silvice şi a celor ecologice va asigura realizarea unui rezultat bun, adică îmbunătăţirea diversităţii biologice şi a nivelului de gestionare a gospodăririi silvice în pădurile zonei.

Printre comunităţile silvice ale zonei plantaţiile de stejar sunt cele mai importante, atât în plan ecologic şi economic, cât şi cantitativ ocupând aproximativ 45% din suprafaţa acoperită de pădure. Totodată reieşind din condiţiile de creştere a pădurii plantaţiile de stejar trebuie să pre-domine pe 81% din teritoriul zonei. În trecut, în legătură cu faptul că particularităţile biologice ale speciilor de stejar au fost ignorate, iar pădurile în care ei creşteau au fost supuse tipurilor necorespunzătoare de tăieri silvice, s-a dat naştere unei situaţii care a pus în pericol regenerarea semincieră naturală a dumbrăvilor, fapt care a condiţionat degradarea permanentă a lor. În afară de aceasta, lucrările silviculturale au fost orientate spre introducerea speciilor de introducenţi (preponderent salcâmul).

Una din direcţiile principale de administrare a teritoriilor forestiere din zonă este restabi-lirea tipurilor fundamentale de fitocenoze silvice (în primul rând în zona B), ceea ce cores-punde unuia dintre principiile de bază ale silviculturii europene – principiul de amenajare şi administrare a pădurilor, argumentate din punct de vedere geografic şi ecologic, sau principiul naturaleţei. Starea actuală şi componenţa plantaţiilor pe teritoriul zonei este de aşa natură că fitocenozele silvice nu sunt capabile de a regenera tipurile fundamentale pe cale naturală, adică fără intervenţia omului.

Studiul pădurii a demonstrat că numai la anumite etape de dezvoltare, pădurea are calităţi acceptabile din punct de vedere al efectelor de regenerare şi protecţie a naturii, necesare pen-tru societate. De aceea, pădurea naturală nu este un model absolut pentru atingerea calităţilor necesare prin metode silvice, dar numai un izvor de cunoaştere pentru modelarea unei păduri cultivate în conformitate cu potenţialul natural şi de specii, precum şi cu necesităţile social-eco-nomice ale societăţii.

Pentru utilizarea cu succes a principiului naturaleţei sunt necesare următoarele:• cunoaşterearepartizăriişiecologieispeciilorsilviceşiaecotipuriloracestora;• cunoaştereastructuriicomplexelorsilviceteritorialedediferitnivel,înfuncţiedeclimă,

relief şi roca-mamă; • cunoaştereastructuriişiordiniidedezvoltareaproceselordeecosistemînpădurilenaturale;• diferenţiereaactivităţilordegospodărireînfuncţiedeparticularităţilebiologicealespe-

ciilor silvice, de tipurile condiţiilor de creştere, de tipurile de ecosisteme ş.a. Plantaţiile existente ale zonei B şi C, precum şi parţial ale subzonei A2, sunt reprezentate, pre-

ponderent, de plantaţii derivate şi artificiale cu o componenţă variată, divizate în unităţi ame-najistice mici. Pentru restabilirea fitocenozelor fundamentale, în primul rând, trebuie de luat în consideraţie condiţiile de creştere şi, reieşind din aceasta, de format păduri de tip fundamental caracteristice pentru teritoriul zonei.

Drept izvor primar de informaţie pentru aceasta, pot servi materialele amenajamentelor silvice (descrierea unităţilor amenajistice), unde în baza tipurilor de condiţii de creştere sunt date tipurile fundamentale de păduri, care ar putea creşte (au crescut) pe teritoriul dat. Analiza datelor din do-cumentele amenajamentelor silvice demonstrează că teritoriul zonei Ramsar „Nistrul de Jos” tre-buie să fie acoperit, în principal, cu plantaţii de stejar (stejar pufos şi pedunculat) – preponderent


în partea de colină, iar sectorul de luncă inundabilă – în principal, cu plantaţii de plop (plop alb şi negru), stejar şi plop, stejar şi salcie şi plantaţii de salcie.

Este necesar de a ţine cont de schimbările permanente a condiţiilor de creştere , în princi-pal – a regimului hidrologic (din cauza reglării debitului şi a schimbărilor climatice), ceea ce influenţează nemijlocit componenţa speciilor. Astfel, pe locurile mai înalte în sectorul de luncă inundabilă trebuie plantat stejarul pedunculat (ecotip de luncă inundabilă) cu însoţitorii lui ca-racteristici (frasin, ulm, arţar de câmp ş.a.), care va înlocui o parte din plopişurile curate.

Pentru restabilirea integrităţii ecosistemelor şi regimului de folosinţă a pădurilor în baza re-partizării pe teritoriu a condiţiilor de creştere, este necesar de a determina zonele de unire a unităţilor amenajistice. Această abordare trebuie utilizată pentru programarea şi lucrărilor prin-cipale (tăieri de îngrijire, reconstrucţie ecologică, regenerare, lucrări de silviculturale, măsuri de ajutorare la regenerarea naturală ş.a.).

Conectarea sectoarelor din punct de vedere al restabilirii biologice se recomandă de a fi înde-plinită în baza următoarelor principii:

• corespundereaaceluiaşiregimdefolosinţă(categoriefuncţională);• corespundereacondiţiilordecreştere;• creareasectoareloruniceindiferentdevârstaplantaţiilor,înoricecazunindplantaţiilecu

grupuri de vârste vecine, având în calitate de obiectiv formarea în viitor a unui sector cu structură de vârstă diferită;

Un alt lucru important este şi reconstrucţia şi formarea lizierei de pădure. Lizierele repre-zintă o piedică naturală, biologică şi mecanică, care nu permit distrugerile din cauza vântului, pătrunderea în pădure a buruienilor, dăunătorilor, animalelor domestice, poluanţilor diferiţi. În general, lizierele joacă un rol important în asigurarea stabilităţii pădurilor faţă de impacturile nefaste, atât de natură antropogenă cât şi naturală.

Şi lizierele interne – cele din jurul poienelor, de pe marginile luminişurilor, cele amplasate de-a lungul drumurilor şi potecilor din pădure, în zonele de contact a diferitor sectoare, au un efect ecologic, biocenotic, cinegetic-gospodăresc. Aceste elemente ale pădurii atrag animalele, îndeosebi entomofagii, păsările şi copitatele, care preferă să se alimenteze în condiţii de vizibili-tate bună, accesibilitate a hrănii şi practibilitate.

Detaliile tehnice ale procesului de regenerare şi formare a lizierelor de pădure pentru terito-riul zonei Ramsar „Nistrul de Jos” sunt relevate în Anexa 10.

3.2.2.3. Specificul protecţiei şi dezvoltării ecosistemelor silvice în dependenţă de zona de protecţie

La Zona A sunt atribuite cele mai valoroase sectoare a comunităţilor fundamentale şi derivate de păduri de colină cu participarea stejarului pedunculat şi pufos şi de păduri de luncă de plop şi salcie.

În plantaţiile din zona A este necesară realizarea măsurilor privind menţinerea compoziţiei şi stării fitosanitare a acestora. În particular, în plantaţiile de stejar pufos aproape peste tot se observă instalarea salcâmului alb, iar în plantaţiile de stejar pedunculat în luncă la excluderea (pieirea) plopului se formează nişe libere, ocupate de arţarul american. Acest fapt are loc şi în plantaţiile cu predominarea plopului alb. Tăierea periodică a speciilor invazive este inevitabilă şi poate nu unica măsură pentru menţinerea componenţei plantaţiilor protejate.

La zona B sunt atribuite plantaţiile cu predominarea stejarului, preponderent celui pufos, şi plopului alb. În astfel de plantaţii este necesară realizarea lucrărilor privind restabilirea fito-cenozelor silvice fundamentale sau a măsurilor ce contribuie la păstrarea stării şi compoziţiei plantaţiilor din zona A, tampon pentru care sunt plantaţiile zonei B.


Starea şi compoziţia plantaţiilor zonei B sunt astfel, încât nu este posibilă restabilirea naturală a fitocenozelor silvice fundamentale. Nici arboreturile cu predominarea plopului alb în condiţii de luncă inundabilă, nici, cu atât mai mult, arboreturile cu predominarea sălciei albe nu sunt capabile la regenerarea tipurilor fundamentale de fitocenoze silvice pe cale naturală. Fără intervenţia omului procesele de degradare a arboreturilor de plop alb şi salcie albă se vor intensifica doar.

În condiţiile noastre restabilirea tipurilor fundamentale de fitocenoze şi în luncă, şi pe terase, este posibilă doar prin intermediul creării culturilor silvice (etapă intermediară) şi reconstrucţia plantaţiilor nesatisfăcătoare după compoziţie şi stare. Interzicerea tăierilor rase în plantaţiile de plop alb şi salcie albă, după cum a arătat experienţa de producţie, nu slăbesc procesele prezente de degradare şi uscare a acestor arboreturi, şi conduc la pierderea producţiei silvice deja crescute şi creşterii actuale probabile.

Tehnologiile existente şi aprobate de producere privind restabilirea atât a tipurilor funda-mentale a fiticenozelor silvice în condiţiile de luncă, cât şi a arboreturilor nesatisfăcătoare după compoziţie şi stare în partea de colină, precum şi reconstrucţia plantaţiilor în proces de uscare şi degradare, va permite cu succes de a soluţiona problemele de restabilire a pădurilor în zona B şi de asigurare a rolului de tampon a acestora.

Plantaţiile cu predominarea sau participarea salcâmului alb. În primul rând reconstrucţiei vor fi supuse plantaţiile adiacente zonei A (50-100 m) în scopul stopării/reducerii procesului de extindere a speciilor invazive din zona indicată. În procesul de reconstrucţie a acestor ar-boreturi trebuie luate în consideraţie condiţiile existente. Astfel în plantaţiile cu participarea a mai mult de 2 unităţi (mai mult de 20%) de specii fundamentale (stejar, frasin, ulm, arţar etc.), procesul de reconstrucţie va include în primul rând înlăturarea totală a arborilor şi arboreturi-lor de salcâm alb. Arborii speciilor fundamentale vor fi tăiate numai în baza stării sanitare. Pe o parte a teritoriilor pachetelor (în primul rând în ochiuri), este necesară realizarea plantării adăugătoare a speciilor fundamentale. Tăierile lăstărişului de salcâm se vor efectua o dată la 5-10 ani în dependenţă de condiţiile de creştere, pentru a nu permite fructificarea acesteia şi pentru reducerea potenţialului regenerării vegetative. Tăierile rase ale salcâmului alb la această vârstă fără permiterea regenerării ei creează condiţii pentru o restabilire naturală a principalelor specii edificatoare a pădurilor (stejar pufos şi pedunculat, plop alb şi negru) şi a vegetaţiei ierboase caracteristice dumbrăvilor de gârneţ.

În plantaţiile derivate cu predominarea speciilor fundamentale (frasin, ulm, arţar etc.), recon-strucţiei vor fi supuse în primul rând:

o plantaţiile derivate (mai puţin de 20 % de specie principală) cu prezenţa în compoziţie a introducenţilor (salcâm, glădiţă, arţar american, ailant etc.);

o plantaţii din lăstăriş şi din drajoni;o păduri naturale cu o structură şi compoziţie afectată;o plantaţii fundamentale în care este dificil de a restabili rolul primordial al speciilor edifi-

catoare (stejar pufos, stejar pedunculat, plop alb şi negru) prin intermediul măsurilor de contribuire la regenerarea naturală şi tăieri de îngrijire.

Metodele de reconstrucţie pentru zona B – sunt recomandate următoarele metode:- în plantaţiile tinere şi de vârstă medie (până la 20-30 ani) fără participarea în componenţă

a principalelor specii edificatoare (stejar, plop alb şi negru) sau cu o consistenţă mai mică de 0,6 se recomandă tăierea (rasă, de coridor, în fâşii etc.) a arboretului existent şi introducerea speciilor principale ce lipsesc;

- în plantaţiile tinere şi de vârstă medie (până la 50-70 ani) cu prezenţa în componenţă a 1-3 unităţi de specii principale edificatoare cu o consistenţă adecvată (mai mare de 0,8) este ne-cesară realizarea tăierilor de îngrijire îndreptate spre formarea arboreturilor de diversă vârstă, amestecate după componenţă (în primul rând în scopul măririi participării principalelor spe-cii) şi complexe după structură (cu multe etaje), de preferinţă de provenienţă semincieră;


- în plantaţiile preexploatabile şi exploatabile reconstrucţia se va efectua prin intermediul tăierilor arboretului existent (rase, treptate, selective) şi crearea condiţiilor (contribuirea la regenerarea naturală, semănatul adăugător, plantarea adăugătoare etc.) pentru regene-rarea arboreturilor fundamentale corespunzătoare condiţiilor de creştere.

În procesul tuturor măsurilor menţionate mai sus în primul rând este înlăturat arţarul ame-rican şi ailantul.

În zona C predomină preponderent plantaţiile de salcâm alb. Aici lucrările de gospodărire trebuie îndreptate spre o folosinţă reglementată (controlată) raţională şi neistovitoare a tu-turor resurselor naturale. Ţinând cont de predominarea plantaţiilor de salcâm alb, aici trebuie modificat radical regimul de gospodărire. În primul rând este necesară revizuirea vârstelor co-pacilor supuşi tăierilor de reconstrucţie. Este cunoscut faptul că la efectuarea tăierilor pădurii exploatabile se pun următoarele sarcini:

- obţinerea din plantaţii a celei mai mari cantităţi posibile ale sortimentelor silvice valoroase;- îmbunătăţirea condiţiilor acvatice şi de microclimă pe suprafeţele supuse tăierilor;- asigurarea regenerării de succes a principalelor specii pe teritoriile tăiate.

Conform experienţei existente de gospodărire silvică, plantaţiile de salcâm alb cel mai mare efect economic îl dădeau la un interval de tăieri de 5-10 ani. Experienţa mai arată şi că la realiza-rea activităţilor, după tăieri plantaţiile de salcâm alb deja în primul an regenerează abundent din contul drajonilor, asigurând astfel păstrarea funcţiilor de protecţie. Aceasta şi permite în condi-ţiile actuale, atunci când există cerere pentru ţăruşe pentru vie, de a trece o parte din plantaţiile de salcâm alb la un ciclu de tăieri de 5-10 ani. Şi în nici un caz nu trebuie permis plantaţiilor de salcâm alb să atingă vârsta trecută de cea a exploatabilităţii, atunci când are loc pierderea atât a calităţii, cât şi a cantităţii masei lemnoase deja acumulate şi a creşterii actuale. În consecinţă în rezultatul secătuirii, plantaţiile indicate trebuie supuse procesului de reconstrucţie şi înlocuire pe arboreturi fundamentale.

În condiţiile de luncă pe locurile mai înalte, bine drenate şi în porţiunea riverană este posibilă cultura plopilor de soi după tipul forestier.

Ţinând cont de sarcinile zonei, pe anumite teritorii este necesară reconstrucţia cu înlocuirea introducenţilor (salcâm, glădiţa) şi restabilirea asociaţiilor fundamentale. Aceasta se referă în principal la plantaţiile exploatabile şi trecute de vârsta exploatabilităţii, ce au în componenţă 2-4 unităţi de specii fundamentale (stejar, plop, frasin, ulm, arţar etc.). Reconstrucţia poate fi aplica-tă prin metoda treptată de conversie pe o durată de 2-3 cicluri de tăieri a arboretului de salcâm.

3.2.2.4. Exigenţe tehnice faţă de aplicarea lucrărilor silviculturale

Asigurarea conservării şi continuităţii arboreturilor din cadrul zonei se va realiza în primul rând prin efectuarea oportună şi calitativă a întregului complex de lucrări silviculturale, inclusiv cu adaptarea lor la noul regim de protecţie instituit şi implicit – la noile scopuri de gospodărire. În dependenţă de vârsta şi starea arboreturilor, complexul respectiv de lucrări va include pri-mordial lucrările de îngrijire şi conducere, precum şi tăierile de reconstrucţie ecologică.

Tipurile existente de tăieri şi tehnologii aplicate pentru regenerarea arboreturilor permit re-zolvarea cu succes a problemei menţionate, cu atingerea unui efect ecologic şi economic cores-punzător. Tratamentele silviculturale aplicate în pădurile Zonei Ramsar „Nistrul de Jos” trebu-ie să contribuie în primul rând la restabilirea şi consolidarea funcţiilor de protecţie a apelor, solurilor, câmpurilor agricole, funcţiilor estetice şi sanitar-igienice, altor calităţi protective ale pădurilor, să asigure succesiunea oportună a arboreturilor, care-şi pierd funcţiile protective cu arboreturi tinere, corespunzătoare cerinţelor respective. Concomitent, acestea se realizează şi


în scopul valorificării oportune a masei lemnoase exploatabile, fără diminuarea calităţilor tehnice a acesteia. Tratamentele silviculturale trebuie să asigure şi conservarea a unei părţi considerabile de arbori bătrâni, arbori cu forme deosebite ale tulpinii şi coronamentului, din considerente estetice, culturale, istorice, precum şi în contextul conservării biodiversităţii. O importanţă deosebită o are păstrarea maxim posibilă a arborilor cu scorburi şi a cioatelor înalte de arbori mari.

Reieşind din starea actuală a arboreturilor şi prognoza dezvoltării acesteia pe viitor, ma-joritatea arboreturilor Zonei Ramsar „Nistrul de Jos” solicită intervenţii privind ameliorarea compoziţiei. Arboreturile respective sunt cu compoziţii necorespunzătoare, necesitând dimi-nuarea proporţiei şi/sau excluderea speciilor agresive (arţar american, ailant etc.), introducente (salcâm, glădiţă etc.), precum şi a celor secundare (paltin, ulm, frasin etc.) prin intermediul lucrărilor de îngrijire şi conducere corespunzătoare. În cazuri aparte, este necesară realizarea urgentă a tăierilor de reconstrucţie ecologică.

Intervenţiilor respective sunt destinate primordial arboreturile din subzona A2 şi zona B, in-clusiv în contextul conservării stării şi structurii arboreturilor din subzona A1. Planificarea şi îndeplinirea ulterioară a lucrărilor corespunzătoare se va realiza cu ocazia realizării lucrărilor de amenajament silvic.

Lucrările de îngrijire şi conducere. Modelarea unor arboreturi stabile şi rezistente la acţi-unea factorilor vătămători se realizează începând cu primele lucrări silvotehnice – lucrările de îngrijire şi conducere, obiectivele majore ale cărora sunt:

• conservarea şi ameliorarea biodiversităţii în vederea creşterii gradului de stabilitate şirezistenţă a arboreturilor la acţiunea factorilor vătămători (vânt, zăpadă, boli, dăunători, vânat, poluare etc.);

• creştereaproductivităţiiarboreturilorşiapăduriiînansamblu,precumşiîmbunătăţireacalităţii lemnului produs;

• sporirea capacităţii deprotecţie a calităţii factorilordemediu (protecţia apei, aerului,solului, peisajului etc.);

• sporireacapacităţiidefructificaţieaarborilorşiameliorareacondiţiilorderegenerare;• recoltarealemnuluiînvedereavalorificăriiparţialeaacestuia,carealtfel,prinelimi-

nare naturală, s-ar recicla în cadrul ecosistemelor forestiere respective. Acest scop este secundar, prioritar rămânând îngrijirea corespunzătoare şi la timp a arboreturilor.

Majoritatea speciilor care cresc pe teritoriul zonei sunt specii exigente faţă de lumină. Totuşi, exigenţele lor diferă în raport cu staţiunea, provenienţa şi vârsta arborilor. Arborii care au coroa-ne mai puţin dezvoltate sau sunt puşi brusc în lumină formează lăstari lacomi, care diminuează calitatea lemnului. Arboreturile de cvercinee cu densităţi mari, fiind puse brusc în lumină, devin vulnerabile la uscări anormale. Frecvent, formarea de lăstari lacomi reprezintă un indiciu al unei stări fiziologice precare.

Arboreturile pure se răresc de timpuriu, din care cauză solul nu mai este suficient umbrit, iar condiţiile de vegetaţie se înrăutăţesc, favorizând apariţia dăunătorilor. De aceea, se impun măsuri pentru ameliorarea structurii lor, încă din tinereţe, prin menţinerea şi promovarea atât a subetajului, cât şi a subarboretului, peste tot unde este posibil.

Ca o particularitate esenţială a arboreturilor, se menţionează faptul că ele sunt expuse frec-vent fenomenelor de uscare anormală, îndeosebi arboreturile cu structuri necorespunzătoare sub raportul structurii, compoziţiei şi al modului de regenerare (lăstari, sămânţă). De aceea, lucrările de îngrijire şi conducere vor trebui să amelioreze arboreturile, din aceste puncte de vedere. Detalii referitor la procesul de realizare a tăierilor de îngrijire în arboreturile ce cresc în această zonă umedă sunt prezentate în Anexa 11.


Reconstrucţia ecologică. În cazul ecosistemelor forestiere deteriorate, sunt permise lucrări de reconstrucţie ecologică, prin care se urmăreşte realizarea de structuri de tip natural. Recon-strucţia ecologică este un proces de durată, fiind condiţionată de starea actuală a arboreturilor în cauză. Pentru menţinerea, conservarea şi ameliorarea biodiversităţii forestiere şi a stării de sănătate a pădurilor, se recomandă adoptarea şi aplicarea următoarelor lucrări:

• conversiunea tuturor arboreturilor de cvercinee de la regim crâng la regim de codru în cadrul aplicării lucrărilor de exploatare-regenerare şi ajutorare a regenerării naturale din seminţe;

• refacerea sau ameliorarea arboreturilor degradate şi brăcuite cu consistenţa sub normală (0,4-0,6) până la foarte scăzută (sub 0,3) şi a arboreturilor slab productive situate în staţi-uni de productivitate superioară şi mijlocie specifice cvercineelor;

• substituirea arboreturilor derivate (cărpinete, păltinete, teişuri şi frăsinete) situate în sta-ţiuni forestiere corespunzătoare tipului natural-fundamental de păduri de cvercinee.

Pe teritoriul zonei, tăierile de reconstrucţie ecologică este necesar de realizat prin adaptarea corespunzătoare a tratamentelor tăierilor rase, succesive şi progresive. Aceasta se referă în pri-mul rând la suprafaţa şi lăţimea parchetelor, termenele de alăturare, tehnologiile de realizare etc.

Astfel, pentru pădurile menţionate, se recomandă următoarele tipuri de tăieri de reconstruc-ţie ecologică:

• tăiericuosingurărepriză(rase);• tăieriselectiveuniformepesuprafaţă(succesive);• tăieriselectiveneuniformepesuprafaţă(înochiuri).

În cazul tăierilor cu o singură repriză (rase) tot arboretul se extrage integral, cu excepţia semin-ţişului şi tineretului viabil, arborilor relict, arborilor plus, precum şi arborilor fructiferi valoroşi.

În pădurile fondului de arii naturale protejate, de obicei, sunt permise doar tăieri după starea arboreturilor, reieşind din pierderea funcţiilor de protecţie sau funcţiilor speciale instituite. În toate cazurile şi pentru toate speciile lăţimea parchetelor la tăierile cu o singură repriză (rase) nu trebuie să depăşească 50 m, iar termenul de alăturare trebuie să constituie nu mai puţin de 5 ani. În cazul lipsei regenerării naturale preliminare calitative, toate parchetele sunt recultivate pe parcursul unui an de la exploatare.

Tăierile cu o singură repriză (rase), de obicei, se realizează în arboreturile neasigurate în măsura cuvenită cu seminţiş şi tineret de specii de bază pentru regenerarea naturală a pădurii, necesitând regenerarea artificială, precum şi în arboreturile în care este aplicabilă regenerarea din lăstari:

a) în arboreturile în curs de uscare şi afectate de boli, dăunători şi incendii, precum şi arbore-turile trecute peste vârsta exploatabilităţii, care îşi pierd funcţiile de protecţie;

b) în arboreturile în care este raţională regenerarea din lăstari a speciei de bază;c) în arboreturile de foioase moi fără participarea de foioase tari, precum şi în cazul lipsei

seminţişului şi tineretului de specii valoroase;d) în arboreturile de toate speciile cu consistenţa de 0,5 şi mai puţin, în cazul prezenţei sub

masiv a seminţişului şi tineretului viabil din specii valoroase în cantităţi necesare pentru formarea/constituirea arboretului nou;

e) în arboreturile de salcâm, salcie, plop şi alte specii, care sunt gospodărite în regimul de crâng.În scopul păstrării rolului antierozional al pădurii, tăierea arboreturilor amplasate pe pante

trebuie realizată cu conservarea maxim posibilă a subarboretului.La efectuarea tăierilor cu o singură repriză (rase) lăţimea parchetelor se stabileşte în de-

pendenţă de condiţiile de creştere şi speciile de bază. În acelaşi timp, luându-se în consideraţie importanţa pădurilor zonei pentru protecţia mediului, se recomandă aplicarea celor mai stricte prevederi privind lăţimea şi suprafaţa parchetelor (Tabel 6)


Tabel 6Lăţimea maximă a parchetelor admisă la efectuarea tăierilor cu o singură repriză (rase)

Nr. d/o Categoriile de arboreturi Lăţimea maximă a parchetelor, m1. Arboreturi de cvercinee şi alte specii de foioase tari. 502. Arboreturi de salcâm. 100

3.Arboreturi de salcâm, salcie, plop şi alte specii de foioase moi:de deal;de luncă (inundabilă). 100

50 Metoda de alăturare a parchetelor aplicată în cazul tăierilor cu o singură repriză (rase) pentru toate

speciile este cea nemijlocită, iar în cazul arboreturilor de plop şi salcie din luncile râurilor în partea inundabilă – peste o bandă. Tăierea următoarelor parchete în arboreturile de plop şi salcie din luncile râurilor (în partea inundabilă) se realizează la atingerea de către lăstari a înălţimii de 3 m.

Termenul de alăturare a parchetelor se stabileşte reieşind din particularităţile biologice ale speciilor de arbori şi condiţiile de creştere, în acelaşi timp, anul tăierii în termenul de alăturare nu se include.

Tăierile selective uniforme (succesive) pe suprafaţă (de obicei – în două reprize) se efectuează în arboreturi de cvercinee amplasate în staţiuni reavene şi umede, precum şi în arboreturi de foioase moi, cu prezenţa în cantităţi suficiente pentru regenerarea pădurii (minim 8-10 mii buc./ha) a se-minţişului şi tineretului viabil de stejar, frasin şi alte specii valoroase. În arboreturile de foioase moi extragerea masei lemnoase constituie până la 40-50% din volumul total pe picior, cu diminuarea consistenţei până la 0,5. Arboretul se răreşte uniform, prioritar din contul speciilor de amestec, precum şi din contul arborilor de stejar care nu participă la fructificaţie. Repriza a doua (defini-tivă) se realizează peste 4-6 ani, în cazul prezenţei sub masivul vechiului arboret a unei cantităţi suficiente de seminţiş/tineret din specii de bază, care asigură formarea noului arboret.

În arboreturile cu subarboret dens, cu consistenţa de 0,6 şi mai mult, la aplicarea tăierilor rase, cu trei ani înainte de realizarea tăierii se efectuează extragerea şi rărirea subarboretului. La aplica-rea tăierilor uniforme pe suprafaţă – rărirea subarboretului se realizează în procesul tăierii.

Tăierile selective neuniforme pe suprafaţă (în ochiuri) se efectuează în arboreturile de cvercinee ampla-sate în staţiuni reavene şi umede, în arboreturile de luncă de plop cu frasin şi arboreturile de alte specii de foioase moi, cu condiţia prezenţei seminţişului şi tineretului de stejar, frasin şi alte spe-cii valoroase. La aplicarea acestor tăieri, arboretul se extrage în câteva reprize din „ochiuri”, care sunt amplasate în pâlcurile de seminţiş/tineret. În cazul lipsei seminţişului/tineretului, „ochiu-rile” sunt amplasate uniform pe suprafaţă şi în cadrul lor, după prima repriză de tăiere, se efec-tuează ajutorarea regenerării naturale sau crearea culturilor silvice. La efectuarea primei reprize sunt constituite 5-6 „ochiuri” la 1 ha, cu diametrul de 20-30 m fiecare. Peste 4-6 ani „ochiurile” se lărgesc uniform pe suprafaţă sau doar în unele părţi, reieşind din procesul de apariţie/creştere a seminţişului. Tăierile/reprizele se repetă până când grupurile răzleţe de seminţiş se unisec cu hotarele şi constituie un arboret plurien. Repriza finală (tăierea de racordare) se realizează cu condiţia asigurării regenerării satisfăcătoare pe întreg teritoriul parchetului. În dependenţă de mersul procesului de regenerare, perioada de aplicare a tratamentului constituie 10-30 ani.

Păşunatul animalelor în sectoarele preconizate pentru aplicarea tăierilor selective uniforme (succesive) şi neuniforme (în ochiuri) pe suprafaţă, precum şi a tăierilor rase, cu păstrarea se-minţişului/tineretului existent, trebuie stopat cu 10 ani înainte de tăiere. Păşunatul animalelor trebuie interzis, de asemeni, în parchetele neregenerate, în arboreturile tinere cu vârsta de până la 20 ani şi în sectoarele cu regim special de protecţie.

Alte detalii privind metodele de reconstrucţie ecologică propuse pentru arboreturi, care cresc în zona dată sunt expuse în Anexa 11.


3.2.2.5. Planul de reconstrucţie pe malul drept

Pădurile de colinăÎn cadrul ocolului silvic Talmaza pe sectoarele complexului natural de păduri-poieni este

necesar de a contribui la restabilirea stejarului pufos prin intermediul regenerării seminciere.1. 1. În sectorul „Copanca-Leuntea” parcela 6 - subparcela Q; parcela 15 - subparcelele C, D,

I; parcela 23 - subparcelele C, G; parcela 26 - subparcelele M, Q, S, W; parcela 28 - subpar-celele G, M, N, S, T, U, W, Y; parcela 29 - subparcela F; parcela 31 - subparcelele H, J, M, N, S, T, U, W, Y; parcela 32 - subparcelele C, E, F, K; parcela 33 - subparcelele G, L, M; parcela 34 - subparcelele J, N, P, S, X, Y; parcela 35 - subparcelele A, B, C, K, P; parcela 37 - subpar-celele A, F, L, M, T, V; parcela 38 - subparcela K; parcela 39 - subparcelele C, M, N, P;

2. În sectorul «Stânca Talmaza»: parcela 41 - subparcelele C, G, H, J, O, S; parcela 42 - sub-parcelele C, F, O;

3. În sectorul «Tufa»: parcela - 51 subparcelele E, L, M.În cadrul ocolului silvic Olăneşti pe sectoarele complexului natural de păduri-poieni este

necesar de a contribui la restabilirea stejarului pufos prin intermediul regenerării seminciere1. În sectorul «Stânca»: parcela 3 - subparcelele H, J, K, M; parcela 4 - subparcelele G, K, L. 2. În sectorul «Cioburciu de Munte»: parcela 5 - subparcelele, M, U, Х; parcela 6 - subpar-

celele I, J, K; parcela 7 - subparcelele E, F, K, L, O, Q, R, S, T, U; parcela 8 - subparcelele D, L, M; parcela 9 - subparcelele A, G, M, Q; parcela 10 - subparcelele B, E, K, P, S; parcela 11 - subparcelele E, G, S, T; parcela 12 - subparcelele M, X, Y; parcela 13 - subparcelele A, B, C, N, O, P, R, T; parcela 14 - subparcelele F, I, P; parcela 15 - subparcelele C, K, L, Q, R, T, U; parcela 16 - subparcela A; parcela 17 - subparcelele B, F, L, N, O, T, U, Y; parcela 18 - subparcelele E, L; parcela 19 - subparcelele A, C, F, G, M, P, Q, V; parcela 20 - subparcelele B, J; parcela 21 - subparcelele F, H; parcela 23 - subparcelele К, М, О.

3. În sectorul «Împărăteasa»: parcela 44 - subparcela E; parcela 45 - subparcelele A, B, K, L; parcela 46 - subparcelele D, G, P, U, V, X.

Introducerea măsurilor de protecţie a biodiversităţii, în principal având şi importanţă stabi-lizatoare pentru sectoarele silvice.

1. Crearea desişurilor dense de arbuşti de porumbar, păducel, scumpie, coacăz, măceş şi drăcilă pe marginile sectoarelor afectate de alunecări de teren, în calitate de măsuri antie-rozionale, ce vor asigura şi adăposturi pentru şerpii ce vieţuiesc aici în sectoarele “Moara Veche”, “Valea Moşului” şi “Stânca”, în special în reţeaua de râpe, unde se află monumen-tul naturii “Râpa lui Albu”).

2. Crearea lizierelor de tip închis pe periferiile sectoarelor (în locurile unde nu sunt forma-te) în interior pe 3-4 m din mărăcine, măceş şi drăcilă – în sectoarele „Copanca-Leuntea”, Valea Stânei”, „Parii” şi „Arpentea”, în plantaţia silvică învecinată păşunii Popeasca-4.

3. Păstrarea crengilor căzute acumulate în grămezi mici – sectoarele „Valea Stânei”, „Stânca Talmaza”, „Stânca”, „Cioburciu de Munte”, „Carier”, fâşia de pădure la sud de s. Popeasca.

Măsuri speciale pentru îmbunătăţirea covorului ierbos al poienilor cu comunităţi afectate primare de stepă.

1. Măsuri speciale pentru îmbunătăţirea de suprafaţă prin plantarea brazdelor de năgară şi se-mănatul seminţelor de amestec de ierburi de stepă în: sectorul „Copanca-Leuntea”, parcela 6, subparcelele J, V; parcela 20 - subparcela N; parcela 26 - subparcelele K, T; sectorul „Valea Stânei” parcela 49 - subparcela I; sectorul «Stânca Talmaza» parcela 42 - subparcela H; sectorul « Stânca » parcela 4 - subparcelele А, Е; sectorul «Cioburciu de Munte» parcela 6 - subparcelele J, K; parcela 8 - subparcela D; parcela 14 - subparcela R; sectorul «Carier» - parcela 24.


2. A realiza semănatul seminţelor de păruscă pe poienile cu comunităţi derivate de ste-pă–bărboase în: sectorul «Copanca-Leuntea» parcela 6 - subparcelele J, V; parcela 26 - subparcelele K, T; sectorul «Valea Stânei» parcela 49 - subparcela I; sectorul «Stânca Tal-maza» parcela 42 - subparcela H; sectorul «Stânca» parcela 4 - subparcelele А, Е; sectorul «Cioburciu de Munte» parcela 6 - subparcelele J, K; parcela 8 - subparcela D; parcela 14 - subparcela R; sectorul «Carier» - parcela 24.

3. Cositul periodic pe poieni şi liziere cu fragmente de comunităţi de stepă pentru preîn-tâmpinarea transformării covorului ierbos în unul de luncă în: sectorul «Copanca-Le-untea» parcela 6 - subparcelele J, V; parcela 20 - subparcela N; parcela 26 - subparcelele K, T; sectorul «Valea Stânei» parcela 49 - subparcela I; sectorul «Stânca Talmaza» parcela 42 - subparcela H; sectorul «Stânca» parcela 4 - subparcelele А, Е; sectorul «Cioburciu de Munte» parcela 6 - subparcelele J, K; parcela 8 - subparcela D; parcela 14 - subparcela R; sectorul «Carier» parcela 24.

4. Rărirea arbuştilor pe sectoarele de stepă – marginea sectorului „Carier”.

Pădurile de luncăReconstrucţia ecologică a teritoriilor silvice şi comunităţilor valoroaseÎn legătură cu regimul variabil de inundare şi imposibilitatea restabilirii acestuia la nivelul

format până la anii 60 ai secolului 20, este necesar de a aduce compoziţia arboreturilor în cores-pundere cu condiţiile de vegetaţie pentru mărirea stabilităţii şi productivităţii:

- pe sectoarele inundate pe termen lung, amplasate la altitudinea de 2,0-2,5 m, de a contri-bui la formarea pădurilor naturale de Saliceta albae şi/sau la crearea plantaţiilor artificiale din Salix alba şi sălcii arbuşti, ce corespund condiţiilor de vegetaţie respective;

- pe sectoarele de inundări pe termen mediu amplasate la altitudini de 2,5-3,0 m deasupra nivelului mării, de a contribui la formarea pădurilor din Populeta albae şi/sau la crearea plantaţii artificiale pe baza Populus alba şi Populus nigra;

- pe sectoarele amplasate mai sus de 3 m, de a contribui la formarea pădurilor de frasin după tipul 91E0 (pădurile aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior, Anexa I ale Directivei UE Habitat) şi/sau de a crea plantaţii artificiale mixte în baza Quercus robur, Fraxinus excelsior şi Populus hybrida.

Propunerile privind reconstrucţia au fost îndreptate spre crearea structurii arboreturilor în conformitate cu condiţiile de vegetaţie a sectoarelor concrete.

Reconstrucţia silvică ecologică pilot în Lunca TalmazaReconstrucţia în pădurile naturale tinere. Chiar în regimul actual în zona de inundare pe termen

lung au nimerit comunităţile Populeta albae (64I, 67L,73A), ce urmează a fi supuse înlocuirii cu Salix alba, în zona inundării pe termen mediu - Fraxineta excelsioris (64B, F, K) şi Ulmeta laevisi (67B), care e mai bine a fi înlocuite cu comunităţi de Populeta albae. În zona de inundare pe termen scurt se află pădurea Saliceta albae (70B), aici sunt de perspectivă plantaţiile de Quercus robur.

Reconstrucţia plantaţiilor. În zona de inundare pe termen lung se află plantaţiile de 20-30 de ani de plop hibrid (67D, F), plop alb (67I). La normalizarea regimului de inundare în zonă va intra plantarea plopului alb (67K). După tăieri aceştia trebuie înlocuite cu salcie.

În zona de inundare pe termen mediu deja în prezent se află plantaţiile de plop hibrid 64G, 67 – C, F, I. Parţial şi periodic aici se află plantaţiile de Quercus robur (61G, 67G), plantaţia de 35 de ani de Fraxinus excelsior (68C) şi plantaţia de plop hibrid (64K). Toate acestea este mai raţional de a fi înlocuite pe Populus alba sau P. nigra.

Odată cu ridicarea apelor până la 4 m sau modificarea regimului prin intermediul reglării în zona de inundare pe termen mediu nimeresc plantaţiile de plop hibrid (61B, 72D, 73H), care la fel este de dorit de a fi înlocuite cu speciile autohtone de plop autohton Populus alba sau P. nigra.


În zona de inundare pe termen scurt sunt câteva plantaţii mixte, unele dintre care sunt supuse reconstrucţiei – din componenţa plantaţiilor din arboreturile 5Gl4Fr1Ulv şi 5Gl3St2Fr (64A и 65E) glădiţa dominantă poate fi înlocuită cu stejar.

În zona neinundată se află plantaţia puţin valoroasă de 15 ani de Salix alba (59B), care are sens de a fi înlocuită cu Quercus robur. Este obligatorie reconstrucţia sectoarelor (58U, 68I, 69O şi 69R, 70F) cu Acer negundo, ce urmează a fi înlocuite cu Q. robur.

Pe întreg teritoriul ocupat de plantaţii silvice şi păduri fără subetajul de arbuşti, este necesar de a introduce aninul, alunul, călinul. Această măsură are un sens triplu: preîntâmpinarea răspândirii arţarului american, extinderea posibilităţii valorificării producerii nelemnoase, consolidarea sta-bilităţii ecosistemului (creşterea diversităţii structurale, a bazei furajere a lumii animale şi a stabi-lităţii pădurii). Materialul de plantare a aninului (specie medicinală) în Moldova lipseşte, dar este prezent şi deficitul materialului de plantare a altor specii, care este necesar de înlăturat.

Formarea lizierelor. De a crea liziera de-a lungul canalului mai la nord de parcela 61A. Pe sectorul îndreptat, amplasat între canalul şi terenurile ierboase, din partea sectorului s-au păs-trat fragmente ale comunităţilor Populeta albae şi Saliceta albae; starea comunităţii, în primul rând rărirea arboretului, indică vârsta acestuia considerabilă. Liziera trebuie creată pe malul canalului şi teritoriul adiacent cu o lăţime de 3-5 m. Compoziţia propusă pentru liziere este:

− fâşia interioară a lizierei - Alnus glutinosa, Ulmus laevis, Populus tremula, Populus nigra, Padus avium;

− fâşia externă a lizierei – Frangula alnus, Swida sanguinea, Euonymus verrucosa, Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Rhamnus cathаrctica, Sambucus nigra, Rubus caesius.

Crearea lizierei pe marginea plantaţiei de Quercus robur, cu o vârstă de cca. 20 de ani (parcela 64B). Liziera trebuie creată de-a lungul canalului învecinat cu digul, adică pe hotarul parcelei. Compoziţia propusă pentru liziere este:

− fâşia interioară a lizierei– Populus nigra, Alnus glutinosa, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior, Acer campestris, A. tataricum;

− fâşia externă a lizierei – Corylus avellana, Crataegus monogyna, Swida sanguinea, Euony-mus verrucosa, Frangula alnus, Rhamnus catharctica, Viburnum opulus, Sambucus nigra, Rosa canina, Rubus caesius.

Crearea lizierei aproximativ cu 50 m de la dig pe hotarul parcelei (67F), ocupată de mono-plantaţii de plop hibrid, în interiorul sectorului. Compoziţia propusă a lizierelor:

− fâşia interioară a lizierei– Salix alba, Alnus glutinosa;− fâşia externă – din salcii arbuşti Salix – S. triandra, S. purpurea, S. viminalis.

Meandrul “Doi Fraţi”. Pe periferiile meandrului (parcelele 71-73) alternează cu fragmente de păduri naturale de luncă, monoplantaţii de plop hibrid şi comunităţi de luncă de nivelul mediu al luncii. Pe meandru trece braţul mort tânăr al Nistrului cu vegetaţie acvatică; aici aproximativ pe 1 km cu o lăţime de 2-3 şi 3-4 m pe ambele maluri se formează acumulări de specia înscrisă în Cartea Roşie Trapa natans. Liziera comunităţii de 40 de ani de Populeta albae (71F) este for-mată de agresivul Acer negundo, ce urmează a fi înlocuit de specii autohtone de lizieră. Compo-ziţia propusă pentru liziere este:

− fâşia interioară a lizierei– Quercus robur, Populus nigra, Alnus glutinosa, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior, Acer campestris, A. tataricum;

− fâşia externă – Swida sanguinea, Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, E. europae-us, Corylus avellana, Frangula alnus, Rhamnus catharctica, Viburnum opulus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Rubus caesius.

Crearea lizierei pe marginea exterioară a monoplantaţiei de plop hibrid (72B, D).


Compoziţia propusă pentru liziere este: − fâşia interioară a lizierei– Quercus robur, Populus nigra, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior,

Alnus glutinosa, Populus tremula, Acer campestris, A. tataricum;− fâşia externă – Swida sanguinea, Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, E. europa-

eus, Corylus avellana, Frangula alnus, Rhamnus catharctica, Sambucus nigra, Viburnum opulus, Rosa canina, Lugustrum vulgare, Rubus caesius.

Formarea lizierei pe marginea inferioară a digului de stat anti-viitură şi lunca adiacentă cu o lăţime totală de 3-5 m. (71D şi 72А). Scopul – de a proteja la maximum comunităţile meandru-lui de la impactul din partea terenurilor agricole învecinate, intrarea animalelor domestice pe teritoriul meandrului şi de a contribui la conservarea microclimatului silvic. Aceste subparcele sunt ocupate de comunităţi de luncă de graminee jilave, în principal de formaţiunea Elytrigieta repentisi, ce demonstrează o presiune considerabilă (recreaţie, păşunat), dar cu o bază de gra-minee păstrată. Aici se dezvoltă solitar Salix alba şi Populus alba. Luncile trebuie cultivate şi semănate cu leguminoase (speciile hidrofile Trifolium – T. medium, T. pratense, T. hybridum, T. fragiferum, T. repens) şi de a fi lăsate ca fâneaţă. Componenţa propusă a lizierelor:

− pe treimea de jos a clonului digului– Rosa canina и Prunus spinosa;− pe partea de luncă adiacentă - Crataegus monogyna, Corylus avellana, Frangula alnus,

Sambucus nigra, Swida sanguinea, Viburnum opulus, Rubus caesius.

3.2.3. Gestionarea ecosistemelor silvice pe malul stâng

Scopul managementului este determinat de necesitatea de a conserva valorile biodiversităţii, de a mări calităţile de protecţie a malului a plantaţiilor riverane, de a îmbunătăţi calitatea aces-tora ca coridoare biologice, ce au importanţă pentru stabilitatea agroecosistemelor. Sarcinile:

• înzonadeprotecţiestrictă(A) de a introduce măsuri silvice pentru menţinerea structurii naturale şi asigurarea dezvoltării naturale;

• înzonatamponprincipală(B)o conservarea pădurilor seculare şi dezvoltarea silvică a plantaţiilor valoroase pentru

extinderea suprafeţei pădurilor seculare (în conformitate cu Anexa 5, ce reprezintă parte integrală a acestui plan de management);

o de a contribui la restabilirea pădurilor naturale;o de a crea condiţii pentru intensificarea rolului specii principale edificatoare şi a regenerării

seminciere cu o înlocuire treptată a pădurilor derivate de arţar şi frasin cu cele de stejar;o de a reţine modificarea tipului de ecosistemelor de luncă preîntâmpinând extinderea

speciilor de arbori-arbuşti;• înzonatamponcuactivitateeconomicălimitată(C);

o de a introduce gospodărirea durabilă pe baza planurilor organelor gospodăririi silvice,o de a reconstrui plantaţiile puţin valoroase şi de productivitate redusă, ce au regenerat

nesatisfăcător după tăierile anilor precedenţi, precum şio extinderea capacităţii ecologice şi a valorii economice prin intermediul plantării specii-

lor sălbatice de pomuşoare şi nuc;• deaexcludespeciileintroducentedintoatezonele.

3.2.3.1. Planul de reconstrucţie

1. Sectorul vila silvică Chiţcani – contribuirea la restabilirea ecologică a arboreturilor semi-naturale prin crearea condiţiilor pentru intensificarea rolului principalului edificator – stejar pe-dunculat şi speciile de însoţire – arţar, frasin, în special contribuirea la regenerarea semincieră;


înlăturarea speciilor derivate, în principal înlocuirea frasinului pe stejar şi înlocuirea treptată a pădurilor derivate pe cele de stejar; excluderea speciilor introducente. Introducerea în zona de lângă liziere a arbuştilor fructiferi pentru a completa baza furajeră pentru păsări şi alte animale. Crearea biopoienilor cu vegetaţie de luncă printre masivul compact de pădure pentru mărirea diversităţii habitatelor animalelor şi aplicarea regimului ştiinţific argumentat de colectarea fâ-nului pe biopoieni.

2. Lacul Laptura (braţul mort al Nistrului) – crearea culturilor silvice, apropiate după structu-ră şi compoziţie de pădurea naturală în fâşia riverană de protecţie a apelor cu biopoieni.

3. Insula Diculi – restabilirea sălcişului natural pe porţiunea ridicată a insulei; restabilirea (reconstrucţia) pădurii de plop şi salcie pe malul Turunciucului vechi.

4. Insula Diculi vechi – reconstrucţia plantaţiilor puţin valoroase şi cu productivitate redusă şi restabilirea pădurii de salcie-plop din zona riverană de protecţie a apelor dintre canalul ar-tificial şi valul anti-viitură. Restabilirea (reconstrucţia) pădurii de luncă de salcie şi plop de-a lungul braţului mort.

5. Insula Cuţa – reconstrucţia plantaţiilor puţin valoroase şi cu productivitate redusă şi resta-bilirea pădurii de salcie-plop din zona riverană de protecţie a apelor dintre Axiv Ghil, Turunciuc şi valurile antiviitură.

6. Sectorul de la Insula Cuţa până la Insula Maţarinschii şi Sectorul Obrezov-Cut – Dubovii Cut:- înlocuirea culturilor de valoare şi productivitate mică şi a pădurilor cu culturi artificiale

apropiate după structură şi compoziţie de pădurea naturală de luncă în fâşia riverană de protecţie a apei;

- crearea biopoienilor cu vegetaţie de luncă printre masivul compact de pădure pentru mări-rea diversităţii habitatelor animalelor pe insula Maţarinschii şi folosind luminişurile mici existente din subparcela 1 a parcelei 10, subparcela 12 a parcelei 9.

7. Sectorul Curşevatoe, Eremciuc Cut, Holodnoe, Jeminschii Cut, Saghi, Pasticova –Baj – Se-mena – Bolishoe Turcovo Ghirlo:

- reconstrucţia şi crearea culturilor silvice apropiate după structură şi compoziţie de pădurea naturală de luncă în fâşia riverană de protecţie a apelor.

- introducerea în subarboret şi în zona de lângă liziere a arbuştilor fructiferi pentru comple-tarea bazei furajere pentru păsări şi alte animale.

8. În toate sectoarele indicate în punctele 4 şi 5 – introducerea în subarboret şi zona de lângă liziere a arbuştilor fructiferi pentru completarea bazei furajere pentru păsări şi alte animale.

3.2.3.2. Tehnologia reconstrucţiei plantaţiilor silvice de protecţie

I. Etapa pregătitoare1) tăierea arboreturilor cu valoare şi productivitate redusă ;2) defrişarea parţială în fâşii (în culise). Lăţimea fâşiilor de la 6 la 21 m. În fiecare caz concret

se concretizează în baza necesităţii suprafeţei pe care se întâlnesc buturugi. Pe arboreturile cu o consistenţă înaltă, lăţimea fâşiilor defrişate este aproximativ egală cu lăţimea culiselor.

3. Trecerea triplă cu maşina de defrişare peste rădăcini.4. Discuirea fâşiilor defrişate5. Aratul solului (local) în locurile rândurilor proiectate (pentru ieftinirea activităţii). Este

deosebit de actual pe sectoarele cu semne de fuzionare şi salinizare.II. Plantarea1. Plantarea puieţilor cu vârstă de 2 ani sub lopată este obligatorie în anul tăierii arboretului.2. Amplasarea locurilor de plantare - 2,0, 2,5, 3,0 х 0,5-0,7 m. Compoziţia de specii – stejar

pedunculat, amplasat în rânduri paralele cu o distanţă dintre acestea de 0,5 m, alternează


cu frasin obişnuit şi caprifoi tătăresc. Amestecul de frasin şi caprifoi în plantaţii după cu arată experienţa practică (Alexeicenko A.P., Alexeicenko N.A., 2009) măreşte energia de creştere a stejarului şi productivitatea generală a arboretului.

III. Îngrijiri1) Transportarea cioturilor de la locurile de depozitare.2) Îngrijiri manuale de cinci ori în primul an, în al doilea – de patru ori – plivirea buruieni-

lor şi a drajonilor.3) Graparea dintre rânduri sau discuirea în primul an, precum şi în anii următori.

Tehnologiile schemei de reconstrucţie a plantaţiilor de valoare şi producţie mică sunt date de Alexeicenko A.P., Alexeicenko N.A., 2009 (Anexa 9).

IV. Exploatarea1) Exploatarea constă în protecţia, realizarea măsurilor de îngrijire, reconstrucţie şi restabi-

lire a plantaţiilor silvice de protecţie. Protecţia este responsabilitatea ocoalelor silvice şi a întreprinderilor agricole.

2) După primirea plantaţiilor silvice de protecţie în exploatare pe 5 ani, protecţia este res-ponsabilitatea gospodăriilor, ocoalele silvice realizează o funcţie de control.

3) Îngrijirea în plantaţiile silvice de protecţie constă în realizarea tăierilor de îngrijire şi lupta cu dăunătorii şi îmbolnăvirile, tăierile de îngrijire trebuie planificate pentru 3 perioade: 1) până la 10 ani – sarcina de a asigura condiţii mai bune de creştere şi de a începe pre-gătirile pentru formarea construcţiei; 2) formarea construcţiei plantaţiei; 3) menţinerea construcţiei necesare.

4) Reparaţia plantaţiilor poate fi înfăptuită prin metode agromecanice – plantarea în locul arborilor căzuţi, metode silvicole – crearea condiţiilor optime de vegetaţie pentru princi-palul edificator în timpul tăierilor de îngrijire.

3.2.4. Gestionarea ecosistemelor ierboase şi îmbunătăţirea folosinţei terenurilor

Pentru îmbunătăţirea stării ecosistemelor ierboase este necesar de realizat următoarele sarcini:1) realizarea reconstrucţiei pilot pe anumite terenuri păşunabile ale teritoriului prin inter-

mediul semănatului ierburilor furajere şi extinderea suprafeţelor de păşuni îmbunătăţite.2) identificarea măsurilor de aducere a numărului de animale menţinut în corespundere cu

capacitatea de asigurare cu furaje a păşunilor.3) crearea sectoarelor pentru producerea seminţelor de ierburi multianuale, folosite pentru

reconstrucţia păşunilor şi fâneţelor.4) Excluderea terenurilor nepotrivite pentru prelucrare din circuitul arabil – cele cu o pro-

ductivitate redusă, puternic erodate, regulat inundate şi cele salinizate.

3.2.4.1. Gestionarea ecosistemelor ierboase pe malul drept al Nistrului

Reconstrucţia terenurilor păşunabileDesenul din Anexa 6.2. prezintă amplasarea păşunilor de stepă, pentru care sunt propuse

măsurile de reconstrucţie indicate mai jos. Păşunile sunt numerotate în cadrul zonării în calitate de teritorii ale zonei cu activitate ecologică limitată (Anexa 6.1).

1. Realizarea îmbunătăţirii de suprafaţă pentru următoarele păşuni: С(P).1; С(P).2; C(P).3; С(P).4; С(P).5; С(P).6; С(P).7; С(P).8; С(P).9; C(P).11; C(P).12; C(P).13; C(P).14; C(P).15; C(P).16; С(P).17; С(P).18; С(P).19; С(P).20; С(P).21; С(P).23; С(P). 25; С(P).31;


2. Realizarea îmbunătăţirii fundamentale:(a) prin crearea păşunilor cultivate - VI.C.8, С(P).30; С(P).22; С(P). 26; С(P).27; С(P).28;

С(P).29; С(P). 32;(b) prin crearea agrostepei – С(P).33; VI.C.8;

3. Realizarea rării arbuştilor pe unele păşuni;4. Semănatul unui amestec de seminţe de stepă cu o prelucrare de suprafaţă a solului pe

sectoarele relativ netede – C(P).16, sectorul afectat de alunecări de terenuri pe locul viţei de vie mai jos pe versant de la păşunea C(P).23.

5. Crearea pe terenurile afectate de eroziune rapidă de fragmente ale complexului de pădure şi poieni, ce includ;- curtine de stejar pufos pe versanţi şi pe schimbările bruşte ale suprafeţei cu barbaris şi

măceş pe lizierele şi pe porţiunile superioare ale versanţilor şi sectoare de porumbar pe versanţii puternic erodaţi;

- sectoare de stepă, restabilite prin plantarea brazdelor de năgară şi semănatul ameste-cului de ierburi – sectoarele de păşuni VI.C.3, VI.C.8, С(P).16; VII.C1.

1. Crearea fâşiilor din arbuşti ghimpoşi (măceş, păducel) şi necomestibile (scumpie) pe marginea păşunilor îndreptate spre sectoare abrupte cu pericol de eroziune.

Recomandări tehnologice privind îmbunătăţirea fundamentală a păşunilor cu semănatul amestecului de ierburi de cultură şi păşuni prin metoda agrostepei, îmbunătăţirea de suprafaţă a păşunilor cu semănatul ierburilor de cultură, reconstrucţia păşunilor prin îmbogăţirea compo-nenţei naturale de ierburi, sunt date în Anexa 13.

Gestionarea ecosistemelor de luncă1. De a aduce treptat presiunea de păşunare în corespundere cu normativele (Hotărârea

Guvernului Nr. 667 din 23.07.2010).2. În prezent în subzona de protecţie strictă (cu reconstrucţie) A şi în zona tampon de bază

B de pe malul drept fragmente mari de luncă nu se întâlnesc. Pentru fragmentele mici trebuie aplicată schema descrisă pentru luncile insulei Diculi în capitolul 3.2.4.2.

3. la cositul altor lunci urmează a fi folosită schema de producţie, la fel descrisă în capitolul 3.2.4.2.

Gestionarea mlaştinilor ierboasePrincipalul masiv ce necesită îngrijire este amplasat în subzona de protecţie strictă (cu

reconstrucţie) A şi în zona tampon de bază B al complexului natural Tudora-Palanca. Întru evitarea unei dezvoltări în masă a trestiei, aceasta urmează a fi cosită în iulie după creşterea ei, precum şi după încheierea clocirii păsărilor complexului acvatic şi palustru, în sectoare în jurul lacurilor şi alte locuri. Suprafaţa totală a teritoriului cosit nu trebuie să întreacă 20%; cositul urmează a fi organizat de către autorităţile locale cu implicarea populaţiei locale ce primesc trestia în scopuri gospodăreşti.

3.2.4.2. Gestionarea ecosistemelor ierboase de pe malul stîng al Nistrului

Momente organizaţional-legale privind crearea şi folosinţa păşunilor cultivate1. Pregătirea unei justificări privind transferul terenurilor în categoria de păşuni naturale

pentru restabilirea vegetaţiei de luncă şi palustre pe insula Cuţa şi insula Diculi vechi.2. Adresarea la administraţia locală cu propunerea de a institui un grup de proprietari in-

teresaţi de vite domestice pentru realizarea controlului asupra regimului de folosinţă în viitor a păşunii cultivate.


3. Organizarea unei şcoli-seminar permanente de către specialiştii Consiliului Coordonator de gestionare a zonei, pentru instruirea membrilor grupului de iniţiativă în domeniul regulilor de păşunare a vitelor pe teritoriul controlat.

4. Realizarea unui control monitoring permanent de către specialiştii responsabili ai Con-siliului coordonator de gestionare a zonei asupra respectării regimului de păşunare, regi-mului de folosinţă a fâneţelor şi restabilirea vegetaţiei de luncă.

Teritoriile aflate în pericol de inundare în condiţiile unui regim schimbător al debitului Nistrului

În prezent aceste teritorii aparţin Fondului acvatic, aflate în totalitate în folosinţă agricolă, cum sunt sectoarele Jemischii Cut-Căzăceşti-Baj (Desen 6) sau parţial cum este sectorul Saga la hotarul cu Ucraina (Desen 7).

În primele trei sectoare terenurile în meandre în afara perioadei de inundări sunt amplasate cu mult mai jos decât nivelul Nistrului (diferenţa de înălţime de la 4 m) în locul dat, pe alocuri sunt prezente sectoare supuse înmlăştinirii şi salinizării. În cazul inundării se aşteaptă formarea lacurilor permanente din contul restabilirii legăturii subterane cu fluviul.

Se propune excluderea din folosirea în calitate de terenuri arabile cu perspectiva creării locu-rilor artificiale de depunere a icrelor cu eliberarea regulată a apei, deoarece variaţia de înălţime presupune inundarea şi scurgerea naturală a apelor. Suprafaţa rămasă după scurgerea apelor poate fi folosită în calitate de fâneaţă.

În sectorul Saga este amplasat un teren aşezat mai jos si înmlăştinit în partea de nord a me-andrului Nistrului; variaţia de înălţimi în raport cu fluviului la fel este considerabil, apa este pre-zentă permanent aici. Se propune de a exclude acest sector din circuitul agricol cu perspectiva ulterioară de formare a unui zone umede.

Insula Cuţa este inundată permanent. Aici sunt amplasate terenuri agricole abandonate. În prezent întreg teritoriul insulei reprezintă o păşune cu productivitate redusă folosită intensiv. În covorul ierbos predomină specia buruienoasă necomestibilă Xanthium strumarium L., sunt de-sişuri curate sau arbori solitari de Elaeagnus angustifolia. Pe porţiunea mai joasă de sud a insulei se află un lac ce se usucă cu o vegetaţie riverană de luncă.

Desen 7. Sectorul Jeminschii Cut-Căzăceşti-Baj


Teritoriile cu inundări permanente

Se propune transferul terenurilor în categoria de păşuni naturale pentru restabilirea vegeta-ţiei de luncă şi palustră şi realizarea măsurilor de contribuire la restabilirea naturală a vegetaţiei de luncă – semănatul de ierburi de luncă etc. Este necesar de a reglementa presiunea asupra păşunii pe luncile restabilite, care pot hrăni mai multe animale, decât acum, dar pot fi şi distruse de păşunatul excesiv.

Situaţia este similară şi pe Diculi vechi, care poate fi inclus în teritoriul zonei.

Desenul 7. Teritoriul de sud al sectorului Saga.

Teritoriile folosite pentru păşunarePe insula Turunciuc principala sarcină este de a aduce folosinţa păşunilor în corespundere cu

legislaţia de protecţie a mediului în sectoarele Curşevatoe, Eremciuc Cut, insula Maţarinski şi sectoarele vecine.

În apropiere de sectoarele Curşevatoe-Eremciuc Cut se propune atribuirea unei părţi de tere-nuri agricole pentru crearea păşunilor cultivate.

Teritoriile unde trebuie aplicat cositul fânuluiCu scopul de a păstra ecosistemele exclusiv de valoroase pe insula Diculi pentru preîntâm-

pinarea degradării vegetaţiei de luncă, extinderea excesivă a desişurilor de arbuşti pe luncile inundabile naturale şi mlaştinile deschise din depresiuni este necesar de a introduce reglemen-tarea cositului. Cu toate acestea în conformitate cu zonarea propusă şi practica stabilită până la demararea cositului luncile-fâneţe nu trebuie să fie vizitate de oameni şi animale. Se introduce un regim special de organizare a cositului:

1) pentru cosit sunt atribuite sectoarele umezite cu un amestec de ierburi bogat, ce cuprind depresiuni îmlăştinite unde se dezvoltă şi arbuşti, precum şi sectoare despădurite, pe care nu se prognozează regenerarea naturală a pădurii;

2) suprafaţa de cosit se împarte în sectoare unde cositul se realizează cu un interval de câte-va zile pentru a păstra la maximum mediul natural de vieţuire şi adăposturile animalelor;

3) sfârşitul cositului trebuie să coincidă cu înflorirea majorităţii plantelor;4) cositul în perioada de cuibărire şi în alte perioade de deranj maxim posibil pentru păsări

şi alte animale nu se admite;


5) cositul are loc o dată în an;6) preferinţă se dă cositului manual, ca cel mai potrivit din punct de vedere al păstrării bio-

diversităţii, în special pe sectoarele înmlăştinite;7) cositul mecanizat pe lunci trebuie să fie efectuat cu respectarea regulilor de protecţie a

animalelor (cu aplicarea mijloacelor speciale de speriat, cu respectarea regulilor de efec-tuare a cositului de la centru spre periferii);

8) se planifică un regim atent de transportare a fânului pe drumuri concret proiectate.

Cositul pe alte sectoare se realizează conform regulilor generale, inclusiv punctele 7 şi 8 for-mulate mai sus.

La stabilirea termenilor de colectare a amestecurilor de ierburi, este necesar de luat în consi-deraţie ce fel de grupuri de plante predomină. Cositul devreme al ierburilor, adică în perioada de înflorire, va permite obţinerea a doilea cosit, ce va avea productivitatea de 30-50% în comparaţie cu primul cosit. Cele mai bune termene de cosire a leguminoaselor şi amestecului ierbos este faza de butonizare – începutul înfloririi, iar a gramineelor – faza de înspicare.

Al doilea cosit are loc peste 2-3 săptămâni după colectarea primei recolte. Înălţimea optimă a ierburilor de cosit este de 5-6 cm.

3.2.4.3. Îmbunătăţirea folosinţei terenurilor şi preîntâmpinarea pericolelor posibile

Modificarea considerabilă a folosinţei terenurilor poate avea loc doar odată cu normalizarea pieţii la nivel de ţară şi posibil, de regiune – dezvoltarea condiţiilor pentru obţinerea venitului din urma menţinerii animalelor în grajduri sau menţinerea parţială. Cu toate acestea, costul înalt al seminţelor de leguminoase furajere multianuale pe piaţa locală semnalizează o neacope-rirea a cererii şi o posibilă creştere a ponderii lor pe suprafeţele semănate – principalii apărători ai fertilităţii asolamentelor. În ţară există o tehnologie eficientă de producere a seminţelor de lucernă, dar practic este pierdută tehnologia şi materialele pentru prelucrarea seminţelor. În legătură cu aceasta, se recomandă:

- organelor raionale în colaborare cu organul central de administrare a agriculturii de a soluţiona problema achiziţionării acestora, posibil pe bază de cooperativă;

- agenţilor economic de a dezvolta cultura de seminţe selecţionate de lucernă, amplasând semănatul seminţelor la o distanţă de nu mai puţin de 1000 m de la complexele naturale, bazine şi cursuri de apă;

- organelor de administrare de nivel întâi în colaborare cu agenţii economice de a restabili luncile de fâneaţă pe teritoriile fondului de rezervă, aflate în zona de supraumezire peri-odică a solului şi a salinizării posibile.

Este greu de aşteptat o creştere considerabilă a producerii culturilor de legume cu profit mare fără extinderea terenurilor irigate. Principalele posibilităţi de extindere a vânzării recoltei aces-tor culturi este legată de producere competitivă – calităţi gustative înalte şi producţie ecologic pură, în legătură cu aceasta este necesar:

- implementarea schemelor agroecologice de producere;- realizarea în susţinerea acestei direcţii a programelor pe termen lung de instruire a fermie-

rilor şi specialiştilor;- realizarea faptului că certificarea producţiei ecologic pure în Moldova este importantă pen-

tru obţinerea scutirilor fiscale şi realizarea producţiei pe piaţa internă, iar exportul în Euro-pa necesită certificarea din partea organizaţiilor corespunzătoare în Uniunea Europeană;

- pentru mărirea vânzărilor producţiei proaspete de calităţi gustative înalte, este necesar de a restabili producerea soiurilor raionale în cantităţi destule;


- pentru aceasta este necesar o cultură locală de creştere a seminţelor şi îmbunătăţirea cali-tăţii seminţelor produse, care în prezent cedează în privinţa aceasta seminţelor importate.

Din punct de vedere al păstrării potenţialului turismului rural, este necesar de a păstra şi de a resta-bili posibilităţile de producere a soiurilor tradiţionale şi locale de viţă de vie şi a culturilor legumicole.

Folosirea terenurilor neprofitabile şi abandonate şi consolidarea reţelei de plantaţii de protec-ţie a câmpurilor (fâşii forestiere şi de arbuşti):

1. inventarierea terenurilor puţin profitabile şi abandonate, inclusiv în afara zonei Ramsar, dar ce aparţin satelor, terenurile cărora intră în zonă;

2. consolidarea a astfel de terenuri şi excluderea lor din sistemul existent de folosinţă, folo-sind formele legale existente;

3. crearea în baza acestora a noilor fânaţuri şi terenuri pentru păşunatul vitelor, cu folosirea taberelor temporare a şeptelului cu containere de acumulare temporară a gunoiului de grajd de peste noapte (folosite pentru îngrăşăminte), menţinerea parţială în grajduri şi păşunatul în parcele:

4. planificarea şi realizarea programului de atribuire a terenurilor şi crearea noilor fâşii fo-restiere de protecţie, inclusiv crearea plantaţiilor de pomuşoare de tip fâşie, cu funcţia fâşiilor de protecţie de arbori-arbuşti.

Inspectoratul ecologic în colaborare cu reprezentaţii asociaţiilor obşteşti trebuie:1. să realizeze revizuirea corespunderii statutului păşunii şi pârloagelor cu caracterul de

folosinţă reală;2. să ia măsuri în baza rezultatelor verificării.

Stoparea folosirii ilegale şi incorecte a apelor şi fâşiilor riverane, inclusiv irigarea în limitele sistemelor de irigare centralizate din sursele nepotrivite de apă:

i. realizarea inventarierii locurilor de folosinţă a apelor ilegale şi riscante (pe râuleţe mici, pâraie, braţuri moarte şi lacuri), inclusiv constatarea publică prin proces verbal a con-strucţiilor şi a câmpurilor respective în fâşiile riverane;

ii. realizarea analizei apelor şi stării fundului albiei în locurile de folosinţă a apei pentru irigare;iii. realizarea măsurilor de autorizare sau stopare a folosinţei în dependenţă de rezultatele

cercetărilor.Ultimii ani au demonstrat că există pericole serioase de dezvoltare în masă a anumitor dăună-

tori sau zborul în masă a acestora, cum ar fi migraţiile demult uitate ale lăcustelor. Independent de statului ariei protejate, se recomandă autorităţilor locale să înceapă să formeze un serviciu de monitorizare, informare şi protecţie a plantelor pe baza asociaţiilor de utilizatori ai apei şi a altor asociaţii de fermieri, inclusiv:

i. mecanismul de interacţiune cu organele de stat de asigurare a securităţii fitosanitare şi monitoring;

ii. crearea mecanismului de reacţionare a grupului la apariţia unui pericol înalt;iii. crearea registrelor de aplicarea a pesticidelor şi îngrăşămintelor, în primul rând pe tere-

nurile irigate.

3.2.5. Măsuri speciale pentru protecţia faunei şi gestionarea resurselor cinegetice

Pentru îmbunătăţirea stării florei şi folosirea resurselor acesteia este necesar de realizat ur-mătoarele sarcini:

1) păstrarea adăposturilor şi locurilor de înmulţire şi dezvoltare a numeroaselor specii vul-nerabile, protejate de legislaţia internaţională şi naţională;

2) realizarea amenajamentelor cinegetice pentru teritoriile zonei Ramsar deschise pentru vânat;


3) elaborarea şi realizarea măsurilor speciale pentru menţinerea, păstrarea şi atragerea spe-ciilor rare de specii şi mamifere;

4) realizarea măsurilor biotehnice privind menţinerea speciilor cinegetice de păsări şi mamifere;5) plantarea pe diverse sectoare ale teritoriului, în special pe fragmentele slab protejate ale

fâşiilor riverane de protecţie a apelor (de exemplu sectoarele Olăneşti-Crocmaz, Crocm-za-Tudora, Tudora-Palanca) a arborilor (salcie, stejar, plop) şi arbuştilor cu pomuşoare;

6) controlul asupra respectării interzicerii vânătoarei în zonele de protecţie strictă şi pe anu-mite teritorii în întregime:a. Vila forestieră Chiţcani, insula Diculi;b. Complexul „Lunca Talmaza”c. porţiunea mlăştinoasă a complexului natural în Palanca, adiacentă zonei de protec-

ţie strictă a parcului naţional natural Nijnednestrovsk (Ucraina);d. vânătoarea după animale şi păsări sălbatice ale zonei umere de pe albia veche a

Nistrului.7) Creşterea nivelului de cunoştinţe, în primul rând despre speciile protejate de legislaţie şi

cultura vânătoarei printre vânători.

3.2.5.1. Măsuri privind protecţia faunei

Pentru păstrarea lumii animale este necesar:- conservarea arborilor scorburoşi în dependenţă de mărimea scorburilor folosite de unele

insecte deosebit de rare ce folosesc lemnul mort, precum şi a unui şir de specii de animale şi păsări, inclusiv rare;

- păstrarea arborilor foarte înalţi şi a insulelor de pădure seculară în arboreturile tinere;- păstrarea arborilor cu scoarţa stratificată, sub care se dezvoltă specii rare ale entomofau-

nei şi se ascund liliecii;- păstrarea arborilor cu cuiburi mari sau unde au fost remarcaţi liliecii şi urmele de aflare

a acestora;- păstrarea arborilor mari doborâţi de vânt, folosiţi în calitate de adăposturi pentru mami-

ferele mici şi ca substrat pentru unele insecte rare;- crearea, inclusiv folosind programele de odihnă şi educaţia tinerilor, de;

• adăposturi pentru lilieci şi păsări în formă de căsuţe special confecţionate, amplasate în special în plantaţiile tinere şi livezi,

• locuri artificiale de înmulţire pentru păsările de pradă şi acvatice;• locuri de observaţie privind sectorul vânătoresc pentru păsări răpitoare;

- păstrarea sectoarelor deschise, amplasate în adâncul sectoarelor (poieni, liziere), care re-prezintă locuri cu o concentrare înaltă a diversităţii înalte de animale;

- lăsarea pe liziere a unor grămezi mici de uscături în calitate de adăposturi pentru reptile;- respectarea strictă a interzicerii tăierilor în anumite perioade ale anului, iar în cazul tăie-

rilor rase, în perioada rece este necesar de a lăsa neatinşi arborii scorburoşi;- limitarea în perioada de înmulţire a vertebratelor terestre pe cât e posibil a factorului de

deranj şi nivelului de presiune recreaţională;- la planificarea rutelor excursionale trebuie evitată vizitarea insulelor nisipoase (cu excep-

ţia locurilor special amenajate) şi limbilor de nisip, râpelor, desişurile riverane;- reglementarea numărului de animale, ce influenţează negativ asupra înmulţirii altor spe-

cii (câini şi pisici vagabonde, uneori ciori);- păstrarea printre terenurile agricole a fragmentelor cu desişuri de arbuşti, grupuri nu

prea mari şi arbori unitari;


- restabilirea şi dezvoltarea sistemelor de fâşii de protecţie a câmpurilor de arbori şi arbuşti şi păstrarea trenei ierboase a lor pentru conservarea faunei variate folositoare (poleniza-tori, entomofagi, organismele de sol);

- păstrarea şi îmbunătăţirea locurilor naturale de adăpare cu apă, formarea celor artificiale;- efectuarea propagandei cunoştinţelor despre fauna plaiului natal şi educaţiei ecologice.

Măsurile privind conservarea faunei este necesar de a fi aplicate în subzona reconstrucţiei preliminare a zonei de protecţie strictă (A) şi în zona principală tampon (B), în special în com-plexele naturale Lunca Talmaza, Grădina Turcească, vila silvică Chiţcani, Copanca-Leuntea-Talmaza-CIoburciu-Răscăeţi.

Ecosistemele complexelor naturale ale zonei istoric s-au format în condiţiile de viituri natura-le şi strâns legate cu teritoriile inundate de ele. Iată de ce este important de a îmbunătăţi regimul hidrologic în complexele naturale Lunca Talmaza şi DIculi-Cuţa-Maţarinschii.

3.2.5.2. Planul de administrare a faunei de vânătoare

Zona Nistrului de Jos, prin prezenţa unui complex de ecosisteme silvice, acvatice, de luncă şi de stepă, creează condiţii favorabile pentru speciile de vânat cu blană, paricopitat şi cu pene.

În prezent efectivele speciilor de animale de vânătoare diferă mult între ele şi sunt la nivel suboptimal. Numai efectivul de mistreţi depăşeşte cu mult densitatea optimă estimată pentru eco-sistemele silvice. Această stare a apărut în rezultatul arendării de către oamenii de afacere a tru-purilor de pădure Copanca-Leuntea, Lunca Talmaza etc., unde specia principală de vânătoare a devenit mistreţul, iar căpriorul şi cerbul nobil au fost neglijate. Efectivele excesive de mistreţi, care au crescut în trupul de pădure „Copanca-Leuntea” de la câteva zeci de animale în a. 2006 până la 400 indivizi în 2008, 320-în a. 2009, au adus prejudicii culturilor agricole din terenurile limitrofe.

Conflictul apărut dintre proprietarii terenurilor agricole şi arendaşul fondului de vânătoare silvic dezvăluie lacunele comise la organizarea dezvoltării gospodăriei cinegetice şi anume:

- n-a fost efectuată amenajarea cinegetică a trupului de pădure respectiv, care permitea de apreciat capacitatea ecologică şi categoriile de bonitate pentru specia principală şi alte specii de vânat;

- nu s-a ţinut cont de ecologia şi comportamentul speciilor de vânat;- nu au fost realizate metodele adecvate de extragere a vânatului;- greşit a fost determinată specia principală de vânat, mistreţul;- n-a fost ţinut cont de daunele produse de efectivul excesiv de mistreţ ecosistemului silvic.

Mistreţul în condiţiile Moldovei unde predomină terenurile deschise ocupate cu culturi agri-cole nu poate fi specia principală în fondurile de vânătoare. Efectivele acestei specii pot atinge densitatea optimă de 10-15 indivizi la 1000 ha de terenuri împădurite.

Căpriorul este o specie de vânat de perspectivă în gospodăria cinegetică în zona Nistrului Inferior. În general căpriorul nu dăunează culturilor agricole şi silvice. În cea mai mare parte fo-loseşte în hrană ceea ce nu se recoltează de om. Este cunoscut că căpriorul prin capacitatea adap-tivă poate popula atât ecosistemele silvice, cât şi agrocenozele. Această specie preferă sectoarele marginale ale pădurii, zona de ecoton şi terenurile agricole. Căpriorul poate atinge densitatea optimă de 60 – 80 ind/1000 ha ocupate cu pâlcuri de pădure, perdele forestiere şi culturi agrico-le. Nu prezintă pericol pentru diversitatea biologică, în genere, nici pentru diverse categorii de arii protejate şi zone strict protejate în acestea, nici pentru ariile-nucleu ale REN.

Cerbul nobil populat în anii 1977-78 în pădurile din zona Nistrului de Jos (Lunca Talmaza, Cioburciu de Munte) în următorii ani a atins numărul de 70 de animale. Însă, dispersarea cerbului în căutarea hranei, sursei de apă şi a locurilor de reproducere, în lipsa unei îngrijiri necesare din


partea gospodăriei silvice şi intensificării braconajului, a adus la reducerea numărului de animale. Acordarea unei atenţii cuvenite cerbului nobil prin organizarea unui complex de măsuri biotehnice în zona respectivă ar permite mărirea efectivului până la 20-25 de ani-male la 1000 ha de pădure.

Iepurele de câmp în prezent este vânatul principal în terenurile deschise, cu o densitate de 50-60 ind/1000 ha. În lipsa braconajului şi în prezenţa unui număr moderat de răpitorilor (câini va-gabonzi, vulpi, şacali) efectivul speciei ar putea creşte la 80-100 şi mai mulţi indivizi la 1000 ha.

Vulpea, în prezent, are un efectiv excesiv de indivizi (20-25) la 1000 ha ceea ce depăşeşte de 10-15 ori densitatea optimă. La rând cu câinii vagabonzi vulpea distruge un număr mare (până la 30%) de iepuri, potârnichi, fazani, pui de căprior, mistreţ etc. Este un purtător şi transmiţător a unor boli periculoase ca rabia (turbarea), râia etc. Pentru a reduce pericolul cauzat de vulpe se propune de redus numărul până la 2 indivizi/1000 ha.

Fazanul în ultimii ani a devenit mai frecvent în zona Nistrului de Jos. În rezultatul cercetă-rilor efectuate în teren au fost evidenţiate terenurile cu condiţii favorabile pentru dezvoltarea fazanului, unde prin reproducerea naturală densitatea speciei atinge 0,5 indivizi la 1 ha, iar prin populări repetate anual – până la 1 ind/ha. Un astfel de teren este situat în sectorul Ai-vazia din zona moşiilor com. Olăneşti şi Crocmaz şi trupul de pădure „Împărăteasa” cu două pâlcuri de pădure şi terenurile limitrofe. Fazanii folosesc activ câmpurile pentru alimentarea cu insecte şi fâşiile forestiere unde ei se alimentează cu seminţe de buruiene şi înnoptează, in-clusiv şi iarna; se poate recomanda înfiinţarea de adăposturi pentru perioada de iarnă în fâşi-ile forestiere printre câmpurile îndepărtate de habitatele naturale şi seminaturale (de exemplu pe insula Turunciuc).

Bălţile din lunca Nistrului creează condiţii bune pentru reproducerea unor specii de raţe, lişiţă, stârci, limicole şi prezintă interes pentru păsările acvatice migratoare, inclusiv şi specii de păsări incluse în Cartea Roşie a Moldovei, listele Convenţia de la Berna etc.

Suprafaţa zonei constituie cca. 60 mii de hectare, în care sunt prezentate diferite tipuri de eco-sisteme silvice, de stepă, de luncă, acvatice. Prezenţa animalelor de vânătoare în zona respectivă prevede organizarea şi gestionarea unor subdiviziuni cinegetice în cadrul zonei.

Diversitatea mare de condiţii de viaţă a speciilor de vânat prevede organizarea unor subdivi-ziuni cinegetice specializate, cu specia principală de vânat (cerb nobil, căprior, iepure-de-câmp, fazan) cu suprafeţe între 2000-2500 ha destinate fazanului şi 7000-8000 ha pentru celelalte specii principale de vânat.

La momentul de faţă este dificil de a prevedea care vor fi coliziile dintre deţinătorii de tere-nuri agricole şi gestionarii fondurilor cinegetice. În prezent este necesar de armonizat legislaţia ce ţine de legislaţia civilă, Legea renului animal etc. În scopul conservării resurselor cinegetice în Fondul ariilor protejate de stat şi în ariile nucleu ale Reţelei Ecologice Naţionale în viitor se propune de realizat următoarele:

- instalarea depozitelor, hrănitoarelor, sărăriilor, mocirlelor, adăposturilor în afara zonelor-nucleu (de protecţie strictă);

- înfiinţarea remizelor pentru vânat prin creşterea: napilor porceşti, porumbarului, sorgu-lui, verzei furajere etc.;

- reducerea numărului dăunătorilor animali ai vânatului;- cu ocazia exploatărilor de păduri sau a curăţării pădurilor să fie lăsaţi arborii şi arbuştii

necesari pentru hrana vânatului care produc fructe şi seminţe: stejarii de pe marginea pă-durilor, a poienelor, a liniilor parcelare, a canalelor, a drumurilor, mărul şi cireşul sălbatic, părul, păducelul, porumbarul etc.;

- еste necesar de păstrat arborii şi arbuştii care produc hrană sub formă de frunze: salcia, teiul etc.;


- se recomandă organizarea locurilor permanente de aprovizionare cu hrană a speciilor ci-negetice de păsări (fazan, potârnichea cenuşie, raţa sălbatică mare) în perioada de iarnă;

- amenajarea cinegetică a fondurilor de vânătoare şi aprecierea categoriilor de bonitate pentru speciile principale de vânat pe ambele maluri;

- organizarea reţelei de fonduri de vânătoare în cadrul zonei, cu evidenţierea speciei prin-cipale de vânat în fiecare.

3.2.6. Reconstrucţia şi protecţia ecosistemelor acvatice interne

Reconstrucţia braţului mort al NistruluiÎn 2003 compania С. LOTTI & ASSOCIATI cu finanţarea Băncii Mondiale cu ajutorul SE

“BIOTICA”, a pregătit proiectul de reconstrucţie a braţului mort al Nistrului. Acesta prevedea curăţarea albiei (cu restabilirea legăturii cu lacul Laptura) şi a canalelor adiacente, instalarea a două ecluze pentru captarea apelor viiturilor, curăţarea unei părţi a canalelor de drenaj, planta-rea fâşiilor riverane de protecţie a apelor etc. La acel moment costul realizării proiectului a fost estimat la 1,5 mln. dolari SUA. Mai târziu Agenţia „Apele Moldovei” a primit sarcina de a elabo-ra măsuri de reconstrucţie, dar acestea aşa şi nu au demarat. La evaluarea posibilităţii restabilirii sistemelor de irigare11* a fost stabilit că în cazul situaţiei actuale a braţului mort al Nistrului, iri-garea din el nu este posibilă. Irigarea din oricare sursă (de exemplu din albia de bază a Nistrului) necesită o îmbunătăţire serioasă a sistemului de drenaj.

Ţinând cont de complexitatea problemelor, inclusiv costul înalt, se propune divizarea recon-strucţiei braţului mort în câteva etape:

1) pentru păstrarea vitalităţii – mărirea capacităţii de tranzitare a apei în canalului construit şi construcţia ecluzei inferioare, ce va permite captarea apelor de la viiturile obişnuite;

2) pentru mărirea capacităţii şi restabilirea posibilităţii de captare normală a apei – curăţa-rea albiei şi construcţia podurilor pentru trecerea tehnicii;

3) pentru restabilirea funcţionalităţii şi asigurarea cu apă pe întreagă întindere – restabilirea capacităţii de tranzitare a canalului şi construcţia ecluzei superioare, restabilirea legăturii lacului Laptura cu braţul mort.

4) adâncirea canalelor de drenaj;5) măsuri pentru restabilirea tipurilor rare de vegetaţie şi a speciilor acvatice (de ex. Trapa

natans).Pentru demararea realizării reconstrucţiei treptate sunt necesare următoarele:- autorităţile locale urmează să restabilească regimul legal de folosinţă în fâşiile riverane de

protecţie a apelor pe ambele maluri ale Nistrului Vechi;- actualizarea proiectelor existente şi realizarea lor prin expertiză ecologică;- demararea şi continuarea până la finisarea creării în aceste fâşii a plantaţiilor de protecţie

pentru preîntâmpinarea înmâlirii albiei.

Reconstrucţia regimului de alimentare cu apă a luncii TalmazaDupă cum au demonstrat cercetările, condiţii optime pentru vitalitatea diverselor plantaţii,

protecţia şi restabilirea diversităţii ecosistemelor sectorului, ţinând cont de distribuirea lor pe teritoriu şi atribuirea lor la formele de relief, pot fi create în cazul inundării teritoriului până la nivelul de 3,5 m mai sus de nivelul mării. Totodată sunt create 5 zone, cu o perioadă diferită de prezenţă a apelor de viitură:

11 * Environmental and Social Impact Assessment of Central Irrigation System Projects in the Nistru River Basin in Moldo-va, Proposed for MCC Funding. MWH AMERICAS, Inc. 2010


1 – zona neinudabilă (amplasată mai sus de 3,5 m deasupra nivelului mării)2 – zona inundată pe termen scurt (până la 10 zile) (3,0-3,5 m deasupra nivelului mării)3 – zona inundată pe termen mediu (10-15 zile) (2,0-3,0 м deasupra nivelului mării)4 – zona inundată pe termen lung (15-30 zile) (1,5-2,0 м deasupra nivelului mării)5 – zona inundată permanent (mai jos de 1,5 m deasupra nivelului mării)

1. Zona neinudabilă – suprafaţa totală 625 ha. În general, regimul de inundare a zonei este tolerant pentru dezvoltarea pădurilor şi culturilor speciilor lemnoase ce ocupă 63% din teritoriul ei.

2. Zona inundată pe termen scurt – suprafaţa totală – 254 ha. În cazul alimentării cu apă până la nivelul de 3,5-4,0 m, zona va fi inundată, dar durata de prezenţă a apei nu va depăşi 10 zile. Menţinerea apei la nivelul de jos va asigura menţinerea nivelului apelor subterane şi nivelului apelor în lacurile permanente, păstrarea inundărilor bazinelor mici izolate. Nu se prognozează consecinţe negative.

3. Zona inundată pe termen mediu – suprafaţa totală 331 ha. Teritoriul regulat inundat în prezent, va rămâne sub apă puţin mai mult, ceea ce nu va avea influenţe negative asupra comunităţilor vegetale de tip natural şi asupra faunei ce populează acest teritoriu. Nu se aşteaptă consecinţe negative. Zona include bazine acvatice amplasate de-a lungul digului vechi intern, care trebuie păstrate în calitate de bazine temporare.

4. Zona inundată pe termen lung – suprafaţa totală 139 ha. Consecinţe negative: vor fi in-undate suprafeţe nu prea mari de plantaţii de plop hibrid, care cu timpul pot fi înlocuite cu Salix alba.

5. Zona de inundare permanentă cuprinde teritoriul cu depresiuni de până la 2 m. Din con-tul extinderii zonei s-a mărit capacitatea terenurilor. Se extind terenurile furajere pentru păsările hidrofile şi chiroptere, a crescut abundenţa şi diversitatea resurselor trofice. Este posibilă îmbogăţirea faunei păsărilor complexului acvatic-palustru cu noi specii, creşterea numărului păsărilor în timpul cuibăririi şi alimentării. Nu se aşteaptă consecinţe negative.

Regimul elaborat de inundare va contribui la:- păstrarea lacului Adana, a braţului mort al Nistrului în meandrul „Doi Fraţi”, canalului

de-a lungul digului anti-viitură, a bazinelor mici între acest dig şi Nistru, a bazinului din pădure din parcela 67 în calitate de „permanente”.

- stabilizarea nivelului apelor subterane în zonele vecine;- mărirea capacităţii terenurilor pentru biota hidrofilă şi a productivităţii acesteia;- creşterea importanţei teritoriului din contul restabilirii biotopurilor naturale;- formarea comunităţilor vegetale ce corespund habitatelor naturale de luncă;- creşterea importanţei teritoriului în calitate de habitat şi adăpost pentru mamifere;- extinderea terenurilor furajere pentru diverse grupuri de animale, inclusiv cinegetice;- menţinerea diversităţii de specii a chiropterelor şi numărului de colonii ale acestora;- creşterea importanţei sectorului pentru fauna păsărilor ce cuibăresc şi migratoare, pre-

cum şi a păsărilor ce îl vizitează după perioada reproductivă;- instalarea păsărilor ce consumă insectele problematice;- intrarea în perioada viiturilor de primăvară pentru depunerea icrelor a unor specii de

peşti nistrene şi ce urmează a menţine nivelului necesar al apei pe perioada de dezvoltare a icrelor şi larvelor peştilor.

Soluţionarea problemelor legate de regimul acvatic al Luncii Talmaza este posibilă prin inter-mediul creării ecluzei, ce ar permite:

- captarea pentru inundare a tuturor viiturilor posibile;


- reglarea inundării teritoriului, imitând regimul natural prin intermediul captării apelor de viitură cu păstrarea ulterioară a lor şi reducerea consecinţelor negative ale schimbări-lor climatice;

- folosirea pentru inundare a unor depresiuni ale reliefului, a sistemului de drenaj şi crea-rea unei reţele adăugătoare de atragere a apei;

- aruncarea rapidă a surplusului de ape, preîntâmpinând astfel inundarea excesivă.O măsură adiţională este şi curăţarea canalului amplasat de-a lungul digului de stat anti-viitură.

Măsurile hidrotehnice privind reglarea regimului acvatic în sectorul „Lunca Talmaza” şi propuneri de exploatare

În scopul reglării nivelului apei în cadrul teritoriului îndiguit al sectorului în dependenţă de nivelul apelor în fluviul Nistru, pot fi folosite construcţiile hidrotehnice. Pentru inundarea teri-toriului sectorului se planifică aplicarea construcţiei de proiect tip, elaborat în corespundere cu normele şi regulile în vigoare „regulatoarele-traversante tubulare la consumul de apă de până la 10 m/s în sisteme de drenaj” – proiectul tip 820-1-0.87.88 .

Construcţia reprezintă un şirag de ţevi rotunde de beton armat, aşezate sub terasamentul digului la nivelul canalului de traversare cu marcajul fundului de 2 m.

Conectarea regulatorului cu canalele din bieful superior şi cel inferior se realizează de către capete de tip portal. Capătul biefului superior este echipat cu un obturator de tip cupă cu eleva-tor. Construcţia obturatorului cu cupă va da posibilitate de a evacua automat excesul de ape la obturatorul coborât. Trecerea consumului calculat pentru umplere se realizează la obturatoarele complet deschise.

Recomandările practice pentru folosirea ecluzei-regulatoare sunt disponibile.Ordinea de acţiuni include actualizare proiectului şi implementarea lui prin expertiză ecolo-

gică, construcţia ecluzei şi apoi – curăţarea canalului.

Îmbunătăţirea stării şi crearea lacurilorPentru îmbunătăţirea calităţii apelor râuleţelor şi pâraielor, folosite pentru irigare şi ce pă-

trund de pe teritoriul zonei în Nistru, precum şi pentru îmbunătăţirea posibilităţilor pentru pescuit, se recomandă:

a. Inspectoratul Ecologic urmează să realizeze revizuirea stării cursurilor de apă, a lacurilor şi altor bazine acvatice, formate pe cursurile de apă, unde are loc scurgerea de suprafaţă de pe aceste sectoare precum şi de pe sectoarele înmlăştinite din apropiere;

b. pregătirea în baza revizuirii a recomandărilor pentru deţinători şi utilizatori;c. deţinătorilor şi utilizatorilor urmează să ia măsuri pentru restabilirea şi îmbunătăţirea

funcţiei de auto-curăţare a apelor în lacuri, în special prin restabilirea (crearea) porţiunii superioare intacte a lacurilor, şi a fâşiilor riverane de protecţie a apelor unde trebuie ex-clus păşunatul animalelor;

d. persoanele cointeresate din satele Cârnăţeni şi Plop-Ştiubei şi din organele relevante ale raionului Căuşeni urmează să determine posibilităţile de crearea a unor bazine piscicole cu o asigurare recreaţională pe terasa inferioară adiacentă a luncii r. Botna, unde apa este prezentă permanent.

Reconstrucţia pe malul stâng al Nistrului 1. Se propune crearea locurilor de depunere a icrelor în sectoarele Jeminschii Cut Pasticovca

şi Baj în sectoarele de altitudine joasă cu un nivel înalt al apelor subterane, aflate sub pericolul de inundare neregulată:

- se recomandă efectuarea evaluării hidrologice şi hidrotehnice, elaborarea proiectului (proiectelor) în dependenţă de rezultate;


- excluderea teritoriului din folosinţa arabilă, determinarea regimului de gospodărire;- crearea construcţiilor hidrotehnice pentru captarea şi evaluarea apelor.

2. Se propune curăţarea bazinelor acvatice din zona riverană pentru conservarea vegetaţiei acvatice şi palustre, ce se dezvoltă în condiţiile lipsei cursului apei, precum şi pentru atragerea animalelor şi păsărilor în raionul insulei Maşarinschii.

3. Pentru preîntâmpinarea aruncării de mai departe a gunoiului în albie şi pe malului braţului mort al Nistrului de a crea condiţii pentru evacuarea acestuia pentru locuitorii s. Copanca şi Cremenciug.

3.2.7. Formarea reţelei ecologice

Principala problemă pentru formarea reţelei ecologice în natură este crearea unui sistem adecvat de coridoare ecologice, ce ar lega zonele nucleu. Principalele dificultăţi sunt condiţiona-te de o structură complexă de folosinţă a terenurilor.

Cel mai clar din punct de vedere practic este formarea coridoarelor din contul reconstrucţiei plantaţiilor riverane de protecţie a apelor de-a lungul Nistrului şi Turunciucului, ce se află în administrarea statului. Reconstrucţia trebuie nu numai să mărească capacitatea lor ecologică, dar şi să consolideze malurile şi să crească productivitatea forestieră. Este mai dificil de a realiza reconstrucţia fâşiilor de protecţie a albiei vechi, în esenţă, fără stăpân şi care se învecinează te-renurilor prelucrate, care nu rareori „sunt extinse” pe fâşia riverană în contradicţie cu legislaţia.

Din punct de vedere al existenţei carcasei naturale şi seminaturale, teritoriul este divizat în 5 sectoare.

Sectorul insulei Turunciuc poate fi asigurat cu plantaţii de protecţie a câmpurilor, în principal trasate pe terenurile nefolosite şi cu cele deja parţial existente şi care necesită o reconstrucţie (Desen 4 color):

- pe hotarul de sud al zonei de la sectorul Saga până la Turunciuc;- de la lacurile de lângă Nezavertailovca până la sectoarele Bolişoe Turcovo Ghirlo;- de la insula Maţarinschii până la sectorul Semena:- de la s. Corotnoe până la sectorul Holodnoe şi Jeminschii Cut.

Sectorul dintre sectoarele Copanca, pe de o parte şi vila silvică Chiţcani şi Lunca Talmaza, cu excepţia fâşiei de protecţie a Nistrului orb, în esenţă, poate fi asigurat doar cu coridorul dintre două sectoare forestiere, parţial bazat pe plantaţiile existente. Din punct de vedere agroecologic fâşiile de pădure sunt necesare în principal pe terenurile arabile ale s, Cremenciug.

Sectorul din împrejurimile satelor Cârnăţeni, Popeasca şi Talmaza şi a sectoarelor silvice adia-cente până la Cioburciu de Munte este asigurat relativ bine (cu excepţia părţii de nord) cu tampoane geosistemice de pădure şi păşuni, care din punct de vedere al planificării reţelei ecologice reprezintă teritorii de reconstrucţie, ce au un rol de fragmente de coridoare. Este necesară crearea plantaţiilor relativ scurte şi reconstrucţia fâşiei riverane de protecţie a apelor de-a lungul pârâului Plop-Ştiubei.

Sectorul de la Cioburciu de Munte până la hotarul dintre comunele Purcari şi Olăneşti este re-lativ asigurat cu zone tampon geosistemice de pădure şi parţial, cu fâşii de protecţie a câmpurilor planificate în sistemul de folosinţă a teritoriului, care trebuie create mai late decât au fost planifi-cate. Cu toate acestea aici deja sunt necesare coridoare ce trec de-a lungul hotarelor câmpurilor.

Ultimul, cel mai de sud, sector de la hotarul dintre comunele Purcari şi Olăneşti până la băl-ţile Palancii aproape că nu este asigurat cu tampoane geosistemice, sunt puţine fâşii forestiere existente şi planificate, deşi sunt prezente fragmente destul de late de fâşii.

Nu există proceduri de creare a reţelei ecologice deocamdată. Proiectul normativ se află pe pagina http://www.biotica-moldova.org/md/act_bio.htm. În prezent se propune de a începe cu următoarele acţiuni:


a) aprobarea schemei propuse a reţelei ecologice locale de către administraţiile raionale co-respunzătoare, în calitate de bază pentru proiectare;

b) reconstrucţia (crearea) fâşiilor riverane de protecţie a apelor şi a fâşiilor de pădure exis-tente sau planificate în sistemul de folosinţă a terenurilor;

c) crearea fragmentelor de noi fâşii forestiere cu calităţi de coridoare în baza deciziilor ad-ministraţiilor locale în limitele competenţei lor cu asistenţa subdiviziunilor silvice de stat;

d) crearea unei baze adecvate a materialului de plantare silvică, în prezent ce există doar parţial.Reţeaua ecologică la nivel local pe terenurile agricole prelucrate reprezintă un sistem de plan-

taţii de protecţie şi de fâşii expropriate împreună cu fragmentele păstrate ale ecosistemelor na-turale. Acesta este un sistem multifuncţional, care trebuie să preîntâmpine degradarea solului şi să îmbunătăţească microclimatul, inclusiv să atenueze consecinţele schimbărilor climatice. În ansamblu, plantaţiile de protecţie existente şi planificate anterior nu constituie un sistem unitar. Multe dintre acestea au o lăţime de 3-5 m şi nu sunt capabile să realizeze funcţii importante. Iată de ce se propune realizarea următoarelor:

1) planificarea preliminară şi determinarea persoanelor responsabile şi a partenerilor;2) elaborarea variantelor pentru plantaţii, ţinând cont de schimbările climatice şi condiţiile

de plantare: selectarea variantelor potrivite existente;3) revizuirea plantaţiilor existente de protecţie a câmpurilor şi apelor, determinarea condi-

ţiilor tehnice şi a hărţilor tehnologice pentru plantaţii concrete;4) evaluarea volumului şi costurilor lucrărilor;5) revizuirea şi stoparea folosirii ilegale a terenurilor atribuite pentru plantaţiile de protecţie

planificate, dar care nu au fost creare;6) elaborarea documentaţiei, desemnarea în natură şi determinarea executorului, trasarea

plantaţiilor;7) revizuirea şi restabilirea respectării lăţimii normative a fâşiilor de-a lungul canalelor şi

pantelor digurilor, determinarea pentru acestea a caracterului optim a vegetaţiei de pro-tecţie şi crearea (restabilirea) ei.

Acestea sunt sarcini complexe, care trebuie soluţionate treptat. În calitate de primii paşi se propune:i. stabilirea responsabilităţilor deţinătorilor de terenuri pentru starea plantaţiilor de protec-

ţie şi controlul din partea asociaţiilor de producători locali, în baza deciziilor în comun cu organele autorităţilor locale;

ii. determinarea terenurilor, proprietarii cărora pot şi doresc să-şi protejeze terenurile sale;iii. realizarea plantării şi reconstrucţiei pe sectoarele atribuite pentru aceasta, în conformi-

tate cu recomandările (Anexa 7) şi schemele speciale cu folosirea culturilor fructifere şi pomuşoare (Andreev, Talmaci, Şabanova şi alţii, 2008), cu corectarea la condiţii mai calde şi aride de creştere;

iv. în particular – excluderea din circuitul agricol (posibil prin răscumpărare) a sectorului cel mai afectat de înmlăştinire din sectorul Aivazia, ce se află în jurisdicţia primăriei Crocmaz.

3.2.8. Cercetările ştiinţifice şi monitorizarea

1. Cercetările şi monitorizarea sunt realizate în conformitate cu Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat şi cu regulamentul cadru pentru zonele umede de importanţă interna-ţională, alte acte legislative în vigoare.

2. Organizarea monitorizării se realizează de către organele centrale de protecţie a mediului şi cele silvice şi subdiviziunile acestora. Finanţarea monitorizării se realizează din contul Fondului Ecologic Naţional, precum şi din alte surse, inclusiv programe ştiinţifice de cercetare, programe de granturi etc.


3. Cercetările şi monitorizarea se realizează cu implicarea obligatorie a experţilor calificaţi în zoologie în scopul asigurării unui control periodic asupra stării habitatelor şi faunei, în special a speciilor protejate la nivel internaţional şi naţional.

4. În cercetări şi monitorizare participă Institutele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Univer-sitatea din Tiraspol şi alte instituţii de profil.

5. În calitate de programe de monitorizare sunt recunoscute observările regulate, finanţarea cărora are loc permanent.

6. Principalele obiecte de observaţie sunt:1) în primul rând, în conformitate cu statutul internaţional, păsările complexului acvatic-palustru;2) în al doilea – starea biotopurilor şi ecosistemelor complexelor naturale,3) în al treilea – speciile şi ecosistemele rare, grupele de resurse ale lumii animale.

7. În conformitate cu concluziile făcute de experţi, unele complexe naturale sau unele porţi-uni ale acestora corespund criteriilor reţelei Emerald a Convenţiei de la Berna privind conser-varea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa. Este necesar de a efectua o evaluare detaliată a teritoriilor care pot fi nominalizate în reţeaua Emerald, de a determina hotarele sec-toarelor corespunzătoare, de a pregăti documentele în corespundere cu procedura modificată şi de a le transmite la secretariatul Convenţiei.

8. Este necesar de a efectua studiul pădurilor ce se atribuie la ocolul silvic Căuşeni (în limitele zonei) şi de a determina zonarea lor.

3.3. Planul de acţiuni şi recomandări pentru dezvoltarea turismului

Pentru dezvoltarea turismului în zonă este necesar de a soluţiona următoarele sarcini:1. dezvoltarea asigurării informaţionale a activităţii privind dezvoltarea turismului pe teri-

toriului zonei Ramsar;2. dezvoltarea colaborării şi a legăturilor dintre persoanele cointeresate, cum ar fi agenţiile

turistice, proprietarii hotelurilor şi caselor, autorităţile locale, raionale şi centrale şi alte structuri;

3. dezvoltarea infrastructurii turistice necesare;4. protejarea nu numai a obiectelor naturale, dar şi a monumentelor arheologice, obiectelor

de cultură materială şi dezvoltarea muzeelor;5. contribuirea la o îmbunătăţire principială a actelor legislative şi normative în domeniul

turismului, în baza cărora trebuie creată stimularea dezvoltării industriei turismului.

Trebuie menţionat că asigurarea informaţională este un lucru foarte important pentru dez-voltarea turismului în orice ţară, precum şi contribuie la crearea unei imagini pozitive atât în ţară, cât şi peste hotare. De regulă, această asigurare permite:

1) de a asigura conştientizarea de către populaţia locală că patria are multe lucruri intere-sante pentru ei şi pentru oaspeţi şi de a dezvolta sentimentul de mândrie faţă de aceasta, de a-i influenţa să susţină activitatea turistică;

2) de a informa oaspeţii străini şi concetăţenii despre posibilităţile de odihnă, distracţii, însănătoşire pe acest teritoriu;

3) de a îmbunătăţi atitudinea locuitorilor, a agenţilor economici şi reprezentanţilor autori-tăţilor publice faţă de patrimoniul istoric-cultural şi natural;

4) de a susţine activitatea de protecţie a mediului, soluţionarea problemelor ecologice.În legătură cu lipsa în ţară a regulilor şi normativelor de vizitare de către turişti a punctelor

de observaţie este necesar de a elabora regulamentul respectiv pentru zonă, care poate fi folosit în calitate de normativ.


3.3.1. Propuneri în domeniul organizării şi asigurării informaţionale pentru dezvol-tarea turismului pe malul drept al Nistrului

Propunerile respective sunt bazate pe normele legislative în vigoare, ţinând cont de lipsa unui organ special de administrare a zonei.

1. A crea secţii privind activitatea turistică şi de a numi persoane responsabile cu împuter-niciri corespunzătoare în Consiliile raionale Căuşeni şi Ştefan Vodă.

2. A plasa informaţii pe paginile web ale raioanelor despre obiectele turistice şi ofertele dis-ponibile.

3. A organiza centre informaţionale cu tematică turistică în centrele raionale Căuşeni şi Şte-fan Vodă, de exemplu, în baza muzeului naturii (Muzeul Verde) sau în baza altei instituţii care are legătură cu dezvoltarea turismului.

4. A susţine persoanele fizice şi juridice în obţinerea documentele necesare pentru primirea turiştilor şi asigurarea cazării acestora în zonele turistice sau în cele adiacente, conform Hotărârii Guvernului № 1065 din 02.09.2003.

5. Susţinerea meşteşugurilor populare şi a muzeelor care ar putea deservi turiştii, folosind mijloace bugetare şi extrabugetare.

6. Susţinerea comercializării articolelor meşteşugurilor populare în muzee, utilizând posi-bilităţile prevăzute în punctul 2.30 din anexa la Legea N.93 din 15.07.1998 cu privire la patenta de întreprinzător în cazul organizării expoziţiilor şi licitaţiilor.

7. Susţinerea amplasării chioşcurilor pentru comercializarea articolelor cultural-istorice şi a celor cu caracter turistic în apropiere de obiectele turistice.

8. Asigurarea pazei şi contribuirea la restaurarea obiectelor turistice cu valoare cultural-is-torică şi ecologică.

9. În centrele raionale de a aproba lista obiectelor turistice recomandată de proiect, a rute-lor turistice şi a punctelor de observare a naturii vii, precum şi asigurarea completării şi îmbunătăţirii ei permanente.

10. Crearea Consiliului responsabil de turism pe lângă administraţia raională pentru asigu-rarea colaborării dintre administraţiile raionale, agenţii economici, societate şi structurile similare din ţară şi de peste hotare.

11. Elaborarea de către administraţia raională împreună cu secţia de turism şi consiliul tu-ristic a unui plan de perspectivă pentru dezvoltarea turismului din raion ţinând cont de posibilităţile de cooperare transfrontalieră.

12. Consiliile raionale urmează să încredinţeze structurilor raionale de profil elaborarea pro-iectelor de creare treptată a infrastructurii turistice necesare şi a zonelor de odihnă în masă.

13. A se baza pe cele mai bune proiecte propuse în domeniul turismului şi a crea machetele în conformitate cu acestea.

14. Organizarea tenderului pentru agenţii economici pentru repartizarea între ei a elemente-lor infrastructurii.

15. Crearea unei pagini web cu tematică turistică.16. Organizarea şi desfăşurarea expoziţiilor turistice raionale şi participarea în cele republi-

cane, iar după posibilităţi şi la activităţile similare de peste hotare.17. Organizarea şi desfăşurarea seminarelor cu tematică turistică şi pregătirea cadrelor pen-

tru activitatea turistică, instruirea populaţiei despre necesitatea unei atitudini grijulii faţă de obiectele cultural-istorice şi ecologice; participarea la activităţile republicane şi inter-naţionale corespunzătoare.

18. Pregătirea şi desfăşurarea activităţilor tradiţionale (festivaluri, competiţii sportive, car-navaluri), desfăşurarea lor anuală pentru atragerea unui număr mai mare de turişti pe teritoriul zonei şi crearea unei imagini pozitive.


19. Susţinerea procesului creativ de elaborare a brandurilor locale inedite conform principi-ilor Legii № 66 din 27.03.2008.

3.3.2. Propuneri în domeniul organizării şi asigurării informaţionale pentru dezvol-tarea turismului pe malul stâng al Nistrului

Propunerile respective sunt bazate pe posibilităţile de administrare centralizată a zonei în limitele Transnistriei, inclusiv şi existenţa structurilor legislative în dezvoltarea turismului, pre-zenţa secţiilor tineret şi turism de pe lângă administraţia raională, precum şi posibilitatea creării unui organ de conducere specializat a zonei.

1. Crearea a două centre informaţionale specializate, primul în componenţa Centrului de dezvoltare a turismului din Transnistria, al doilea în cadrul administraţiei raionului Slo-bozia, în subordinea căruia se află şi teritoriul zonei. Acest fapt va asigura conducerea centralizată a activităţii informaţionale, controlul asupra îndeplinirii şi calităţii informa-ţiei, influenţa asupra teritoriilor adiacente, inclusiv asupra Ucrainei.

2. Studierea modului de asigurare informaţională, implementat în ţările în care este dezvol-tat turismul, preluarea formelor potrivite, elaborarea variantelor proprii de perfectare şi plasare a informaţiei (panouri informaţionale, indicatoare şi alte elemente de infrastruc-tură informaţională).

3. Stabilirea relaţiilor constructive ale organului de administrare a zonei, care poate fi creat pe lângă Organul central de protecţie a mediului din Transnistria, cu Centrul de dezvol-tare a turismului, cu alte structuri de profil ale administraţiei de stat, precum şi cu agenţii economici şi cu organizaţiile non-guvernamentale.

4. Stabilirea unui organ responsabil de controlul presiunii admisibile în timpul vizitărilor obiectelor naturale din zonă.

5. Crearea unul site specializat şi/sau a unei pagini web în cadrul site-ului administraţiei raionului Slobozia şi centrului de dezvoltare a turismului, pentru a promova produsele turistice pe piaţa internă şi peste hotare. Crearea site-ului poate favoriza nu doar atrage-rea turiştilor, dar totodată şi a investiţiilor.

6. Elaborarea şi tirajarea hărţilor turistice, foilor pliante şi a altor materiale tipărite pentru distribuirea populaţiei şi vizitatorilor.

7. Organizarea şi desfăşurarea, precum şi participarea la seminare, conferinţe şi expoziţii cu tematică turistică.

8. Ţinând cont de faptul că industria turismului este un component complex al economiei, învăţământului şi educaţiei, multe probleme sunt necesare de a fi coordonate şi concorda-te, inclusiv găsirea unor rezolvări de compromis referitor la diferite ramuri ale economiei. În legătură cu această se propune:• deaficreatunConsiliudedezvoltareaturismuluidinregiune,încadrulcărorapot

face parte reprezentanţi ai preşedinţiei , comisiei de profil a sovietului suprem, ai Gu-vernului, agenţilor economici şi a ONG din domeniul turismului;

• deadeterminaregimulsăudemuncăşideaalegeunorgandeconducereîmputer-nicit să organizeze activitatea, să ducă tratative cu reprezentanţii organelor adminis-trative de stat, a administraţiilor locale şi a businessului, să prezinte propuneri pentru îmbunătăţirea bazei legislative şi normative, cu scopul de a dezvolta turismul în regi-une, în pofida contradicţiilor politice şi a altora, utilizând o practică analogică;

• pentruintensificareaactivităţiidedezvoltareaturismuluipeteritoriulzoneiestene-cesar de a crea o filială specializată – consiliul de dezvoltare a turismului pe lângă administraţia raionului Slobozia.


3.3.3. Propuneri pentru dezvoltarea infrastructurii şi protecţie a patrimoniului istoric şi cultural

Dezvoltarea infrastructurii pentru recreare şi pentru businessul turismului poate avea loc doar în locurile unde sunt pregătiţi pentru acest lucru. Alt mijloc ar fi atragerea investiţiilor mari, fapt ce este greu de înfăptuit, şi restituirea acestora s-ar produce nu repede.

Cea mai puţin costisitoare parte a infrastructurii sunt indicatoarele (inclusiv cele care desem-nează hotarele zonei, ce trebuie să fie instalate conform legislaţiei) şi panourile informaţionale ce conţin itinerarele turistice şi informaţii succinte despre însemnătatea obiectelor culturale, istorice şi naturale, despre locurile posibile de cazare şi alimentare. Indicatoarele şi panourile trebuie să fie simple şi atrăgătoare, şi, în primul rând, trebuie instalate în locurile cele mai ani-mate, preferabil protejate, şi acolo, unde deja se întreprind călătorii şi excursii.

Căile de acces sunt cele mai problematice în partea malului drept a zonei, unde nemijlocit se află obiectele turistice mari. Se propune de a analiza posibilele căi de îmbunătăţire a acestora cu ajutorul antreprenorilor. În special, pregătirea:

- drumului de la complexul turistic Purcari spre fluviul Nistru pentru organizarea plimbări-lor pe fluviu în limitele sectorului Răscăeţi-Olăneşti şi spre locurile de observare a naturii;

- căilor de acces spre uzinele vinicole din satele Tudora şi Crocmaz şi de acolo, spre punctele iniţiale şi finale ale plimbărilor pe Nistru;

- drumurilor de acces pe teritoriul primăriei Palanca în zona de frontieră, unde este situat unul din locurile de observare a naturii (nu departe de minihotel), precum şi parcarea pen-tru maşini;

- unei părţi de drum de la satul Antoneşti spre satul Carahasani (în afara zonei), unde există un potenţial turistic important.

Se recomandă ca de amenajarea teritoriului şi a zonelor nu prea mari de odihnă din apropi-ere să se ocupe proprietarii uzinelor vinicole din satele Tudora şi Crocmaz. Ar fi indicat ca în decursul a 3 ani să fie construit un complex hotelier cu cel puţin 54 de locuri pe teritoriul uzinei vinicole de lângă satul Crocmaz. Anumite elemente de amenajare a teritoriului şi a infrastruc-turii pot fi făcute şi în uzinele vinicole din satele Talmaza şi Grădiniţa, dar şi acestea necesită pregătiri pentru primirea vizitatorilor. Complexul turistic Purcari poate servi drept exemplu mai dezvoltat pentru toate cele patru întreprinderi, totuşi acesta nu poate fi luat drept un simplu model de imitaţie. Fiecare întreprindere are posibilitatea de a avea o imagine proprie.

Planificarea zonelor de odihnă trebuie să fie realizată ţinând cont de potenţialul existent de exploatare de către autorităţile publice de nivelul întâi şi doi cu ajutorul populaţiei.

În procesul de planificare a activităţii reacreative şi celei de prestare a serviciilor, în fiecare loc, este necesar de a fixa atenţia asupra unui lucru anumit, şi nu de a irosi forţele sau de a permite crearea concurenţei în zonă. În caz contrar, este mare probabilitatea de a întârzia finisarea sau chiar de a renunţa la îndeplinirea activităţilor şi de a se crea o atmosferă de neîn-credere în corectitudinea direcţiei alese şi stoparea dezvoltării, chiar dacă există un potenţial real de dezvoltare.

În locurile de odihnă în masă vizitate cu regularitate este necesar de a instala standuri cu regulile de odihnă, cu informaţii despre servicii şi numerele de telefon ale organelor de drept, medicale şi celor de salvare.

Elementele de bază ale infrastructurii pentru dezvoltarea turismului ecologic şi sportiv, apro-bate în lume, sunt:

1. parcări amenajate pentru efectuarea itinerarelor cu caracter sportiv şi ecologic, cu focuri mari de tabără şi cu hotare bine delimitate.

2. terenuri pentru activităţi cu caracter sportiv şi ecologic pentru vizitatori numeroşi.


3. itinerare cu indicatoare şi informaţii succinte despre lumea animală şi vegetală pe parcur-sul acestora.

4. poteci ecologice pentru vizitarea obiectelor deosebit de valoroase, fără dreptul de a ieşi de pe ele.

5. locuri special amenajate pentru începutul şi sfârşitul plimbărilor pe apă,5.1) pe Nistru e mai uşor de îndeplinit acest lucru în locurile unde cotiturile bruşte ale

fluviului oferă posibilitatea de întoarcere, aproximativ la punctul iniţial (sectorul mai jos de Răscăeţi-Purcari), sau

5.2) în locul, unde este posibilă apropierea de mal lângă complexul de recreare (secto-rul Olăneşti-Crocmaz şi Tudora-Palanca);

6. turnuri pentru examinarea panoramei teritoriilor pitoreşti şi importante din punct de vedere al protecţiei naturii (ele ar putea fi create acolo, ar putea fi păstrate, de exemplu, pe sectorul complexului „Fazanul de argint”, a fabricii de vin din s. Grădi-niţa, a grădiniţei de copii din s. Crocmaz, de unde se deschide o privelişte a luncilor sălbatice din Ucraina);

7. Locuri de cazare în gospodăriile ţărăneşti.8. Puncte de dare în chirie a echipamentului pentru parcurgerea rutelor şi organizarea

odihnei cu caracter ecologic.Elementele importante ale infrastructurii pentru turism sunt centrele instructive şi edu-

cative cu muzee şi literatură tematică, parcurile ş.a. Aici au loc nu doar activităţi pentru po-pulaţia locală şi instruirea tineretului, dar pot fi organizate şi vizite ale turiştilor, inclusiv pe calea lor înspre zonă. Este periculos deficitul unei finanţări stabile a acestui tip de obiecte, deoarece aceasta ar putea duce (a) la pierderea eficacităţii finanţării deja implementate şi a paşilor efectuaţi în dezvoltare, (b) la micşorarea atractivităţii şi (c) la crearea impresiei că ad-ministraţia publică are o atitudine neglijentă faţă de obiectele de cultură. În legătură cu acest fapt se propune:

- determinarea necesităţilor, surselor de finanţare şi a responsabililor, precum şi restaura-rea parcului acvatic din s. Cioburciu (malul stâng al Nistrului);

- evaluarea necesităţilor, surselor de finanţare, elaborarea unui proiect de dezvoltare şi re-alizarea lui în cadrul muzeului naturii din or. Ştefan-Vodă;

- de a cere de la conducerea centrală de a finanţa reconstrucţia bisericii medievale din Că-uşeni;

- evaluarea necesităţilor muzeelor şcolare a ţinutului natal din satele din zonă şi acordarea ajutorului acestora.

În conformitate cu legislaţia în vigoare monumentele sunt obiecte sau complexe de obiecte ... înregistrate în Lista monumentelor Republicii Moldova, protejate de stat, ... care au valoare naţională sau internaţională, sau în alte liste analoge (în Transnistria).

Evaluarea ştiinţifică a monumentului, de obicei, este posibilă doar după cercetarea lui, de aceea cel mai mare număr de monumente arheologice sunt trecute cu vederea. Organele de stat responsabile de protejarea monumentelor pot urmări situaţia referitoare doar la monumentele deosebit de valoroase. În legătură cu acest fapt se propune:

1. de creat registre ale monumentelor pentru teritoriul fiecărei unităţi administrative de nivelul unu în zonă;

2. de a ţine aceste registre în organele administraţiei locale de nivelul doi, prezentând listele monumentelor la organele administrative locale de nivelul întâi;

3. de a se oferi privilegiul de protecţie a monumentelor incluse în aceste registre administra-ţiei locale de nivelul întâi.


3.3.4. Dezvoltarea economiei turismului în zonă

În prezent potenţialul existent al zonei, inclusiv infrastructura, este slab folosită pentru susţi-nerea fluxului mare de turişti.

Doar o parte din obiectele turistice participă la susţinerea fluxului în masă a turiştilor – din categoria turismului social intern (elevi, studenţi),

Toate obiectele turistice participă slab la dezvoltarea turismului de primire a oaspeţilor şi aproape că nu se foloseşte primirea în masă a turiştilor de alte categorii, în principal din cauza lipsei unor propuneri integrate şi complexe în zonă.

Asupra acestui fapt influenţează lipsa unor încăperi potrivite pentru amplasarea turiştilor, deşi unele încăperi din centrele raionale Ştefan Vodă şi Căuşeni pentru amplasarea grupurilor de turişti (până la 22 persoane) în perioada de vară le putem considera satisfăcătoare.

Cele mai dezvoltate complexe turistice în limitele zonei („Fazanul de Argint”, „Purcari”) sunt orientate către consumatorii cu venituri înalte. Însă după numărul de persoane ce vizitează zona, acest tip de turism este evaluat conform unor date indirecte la 100-150 persoane pe an. Chiar dacă această estimare este micşorată de 2-3 ori, oricum ea demonstrează:

✓ folosirea nedeplină a posibilităţilor existente;✓ necesitatea diversificării propunerilor, orientându-se la vizitatorii din segmentul cu veni-

turi medii.Mai jos sunt prezentate posibilităţile consumatorilor cu diferit venit,

Segmentul turismului socialConform datelor statistice ale Biroului Naţional de Statistică a RM, în baza unui calcul pentru

un turism pe zi, costul constituie:- la obiectele turismului rural – 150-180 lei sau 60-108 lei sau în limitele turului excursional;- excursiile din cadrul turismului cultural – 15-30 lei;- rutele pedestre în turismul cultural – 30-50 lei;- turismul vinicol în segmentul social, de regulă, lipseşte, dar în perioada zilelor regionale

(raionale) ale vinului după o evaluare a experţilor – 40-50 lei;- în turismul balnear preţul standard este de 250 pe zi cu condiţia că o anumită parte a foii

turistice sau chiar întregul ei preţ va fi compensată din fondul social.Turismul de afaceri în segmentul social lipseşte.

Segmentul consumatorilor cu un venit mediuPentru acest grup cu un venit mediu de cca. 500 dolari SUA pe baza calcului pentru un turism

pe zi costul constituie:- la obiectele turismului rural pentru turiştii locali – 580 lei;- în turismul ecologice – 174-207 lei;- în turismul vinicol – 670 lei;- în turismul balnear – 250 lei;- în turismul de afaceri, unde cheltuielile consumatorului se achită din contul resurselor

financiare ale agentului economic respectiv – 700 lei.

Segmentul consumatorilor cu venituri înaltePentru acest grup cu venituri de cca. 700 dolari SUA pe lună şi mai mare în baza calcului

pentru un turism pe zi , costul constituie:- la obiectele turismului pentru turiştii locali – 760 lei;- în turismul ecologic – cca. 270 lei;- în turismul balnear – 315 lei;- în turismul de afaceri – 1022 lei.


Persoanelor cointeresate în activitatea turistică li se propune:• determinareacelormaiatrăgătoaretipurideserviciipentruafacerealor,inclusivîndo-

meniul turismului ecologic (cognitiv) (pedestru, acvatic, cu caii, etc.);• formareaunorruteoptimeţinândcontdeposibilităţiledefolosireateritoriului;• calculareacapacităţii(număruloptimşicomponenţagrupului)pentrupropunerilelor;• orientarealaactivitateacuunelegrupuriţintănenumeroasedeconsumatoriţinândcont

de specificul fluxurilor recreaţionale;• folosireapentruplanificarearutelorpilot,aspecificaţiilorpunctelorşiobiectelorde

observaţie în natură (cele mai atrăgătoare pentru categoria turiştilor în masă din ţările străine), a patrimoniului cultural-istoric şi a altor componente a produsului turistic al zonei (Anexa 14 al acestui plan de management, pe CD „Colierul din smaralde al Nis-trului de Jos”).

Reprezentanţilor autorităţilor şi business-ului la stabilirea politicii de dezvoltarea a turis-mului se propune să ia în consideraţie că în conformitate cu evaluarea economică a potenţialului turistic (Anexa 14) indexul integral al potenţialului turistic constituie: (1) pe porţiunea de pe malul drept al Nistrului a zonei Ramsar - 0,8152; (2) pe porţiunea de pe malul stâng al Nistru-lui a zonei Ramsar - 0,7251; pentru întreaga zonă Ramsar – 0,8441. astfel, este evident efectul sinergetic al colaborării ambelor maluri. Includerea zonei adiacente de pe malul stâng permite creşterea evaluării în rezultatul transformărilor sistemice până la 0,8591.

3.3.5. Promovarea produsului turistic la nivel internaţional şi problemele organizării turismului

Promovarea activă la nivel internaţional al produsului Nistrului de Jos pe piaţa externă poate fi eficient doar în cazul prezenţei a cel puţin:

- a principalelor servicii şi infrastructură;- a structurii de gestionare, inclusiv de control şi distribuire a turiştilor pe direcţii anumite.

În caz contrar aceasta poate duce la consecinţe negative:- activităţi periculoase pentru aria protejată, ce reduce potenţialul turistic;- formarea unei imagini externe nefavorabile pentru aria protejată şi ţară.

După cum se menţionează în literatură (Eagels, 2002) turiştii au cerinţe crescânde faţă de o calitate înaltă a posibilităţilor recreaţionale şi a serviciilor prestate în paralel. Persoanele ce obţin un serviciu de calitate înaltă în viaţa de zi cu zi, îl aşteaptă şi de la prestatorii turistici, inclusiv ghizi profesionali, ce permit o comunicare bună. Ei doresc de la gazde confort, sentimente că sunt aşteptaţi, inclusiv şi în comunităţile pe care le vizitează.

Dezvoltarea turismului înseamnă o necesitate înaltă în servicii specializate şi posibilităţi de cazare şi toate se axează pe calitate. Sarcinile dificile ale managerilor includ asigurarea unor servicii bune, programe de odihnă şi realizarea controlului; este deosebit de importat ca aceşti consumatori complecşi să realizeze că primesc servicii calitative şi să plătească pentru ele (com-ponentele lor). În multe cazuri agenţiile nu au scopul de a oferi o calitate înaltă sau nu există o monitorizare, ceea ce face programul de odihnă necorespunzător cerinţelor şi primitiv.

Ţinând cont de toate acestea, se recomandă cu toată responsabilitatea în primul rând de a evalua starea actuală a infrastructurii existente, de a investi în aceasta şi apoi de a realiza pro-movarea propunerilor.

În cazul nivelului de dezvoltare actual este necesar de a se concentra asupra următoarelor lucruri:

- turism de o singură zi ce nu necesită condiţii foarte calitative de cazare;- dezvoltarea turismului de camping cu o infrastructură necostisitoare, dar necesară;


- agenţii economici serioşi trebuie să aibă grijă de traducători, în primul rând de limba engleză, posibil – crearea la prima etapă a unui grup mic mobil;

- trebuie să fie pregătiţi ghizii pentru însoţirea vizitatorilor în natură, de exemplu dintre învăţători; la acest lucru trebuie să fie atrase femeile, de preferinţă ce cunosc engleza.

Promovarea şi planificarea activităţii turistice în aria protejată trebuie să fie un proces bine organizat, deoarece turismul, dacă nu este planificat, controlat şi urmărit pe lângă beneficii poa-te aduce şi probleme:

• formareaşidistrugereapotecilorşilocurilorpentrutabere,acumulareadecombustibilşicreşterea pericolului de incendii;

• acumulareadeşeurilormenajere,poluareaaeruluişiapelor;• deranjareaanimalelorşidistrugereahabitatelor,distrugereamalurilordeexempludebărci;• vandalismulcultural,conflicteledintreutilizatori,formareamulţimiişicreştereagălăgiei;• pentruaevitatoateacestelucruri,înprimulrândtrebuiesăfieefectuatăplanificareaşidupă

aceasta să demareze promovarea pe piaţă.Ţinând cont de starea actuală pe teritoriul zonei se recomandă de a începe activitatea cu realiza-

rea prezentărilor complexe pe internet. Ideal ar fi ca site-ul web să prezinte teritoriul în ansamblu, inclusiv informaţii despre ţările vecine (de exemplu despre parcul naţional natural Nijnednestrov-sk) în toate limbile corespunzătoare (română, rusă, ucraineană şi adiţional cel puţin engleza).

Informaţia ce urmează să fie inclusă: informaţii de bază despre teritoriu – descriere succintă; harta care poate fi tipărită de pe pagina web; posibilităţile de cazare, cel mai bine să fie indicate pe hartă; prezentarea sumară a propunerilor; rutele turistice, indicate pe hartă; o listă a organizaţiilor pre-statoare de servicii (restaurante, locuri de cazare etc.). un capitol special trebuie acordat păsărilor, deoarece este o zonă Ramsar, iar doritori de a face observaţii asupra păsărilor sunt mulţi în Europa.

3.4. Colaborarea internaţională, creşterea nivelului de cunoştinţe ecologice şi instruirea populaţiei

3.4.1. Colaborarea internaţională

Pentru atingerea scopurilor stabilite este necesar de a consolida colaborarea cu partenerii din regiunea Nistrului de Jos, inclusiv Ucraina, unde deja sunt folosite structurile existente în domeniul gestionării ariilor protejate şi turismului.

Este necesar de a începe cu schimbul de informaţii şi după aceasta cu unele măsuri mici de protecţie a naturii, intensificând dialogul şi schimbul de informaţii, pentru a îmbunătăţi înţele-gerea privind resursele comune. Acestui fapt îi poate contribui un forum comun cu reprezentan-ţii comunităţilor locale, gestionarii ariilor protejate (unde există), ONG-uri din sectorul silvic, fermieri, serviciile de grăniceri etc. din toate ţările. Este importantă organizarea activităţilor culturale şi iarmaroacelor în comun.

Este important de a sublinia pentru reprezentanţii autorităţilor şi persoanele de decizie că colaborarea transfrontalieră nu reprezintă o pierdere a suveranităţii.

Urmează a organiza consultaţii cu serviciile de grăniceri şi serviciile de securitate, de a asigu-ra informarea acestora, implicându-i şi obţinând susţinere din partea lor,

Se recomandă de a informa pe larg despre noile posibilităţi economice şi pieţe deschise în rezultatul colaborării transfrontaliere. Acest fapt va fi ajutat de crearea propunerilor comune în turism, a brandurilor comune (vinurile locale, votcă şi coniac, piersici şi poamă, legume şi peşti, plante medicinale, articole artizanale şi festivaluri, etc.).

Este necesar de a face consultări şi a implica pe cât este posibil serviciile de stat şi agenţiile (de turism, relaţii externe, agricultură, silvicultură, serviciul cadastral).


Trebuie căutată susţinerea de la persoane sus puse, liderii străini şi naţionali, scriitori, mass-media, artişti, de exemplu se pot organiza prezentări ale rutelor cu participarea mass-media.

Organizatorii diferitor activităţi trebuie să simtă dreptul de autor al său şi valorificarea ideilor personale.

La un anumit nivel de dezvoltare a colaborării şi în primul rând al gestionării zonei şi finan-ţare se pot aplica următoarele instrumente:

- organizarea expoziţiilor comune, inclusiv şi cele mobile;- editarea unui ziar regional (transfrontalier) dedicat protecţiei naturii, turismului şi economiei;- introducerea unui codex comun de comportament pentru vizitatori;- crearea unui centru comun pentru vizitatori etc.

O temă importantă pentru colaborarea transfrontalieră reprezintă cercetările şi monitori-zarea în comun a speciilor importante (vidra, nurca, etc.), păsări etc. O astfel de colaborare nu doar ajută în lucru, dar oferă posibilitatea de a face publicitate regiunii. La etapa dată un mo-nitoring comun şi vizite de schimb de experienţă în domeniul protecţiei mediului sunt destul de problematice, dar cercetări în comun de exemplu al Universităţilor din Tiraspol şi Odesa şi instituţiilor academice din Chişinău pot fi organizate.

3.4.2. Creşterea nivelului de cunoştinţe ecologice şi educarea populaţiei

Aceasta reprezintă o temă mare căreia îi sunt dedicate rezoluţiile Convenţiei privind diversi-tatea biologică, a altor convenţii, există o comisie specială a Uniunii Internaţionale de protecţie a naturii (IUCN). În cadrul organizării educaţiei ecologice şi a excursiilor este necesar de atras o atenţie deosebită la propaganda protecţiei biodiversităţii a lumii vegetale şi animale din regiune.

1. Organizarea activităţilor de informare pentru populaţie, folosind mijloacele mass-me-dia, cu scopul educării patriotismului faţă de plaiul natal şi creşterea nivelului de cunoştinţe despre valorile ei:

✓ diversitatea biologică ce se păstrează aici, în special pădurile seculare şi speciile protejate la nivel internaţional şi naţional;

✓ monumentele arheologice, natural-istorice şi culturale;✓ istoria satelor şi tradiţiile lor, folclorul local;✓ legislaţia de protecţie a naturii, inclusiv pentru:

• lichidareaatitudiniitradiţionalnegativeapersoanelorşisuperstiţiilegatedeastfeldeanimale cum ar fi şerpii şi alte reptile, amfibieni, păsări răpitoare, lilieci;

• prevenireaunordauneposibilemonumentelorarheologice,istoriceşiculturale.2. Pentru realizarea acestor activităţi se recomandă:- organele de educaţie urmează să facă accentele corespunzătoare în lucrul cu instituţiile

de învăţământ şi profesori, evitând mărirea presiunii şi folosind în procesul de instruire exemple dedicate cunoştinţei cu flora, fauna locală şi monumente din regiune;

- învăţătorii împreună cu asociaţiile obşteşti urmează să organizeze „lecţii verzi” inclusiv în natură;

- autorităţile locale urmează să susţină activitatea în această direcţie realizată de către ONG-uri şi grupurilor de iniţiativă;

- implicarea de către autorităţile locale în grupurile de lucru a voluntarilor pentru soluţio-narea problemelor protecţiei mediului, protecţiei pădurilor, speciilor rare etc.;

- colaborarea cu biserica, în baza eticii pozitive a creştinismului;- dezvoltarea organizaţiilor obşteşti cu ajutorul organizaţiilor de mediu dezvoltate şi dona-

torilor corespunzători;- respectarea şi luarea în consideraţie a intereselor, tendinţelor şi drepturilor comunităţilor locale.


3. Unul dintre paşii următori trebuie să fie realizarea unei cercetări sociologice, analiza păr-ţilor interesate.

4. Pe baza acestui sondaj de a realiza adunări cu populaţia locală şi o campanie în susţinerea consolidării gestionării zonei şi creării parcului naţional.

5. Mobilizarea opiniei publice şi creşterea posibilităţilor pentru o gestionare adecvată a tere-nurilor şi agriculturii. Este necesar de a elabora şi a realiza programul de creştere a nivelului de informare şi instruire pentru populaţia locală, ce ar include:

o creşterea nivelului de cunoştinţe ecologice,o instruirea în domeniul folosinţei tehnologice a terenurilor în timpul irigaţiei,o bazele protecţiei plantelor în timpul irigaţiei,o regulile producerii responsabile ecologice şi producţia ecologic pură, condiţiile exportului,o informarea şi creşterea cunoştinţelor despre condiţiile pieţii producţiei agricole.

6. Realizarea de două-trei ori pe an în instituţiile de învăţământ pentru profesori, elevi, stu-denţi ore informaţionale despre posibilităţile turismului regiunii şi atitudinea grijulie faţă de valorile naturale, precum şi despre rolul important al securităţii ecologice pentru o dezvoltare cu succes a turismului.

7. O direcţie importantă de dezvoltare a turismului ecologic este lucrul cu corpul didactic şi cu elevii pe baza următoarelor activităţi:

• organizareaşirealizareaseminarelortematiceşiaconsultaţiilormetodicepentruprofesori,înprimul rând pentru profesorii de ecologice, biologie, geografie, etc.;

• acordarealiceelorşişcolilora literaturiidespecialitateprivindproblemeleecologicei,pro-tecţiei diversităţii biologice şi peisajere, organizarea turismului şi elaborarea rutelor turistice pentru copii;

• organizareaşirealizareaexcursiilorşcolare,ataberelorecologicepentrucopiişiaexpediţiilor,practicii de câmp;

• atragereaelevilor laparticiparea însărbătorile şiacţiunileecologice, inclusiv încele inter-naţionale, cum ar fi ziua protecţiei animalelor, ziua păsărilor, ziua pământului, ziua zonelor umede (Convenţia Ramsar), „Ruta parcurilor”, ziua internaţională de protecţie a mediului, ziua internaţională a turismului;

• potfiorganizaterutelocaletransfrontalierepentruelevicuimplicareaserviciilordegrăniceri.


ПЛАН УПРАВЛЕНИЯРамсарским сайтом «Нижний Днестр

(проект)

Акронимы

ЕС – Европейский СоюзККМ - Красная Книга МолдовыККП - Красная Книга Приднестровья ККУ - Красная Книга УкраиныМСОП – Всемирный союз охраны природы МОС - Министерство окружающей среды МолдовыНЭС - Национальная экологическая сеть МолдовыОС - Операционный список Концепции Национальной экологической сети. ПМР – Приднестровье ФПТОГ – Природные территории, охраняемые государством

Часть первая. ОПИСАНИЕ1.1. Расположение, размер и доступность

Территория Рамсарского сайта «Нижний Днестр» находится в юго-восточном высту-пе Молдовы, в 8 км южнее г. Бендеры и в 40 км от Одессы близ села Паланка (по карте). Центром сайта является с. Кросмаз координаты которого 46o 37’ 54’’ северной широты и 29o 40’ 10’’ восточной долготы. Сайт включает территорию 6 сел восточной части райо-на Кэушень и 11 сел северной и восточной части района Штефан-Водэ, на левом берегу реки Днестр и на востоке, юге и юго-востоке граничит с Одесской областью Украины. По современным подсчетам, общая площадь составляет 60638 га, и включает 18 природных комплексов (Рисунок 1 на цветной вкладке), самые крупные среди них: Копанка-Леунтя – 2397 га, Талмазские плавни – 1592, Заозерное-Нукарь – 1542, Чобурчиу-Раскаець – 1234 и Олэнешть-Крокмаз – 1478 га.

Зона строгой охраны (А) составляет 1801,89 га и включает наиболее ценные терри-тории 12 природных комплексов, среди которых наиболее крупные - в комплексах Тал-мазкие плавни, Тудора-Паланка, и Копанка-Леунтя. Буферная зона экологической ре-конструкции (В) в целом составляет 3561,5 га и включает ценные территории, которые нуждаются в специальном управлении для увеличения и сохранения природных ресур-сов, расположенные в 15 комплексах. Зона с ограниченной экономической активностью (С) составляет 10079 га и включает более 60 территорий, расположенных в 14 природ-ных комплексах. Эти земли наиболее вовлечены в экономическое использование, кото-рое должно быть частично ограничено, в связи с необходимостью увеличения их ресурс-ных качеств или регулирования доступа посетителей в рамках рекреационного исполь-зования. В зону С включены 32 объекта – пастбища, которые нуждаются в специальном управлении в целях повышения продуктивности и экологической емкости для флоры и фауны. Зона экономической активности (D) составляет около 45195,61 га.


Территория легко доступна, расстояние от столицы Молдовы г. Кишинева по трассе Кишинев – Анений Ной - Кэушень – Белгород–Днестровск составляет 75 километров до северной границы парка и 100 километров до центра (с. Талмаза), а до границы с Украи-ной (с. Паланка) – 156 километров.

Расстояние от г. Одессы по дороге через таможню «Маяки» до юго-восточной границы сайта составляет 60 километров, до центра – 110 км. Расстояние от Белгород-Днестровска до южной границы сайта – 40 км через таможню «Староказачье», до центра – 85 км.

Расстояние от города Тирасполь через город Бендары до северо-восточной границы (с. Копанка) - 35 км, до центра - 50 км. Расстояние от города Тирасполь через село Киц-кань до северо-восточной границы сайта (с. Копанка) - 15 км. Расстояние от города Бен-деры до северо-восточной границы - 2 км. Расстояние от села Глиное до восточной гра-ницы сайта через мост у села Рэскэець - 40 км, до центра – 25 км. Расстояние от г. Кэу-шэнь до границы сайта – 10 км, до центра - 25 км. Расстояние от г. Штефан Водэ до гра-ницы сайта – 5 км, до центра сайта – 15 км. Единственным географическим препятстви-ем для доступа на территорию является река Днестр и ее рукав, будучи северо-восточной границей сайта.

В соответствии с стандартами, существующими в туризме, все дистанции менее чем 50 км между туристическими объектами или от точки отъезда группы, считаются ко-роткими. Дистанции между туристическими объектами от 50 км до 100 км являются средними и рекомендуются для организации отдыха (туристических маршрутов) в вы-ходные дни. Дистанции свыше 100 км рекомендуются для маршрутов, рассчитанных на 2 дня и более.

1.2. Правовой статус и история создания охраняемой территории

Рамсарская территория «Нижний Днестр» выделена благодаря исследованиям, опи-санию и картированию основных биологических ценностей, выполненным Экологиче-ским обществом «BIOTICA». Территория получила официальный международный ста-тус сайта 1316 (3MD003) в Рамсарской конвенции 20 августа 2003 г. на базе документов, подготовленных в сотрудничестве с Министерством окружающей среды и поданных в Секретариат конвенции.

Согласно Закону об охране окружающей среды (Nr.1515 от 16.06.93), природные ре-сурсы – земля, недра, вода, флора и фауна, являются национальным достоянием Респу-блики Молдова (Ст. 4, часть 1). Право распоряжения всеми природными ресурсами Ре-спублики Молдова во имя государства принадлежит Парламенту (часть 2).

Ст. 7 (часть 3) Закона о фонде природных территорий, охраняемых государством № 1538-XIII, предусматривает, что в состав фонда охраняемых территорий могут быть вклю-чены и земли, находящиеся в частной собственности, остающиеся в дальнейшем собствен-ностью владельцев. Часть 2 этой статьи указывает, что земли объектов и комплексов фон-да охраняемых территорий предназначенные для охраны природы, являются частью пу-бличной собственности, не могут быть приватизированы, сданы в аренду, и имеют режим охраны и хозяйствования, установленный действующим законодательством.

В соответствии с Законом о внесении изменений и дополнений в Закон о фонде природ-ных территорий, охраняемых государством, № 1538-XIII от 25 февраля 1998 г. (№ 354-XVI от 22.12.06), Рамсарский сайт «Нижний Днестр» введен в число территорий, охраняемых госу-дарством (ГЛАВА 131. ВОДНО-БОЛОТНЫЕ УГОДЬЯ МЕЖДУНАРОДНОГО ЗНАЧЕНИЯ).

Статья 82’ (2) устанавливает, что земли водно-болотных угодий международного значе-ния остаются в собственности землевладельцев, их управление осуществляется согласно


планам управления, разработанным в соответствии с Типовым положением о водно-болотных угодьях.

Типовое положение о водно-болотных угодьях международного значения12 устанав-ливает, что:

такие угодья управляются с целью упорядочивания отношений в области их за-щиты, сохранения и устойчивого использования, независимо от формы собствен-ности (ст. 9);управление природными территориями выполняется на основании зонирования, введенного через план управления, утвержденного центральным органом охраны окружающей среды, с одобрения Академии наук Молдовы (ст. 10).

Основные принципы (ст. 11 Типового положения) управления данными угодьями: предотвращение негативных воздействий экономической деятельности на влаж-ные зоны международного значения;поддержка деятельности по их рациональному использованию, сохранению и устойчивому развитию;осуществление действий, необходимых для сохранения и повышения биологиче-ского разнообразия.

Согласно ст. 12, обладатели земель обязаны:обеспечивать соблюдение охранного режима Рамсарских угодий;устанавливать на границах Рамсарских угодий ограничительные знаки, предупре-дительные табло, указатели;принимать меры по ликвидации существующих источников загрязнения;создать очистные сооружения и обеспечить их эффективное функционирование;оперативно информировать территориальные структуры центрального органа охраны окружающей среды и центральный отраслевой орган управления водным фондом об авариях, которые могут нанести вред гидрологическому режиму или причинить ущерб растениям и животным.

По существу, ст. 12 создает привелегию обладателей земель участвовать в сохранении природных, природно-исторических и культурных ценностей, получая от этого выгоды при разумном подходе, в том числе от альтернативных и непрямых источников дохода (использование брэнда, туризм, долговременное природопользование).

Охрана и защита влажных зон международного значения обеспечивается властями, в распоряжении которых они находятся (ст. 20). Вокруг этих зон устанавливается защит-ная зона шириной 1000-1500 м, где это необходимо (ст. 21), которая вносится в докумен-тацию градостроительства и управления территориями (ст. 22).

В соответствии со ст. 29 Типового положения, регламент Рамсарского сайта 1316 вклю-чает правовые установления названного документа и следующие части Плана управле-ния: 2.1 Значение территории (основания для развития режима охраны и управления) 2.2 Перспективные цели управления, 2.3.3 Главные направления управления, 2.4. План зонирования, часть третья План Действий, а также Приложения к данному документу.

В соответствии со Статьей 12 Закона о природно-заповедном фонде Приднестров-ской Молдавской Республики (№ 719-З-III от 60.01.2006), в число основных задач госу-дарства в области функционирования природно-заповедного фонда является (з) соблю-дение международных конвенций, соглашений и программ в сфере организации, охраны и функционирования охраняемых природных территорий.

Закон ПМР о животном мире (2004) в Статье 10 «Основные принципы государ-ственного управления в области охраны и использования объектов животного

12 Постановление Правительства Республики Молдова Nr. 665 от 2007-06-14


мира» устанавливает: «(з) приоритет международного права в области использования и охраны животного мира, охраны и восстановления среды его обитания».

Эти положения можно рассматривать в качестве основы для применения Рамсарской конвенции. В то же время, согласно Статье 6 Закона ПМР об охране окружающей среды (редакция по состоянию на 05.10.2009), включение объектов международного значения в природно-заповедный фонд находится в компетенции Верховного Совета ПМР и про-исходит по представлению Президента ПМР.

На территории сайта для сохранения генофонда с целью воспроизводства промыслово-ценных видов ихтиофауны, учрежден Государственный ихтиологический заказник «Ту-рунчук» площадью 137,5 га. (Постановление Верховного Совета Приднестровской Мол-давской Республики «Об утверждении перечня объектов, комплексов и территорий природно-заповедного фонда Приднестровской Молдавской Республики» от 27 января 2010 г. N 2938). Участок включат сектор Турунчука от с. Чобручи до моста в с. Глиное. За-казник подчинен Министерству природных ресурсов и экологического контроля ПМР, которое в настоящее время разрабатывает Положение о заказнике.

1.3. Физические характеристики окружающей среды

1.3.1. Климат

Климат сайта умерено континентальный и зависит, главным образом, от влияния Чер-ного Моря, в то время как основные черты климата региона определяются господством воздушных масс с Атлантического океана. Преобладающие ветры дуют с севера и вос-тока со средней скоростью 2-5 м/с. Среднегодовые данные: температура 9-10°C (мини-мальная -29°C, максимальная +38°C), количество осадков около 450 мм, 2/3 из них па-дают в период апрель-ноябрь. Зимы в основном мягкие, даже если зимой бывают силь-ные морозы. Средняя толщина снежного покрова – 10 см, сохраняющийся в среднем око-ло 30-40 дней. Лед покровает рекеу в среднем 4-15 дней. Таяние снега начинается в нча-ле марте. Весна обычно теплая, средняя температура не превышает 22°C. Раннее лето за-сушливое, но часто с продивными дождями. Лето довольно жаркое, осень до ноября те-плая с небольшими дождями. Среднегодовая сумма положительных температур дости-гает 3500-3700°С, а активных температур (выше 10°С) - 3200-3300°С. Нередко отмечают-ся заморозки, засухи, суховеи, грозы, град, ливни, метели, оттепели.

Зима теплая и влажная. Холодные дни часто сменяются оттепелями и безморозны-ми днями, с повышением среднесуточных температур воздуха выше 5°С. Преобладает облачная и пасмурная погода, с осадками в виде дождя и снега. Весна характеризуется большой изменчивостью погоды. Нередки резкие смены потеплений и похолоданий, до-ждливых и сухих периодов. В конце марта происходит устойчивый переход температуры воздуха через 5°С, во второй декаде апреля через 10°С. Однако возможность заморозков сохраняется даже в мае. Лето солнечное, жаркое и засушливое. Осадки летнего периода чаще всего ливневого характера, иногда сопровождаются сильным ветром и градом. Вы-сокие температуры воздуха устойчивы. Средняя температура июля 21 - 22°С, максималь-ные температуры достигают отметки 40°С. Осень теплая и продолжительная. Среднесу-точная температура воздуха ниже 10°С опускается в октябре, а ниже 5°С в конце первой половины ноября. Первые заморозки иногда отмечаются в конце сентября, чаще в сере-дине октября.


1.3.2. Топография и физическая география

Рельеф территории, в целом, варьирует в зависимости от ширины речной долины и прилегающих террас, в зоне сильного меандрирования Днестра. Средняя высота сай-та - 22 м над уровнем моря, наибольшая высота – 193 м над у. м. находится на краю водо-раздела западнее с. Копанка, а самое низкое место – -1.75 м ниже уровня моря – в долине между селами Крокмаз и Олэнешть.

Северно-западная более компактная и холмистая часть сайта (приблизительно до ши-роты с. Пуркарь) покрывает две трети территории. Здесь расположены наиболее круп-ные лесные урочища – нагорные Копанка-Леунтя, Чобурчиу-Нагорное и пойменное Тал-мазские плавни, а также многочисленные небольшие леса. Долина реки в данной части занимает немногим меньше половины его площади.

Юго-восточная меньшая часть включает одно среднее по размерам лесное урочище (Императорское) и несколько мелких лесных плантаций на террасах, почти непрерыв-ную полосу пойменных лесов на глубоких меандрах, объединенную прибрежной лесопо-лосой, и окраину тростниковых плавней лимана Днестра.

Нагорная (террасовая) часть рельефа формирует местную водосборную площадь(29000 га), которая практически полностью расположена в пределах сайта, что является его спец-ификой. Это означает, что поверхностный сток не может нести загрязнения с прилегаю-щих земель, кроме как по течению Днестра. Крутизна склонов варьируют в пределах от 4o

-16o, но встречаются также очень крутые уклоны террас. Склоны современного оползнево-го происхождения волнистые, их поверхность осложняется балками, оврагами и оползня-ми; древнеоползневые (versanții de alunecări străvichi) склоны – выпуклые в профиле. Более пологие склоны заняты сельскохозяйственными землями. Склоны более 6o занимают 15%, тогда как водоразделы, днища балок и поймы - около 2/3 территории.

Природный рельеф долины Днестра представляет собой систему перемежающихся плоских гребней и неглубоких понижений между ними. Они имеют серповидную форму и ориентированы по спирали. Осушенная часть поймы занята сельскохозяйственными землям, и рельеф существенно выровнен.

Вниз по течению прибрежная зона поймы имеет более плавный рельеф. Часть сайта ниже по течению реки после с. Крокмаз имеет в долине узкий, низкий и достаточно плав-ный водораздел (гриву) не шире 50-100 м, который отделяет крупную пойменную часть от русла реки.

Ландшафт вдоль реки включает леса и старые лесопосадки, заболоченные редколесья, обширные мелководные водоемы с водно-болотной растительностью, а также луга, ко-торые из-за нерегулируемого выпаса в преобладающем большинстве превращены в де-градированные пастбища. Вдоль берега обоих рукавов Днестра встречаются рыбоводче-ские пруды, в основном заброшенные. Река формирует в главном течении около 30 меан-дров, многие из которых наполовину или почти полностью замкнуты. В пределах неко-торых речных петль размещены сады и другие сельскохозяйственные угодья, большин-ство из которых сопровождаются полосками леса. Берега в главном течении реки вне леса в основном защищены лесополосами, а вдоль рукава Турунчук они сильнее расстро-ены, лучше сохранившись в на левом берегу (на острове Турунчук). Остальная часть до-лины до Молдо-Украинской границы занята обрабатываемыми полями.

Характеристики поймы. Фрагмент поймы на о. Турунчук, располагающийся между двумя рукавами, Днестр и Турунчук, входит в дельту, большая часть которой относится к Украине; это комплекс реликтовых и трансформированных местообитаний. Все поймен-ные территории, включая покрытые сетью дренажных каналов сельскохозяйственные


земли, связаны рекой, водоохранной полосой и каналом, сформированным после строи-тельства государственной противопаводковой дамбы вдоль правого берега главного те-чения. Северо-западная часть поймы это очень широкая долина, большая часть которой влючена в сайт. По ней проходит Старое (Слепое) Русло Днестра, обшей длиной дости-гавшее около 40 км, но сохранившееся на протяжении около 32 км. Главным ядром сайта является урочище «Талмазские плавни», включающее лесные массивы с многочисленны-ми полянами, озеро (24 га), почти замкнутую петлю старицы, недавно отсоединившейся от Днестра, постоянные залитые и пересыхающие каналы, лужи, болота, луга и участки заброшенных сельхозугодий. Третья по размерам часть поймы расположена между села-ми Олэнешть и Крокмаз, где находится самая низкая точка страны.

1.3.3. Геология

Общее описание. Территория сайта находится на краю восточно-европейской текто-нической платформы, и долина Днестра располагается между двумя тектоническими об-рывами - зона, где землетрясения могут достигнуть мощности 6 баллов. Современная тектоническая активность региона подтверждается сейсмичностью 6-7 баллов и совре-менным поднятием земной коры с амплитудой до +2 мм/год и опусканием территории нижнего течения Днестра, достигающего на крайнем юге - 2 мм/год. Северная часть тер-ритории сформирована во время Сарматской трансгрессии Миоцена, представленной известняками, глинами и песками; водораздельные пространства – во время Понтиче-ской трансгрессии Плиоцена. Породы миоцена распространены на всей территории и представлены осадками от морских до континентальных фаций, которые обнажаются в долинах Днестра и его притоков. Наиболее низкие участки поймы представлены отложе-ниями верхней толщи бессарабского подъяруса сарматского яруса, в составе которых за-метную роль играют известняки, наряду с глинами и песками. На более высоких участ-ках роль известняков в разрезе уменьшаетя, а увеличивается роль глин. В нижней части склона поймы р. Штюбей, в днищах балок встречены отложения херсонского подъяру-са, представленного песками, известняками и прослоями глин. Верхние части склонов и низкие водоразделы сложены отложениями нерасчлененной толщи херсонского подъ-яруса – меотического яруса – пески, алевролиты, глины. Наиболее высокие водоразде-лы сложены породами Понтического яруса. Это, в первую очередь, разноцветные гли-ны с прослоями алевролитов твардицеого горизонта, а также пески, глины и известняки еовороссийского подъяруса. Четвертичный период предсталвлен отложениями эолово-делювиального генезиса на водоразделах, делювиального, элювиально-делювиального и коллювиального генезиса в верхних частях склона, отложениями аллювиальных террас (самая древняя из которых Х) в средней и нижней части склона, пойма представлена со-временным аллювием.

Минеральные источники есть около с. Слобозия на глубинах 30-50 м. Река доволь-но сильно петляет, образуя почти замкнутые меандры и слабо синусоидные фрагменты. Правые берега крутые, 1-3 м высотой. Ширина поймы составляет 3-8 км. Верхние тер-расы речной долины иногда обрывистые и пересечены оврагами, но в основном умерен-но крутые с фрагментами оползней. Этот регион – часть Сарматского моря, поэтому ге-ологический субстрат соленый, минеральные воды обнаружены во многих местах сайта.

Палеонтология. Сайт включает три хорошо известных палеонтологических местона-хождения ископаемой фауны позднего Миоцена, обнаруженные в системах оврагов. Эти места имеют статус памятников природы.


Здесь найдены кости многих млекоптающих, среди которых: Хищные (Carnivora) – Simocyon primigenius Wagn., Mustela palaettica Weit. ,Ictitherium

robustum Gaug., Crocuta eximia (Roth. Et Wagn)., саблезубые махайроды Machirodus schlosseri Weit. Machairodus cultridens Gaud.,

Хоботные (Proboscidae) – Choerolophodon pentalici (Gaud et Lart.), мастодонт Mostodont sp. и динотерий Deinotherium giganteum Kauh.;

Непарнокопытные (Perissodactyla) – предки лошадей Hipparion cf. gromova Gab. и Hipparion cf. moldavicum Grom., носороги Aceratherium incisivum Kauh. и Dicerorhinus schleiermachheri (Kaup.);

Парнокопытные (Artiodactyla) – Cervus sp. Paleotragus rouenii Gaud., Helladotherium divernoyi (Gaud et Lart.), Tragocerus frolovi Pavl., Palaeoryx stutzeli Schlos., Gazella deperdita (Gervalis).

Есть также древние черепахи (Reptilia, Testudines) – Protestudo bessarabica (Rjab.).

В целом, территория является зоной палеонтологических ископаемых в устьевой ча-сти реки.

1.3.4. Почвы

Почвенный покров сформировался в основном на четвертичных отложениях, кото-рые представлены лёгкими глинами, тяжёлыми, средними и лёгкими суглинками, а так-же супесями (особенно в пойме реки Днестр).

На территории сайта представлены 2 основных типа почв - пойменные и почвы на террасах Днестра (последнее касается земель большинства cел правобережья– Талмаза, Чибурчиу, Рэскэець, Пуркарь, Олэнешть, Крокмазы, Тудора, Паланка), где преобладают полнопрофильные чернозёмы. В восточной части расположены водораздельное плато и склоны, большинство из которых с эродированными почвами (Плоп – Штюбей, Грэди-ница, Попяска и др.).

1.3.4.1. Почвы правобережья

В целом преобладают карбонатные чернозёмы (26,9%), меньшие площади заняты обыкновенными черноземами (8,2%) и ксерофитно-лесными почвами (6,1%), приуро-ченными к небольшим участкам лесов из дуба пушистого. В пойме Днестра встречается вся гамма аллювиальных почв, в балках – делювиальные почвы.

На территории выделено более 60 разновидностей почв (Приложение 1). По плодоро-дию первое место занимают чернозёмы обыкновенные и чернозёмы карбонатные мощ-ные (оценочный балл более 80). Запасы гумуса в метровом слое чернозёмов обыкновен-ных и карбонатных составляют 250–310 т/га. Например, в Паланке запасы гумуса в ме-тровом слое карбонатных чернозёмов составляют 300–340 т/га, по содержанию гумуса в пахотном слое их относят к среднегумусным. Потенциальное плодородие этих почв до-вольно высокое, однако, проявиться оно может лишь при достаточном количестве вла-ги, их необходимо беречь, чтобы они не перешли в категорию слабосмытых. В Приложе-нии 1 указано содержание гумуса в метровом слое основных подтипов почв, и по каж-дой коммуне даны площади всех разновидностей почв с оценочным балом по свойствам.

На пойме, по днищам влажных и сухих балок, где грунтовые воды залегают на глу-бине 0,5–4,5 м, сформировались луговые “мочары”, лугово–чернозёмные, аллювиаль-ные луговые типичные и смытые, а также солонцевато–засоленные слоистые почвы.


Встречаются аллювиальные иловато–болотные и другие почвы длительного и времен-ного увлажнения. Гранулометрический состав почв разнообразный.

Площадь деградированных и избыточно увлажнённых почв составляла в 2004 г. 43,4%. (В в 80–е годы 20 века на этой территории все подтипы чернозёмов приблизительно на 1/3 были представлены эродированными разновидностями). Эродированные почвы, утратившие своё естественное плодородие занимали большие площади: слабосмытые – 5 652 га, среднесмытые – 4 468 га, сильносмытые – 1 672 га. В соответстии с общей тен-денцией в стране за прошедшие с тех пор годы площадь смытых земель, вероятно, воз-росла. Все эти почвы вовлечены в сельскохозяйственный оборот. Соседствующее распо-ложение почв несмытых и смытых, относящихся к разным степеням эродированности, создаёт пестроту почвенного покрова, ведёт к его усиленной фрагментации. Это явление может достаточно сильно сказываться на состоянии агроландшафтов.

Аллювиальные (пойменные) почвы, как особый тип почв, занимают одно из ведущих мест в почвенном покрове сайта. Пойменные почвы – это молодые почвенно–аллювиаль-ные образования. Аллювиальные процессы заключаются, с одной стороны, в русловой эрозии приводящей к переформированию русла и прилегающих к нему участков поймы (переодическому их «омолаживанию»), а с другой - в аккумуляции на поверхности пой-мы твёрдого стока реки. Их влияние на почвообразование может быть очень слабым (в снежный период, на удалённых от русла территориях) и самым радикальным – вплоть до уничтожения почвы (во время паводков на прирусловых территориях). В долине Дне-стра происходит периодическое затопление его поймы речной водой, при этом предель-но увлажняются почвы и вся подстилающая толща аллювиальных отложений. Это обу-славливает более гидроморфный характер почвообразования в пойме. Важной особен-ностью пойменных почв является их высокая биогенность, обуславливающая ускорение круговорота веществ и почвообразовательного процесса.

Пойменные почвы правобережья в зависимости от условий почвообразования, гео-графического расположения, уровня залегания грунтовых вод, можно условно включить в 3 почвенно-мелиоративных района: высокой, хорошо дренируемой поймы; слабо дре-нируемой поймы; низкой, плохо дренируемой и заболоченной поймы.

На территории первого района (между селами Копанки и Чобручи) преобладают не-засолённые луговые типичные (49,5%) и слоистые (32,1%) почвы. Слитые луговые почвы занимают более 13%, а на долю лугово–иловато–болотных приходится 2,7% площади. Хорошая естественная дренированность поймы – наиболее существенная особенность этого района. Солонцевато–засоленные почвы здесь почти отсутствуют.

Второй почвенно–мелиоративный район, расположенный между селами Чобручи и Олонешть, включает пойменные почвы сёл Чобручи, Рэскаець, Пуркарь. Притеррасная пониженная пойма хорошо развита и занимает около 25% площади. С ухудшением сте-пени естественной дренированности во втором районе увеличивается площадь солон-цевато–засоленных и гидроморфных почв (лугово–иловато–болотных и иловато–болот-ных). В большей или меньшей степени засолением охвачено около 6%. Площадь илова-то–болотных и лугово–иловато–болотных почв увеличивается по сравненнию с первым районом с 2,7% до 7,2%. Однако преобладающее положение в составе почвенного покро-ва здесь также занимают незасоленные луговые типичные (45,6%) и луговые слоистые (29,9%) почвы. На долю луговых слоистых почв приходится 16,6% площади.

Наихудшими почвенно–мелиоративными условиями отличается третий район, рас-положенный в низовиях реки между Олонешть и Паланка. В нём нахдятся поймы Оло-нешть, Крокмаз, Тудора, Паланка. По площади он равен первому (16 тыс. га). Продол-жительность затопления поймы может доходить до 120 и более дней в году. Пойменные


отложения представленны здесь преимущественно тяжёлыми суглинками и глинами и только прирусловые участки – заиленными песками и супесями.

В результате устойчивого во времени подпора поверхностных и грунтовых вод засо-лением могут быть охвачены и низкие и высокие участки поймы. Здесь сосредоточены обычно наиболее крупные участки настоящих солончаков, а на освоенных и орошае-мых несколько десятилетий назад землях, появились очаги вторичного засоления. На-пример, такая картина представлена в пойме Крокмаз–Олэнешть, где засоление прои-зошло в результате антропогенного воздействия. Общая площадь солонцевато–засолен-ных почв составляла в этом районе 14,7%, для их улучшения необходимо проведение дренажных работ, промывки и гипсования. Незасолённые луговые слоистые почвы за-нимают 27%, луговые типичные – 33%, луговые слитые – 15,5% всей площади. Грунтовые воды повышенной минерализации (3–10 и более г/л) с различным составом солей распо-ложены близко к поверхности почвы (до 2,5 см). Состав солей здесь бывает самым раз-личным, но соду они содержат редко и в небольших концентрациях.

Из всех разновидностей почв, встречающихся в пределах Рамсарского сайта «Нижний Днестр», можно выделить доиминирующие почвы: обыкновенные и карбонатные чер-нозёмы, аллювиальные луговые. Они широко распространёны, издавна используются в земледелии, потеряли много гумуса, но сохранили свои генетические особенности и их плодородие необходимо сохранять.

На небольших площадях встречаются редкие почвы (Приложение 1), обладающие оригинальными чертами, высокой биогенной активностью и сохранившие природное плодородие. Такие почвы представляют особый интерес с практической и научной точ-ки зрения. К ним можно отнести остепняющиеся аллювиальные почвы, называемые так-же лугово–чернозёмными. Они приурочены к высоким участкам поймы, вышедшими из пойменного режима, затапливаются только высокими паводками (редко и непродол-жительно), аллювиальный процесс сильно ослаблен. Близки к карбонатным чернозёмам низких пойменных террас и представляют переходную группу от пойменных луговых к карбонатным чернозёмам. Эти почвы отличаются высоким содержанием гумуса (до 5% в верхнем горизонте), выраженной зернисто–комковатой структурой. Они представля-ют высокий научный интерес, поскольку являются эволюционным переходом от аллю-виальных почв к зональным чернозёмам в самой ранней стадии развития. Присутствуют почвы высшего достоинства. Это полнопрофильные чернозёмы обыкновенные, а так-же лугово чернозёмные и аллювиальные, оцениваются от 80 до 100 баллов. Карбонатные полнопрофильные чернозёмы, оценивающиеся в 72 балла, не обладают высоким бони-тетом, но также важны.

1.3.4.2. Почвы Левобережья

Почвы острова Турунчук и междуречья р. Днестр и старого русла Днестра (с. Кремен-чук) сформировались под влиянием поемных и аллювиальных процессов реки и разви-тия травяной растительности. В недавнем прошлом территория постоянно подтаплива-лась весенними и летними подъемами уровня воды в р. Днестр, а раз в четыре-пять лет их затапливал высокий продолжительный паводок.

Почвообразующими породами послужили наносимые паводковыми водами аллю-виальные отложения различного механического состава. Легкие, супесчаные и легкосу-глинистые наносы располагаются, в основном, в повышенной прирусловой части пой-мы при высокой скорости движения паводковых вод и непродолжительном затоплении. В центральной пойме, более пониженной, со сложным микрорельефом, при медленном


течении и продолжительном затоплении отлагаются тяжелосуглинистые и глинистые фракции. Складывающийся рельеф поймы влияет на уровень стояния грунтовых вод и продолжительность паводка и, вместе с луговой травянистой растительностью, опреде-ляет почвенное разнообразие.

Почвы территории представлены 21 почвенной разностью, в основном, пойменны-ми луговыми типичными (зернистыми) и слоистыми почвами различного механическо-го состава (92% от общей площади), а также иловато-болотными, болотными и почва-ми с высоким уровнем залегания грунтовых вод (Приложение 2). Почвы бедны нитрата-ми – 20-80 мг/кг почвы и отличаются высокой обеспеченностью усвояемыми фосфата-ми – 100-150 мг/кг почвы и калием – 300-400 мг/кг почвы. Реакция почвенного раствора нейтральная или слабощелочная рН 7,0-7,4.

Пойменные луговые типичные (зернистые) и слоистые почвы отличаются большой мощностью горизонта с гумусом, иногда более 150 см. Небольшое содержание гумуса – 2,52-3,31% в глинистых и тяжелосуглинистых и около 1% – в супесчаных почвах, оно медленно убывает с глубиной, за исключением часто встречающихся мест с прослой-ками погребенных почв. Несмотря на низкое содержание, запасы гумуса в слое 1 м до-вольно велики и варьируют от 300-500 т/га до 90-130 т/га. Слоистые почвы сохранили по профилю слои паводковых отложений, а почвенная структура не выражена. В типич-ных (зернистых) почвах слоистость нивелирована. И те и другие почвы достаточно пло-дородны и только на супесчаных и легкосуглинистых почвах (в большей части в прирус-ловой пойме) потенциальная продуктивность ниже. Эти почвы с богатым плодородным потенциалом, от 70 до 86 баллов, занимают 86% территории.

На участках центральной поймы с близким залеганием грунтовых вод 30±80 см (блюд-цеобразные западины, периферия пойменных озер и стариц, и др.) образуются иловато-болотные, а в наиболее пониженных местах – болотные почвы. Эти места заняты ассоци-ациями тростника, а также осок и тростника с рогозом, с редким мелким ивняком. Про-межуточное место занимают луговые слоистые почвы, с близким (от 80 до 150 см в зави-симости от сезона и паводков) залеганием грунтовых вод.

По многолетним наблюдениям, грунтовые воды находятся на глубине от 0 до 4 м. Наи-более глубоко они залегают в прирусловой полосе, а в центральной пониженной части они близко подходят к поверхности. Самые низкие горизонты грунтовых вод устанавли-ваются поздней осенью, а самые высокие – весной. Содержание солей в грунтовых водах изменяется в пределах от 0,9 (пресное) до 7,3 г/дм3 (среднеминерализированное) плот-ного остатка, но в большинстве случаев находится в пределах 1-2 г/дм3. По составу солей это гидрокарбонатно-сульфатные, хлоридно-сульфатные и сульфатно-хлоридные.

Засоленные почвы занимают 570 га, или 6,5% общей площади. Засоление наблюдает-ся при глубине грунтовых вод от 90 до 140 см и минерализации 2-5 г/дм3, распростране-ние по профилю и состав солей указывает на чередование в них процессов засоления и рассоления.

В последнее время стали отчетливыми процессы заболачивания мелиорированных участков болотных почв в центральной пойме и отдельных контуров в прирусловой ча-сти. Процесс заболачивания на мелиорированных участках носит, вероятно, многофак-торный характер и требует постоянного наблюдения, как начало восстановления при-родных поемных условий.

Почвы центральной, наиболее пониженной, части поймы представлены мелкими (0,4 – 4,8 га), сложными и перемежающимися контурами луговых слоистых, заболоченных и болотных почв. Грунтовые воды залегают высоко, заметны процессы засоления. Фор-мируется комплексная группа почв с ограниченной хозяйственной деятельностью по


степени плодородия и возможности проведения отдельных агротехнических меропри-ятий. Крупные контуры заболоченных и болотных почв вообще не могут участвовать в сельскохозяйственном пашенном обороте.

1.3.5. Гидрология

Русло Днестра в нижнем течении имеет ширину 100-200 м; глубины на мелководьях составляют 1,6-2,5 м, в омутах – 4,0-8,0 до 16 м. Его рукав - Турунчук имеет ширину до 70 м при обычной глубине до 6 м, а во впадинах - до 9 м. Старое Русло Днестра (Старица Днестра) в наиболее широкой части долины между селами Копанка и Талмаза вьется на протяжении 32 км; русло имеет ширину до 40 м и глубину до 4-12 м, при засухе глубина местами снижается до 1 м, а в 2002 г. русло местами высохло.

В природном комплексе «Талмазские плавни» в одноименном урочище находится озе-ро Адана 2,4 км длиной и 100 м шириной. В прилегающем урочище «Жидран» (тот же комплекс) есть старица «Дой Фраць» в виде полузамкнутой петли длиной 2.5 км, шири-ной 40 м и глубиной до 4 м; она частично связаня с Днестром, в основном, при сильных паводках.

По всей территории долины довольно часто встречаются лужи, каналы, болота и мел-ководья в основном пересыхающие, кроме большого канала вдоль государственной про-тивопаводковой дамбы вдоль Талмазских плавней. Его длина составляет 5 км, глубина – 1-4 м, ширина - до 50 м, а в разливе около 150 м. Главный канал дренажной сети кана-лов в долине между селами Олэнешть и Крокмаз имеет длину около 3.5 км, ширину 40 м и глубину до 4 м; он не пересыхает, будучи по уровню ниже среднего уровня Днестра на 1,5 м. Сети дренажных каналов существуют во всех осушенных долинах.

Рельеф допускает формирование новых постоянных водоемов, так в первом меан-дре после с. Крокмаз (к востоку от села), ранее дренированном и занятом сельскохозяй-ственными угодьми, после экстремального паводка 2008 г., образовалось озеро плоша-дью около 50 га; уровень его дна на 2-4 м ниже уровня Днестра. Озеро существует уже три года и, вероятно, поддерживается восстановившейся с рекой связью через подзем-ные воды. Вероятно формирование других подобных водоемов в одамбованных меан-драх, ниже по течению от с. Чобурчиу на правом берегу реки. Этому будет способство-вать меняющийся гидрологический режим реки. Если экстремальные паводки ранее бы-вали с интервалом более 10 лет (1983, 1996, 2008), то последний интервал был только 1 год – между 2008 и 2010 годами.

По многолетним данным, период межени (низких уровней реки) Днестра в большин-стве лет неясен, завися от характера стока. Существуют три типа лет: с доминирующи-ми весенними паводками и мелкими паводками позднее; с отсутствием весеннего павод-ка и преобладанием летних паводков; с постоянно высоким уровнем вод в течение вес-ны, лета и осени. Максимальный весенний подъем уровня вод над условным средним меженным уровнем в нижнем течении Днестра составляет 4,5–5,8 м, скорость подъема воды 0,4-6,2 м/24 часа. Каждую зиму и осень обычно проходят 3-5 паводков (реже 12-15), при средней продолжительности 10-15 и максимуме 55 дней. В сухие годы число павод-ков снижается до 1-2. Эти особенности вместе с рельефом определяют режим в осталь-ных водоемах, обусловленный главным образом грунтовыми водами. Сток воды в Дне-стре зависит от управления Новоднестровским водохранилищем на Украине.

Гидрологическое значение главных водоемов сайта очень разнообразно. Днестр фор-мирует гидросистему на обширной территории, определяя уровень подпочвенных вод во всех долинах (не только относительно первого уровня подпочвенных вод) и в то же


время собирает воды всего бассейна и местный сток. Река функционирует как буфер са-моочистки между последним индустриальным районом (комплекс Бендер-Тирасполь) и дельтой, получает подпочвенные воды от сел, где отсутствуют системы канализии, и не-очищенные сточные воды местных предприятий.

Долина полностью обвалована, химическое воздействие сельского хозяйства значи-тельно снизилось за последние 20 лет, однако ветровая эрозия почв и, частично, водный смыв способствуют эвтрофикации реки, особенно в разрывах водо-охранной лесной по-лосы, наряду с нелегальном выпасом по берегам.

Системы дренирования потеряли целостнось управления, каналы заилены, и сило-вая откачка вод, а также искусственное восполнение старицы водой стали невозможны из-за рыночных цен на энергонсители. При создании дренажных систем были заложены подземные дренажи, которые давно вышли из строя. Все это привело к опасной деграда-ции Старого Днестра, распространению засоления почв на дренированных землях. В то же время, это способствует расширению заброшенных земель, восстановлению болот и лугов, стимулирует переход к экологически оправданным севооборотам и луговодству.

Старица создает подпор по отношению к подземным водотокам на склонах террас; она очень заилена, потеряла связь с главным течением вследствие строительства про-тивопаводковой дамбы, сельскохозяйственного освоения долины и отсутствия адекват-ных решений. Велика опасность ее заболачивания, поскольку обводнение поддержива-ется в основном атмосферными осадками, поверхностным стоком, родниками и изред-ка при паводках на Днестре.

Противопаводковый вал вдоль берега и дренажная система в освоенной части доли-ны обусловили пересыхание водно-болотных биотопов в Тамазских Плавнях в годы во-дного дефицита. Это частично компенсируется каналами, созданными при строитель-стве противопаводковых валов. Они соединяют много болотин и луж, а канал вдоль го-сударственной дамбы обеспечивает водой из Днестра озеро Адана. Наоборот, в периоды после высоких паводков затопление наземных экосистем бывает слишком длительным (до трех месяцев), поскольку дамба препядствует естественному водосбросу с затопляе-мых территорий. Это ведет к деградации и наземных, и водных, и переходных экосистем.

Государственная дамба препятствует затоплению освоенных земель в долине. Но она же предотвращает паводковую промыву почв и поступление аллювия. Поэтому местами, в пониженных участках долины происходит засоление почв, в результате солевого гради-ента от геологических отложений к верхним слоям; системы дренажных каналов тормозят этот процесс, уменьшая уровень подпочвенных вод, но не могут остановить на фоне па-хотного землепользования. Однако мощные паводки 2008 и 2009 гг., повидимому, способ-ствовали промывке через подпочвенные горизонты, так как улучшилось состояние выра-щиваемых культур в участках долины Олэнешть-Крокмаз, где до этого фиксировали повы-шенную соленость почв. В то же время, в августе 2008 года воды Днестра проникли в Тал-мазкую долину, преодолев государственную дамбу, и стояли в ее нижней части несколько месяцев. Эта же угроза возникла в 2010 году, когда затопление могло произойти в начале лета. Серьезная угроза размыва дамбы отмечалась и на о. Турунчук.

Качество вод. Воды Нижнего Днестра относятся к гидокарбонатным, класса II с мине-рализацией 395-638 мг/л и содержанием растворенного кислорода не менее 88.4%. Сред-нее содержание взвешенных частиц в прошлом составяло 180-420 мг/л, в настоящее время – около 29,5 мг/л. Присутствует загрязнение органическими и другими азотсодержащими веществами, фенолами, нефтепродуктами и металлами, особенно по течению ниже г. Бен-деры. Деструкция органических веществ на участке между г. Бендеры и фрагментом реки, включенном в сайт, замедлена.


Минерализация воды в Днестра районе с. Талмаза колеблется в интервале 377-457 мг/л, общая жесткость составляет 3.9-5.0 мг-экв/л, количество гидрокарбонатных ионов – 177-214 мг/л или 2.9-3.5 мг-экв/л, количество сульфатов – 71.2-92.2 мг/л или 1.48-1.92 мг-экв/л, хлоридов – 26.9-47.9 мг/л или 0.76-1.35 мг-экв/л, натрия – 29.0-41.4 мг/л или 1.26-1.80 мг-экв/л. Ниже по течению на уровне Олэнешть-Крокмаз показатели почти та-кие же. Качество воды – хорошее для орошения.

1.4. Биологические характеристики

Территория находится в зоне контакта Подольско-Молдавского и Дунайского лесостеп-ных и Азово-Черноморского степного биогеографических регионов. Район устьевой части Днестра входит в геоботанический округ типчаково-ковыльных степей и пойменной рас-тительности Южно-Молдавского Приднестровья Евроазиатской степной области, краем за-хватывая округ субаридных гырнецовых дубрав южной Молдовы, элементы которых изред-ка встречаются на ближних террасах Днестра. Эти все обстоятельства вместе со сложным ре-льефом и деятельностью человека сформировали большое экосистемное разнообразие.

Водные биотопы насчитывают 7 типов.1. Река - экосистема фрагмента Днестра с ограниченным богатством планктона

и бентоса, но микроорганизмы, макрофиты и особенно рыбы, включая редкие, (Acipenceriformes, etc.), довольно разнообразны.

2. Долинные постоянные и временные озера и лужи (мелководные стоячие пре-сноводные), объединяются главным образом при высоких паводках. Эти водно-болотные экосистемы особенно богаты водорослями (1300 видов и подвидов), а также высшей водной растительностью, фито- и зоопланктоном; у водорослей со-отношение “семейства: роды: виды” составляет 1:4:10. Биотоп лучше всего пред-ставлен в Талмазских плавнях.

3. Биотоп Старого русла Днестра (стоячие воды в протяженном меандрирую-щем русле с чрезвычайно варьирующими глубинами) занимает второе место по объему воды, ресурсному и рекреационному потенциалу, сохраняет значение в от-ношении биологического разнообразия, но его гидроэкосистема определенно де-градирует из-за заиления и эвтрофикации.

4. Канал - экосистема стоячих вод, регулярно взаимодействующая с рекой. Обра-зовался при постройке государственной противопаводковой дамбы и соединяет сохранившиеся фрагменты природных водно-болотных экосистем долины.

5. Пресноводные дренажные системы, пруды и связанные с ними заболоченные во-доемы – очень разнообразные искусственные водоемы.

6. Солоноватоводные каналы – не имеют прямой связи с Днестром, кроме как по-средством грунтовых вод. Образовались в одамбованной и дренированной доли-не в результате понижения уровня воды и как следствие в отсутствии поверхтнос-ной промывки паводками повышении солевого градиента от геологических отло-жений к верхним слоям.

7. Экосистемы ручьев. Самая разветвленная система ручья Плоп-Штюбей охваты-вает около 15 % из нагорной части территории.

Наземные местообитания включает 15 типов биотопов.Пойменные леса на территории сайта представлены сообществами ивы белой и тополя

белого, а также уникальными в Молдове ясеневыми лесами (местообитание общеевропей-ского значения) с незначительным участием тополя и вяза, образующими сукцессионный


ряд от древостоев 65-100-летнего возраста с полным флористическим набором и типич-ной структурой до разнообразных производных. Часть лесов имеет искусственное про-исхождение, многие являются следствием неадекватного управления. В пойменных ле-сах местами довольно многочисленен агрессивный чужеродный вид Acer nedungo. Пой-менные леса включают 4 типичных биотопа.

Периодически затопляемый лес – это основной природный биотоп, представленный 6 тополевыми ассоциациями. Populus alba доминирует в природных древостоях с участи-ем Quercus robur, Salix alba, Fraxinus excelsior и Ulmus laevis, изредка встречается Populus nigra. Соотношение основных лесообразующих пород сильно варьирует. Зафиксирова-ны древостои, полностью потерявшие P. alba и с единичными Salix alba, или включаю-щие только P. alba и F. excelsior. Господствующая ассоциация – Populetum (alba) rubosum (caesius). Битоп поддерживает наибольшее число видов млекопитающих, охраняемых международными соглашениями, особенно рукокрылых (Chiroptera).

Прибрежные заболоченные ивовые леса – молодые бедные биотопы. Леса S. alba, в основном Salicetum (alba) rubosum и Salicetum undulatum, или Salicetum (alba) undulatum, часто включают кустарниковые Salix triandra и S. purpurea.

Аллювиальный лес с доминированием ясеня – редкий тип местообитания, требую-щий охраны в общеевропейском контексте. Господствующая ассоциация Fraxinetum (excelsior)-P. (alba) ulmosum.

Искусственные монодоминантные посадки. Populus alba, Fraxinus excelsior, Quercus robur.Нагорные леса представлены главным образом искусственными посадками или де-

градированными древостоями из южной формы дуба черешчатого и дуба пушистого; во многих из нет семенного возобновления. Сохранились небольшие ценные участки гырнецов – лесо-полянного комплекса из фрагментов леса из дуба пушистого (Quercus pubescens) семенного происхождения и живописных степных полян, в составе травостоя которых сохранились редкие в Молдове растения. Для поддержания этих ценных сооб-ществ средиземноморского типа необходим специальный лесной менеджмент, посколь-ку естественные сукцессионные серии не могут быть стабильными на слишком ограни-ченной площади. Нагорные леса формируют 5 типов биотопов.

Полуаридный дубовый куртинный лес из Quercus pubescens – основной природный биотоп, формирующий особенно высокое флористическое и фаунистическое разноо-бразие, представлен 4 ассоциациями: Quercetum (pubescens) cornoso-cotinosum, Quercetum (pubescens) stepposum, Quercetum (pubescens) herbosum.

Полуаридные дубравы из Quercus robur, включая леса из южного экотипа дуба че-решчатого.

Естественные и искусственные древесно-кустарниковые заросли (дуб, ясень и акация белая с многочисленными кустарниками Cornus mas, Cotinus coggygria, Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Viburnum lantana) на крутых склонах – важное местооби-тание птиц и змей.

Сложные по соству лесопосадки (Quercus robur, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, виды рода Ulmus, Tilia argentea, Robinia pseudacacia, Armeniaca vulgaris, Cerasus avium) – биотопы, привлекательные для копытных и хищных млекопитающих.

Акациевые посадки противоэрозионного и производственного назначения – скуд-ные местообитания с точки зрения биоразнообразия.

Природные луга и степи в стране почти полностью уничтожены, за исключением не-больших фрагментов, – участки первичных степей и их антропогенные варианты остались преимущественно на неудобьях, луга – в малопосещаемых местах. На территории сайта существует значительный потенциал для восстановления лугов на удаленных пахотных


участках долины, где активная обработка почвы становится малоприбыльной с тех пор, когда были введены рыночные цены на горючее или из-за гидро-эдафических условий. Обширные болота здесь не сохранились после антропогенной трансформации ландшаф-та. Травянистые биотопы в значительной степени требуют восстановления.

Сухие природные травянистые территории (степи) являются наиболее редкими и ценными местообитаниями растений и энтофильных насекомых. На территории сай-та распространены луговые и настоящие степи, субтропические степи практически пол-ностью исчезли. По числу ассоциаций преобладают различные варианты сообществ Festuceto (valesiaca)–Stipetа и Stipeto–Festucetа (valesiaca), но явно доминируют Festuceto (valesiaca)–Stipetа со Stipa tirsa, S. pulcherrima, S. capillata, S. lessingiana, S. ucrainica. Место-обитания видов насекомых, из категории уязвимых по всемирных масштабах.

Засоренные сухие травостои и пастбища (обычно Festuceto (valesiaca)-Bothriochloetа (ischaemum) и Bothriochloetа (ischaemum) наиболее распространены в открытых нагор-ных полуестественных местообитаниях.

Высокотравные пойменные луга – наиболее способные к спонтанному возобновле-нию местообитания на заброшенных землях (сообщества с Elytrigia repens, Poa pratensis, Agrostis gigantea, Phleum pratense, Alopecurus pratensis, Bromopsis inermis). Это – особенно дефицитный тип местообитаний в северо-западном Причерноморье, важный для ряда птиц водно-болотного комплекса (хорошо представлен в урочище Дикуль).

Долинные пастбища представлены преимущественно сочетаниями четырех компо-нентов: Lolium perenne, Poa pratensis, Agrostis stolonifera и наиболее распространенного Elytrigia repens.

Заболоченные луга и болотца сохранились в Талмазских плавнях, урочище Дикуль и, в виде небольших участков, в прибрежных водоохранных полосах. Наиболее распро-странены сообщества формаций Alopecureta aequalisi, Cariceta acutiformisi, Eleocharieta palustrisi, Phalaroides arundinaceus.

Травяные болота (Phragmiteta australisi, Typheta angustifoliae, Scirpeta tabernaemontanii, др.) исходно занимали значительные площади на территории сайта, ныне они распро-странены ограниченно, но захватывают пространство вдоль дренажных каналов и, за счет подпора грунтовых вод, на затопляемых и вымокаемых участках. Местообитания многих охраняемых видов. Наиболее крупные участки в пределах сайта находятся в трансграничных болотистых зонах (Паланка, Дикуль).

1.4.1. Растительность

В округе пушистодубовой лесостепи основными зональными типами растительности, занимающими нагорные участки, являются лесной (с преобладанием лесов из дуба пу-шистого - гырнецов) и степной. В понижениях рельефа, в основном в пойме Днестра, расположены азональные лесные, луговые и водно-болотные растительные сообщества. Наибольшее флористическое богатство, в том числе редкие виды, сохраняется в наиме-нее нарушенных сообществах зональных типов растительности.

Первичная зональная и азональная растительность в Молдове мало сохранилась. Особенно это касается степных и луговых экосистем, небольшие участки которых нуждаются в особо бережной охране и восстановлении их биоразнообразия. Для пра-вильной организации активной охраны, понимания возможного направления сукцес-сионных процессов на подлежащих охране и восстановлению участках, а также для мероприятий по улучшению кормовых угодий, необходимо знание исходной расти-тельности, на месте которой возникли современные сообщества. Восстановление


растительности исходных типов затруднено исчезновением во многих местах из соста-ва сообществ ряда наиболее характерных (индикаторных) видов растений, что произо-шло из-за неправильной эксплуатации.

1.4.1.1. Растительность правобережья

ЛЕСНАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬОсновной тип зональных лесов – своеобразные ксероморфные гырнецовые дубра-

вы, где куртины леса перемежаются со степными полянами. Основная лесообразующая порода дуб пушистый Quercus pubescens, древостои которого чередуются с небольшими участками леса из наиболее ксероморфной формы дуба черешчатого Quercus robur. Азо-нальные типы леса распространены в пойме и представлены сообществами с доминиро-ванием Populus alba и Salix alba, с незначительным участием Quercus robur.

По приуроченности лесного сообщества к лесорастительным условиям (степень вла-гообеспеченности, тип почвы) леса территории подразделяются на 5 основных экологи-ческих групп: сырые, влажные, свежие, сухие и субаридные. В зависимости от влагообе-спеченности местообитаний на поперечном профиле системы террас, лесные соощества образуют экологический ряд в направлении от долины на прилегающие склоны: АЗО-НАЛЬНЫЕ ПОЙМЕННЫЕ ЛЕСА: сырые пойменные ивовые → влажные пойменные то-полевые; ЗОНАЛЬНЫЕ НАГОРНЫЕ ЛЕСА: сухая дубрава из дуба черешчатого → очень сухая дубрава из дуба черешчатого → субаридная гырнецовая дубрава из дуба пушистого.

Классификационная схема лесов в правобережной части Нижнего ДнестраТипы леса: сухая дубрава - Quercetum (robur) cornosum; очень сухая дубрава - Quercetum (robur)

herbosum и Quercetum (robur) stepporum;субаридная дубрава (гырнец) - Quercetum (pubescens) comoso-cotinosum и Quercetum

(pubescens) stepposum);влажный пойменный тополевый лес - Populetum (alba) rubosum, Populetum (alba)

convallariosum, Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis), Fraxineto - Populetum (alba) ulmosum и Saliceto - Populetum (alba) herbosum;

ясеневый аллювиальный лес - Populeto (alba)-Fraxineta (excelsior) и Fraxinetum (excelsior);сырой пойменный ивовый лес - Salicetum (alba) rubosum и Salicetum (alba) inundatum).

ЗОНАЛЬНЫЕ ЛЕСАСухая дубрава из дуба черешчатого (Quercus robur)Леса занимают склоны южной экспозиции, однако переходит и на северо-западные

и северо-восточные. Существующие древостои одноярусные, порослевого происхожде-ния, преобладающий возраст в разных урочищах варирует от 30 до 90 лет. Сопутствую-щие породы Titia cordata, Carpinus betulus, Fraxinus excelsior, Acer campestre, A. tataricum. Встречаются практически монотипные древостои Quercus robur с единичным участи-ем Fraxinus excelsior, Tilia cordata. Разреженность полога способствует формированию обильного, местами трудно проходимого подлеска, в котором преобладают субсреди-земноморские виды - Cornus mas, Cotinus coggygria, Euonymus verrucosa, Viburnum lantana. Травяной покров хорошо развит, проективное покрытие 40-60%.

Коренные сообщества встречаются небольшими участками. Господствуют произво-дные древостои, сформировавшиеся в результате многократных рубок, главная порода угнетена, с искривленными стволами и большим числом усыхающих веток. Естественное


возобновление неудовлетворительное, после сплошных рубок формируются кустарни-ковые заросли с преобладанием Cornus mas, Euonymus verrucosa, Cotinus coggygria. Для восстановления этих лесов необходимы дополнительные подсадки. Выделена 1 ассоци-ация - Quercetum (robur) cornosum. Древостой одноярусный, сомкнутость 0,4-0,5. Подле-сок густой (0,6-0,8), из двух подъярусов: верхний подъярус 3-5 м высоты из Cornus mas, нижний (0,7-2 м) из стелющихся форм Cotinus coggygria.

Очень сухая дубрава из дуба черешчатого (Quercus robur)Встречаются на пологих склонах преимущественно северной, реже северо-восточной,

восточной и западной экспозиций. Древостои одноярусные, с корявыми низкорослы-ми стволами, разделенные полянами, со значительной примесью степных и сорных ви-дов, степень проникновения определяется сомкнутостью полога и воздействием выпа-са. Возобновление главным образом пневой порослью. В качестве незначительной при-меси встречаются Quercus pubescens, Acer tataricum, Pyrus pyraster, Ulmus carpinifolia. Под-лесок обычно разреженный, из Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rhamnus catharctica, реже Euonymus verrucosa и Swida sanguinea. Характерный признак данного типа леса – от-сутствие Cotinus coggygria, всегда встречающегося в субаридной гырнецовой дубраве из Quercus pubescens. Из-за сходства внешнего облика этих двух типов леса их часто объе-диняют под общим названием «гырнецы». Травяной покров разрежен или под кронами деревьев полностью отсутствует, а на полянах и в прогалинах развит хорошо и практи-чески полностью задерняет почву; значительно нарушен и засорен вторичными видами, мигрирующими из соседних степных сообществ, и рудералами.

Ассоциация Quercetum herbosum. Распространена обычно в нижней или средней частях склонов восточной и северо-восточной, изредка западной и юго-западной экспозиций. Дре-востои одноярусные, сомкнутость 0,6-0,9. Эдификатор часто самостоятельно образует верх-ний полог, либо ему сопутствуют единичные экземпляры Acer tataricum и Pyrus pyrester. Подле-сок довольно густой, сомкнутость 0,5-0,7. Преобладают Crataegus monogyna и Prunus spinosa, со-провождающиеся бересклетом, шиповником, бирючиной и бузиной черной, на опушках и по-лянах встречаются Cotinus coggygria. Травяной покров включает более 120 видов разнотравья.

Ассоциация Quercetum stepporum встречается в верхней половине склонов различ-ных направлений, и на водораздельных плато. Древостои одноярусные, образуют кур-тины, разделенные полянами. Сомкнутость 0,4-0,5. Куртины образованы эдификато-ром, изредка в его состав входят Quercus pubescens, Pyrus pyrester, Acer tataricum и Ulmus carpinifolia. Подлесок разреженный, образован Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rhamnus catharctica, Amygdalus nana и др. Травяной покров состоит из более 200 видов, в его составе преобладают лугово-степные и степные виды.

Субаридная гырнецовая дубрава из дуба пушистого (Quercus pubescens)Средиземноморский тип растительности, сопровождаемый многочисленной свитой

древесно-кустраниковых и травянистых видов средиземноморско-балканской флоры, доля которых составляет 17%. Распространен на водораздельных плато, верхних и сред-них частях относительно пологих склонов в условиях дефицита увлажнения и высоких температур. Произрастание близ северо-восточного предела распространения опреде-ляет уязвимость и недостаточную обеспеченность семенным возобновлением. Гырнецы – это лесо-полянный комплекс, с характерным расчленением на светлые рощи и череду-ющиеся с ними поляны. Древостои одноярусные, низкорослые, с корявыми стволами, часто похожи на кустарниковые сообщества; происхождение после многократных рубок порослевое. В виде примеси встречаются Quercus robur, Acer tataricum, Ulmus carpinifolia. Подлесок неравномерный, встречаются Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare, Rhamnus catharctica, Amygdalus nana, Prunus spinosa, виды рода Caragana.


Для травяного покрова характерно значительное видовое разнообразие (около 400 видов) и экологическая неоднородность (Николаева, 1959, 1963; Витко, 1966). Поляны и опушки заняты сообществами луговых ковыльно-типчаково-разнотравных степей с участием мезоксерофильных ковылей Stipa tirsa, S. pennata, S. pulcherrima и S. dasyphylla, часто с участием эдификаторов настоящих степей - Stipa ucrainica, S. lessingiana и зна-чительного числа видов лесного окружения - Fragaria viridis, Poa angustifolia, Dactylis glomerata, Vinca herbacea, Vicia tenuifolia, др. Основу нижнего подъяруса травостоя со-ставляют виды родов Thymus и Teucrium, проникающие и под разреженный полог. Про-ективное покрытие 70-100%.

Семенное возобновление в основном отсутствует, но на склонах северной и восточ-ной экспозиций в защищенных от выпаса местах встречается обильный самосев Quercus pubescens и других пород. Многократное порослевое возобновление и укоренение отвод-ков привело к угнетению дуба и деградации насаждений, местами образовались одноя-русные заросли.

Ассоциация Quercetum (pubescens) cornoso-cotinosum. Древостои одноярусные. В воз-расте до 90 лет Quercus pubescens достигает 13 м высоты при диаметре стволов 60-70 см. Единичны Quercus robur, Ulmus carpinifolia, Acer tataricum. Подлесок двухподъярусный: первый подъярус - Cornus mas, Euonymus verrucosa, Berberis vulgaris, второй образует Cotinus coggygria стелющейся формы. Покрытие травами 10-30%.

Ассоциация Quercetum (pubescens) stepposum. Высота древостоя 4-6(9) м при диаметре стволов 10-30 см и возрасте около 90 лет, сомкнутость крон в куртинах 0,7(1,0). Изредка, как сопутствующая порода, встречается Quercus robur. Сомкнутость подлеска 0,2-0,3; ку-старники размещаются группами под пологом и зарослями на полянах и опушках. Наи-более постоянный компонент Prunus spinosa; обычны Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare, Swida sanguinea, Amygdalus nana. Субсредиземноморские виды степных сообществ обыч-ны в травяном покрове; эдификаторы - Festuca valesiaca, ковыли.

АЗОНАЛЬНЫЕ ЛЕСА.В долине Нижнего Днестра коренные лесные сообщества практически не сохрани-

лись. Существующие древостои имеют порослевое происхождение или заменены вто-ричными породами. При неудовлетворительном возобновлении дуба во влажных усло-виях (гибнут на 2-3 году жизни) и интенсивном воспроизводстве тополя и ивы, происхо-дит смена дубовых сообществ, преимущественно тополевой и ясеневой формаций.

Влажный пойменный тополевникНа территории сайта приурочен к участкам поймы среднего уровня, где обычно зато-

пление лесов сравнительно недолгое, высокое стояние воды наблюдается в течение не-скольких дней, создавая переменчивость увлажнения и аэрации почвы. В коренных двух-ъярусных древостоях господствует Populus alba. Значительное участие в древостоях при-нимает Fraxinus excelsior, Quercus robur и Salix alba образуют примеси. Фитоценозы свет-лые, сомкнутость крон до 0,5, хорошо развит подлесок из Swida sanguinea, Sambucus nigra, Crataegus monogyna, Euonymus europea. Местами образует заросли Rubus caesius. Травя-ной покров развит, проективное покрытие до 70%. Постоянные компоненты - Convallaria majalis, Aegopodium podagraria, Urtica dioica, Chaerophyllum temulum, Galium aparine.

Ассоциация Populetum (alba) rubosum. Древостой одноярусный, местами двухъярус-ный, смешанного или семенного происхождения, иногда исключительно порослево-го, сомкнутость 0,5. Единично или группами встречаются Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior, Acer campestre, A. tataricum, A. negundo. Подлесок сомкнутый, двухподъ-ярусный: в верхнем преобладает Sambucus nigra, в виде примеси - Crataegus mnogyna,


Swida sanguinea, Euonymus europaea; в нижнем подъярусе создает заросли Rubus caesius. Изредка встречается Vitis sylvestris. В травяном покрове рассеянно или группами про-израстают весной Scilla bifolia, Anemonoides ranunculoides, Corydalis cava, летом единич-но встречаются Urtica dioica, Chelidonium majus, Galium aparine, Aegopodium podagraria, Chaerophyllum temulum.

Ассоциация Populetum (alba) convallariosum. Сообщества по составу видов и услови-ям произрастания близки к ожиновому тополевнику, но приурочены к более приподня-тым, реже затопляемым участкам поймы. В травяном покрове господствует Convallaria majalis. небольшие по площади куртины образует Rubus caesius.

Ассоциация Populetum (alba) chaerophyllosum. Древостой одноярусный, порослевой; сомкнутость 0,6-0,7. Высота тополя 30 м при среднем диаметре стволов 35 см. Единич-но встречаются Quercus robur, Ulmus laevis, Acer campestre, A. negundo, Salix alba. Под-лесок сильно нарушен санитарными рубками. Рассеянно растут Sambucus nigra, Swida sanguinea, Crataegus monogyna; местами густота подлеска возрастает за счет Humulus lupulus. Травяной покров развит, проективное покрытие 60-70%. Весной произраста-ют Ficaria verna, Scilla bifolia, Gagea lutea. Летом массово развиваются Chaerophyllum temulum и Urtica dioica.

Ассоциация Fraxineto(excelsior) – Populetum(alba) ulmosum. Сообщества распростране-ны исключительно в нижнем течении Днестра. Приурочены к повышенным береговым гривам, заливаемым водой только в период половодий. Древостои порослевые, возраст 60-100 лет, сомкнутость 0,8-0,9. Разграничение I-го и П-го ярусов не вполне четкое, пер-вый представлен Populus alba с примесью Fraxinus excelsior, второй - Ulmus + Fraxinus excelsior. Единично встречается Quercus robur. В 60-е годы прошлого столетия Ulmus laevis был массово поражен графиозом, поэтому доля участия старых деревьев в дре-востое ничтожно мала. Подлесок развит слабо, представлен единичными экземплярами Crataegus, Swida sanguinea. В составе травяного яруса отмечены Rubus caesius, Chelidonium majalis, Stellaria media, Aegopodium podagraria, Convallaria majalis, Solanum nigrum; проек-тивное покрытие 10-50%.

Ассоциация Saliceto (alba) – Populetum (alba) herbosum. Сообщества, по-видимому, производные, при переходе от чистых ивняков к тополевникам после вырубок. При-урочены к участкам первой надпойменной террасы - характерному местообитанию тополевников. Древостои обычно одноярусные, порослевого или смешанного про-исхождения; сомкнутость 0,5-1,0. Редко выражен второй ярус из Acer campestre, A. negundo и Ulmus laevis; наиболее постоянны Sambucus nigra, Swida sanguinea, Ligustrum vulgare. Травяной покров развит неравномерно. Характерны Galium aparine, Glechoma hederacea, Physalis alkekengi.

Ясеневый аллювиальный лес (формация Fraxineta)Тип местообитаний ясеневых лесов входит в число имеющих общеевропейское значе-

ние для Европы (охраняемых в Европкйском Союзе). Леса с доминированием ясеня - это производные сообщества тополевых лесов, скорее всего ассоциации Fraxineto (excelsior) – Populetum (alba) ulmosum. В Молдове распространены почти исключительно в нижнем те-чении Днестра (урочища Кицканский лес, Турецкий сад, Талмазские плавни, меандрирую-щий участок Днестра между селами Рэскэец и Коркмаз). Приурочены к повышенным бе-реговым гривам, заливаемым водой в период половодий. Соотношение между основными лесообразующими породами непостоянно. Встречаются практически монотипные древо-стои Fraxinus excelsior с единичными экземплярами Populus alba, Quercus robur, Ulmus laevis. Отмечены древостои с полным отсутствием Populus alba и единичными экземплярами


Salix sp., а также древостои, состоящие исключительно из Fraxinus excelsior и Populus alba. Выявлены ассоциации Populeto (alba)-Fraxineta (excelsior) и Fraxinetum (excelsior) и, воз-можно, самостоятельная ассоциация Populeto (alba)-Fraxinetum (excelsior) chelidoniosum.

Формируются они в тех же условиях, что и типичные ясеневые тополевники. Эти со-общества можно считать временными, возникающими на месте тополевников скорее в связи с выборочной вырубкой тополя и более интенсивным семенным возобновлени-ем ясеня. В сукцессионном ряду сообщества с доминированием ясеня должны предше-ствовать уничтоженным плавневым дубравам. Однако, в узком диапазоне режима зато-пления поймы, мало пригодном для дуба, аллювиальный ясеневый лес может завершать сукцессионный ряд.

Сырой пойменный ивнякВ Молдове выделена одна ассоциация – Salicetum (alba) rubosum, распространенная

повсеместно небольшими фрагментами в низинных участках поймы длительного зато-пления, часто у самого уреза воды, с аллювиальными наносами и неразвитыми почва-ми. Древостой одноярусный, сомкнутость 0,7-0,8; происхождение семенное, поросле-вое и смешанное. Рассеянно встречаются Populus alba, Ulmus laevis, Acer campestre и A. tataricum. Сомкнутость подлеска 0,3-0,5. Преобладают Rubus caesius, изредка Sambucus nigra, Euonymus europaea, Swida sanguinea, местами обилен Humulus lupulus. В связи с разрастанием ежевики (обилие 3-4), травяной покров разрежен, рассеянно и мелкими группами растут Urtica dioica, Chaerophyllum temulum, Chelidonium majus, Aegopodium podagraria, Geum urbanum, Galium aparine, Poa prtaensis.

Ассоциация Salicetum (alba) inundatum в районе Нижнего Днестра встречается повсе-местно, где река намывает аллювий на низкий берег. Древостой одноярусный, сомкну-тость 0,8-1,0, высота до 6 м. К Salix alba примешиваются кустарниковые S. triandra, S. purpurea и S. viminalis. Эти сообщества - первая стадия формирования лесной раститель-ности. Травяной покров неравномерный. Постоянные виды - Phragmites australis, Agrostis stolonifera, Rubus caesius, Ranunculus repens, Equisetum arvense. Характерно размещение группировок растений одного вида, что указывает, наряду с неравномерностью покры-тия и непостоянством видового состава, на молодость данной ассоциации.

Искусственные насажденияЗначительные нагорные территории засажены искусственными посадками, в основ-

ном Robinia pseudacacia, а также Gleditsia triacanthos, Juglans regia. Некоторые крутые эро-зионные участки коренного берега Днестра закреплены смешанными насаждениями ку-старников Crataegus monogyna, Cotinus coggygria, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana, Elaeagnus angustifolia.

В меандрах реки участки, обычно прилегающие к государственной дамбе, заняты по-садками тополя гибридного, реже встречаеются насаждения дуба черешчатого, ели.

СТЕПНАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬПодтипы степных сообществ Основным исходным подтипом степной растительности в округе пушистодубовой ле-

состепи являются луговые степи – ковыльно-типчаково-разнотравные с участием мезок-серофитных ковылей (Stipa tirsa, S. pennata, S. pulcherrima, S. dasyphylla). В наиболее за-сушливых местообитаниях развиваются настоящие ковыльно-типчаково-разнотравные сообщества с участием ковылей-эвксерофитов (Stipa lessingiana, S. ucrainica). Территория сайта по линии Днестра на востоке, а также на крайнем юге находится в прямом контак-те с зоной евроазиатских степей, поэтому здесь участки настоящих степей встречаются чаще, в сравнении с расположенными севернее районами округа.


Наименее нарушенных первичные сообществ, сохранившие основное ядро домини-рующих и сопутствующих видов, представлены отдельными участками. На территории выявлен ряд таких сообществ: (1) Stipeta (ucrainica, lessingiana); (2) Fetuceto (valesiaca)-Stipeta (ucrainica); (3) Festuceto (valesiaca)-Stipeta (pulcherrima) herbosa; (4) Festuceta (valesiaca) herbosa. Эти сообщества сохранились в виде небольших фрагментов, иногда среди распаханных полей, на непригодных для освоения землях. Это, главным образом, небольшие по площади участки близ сел Рэскэец и Попяска. Среди них, к числу наи-более флористически богатых, можно отнести сообщества Stipeta (pulcherrima) herbosa, Festuceto-Stipeta (pulcherrima, capillata) herbosa, Stipeto (ucrainica, lessingiana) - Festuceta herbosa, Stipeto (ucrainica) - Festuceta herbosa, Festuceto (valesiaca) - Stipeta (pulcherrima) herbosa, Festuceto (valesiaca) - Stipeta (pulcherrima) herbosa, Festuceta herbosa. Они сохрани-лись и на полянах пушистодубовых лесов, прежде всего близ сел Копанка, Леунтя, Грэди-ница, между селами Чобурчиу и Рэскаец. В окрестностях с. Попяска хорошо сохранились участки степной растительности, включающие редкие виды растений в составе ассоци-аций Stipetum (pulcherrime) chamaecytidosum (austriaca), Stipeto (lessingiana) - Fesucetum herbosum, Bothriochloeto (ischaemum) Stipetum (lessingiana).

ЛУГОВАЯ И БОЛОТНАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬТипы луговой растительности Основные азональные экосистемы пойм рек (луговые и водно-болотные) находятся,

преимущественно, под влиянием локальных условий произрастания. Для долинных лу-гов основными факторами, влияющими на состав и структуру растительности, являют-ся водный режим, глубина залегания грунтовых вод, степень засоленности почвы и про-цесс аллювиальности. В нестабильных условиях, вызванных эрозионно-аккумулятивной деятельностью рек, развиваются быстро сменяющиеся во времени и пространстве се-рийные сообщества. Для пойменных местообитаний сайта, на всех высотных уровнях, но главным образом, средних, характерно совместное произрастание растений гидро-мезофитной, мезофитной и ксеромезофитной экологии, обусловленное переменностью увлажнения. В зависимости от увлажнения, в направлении от низких уровней поймы к более высоким, располагались луговые сообщества экологического ряда: травяные боло-та → заболоченные луга → сырые → влажные → свежие → сухие луга.

Из-за высокой минерализации грунтовых вод, на поймах встречаются засоленные по-чвы, что характерно для аридных зон. Здесь распространены сообщества засоленных лугов из видов рода Puccinelia (бескильницы), среди которых местами на понижениях формируются фрагменты солончаков с участием галофитов Sweda, Salicornia, Limonium, Spergularia и др. Слабая засоленность присуща почвам и более низких уровней поймы, где развиты злаковые луга с участием бекманнии (Beckmannia eruciformis) и лисохвоста (Alopecurus arundinaceus).

Травяные болота развиваются на низинных участках рельефа, где происходит по-стоянное подтопление грунтовыми водами и заболачивание, на периодически зато-пляемых берегах и прибрежных мелководьях Днестра. Их фрагменты часто приуро-чены к понижениям и берегам водоемов внутри поймы и бортам мелиоративных ка-налов. Флористически бедные сообщества переменного увлажнения, представленные водно-болотной растительностью, выдерживают долгий период затопления, но обыч-но значительно подсыхают к концу лета. Травяные болота подразделяются на круп-нотравные - сообщества формаций Typheta angustifoliae, Typheta latifoliae, Glycereta maximae, Glycereta arundinaceae, Scirpeta tabernaemontanii, Phragmiteta australisi, Alismeta plantago-aquaticae, Butometa umbellatisi, и мелкотравные – мелкими фрагментами фор-маций Eleocharieta palustrisi, Agrostideta stoloniferae, Junceta gerardii, Bidenteta tripartitae


и др. Наиболее широко распространены монодоминантные тростниковые сообщества - Pharagmiteta australisi, занимающие основные заболоченные территории; значительно реже мелкими фрагментами встречаются сообщества Typheta angustifoliae, T. latifoliae, Glycereta maximae, G. arundinaceae и Scirpeta tabernaemontanii.

Заболоченные луга, приуроченные к длительно заливаемым частям пойм, в про-шлом разнообразные по составу формаций, сохранились на не дренированных участ-ках притеррасной и прирусловой частей и близ понижений со скоплениями воды. Они развиваются на луговых и иловато-болотных почвах и переносят длительное затопле-ние (15-25 дней). Представлены сообществами осок (виды рода Carex), ситников (виды рода Juncus) и злаков (Cariceta riparisi, С. acutiformisi, C. otrubae, С. vulpinisi, Alopecureta aequalisi, Phalarieta arundinaceae, Eleocharieta palustrisi, Junceta bufonisi).

Cообщества сырых лугов (Agrostideta stoloniferae, Cariceta melanostachiae, Agrostideta gigantii, Junceta gerardii, Alopecureta arundinaceae), формирующиеся на участках, залива-емых паводками сроком 10-15 дней, приурочены к низким уровням поймы, где ценные луговые травы страдают от избытка воды.

Сообщества настоящих злаковых, злаково-бобовых и злаково-разнотравных лу-гов (Bromopsideta inermisi, Dactyleta glomerati, Festuceta pratensisi, Alopecureta pratensisi, Poaeta pratensisi и другие) приурочены к влажным местообитаниям дренированных ча-стей поймы. В недалеком прошлом это были наиболее флористически богатые, полидо-минантные сообщества, со сложной структурой и значительным участием эвмезофит-ных злаков, лучшие в кормовом отношении.

Сильная антропогенная нагрузка на луга (создание дренажных сетей, плотин и дамб, рас-пашка, перевыпас, загрязнение) в значительной мере способствовала уничтожению и дегра-дации экотопов и луговой растительности, распространению синантропных сообществ. По занимаемой площади некогда преобладали сообщества настоящих лугов, однако сейчас на территории сайта под влиянием антропогенного и природного (аллювиальные наносы) воз-действия интенсивно развиваются сообщества рудеральных однолетников и галофитов.

Свежие и сухие луга размещаются на вышедших из зоны затопления частях поймы и на дренированных территориях. Это лучшие по кормовым качествам злаковые, злаково-бобовые и злаково-разнотравные свежие луга формаций Calamagrostideta epigeiosi, Bromopsieta inermisi, Festuceta pratensisi, Alopecureta pratensisi, Phleumeta pratensisi, Poaeta pratensisi, Elytrigieta repentisi – флористически богатые, полидоминантные, со сложной структурой и значительным участием злаков. Однако во вторую половину лета они не-редко страдают от недостатка влаги. Дренированные участки заняты сухими злаково-разнотравными лугами формаций Lolieta perenii, Poaeta angustifoliae, Festuceta valesiacae, в сухие годы подверженными засухе, но довольно хорошо ее переносящими.

В целом на территории сайта территориально господствуют влажные крупнотрав-ные луга, сырые и болотистые луга на диффузно разбросанных понижениях представ-лены мелкими фрагментами. Повсеместно распространены только сообщества форма-ции Elytrigieta repentisi в различных вариантах, зависимых от сочетания пырея с други-ми видами. Вариации лугового покрова отражают локальные колебания условий про-израстания. Так, достаточно разности уровня в 10 см, чтобы вызвать значительную сме-ну травяного покрова: Elytrigia repens на Poa pratensis, Agrostis gigantea или Calamagrostis eigeios. Для лугов переменного увлажнения характерен неустойчивый травостой. В за-висимости от условий происходит значительное изменение количественных соотно-шений видов: в сухие годы всю растительность сообщества может подавить Elytrigia repens, в сырые годы при вымокании травостоя – малопродуктивные Agrostis gigantea и виды рода Carex. Видовой состав ценозов при этом относительно устойчив.


ВОДНАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬВ толще воды реки и ее притоков, каналов, акваторий мелких озер развиваются до-

вольно многочисленные водные растения. Они подразделяются на 2 группы - подво-дные незакрепленные (плавающие на поверхности и в толще воды) сообщества форма-ций Salvinieta, Lemneta, Ceratophylleta и закрепленные на дне и развивающие вегетатив-ные и генеративные органы в толще воды или на ее поверхности сообщества формаций Potamogetoneta, Nemphoideta peltatae, Trapeta natansi, Hydrohariteta morsus-ranae. Некото-рые водные растения довольно редкие, включены в Красную книгу Молдовы - Nymphaea alba L. (EN), Salvinia natans L. (EN), Trapa natans L. (CR). Они охраняются на европейском уровне (Бернская Конвенция). Trapa natans образует массовые скопления на поверхно-сти воды в молодой старице Дой фраць («Талмазские плавни»). Есть и другие уязвимые виды, охраняемые государством и включенные в Операционный список - Stratiotes aloides L., Vallisneria spiralis L., Urticularia vulgaris L., Nymphoides peltata (S. G. Gmel.) O. Kuntze, а также редкие виды различных категорий, не охваченные охраной - Callitriche cophocarpa Sendtner, Hippuris vulgaris L., Hydrocharis mors-ranae L., Spirodella polyrrhiza (L.) Schleid.

1.4.1.2. Растительность Левобережья

Основной зональный тип растительности - ковыльные степей к настоящему времени на Левобережье сайта полностью уничтожен в результате распашки и использования в сельскохозяйственном производстве. Пойменная растительность – азональные лесные, луговые и водно-болотные растительные сообщества в основном сохранились в пони-жениях рельефа, в пойме Днестра. Наибольшее флористическое богатство, в том чис-ле редкие виды, сохраняется в наименее нарушенных азональных сообществах водной и водно-болотной растительности.

АЗОНАЛЬНЫЕ (ПОЙМЕННЫЕ) ЛЕСА.Азональные типы леса сохранились небольшими лесными массивами в пойме Дне-

стра - это сообщества с доминированием Populus alba и Salix alba, с незначительным уча-стием Quercus robur; встречаются участки ясеневых лесов, сформировавшихся после сплошних рубок на наиболее приподнятых элементах рельефа долины. По приурочен-ности к условиям произрастания (степень влагообеспеченности, тип почвы) леса под-разделяются на 2 экологические группы – сырые и влажные. В зависимости от влагообе-спеченности местообитаний лесные соощества образуют экологический ряд: сырые пой-менные ивовые → влажные пойменные тополевые и ясеневые. Коренные леса практиче-ски не сохранились. Существующие древостои порослевое происхождение, часто заме-нены вторичными породами или одновидовыми посадками интродуцентов.

Классификационная схема пойменных лесов Левобережья Нижнего ДнестраТипы леса:

влажный пойменный тополевый лес - Populetum (alba) rubosum, Populetum (alba) convallariosum, Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis), Fraxineto - Populetum (alba) ulmosum и Saliceto - Populetum (alba) herbosum;ясеневый аллювиальный лес - Populeto (alba)-Fraxineta (excelsior) и Fraxinetum (excelsior);сырой пойменный ивовый лес - Salicetum (alba) rubosum и Salicetum (alba) inundatum).


Влажный пойменный тополевникНа левобережной территории сайта распространен от северной границы до с. Чобур-

чиу. Как правило, древостои примыкают к береговой линии и отделены от освоенной ча-сти противопаводковыми валами, поэтому в течение года периодически затапливаются. Продолжительность затопления зависит от общей длительности паводка и особенно-стей микрорельефа. В наиболее низких участках вода сохраняется до двух месяцев. Фи-тоценозы по структуре преимущественно одноярусные, более старые – двухъярусные. Эдификатор Populus alba сопровождается постоянными компонентами – Ulmus laevis, Salix alba, Fraxinus excelsior, изредка Quercus robur. В подлеске постоянны Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus caesius, Stellaria media, Galium aparine, Urtica dioica. Рекреацион-ная характеристика: закрытые пространства, древостои горизонтальной сомкнутости, 1 класс эстетической оценки, 3 класс пешеходной доступности; рекреационная оценка – средняя, 2 класс стойкости, 1 стадия дигрессии. Средняя степень повреждения леса ство-ловыми гнилями (20%).

Ассоциация Populetum (alba) rubosum. Пример типичного сообщества обнаружен в урочище «Кицканская Дача», квартал 33 выдел 17, площадью 5,7 га. Древостой поросле-вого происхождения, состав - 10ТБ. Возраст 65 лет, высота ясеня обыкновенного 31 м, дуба черешчатого – 27 м, тополя белого– 30 м, диаметр стволов соответственно 46, 48, 56 см. Единично отмечены Ulmus laevis, A. tataricum. Полнота насаждения – 0,7. Класс бони-тета – 3. Запас древесины – 490 м³/га. В подлеске Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus caesius с сомкнутостью 0,5. Травяной покров формируют Stellaria media, Galium aparine, Urtica dioica. Рекреационная характеристика: закрытые пространства, древостои гори-зонтальной сомкнутости, 3 класс эстетической оценки, 3 класс пешеходной доступно-сти; рекреационная оценка – средняя, 2 класс стойкости, 1 стадия дигрессии. Средняя степень повреждения леса стволовыми гнилями (15%).

Ассоциация Populetum (albae) convallariosum - типичный фрагмент ассоциации на-ходится в урочище «Кицканская Дача», квартал 33 выдел 21, площадью 2,5 га. Древо-стой порослевого происхождения, состав - 10ТБ. Возраст 65 лет, высота тополя бело-го– 32 м, диаметр стволов 56 см. Единично отмечены Ulmus laevis, A. tataricum. Полно-та насаждения – 0,6. Класс бонитета – 2. Запас древесины – 435 м³/га. В подлеске Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus caesius с сомкнутостью 0,3. Травяной покров формируют Convallaria majalis, Stellaria media, Urtica dioica. Рекреационная характеристика: закры-тые пространства, древостои горизонтальной сомкнутости, 3 класс эстетической оцен-ки, 3 класс пешеходной доступности; рекреационная оценка – средняя, 2 класс стойко-сти, 1 стадия дигрессии. Средняя степень повреждения леса стволовыми гнилями (20%).

Ассоциация Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis) – типичное сообщество нахо-дится в урочище Кицканская Дача, квартал 30 выдел 15, площадью 1,2 га. Древостой по-рослевого происхождения, состав - 10ТБ. Возраст 14 лет, высота 18 м диаметр стволов 20 см, подлесок сформирован Swida sanguinea, A. tataricum, Crataegus monogyna с сомкну-тостью 0,6. Полнота насаждения – 0,8. Класс бонитета – 4. Запас древесины – 250 м³/га. Травяной покров формируют Chaerophyllum temulum, Stellaria media, Urtica dioica. Рекре-ационная характеристика: закрытые пространства, древостои горизонтальной сомкну-тости, 5 класс эстетической оценки, 4 класс пешеходной доступности; рекреационная оценка – низкая, 2 класс стойкости, 1 стадия дигрессии.

Ассоциация Fraxineto - Populetum (albae) ulmosum - типичное сообщество площадью 1,3 га находится в урочище Кицканская Дача, квартал 30 выдел 14. Древостой порослево-го происхождения: 8ТБ2ЯО+БРС. Возраст 35 лет, высота тополя - 28 м, ясеня – 23 м, ди-аметр стволов 28 и 22 см, подлесок сформирован Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus


caesius с сомкнутостью 0,4. Полнота насаждения – 0,7. Класс бонитета – 2. Запас древе-сины – 400 м³/га. Травяной покров формируют Stellaria media, Urtica dioica, Chelidonium majus. Рекреационная характеристика: закрытые пространства, древостои горизонталь-ной сомкнутости, 4 класс эстетической оценки, 3 класс пешеходной доступности; рекре-ационная оценка – низкая, 2 класс стойкости, 1 стадия дигрессии.

Ясеневый аллювиальный лес (формация Fraxineta)Данный тип леса не имеет широкого распространения на территории сайта, отдель-

ные участки, специфические по структуре и строению, часто расположены в окружении тополевых лесов.

Ассоциация Populeto (albae)-Fraxineta (excelsior) – типичное сообщество поросле-вого происхождения (3,6 га) обнаружено в квартале 33 выдел 20. Состав древосто-ев: 5ЯО4ТБ1БРС. Возраст 95 лет, высота ясеня - 29 м, тополя – 31 м, вяза – 26 м, диа-метр стволов 52, 56, 32 см. Подлесок сформирован Swida sanguinea, Sambucus nigra, Rubus caesius с сомкнутостью 0,5. Полнота насаждения – 0,7. Класс бонитета – 1. Запас древе-сины – 390 м³/га. Травяной покров формируют Stellaria media, Urtica dioica, Chelidonium majus. Рекреационная характеристика: закрытые пространства, древостои горизонталь-ной сомкнутости, 1 класс эстетической оценки, 3 класс пешеходной доступности; рекре-ационная оценка – средняя, 4 класс стойкости, 1 стадия дигрессии.

Ассоциация Fraxinetum (excelsior) - типичное сообщество порослевого происхождения площадью 1,7 га находится в квартале 33 выдел 19. Состав древостоев: 10ЯО. Возраст 3 года, высота - 2 м, диаметр стволов 2 см, подлесок сформирован Rubus caesius с сомкну-тостью 0,4. Полнота насаждения – 0,6. Класс бонитета – 1. Травяной покров формируют Urtica dioica, Chelidonium majus.Рекреационная характеристика: закрытые пространства, древостои горизонтальной сомкнутости, 5 класс эстетической оценки, 3 класс пешеход-ной доступности; рекреационная оценка – низкая, 3 класс стойкости, 1 стадия дигрессии.

Сырой пойменный ивнякТипичен для территории сайта. Распространен от с. Чобручи до нижней границы сай-

та. Сообщества приурочены к постоянно затапливаемым участкам поймы у береговой линии. Как правило, монотипны, со слабо развитым подлеском и травяным покровом.

Ассоциация Salicetum (alba) rubosum – типичные фрагмены сообществ площадью по 3,2 га зафиксированы в квартале 7 выделы 14 и 7. Тип древостоев - берегозащитные участки лесов. Древостои порослевого происхождения, состав: 10ИВБ. Возраст 46, 36 лет, полнота насаждений – 0,5, 0,6. Класс бонитета – 5, 4. Подлесок сформирован Rubus caesius, Geum urbanum, Urtica dioica, с сомкнутостью 0,3.

Ассоциация Salicetum (alba) inundatum – встречается повсеместно в местах постоянного и/или длительного затопления. Отличается присутствием нескольких видов кустарниковых ив - S. purpurea, S. viminalis, S. triandra. Как правило, сообщества монотипные, одноярусные с разреженным подлеском из Rubus caesius, Geum urbanum, Urtica dioica, Agrostis alba.

Ассоциация Saliceto (alba) – Populetum (alba) herbosum – занимает промежуточное положе-ние между тополёвыми и ивовыми лесами. Наиболее типичное сообщество произрастает в квартале 10 выдел 18 (площадь 25 га). Тип древостоев - берегозащитные участки лесов. Дре-востои порослевого происхождения, состав: 8ИВБ2ТБ. Возраст 36 лет, полнота насаждения – 0,6. Класс бонитета – 4. Подлесок сформирован Rubus caesius, сомкнутость 0,2.

Искусственные насажденияРазнообразны по составу пород (тополь канадский, чёрный, гибридный), возрасту,

располагаются небольшими массивами среди природных лесов.


ЛУГОВАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬСообщества свежих лугов встречаются на острове Дикуль, занимают повышенные

участки поймы, а также откосы противопаводковых валов. Основу травостоя формиру-ют Bromus inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens.

Фитоценозы сырых лугов также отмечены на острове Дикуль. Основу составля-ют видами, выдерживающие непродолжительное затопление - Juncus gerardii, Carex melanostachya, Agrostis stolonifera.

Сообщества заболоченных лугов присутствуют на островах Дикуль и Куца. Приу-рочены к низким участкам микрорельефа поймы с длительным стоянием паводковых вод. Флористический состав небогатый и представлен приспособленными к затоплению травами - Alopecurs aequalis, Eleocharis palustris, Carex acutiformis, C. riparia, C. otrubae, Alopecurus aequalis, Juncus bufonius.

БОЛОТНАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬОтмечены несколько заболоченных участков, расположенных в местах постоянного

подтопления (Дикуль, а также юго-западный участок у границы с Украиной). Как пра-вило, это крупнотравные тростниковые болота, относящиеся к сообществам формации Pharagmiteta australisi, часто с охраняемыми водными растениями (Salvinia natans L.).

ВОДНАЯ РАСТИТЕЛЬНОСТЬВ составе водных биотопов присутствуют разнообразные фитоценозы плавающих в

воде и на её поверхности, а также закрепленных растений. Это сообщества формаций Salvinieta, Lemneta, Ceratophylleta, а также Potamogetoneta, Nemphoideta peltatae.

Кроме вышеуказанных типов характеристика растительного покрова сайта включает разнообразные варианты сорной и агрикультурной растительности

1.4.2. Редкие виды растений

1.4.2.1 Флористический состав и редкие виды Правобережья

В составе флоры природных комплексов на территории сайта отмечено около 950 ви-дов высших растений. Среди них встречается большое количество редких растений - 55 видов (Приложение 3.1). Это составляет около 36% от приводимых для региона редких растений и около 6% от общего флористического состава территории. Они различаются по степени редкости и представлены разными по численности популяциями. Локальное распространение некоторых из них ограничивается одним или несколькими пунктами. Из списка Бернской конвенции строго охраняемых видов отмечены: Trapa natans – (CR), Salvinia natans (EN), Pulsatilla grandis (VU). В списках растений, взятых под государствен-ную охрану, числится 67 видов. Наиболее редкие и ценные в научном отношении виды растений, относящиеся к высоким категориям редкости, включены в Красную книгу Ре-спублики Молдова (Cartea Roşie 2001): Euonymus nana Bieb., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit., Astragalus dasyanthus Pall., Trapa natans L., Bellevaila sarmatica (Gheorghi) Woronov, Nymphaea alba L., Vitis sylvestris C.C.Gmel., Pyrus elаeagnifolia Pall., Crambe tataria Sebeok. Многие виды редки не только в Молдове, но и на территории сопредельных государств. Особый научный интерес и большую ценность из них представляют редкие эндемич-ные виды, среди которых встречаются ряд сравнительно узких эндемиков Понтической провинции: Pulsatilla nigricans Stork, Galium volhynicum Pobed., Astragalus ponticus Pall., Bellevaila sarmatica (Gheorghi) Woronov, Cerastium ucrainicum Pacz. еx Klok. Некоторые эндемичные виды распространены более широко: понтическо-паннонско-Балканские


(Campanula macrostachya Waldst et Kit ex Willd.), и понтическо-паннонские (Astragalus dasyanthus Pall.). В сайте встречаются 9 реликтов разного возраста, в т.ч. третичные ре-ликты Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze, Salvinia natans (L.) All. и реликт широко-лиственных лесов Волыно-Подольской возвышенности Clematis vitalba L.

1.4.2.1 Флористический состав и редкие виды Левобережья

На Приднестровской территории сайта отмечено 409 видов высшей флоры, включая 20 редких. Виды Бернской конвенции и Европейского Красного списка – Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L. Уязвимых видов охраняемых законом – 8: Asparagus tenuifolius Lam. (II), Nymphaea alba L. (II), Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze (II), Salvinia natans (L.) All. (II), Trapa natans L. (II), Typha laxmannii Lepech. (IV), Utricularia vulgaris L. (III), Vallisneria spiralis L. (III). Видов операционного списка 16: Asparagus tenuifolius Lam., Carex pseudocyperus L., Cyperus glomeratus L., Filipendula ulmaria (L.) Maxim., Hydrocharis morsus-ranae L., Nymphaea alba L., Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze, Ornithogalum boucheanum (Kunth) Aschers., Potamogeton gramineus L., Potamogeton natans L., Salvinia natans (L.) All., Spirodela polyrhyza (L.) Schleid., Tamarix ramosissima Ledeb., Trapa natans L., Vallisneria spiralis L., Verbascum phoeniceum L.

1.4.3. Фауна

1.4.3.1. Млекопитающие

Ландшафтное разнообразие Нижнего Днестра обусловливало и богатство животного мира. Фауна млекопитающих представлена 54 видами, которые составляют 72% из обще-го числа видов класса обитающих в республике. Самым представительным является отряд грызунов (Rodentia) с 18 видами, далее отряд хищных млекопитающих (Carnivora) c 12 ви-дами, отряд насекомоядных (Insectivora) c 7 видами, отряд летучих мышей (Chiroptera) – 13 видов, отряд парнокопытных (Artiodactyla) –3 вида и отряд зайцеобразных (Logomorfha) – 1 вид. Численность большинства видов грызунов, ежа, крота, землероек, зайца-русака обычная и не вызывает опасения. Самые уязвимые виды наземных млекопитающих отно-сятся к отрядам Carnivora (выдра, норка европейская, горностай, лесная европейская кош-ка и куница лесная, которые включены в Красную Книгу Молдовы) и (Chiroptera).

Судя по экологической емкости отдельных лесных урочищ для обитания млекопита-ющих можно отметить, что условия обитания разнообразны, и в порядке убывания со-ставляют: Талмазские плавни, Чобурчиу-Нагорное, Копанска-Леунтя, урочище Крокмаз, Олэнешть, Кицканская лесная дача и.д.

ПравобережьеУрочище Талмазские плавни по биологическому и ландшафтному разнообразию са-

мое ценное из всех расположенных в зоне Нижнего Днестра. Оно включает разнообраз-ные биотопы – луга, болота, озера, леса, которые создают благоприятные условия для большинства видов млекопитающих, обитающих в этом регионе. Здесь обитают 52 вида млекопитающих, в том числе 7 видов Красной книги Молдовы: выдра (Lutra lutra), ев-ропейская норка (Mustela lutreola), горностай (M. erminea), лесная европейская кошка (Felis silvestris) и лесная куница (Martes martes), летучие мыши (Myotis bechsteinii, Nyctalus lasiopterus). В отличие от других урочищ, Талмазские плавни создают условия для стаци-онарного обитания многих видов млекопитающих, особенно летучих мышей, числен-ность которых здесь достигает 20 тысяч.


Чобручская нагорная дача характеризуется как самая богатая по количеству видов млекопитающих (32) из нагорных лесных экосистем и уступает только урочищу Талмаз-ские плавни. Из редких и исчезающих видов млекопитающих встречаются лесная евро-пейская кошка и лесная куница. Богатство животного мира данного урочища детерми-нировано разнообразием растительности, рельефа и присутствием воды.

Копанско-Леонтьевская дача уступает предыдущему урочищу по видовому богатству и по численности зверей, из-за дефицита воды. Поэтому крупные виды млекопитающих, как благородный олень, дикая свинья и косуля, вынуждены часто осуществлять перехо-ды в пойму Днестра к водопоям.

Урочище Крокмаз намного уступает по площади предыдущим лесным экосистемам, но благодаря хорошим условиям обитания и близости пойменных участков леса и воды здесь встречаются все три вида диких парнокопытных и сравнительно много видов дру-гих млекопитающих. Возможно, сюда иногда заходит дикая лесная кошка.

Урочище Олэнешть в меандрах реки Днестр. Большая часть площади леса иногда за-ливается водой, поэтому не всегда становится доступным для посетителей. Такое состо-яние дает возможность для обитания около 27 видов млекопитающих, в том числе и ред-ких и исчезающих, как выдра, норка европейская и горностай.

Урочище Нукарь (Ореховое) нагорная экосистема с разнообразными условиями оби-тания, где встречаются около 17 видов млекопитающих, среди которых нет видов вклю-ченных в Красную Книгу Молдовы.

Урочища Грушево-Арпентьево выполняет примерно те же функции, как и урочище Ну-карь во временном пребывании диких парнокопытных. Через это урочище проходят оле-ни, кабаны из Чобручской нагорной дачи в сторону Копанско-Леонтьевскай даче и обратно.

Урочище Болото “Тогай”. Система с 20-го по 23-й меандр, в который входит и Болото “То-гай”, создают благоприятные условия для обитания выдры, норки европейской и горностая.

Биоразнообразие болотистого сектора близ с. Паланка представляет особый интерес. Заброшенный рыбокомбинат трансформировался в биологический оазис, где появились благоприятные условия для многих видов позвоночных и беспозвоночных. Здесь при-сутствуют ок. 19 видов животных, в том числе 9 плотоядных, среди которых 4 вида(Lutra lutra, Mustela lutreola, M. erminea, Felis silvestris) включены в Красную Книгу Молдовы.

Остальные лесные урочища создают благоприятные условия для стационарного оби-тания мелких видов млекопитающих и служат временным обитанием и коридором для крупных видов млекопитающих.

ЛевобережьеКицканская лесная дача довольно богата видами млекопитающих (25 видов). Обыч-

ными являются заяц-русак, белка, лисица, ласка и др. Здесь постоянно обитают кабан и косуля. Из редких видов можно отметить барсука (Meles meles). Фауна рукокрылых на-считывает 10 видов, в том числе таких редких как Myotis dasycneme, Nyctalus leisleri и др.

Урочище Дикуль еще слабо изучено в фаунистическом отношении, к настоящему мо-менту в список млекопитающих Дикуля можно включить 10 видов (без учета рукокры-лых). Среди них следует упомянуть енотовидную собаку (Nyctereutes procyonoides), лесно-го кота (Felis sylvestris). Постоянно обитает кабан. Это – северная окраина огромного ком-плекса плавневой экосистемы Днестровской дельты, включающая луга, озеро, болота и редколесье, и здесь может быть обнаружено большое количество различных видов жи-вотных, в том числе репродукция редких видов.

Субприродные местообитания на острове Турунчукск включают участки рукавов Днестр и Турунчук, пойменные ленточные леса между руслами рек и противопавод-ковыми дамбами, отдельные внутренние водоемы озерного типа, луговины, участки


тростниковых зарослей, агроценозы и пустыри. Разнообразие биотопов обуславливает относительно высокое видовое богатство млекопитающих (всего 24 вида, 21-22 вида на отдельно взятых участках). Обычны заяц-русак, лисица, ласка. Регистрируется кабан и косуля, отмечены заходы благородного оленя (Cervus elaphus) из правобережных лесов у села Чобурчиу. Наблюдался на острове также редкий вид - европейский лесной кот (Felis sylvestris). Фауна рукокрылых насчитывает 8 видов.

1.4.3.2 Птицы

По последним данным, фауна птиц сайта насчитывает в течение года 228 видов (бо-лее 80% фауны республики) из 17 отрядов. Непосредственно используют территорию различным образом 215 видов (остальные в основном следуют через нее транзитом), из них гнездятся 127. Для сравнения, аналогичные современные данные для других бога-тых птицами территорий страны выглядят следующим образом: Прутул де Жос и приле-гающая территория Рамсарского сайта – 212, 178 и 116 соответственно; Пэдуря Домня-скэ – 197, 170 и 120; Плайул фагулуй – 161, 129 и 104; Кодры – 158, 104 и 78. Самая богатая птицами ключевая территория сайта – Талмазские плавни соперничает с этими охраня-емыми территориями – 200, 182 и 110.

Кроме большого разнообразия ландшафтов и биотопов это обеспечивается также за счет соседства с пойменной зоной территории Украины и Кучурганским водохранили-щем, близости Днестровского лимана и Черного моря. Это часть большой зоны высо-кой миграционной активности птиц. Здесь особенно богато представлена фауна водно-болотных и лесных птиц, причем как пойменных, так и нагорных лесов. Многочисленны и разнообразны луговые, полевые и синантропные птицы.

Непосредственно использующие виды распределяются по отрядам следующим обра-зом: Gaviiformes – 2; Podicipediformes – 3 (кроме них 1 следует транзитом); Pelecaniformes – 3; Ciconiiformes – 12; Anseriformes – 22 (3 следуют транзитом); Falconiformes – 22 (1); Galliformes – 3; Gruiformes –7 (1); Haradriiformes – 28 (3); Columbiformes – 4; Cuculiformes – 1; Strigiformes – 5; Caprimulgiformes – 1; Apodiformes – 1;Coraciiformes – 4; Piciformes – 6; Passeriformes – 79 (3).

С учетом ситуации в стране в целом, хорошо представлены на гнездовании группы, включающие много уязвимых видов как Ciconiiformes – 11, Gruiformes – 7, Strigiformes – 5, Falconiformes – 10.

Птицы, встречающиеся (использующие данную территорию для кормежки и отдыха) только на миграциях, а также в качестве залетных и летующих представлены 73 видами, зимующие с различным успехом – 76 видами. У ряда видов статус пребывания достаточ-но изменчив по годам, что определяется погодными условиями и состоянием среды оби-тания на момент времени.

В 50-е годы прошлого столетия здесь еще гнездились Millvus milvus, Haliaeetus albicilla, Pandion haliaetus, Aquila chrysaetos, Bubo bubo, Tadorna ferruginea. Из них Millvus milvus изчез а стране и, вероятно, исчезает в регионе. Существует вероятность возврата Bubo bubo. Остальные встречаются на миграциях и в качестве залетных. Последние 2-3 года не наблюдался на гнездовании Phalacrocorax pygmeus. У Phalacrocorax pygmeus сохраня-ются высокие шансы вновь стать гнездящимя, а у Haliaeetus albicilla, Pandion haliaetus и Tadorna ferruginea они не так высоки.

Охотничья фауна представлена птицами 5 отрядов, среди которых наибольшее число видов приходится на отряд Anseriformes (21 вид). Представители отряда Haradriiformes (а именно кулики) занимают малое место среди охотничьих трофеев, хотя их разнообразие


здесь достаточно высокое (27 видов). Фазан Phasianus colchicus встречается по террито-рии сайта повсеместно.

Из воробьиных птиц наиболее распространенными являются оба вида воробьев, Luscinia luscinia, Sylvia atricapilla, Sturnus vulgaris, Parus major, Fringilla coelebs, Phylloscopus collibita, Turdus merula, Turdus philomelos, Acrocephalus arundinaceus, Emberiza citrinella, Miliaria calandra, Galerida cristata, Alauda arvensis, Oriolus oriolus и некоторые другие виды. Местами высокие концентрации формируют Columba palumbus, Anthus trivialis, Motacilla flava, Upupa epops и некоторые другие виды.

Из хищных видов птиц наиболее обычны Buteo buteo, Milvus migrans, Falco tinnunculus, Accipiter gentiles, Circus aeruginosus. В открытой местности иногда встречается Falco vespertinus, а вдоль правого коренного берега Днестра часто можно наблюдать Hieraaetus pennatus. Во время миграций основная масса хищных птиц придерживается открытой местности и водных пространств. Совы представлены Otus scops, Asio otus, Asio flammeus, Athene noctua, Strix aluco.

В период гнездования из числа водно-болотных видов наиболее заметны все виды ца-пель, Fulica atra, Gallinula chloropus, Ixobrychus minutus, Larus argentatus, Larus ridibundus, Sterna hirundo, Chlidonias niger, Chlidonias hibridus, Ciconia ciconia, Phalacrocorax carbo, Podiceps cristatus, Acrocephalus arundinaceus. Относительно реже встречаются Anas platyrhynchos, Aythya ferina, Himantopus himantopus, Vanellus vanellus, Actitis hypoleucos, Cygnus olor, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus и достаточно редко Tringa glareola, Tringa ochropus, Anas strepera, Anas querquedula, Phalacrocorax pygmeus, мелкие пастушки, камы-шевки и сверчки.

Велико разнообразие птиц на кормежке, среди них чайки, крачки, кулики, гусеобраз-ные, а также Phalacrocorax carbo и Ph. pygmeus, Plegadis falcinellus, Ciconia ciconia, C. nigra, Platalea leucorodia и др. Много цапель - Ardea cinerea, A. purpurea, Ardeola ralloides, Egretta garzetta, E. alba, Nycticorax nycticorax.

Состав пролетных видов очень разнообразен. В этот период здесь отмечаются такие редкие виды как Anser albifrons, Branta ruficollis, Cygnus сygnus, C. olor, Aquila chrysaetos, A. pomarina, A. clanga, достаточно стабильно отмечаются Hieraaetus pennatus, Pandion haliaetus и Pernis apivorus.

В последние 10-15 лет в южном Приднестровье отмечен факт необычных зимовок, в том числе редких птиц. Это такие виды как Tachybaptus ruficollis, P. cristatus, Phalacrocorax pygmeus, Gavia stellata, Botaurus stellaris, Nycticorax nycticorax, Egretta alba, Ardea cinerea, Porzana porzana, Rallus aquaticus, Tringa ochropus, Scolopax rusticola, Larus fuscus, Chlidonias hybridus, Sterna albifrons, Rissa tridactyla, Motacilla alba, M. cinerea (А.А. Куниченко, А.А. Тищенков, 1999 г.). В теплые зимы эти виды могут присутствовать и на территории сай-та, хотя вероятнее всего – в зоне Кучурганского водохранилища.

ПравобережьеНаиболее ценными для водно-болотных птиц являются влажные зоны, расположен-

ные в урочище Талмазские плавни и расположенный рядом «Луг караваек», у села Па-ланка, озеро «Пеликанье» (с. Крокмаз), «Унгюл Рэскаец» (между с. Рэскаец и Пуркарь). Непоследнее значение имеют Старый Днестр, всевозможные каналы и эфемерные водо-емы, расположенные в долине. Для хищных птиц наиболее привлекательны открытые пространства в виде лугов, пустырей, полей, лесных опешек. Среди них можно выделить урочище Талмазские плавни, облесенные склоны урочища Чиобурчиу Стынка, откры-тые пространства на склонах и плато.

Урочище Копанка-Леунтя характеризуется большим разнообразием и обилием воро-бьиных и других лесных птиц. Присутствуют на гнездовании Accipiter gentiles, Buteo buteo,


Falco subbuteo, F. tinnunculus, Milvus migrans, Asio otus, Athene noctua, Otus scops, Strix aluco, а на миграции встречаются Falco cherrug, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Aquila clanga, Columba oenas.

Урочища Туфа – Стынка Талмаз. Помимо разнообразия птиц в урочище Стынка Тал-маз следует отметить гнездование Hieraaetus pennatus. Присутствуют Buteo buteo Strix aluco, Athene noctua, Otus scops, Asio otus.

Урочище Турецкий сад и Старица содержат большое разнообразие лесных и водолюби-вых птиц, среди которых в различные сезоны встречаются такие редкие виды, как Falco cherrug, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Aquila clanga, Columba oenas, Egretta alba, Cygnus olor.

Урочище Талмазские плавни наиболее богато видами. В благоприятные годы наблю-даются скопления линных речных уток (кряква). Останавливается значительное чис-ло птиц-мигрантов. Здесь гнездятся такие редкие виды как Ciconia nigra, Phalacrocorax pygmeus (еще недавно гнездился), Crex crex, Egretta alba. Присутствуют Milvus migrans, Buteo buteo, Falco tinnunculus, F.subbuteo, F. vespertinus, Accipiter nisus, A. gentiles, Asio otus, Otus scops, Athene noctua, Strix aluco, Himantopus himantopus. На миграции встречаются всевозможные виды хищных птиц.

“Луг караваек” представляет собой зону концентрации в послепаводковый период большого разнообразия водно-болотных птиц (цапли, чайки, крачки, бакланы, кулики, утки, аисты). Среди них присутствуют редкие виды - Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia.

Урочища Чобурчиу Стынка и Чобурчиу де Мунте составляют единый комплекс, где высоки показатели видового разнообразия и обилия видов. Присутствуют Buteo buteo, Milvus migrans, Accipiter nisus, A. gentiles, Falco subbuteo, F. tinnunculus, Asio otus, Athene noctua, Otus scops, Strix aluco.

Урочище Олэнешть богато разнообразием видов, гнездится Ciconia nigra. Кормится по каналам на переферии урочища редкий для Молдовы вид Ardeola ralloides. Присут-ствуют Plegadis falcinellus, Ciconia nigra, Milvus migrans, Accipiter nisus, Falco tinnunculus, F. vespertinus, Buteo buteo, Otus scops, Asio otus, Strix aluco, Athene noctua.

Урочище Айвазия содержит богатую фауну гнездящихся и мигрирующих птиц. Здесь встречаются различные виды куликов, цапель, хищных птиц, сов, Plegadis falcinellus, Crex crex, Asio flammeus, Ardeola ralloides, Ciconia nigra.

Болото Тогай в комплексе с лесом, протоками и каналами. Присутствуют Plegadis falcinellus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Buteo buteo, Asio otus, Otus scops, Athene noctua.

Урочище Ымпэрэтяска характеризуется большим разнообразием и обилием воробьиных птиц, присутствуют Buteo buteo, Milvus migrans, Accipiter gentiles, A. nisus, Falco tinnunculus.

Озеро «Пеликанье» – водоем, на котором любят отдыхать пеликаны (Pelecanus onocrotalus), кормятся чайки, крачки, цапли, среди которых обычно встречается Egretta alba.

Пруды у села Паланка населяют различные виды водно-болотных птиц. Здесь в раз-личные сезоны встречаются такие редкие виды как Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor, Haliaeetus albicilla, Pandion haliaetus.

ЛевобережьеВ пределах приднестровской части «Рамсарского сайта» можно выделить два основ-

ных орнитокомплекса: пойменных лесов и водно-болотный. Ленточные пойменные леса. Репродуктивное сообщество птиц включает мень-

шее число видов по сравнению с основными пойменными лесами. Наиболее мас-совыми и типичными представителями в репродуктивный период можно считать виды «певчих» птиц: соловья обыкновенного Luscinia luscinia, зяблика Fringilla coelebs, славку-черноголовку Sylvia atricapilla, большую синицу Parus major, полевого воробья


Passer montanus, обукновенную горихвостку Phoenicurus phoenicurus, скворца Sturnus vulgaris, пеночку-теньковку Phylloscopus collybita, серую мухоловку Muscicapa striata, зе-ленушку Chloris chloris, серую славку Sylvia communis, лазоревку Parus caeruleus, жула-на Lanius collurio, зарянку Erithacus rubecula, черного и певчего дроздов Turdus merula, T. philimelos, иволгу Oriolus oriolus, белую трясогузку Motacilla alba, обыкновенную овсянку Emberiza citronella, вертишейку Jynx torquilla, щегла Carduelis carduelis, пеночку-весничку Phylloscopus trochilus.

Типичны также серая ворона Corvus cornix , сорока Pica pica, фазан Phasianus colchicus. Характерными для данного орнитокомплекса являются также малочисленные и ред-

кие виды птиц: черный коршун Milvus migrans, канюк Buteo buteo, пустельга обыкновен-ная Falco tinnunculus, чеглок Falco subbuteo, вяхирь Columba palumbus, сплюшка Otus scops, серая неясыть Strix aluco, седой дятел Picus canus и др.

В период миграций и кочевок пойменные леса используют для кормления и отдыха и гнездящиеся здесь птицы так и пролетные птицы, поэтому видовой состав в это время здесь наиболее богат.

Среди пролетных птиц следует упомянуть: черного аиста Ciconia nigra, осоеда Pernis apivorus (возможно, гнездится в урочище «Кицканская лесная дача»), вальдшнепа Scolopax rusticola (иногда зимует здесь).

Водно-болотный орнитокомплекс. Распределение этих видов по гнездовым стациям отличается. Так с речными берегами связано гнездование перевозчика Actitis hypoleucos, зимородка Alcedo atthis, береговой ласточки Riparia riparia, ремеза Remiz pendulinus. Кряква (Anas plathyrhinchos) свои гнезда сооружает в прилегающих участках пойменных лесов и среди корней деревьев по труднодоступным речным берегам.

Типичные болотные угодья и озера с зарослями тростника, рогоза и других гидро-фильных растений приднестровской части «Рамсарского сайта» используют для гнездо-вания: малая выпь (Ixobrychus minutus), обыкновенный погоныш Porsana porsana, пасту-шек Raullus aquaticus, камышница Gallinula chloropus, усатая синица Gallinula chloropus, камышевка-барсучок Acrocephalus schonobaenus, тростниковая камышевка Acrocephalus scirpaceus, дроздовидная камышевка Acrocephalus arundinaceus – доминант в большинстве тростниковых угодий, тростниковая овсянка Emberiza schoeniclus и др.

Гнездование крупных лимнофильных птиц в пределах рассматриваемой территории лимитируется высоким фактором беспокойства со стороны человека.

Водно-болотные угодья приднестровской части «Рамсарского сайта» широко исполь-зуются многими пролетными и зимующими видами лимнофильных птиц. При этом, в основном с руслами рек связаны: краснозобая и чернозобая гагары Gavia stellata, G. arctica, малая поганка Podiceps ruficollis, чомга Podiceps cristatus, лебедь-кликун Cignus cignus, большой крохаль Mergus merganser, луток Mergus albellus, скопа Pandion haliaetus.

Водоемы различных типов, тростниковые заросли, заболоченные луга привлекают бóльшее число видов: малого и большого бакланов Phallacrocorax pygmeus, Ph. carbo, боль-шую выпь Botaurus stellaris, квакву Nycticorax nycticorax, желтую цаплю Ardeola ralloides, большую и малую белых цапель Egretta alba, Е. garzetta, серую и рыжую цапель Ardea cinerea, А. purpurea, каравайку Plegadis falcinellus, колпицу Platalea leucorodia, белого и чер-ного аистов Ciconia ciconia, С. nigra, чирков Anas crecca, А. querquedula, широконоску Anas clypeata, болотного луня Circus aeruginosus, бекаса Gallinago gallinago, сизую, серебристую и озерную чаек Larus canus, L. cachinnans, L. ridibundus, речную крачку Sterna hirundo, ва-ракушку Luscinia svecica и др.

Кицканский лес характеризуется чрезвычайно высоким видовым разнообразием и численностью птиц в репродуктивный период. Здесь нет доминантов, высок показатель


выравненности распределения особей и чрезвычайно низок индекс концентрации. Сум-марное обилие составляло 730,7 пар/км2. Субдоминантами в гнездовом населении птиц «Кицканского леса» являлись 24 вида: Luscinia luscinia, Fringilla coelebs, Sylvia atricapilla, Parus major, Passer montanus, Phoenicurus phoenicurus, Sturnus vulgaris, Phylloscopus collybita, Muscicapa striata, Chloris chloris и др. (Тищенков, 2005).

Наиболее интересным и перспективным участком сайта для обеспечения транзитного отдыха и кормления лимнофильных птиц следует считать комплекс «Дикуль». Отметим, что приднестровская часть «Рамсарского сайта» имеет наибольшее значение для именно для мигрирующих, кочующих и зимующих видов птиц.

1.4.3.3 Рептилии и амфибии

Герпетологическое богатство Нижнего Днестра установилось благодаря большому биотопическому разнообразию территории. Удачное сочетание лесных участков, овра-гов и водно-болотных угодий создают благоприятные условия для обитания многих ви-дов земноводных и пресмыкающихся.

В настоящее время состав земноводных на данном участке Днестра насчитывает 9 ви-дов (Triturus vulgaris, Triturus cristatus, Bombina bombina, Pelobates fuscus, Bufo viridis, Bufo bufo, Hyla arborea, Rana ridibunda, Rana lessone), в том числе 1 внесенный в Красную кни-гу Молдовы и 5 охранямых Бернской Конвенцией. Данные виды достаточно широко рас-пространенгы на территории и образуют популяции-ядра.

Список пресмыкающихся насчитывает 9 видов: Emys orbicularis (Красный список МСОП), Lacerta agilis, Lacerta viridis, Natrix natrix, Natrix tessellatа, а также четыре вида занесенных в Красную Книгу Молдовы и строго охраняемые в Еврове Elaphe longissima. Elaphe quatuorlineata, Coluber caspius, Coronella austriaca.

ПравобережьеРедкие виды змей обитают на склонах террас правого берега Дестра. Популяция одно-

го из наиболее редких представителей фауны змей в стране и Европе четырехполосого полоза (Elaphe quatuorlineata) в районе остепненных участков у села Рэскэец и урочища Чобурчиу де Мунте – основная в Молдове.

На водо-болотных участках Айвазия, Болото Тогай, Паланка и др. обитают жизне-стойкие популяции Emys orbicularis. Это – основные места воспроизводства земновод-ных Triturus cristatus, Bombina bombina, Hyla arborea, Pelobates fuscus, включенные в спи-ски Бернской Конвенции.

ЛевобережьеГерпетофауна «Рамсарского сайта» образована здесь преимущественно амфибийным

комплексом – здесь обитают гребенчатый и обыкновенный тритоны - Triturus cristatus и T. vulgaris и 7 видов бесхвостых амфибий, а также 4 вида рептилий.

Наиболее многочисленны Rana ridibunda, R. esculenta, Hyla arborea, Bufo viridis, Lacerta agilis и Natrix natrix. Эти виды амфибий и рептилий в Кицканской лесной даче концен-трируются преимущественно у водоёмов и в их окрестностях. Аналогичен их состав в районе озера Лаптура.

Дикуль – герпетофауна слабо изучена, сейчас приводится 11 видов амфибий и реп-тилий. Основу составляют те же многочисленные виды, к ним добавляется Bufо bufo, а из редких охраняемых видов – чесночница Pelobates fuscus) и болотная черепаха Emys orbicularis. Таков же состав видов на Старом Днестре и на острове Турунчук, где герпето-фауна относительно однообразна по всей территории.


1.4.3.4. Рыбы

В фауне рыб Нижнего Днестра насчитывалось до 83 видов (Лобченко, Тромбицкий, Цуркан, 2001), в настоящее время обычно регистрируется 57 видов.

Список рыб, не регистрируемых в настоящее время на акватории Днестра, насчиты-вает 9 видов: угорь речной Anguilla anguilla (L.), шип Acipenser nudiventris (Lov.), выре-зуб Rutilus frisii (Nord.), лосось черноморский Salmo trutta lebrax (Pall.), интродуцирован-ный вид амур черный Mylopharyngodon piceus (Rich.), калинка Petroleuciscus boristhenicus Kessler, шемая черноморско-азовская - Chalcalburnus chalcoides mento (Agassiz, 1832), си-нец Ballerus ballerus (L.), чехонь Pelecus cultratus (L.) - ранее обычный промысловый вид.

Все отмеченные виды обитают в Днестре. В других водных объектах в основном обитает немного видов. Наиболее распространенные виды в Днестре: Alosa kessleri pontica, Silurus glanis, Rutilus rutilus heckeli, Leuciscus cephalus, Pelecus cultratus, Aspius aspius, Chondrostoma nasus, Cyprinus carpio, Abramis sapa, A. brama, A. bjoerkna, Stizostedion lucioperca, Carassius auratus gibelio. Последних 4 вида, в первую очередь Carassius auratus gibelio, преобладают в старице, каналах и озерах, вместе с R.rutilus rutilus, Perca fluviatilis и Alburnus alburnus.

1.4.3.5. Насекомые

ПравобережьеПолное обследование фауны насекомых не проводилось, изучались некоторые пока-

зательные группы. В качестве основной такой группы для плавневого комплекса местоо-битаний избран отряд Стрекозы (Odonata). В качестве второй группы использовано над-семейство Пчелиные (Apoidea), которое позволяет судить о состоянии флоры и фауны насекомых в дефицитных открытых природных и субприродных местообитаниях; кро-ме того, это ресурсный таксон, который должен иметь особый статус в мониторинге био-разнообразия. В качестве третьей группы избраны Булавоусые бабочки (Rhopaloсera), имеющие значительное эстетическое значение; судя по некоторым данным (B. Емец, H. Емец, 1995), на их локальное видовое богатство значительно воздействует даже рекреа-ционная нагрузка. Четвертой, целевой, но сборной группой были редкие насекомые.

Стрекозы насчитывают 35 видов (более 60 % ожидаемых в Молдове), что является вы-дающейся концентрацией видового богатства. В отдельных ядрах этого сайта также от-мечено немало видов: урочище Талмазские плавни – 23 (здесь зафиксирован Coenagrion mercuriale Selys), природный резерват «Болото Тогай» - 19, ландшафтный резерват «Ту-рецкий сад» (участок, где Старое русло Днестра еще не пересохло) – 17, болотистый ме-андр близ с. Пуркарь – 11 видов (Андреев, 1998; Андреев, Держанский, 2004).

В списке Apoidea, несмотря на небольшой объем исследований, насчитывается 86 ви-дов, и отмечается определенная равномерность распределения числа видов по семей-ствам. Это распределение коренным образом отличается и от распределения в фауне Восточной Европы (около 1000 видов), и от еще более неравномерного распределения в фауне Молдовы, где представители крупных семейств Megachilidae и Anthophoridae, пред-почитающие сообщества продвинутых стадий сукцессии биоценоза, представлены до-статочно плохо. Значительное отличие локального списка – сдвиг в сторону большей вы-равненности крупных таксонов свидетельствует о его существенной неполноте и, следо-вательно, - о богатстве локальной фауны. Наибольший интерес в отношении видового богатства представляет комплекс Чобурчиу-Рэскаец.

Наибольшее богатство представителей Rhopalocera отмечено комплексе в Талмазские плавни и террасном комплексе Чобурчиу-Рэскаец, включающем участки степи и гырнецы.


При равном числе видов в Талмазских плавнях и Чобурчиу-Рэскаец, первый, несмотря на значительно большую площадь, уступает по числу нетривиальных (для большинства ландшафтов Молдовы) видов.

В 2010 г. проведено обследования состояния лесных экосистем, с точки зрения нали-чия опасных очагов вредителей, в том числе в составе природных комплексов. В пре-делах исследуемой территории не было обнаружено очагов размножения в массе вре-дителей леса, хотя зарегистрированы виды насекомых(Tibicina haematodes, Melolontha melolontha, Chrysomela populi, Chrysomela tremulae, Parthenolecanium comi, Parectopa robiniella, Galerucella luteola, Rhynchaenus alni), способных при определенных обстоятель-ствах нанести существенный вред лесообразующим породам.

Так, в комплексе Копанка-Леунтя в начале июня около 5-10% листьев дуба черешча-того были повреждены зеленой дубовой листоверткой Tortrix viridana. Заселенность де-ревьев не имела очагового характера, вредитель был распределен дисперсно и в основ-ном на опушечных дубах. Если в прежние годы в урочище Грэдина Турчяскэ наблюлись очаги американской белой бабочки Hyphantria cunea, то в 2010 году их не было. Более того, не были зарегистрированы очаги данного вредителя и в других точках исследуемой территории Нижнего Днестра. Интересно, что в комплексе Чиобурчиу-Рэскаец даже в самые критические и неблагоприятные для растительности годы не регистрировались вспышки численности насекомых-вредителей леса, хотя отмечается зеленая дубовая ли-стовертка Tortrix viridana и западный майский хрущ Melolontha melolontha.

Урочище Ымпэрэтясэ расположено в довольно засушливй местности, и сложились благоприятные абиотические условиях для некоторых видов насекомых-вредителей. Так, в предыдущие годы ясеневые деревья были значительно поражены ясеневым листо-вым долгоносиком Otiorhynchus fraxini. Но в 2010 году популяция долгоносика находит-ся в депрессии, поэтому очагов не было обнаружено.

Левобережье Полное обследование фауны насекомых на территории Левобережья Днестра не про-

водилось, изучались редкие насекомые различных отрядов.Наиболее богата редкими видами Кицканская лесная дача. (Это часть Кицканского

пойменного леса от урочища Кицкань-Ботна до урочища Кицканская дача, где в разное время отмечен 31 вид из Операционного списка Экологической сети Молдовы). Большое разнообразие почвенно-растительных условий и биотопов способствовали сохранению в представителей 25 редких видов (Calosoma sycophanta L., Elater ferrugineus L., Papilio machaon L., Parnassius mnemosyne L., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Aromia moschata L., Protaetia aeruginosa Drury, Cucujus cinnabarinus Scop., Leptidea morsei Fenton, Pontia chloridice Hb., Apatura metis Freyer, Argynnis pandora Den.et Schiff., Nymphalis xanthomelas Esp., Satyrium spini Schiff., Satyrium w-album Knoch., Xylocopa violacea L., Scolia hirta Schrnk). Несмотря на высокую антропогенную нагрузку, в отдельные годы здесь довольно часто встречаются Oryctes nasicornis L., Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L.

На большей части междуречья Днестра и Турунчука энтомофауна сильно обедне-на вследствие высокой сельскохозяйственной освоенности и антропогенная нагруз-ке. Помимо обычных видов насекомых, характерных для антропогенизированных ландшафтов, в разных биотопах встречаются Iphiclides podalirius L., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Anax imperator Leach., Dorcadion equestre Laxm., Leptidea morsei Fenton, Pontia chloridice Hb., Xylocopa violacea L. Все они весьма немногочисленны и встреча-ются нечасто.

Дикуль – характерная для низовьев Днестра заболоченная труднопроходимая местность с густыми зарослями тростника, окружающими оз. Дикуль. Она слабо изучена но уже на


данном этапе можно судить о её ценности и говорить о необходимости сохранения. Здесь отмечен ряд видов стрекоз, среди которых редкие Aeschna grandis L., Calopteryx splendens Harris, Anax imperator Leach, бабочек – Iphiclides podalirius L., Leptidea morsei Fenton, Pontia chloridice Hb., а также крупный жук-усач Aegosoma scabricornis Scop.

Старица Днестра. Здесь отмечены 9 видов насекомых, включённых в Операционный список, среди которых есть и редкие. По берегам старицы довольно часто можно встре-тить ряд видов стрекоз: Anax imperator Leach., Aeschna grandis L., Calopteryx splendens Harris. Кроме того, из близлежащих биотопов к берегу старицы проникают Iphiclides podalirius (L.), Xylocopa valga Gerst.

Озеро Лаптура не отличается высоким видовым разнообразием насекомых в связи с рядом причин, основной из которых является использование озера в качестве рыбовод-ного водоёма. В прибрежных биотопах отмечены только обычные виды стрекоз.

1.4.3.6. Другие важные безпозвоночные

Гидробионты. Разнообразие водоемов Нижнего Днестра определяет богатство видо-вого состава водных макробеспозвоночных, в фауна гидробионтов отмечены 119 видов. Самыми представительными являются моллюски (Mollusca, 36 вида), личинки и имаго водных жуков (Coleoptera, 34 видов), личинки стрекоз (Odonata, 17 видов), водные клопы (Hemiptera, 8 видов), поденок (Ephemeroptera, 8 видов) и ручейников (Trichoptera, 4 вида), пиявки (Hirudinea, 7 видов). Отмечены также представители ракообразных (Crustacea, 4 вида) и некоторых других групп водных макробеспозвоночных. За редким исключени-ем (медицинская пиявка Hirudo medicinalis), численность большинства видов достаточно высокая. С особым вниманием следует отнестись к таким видам как Hirudo medicinalis и Coenagrion armatum, распространение и численность которых крайне низка.

Наболее богаты биологическим (таксономическому) разнообразием следующие во-дные экосистемы, в порядке убывания: болота на месте прудов бывшего рыбхоза у с. Па-ланка вместе с каналом вдоль трассы Одесса-Измаил – 64 вида, водоемы в Талмазских плавнях – 44 вида, старое русло р. Днестр у сел Копанка и Кременчуг – 38 видов, болото Тогай – 27 видов, временные водоемы после разливов Днестра у с. Паланка – 21 вид, ка-налы бывших оросительных систем с. Паланка – 15 видов и коллекторный канал дренаж-ной системы в долине Айвазия – 15 видов.

Наиболее интересна и таксономически обильна (53 вида) фауна гидробионтов в боло-тах бывшего рыбхоза близ с. Паланка с водоемами, сильно заросших урутью, роголист-ником и водокрасом. Широко представлены 6 отрядов насекомых, из которых наиболее богаты таксономически Coleoptera – 11 видов, Odonata – 10 видов (в их числе обнаруже-ны личинки Aeshna viridis, включенной в списки Бернской конвенции), Hemiptera – 6 и Ephemeroptera – 2 вида. Исключительно высоким разнообразием отличаются Gastropoda – 13 видов, а также Hirudinea – 5 видов. Можно предположить, что фауна гидробионтов здесь еще более богата, поскольку эти водоемы практически не изучены, слабо подвер-жены антропогенному прессу и находятся фактически в заповедном режиме.

На втором месте по разнообразию находится гидрофауна Талмазских плавней. Сюда входят оз. Адана, канал вдоль государственной дамбы и старица Дой Фраць, в той или иной степени связанная с р. Днестр. Все три водные экосистемы существенно отлича-ются друг от друга, что и предопределило богатство гидрофауны. Наиболее полно здесь представлены моллюски (13 видов), стрекозы (5), поденки (5) и пиявки (5 видов, вклю-чая Hirudo medicinalis). В связи со слабой изученностью этих водоемов, можно предполо-жить значительно более высокое видовое разнообразие гидробионтов.


Достаточно богата и гидрофауна Старого русла Днестра у с. Копанка (район Турецкого сада) и с. Кременчуг. Условия обитания гидробионтов в этом водоеме во многом схожи с болотами у с. Паланка. Обильная водная растительность, хорошая прогреваемость и осве-щенность воды создают благоприятные условия для развития многочисленных групп во-дных макробеспозвоночных. Наиболее обильны отряды Coleoptera (9), Hemiptera (7 видов), Odonata (6), Ephemeroptera (3), а также моллюски – 8 видов и пиявки – 3 вида.

На болоте Тогай обилие погруженной водной растительности создает благоприятные условия. Пока отмечены 27 видов, из которых доминируют моллюски гастроподы – 9 ви-дов и водные клопы – 5. Состояние экосистемы предполагает значительно более высокое видовое разнообразие гидробионтов.

Временные водоемы, существующие не более 2-3 месяцев близ с. Паланка, образуют-ся после спада паводковых вод р. Днестр и тянутся на большом протяжении вдоль пра-вого берега реки. Видовой состав гидробионтов очень разнообразен – 21 вид. Особенно разнообразны личинки жуков, доминирующие в количественном отношении, – 9 видов и моллюски – 7 видов.

Гидрофауна каналов бывших оросительных систем у с. Паланка (15 видов) и системы каналов в Айвазии (15 видов), представлена обычными видами, численность которых доаольно высокая.

Клещи. Зарегистрировано 16 видов иксодовых клещей из 22 отмеченных для террито-рии Молдовы.

1.4.4. Редкие виды животных

1.4.4.1. Млекопитающие

В сайте присутствуют 6 видов из Всемирного Красного списка Международного Союза Охраны Природы (МСОП) и 6 видов Красной книги Европы. В соответствии с Бернской конвенцией о защите европейской дикой флоры, фауны и их местообита-ний, 27 видов требуют охраны; в их числе 5 видов – требующие мер по охране спец-ифических местообитаний. 14 видов входят в списки Боннской конвенции об охра-не мигрирующих видов (Chiroptera). Насчитывается 15 видов Красной книги Молдо-вы (Приложение 3.2)

ПравобережьеКрасный список мира (МСОП-2010): Mustela lutreola (EN), Myotis bechsteinii, M.

dasycneme, Nyctalus lasiopterus, Lutra lutra, Nyctalus laseopterus (все – NT). Виды, стро-го охраняемые в Европе, включенные в Красные книги Молдовы и Украины одновре-менно: Felis silvestris, Mustela erminea, Rhinolophus hipposideros, Myotis daubentonii, Nyctalus leisleri, Nyctalus noctula, Pipistrellus nathusii, Vespertilio murinus, Eptesicus serotinus. Виды Красной Книги Украины и Приднестровья: Meles meles.

ЛевобережьеКрасный список мира (МСОП-2010): Myotis dasycneme Lutra lutra (NT), Евро-

пе, включенные в Красные книги Приднестровья и Украины одновременно: Felis silvestris, Rhinolophus hipposideros. Виды Красной Книги Приднестровья: Meles meles. Всего зарегистрировано 17 видов Бернской конвенции, 11 из них находятся в спи-сках Боннской конвенции.


1.4.4.2. Птицы

Среди птиц, использующих сайт, 28 видов относятся к категориям угрожаемых (в со-ответствии с законодательством), 57 – включены в Операционный список экологической сети, 139 – в списки охранямых видов Бернской конвенции, а 75 – Боннской конвенции.

ПравобережьеНа территории обитает в различные сезоны года 31 вид, включенный в Красную книгу

Молдовы. Из них 7 – гнездящиеся, 8 – залетные, 14 – мигранты, 2 вида имеют сомнитель-ный статус обитания. Виды, включенные в Красный список мира (МСОП-2010): гнездящи-еся - Coracias garrulus, Crex crex, Falco vespertinus Phalacrocorax pygmaeus (все – NT); мигран-ты – Aquila clanga, Rufibrenta ruficollis, Falco cherrug, иногда –Anser erythropus (все – VU), Aythya nyroca, Circus macrourus, Gallinago media (все – NT); регулярно посещающие - Phalacrocorax pygmaeus (NT). Виды, строго охраняемые в Европе, в основном включенные в Красные кни-ги Молдовы и Украины одновременно: гнездящиеся – Ciconia nigra, Crex crex, Egretta alba (по-следний вид только в Красной книге Молдовы), Hieraaetus pennatus (все – CR); Ardea purpurea, Ardeola ralloides, Falco peregrinus (все – EN), F. cherrug (VU); мигранты - Circus macrourus, C. cyaneus, Haliaeetus albicilla (все – CR), Grus grus (EN), Aquila pomarina, Circaeus gallicus, Pandion haliaetus (все – VU); регулярно посещающие - Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia (оба – EN, очень обычны), Haemantopus ostralegus (VU, очень редко) и другие.

ЛевобережьеВ пределах приднестровской части «Рамсарского сайта» зарегистрировано пребывание

многих раритетных видов. Красный список мира (МСОП-2010): Crex crex, Phallacrocorax pygmeus, Rufibrenta ruficollis, Aythya nyroca, Falco vespertinus, Coracias garrulous, Numenius arquata, Limosa limosa. Виды, строго охраняемые в Европе, в основном все включенные в Красные книги Молдовы, Приднестровья, Украины: Gavia stellata, Podiceps ruficollis, Botaurus stellaris, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ardea purpurea, Platalea leucorodia, Plegadis falcinellus, Ciconia nigra, Cygnus olor, C. cygnus, Bucephala clangula, Mergus merganser, Pandion haliaetus, Pernis apivorus, Milvus migrans, Circus cyaneus, C. aeruginosus, Accipiter gentiles, Haliaeetus albicilla, Falco subbuteo, Himantopus himantopus, Asio otus, A. flammeus, Otus scops, Strix aluco, Alcedo atthis, Panurus biarmicus, Aegithalos caudatus.

1.4.4.3. Амфибии и рептилии

ПравобережьеКрасный список мира (МСОП-2010): Emys orbicularis (NT). Виды европейского значе-

ния, включенные в Красные книги Молдовы и Украины одновременно: Coronеlla austriaca, Elaphe longissima, Coluber quatuorlineata, C. caspius– все EN. Все эти виды, а также Lacerta viridis, L. agilis, Natrix tessellata, Triturus cristatus, Bombina bombina, B. variegate, Pelobates fuscus и Bufо viridis должны охраняться в соответствии с Бернской конвенцией.

ЛевобережьеКрасный список мира (МСОП-2010): Emys orbicularis (NT). Виды Бернской конвенции: Lacerta viridis, L. agilis, Triturus cristatus, Bombina bombina, Pelobates fuscus и Bufо viridis.

Вид Красной книги Приднестровья Bufо bufo.

1.4.4.4. Рыбы

Красный список мира (МСОП-2000): оседлый вид Umbra krameri (VU); катадромные виды Acipenser guldenstadti colchicus, A. stellatus, Huso huso, Hucho hucho (все – EN), а так


же анадромные Zingel streber и Zingel zingel (VU), включенный в Красную Книгу Украины Eudontomyzon mariae (CR). Виды, включенные в Красные книги Молдовы и Украины од-новременно Rutilus frisii (CR) и Leuciscus borysthenicus (VU). Включение некоторых секто-ров Днестра в зоны строгой охраны в дополнение к заказнику на Турунчуке способство-вало бы сохраниению этих рыб в бассейне Днестра.

1.4.4.5. Насекомые

В приделах сайта обнаружены 53 редких вида насекомых, включенных в обновлен-ный Операционный список Экологической сети, плюс к этому 5 видов, внесенных в Красную книгу Приднестровья. Число насекомых Красной книги Молдовы (в соответ-ствии с законодательством) составляет видов 16 видов, включенных в списки Бернской конвеции – 9, охраняемых в ЕС – 11, а 5 видов имеют статус уязвимых в глобальном масштабе (Красный список МСОП).

ПравобережьеОбнаружены 36 редких видов, включенных в обновленный Операционный список.

Всемирный Красный список (МСОП-2010): Ceonagrion mercuriale Сharp., Saga pedo Pall., Onconotus servillei (F.-v.-W.), Osmoderma eremita Scop., Morimus finereus (Mulsant) (все VU) и Formica rufa L. (NT). Виды, включенные в Красные книги Молдовы и Украины одно-временно: Lucanus cervus L., Scolia maculata Drury, Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst., Zerynthia polyxena (все EN), Liometopum microcephalum Pz. (CR), Papilio machaon L. (CR), Callimorpha quadripunctaria (VU), Iphlicides podalirius (VU). Помимо этих, сайт поддерживает угрожаемые виды, которые включены в Красную Книгу Украины, но не внесены в Красную Книгу Молдавы (включены в Операционный список, составленный при разработке Концепции Экологической Сети): Anax imperator Leach, Aromia moschata L., Anoplius samariensis Pall.,, Scolia hirta Schranck, Bombus ruderatus F., Xylocopa violacea L. Виды, включенные только в Красную Книгу Молдовы: Mantis religiosa L., Oryctes nasicornis L., Saturnia pyri Denis et Schiff. (EN).

ЛевобережьеВсемирный Красный список (МСОП-2010): Morimus finereus (Mulsant) (VU) и

Formica rufa L. (NT). Виды Бернской конвенции и (или) Красной книги Европы: Cucujus cinnabarinus, Apatura metis, Nymphalis xanthomelas. Виды, включённые в Красные Кни-ги Республики Молдова и ПМР, частью – и Украины: Mantis religiosa (L.), Calosoma sycophanta L., Elater ferrugineus (L.), Oryctes nasicornis (L.), Lucanus cervus (L.), Xylocopa valga Gerst., Scolia maculata (Drury), Liometopum microcephalum (Pz.), Iphiclides podalirius (L.), Papilio machaon (L.), Parnassius mnemosyne (L.), Zerynthia polyxena (Den. et Sch.). Виды Операционного списка экологической Сети и (или) Красной книги Приднестровья: Anax imperator, Protaetia aeruginosa, Purpuricenus kaehleri, , Scolia hirta (ККП), Xylocopa violacea, Dorcadion equestre, Aromia moschata, Pontia chloridice, Satyrium pruni, S. spini, S. w-album, Thecla betulae и некоторые другие.

1.4.4.6. Водные беспозвоночные

Всемирный Красный список (МСОП-2010): Hirudo medicinalis (NT). Виды Красной книги Молдовы: Paramysis baeri bispinosa Martynov, Hypanis laeviuscula fragilis (Milach.), H. pontica (Eichwald)


1.4.5. Характеристика лесов

1.4.5.1. Характеристика лесов Правобережья

В юго-восточной части Молдовы, где расположен сайт, лесистость территории состав-ляет около 7%. Общая площадь земель лесного фонда на Правобережье сайта к состав-ляет 9317 га, из них 7113,1 - лесопокрытые земли Лесного фонда (8001 га), находящегося в ведении Талмазкого, Олэнештского и Кэушанского лесничеств Тигинского лесохозяй-ственного предприятия (Приложение 4.1, таблица 1).

Лесной фонд, находящийся в управлении местных властей, включет 1281 га. Наиболь-шие площади относятся к коммунам Талмаза (394 га), Попяска (385 га) и Чиобурчиу (143 га), в других коммунах они составляют от 20 до 86 га.

Площади водного фонда, частью под лесными экосистемами вдоль Днестра (и мелких водотоков), составляют 2453 га.

В 2002-2009 гг. были посажены около 260 га лесных плантаций, преимущественно на деградированных землях, находящихся во владении местных властей (около 241 га). Не-которые из посадок не прижились. Можно считать, что в настоящее время площадь лес-ного фонда и других земель под лесом насчитывают более 10000 га.

В сайте есть: (а) естественные леса, испытавшие значительное вмешательство и вновь развивавшиеся почти без него довольно долго; (б) антропогенные леса, испытывающие влияние хозяйственной или другой человеческой деятельности в течение одного поколе-ния; (в) искусственные леса по типу естественных; (г-1) плантации интродуцентов (пре-обладают) и (г-2) плантации аборигенных пород. К естественным лесам следует отнести, прежде всего, дубравы из дуба черешчатого и пушистого, а так же пойменные насажде-ния из тополя белого и ивы.

Лесные территории, сохранившие наиболее старые древостои, основу которых со-ставляют вековые деревья или вековые деревья присутствуют в их составе, составляют всего всего 276,6 га (4,3% лесопокрытой площади). Однако леса, сохранившие взрослые сообщества 70-90 лет, составляют составляют 1004.3 га (15,7% от лесопокрытой площа-ди) (таблица 1), что относительно немало.

Таблица 1Распределение лесов сайта по преобладающим породам и категориям возраста

Преобладаю-щая порода

Распределение площади на категории возраста, га%

<=10 11-20 21-30 31-50 51-70 71-90 91-110 111-140 >140 Итого Тополь 47,6 105,7 173,3 148,5 59,9 90,2 77 702,2 11,0Ясень 13,3 13,3 32,5 168,3 542 370,2 78,8 1218,4 19,0Ива 28 9 47,2 43,2 62,1 189,5 3,0Дуб черешча-тый 12,6 100,6 39,8 226,1 218,6 279,3 59,2 12 4,4 952,6 14,9

Дуб пушистый 27,4 140,3 155,6 30,8 2 356,1 5,6Гледичия 3,6 2,6 29 63,5 115 19,7 3,9 237,3 3,7Акация 201,1 1069,3 226 608,7 173,1 20,9 2299,1 35,9Другие породы 4,9 15,5 58,4 285,7 60,9 6,3 8,5 0 0 440,2 6,9Итого 311,1 1316 559 1575,4 1353 1004,3 258,2 12 6,4 6395,4 100,0Процент, % 4,9 20,6 8,7 24,6 21,2 15,7 4,0 0,2 0,1 100,0Непокрытые ле-сом земли - - - - - - - - - 717,7

Всего 311,1 1316 559 1575,4 1353 1004,3 258,2 12 6,4 7113,1


Молодые естественные леса, характерные для региона по составу и структуре насчи-тывают 1214 га, модельные искусственные леса - 540 га.

Из общей площади лесов около около 3420 га (53,5%) заняты древостоями, в кото-рых преобладают лесообразующие породы, характерные для зоны сайта – дуб черешча-тый и дуб пушистий, а также ива, тополь белый и черный. Насаждения с преобладани-ем интродуцентов (преимущественно акация и гледичии) составляют около 40% лесопо-крытой площади. Общая формула лесообразующих пород: 4SC2ST2FR1PL1STP. Средний обобщенный возраст насаждений - 45 лет.

Около 9% площади лесов находятся под охраной (природные и ландшафтные заповед-ники), где, согласно действующему режиму, лесопользование лимитировано.

Среди лесов (по категориям защитности) преобладают: (i) леса зеленых зон городов и других населенных пунктов – 33.2%; (ii) леса, выполняющие водоохранные функции, расположенные в пойме Днестра – – 18.9%; (iii) противоэрозионные леса, посаженные на деградированных почвах, непригодные для сельскохозяйственного производства, – 17.7%; (iv) леса объектов природно-заповедного фонда – 8.6% (таблица 2).

Таблица 2Распределение лесов сайта по категориям защитнности

Категории защитности лесов Код Площадь, га %Леса, выполняющие водоохранные функции, расположенные в пойме р. Днестр (T II)1 1I 1346,7 18,9

Противоэрозионные леса, посаженные на деградированные по-чвы непригодные для сельскохозяйственных пользований (T II) 2E 1256,6 17,7

Леса лесопарковых частей зеленых зон (T II) 4A 377,7 5,3Леса зеленых зон вокруг городов и других населенных пунктов (T III) 4B 2361,2 33,2

Леса природных заповедников (T I)2 5C 222,7 3,1Леса ландшафтных заповедников (T I) 5E 206,5 2,9Леса, объявленные памятниками природы (T I) 5F 181,6 2,6Леса, предназначенные для производства семян, сохранения лес-ного гено- и экофонда (T II) 5H 3,2 0,0

Леса, защитных зон объектов природно-заповедного фонда (TIII)3 5L 791,9 11,1

Земли, предназначенные для ведения лесного хозяйства 364 5,2Итого: 7113,1 100,0

1 Тип категории защитнности TII – включает насаждения, находящиеся под специальным охранным режимом, направленным на сохранение и улучшение их качеств, включая восстановление. В этих лесах предусмотрены рубки ухода и управления, специальные рубки по их сохранению (рубки обновления), а в нарушенных насаждениях - рубки экологической реконструкции.

2 Тип категории защитнности TI – предусматривает, что насаждения предназначены для интегральной охраны природы. Они могут регулироваться путем хозяйственных мероприятий (рубки ухода и управления), имеют ре-жим контролируемого хозяйствования. В случае нарушенных лесных экосистем допускаются работы по эколо-гической реконструкции, которыми достигается структура природного типа. Экологическая реконструкция это продолжительный процесс, обусловленный действительным состоянием данных насаждений.

3 Тип категории защитнности TIII – включает насаждения с специальными защитными функциями, для которых допускаются, в зависимости от уклона склона, очень интенсивные рубки (добровольно-выборочные рубки). В некоторых из них можно применить и другие интенсивные рубки (группово-выборочные рубки, постепенно-выборочные рубки и др.), а также рубки обновления.


Для реализации этих функций на этапе лесоустройства определены лесные насажде-ния, для которых назначено следующее управление:

• хозчасть«Е», (интегральная охрана природы), для которой не назначается главное пользование, включая насаждения категорий защитнности 5С, 5Е и 5F, площадью 610,8 га; в этих насаждениях разрешены работы по экологической реконструкции;

• хозчасть «М», (режима особой охраны), площадью 2985.2 га, включая леса катего-рий защитнности 1I, 2E, 4A и 5H в которых допускаются специальные охранные мероприятия;

• хозчасть «А», высокоствольное хозяйство, предусматривающее семенное возоб-новление, разрешены рубки главного пользования (лесовосстановительные), пло-щадью 3153.1 га, включая древостои категорий защитнности 4B и 5L.

Природные коренные леса занимают всего 22% площади лесов сайта, а искусственные насаждения занимают 47%, а частично или полностью производные – 31%. Эти показате-ли указывают на неблагополучность ситуации. Около 86% площадей искусственных на-саждений низкопроизводительны не только из-за несоответствия условий произраста-ния (Приложение 4.1, Таблица 2), но и из-за неудачного подбора пород, некачественно-го ведения лесного хозяйства и т. д. Так же, необходимо отметить, что 64% площади ис-кусственных древостоев низкой продуктивности составляют насаждения с преоблада-нием акации и гледичии.

Лесные насаждения в управлении местных властей представлены акациевыми посадками.Условия произрастания лесов сайта достаточно тяжелые (Приложение 4.1, Таблица

3). Так, около 57% площади составляют низкопроизводительные типы лесораститель-ных условий (карбонаты, дефицит влаги, низкопрофильные почвы и др.). Участки с ле-сорастительными условиями высокой производительности занимают всего 4%, осталь-ные – средней производительности (39%).

Относительно полноты насаждений, необходимо отметить, что, 86% лесопокрытой площади составляют насаждения с нормальной (0,61-0,8) и полной полнотой (0,81-1,0). Низкополнотные и редины занимают 13,5% и 0,5% соответственно.

Одной из серьезных проблем является наличие значительной площади перестойных акациевых насаждений (около 35%). Помимо необходимости обновления указанных на-саждений, из-за несоответствия лесорастительным условиям, большинство таких на-саждений должны быть пройдены реконструктивными рубками, т. е. фактической заме-ны на коренные породы (в основном дубом черешчатым и дубом скальным). В нынеш-них условиях и с практикуемыми сегодня в лесном секторе подходами, замена акации на коренные породы там, где это остро необходимо, - почти неразрешимая задача.

1.4.5.2. Характеристика лесов Левобережья

Общая площадь лесных насаждений составляет около 894 га. В составе Кицканской дачи 262 га тополево-ясеневого леса (квартал 29 выдел 1, кварталы 30, 33-35) возрастом 58-95 лет и около 127 га (кварталы 31 и 32 и квартал 29 кроме выдела 1) лесных культур (тополь американский). Примыкают тополевые посадки прибрежной водоохраной поло-сы (квартал 40) возрастом 49 га. В существенной степени они лишены подлеска (по лесо-устройству, сформирован бузиной), местами изрежены и прерваны луговыми участка-ми. Эти насаждения местами пройдены рубками ухода и «сплошной санитарной рубкой» (3 га). Запланировано создание лесных культур (Приложение 4.1).

Все насаждения острова Турунчук, 456 га, имеют статус береговых защитных ле-сов, в том числе 152 га по Турунчуку и 304 га по Днестру. Они состоят из тополя


(в основном, посадки) и ивы (леса). По отношегию к ним, применяются рубки ухода (прореживание) и «рубка опасных деревьев». Создание лесных культур запланирова-но на площади 45.5 га.

1.4.6 Характеристика пастбищ

1.4.6.1. Современный состав растительности в степных пастбищах

В зависимости от степени пастбищной нагрузки и продолжительности использова-ния пастбищ их растительный покров претерпел изменения, поэтому состав их доволь-но разнообразен. В связи с недостатком пастбищ, под выпас скота используются также поляны гырнецов со степной растительностью.

Стадии пастбищной дигрессии степной растительности кормовых угодий.При чрезмерной пастбищной нагрузке происходит изменение растительности – паст-

бищная дигрессия (прогрессирующее обеднение травяного покрова). Сукцессионные про-цессы происходят довольно медленно, в течение многих лет, при этом растительность ис-ходных экосистем ковыльно–типчаково–разнотравной степи проходит ряд стадий:

Типчаково–ковыльно–разнотравная (А) – начальная стадия, со слабо сбитым травя-ным покровом; ее считают оптимальным состоянием природных степных пастбищ. При уплотнении почвы снижается численность ковылей, а доминирующая роль в сообще-стве переходит к типчаку. Растительные сообщества на данной стадии наиболее продук-тивны, флористически богаты и устойчивы к засухе.

Типчаковая (B) стадия – умеренно сбитая, с господством типчака и выпадением из тра-востоя перистых ковылей. Происходит уменьшение флористического разнообразия и чис-ленности наиболее ценных кормовых видов разнотравья и бобовых. Снижается продук-тивность и устойчивость пастбищ к засухе, повышается ценотическая роль бородача.

Бородачовая (C) стадия – средне сбитая. Коренной степной вид типчак уступает го-сподство бородачу – вторичному виду, внедряющемуся на место выпадающих видов. Происходит выпадение бобовых и кормовых видов разнотравья, внедрение сорняков и расселение мало поедаемых и не поедаемых степных видов.

Мятликово – бурьянистая (D) – сильно сбитая, формируется на наиболее интен-сивно используемых участках пастбищ, с разрастанием мятликов луковичного и узко-листного. Эти пастбища малопродуктивны в течение большей части сезона пастьбы; при большом обилии мятлика луковичного, они могут использоваться ранней весной.

Сбой (E) – почти полностью оголенная почва с немногими растениями сорного типа, которая появляется на местах массового пребывания животных.

Сообщества целинных степных участков и степных пастбищ, встречающихся в зоне проекта, составляют по степени нарушенности дигрессионный ряд: A-1 - Festuceto (valesiaca) - Stipetа (lessingina, tirsa) herbosa, Stipetum (pulcherrima) chamaecytidosum (austriaca); A-2 - Stipeto (ucrainica) - Festucetа herdosa; A-3 - Stipeto (ucrainica, lessingiana) - Festucetа herbosa, Stipeto (lessingiana) - Fesucetum herbosum, Stipeto (pulcherrima, capillata) - Festucetа herbosa; A-4 - Festucetа herbosa; B-1 - Stipeto (capillata) - Festucetа herbosa; B-2 - Stipeto (capillata) - Festucetа; B-3 - Poaeto (angustifolia, bulbosa) – Festucetа herbosa; B-4 - Bothriochloeto (ischaemum) - Stipetum (lessingiana), Bothriochloeto – Festucetа herbosa; B-5 - Bothriochloeto – Festuceta; C-1 - Festuceto – Bothriochloetа herbosa; C-2 - Bothriochloetа herbosa; C-3 - Bothriochloeta; D - Бурьянистая.

При сукцессионных процессах на пастбищах происходят и другие изменения в расти-тельном покрове: уменьшение мощности дернин, массы корневых систем и глубины их


проникновения, снижение запасов питательных веществ в подземных органах и спо-собности к отрастанию, семенной продуктивности и долголетия растений. На скло-нах наблюдается усиление водной и ветровой эрозии, снижается плодородие почвы. Все это приводит к снижению биологической производительности и пастбищной ем-кости угодий.

По степени нарушенности, сообщества пастбищ подразделяют на первичные и вто-ричные.

Первичные наименее нарушенные сообщества сохранили основное ядро доминиру-ющих и сопутствующих видов. В основном это небольшие участки на непригодных для освоения землях среди распаханных полей и на полянах лесов из дуба пушистого.

Вторичные сообщества. По степени антропогеннной деградации эти сообщества можно разделить на три категории.

1. Сообщества, сохранившие один из доминирующих видов первичной степной рас-тительности, но с выпадением из травостоя ковылей. Из наиболее массовых видов степных сообществ наиболее устойчив к выпасу типчак (Festuca valesiaca), к которому на ранних стадиях нарушенности переходит роль эдификатора. Перистые виды ковы-лей (род Stipa) очень чувствительны к выпасу и не переносят ухудшения аэрации при уплотнении поверхностных горизонтов почвы, и первыми выпадают из состава траво-стоя. Вместе с ними исчезают наиболее вкусные и питательные кормовые травы, избира-тельно поедаемые скотом в первую очередь. На их месте разрастаются устойчивые к вы-пасу растения низкого кормового качества (виды p. Achillea, Plantago, Euphorbia stepposa, Galium humifusum и др.), внедряются и разрастаются сорные и вредные виды, в том чис-ле ковыль волосовидный (Stipa capillata). Такие пастбища часто представлены типчако-выми сообществами, в которых при усилении дегрдации снижается разнообразие видов, в том числе бобовых и хорошо поедаемого разнотравья, усиливается присутствие боро-дача (Bothriocha ischaemum), мятлика луковичного (Poa bulbosa) и мало ценных кормовых трав. Наиболее характерны сообщества: (5) Festuceto (valesiaca) - Stipetа (capillata) herbosa; (6) Festuceto - Stipetа (capillata); (7) Festuceta herbosa; (8) Bothriochloeto - Festucetа herbosa; (9) Bothriochloeto (ischaemii) - Festucetа (valesiaca); (10) Poaeto (angustifoliа) - Festucetа (valesiaca) herbosa. Эти сообщества чаще встречаются на крутых и менее выпасаемых частях скло-нов (обычно верхних их частей), нередко фрагментами небольших размеров, чередую-щимися с другими сообществами.

Степные пастбища этой стадии занимают около 35%, по качеству они в основном при-ближаются к следующей стадии. Численность наиболее ценных кормовых видов разно-травья и бобовых здесь снижена, число видов – 30-40 на 100 кв.м.

б). Сообщества с господством вторичных видов представляют собой следующую стадию деградации. Среди них наиболее распространены бородачевники (Bothriochloeta ischaemii) обедненные флористически, с преобладанием среди сопровождающих видов не-поедаемых и плохо поедаемых сорных и степных растений. Вторичные сообщества с пре-обладанием бородача представляют собой одну из последних и очень стойких стадий паст-бищной дигрессии первичной степной растительности. После прекращения выпаса они в течение 20–25 лет сохраняются почти в неизменном состоянии. Бородачевники в целом характеризуются заметно меньшей видовой насыщенностью в сравнении с типчаково-ковыльно-разнотравными степями, меньшей ролью и участием разнотравья и большим числом случайных и сопутствующих видов. Степные злаки здесь нередко выпадают из травостоя, в частности, почти полностью исчезают перистые ковыли. Бородач относится к хорошим кормовым травам, очень засухоустойчив и при слабой пастбищной нагруз-ке образует крупные дерновины. Однако при перевыпасе дерновины его истощаются и


становятся мелкими. Хорошо переносит умеренное вытаптывание, что делает его цен-ным пастбищным растением. Обладает высокой потенциальной урожайностью и после стравливания быстро отрастает. В составе формации Bothriochloeta (ischaemum) наибо-лее обычны сообщества: (11) Festuceto – Bothriochloetа herbosa; (12) Bothriochloetа herbosa; (13) Bothriochloetum.

Пастбища этой стадии занимают около 60% общей территории степных пастбищ. Численность наиболее ценных кормовых видов разнотравья и бобовых мала, общее чис-ло видов – 25-30 на 100 кв.м.

в). Сбой – участки предельно сбитых пастбищ, которые чаще всего возникают в при-фермских зонах, близ кошар и водопоев, на прогонах. Здесь практически исчезают все кор-мовые травы и сохраняется разреженная травянистая растительность бурьянистого типа.

Такие участки составляют около 4% пастбищ.

1.4.6.2. Современные луговые пастбища

В настоящее время большинство луговых пастбищ представлено сообществами с упрощенным набором видов, устойчивых к воздействию выпаса, нередко засоренными непоедаемыми и мало поедаемыми растениями. Лишь местами в менее доступных для выпаса участках сохраняются небольшие фрагменты луговых сообществ, по составу ви-дов и структуре приближенных к первичным.

На небольших по площади дренированных межсклоновых понижениях и в долинах развиты по большей части сообщества формации Lolietum, в составе которой наиболее обычны ассоциации с участием мятлика узколистного и райграса - Poaeto (angustifolia) –Lolieta (perennis), Lolieta (perennis). Местами образуются сообщества с преобладанием мятлика узколистного (Poaeta angustifolii). В сходных условиях встречаются сообщества пырея - Elytrigieta repentis. Пырей ползучий нередко является важным компонентом как различных по увлажнению луговых, так и степных целинных и залежных травостоев и считается одной из лучших кормовых трав, хорошо поедаемых всеми видами скота, но после цветения он быстро грубеет. На более высоких уровнях поймы, вышедших из зоны затопления, в том числе на дренированных частях поймы, встречаются фрагменты остепненных лугов с преобладанием Festuca valesiaca и присутствием мезофитного раз-нотравья (Salvia nemorosa, Trifolium montanum, Мedicago falcata и др.).

Луга с Elytrigia repens, обладающего широкой экологической амплитудой, обеднены флористически и могут занимать средние уровни пойм, в которых в зависимости от увлажнения представлены различными ассоциациями. В сухих вариантах увеличивает-ся примесь Bromopsis inermis, во влажных - ситников и осоки (Carex melanostachya). Ве-гетировать пырей начинает сравнительно рано, быстро грубеет, поэтому целесообраз-но использовать сообщества с его участием как сенокосы и скашивать до цветения. Он сравнительно высокоурожаен, но чаще всего травяной покров образуемых им луговых сообществ разрежен и угнетен выпасом.

На более увлажняемых низких уровнях речных долин встречаются небольшие по площади сообщества райграса пастбищного и овсяницы - Lolieto (perennis) – Festucetum (regeliana); пырейно-овсяницевые луга - Еlytrigieto (repens) - Festucetum (regeliana); поле-вицевые - Agrostidetum (gigantea, stolonifera). Полевицевые луга приурочены к местам с обильным увлажнением и чаще всего тянутся узкими полосами вдоль берегов. Вместе с ними в условиях избыточного увлажнения встречаются небольшие пятна мятлико-вых лугов (Poa pratensis) c примесью осок и разнотравья (Trifolium montanum, T. pratense, Medicago falcata). Последнее звено краткопоемных лугов – лисохвостники (Alopecureta


arundinaceae) сохранились очень мелкими фрагментами на менее доступных выпасу участках. В их составе хорошо проявляется влияние переменного режима увлажне-ния – присутствие во втором ярусе влаголюбивых видов (Agrostis stolonifera, Trifolium hybridum, T. repens).

Низкие участки прирусловой части поймы, где создаются условия периодическо-го или постоянного переувлажнения, благоприятны для развития болoтистых лугов из Beckmannia eruciformis, Carex melanostachya, сообществ водно-болотных гигрофитов (Thypheta, Glycereta, Scirpeta, Phragmiteta и др.). Эти монодоминантные, флористически бедные сообщества выдерживают неограниченно долгое затопление, а их фрагменты ча-сто встречаются в приречной зоне, вдоль дренажных каналов, по берегам озер и старых русел. Кормовое значение этой растительности низкое из-за чрезвычайно низких кормо-вых качеств составляющих видов.

На засоленных почвах долины Днестра встречаются бескильницевые луга - Puccinellietum (distans, gigantea), а на понижениях между ними небольшие фрагменты то-ричника (Spergularia maritima), шведки (Sueda prostrata). На солонцеватых почвах разви-ваются галофильные варианты лугов с участием Juncus gerardii, Trifolium fragiferum.

Бурьянистые группировки на наносных почвах характеризуется большим набором сорных, преимущественно, однолетних растений. Как правило, они отличаются низки-ми кормовыми качествами, малой продуктивностью и не имеют кормового значения.

Выпасаемые луга представлены сообществами различных стадий пастбищной дигрес-сии. A. Луга не нарушенные выпасом – встречаются фрагментами в отдаленных мало-посещаемых участках. B. Умеренно выпасаемые луга c господством злаков сенокосно-го типа, главным образом Elytrigia repens, а также Bromopsis inermis и Phleum pratense. C. Сильно выпасаемые луга с пастбищным травостоем, в которых основу сообществ состав-ляют Elytrigia repens и устойчивые к выпасу злаки Lolium perenne, местами Poa pratensis и Agrostis stolonifera, стравленные до высоты 5-10 см. Разнотравье представлено непое-даемыми видами Cynoglossum officinale, Conium maculatum и др., выносливыми и особо выносливыми к выпасу Taraxacum officinale, Achillea sp., Leontodon autumnalis, Trifolium repens, T. fragiferum. D. Чрезмерно выбитые луга (Polygonetum avicularisi и др.) на уплот-ненной полуоголенной почве характеризуются господством однолетников, часто непо-едаемых и несъедобных, и крайне низкой продуктивностью; встречаются фрагментами.

1.4.6.3. Растительность залежных земель

Помимо луговых кормовых угодий в качестве пастбищ используются залежи. Особен-ности динамики растительности залежей приходится учитывать при решении вопроса о применении мер по их улучшению. При зацелинении залежные земли проходят ряд ста-дий, различающихся степенью устойчивости, продуктивности и качеством кормов:

А. Молодые залежи (2-3 лет) заняты бурьянистыми сообществами, сформирован-ными преимущественно сорными однолетниками и двулетниками - Erigeron annuus, E. canadensis, Lappula squarrosa, Сentaurea diffusa, Вerteroa incana, Ceratocarpus arenarius, од-нолетние сорные злаки (виды рода Setaria, Bromus) и другие. Они дают корм плохого ка-чества, пригодный только для овец. Сукцессионные прицессы здесь идут быстро и через 2-3 года возникают сообщества из многолетних крупных сорняков, дающих очень гру-бые корма низкого качества

Б. Средневозрастные залежи (5-10 лет) с корневищно-злаковой растительностью. При задерненности участка они могут давать хорошее сено или использоваться как пастбища. На залежах Рамсарского сайта «Нижний Днестр» преобладают пырейные сообщества с


примесью Cynodon dactylon, Poa angustifolia, иногда Lolium perenne и сорного разнотра-вья низкой кормовой ценности. Травяной покров разреженный, растения угнетены пе-регрузкой выпаса, поэтому урожайность их низка. К тому же пырей на залежах сохраня-ется несколько лет, поскольку предпочитает рыхлые хорошо аэрированные почвы, поэ-тому вскоре сменяется рыхлокустовыми злаками. Сроки использования пырейных паст-бищ - до первой половины лета, позднее он поедается очень плохо, малоотавен - после стравливания медленно отрастает.

В. Старые залежи (более 10 лет) с многолетними кустовыми злаками. Здесь смены растительных сообществ без вмешательства человека протекают крайне медленно. По значению и кормовой ценности они близки к природным пастбищам аналогичного типа. Рыхлокустовые злаки хорошо развиваются на достаточно богатых питательными веще-ствами и неплотных почвах. На смену средневозрастным залежам приходят сообщества райграса и, позднее, бородачевые. Эти злаки держатся в травостое много лет и хорошо переносят уплотнение почвы, однако при выпасе с перегрузкой происходит изрежива-ние травяного покрова и затрудняется проникновение других кормовых растений.

1.4.6.4.Общая характеристика состояния пастбищ

Степные пастбища расположены на малопродуктивных эродированных и оползневых склонах, растительный покров которых значительно нарушен нерациональным выпасом (с перегрузкой), поэтому урожайность низка.

Пастбищами (Приложение 5) хозяйства обеспечены неодинаково. Поголовье скота и пастбищная нагрузка в разных коммунах также неодинаковы и всюду наблюдается их несоответствие. Многократная перегрузка пастбищ наблюдается в Копанке, Олонешть, Кырнэцень, Пуркарь, наименьшая - в Попяске, Чобурчиу и Паланке.

Природные кормовые угодья занимают около 40% от общей площади пастбищ. Из них около 60% расположены на склонах, а другие – вдоль мелких речек и по основаниям при-легающих к ним склонов. Остальные пастбища представляют собой залежи.

Степные пастбища распределяются по стадиям дигрессии и площади следующим образом.1. Пастбища относительно хорошие, не нуждающиеся в улучшении видового состава

травянистых растений занимают около 17 % от общей площади кормовых угодий терри-тории. Из них ковыльно-типчаково-разнотравные составляют только 2.4%, а типчаково-разнотравные –14.9%. Допустимая пастбищная нагрузка 0.3 – 0.35 условных голов на га. В основном эти пастбища находятся в коммуне Попяска.

2. Пастбища удовлетворительные (степные и луговые), сохраняющие в основе траво-стоя хорошие кормовые злаки, но обедненные разнотравьем и бобовыми, нуждающиеся в мероприятиях по улучшению (подсев кормовых трав), занимают более половины всей площади – около 50 %. Допустимая пастбищная нагрузка 0,2 - 0,25 условных голов на га. Большая часть также принадлежат с. Попяска (около 22%) небольшие участки – селам Чиобурчиу, Рэскэец и Тудора.

3. Пастбища неудовлетворительные, низких кормовых достоинств нуждающиеся в полной замене травяного покрова – около 30%.

4. Сильно сбитые пастбища встречаются небольшими фрагментами почти во всех комммунах на выгонах близ сел и лагерей скота – около 5%.

Кормовые угодья лугов представлены вторичными сообществами с преобладанием Poa angustifolia и Lolium perenne – 27.1%, иногда с участием Festuca arundinacea – 12.4 % от общей площади кормовых угодий.


Недостаточность площадей кормовых угодий в хозяйствах и низкая продуктивность многих из них определяют перегрузку пастбищ. Наиболее крупными площадями паст-бищ располагают две коммуны – Попяска (около 25% от общей площади кормовых уго-дий зоны проекта) и Талмаза (28,6%). Только в коммуне Попяска явно преобладают хо-рошие и удовлетворительные (нуждающиеся в подсеве) пастбища, составляющие 94.4% от площади хозяйства. В Талмазе перегрузки более значительны, здесь наибольшие пло-щади заняты неудовлетворительными кормовыми угодьями, составляющим 68% от пло-щади пастбищ, остальные - удовлетворительными пастбищами. Коммуна Чиобурчиу располагает вдвое меньшими площадями удовлетворительных пастбищ, чем Талмаза.

1.4.7. История биологических исследований

Лесная летопись. Наиболее отдаленное упоминание о лесах в районе Копанки содер-жится в донесении лейтенанта флота Шаренберга (1844), командированного для оты-скания и обследования корабельных лесов. Они были найдены в плавневых дачах Киц-кановской – 414 десятин из общей площади 1859 дес. и в Копанской – 276 дес. из общей площади 2002 дес. (Г. С. Иванов, 1970). По данным А. Чижа (1864) в Бессарабии наличе-ствовало два казенных лесничества – Бендерское и Хотинское. Леса были значительно истреблены еще во времена турецкого владычества безрасчетными вырубками и выпа-сом скота. Дубравы, постоянно повреждаемые самовольными рубками и скотом, были весьма жалкого вида, изреженными и суховершинными. И далее: на местах возвышен-ных, истребленные пастьбой скота леса были представлены кустарниковыми зарослями, в которых на десятине было не более полукубической сажени дров (там же). М. К. Гур-ский (1875) также отмечает крайнюю деградацию – расстройство, очень плохой рост, су-ховершинность «мелких лесов на горах» в степной части Бессарабии. Причину деграда-ции лесов он видел в очень частых рубках (через 10–20 лет), неограниченной пастьбе ско-та и сенокошении на вырубках. На сильнейшую деградацию гырнецов указывает также В. Штурм (1896): местами подобные дачи представляют собой скорее луг с единично ра-стущими деревьями, чем лес. В. Штурм плохой рост и состояние гырнецов связывает не только с пастьбой скота, сенокошением, но и неблагоприятными почвенно-грунтовыми условиями (недостаточная выщелоченность почвы, плотность подпочвы, глубокое зале-гание грунтовых вод).

Приведенные оценки состояния нагорных лесов не имеют прямой привязки к терри-тории Рамсарского сайта «Нижний Днестр». Но, безусловно, плачевное состояние нагор-ных лесов в прошлое время было и здесь. Но главное не в этом. Важна причина, обусло-вившая такое состояние: это, прежде всего, выпас скота, сенокошение, нерегулируемые рубки. Важен также и вывод В. Штурм, что одной из причин является неблагоприятные почвенно-грунтовые и (добавим) и климатические условия. Это фон, на котором проис-ходит все остальное.

Для оценки состояния лесов на территории сайта интересна приведенная В. Н. Ан-дреевым (1957) в работе «Деревья и кустарники Молдавии» «Карта растительности Мол-давской ССР, с включением части Украины между Днестром и Прутом». На карте вме-сто единого Копанско-Леонтьевского массива показано около 20 разрозненных урочищ. Более чем очевидно, что их слияние в единый лесной массив произошло позже, когда в больших масштабах проводилось облесение эрозионных земель. Иной контур и, следо-вательно, иную площадь имела и Чобручская нагорная дача, урочища в пойме Днестра. Крупными контурами выделяются на карте не только урочище Талмазские плавни, но и урочище южнее Олэнешть, Кицканский массив и др.


Детальное исследование нагорных дубрав (гырнецов) проведено Л. П. Николаевой (1963). Она указывает, что гырнецы на правом берегу Днестра встречаются от с. Оло-нешты Каушанского района до села Оницканы Дубоссарского района. Ссылаясь на ряд исследователей (Н. К. Генко, 1988, Н. Я. Биховской, 1987, С. С. Потоцкой, 1902) Л. П. Ни-колаева отмечает, что особенно интенсивное истребление лесов проводилось во второй половине XIX века, когда леса уничтожались с целью использования земель для увеличе-ния посевных площадей.

По данным Л. П. Николаевой (1963) и Г. С. Иванова (1970) первое лесоустройство на-горных лесных дач проведено в 1860–1861 годах. При этом все дубовые изреженные и су-ховершинные насаждения были распределены на лесосеки для вырубки их в одно деся-тилетие. Все сказанное относится и к нагорным дубравам на современной территории сайта. Подтверждение – указание, содержащееся в работе Л. П. Николаевой, что по доро-ге от Аккермана (ныне Белгород-Днестровский) в Бендеры у с. Тузли уже к середине ХIX века не осталось и следов от дубрав.

Из других работ, посвященных лесам на территории сайта, следует отметить работу К. Р. Витко (1966), в которой изложены материалы исследований экологии в гырнецо-вой дубраве в южной Молдавии. Работа Т. С. Гейдеман «Дубравы из дуба пушистого в Молдавии» (1970), в которой обобщены многочисленные иследования республиканских и зарубежных авторов, в том числе по гырнецам, произрастающим в районе Копанка–Олэнешть. Т. С. Гейдеман считает, что гырнецы Молдавии, находясь на крайнем северо-восточном пределе ареала гемиксерофильных средиземноморских дубрав, представля-ют собой наиболее остепненный в процессе антропогенной деградации и обедненный средиземноморскими видами географический вариант формации лесов из дуба пуши-стого. Гырнецовые леса, развившиеся в условиях засушливости климата и отсутствия грунтового увлажнения, на почвах черноземного типа характеризуются особенностями водного режима растений, веками ассоциировавшихся в естественные синузии и фито-ценозии и приспособившиеся к ритму и комплексу отрицательных климатических усло-вий района своего произрастания. Это проверенный природой эталон для создания ис-кусственных почвозащитных и водоохранных насаждений в южной Молдавии. Поэтому существующие ныне участки гырнецов должны быть сохранены как уникальные есте-ственные насаждения деградирующего и исчезающего с лица Земли типа леса.

Ю. П. Кравчук, В. Н. Верина и И. М. Сухов в посвященной достопримечательностям природы Молдовы работе (1973) предложили взять под особую охрану участки природ-ных ландшафтов на территории сайта «Нижний Днестр». Это урочища в пойме Днестра – «Адажия» и «Турецкий сад», старое русло Днестра протяженностью 33,5 км, гирло и участок пойменного леса близ с. Копанка, а также весь Копанско-Леонтьевский лесной массив площадью 1874 га. Кроме того, предлагалось взять под охрану государства веко-вые деревья в ур. «Коркмаз» – три 80-летнего дерева дуба каштанолистного и одно дере-во – дуба черешчатого в возрасте 200 лет.

В. П. Леонтьевым (1967) был обследован и описан в работе «Парки Молдавии» Леон-тьевский парк у с. Градиница. Парк сохранился в основных своих чертах и до настояще-го времени, однако нуждается в реконструкции (восстановлении).

Многолетний опыт степного лесоразведения в Хырбовецкой лесной даче, с 1870 года являющейся базой проведения экспериментальных работ, был подведен Г. С. Ивановым и другими в сборнике «Гырбовецкий лес» (1970). В работе убедительно показаны причины кризисов, свойственных культурам дуба и других пород в условиях засушливости; пред-ложены меры по их предотвращению, в том числе на лесокультурном этапе (пунктир-ное прерывистое размещение с целью обеспечения простора и, следовательно, большей


обеспеченности влагой и большей возможностью развития деревьев дуба) и при рубках ухода (формирование 2-ярусных насаждений, при котором создаются возможности об-разованя широких крон у дуба). Проанализирован ход роста, продуктивность культур дуба, акации белой, гледичии, ясеня, ореха грецкого. Полученные выводы, бесспорно, являются справедливыми и для других южных лесных массивов – для гырнецов, в том числе на территории сайта.

Большие и успешные работы Молдавской ЛОС были проведены по селекции и агро-технике возделывания гибридных тополей (Г. М. Никаноров, 1970) в Хырбовецком опыт-ном лесничестве в пойме Днестра в ур. «Гура-Быкулуй». Выводы, безусловно, действен-ны и для условий поймы южнее – для Талмазского и Олэнештского лесничеств. К сожа-лению, при реализации рекомендаций по разведению сортовых (гибридных) тополей до-пускались отступления.

Усиление деградационных процессов лесных насаждений в последнее время связано с зарегулированием стока Днестра. Изменились условия увлажнения, снизился уровень грунтовых вод и уровень воды в старом русле. Приспевающие, спелые и перестойные на-саждения не способны перестроить сформировавшуюся корневую систему, что и обу-славливает снижение их устойчивости, а отсюда усыхание и деградацию. И. Н. Маяцким был разработан проект реконструкции деградирующих насаждений «Турецкого сада», который был одобрен Научно-техническим советом «Молдсилва». Проект включал под-готовительный этап – различные виды рубок – лесовосстановительные, сплошные са-нитарные, санитарно-выборочные, проходные. При последних двух в насаждениях вы-бираются прогалины и прорубаются окна за счет пород второго яруса диаметром 30–35 м - места создания культур дуба.

Имеется опыт создания защитных насаждений полосного и массивного типа в южной зоне Молдовы (Зыков, 1973, 1977, Паладийчук, 1986, Пинчук, 1986 и др.).

Флора и растительность. Исследования флоры и растительности Нижнего Придне-стровья проводились в рамках обследований региона Днестровско-Прутского между-речья в целом на протяжении довольно длительного периода (более 200 лет). Отрывоч-ные сведения по флоре изложены в работах Н. К. Срединского (1872-73), В. И. Липско-го (1889, 1894), М. И. Шмальгаузена (1895), Tr. Savulescu, T. Rayss (1924, 1926, 1934). Бо-лее подробные исследования территории проводились в советское время (В. Н. Андре-ев,1957; Т. К. Горышина, 1969; К. Р. Витко, 1984; Т. С. Гейдеман, В. А. Киртока, 1975; Т. С. Гейдеман, Л. П. Николаева, 1975, 1986; Т. С. Гейдеман, 1980; Н. В. Смирнова-Гараева, 1975, 1980; Г.А.Шабанова, 1989 и др.). Тем не менее, и они не были направлены на изуче-ние района Нижнего Днестра в целом. Результаты обследования растительности изложе-ны в работах Н. Окиншевича (1905), И. К. Пачоского (1914), Т. С. Гейдеман (1964), Н. В. Смирнова-Гараевой (1975, 1980).

Т.С. Гейдеман и В.А. Киртока (1975) представили краткий обзор о папоротниках, оби-тающих в водоемах Нижнего Днестра. Микрофитобентос старицы Днестра, водоёмов Нижнего Днестра и рукава Турунчук изучался Зубку В.И. (1980), Даниловым И.Е. (1989), Шаларем В.М., Боля Л.Г., Яловицкой Н.И. (1973). К сожалению, состояния Старого Дне-стра и других внутренних водоемов с тех пор сильно изменилось.

Выялен состав флоры, проведен анализ общего флористического состава и редких ви-дов сосудистых растений (Г.А.Шабанова, Т.Д.Изверская, 2000, 2001, 2004), проанализиро-ваны проблемы сохранения флористического и фитоценотического разнообразия Нижне-го Приднестровья (Г.А.Шабанова, Т.Д.Изверская, А.Г.Негру, 2001), дано научное обоснова-ние создания охраняемой территории в Талмазских плавнях (А.В.Андреев, Т.Д.Изверская, С.Д.Журминский, 1999), проведена оценка угроз компонентов разнообразия создаваемого


национального парка «Нижний Днестр» (Андреев А.В., Горбуненко П.Н., Изверская Т.Д. и др., 2004), проанализированы целевые объекты агробиоразнообразия Рамсарской тер-ритории «Нижний Днестр» (А.В. Андреев, П.Г. Горбуненко, В.В. Держанский, С.П. Жур-минский, Т.Д. Изверская, др., 2005). Проведено комплексное изучение флоры и раститель-ности степей Нижнего Днестра (Шабанова Г.А., Цуркану В.Ф, Изверская Т.Д., Держанский В.В., др., 2005, 2007). Исследовано современное состояние степных пастбищ южных райо-нов Республики Молдова (Изверская Т.Д., Гендов В.С., Сыродоев Г.Н., 2009). Проведен ана-лиз ландшафтной преобразованности территории сайта Нижний Днестр, определена сте-пень трансформированности природных территорий, сильно распаханной и со многими сильно деградированными степными и луговыми сообществами, используемых под не-нормируемый выпас. Разрботаны предложения по оптимизации ландшафтной организа-ции (Т. Д. Изверская, Г.А. Шабанова, Г. Н. Сыродоев, В. С. Гендов, 2009).

Наземные позвоночные. В конце прошлого столетия Нижний Днестр представлял со-бой обширную зону плавней, сплошь тянувшуюся от Бендер до устья Днестра (Дави-дович, 1879), где встречались в изобилии утки, лебеди, гуси, кулики, пеликаны, настоя-щее царство водоплавающей дичи. По описанию С.В. Давидовича, Днестровские плавни представляли собой настоящее царство водоплавающей дичи.

Первые научные сведения об орнитофауне Приднестровья приведены в работе одно-го из основоположников всестороннего изучения природы южных районов Российской Империи А. Нордмана (1840), а затем в работе В.Н. Радакова (1881), относящейся к райо-нам Дубоссар и Бендер. На этой территории было собрано 72 вида птиц и сделаны неко-торые визуальные наблюдения.

Большой вклад в изучении фауны юга Бесарабии, том числе низовий Днестра, внесли (около 10 работ) исследования А. А. Браунера (конец 19 века – 30-е годы 20-го). Его свод-ка «Сельскохозяйственная зоология» (Одесса, 1923) принята последователями в качестве своеобразной точки отсчета в истории изучения мелких млекопитающих. В этой работе, вероятно ошибочно, автор упоминал обыкновенную кутору (Neomys fodiens) вместо ма-лой куторы (N. anomalus) обитающей в этом регионе. В работах А. И. и Ф. Ф. Остерманов также содержатся сведения о видах низовья Днестра.

Третий период начался с 1940 г. Благодаря эколого-фаунистическим исследованиям И. И. Пузанова и Л. Ф. Назаренко орнитофауна Нижнего Днестра была довольно хорошо изучена (более 20 работ). Даже в 40-х годах здесь в большом количестве можно было ви-деть птиц, упоминавшихся Давидовичем, в том числе колпицу (Platalea leucorodia), кара-вайку (Plegadis falcinellus) и различных цапель (Аверин, 1971).

С 1956 фауну позвоночных животных республики и в частности данного региона из-учали сотрудники Института Зоологии АН Молдовы. Результаты опубликованы в не-скольких десятках статей академика И. М. Гани, профессоров Ю. В. Аверина, Г. А. Успен-ского, М. Н. Лозана и др. В работах Н. Д. Корчмаря (1962, 1969) приведены данные по биологии барсука (Meles meles) каменной (Martes foina) и лесной (M. martes) куницам. В работах М. Н. Лозана и Г. А. Успенского (1966), Г. А.Успенского (1972) по охотничьим ви-дам млекопитающих упоминаютя 10 видов хищников, среди них лесная куница, горно-стай (Mustela erminea), выдра (Lutra lutra), европейская норка (Mustela lutreola) и лесная кошка (Felis silvestris), впоследствии включенные в Красную Книгу Молдовы. Материалы по мышевидным грызунам, в том числе и по этой зоне, встречаются в монографиях М. Н. Лозана (1970, 1971). Современных публикаций по млекопитающим совсем мало. Фауна рукокрылых Кицканского леса и Талмазских плавней изучалась А.М. Бондаренко (2006).

После зарегулирования Днестра, осушения и распашки плавней в 50-х годах ХХ века, произошли сильные изменения фауны птиц. Но еще в большом количестве встречались


белоглазый (Aythya nyroca) и красноносый (Netta rufina) нырок, речные утки. Из 30 встре-чавшихся здесь видов куликов гнездилось 6 (Аверин, 1971), из которых Limosa limosa и Numenius arquata на гнездовании сейчас уже не зафиксированы.

Сокращение территорий водно-болотных угодий (начало 60-х годов) привело к рез-кому сокращению богатства фауны, однако на гдездовании были отмечены такие ред-кие виды, как Haliaeetus albicilla, Pandion haliaetus, Podiceps grizegena, Platalea leucorodia, Plegadis falcinellus, Falco herrug, Columba oenas. С тех пор стали исчезать Bubo bubo, Aquila chrysaetus, Circaetus gallicus, Columba livia, Falco naumanni, Neophron percnopterus; изред-ка отмечались Gyps fulvus, Aegipius monachus (Аверин, 1971). Большое значение для фау-ны птиц Нижнего Днестра имели некогда обширные плавни в низовьях Реута, где оби-тало множество водно-болотных птиц. В результате их осушения произошли изменения даже в направлении потоков осенних мигрантов, которые принялс более юго-западное направление (Успенский, 1968).

В целом, сведения по птицам до 70-х годов прошлого века ограничивались рамками сельскохозяйственной орнитологии или касались охотничьей фауны. Позднее они стали пополняться за счет изучения миграций птиц. Известно о резком снижении численно-сти хищных птиц и сов. Так, например, в 70-е годы плотность популяции филина дости-гала 2, орла-карлика - 70-90, балобана - 12 пар/100 км2; к концу 70-х годов балобана стало 0,8 пары/км2 (Зубков, 1983). Позднее балобан и филин на гнездовании не отмечались, как и каравайка и другие, но появились малый баклан и желтая цапля (Ганя, Зубков, 1983).

Больее поздние сведения о птицах Нижнего Днестра также носили отрывочный харак-тер (Журминский, 1992, 1998, 1999; Куниченко, 1999; и др.). В них содержатся сведения о гнездовании желтой и большой белой цапель, черного аиста, малого баклана, о встре-чах орла-карлика, сапсана, караваек, колпиц, пеликанов и др. Однако до недавнего вре-мени полновесных исследований фауны птиц, особенно воробьиных не было. На терри-тории сайта в различные сезоны года было отмечено 142 вида птиц (Журминский, 1998), в том числе 54 вида гнездящихся воробьиных. Обследование орнитофауны сайта в июне 1999 г. выявило на меандрах между селами Талмаза и Крокмаз 95 видов птиц. Фоновыми были Parus major, Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Phylloscopus collibita, Columba palumbus, Sturnus vulgaris, Phoenicurus phoenicurus, Emberiza citronella, Alauda arvensis, Motacilla alba, M. flava, Anthus pratensis, Carduelis carduelis, Miliaria calandra (Журминский, 1999). На ме-андрах, покрытых естественной растительностью, отмечалось от 10 до 47 видов, в то вре-мя как на меандрах занятых под сельхозугодья (поле, пастбище и сад) отмечено соответ-ственно 16, 17 и 22 вида. На лесных меандрах, зависимости от сложности лесоструктуры, отмечалось от 10 до 36 видов. На меандре с лугом и с заброшенным рыбохозяйственным прудом отмечено 47 видов, из которых большинство - это птицы водно-болотного ком-плекса. На болоте Тогай и в его окрестностях зарегистрировано 39 видов птиц. Из ред-ких видов на гнездовании отмечены Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Cygnus olor, Ciconia nigra, Egretta alba, Hieraaetus pennatus, на смежной территории Украины – Ardeola ralloides.

С середины начала 90-х годов 20 века по настоящее время орнитофауна Приднестров-ской части территории «Рамсарского сайта» Нижнего Днестра изучалась: А.М. Архипов (1996. 2002, 2002б, 2003, 2005); А.М. Архипов, Г.В. Фесенко (2005); А.А. Куниченко, А.А. Тищенков (1999, 2000, 2001); А.А. Тищенков (1998, 2001, 2002, 2004, 2005); А.А. Тищенков, А.А. Аптеков (2001); А.А. Тищенков, Д.В. Медведенко (2001); А.А. Тищенков, П.В. Горо-ховский, А.А. Стороженко с соавторами (2005); А.А. Тищенков, С.И. Филиппенко с соав-торами (2006); Н.А. Романович, А.А. Тищенков (2008).

После Браунера первые данные о герпетофауне Нижнего Днестра можно найти в ра-боте Дидусенко (1959), но достаточно основательно ее начали изучать в 70-х годах ХХ


столетия (Тофан, 1970, 1972, 1975). В этих работах дан обзор всех видов рептилий и ам-фибий региона в целом, но сведения об их территориальном распределении не конкре-тезированы. Нет детализации и в книге «Земноводные и пресмыкающиеся Молдавии» (Попа, Тофан, 1982).

Подробнее распространение рептилий изучается с 80-х годов. Установлено, что на Нижнем Днестре обитают 11 видов, из которых большинство занесены в Красную Кни-гу республики. Сравнение с первыми данными по герпетофауне Нижнего Днестра, со-держащимися в каталогах Музея Бессарабского Земства (1907-1912), позволяет отметить снижение видового богатства на многих участках. Так, близ Бендер из 6 встречавшихся видов осталось только 2 (Natrix nattrix и N. tesselata). В пределах территории сайта обна-ружены отдельные рефугии редких Elaphe longissima и Coronella austriaca, напрмер, у сел Копанка и Рэскэец со средней плотностью 10 особей/га; обычные для этого участка виды - Lacerta viridis, L. agilis, Natrix natrix, N. tesselata (Цуркану, 1997, 1998). Обитание Vipera ursini на Нижнем Днестре не подтверждено, Elaphe quatuorlineata отмечен только у сел Рэскэец и Пуркарь (Цуркану, 1999).

Сведения об амфибиях более скудные. Известно, что на территории сайта обита-ют 11 видов. Самые распространенные из них Bufo viridis, Hyla arborea, комплекс Rana ridibunda - R. esculenta (Цуркану, 1999). В связи с неясностью понимания разными специ-алистами систематического статуса, обесценены и так фрагментарные данные о распро-странении некоторых видов лягушек.

В 2008 году вышла работа «О южной границе распространения гибридной Rana esculenta (Ranidae, Anura, Amphibia) на территории Украины и Молдовы: данные про-точной ДНК-цитометрии» (Боркин и др., 2008), где приводятся данные об обитании ви-дов данного комплекса и для территории Рамсарского сайта. Тогда же вышла работа О.С. Безман-Мосейко (2008) «О видовом составе герпетофауны Приднестровья (предвари-тельные данные)», где приводится информация о распространении герпетофауны всего региона, включая регион поймы Днестра.

Всего по фауне позвоночных животных Нижнего Днестра опубликовано более 90 работ.Безпозвоночные. Литературные данные по оценке состояния энтомофауны и ценно-

сти местообитаний для поддержания насекомых Рамсарского сайта «Нижний Днестр» весьма отрывочные. Основная энтомологическая литература, в том числе по территори-ям вдоль Днестра, посвящена исследованиям вредителей сельскохозяйственных расте-ний и энтомофагов в агроценозах.

Район Гербовецкого леса, расположенный на водоразделе приустьевых частей правых притоков верхней половины Нижнего Днестра - рек Бык и Ботна, входит в границы Бес-сарабского степного участка, для которого характерно обилие балканских видов, не пе-реходящих, тем не менее, восточнее, а средиземноморские элементы почти отсутству-ют (Медведеву, 1957). Но это районирование основано на некоторых семействах жуков (Coleoptera). Несколько севернее в долине Днестра среди жесткокрылых других таксонов, наоборот, обнаружено много не только европейских, но и средиземноморских и пон-тических элементов (Neculiseanu, 1998). Барсов (1970) утверждает, что в составе бабо-чек (Lepidoptera) здесь преобладают среднеевропейские виды, a западноевропейских и балканских – мало. Стриганова (1970) отмечает, что среди почвенных беспозвоночных в пойме близ г. Григориополь (верхняя часть Нижнего Днестра, правый берег) есть ряд ви-дов, найденных в лесах центральной и северной Молдавии, но они отсутствуют близ г. Ти-располь (середина нижнего течения, левый берег). В совокупности это может означать, что в районе Бендер (правый берег) - Тирасполя одновременно пересекаются широтные и ме-ридиональные границы распространения видов. Это подтверждается данными Пойраса


(1998) по жукам-долгоносикам (Apionidae): комплексы апионид Приднестровской воз-вышенности (вдоль Среднего Днестра) и Нижне-Днестровской равнины сильно разли-чаются (30% общих видов), несмотря на выраженное присутствие вдоль Среднего Дне-стра эврибионтных ксерофилов и степных мезофилов.

Все это улучшает понимание причин высокого видового богатства на Нижнем Дне-стре, но для прогноза присутствия редких видов мало что дает.

Материалы по фауне пчелиных (Apoidea) из местообитаний вдоль Нижнего Днестра разбросаны в ряде статей (Андреев и др., 1986, 1988, 1989, 1991а, 1991б), однако, они в значительной мере состоят из нерегулярных сборов, либо касаются опылителей сельско-хозяйственных культур. Тем не менее, по этим данным видно, что фауна Левобережья Нижнего Днестра обеднена, так как здесь мало природных местообитаний. Для обосно-вания мер по сохранеию фауны имеют значение следующие выводы:

− в агроландшафте только определенная совокупность естественных местообитаний способна в полном объеме поддерживать видовое богатство стации-реципиента (Андреев, 2009);

− видовое разнообразие в вытянутых местообитаниях (типа шлейфа) ниже, чем при компактной конфигурации (Andreev et al., 1993), что подтверждено и другими ав-торами (Baz, Garcia-Boyero, 1995) в отношении бабочек.

Отрывочные сведения о стрекозах на Нижнем Днестре есть в первых серьезных работых по этой группе в Молдове (Браунер, 1912, Bezvali, 1932), когда были более благоприятные условия существования. О богатстве местной фауны эти работы не дают представления.

Из современных работ можно назвать статьи А.В. Андреева (1998) и А.В. Андреева и В.В. Держанского (2004а). В сайте «Нижний Днестр» выявлены 33 вида; в урочище Тал-мазские плавни их известно 23, в природном резервате «Болото Тогай» - 19, в ландшафт-ном резервате «Турецкий сад» – 17, в болотистом меандре близ с. Пуркарь – 11 видов. По-казано в сравнении с некоторыми крупными охраняемыми территориями, что это выда-ющаяся концентрация видового богатства Odonata.

Фауна прямокрылых насекомых специально не изучалась, известна статья Л.Котоминой и Н.Александровой (2003), касающаяся ортоптерофауны окрестностей г. Тирасполь.

Отрывочные сведения (например о Lucanus cervus L. в пойме у Талмаз) по различным семействам можно найти в работе С.И.Медведева и Д.С. Шапиро (1957), Б.П. Адашкеви-ча (1972) – Carabidae, Staphilinidae, В.Г. Остафичука (1971) – Elateridae. Специально ко-леоптерофауна Нижнего Днестра изучалась рядом авторов: Мацюк В.А. (2005) – сем. Carabidae; Котомина Л.В. и Шешницан С.С. (2008, 2009, 2010) – различные семейства, в основном Carabidae, Hydradephaga и Hidrophilidae; Пойрас А., Верещагин Б. и Калестру Л. (2008) – семейства Chrysomelidae и Curculionidae.

По чешуекрылым Нижнего Днестра опубликовано совсем мало (Андреев, Держан-ский, 1999 и 2004). Отрывочные сведения о некоторых видах перепончатокрылых встре-чаются в работах В.М. Ермоленко и С.Г. Плугару (1973), Синельщикова В.А. (1973), но в основном внимание уделялось изучению паразитических перепончатокрылых.

Водные макробеспозвоночные сайта практически не изучены. Большинство прове-денных исследований относится непосредственно к р. Днестр (Экосистема нижнего Дне-стра в условиях усиленного антропогенного воздействия, 1990), гидрофауна других ти-пов водоемов практически не обследована.

В небольшой сводке (Neculiseanu et al., 1993) содержатся обобщенные сведения о рас-пространении редких видов насекомых Молдовы, основанные на отрывочных и частич-но устаревших данных. Последними публикациями, где отчасти отражено географиче-ское распределение и распространение редких животных и растений региона являются


Красная книга Молдовы (Cartea Roşie, 2001) и Красная книга Приднестровья (2009).Оценка значения сайта «Нижний Днестр». Наиболее полные данные о фауне и фло-

ре, разнообразии растительных ассоциаций и типов фитоценозов лесных и травянистых сообществ получены за последние 12 лет, главным образом, в рамках проектов Экологи-чекого общества «BIOTICA», посвященных изучению и сохранению биоразнообразия бассейна Днестра:

− «Разработка концепции возрождения реки Днестр» (при поддержке Фонда Мак-Артуров, 1998-1999),

− «Сохранение ветлэндов Нижнего Днестра (Рамсарская конвенция, 2001-2002), «Сохранение биоразнообразия экосистем дельты Нижнего Днестра (Глобальный Экологический Фонд и Всемирный Банк, 2002-2005),

− «Сохранение находящихся под угрозой змей и восстановление степных местооби-таний» (Фракфуртское зоологическое общество, 2004),

− «Разработка плана управления для Талмазских плавней и сохранение летучих мы-шей» (Фонд Мишеля Отто, 2005).

Некоторые важные оценки последствий климатических сдвигов были сделаны в рам-ках проекта ЮНДП (Глобальный Экологический Фонд) «Моделированте изменений климата».

Основным оценочным документом является размещенная (2003) на веб-странице (http://ramsar.wetlands.org/Database/Searchforsites/tabid/765/language/en-US/Default.aspx) Рамсарской конвенции Информационная схема Рамсарских ветландов (Information Sheet on Ramsar Wetlands – RIS). Научное обоснование создания национального парка «Nistrul de Jos» («Нижний Днестр») (Андреев, Горбуненко, Журминский, Изверская, и др., 2004) содержит более современные оценки богатства фауны, флоры и редких видов, показывая преимущества сайта в сравнении с крупными охраняемымий территориями Молдовы.

1.5. Население и землепользование

1.5.1. Государственное администрирование и население

Территория Правобережья сайта расположена в пределах двух административных районов. Села Попяска, Талмаза, Чобурчиу, Раскаець, Пуркарь, Олэнешть, Крокмаз, Ту-дора и Паланка входят в район Штефан-Водэ; Копанка, Полп-Штюбей, Кырнэцень и Грэ-диница - район Каушень. Примары сел вместе с местными советами являются властя-ми первого административного уровня, владеющими местными публичными землями, включая резервный фонд, пастбища и др. Земли сельскохозяйственного назначения в основном находятся в частной собственности; эти земли управляются крупными земель-ными собственниками, предприятиями объединяющими собственные и арендованные земли, мелкими сельскохозяйственными производителями. Местные власти первого уровня подчинены районному совету и председателю районного совета. В то же время эти власти выполняют свои ответственности в соответствии с Законом о местной вла-сти. Главные лесные земли относятся к Тигинскому лесохозяйственному предприятию, которое подчинено Агенству «Молдсилва». Население составляет около 50 тыс. человек.

Территория Левобережья расположена в основном в пределах острова Турунчук, где земли находятся в подчинении сельсоветов сел Глиное, Красное и Незавертайловка; часть земель находится в подчинении сельсовета с. Кременчуг. Председатели сельских советов вместе с местными советами являются властями первого административного уровня, вла-деющими местными публичными землями. Местные власти первого уровня подчинены


районному совету и председателю районного совета. Лесные земли относятся к Слобо-зейскому (о. Турунчук) и Кицканскому лесничествам, подчиненным центральному лес-ному органу Приднестровья. Населения на острове нет, население с. Кременчуг состав-ляет около 1000 человек.

1.5.2. Транспорт

Рамсарский сайт «Нижний Днестр» расположен в юго-восточной части Молдовы и граничит с Одесской областью Украины. Его восточная граница проходит по реке Днестр, граница с Украиной начинается от села Пуркарь. Северная граница проходит по шоссе вдоль реки Ботна, западная граница - по трассе Кишинев–Кэушень–Белгород-Днестровск с ответвлением к Одессе. На территорию сайта легко попасть из любого крупного города региона.

Международное сообщение. Аэропорты расположены в Кишиневе и Одессе, желез-нодорожные вокзалы - в городах Кишинев, Бендеры, Тирасполь, Одесса. Морские пор-ты имеются в городах Одесса и Белгород-Днестровск. Автовокзалы городов Кишинев, Бендеры, Тирасполь, Одесса, Белгород-Днестровск, Кэушень, Кахул. Автовокзал г. Ште-фан Водэ имеет местное значение. Рейсовые автобусные маршруты связывают эти горо-да с населенными пунктами на территории сайта.

Междугородние автобусные рейсы: Копанка – Бендеры, Копанка – Тирасполь, Ко-панка – Кишинев, Талмаза – Тирасполь, Талмаза – Бендеры, Талмаза – Кишинев (через Плоп-Штюбей, Грэдиница, Кырнэцень), Кырнацень – Кишинев, Чобурчиу – Кишинев, Раскаець – Кишинев, Оланешть – Кишинев, Оланешть – Тирасполь, Оланешть - Бенде-ры, Кишинев – Тудора.

Междугородние (трансграничные) автобусные рейсы: Талмаза – Одесса, Одесса – Кишинев, Кишинев – Белгород – Днестровск, Оланешть – Одесса.

Районные автобусные рейсы: Копанка – Каушаны (Каушень, Плоп-Штюбей, Леунтя), Кырнацень – Кэушань, Раскаець – Штефан Водэ,

Села района Кэушень. Копанка: междугородние автобусные рейсы – Копанка – Кау-шаны, Копанка – Бендеры, Копанка – Тирасполь, Копанка – Кишинев. Кырнацень: Кыр-нацень – Кэушань и один рейс Кырнацень – Кишинев; транзитный рейс Талмаза – Ки-шинев. Плоп–Штюбей: транзит Талмаза – Кишинев. Грэдиница и Леунтя: транзит Тал-маза – Тирасполь, Талмаза – Бендеры и Талмаза – Кишинев.

Село района Штефан Водэ. Талмаза: Талмаза – Тирасполь, Талмаза – Бендеры, Талмаза – Одесса, Талмаза – Кишинев. Попяска: транзит Одесса – Кишинев, Кишинев – Белгород–Днестровск. Чобурчиу: Чобурчиу – Кишинев. Рэскаець: Раскаець – Кишинев, Раскаець – Штефан Водэ. Пуркарь: транзит на Кишинев, Одессу, Бендеры. Олонешть: Оланешть – Ки-шинев, Оланешть – Одесса, Оланешть – Тирасполь, Оланешть – Бендеры. Крокмаз: транзит на Кишинев и Одессу. Тудора: Кишинев – Тудора, а также транзитные рейсы на Кишинев и Одессу. Паланка: транзитные международные рейсы на Кишинев и Одессу, и т. д.

Кроме перечисленных видов транспорта в Молдове развито обслуживание пассажи-ров микроавтобусами, которые следуют по традиционным автобусным маршрутам и по-зволяют достичь любого населенного пункта Молдовы. Существует возможность ис-пользования легкового автотранспорта, есть возможность его аренды в соответствую-щих агентствах.

Время достижения территории Рамсарского сайта «Нижний Днестр» на автотран-спорте. На автобусе от Кишинева территория сайта достигается за 3-4 часа, на легковом автомобиле – за 1,5-2 часа, на маршрутном микроавтобусе – за 2-3 часа. На автобусе от


Одессы территория достигается за 2-3 часа (в зависимости от быстроты таможенного до-смотра и паспортного контроля при пересечениеи государственной границы Молдовы и Украины), на легковом автомобиле территория - за 1-2 часа. На автобусе от Тирасполя территория достигается за 2-3 часа, на легковом автомобиле - за 1,5-2 (в зависимости от времени досмотра при пересечении административных границ).

Описание схемы дорог по территории сайта «Нижний Днестр» и их характеристи-ка. Основная трасса Кишинев – Кэушень - Белгород-Днестровск проходит по западной границе сайта, где у каждого населенного пункта есть дорожный перекресток с указате-лями названия села и расстояниея до его центра. Между населенными пунктами прохо-дит внутренняя дорога, которая обеспечивает сквозное сообщение между ними без не-обходимости выезда на основную трассу, эта дорога проходит по центру сел мимо ад-министративных зданий коммун, расположенных на территории сайта. Исключение со-ставляет село Попяска, которое расположено непосредственно у основной трассы.

Возможности внутренней транспортировки туристов и других посетителей по тер-ритории сайта. Поскольку протяжность сайта составляет 58 км, а наибольшая ширина приблизительно 30 км, то вполне удобным является передвижение посетителей на телегах, верхом на лошадях, велосипедах и пешком. Организация туров такого рода в теплое время года удобна и привлекательна как для туристов, так и для администрации парка. Основны-ми посетителями сайта будут жители городов. Для них элементы экзотики в виде поездок верхом на лошадях или на телегах, являются дополнительным развлечением; в тоже время администрация сайта получает возможность привлечь местное население к организации таких туров, обеспечивая дополнительный заработок местным жителям. Расстояние меж-ду населенными пунктами сайта составляет в среднем 7 км. Время прохождения пешком по территории в длину составляет в среднем 12 часов, на велосипеде –6 часов.

Состояние дорог. Центральные трассы от городов Кишинев, Тирасполь, Бендеры, Одесса, и Белгород-Днестровск находятся в относительно хорошем состоянии. Внутрен-ние дороги между населенными пунктами сайта находятся в плохом состоянии, несмо-тря на желание местных властей содержать их в рабочем состоянии. Решение проблемы на местном уровне потребовало бы очень длительного времени.

1.5.3. История культур

Зона Нижнего Днестра чрезвычайно насыщена памятниками археологии – как на пра-вом, так и на левом берегу. Общее число выявленных и обследованных археологических памятников на начало 2004 г. в границах сайта достигло 116. Их число, может быть удво-ено, за счет включения в реестр курганов..

Человек освоил эту зону еще в эпоху палеолита; самые ранние памятники датируются временем около 30 тыс. лет назад, и представлены практически возле каждого населен-ного пункта зоны. В ряде случаев (Чобурчиу, Тудора) количество памятников даже боль-ше. Памятники этой эпохи относятся к таким интересным культурным феноменам, как эпиориньяк (Раскаец) и восточный граветт (Чобурчиу 1, Тудора 1).

Следующая эпоха, когда зона Нижнего Днестра была плотно заселена, – поздний эне-олит (4 тыс. до н. э.), представленный здесь памятниками Усатовского варианта поздней фазы культуры Кукутень-Триполье (Пуркарь, Тудора 2). Здесь имеются как поселения, так и в еще большем числе – курганы этой культуры (значительная их часть, однако, уже раскопана). Наиболее насыщена курганами зона Олэнешть.

Эпоха бронзы (3-2 тыс. до н. э.), представлена в основном курганами, относящимися практически ко всем известным культурам этого региона (ямная, катакомбная, Культура


Многоваликовй керамики, Сабатиновка). Наиболее насыщена опять-таки зона Олэ-нешть, а также Паланки (где обнаружена и группа поселений культуры Сабатиновка).

В раннем железном веке (1 тыс. до н.э. – 5 век н.э.) археологические памятники зоны тоже представлены главным образом курганами. Курганы в основном принадлежат раз-личным группам скифов и сарматов. Особо выделяются для этого времени позднескиф-ские курганные могильники в Глинном и левобережных Чобурчиу (где обнаружено и очень интересное поселение). Вызывает значительный интерес специалистов сармат-ский могильник в Талмазах. Также среди памятников раннего железного века следует выделить: гетский могильник в Оланэшть, гетское городище в Тудоре, греко-варварские поселения в Тудоре и Копанке; а также ряд кладов – Рэскаец (скифы), и особенно Олэ-нештский клад, где, в частности, был обнаружен светильник из храма Артемиды Эфес-ской. Интерес представляет и поселение культуры Поянешть-Лукашевка в Пуркарь.

Черняховская культура (3-4 вв. н.э.), завершающая эпоху раннего железного века, представлена очень значительным числом памятников и вообще на территории Респу-блики Молдова, и в зоне Нижнего Днестра в частности. Наиболее примечательны посе-ления Тудора 9 и Паланка 7.

Археологические памятники эпохи средневековья (6-17 вв. н.э.) представлены славя-нами, древнерусской культурой, балкано-дунайской, различными группами кочевников (печенеги, половцы), памятниками золотоордынского времени, а затем раннемолдав-скими. Среди них наиболее интересны славянское поселение у села Рэскаец и поселение балкано-дунайской культуры Тудора 3.

Большинство сел основано в XV-XVI веке.

1.5.4. Землепользование

1.5.4.1. Правобережье

Главные цифры землепользования представлены в таблице 3 (данные о землепользо-вании по каждому населенному пункту даны в Приложении 5). Земли в частной соб-ственности включают 28041 га, земли публичной собственности - 10875 га, государ-ственные земли - 10875 га. Лесные земли в государственном собственности подчинены Бендерскому Лесхозу Агентства «Молдсилва».

Таблица 3.Сводные данные о землепользовании в сайте, районы Кэушень и Штефан Водэ.

Типы земель Общая пло-щадь Типы земель Общая пло-

щадьI .Сельскохозяйственные земли, 25066 II. Земли населенных пунктов 3770в т. ч: пашня 19649 в т. ч:пашня 1408сады 1805 сады 117виноградники 3007 виноградники 1102неудобья 467 пастбища 0дороги 24 дороги и рынки 480строения 84 строения и дворы 445пастбища 30 другие земли 224III. Промышленные земли, 430 VI. Земли резервного фонда: 6643в т. ч: дороги 302 в т. ч: пашня 519


строения 128 сады 13IV. Земли лесного фонда, 9282 виноградники 20в т.ч.государственные 8001 пастбища 2658населенных пунктов 1281 строения 447V.Земли водного фонда, 2453 ореховые сады 20в т. ч.: государственные. 2451 сады шелковиц 55в частной собственностт 2 другие земли 1770

Общая площадь 47645 дороги 1141

Общая площадь природных, полуприродных и водных территорий составляет около 14969 га или 31.14% общей территории страны.

1.5.4.2. Левобережье

Общая площадь землепользования административного подчинения Кицкань – Кремен-чуг составляет 4822 га. Земли сельскохозяйственного назначения составляют 4251 га, в том числе пашня – 3525 га и многолетние насаждения – 676 га (сады – 656 га, виноградники – 20 га), пастбища – 50 га, древесно-кустарниковые полезащитные насаждения – 57 га.

Заболоченных земель – 6 га; водной поверхности – 223 га, в том числе прудов – 12 га; дорог – 103 га; построек – 96 га, нарушенные земели – 86 га. Земли под лесами Государ-ственного лесного фонда в пределах сайта составляют 389 га.

Земли сельскохозяйственного назначения находятся в долгосрочной аренде в собствен-ности мелких сельскохозяйственных производителей. Основные виды сельскохозяйствен-ного пользования являются полеводство, овощеводство, садоводство и выпас скота.

В структуре пахотных земель орошаемая пашня составляет не более 7 % площади. Основной источник орошения – река Днестр. Оросительная система открытого типа. Она включает серию насосных станций, накопительных бассейнов, магистральных ка-налов (в ряде случаев капитальных – бетонированных) и сеть временных оросительных каналов, подводящих воду на поля. Система сооружалась под дождевальные машины различного типа. В настоящее время основным способом орошения является капельный полив и дождевание малообъемными дождевальными машинами катушечного типа.

Борта каналов временной оросительной сети представляют собой заросли сорной растительности. Некапитальные магистральные каналы (небетонированные), как пра-вило, зарастают тростниковыми зарослями с хмелем. В местах постоянного скопления поливной воды, а также воды осенне-зимних осадков и близко расположенного зеркала грунтовых вод, наблюдаются застойные явления, что приводит к формированию расти-тельных сообществ увлажненных местообитаний.

Общая площадь землепользования части территории Рамсарского сайта «Нижний Днестр» на острове Турунчук составляет 5697,2 га, из них земель сельскохозяйственно-го назначения – 5077,2 га, в том числе пашня – 4885 га, многолетние насаждения – 250 га; прочие земли (дороги и пр.) составляют 21,2 га. Земли под лесами Государственного лес-ного фонда – 390 га, заболоченных земель – 230 га.

Земли сельскохозяйственного назначения используются преимущественно как паш-ня, находящаяся в долгосрочной аренде в собственности мелких сельскохозяйствен-ных производителей Основными видами сельскохозяйственного пользования части территории Рамсарского сайта «Нижний Днестр», расположенной на острове Турунчук, являются полеводство и выпас скота.


В структуре пахотных земель орошаемая пашня составляет не более 5 % площади. Система орошения закрытого типа, используется единичными сельскохозяйственными производителями. В основном каналы временной оросительной сети представляют собой заросли сорной растительности. В некоторых из них скопливаются воды осенне-зимних осадков, что приводит к застойным явлениям и формированию типичных растительных сообществ увлажненных местообитаний. Многолетние насаждения (сады) в основном списаны под раскорчёвку и используются как пастбище, но есть новые посадки.

В структуре посевных площадей Турунчука преобладают зерновые (80 %): озимые – пшеница, ячмень и тритикале; яровые – пшеница и ячмень. Кукуруза и подсолнечник занимают 15 %, многолетние травы (люцерна) - не более 5 %. В последние годы внедре-на новая техническая культура – лён. Овощные культуры из-за разрушения поливной системы, дороговизны воды, отсутствия поливной техники, практически не выращи-ваются.

Научно-обоснованного чередования сельскохозяйственных культур (севооборотов) в классическом понимании на пахотных землях территории сайта нет. В наиболее примле-мом случае культуры размещаются по лучшим предшественникам в микрополевых се-вооборотах короткой ротации.

При отсутствии рациональных схем севооборотов восстановление почвенного плодо-родия происходит в основном естественным путём (частично за счёт пожнивных, поу-косных остатков), поскольку внесение органических удобрений не производится. Систе-ма удобрений включает припосевное удобрение (как правило, используются фосфорные удобрения – двойной суперфосфат в норме 10-15 кг.д.в./га) и внекорневую подкормку зерновых культур азотными удобрениями (раствором мочевины (NH2)2CO – 30 %), что позволяет повысить содержание белка в зерне.

Наличие экологически чистого производства. Учитывая выращивание сельскохо-зяйственных культур практически без удобрений, минимальное применение пестици-дов и гербицидов, производимая сельскохозяйственными производителями (как прави-ло, мелкими) сайта продукция может считаться экологически безопасной. Этому в боль-шей степени способствует не экологическая культура сельхозпроизводителей, а дорого-визна средств защиты растений. Крупные землепользователи, работающие по интенсив-ным схемам выращивания сельскохозяйственных культур, стремятся к соблюдению тех-нологии выращивания, в особенности, что касается средств защиты растений. Ввиду от-сутствия контроля применения химических средств защиты растений, возможны случаи превышения ПДК в выращиваемой продукции.

1.6. Существующие программы управления

Единых программ природоохранного управления сайтом нет, за исключение типовых регламентов охраняемых территорий – Рамсарского сайта и входящих в него ландшафт-ных и природных резерватов.

Лесоустройство определяет основные направления управления в пределах земель, на-ходящихся в пользовании Лесохозяйственного предприятия «Тигина» Агентства «Молд-сильва», в том числе охранную категорию лесных территориальных единиц, места про-ведения и характер рубок различного назначения, лесных посадок и др.

Существует План действий в области охраны окружающей среды, утвержденный Рай-онным Советом Штефан Водэ 29.09.2005, касающийся всего района и определяющий основные направления действий (облесение, охрану вод и др.). Его часть, посвященная биоразнообразию, включает следующие разделы.


«Переоценка генерального плана управления территорией»: разработка районной экологической сети в порядке оптимизации соотношения природных и антропогенных экосистем.

«Расширение охраняемых природных территорий»: организация новых луговых и степных резерватов – 47 га в лесном урочище «Императорское», с. Крокмаз и 2 га на стынке Рэскаец.

«Восстановление и охрана природных экосистем»: восстановление и охрана ценных пойменных и степных экосистем: «Болотное» (45.5. га) села Паланка; «Слепой Днестр» (54 га. С. Талмаза); «Гыртоп» (5,87 га) села Рэскаец.

Раздел «Восстановление и охрана полуприродных экосистем» включает подразделы:− создание биоценотических оазисов в аграрных экосистемах и рекреационных зо-

нах – создание рекреационных зон «Хамза» (59 га) села Пуркарь и «Поповское ме-сто» (Чобурчиу);

− восстановление и улучшение управления коммунальными пастбищами в селах: Тудора – 27 га, Олэнешть – 24, Рэскаец - 67, Попяска – 40, Пуркарь и Чобурчиу по – 20, Паланкаи Талмаза по – 30 га (всего – 258 га).

Раздел «Повышение ценности деградированных и малопродуктивных участков» включает подразделы:

− облесение деградированных территорий: в с. Чобурчиу – 22 га, Рэскаец – 8.9, Ту-дора – 33, Попяска – 73, Крокмаз – 31, Паланка – 5, Пуркарь – 23, Талмаза – 100 га (всего 295.9 га);

− создание прибрежных водоохранных полос: в с. Рэскаец – 3.9 га, Чобурчиу – 6, Па-ланка – 3, Попяска – 5.5, Пуркарь – 3.4, Талмаза – 5, Тудора – 1 га (всего 27.8 га).

Раздел «Снижение деградации сельскохозяйственных земель» включает подразделы:востановление полезащитных лесных полос и посадка новых: в с. Крокмаз – 8 га, Чобурчиу – 30, Талмаза – 36, Тудора – 10, Попяска – 40, Рэскаец – 4, Олэнешть – 23, Паланка – 4, Пуркарь - 20 га (всего 175 га);восстановление зеленых зон и создание коммунальных лесов, в том числе: восстановление зеленых зон: в с. Чобурчиу – 0.4 га, Крокмаз – 3.2, Олэнешть – 0.8 га, Паланка – 1.3, Попяска – 0.2, Пуркарь – 0.85, Рэскаец – 0.2 га, Талмаза – 5.59, Ту-дора – 1.33 га (всего 13.87 га);создание коммунальных лесов: в с. Рэскаец - 1 га, Талмаза - 20 га, Паланка – 5 га (всего 26 га).

Раздел «Восстановление плодородия деградированных почв» включает подразделы:разработка пилотных проектов: в Рэскаец – 10 га, Попяска – 5, Талмаза – 15 га (все-го – 30 га);рекультивация деградированных территорий (карьеры, оползни, участки под раз-рушенными строениями): в с. Олэнешть – 15 га, Рэскаец – 5, Талмаза – 20, Тудо-ра – 2, Попяска – 5, Чиобурчиу – 2 га (всего 49 га).разработка и внедрение антиэрозионных программ в селах для площади: в Чобур-чиу – 1807 га, Крокмаз – 447, Олэнешть – 920, Паланка – 159, Попяска – 1590, Пур-карь – 374, Рэскаец – 514, Талмаза – 1772, Тудора – 296 га (всего 7879 га).

Кроме того, предусмаривались разработка и применение программ по борьбе с неле-гальными рубками и другим браконьерством, экологическое обучение населения и его вовлечение в природоохранную деятельность, в том числе в работу по озеленению, са-нитарные недели, летние экологические лагеря (для молодежи), фестиваль и т.д. Неко-торые из этих мероприятий были осуществлены, в том числе благодаря Экологическому движению Штефан Водэ.


1.7. Туризм

Рамсарский сайт «Нижний Днестр» имеет все необходимые компоненты для органи-зации туристической деятельности с достаточно широким спектром направлений, таких как экзотический и экотуризм, агротуризм и винные туры, санаторно-оздоровительный и спортивный туризм, летний отдых и т. д.

Ключевыми особенностями территории являются привлекательность ландшафтов, богатый животный и растительный мир, исторически примечательные объекты, воз-можность увидеть народные промыслы и обычаи, попробовать лучшие сорта вин в Мол-дове и т. д., а также близость городов и доступность проезда.

Территория сайта на всем протяжении расположена вдоль реки Днестр, что суще-ственно расширяет возможности туристической деятельности в виде организации раз-ных видов отдыха у воды или связанных с передвижением по воде.

Сайт предназначен не только для сохранения, восстановления и изучения природы, а также для стимулирования экономического и социального развития населенных пун-ктов, расположенных на его территории. Поэтому создание условий для развития тури-стической деятельности заманчиво для местного населения. Туризм позволяет стимули-ровать и поддерживать деятельность по восстановлению природы, благоустройству на-селенных пунктов и т. д., а также решить сложные вопросы сотрудничества сайта с рай-онными центрами и населенными пунктами, входящими в территорию.

Для реализации программы развития туризма на территории сайта выделены четыре туристических района, каждый из которых развивает свое основное направление для ор-ганизации туристической деятельности, в соответствии с характеристиками местности.

Туристическое районированиеТуристический район «А» с координационным центром в селе Талмаза. Основные на-

правления: организация летнего отдыха, проведение экскурсий в учебный период, меро-приятий экологического образования, спортивных походов. Район наиболее богат пун-ктами наблюдения животного и растительного мира. Населенные пункты, входящие в район: Копанка, Плоп-Штюбей, Леунтя, Грэдиница, Кырнацень, Попяска, Талмаза, Чо-бурчиу, Раскаец, Раскаец Ной.

Потенциал района и благоприятные факторы. Большие массивы лесов, лесные озера и рыбные хозяйства, старица Днестра, река Днестр, памятники природы, традиционные маршруты водного туризма, единственный в Молдове порог на Днестре (традиционное ме-сто проведения соревнований по технике водного туризма). Хорошие возможности разра-ботки интересных экскурсий в природе, имеются три летних лагеря для детей (работает один в селе Кырнацень, один из лучших в Молдове, на фоне нехватки в стране лагерей отдыха для молодежи и подростков). В районе есть винные заводы, ферма по разведению фазанов.

Туристический район «В» с центром в селе Олэнешть. Основное направление: орга-низации отдыха населения юга Молдовы (по типу Вадул луй Водэ, с домиками, пляжем и соответствующей инфраструктурой). Населенные пункты, входящие в район: Пуркарь, Виишоара, Олэнешть.

Потенциал района и благоприятные факторы. Длинный широкий пляж в зоне отды-ха, расположенный выше по течению Днестра от села Олэнешть, и лишь только соприка-сается с территорией населенного пункта (специализированная зона отдыха на юге Мол-довы отсутствует). В коммуне Пуркарь находится завод, производитель вин одной из лучших торговых марок Молдовы, известной за рубежом. В районе есть возможность почти полностью обеспечить питание туристов своими продуктами.


Туристический район «С» с центром в селе Тудора. Основное направление: организа-ции экскурсий и других туристических мероприятий для иностранцев в сотрудничестве с создаваемым национальным парком на территории Украины. Населенные пункты, вхо-дящие в район: Крокмаз, Тудора, Паланка.

Потенциал района и благоприятные факторы. Опыт и связи, приобретенные за вре-мя проводимых совместно с украинскими коллегами экотуристических экскурсий для иностранцев в районе села Паланка. Имеется ферма по разведению племенных лоша-дей в с Крокмаз, практически на берегу Днестра в селе Тудора находиться винный завод. Близ села Паланка находится бывшее рыбное хозяйство с большой территорией, где пла-нируется организовать туристические туры с элементами охоты и рыбалки; в Паланке есть гостиница на 30 мест с канализацией и горячей водой.

Туристический район «D» с центром в селе Слобозия. Основное направление: орга-низации экскурсий в сайт и других рекреационных мероприятий с исходным пунктом в Тирасполе, или прохождения спортивных маршрутов в сайт, начиная с рекиДнестр. Населенные пункты: Кицкань, Кременчуг, и левобережные Слобозия, Чобурчиу, Глиное, Красное, Коротное и Незавертайловка.

Потенциал района и благоприятные факторы. Частью находится на транзитном пути Тирасполь – Незавертайловка – Днестровск, или Незавертайловка – Троицкое – Беляев-ка – Маяки (национальный парк «Нижнеднестровский») – Одесса. Имеются музей «Бу-тылка» с хорошим отелем в с. Терновка под Тирасполем, завод «Квинт» в Тирасполе, па-мятник паркового искусства в с. Слобозия, мосты на о. Турунчук и туристические пун-кты на острове. Другая часть лежит на традиционном спортивном маршруте по Днестру. Имеется паром у с. Слобозия, на дороге, ведущем в с. Копанка и Кременчуг.

Примечание: Основные направления не исключают в районе все другие виды тури-стической деятельности. Пункты наблюдения живой природы, особенно птиц есть во всех районах.

Современный туризм На территории Рамсарского сайта, после работы по созданию Национального парка

«Нижний Днестр», со стороны Молдовы идет достаточно устойчивый процесс по созда-нию условий для приема туристов, особенно для так называемого «ВИП-туризма».

Сегодня уже принимают гостей и организуют дорогостоящий отдых на винном заво-де в с. Пуркарь (гостиница, дегустационный зал, зона отдыха) и охотничьем хозяйстве «Серебряный фазан» между селами Талмаза и Грэдиница, а также на семейном винном заводе у села Крокмаз (начало строительства 2007 год). До работы над созданием наци-онального парка в 2002 – 2005 годах ни на одном из этих предприятий подобной рабо-ты не велось. В зоне влияния сайта хорошие условия для приема туристов есть на вин-ном заводе «Карахасань-вин» в селе Карахасань (к сожалению, предприятие находиться в стадии банкротства).

Все эти туристические объекты имеют отношение к «Винному пути» (особенно завод «Пуркарь вин»). Именно для этого направления в районе Штефан Водэ создаются усло-вия: реконструирована международная автодорога, рядом с ней есть кафе с туалетами, заправки бензина с магазинами и небольшие отели в районном центре Штефан Водэ. Проектом выделены еще два винных маршрута, которые находиться в процессе станов-ления и создания условий для приема туристов. Маршруты включают винные заводы в селах Грэдиница (создан в 1538 году), Талмаза, Крокмаз и Тудора, а также в Карахасань.

В Приднестровье все необходимые условия имеются в селе Терновка в музее вина «Бутыл-ка» (хозяин – Корзун Григорий) в уникальном туристическом комплексе для ВИП-туристов,


где есть и возможность принимать по минимальным ценам другие категории туристов. Есть два дегустационных зала, теннисный корт, бассейн, гостиница, ресторан на 25 мест и большая коллекция алкогольных напитков со всего мира в шестиэтажном здании в форме бутылки, где проводятся экскурсии на тему « вино и другие крепкие напитки в культурах мира».

Существенным дополнением для организации туров на территория сайта в Придне-стровье, а также для туров по обеим берегам Днестра, являются следующие туристи-ческие объекты: Бендерская крепость, Мемориал памяти погибшим в Бендерах, вино-коньячный завод «Квинт», гостиницы в Тирасполе и Бендерах.

Социальная сфера туризма. На территории сайта есть два лагеря отдыха у сел Кырнэ-цень и Талмаза в Молдове и лагерь для детей на берегу Днестра между селами Кицкань и Кременчуг в Приднестровье, принадлежащий станции юных туристов города Тираспо-ля. Лагеря находятся в хорошем состоянии и ежегодно принимают детей с советских вре-мен, кроме недавно восстановленного лагеря у с. Талмаза.

Из маршрутов спортивного туризма в основном используются водные по реке Днестр: два традиционных маршрута «Бендеры – Затока (Украина)» и «Бендеры – Днестровск (Кучурганская ГРЭС)». В последнее время по ним путешествуют, как правило, энтузиа-сты данного вида спорта из Молдовы и Приднестровья, а также гости страны с Украины и некоторых стран Европы (Польша).

Сельский туризм, несмотря на свою привлекательность в данном районе, представлен слабо. В настоящее время принимает иностранных туристов Павел Цэрану в с. Чобур-чиу. С 2005 года у него отдохнули граждане разных стран Европы (Греция, Германия, Ан-глия, Швеция, Финляндия и т. д.), он практически не в состоянии обеспечить отдых всех желающих, поэтому часто вынужден отказывать.

Через территорию Рамсарского сайта «Нижний Днестр» проходят три стратегических пути, водный по всему протяжению реки Днестр и автодороги международного уровня от Кишинёва до Одессы (через Бендеры и Тирасполь, или через Анений Ной, Кэушень и Штефан Водэ), что сказывается наилучшим образом на перспективе диверсификации существующего общего туристического продукта. В связи с небольшими дистанциями между туристическими объектами, возможны различные комбинации программ отды-ха и экскурсий. Это существенно расширяет возможности туристического предложения на территории Рамсарского сайта «Нижний Днестр» для различных категорий туристов.

1.8. Инициативы по развитию охраняемой территории

Инициатива создания охраняемой территории была выдвинута местными властями и общественностью в 90-х годах прошлого столетия. В рамках проекта ГЭФ под управле-нием Всемирного Банка (2002 – 2005) «Сохранение биоразнообразия в экосистеме Ниж-него Днестра» была разработана концепция создания национального парка и в суще-ственной степени выполнена подготовка к этому, в том числе предпринят ряд действий по повышению возможностей местных заинтересованных сторон.

Создание национального парка «Нижний Днестр» в Молдове установлено четырьмя программными решениями Парламента, а Законодательство Украины предусматривает создание национального парка «Нижнеднестровский», а затем – трансграничного наци-онального парка. Природоохранное значение Рамсарского сайта № 1316 признано меж-дународно. Молдова до сих пор упускала возможность принять созидательные решения, в то время как «Нижний Днестр» мог стать биосферным резерватом, первым на Днестре и вторым в зоне береговых водно-болотных угодий Черного моря.


Часть вторая. ОЦЕНКА И ОСНОВНЫЕ ЗАКЛЮЧЕНИЯ

2.1. Значение территории

Территория включает разнообразные пойменные биотопы. Особенно значимы ста-рицы Днестра различного возраста, важные для птиц и другой фауны водно-болотных экосистем. Старые тополевые леса, почти не сохранившиеся в Европе, поддерживают многочисленных в сайте летучих мышей охраняемых видов. Ясеневый пойменный лес – экосистема общеевропейского значения, а высокотравные луга – экосистема особенно дефицитная в регионе.

Все это – интегральная часть плавней Нижнего Днестра, расположенных в трансгра-ничной зоне.

Степные экосистемы Рамсарской территории «Нижний Днестр» представлены ше-стью из двадцати двух типов природных и субприродных биотопов и связаны еще с дву-мя, выделенными на этой территории. Это наиболее редкие и ценные местообитани-ями растений, антофильных насекомых и змей. Они включают сообщества луговых и настоящих степей. По числу ассоциаций преобладают различные варианты Festuceto (valesiaca) – Stipeta и Stipeto – Festuceta (valesiaca), в хорошо сохранившихся местообита-ниях явно доминируют сообщества Festuceto (valesiaca)– Stipeta со Stipa tirsa, S. pulcherrima, S. capillata, S. lessingiana, S. ucrainica. На их основе сформировались наиболее распростра-ненные открытые полуестественные биотопы нагорной части территории – пастбища (обычно Festuceto (valesiaca)-Bothriochloeta (ischaemum) и Bothriochloeta (ischaemum).

Общая площадь сохранившихся и относительно легко восстанавливаемых чисто степ-ных экосистем достигает 1000 га, это – одна из наиболее крупных группировок сохранив-шихся степей в стране. Некоторые степные участки включены в крупные территории-ядра, а другие в основном можно соединить экологической сетью, которая одновремен-но имеет стабилизирующее значение для обрабатываемых земель. В случае восстановле-ния нормального облика сельского хозяйства возникнет возможность улучшения мно-гих степных пастбищ, что существенно увеличит емкость территории с точки зрения биоразнообразия.

Полуаридный куртинный лес (из дуба пушистого Quercus pubescens) со степными по-лянами - «гырнец» – основной природный биотоп нагорных территорий Нижнего Дне-стра, который создает высокое флористическое и фаунистическое разнообразие. Выяв-лены сообщества Quercetum (pubescens) cornoso (mas) – cotinosum (coggygria), Quercetum (pubescentis) stepposum, Quercetum (pubescens) herbosum. Полуаридные дубравы c дубом черешчатым (Quercus robur), в том числе с его южным экотипом, – третий тип природных биотопов, связанных со степью, с участием которой формируются опушки.

На месте природных сформировались два типа вторичных биотопов, которые частич-но сохраняют степные экосистемы и компоненты. Это естественные и искусственные древесно-кустарниковые заросли (многочисленные кустарники с примесью дуба, ясеня и белой акации) на крутых склонах – важное местообитание птиц и змей, а также слож-ные лесопосадки из Quercus robur, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, Ulmus, Tilia argentea, Robinia pseudacacia, Armeniaca vulgaris, Cerasus avium.

Исключительно разнообразны ландшафтные элементы, из которых выделяются си-стема крутых меандров Днестра и его старица (сохранилось на протяжении 32 км). В пределах сайта известно около 100 археологических памятников.

Благодаря сложности территории, сегодня на ней зарегистрированы многочисленные ред-кие виды растений, беспозвоночных и позвоночных животных; очень велико разнообразие


фауны в целом: 80% фауны птиц, встречающихся в Молдове, 72% из числа видов млекопита-ющих, обитающих в стране, чрезвычайно много редких видов беспозвоночных.

Территория динамична в том, что касается гидрологического режима, характеризует-ся появлением новых водных и болотных местообитаний и деградацией других, возник-новением и, в меньшей степени, исчезновением участков природного развития в транс-формированной для сельского хозяйства пойме.

Действия на территории сайта должны быть направлены на защиту природных ком-плексов, их дефрагментацию и упрочение, восстановление и расширение естественных экосистем, иногда – регулирования идущих в них процессов. Сохранение лучших об-разцов природы, включая ландшафты, местообитания, экосистемы и виды, также как создание условий, способствующих устойчивому землепользованию в местных сообще-ствах и у основных пользователей природных ресурсов, должны быть основными при-оритетами. Это не только повысит стабильность природных и традиционных ландшаф-тов, но также основанных на сельском хозяйстве экосистем, значимых для биоразноо-бразия, как того требует Панъевропейская стратегия сохранения биологического и ланд-шафтного разнообразия.

Это обеспечит сохранение ценностей биологического разнообразия, присущих терри-тории, находящейся в зоне перекрывания трех биогеографических регионов и двух зо-нальных биомов:

участков первичных степных ассоциаций, типичных для Азово-Черноморских сте-пей, таких как Festuceto (valesiaca)-Stipeta (lessingiana) herbosa, Festuceto (valesiaca)-Stipeta (tirsa) herbosa и Festuceta herbosa, включающих до 80 видов на 100 м2;гырнецов, состоящих из лесных куртин Quercus pubescens и степных полян, – осо-бого типа лесостепной растительности, типичного для Дунайской лесостепи, но почти не сохранившегося;многих степных видов растений, находящихся под угрозой, в том числе из наци-ональной Красной книги, как Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Convolvulus lineatus L., Crambe tataria Sebeok, Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit., эндемик северо-западного Причерноморья Astragalus dasyanthus Pall. и др.;популяций 36 редких видов насекомых (16 из них внесены в Красную Книгу Мол-довы, 5 – в Всемирный Красный список МСОП), большинство из них связаны ис-ключительно (Saga pedo L. Onconotus servillei (F.-v.-W.), и Scolia hirta Schranck) или преимущественно (Bombus argillaceus F., B. ruderatus F., Iphiclides podalirius L., Mantis religiosa L., Papilio machaon L., Scolia maculata Drury) со степными местообитания-ми; а также исключительной концентрации видов Odonata;наиболее ценного в Молдове комплекса мест обитания видов змей, находящихся под угрозой исчезновения (Coluber caspius, Coronilla austriaca, Elaphe longissima, E. quatuorlineata), а также имеющего большое значение для других рептилий, охраня-емых в Европе (всего их 8); значимой территории обитания разнообразной фауны птиц, используемой 11 вида-ми из Всемирного Красного списка МСОП, 28 видами Красной книги Молдовы, 139 видами Бернской конвенции, и 75 – Боннской конвенции;богатой фауны млекопитающих, в том числе 6 видов из Всемирного Красного спи-ска МСОП и 15 видов Красной книги Молдовы, 27 видов, охраняемых в соответ-ствии с Бернской конвенцией, в их числе 5 – требующих мер по охране специфиче-ских местообитаний, а также – большой концентрации видов (14) и обилия лету-чих мышей.


Территория включает деградирующий объект национального значения, состоя-ние которого особо важно для местного населения – Старый (Слепой) Днестр, а также объект международного значения Талмазские плавни, состояние которого неустойчиво.

Территория уязвима к антропогенным воздействиям. В то же время, изменения кли-мата и гидрологического режима Днестра ставят под угрозу часть земель сельскохозяй-ственного назначения.

Территория имеет высокий туристический потенциал, – возможно значительнее, чем в некоторых менее трансформированных территориях региона.

2.2. Перспективные цели управления

Формирование режима охраны Рамсарской территории в соответствии с ее зониро-ванием, охрана, поддержание и восстановление природных комплексов, ландшафтов и природно-исторических объектов.

Консолидация управления, использования и восстановления природных ресурсов, направленная на сохранение биологического и ландшафтного разнообразия в сочетании с устойчивым развитием экономики.

Сохранение типичных для региона Нижнего Приднестровья природных местообита-ний и сообществ, их флористического, фаунистического, ценотического и генетического разнообразия, в особенности видов, находящихся под угрозой исчезновения в мировом, европейском и национальном масштабе.

Улучшение гидрологического режима территории за счет восстановления и регулирова-ния связи основных природных (Днестр) и трансформированных систем (Старый Днестр, Талмазские плавни, территории в излучинах Днестра и прилегающие к Турунчуку).

Осуществление мер для формирования максимального видового богатства и разноо-бразия в природных территориальных комплексах и территории в целом, восстановле-ния и развития ресурсов степных экосистем, специальных мер, касающихся уязвимых и целевых групп животных и растений, особенно редких и привлекательных видов.

Формирование систем территорий из восстановленных природных, субприродных и искусственных травяных угодий, в том числе за счет расширения площади, обеспечи-вая восстановление биоразнообразия и устойчивости функционирования степных эко-систем, повышение их продуктивности как пастбищ и генетических резерватов.

Восстановление природных лесных сообществ и формирование соотношения есте-ственных и искусственных насаждений, которое приемлемо с точек зрения биоразно-образия и лесного производства, с учетом происходящего изменения климата; борьба с агрессивными чужеродными видами, создание и/или реконструкция опушечных зон и насыщение плодовыми и ягодными лесными видами.

Переход к устойчивому управлению лесными ресурсами, в соответствии с междуна-родными европейскими стандартами, и достижение баланса краткосрочных, средне-срочных и долгосрочных целей лесопользования, сочетая задачи охраны природы и эко-номическую эффективность, прогрессирующее использование экономических выгод от недревесных ценностей леса.

Смягчение последствий изменения климата, дефрагментация природных экосистем и улучшение агроэкологическое основы путем формирования в пределах сайта части На-циональной экологической сети Молдовы как сектора Панъевропейской экологической сети (в частности, Днестровского биологического коридора международного значения), во исполнение национального и международного законодательства.


Создание территории, сбалансированной с геосистемной точки зрения, где доля есте-ственных и полуприродных экосистем, а также искусственных экосистем, управляемых как природные, возрастет от приблизительно 30% до 35-40% территории.

Продвижение к экономически и экологически оправданному развитию сельского хо-зяйства и устойчивому использованию ресурсов агробиоразнообразия, содействие со-хранению почв и, насколько возможно, восстановлению почвенного покрова, поддерж-ка системы противоэрозионных мероприятий.

Развитие социального и коммерческого туризма, стимулирование с его помощью соци-ально экологического развития на территории Рамсарского сайта и в прилегающей зоне.

Информационная поддержка экологически и социально значимых направлений раз-вития территории, перехода к устойчивому природопользованию на ней, в том числе пу-тем популяризации знаний о природе и крае. Развитие международного сотрудничества, в первую очередь, с Национальным природным парком «Нижнеднестровский» (Украина).

Стратегические цели, имеющие особое значение для биологического разнообразия и сохранения его ценностей в международном контексте.

Формирование местной экологической сети и фрагмента экологического коридо-ра международного уровня Панъевропейской экологической сети, включающего лесные, травяные и болотные экосистемы; создание системы лесных полос и эко-логических коридоров для объединения лесных урочищ в единую сеть, улучше-ния агроэкологических параметров территории, защиты почв и местной гидроло-гической сети.Экологическая реконструкция Старого Днестра и в Талмазских плавнях для регу-лирования гидрологического режима. Создание привлекательного образа территории и привлечение инвестиций для развития туризма и связанных с ним видов деятельности местных жителей. Создание и развитие инструментов сотрудничества местного населения, властей и представителей бизнеса, поддержка кооперирования населения в областях, свя-занных с устойчивым использованием природных ресурсов.Создание национального парка «Нижний Днестр» как орган реализации этих це-лей, а затем биосферного резервата, предпочтительно – трансграничного.

2.3. Проблемы управления

2.3.1. Современное состояние управления природными объектами и природно-историческими ценностями сайта

В данный момент интегральная охрана и управление территорией отсутствуют. Водо-раздельные леса охраняется в природных резерватах «Копанка» (167 га) и «Леунтя» (30 га). Талмазкие плавни включают резерват почвенных ресурсов (200 га); природные ре-зерваты в пойме – «Лес Олэнешть» (108 га) и «Болото Тогай» (50 га) – расположены в двух меандрах реки Днестр. Ландшафтный резерват «Грэдина Турчяскэ» (224 га) занимает два меандра старицы. Есть три небольших памятника природы (палеонтологические) по 2 га каждый. В соответствии с Законом об окружающей среде, эти резерваты должны управ-ляться их землевладельцами на основании типовых Положений об охраняемых терри-ториях, которые разделены на типовые положения для соответствующих охраняемых территорий (например, природные резерваты или природные памятники и т.д.). Кон-кретные положения для каждой охраняемой территории на основании типовых поло-жений должны быть инструментами управления для каждой охраняемой территории


как предусматривают соответствующие положения. К сожалению, такие индивиду-альные положения или рекомендации отсутствуют, и в основном типовые положе-ния не применяются.

На Левобережье охраняемые природные территории водно-болотных и лесных уго-дий представлены только ихтиологическим заказником «Турунчук», хотя есть основа-ния и объекты для включения в природно-заповедный фонд (например, остров Дикуль).

Определенный уровень защиты представлен на лесных территориях, которые управ-ляются лесными службами в соответствии с интересами этих же предприятий лесопро-мышленного комплекса. Водоохранная прибрежная полоса составляет по ширине до 100 м от берега Днестра или от линии меандров, но может быть ограничена государственной противопаводковой дамбой. Здесь не разрешаются: выпас, пахотное сельское хозяйство и строительство, кроме специальных сооружений, и должно применяться специальное лесное управление. В основном местные власти ответственны за соблюдение режима на этой полосе вместе с собственниками земель. Реализация этой ответственности проис-ходит только отчасти.

Практика показывает, что за состояние таких объектов как археологические памятни-ки никто не отвечает.

Орган управления сайтом или его крупными территориальными единицами (напри-мер, Правобережье и Левобережье) в настоящее время отсутствует.

2.3.1.1. Людские ресурсы (кадры)

В настоящее время статус сайта не предусматривает штат для этой охраняемой тер-ритории. К лицам, реализующим природоохранное управление на Правобережье, отно-сятся технические служащие Кэушанского, Талмазского и Олэнештьского лесничеств, а также центрального апарата Лесохозяйственного предприятия «Тигина». Общее количе-ство технических служащих задействованных в этом процессе составляет 48 человек (та-блица 4). На Левобережье аналогичные задачи выполняют служащие Слободзейского и Кицканского лесничеств Республиканского Лесопаркового Хозяйства.

Таблица 4.Технические служащие Лесохозяйственного предприятия «Тигина», осуществляю-

щие природоохранное управление

Персонал Подразделения

ИтогоАппарат пред-приятия

Кэушанское лесничество1

Олэнештьское лесничество

Талмазское лесничество

Инженер 5 5

Лесничий 1 1 1 3

Помощник лесничего 1 1 1 3

Мастер леса 1 3 3 7

Лесник 1 14 15 30

Итого 5 4 19 20 48

1 указан только персонал, который относится к территории сайта.


Указанный персонал (лесная служба) имеет определенные задачи и обязанности (Лес-ным кодексом, Уставом лесной службы и др.) по управлению лесным и охотничьим фондами. Лесная служба организовывает, и осуществляют непосредственно меро-приятия по использованию, восстановлению, охране и защите лесов, а также ведению охотничьего хозяйства.

Основными задачами лесной службы являются:– предупреждение, выявление и пресечение нарушений лесного и охотничьего зако-

нодательства;– организация и непосредственное осуществление охраны лесного и охотничьего

фондов;– рациональное использование лесных и охотничьих ресурсов.

Должностным лицам лесной службы в пределах их компетенции предоставлено право:– осуществлять ведомственный контроль за состоянием, использованием, восста-

новлением, охраной и защитой подведомственных лесного и охотничьего фондов;– констатировать правонарушения, составлять протоколы о нарушениях лесного и

охотничьего законодательства и направлять их в компетентные органы для рас-смотрения;

– предъявлять в судебные инстанции иски о возмещении ущерба, причиненного лесному и охотничьему хозяйствам;

– задерживать незаконно добытую лесную и охотничью продукцию и налагать на нее арест;

– при наличии достаточных данных о совершении нарушений лесного законода-тельства или правил и сроков охоты производить досмотр вещей и транспорт-ных средств, а также изъятие у правонарушителей лесной и охотничьей продук-ции, орудий правонарушения и документов в установленном порядке;

– носить и применять служебное оружие и специальные средства.Некоторым категориям работников лесной службы выдаются лесные клейма для осу-

ществления функций контроля, а также клеймения назначенных в рубку деревьев в со-ответствии с действующим законодательством. Лесные клейма приравниваются к мар-кам и пломбам. Их оттиски регистрируются центральным органом управления лесным хозяйством и нотариально удостоверяются.

Общее руководство лесной службой осуществляет центральный орган управления лесным хозяйством (Агентство «Молдсилва»), а в Приднестровье – Министерством при-родных ресурсов и экологического контроля.

Контроль над соблюдением режима осуществляется подразделениями государствен-ного инспектората районов Кэушень и Штефан Водэ.

2.3.1.2. Инфраструктура и оборудование

В настоящее время к инфраструктуре управления сайтом можно отнести в основном только строения лесничеств подведомственных Лесохозяйственному предприятию «Ти-гина». Большинство строений находятся в удовлетворительном состоянии и составляют в целом 23 единицы. Кроме того, в перспективе, в зоне сайта предусмотрено строитель-ство еще 9 лесных кордонов. Количество и категории существующих строений располо-женных в зоне сайта указаны в таблице 5.


Таблица 5.Количество и категории строений Лесохозяйственного предприятия «Тигина»

расположенные в зоне сайта

Категории строений Подразделения

ИтогоКэушанское лесни-чество1

Олэнештьское лес-ничество

Талмазское лесничество

Контора лесничества 1 1 2

Лесной кордон 1 5 9 15

Цех по переработке древесины 2 2

Другие типы цехов 1 1 2

Жилые помещения 1 1

Другие строения 1 1

Итого 1 7 15 23

2.3.2. Основные угрозы и направления управления

2.3.2.1. Современные процессы и опасности, угрожающие природным и полупри-родным экосистемам

2.3.2.1.1. Процессы потери биоразнообразия природных экосистем и его ресурс-ного значения

Лесные плавневые экосистемыСостояние. В былые времена пойма была покрыта лесами, преимущественно «кора-

бельными» дубравами с примесью тополя белого и ясеня. К настоящему времени особо ценные старовозрастные леса с хорошим семенным возобновлением, дикие плохо про-ходимые участки, имеющие облик девственного леса, сохранились фрагментами. При значительной лесопокрытой территории поймы, площадь естественных лесов невели-ка. Преобладают производные леса порослевого происхождения лесов из тополя белого (78%), произрастающие в измененных условиях увлажнения, характеризуются довольно низкой продуктивностью. Древостои ослаблены, обеднены, нарушена структура, засоре-ны инвазивным Acer negundo. Семенное возобновление основных пород крайне низкое. Дуб присутствует единично, что ограничивает его роль в семенном возобновлении. Зна-чительная часть занята производными ясеневыми лесами, сформировавшихся на месте вырубок коренных древостоев. Присутствуют очаги усыхания, которые вероятно связа-ны с водным режимом, но частью имеют естественный характер, определяющийся ста-дией сукцессии. Заготовка древесины способствует ослаблению лесных экосистем, сни-жению стабилизирующих и защитных свойств. Возобновление путем лесовосстанови-тельных рубок часто не соответствует конкретным лесорастительным условиям. В про-шлом создавались преимущественно однопородные посадки, в основном из ясеня и то-поля гибридного, дуба черешчатого, ивы белой и даже гледичии и аронии (60-70 годы).

1 указаны только строения относящихся к территории сайта.


Часто в их составе значительно присутствие Acer negundo. В приднестровской части сайта искусственные насаждения, например, из тополя гибридного и канадского преоб-ладают среди наиболее молодых лесов. Монопосадки нарушают ландшафт, значительно снижают биологическое разнообразие и подрывают устойчивость лесного массива в це-лом. Плантации вырубаются в 30-35-летнем возрасте для заготовки деловой и дровяной древесины и возобновляются для тех же целей. Не хватает мест, благоприятных для оби-тания редких видов животных, в частности, убежищ для рукокрылых. Дефицит увели-чивается вследствие вырубки старых суховершинных и дуплистых деревьев, извлечения поваленных деревьев. Часто отсутствует кустарниковый ярус, мало опушек приемлемо-го качества, что ограничивает численность копытных и других животных. Выпас, а часто и перевыпас, скота в лесах.

Процессы, вызванные длительной неадекватностью лесной политики в прошлом и ее дефицитом в настоящее время:

– замена коренных древостоев производными, в результате неадекватного назначе-ния лесохозяйственных мероприятий и дальнейшее ослабление древостоев вслед-ствие преимущественно вегетативного размножения;

– критическое снижение высококачественной семенной продукции в силу исчезно-вения деревьев семенного происхождения и возобновление насаждений материа-лом низкого генетического качества;

– ухудшение санитарного состояния за счет активного проникновения и расселения американского клена в древостои природных лесов;

– дальнейшее разрастание сорных видов, вытеснение многолетников и снижение про-дуктивности лесного травостоя, уменьшение кормовых ресурсов диких копытных;

– критическое снижение доли старовозрастных, дуплистых и других деревьев, ис-пользуемых в качестве убежищ летучими мышами, редкими хищными млекопи-тающими и плотоядными птицами;

– сокращение видового состава и численности популяций рукокрылых и других жи-вотных, охраняемых в регионе и мире, особенно при рубке в зимний период;

– снижение водоохраной и природосберегающей функции лесов.

Террасные лесные экосистемыСостояние. Преобладают порослевые или смешанные древостои, ослабленные в ре-

зультате неоднократных оборотов рубок, с измененным видовым составом и структу-рой. Порослевое возобновление лесообразующих пород составляет 67%, в т. ч. дуба че-решчатого – 54%; дуба пушистого – 99,4%. Причина заключается в несоответствую-щем применении лесохозяйственных мероприятий (рубки ухода, лесовосстановитель-ные рубки, рубки обновления, содействие естественному возобновлению и др.) и низ-кой семенной урожайности ослабленных дубовых древостоев. Структура леса наруше-на: часто слабо выражена вертикальная структура, отсутствует или изрежен кустарни-ковый ярус, но есть участки с избыточным развитием поросли, снижена роль травяно-го яруса. Природные лесостепные экосистемы в существенной степени замещены: ин-тродуценты (акация белая, сосна черная, орех грецкий, реже гледичия и др.) преоблада-ют в 40% насаждений. Фрагменты естественных лесов часто окружены этими посадка-ми, иногда сильно засорены чужеродными агрессивными видами (прежде всего, спон-танно проникший клен американский, изредка айлант). Такое облесение приводит к из-менению светового режима в гырнецах, и как следствие сокращают численность популя-ций или исчезают типично степные виды. Вследствие сложившейся практики лесополь-зования, акация также проявляет себя как агрессивный сорный вид. Площадь степных


полян в гырнецах сокращена из-за массового облесения, проводившегося в 60-70-е годы прошлого столетия. Практикуется нерегулируемый выпас скота, главным образом на по-лянах и опушках, там же бессистемно проводится выкашивание, поэтому изменен фло-ристический состав, травяной покров деградирован и засорен.

Процессы, вызванные длительной неадекватностью лесной политики и несоблю-дением законодательства:

– усиление деградации гырнецов и лесов из дуба пушистого и черешчатого, усыха-ние дуба и ясеня, в некоторых искусственных посадках - акации белой;

– ослабление и исключение естественного возобновления леса (самосевом) в результате повреждения всходов и подроста интенсивным выпасом, уплот-нения почвы, зарастания осветленных участков сорными травами с плотной дерниной;

– экспансия в лесном травостое сорных и полусорных однолетних видов и вытес-нение ими многолетников, формирующие степные экосистемы, деградация опу-шек и полян;

– исчезновение ставших редкими луговых степей, многих редких средиземномор-ских видов, дальнейшее сокращение численности ковыль опушеннолистного Stipa dasyphylla (Lindem.) Trautv., ранневесенних и редких видов растений, на-пример Crocus reticulates Stev. ex Adams, Hyacinthella leucophaea (C.Koch) Schur, Ornithogalum refractum Schlecht., Pulsatilla ucrainica (Ugr.) Wissjul. и др.;

– разрушение ценных местообитаний редких видов змей и насекомых в природ-ных комплексах «Чобурчиу де Мунте» и особенно «Копанка-Леунтя», угроза ис-чезновения микропопуляции Elaphe quatuorlineata и подрыв популяции этой змеи в стране;

– уменьшение кормовых ресурсов для диких копытных, распространение болез-ней и перенос паразитов с домашних на диких животных;

Степные экосистемыСостояние. Степные территории в основном занимают непригодные для распашки,

т.е. легко разрушаемые крутые склоны с оврагами, нередко оползневого характера. Они сильно изменены выпасом. Причиной ухудшения травостоя является: перегрузка (нор-мы пастбищной нагрузки не соблюдаются), нарушение сроков выпаса и отсутствие его системы, использование пастбищ одновременно разными видами скота, отсутствие ухо-да за пастбищами и периода отдыха для восстановления травостоя. Степные пастби-ща во второй половине лета или ранее испытывают острый недостаток влаги и засы-хают, резко обостряется дефицит подножного корма. Участки с остатками первичных степей, со сниженной долей участия ковылей и сопутствующего разнотравья, сохрани-лись преимущественно на полянах и опушках гырнецов и сухих дубрав. Они представле-ны в основном вторичными сообществами, в которых преобладают бородач (Botriochloa ischaemum) и типчак (Festuсa valesiaca), а на более влажных основаниях склонов – мятлик (Poa angustifolia) и пырей (Elytrigia repens). Некоторые виды растений и животных огра-ничены в распространении, их популяции малочисленны. Существует дефицит мест, благоприятных для обитания рептилий и амфибий, и пригодных для птиц, гнездящихся на земле среди травы. Снижение богатства фауны часто связано с дефицитом переход-ных полуприродных экосистем приемлемого качества. Этот дефицит усиливается беспо-рядочной заготовкой сена, выпасом скота и вырубкой опушечных структур леса на по-граничных со степью участках.


Процессы, угрожающие биологическому разнообразию и сельскому хозяйству, устранение которых одновременно связано с местным экономическим развитием и дея-тельностью по охране природы:

– сокращение в травостое, вплоть до исчезновения, доли перистых ковылей, разнотра-вья и бобовых (основных фиксаторов атмосферного азота), что приводит к сохране-нию в травостое почти одних злаков и сорных видов;

– снижение продуктивности сообществ за счет перехода доминирования к рано созре-вающим менее продуктивным формам;

– дальнейшее упрощение структуры сообществ, сокращение численности и утрата ред-ких видов растений, переход ряда обычных видов в категорию редких, массовое раз-растание сорняков, видов с грубыми стеблями и не используемых животными;

– снижение устойчивости пастбищ, способности к улучшению плодородия почвы, из-реживание покрова вплоть до полной утраты биологической продуктивности, сниже-ние противоэрозионной функции и усиление эрозии;

– сокращение местообитаний, ухудшение их качества из-за переуплотнения почвы ско-том и поеданием им растений почти до основания наземной части, снижение числен-ности и разнообразия герпетофауны, беспозвоночных и птиц вследствие этого, а так-же уничтожения скотом и сопровождающими стадо и одичавшими собаками;

– гибель птиц и их кладок в результате беспорядочного сенокошения в периоды гнездо-вания (май-июнь) и уничтожение змей во время заготовки сена;

– зарастание брошенных земель кустарником и бурьяном, препятствующее обитанию многих видов птиц, гнездящихся и собирающих корм на почве;

– сокращения численности, распространения и возможное исчезновение в будущем уяз-вимых видов Convolvulus lineatus L., Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Stipa dasyphylla (Lindem.) Trautv. S. pennata L. S. pulcherrima C. Koch, S. tirsa Stev., S. ucrainica P. Smirn. и др.

Луговые экосистемыСостояние. За исключением немногих мест, луга сохранились мелкими фрагмента-

ми в окружении лесов и посадок, а также вдоль ирригационных каналов и противопа-водковых валов. В прошлом в долине были распространены различные варианты на-стоящих луговых и болотных сообществ, формировавших плодородные почвы. Они со-хранились на о. Дикуль, а в иных местах луга представлены флористически обеднен-ными вторичными злаковыми и осоковыми сообществами. Повсеместно распростране-ны только антропогенные варианты сообществ Elytrigieta repentisi. Территориально го-сподствуют влажные высокотравные луга; сырые и болотистые луга представлены мел-кими фрагментами в понижениях. Причины: сильная освоенность территории, выведе-ние большой части долины Днестра из режима паводков, неправильный сенокос, пере-выпас и выпас в сырых условиях, вытаптывание лугов используемых для прогона скота рядом с государственной дамбой и ирригационными каналами.

Процессы, угрожающие биологическому разнообразию и сельскому хозяйству, свя-занные измененным режимом затопления и уровня грунтовых вод, но больше всего – хо-зяйственной деятельностью:

– дальнейшее упрощение структуры сообществ и сокращение в травостое, вплоть до полного выпадения, доли разнотравья и бобовых (основных фиксаторов атмос-ферного азота) и связанное сокращение разнообразия флоры и беспозвоночных;

– массовое разрастание сорняков, непоедаемых и грубостебельных видов, снижение жизненности основных видов, продуктивности и пищевой ценности травостоя;

– снижение растительным покровом устойчивости и способности к


самовосстановлению, расширение участков сбитой растительности и превраще-ние луговин в грязевые болота;

– нарушение водного баланса и деградация структуры верхних горизонтов почвы: заболачивание или иссушение почвы, переуплотнение, образование кочек и де-градация травяного покрова вследствие выпаса по сырой земле;

– сокращение кормовой базы полезной фауны;– снижение численности беспозвоночных, особенно аэропланктона, и падение чис-

ленности рукокрылых в связи со снижением обилия кормов;– ухудшение качества местообитаний, сокращение мест гнездования, укрытий и

кормежки птиц, численности пресмыкающихся и беспозвоночных;– снижение численности и разнообразия птиц при кошении в период гнездования

(май-июнь), от повышенного беспокойства, истребления кладок и яиц человеком, скотом, одичавшими собаками и кошками, уничтожение змей при заготовке сена;

– перенос паразитов и возбудителей болезней с домашних на диких животных.

Животный мир Рамсарского сайтаСостояние. Условия существования животного мира Нижнего Днестра настолько ди-

намичны, что создают опасность для его богатства, несмотря на возникновение новых мест обитания за счет забрасывания заливаемых и заболачиваемых земель. В то же вре-мя, некоторые серьезные воздействия (незаконные рубки, малообоснованные санитар-ные рубки, сложившаяся в стране практика создания посадок на основе интродуцентов, в том числе в местах, где этого нельзя делать, бессистемная эксплуатация пастбищ и се-нокосов, выжигание растительных остатков на полях) носят системный разрушитель-ный характер. Присутствуют браконьерство (например, с использованием петель) и не-правильное использование охотничьих ресурсов, правовой нигилизм привилегирован-ных охотников.

Угрозы, касающиеся территории сайта в целом, в том числе в результате регулярной незаконной деятельности в прибрежных водоохранных полосах:

– сокращение жизненных ресурсов для многих видов вследствие деградации мест обитания и снижения продуктивности экосистем;

– неэффективное воспроизводство охотничьих ресурсов, появление гибридных форм дикой лесной и домашней кошки, домашних и диких свиней;

– беспокойство диких животных в период размножения в большинстве лесных мас-сивов, приводящее к сокращению численности животных;

– ухудшение состояние популяций рукокрылых и других уязвимых млекопитаю-щих, птиц и рептилий;

– снижение разнообразия животного и растительного мира поймы в целом, в связи с исчезновением многих редких видов;

– потенциальной угрозой является незаконный отлов некоторых представителей животного мира (например, выдры или некоторых пиявок), подрывающий их естественное воспроизводство.

Охотничьи ресурсы Условие. Недостаточная культура управления, неадекватная оценка численности не-

которых представителей фауны и неправильная оценка возможного использования ре-сурсов являются обычными характеристиками охотничьего хозяйства. Несовершен-но охотничье законодательство, игнорирующее интересы владельцев частных земель и специфику введенья охотничьего хозяйства в охраняемых природных территориях. Охотустройство на территории сайта не проведено.


Угрозы, связанные с уровнем регулирования охоты в стране, преодоление которых свя-зано с развитием охраняемых с реальными режимами охрана на основе планов потребление:

– истребление представителей охотничьей фауны, отсутствие роста или недоста-точный рост охотничьих ресурсов;

– отсутствие или неадекватный уровень рентабельности элитной охоты;– конфликт между интересами местного населения и охотниками, прежде всего

приезжими.

2.3.2.1.2. Прогнозируемые природные факторы и связанные с ними начавшиеся процессы

Фрагментарность природных комплексов и экосистемЛандшафтный фактор. Природные лесные и травяные экосистемы в основном раз-

общены и представлены территориями, площадью от нескольких до чуть более тысячи гектаров. Они окружены крупными пахотными землями и искусственными посадками, часто удалены друг от друга. Сильная антропогенная нагрузка в значительной мере спо-собствовала уничтожению и деградации экотонов (обладающих особыми характеристи-ками пограничных участков экосистем) и растительности степей, распространению си-нантропных сообществ. Слаба система лесных полос, в том числе прибрежных водоо-хранных, особенно в нагорной южной трети сайта. Все это значительно ограничивает генетический обмен между изолированными малочисленными популяциями, особенно крупных или малоподвижных животных, редких растений и животных, например, ви-дов змей, связанных со степными местообитаниями. Это касается также многих видов, у которых успешность распространения и освоения новых территорий носит вероятност-ный характер, и/или связана с периодическими локальными вымираниями и поселени-ями популяций. Фрагментация препятствует восстановлению степных и луговых экоси-стем, где сокращается и даже прекращается выпас и пахотное использование.

Процессы, угрожающие вследствие фрагментации популяций и сообществ, имеют статистический характер, отражающийся в постепенной деградации, неопределенности времени и лавинообразном характере наступления последствий:

– критическое для некоторых видов затруднение миграции и генетического обмена, близкородственное скрещивание (инбридинг) и генетическая деградация вплоть до вымирания редких видов (например, четырехполосый, желтобрюхий и эскула-пов полозы, лесная куница, произрастающие мелкими группами редкие растения);

– вымирание малочисленных видов вследствие низкой вероятности скрещивания (редкие насекомые как Sago pedo и очень редкие растения);

– сокращение биологического разнообразия и потенциала саморегуляции и устой-чивости лесных экосистем;

– ослабленная роль лесных насаждений в сохранении почв, энтомофагов и опылите-лей, смягчении погодных экстремумов и микроклимата полей и садов.

Глобальное и региональное потепление климатаКлиматический фактор. В условиях глобального потепления и усиления аридизации

территории Молдовы (уменьшение годовой суммы осадков и/или их неравномерное рас-пределение в течение года, а также возрастание температуры воздуха), в ближайшие годы можно ожидать наступления засушливого периода, приходящегося на вторую половину лета – осень. Обострятся засухи, особенно атмосферные, предполагается усиление и уча-щение экстремальных погодных явлений, в том числе ливневых дождей, уменьшение


влагообеспеченности территории и снижение уровня грунтовых вод. Потепление кли-мата ведет к уменьшению суммарного стока Днестра, изменит режим паводков и связан-ные с этим опасности - усилится испаряемость и ухудшится режим увлажнения. Увели-чатся колебания границ водоемов, снизится срок функционирования временных водных биотопов в долине, может сократиться их число. Сокращение суммарного стока реки и прогрессирующая аридизация могут резко обострить экологическую ситуацию на терри-тории сайта в целом, ускорить деградацию уязвимых водно-болотных экосистем и плав-невых лесов, вызвать сокращение/исчезновение чувствительных к недостатку влаги видов растений и животных нагорных экосистем. Все это снизит продуктивность растительно-сти и водоемов, обилие кормов животных, их жизненное пространство. В то же время, последние годы демонстрируют более частые экстремальные паводки, раньше проходив-шие с интервалом более 10 лет. Негативные последствия будут усиливаться тем, что нор-мы и правила, составляющие существующий лесной режим, не приспособлены к проис-ходящим природно-климатическим изменениям, а также из-за дефицита правового ре-жима для травяных экосистем общего пользования.

Процессы, угрожающие степным экосистемам и их ресурсам, связанные с усилени-ем комплексного процесса опустынивания:

– изменение условий произрастания – усиление засушливости, возможно критическое для типчаково-ковыльно-разнотравных;

– постепенной изменение растительности в сторону более приспособленной к дефици-ту влаги, сокращение популяций редких растений и мест произрастания видов с узки-ми параметрами пригодных условий из-за возможного разрушения местообитаний, в силу экстремальных погодных явлений;

– сокращение и исчезновение участков лугов на границе со степными участками в ма-лых долинах, ухудшающее условия обитания в степных биотопах.

– снижение продуктивности природных кормовых угодий, зависящих от атмосферной влаги, и усиление угрозы недостатка кормов в засушливое время года;

– снижение природоохранной и противоэрозионной функции травяного покрова с со-кращением площадей и числа участков со степной растительностью, вследствие раз-мыва ливнями эрозионно-опасных земель, потеря способности почвы к восстановле-нию плодородия и усиление эрозии до прямой утраты почвы на некоторых участках;

– появление опасности случайных возгораний сухой растительности и стихийных пожаров (в том числе и вследствие деятельности человека).

Процессы, угрожающие лесостепным экосистемам, связанные с ухудшением усло-вий произрастания вследствие изменения температурного и гидрологического режимов, изменения характера и периода выпадения осадков, возможного обострения деградации почвенного покрова:

– значительное снижение биологической продуктивности и устойчивости лесных на-саждений (и состояния ряда пород), особенно порослевых (дуб, ясень и др.) или с пре-обладанием интродуцентов (акация белая, возможно гледичия и др.);

– ускорение вытеснения аборигенных видов агрессивными интродуцентами широкой экологической амплитуды, толерантными к аридизации – айлант, клен американский;

– массовые буреломы и ветровалы вследствие экстремальных погодных явлений (пыль-ных и снежных бурь, ураганов, обледенений), пожары;

– сокращение биоразнообразия и упрощение сообществ, за счет уменьшения числен-ности мезофильных и гигрофильных древесно-кустарниковых видов и трав;

– возможное появление агрессивных и сорных видов растений, ранее не характер-ных для данной территории.


Процессы, угрожающие лесным (плавневым) и луговым экосистемам, связанные с изменениями гидрологического режима – затоплением паводками с более длительным стоянием воды, чем способны переносить существующие растительные сообщества. Происходит усиление колебаний грунтовых вод и сдвиги границ их залегания, измене-ние характера выпадения осадков, усиление эрозионно-аккумулятивная деятельности ливневых паводков. Противодействие невозможно без регулирования режима обводне-ния, приближающего его к природному. Угрозы:

– изменение ландшафтного облика лесных массивов;– усиление стрессовых воздействий на экосистемы экстремальных погодных явлений

(ураганов, обледенений, др.), приводящих к массовым буреломам и ветровалам; – ускорение обмеления и пересыхания части экосистем плавневых водоемов, ущерб

водной и водно-болотной растительности и животным; – усыхание дуба, ясеня и тополя гибридного в лесных насаждениях, оказывающихся в

несоответствующих их экологической природе местообитаниях; – дальнейшее ослабление устойчивости лесных сообществ, прежде всего порослево-

го происхождения, произрастающих в несоответствующих лесорастительных усло-виях, усыхание ясеневых лесов на пониженных долгосрочно затопляемых участках поймы, ухудшение состояния зрелых и особенно старовозрастных тополевых лесов;

– ускорение вытеснения аборигенных видов агрессивным кленом американским – интродуцентом широкой экологической амплитуды, толерантным к аридизации;

– колебания условий произрастания лугов различного уровня поймы, ведущее к их ухудшению для короткопоемных и долгопоемных лугов, быстрым сменам серийных сообществ и улучшению условий для пионерных и выносливых сорных видов;

– усиление процесса засоления почв поймы и расширение площади галофиль-ных сообществ;

– снижение почвенного потенциала, ухудшение условий для почвенной биоты, а также для сапрофагов, питающихся мертвой древесиной, возможное исчезновение некоторых уязвимых видов;

– деградация экотопов, увеличение площадей пионерных сообществ на свежих аллю-виальных отложениях, в том числе на заиливающихся лугах.

– ухудшение эпидемиологической ситуации за счет лучших условий для болезнетвор-ных микроорганизмов, повышения вероятности эпизоотий, включая особо опас-ные (например, бешенство);

– уменьшение привлекательности местности, с точки зрения развития туризма;– снижение природоохранной и эстетической функций лесов и защитных качеств бе-

реговой водо-охранной полосы;

Процессы, угрожающие животным лесных, травяных и водных экосистем, связан-ные со снижением продуктивности и изменением ритмов развития растительности или режима внутренних водоемов:

– смещение фенологических сроков развития растений (главным образом цве-тения и плодоношения) под влиянием потепления способно вызвать нарушения пространственно-временных параметров экологических ниш беспозвоночных;

– упрощение состава и структуры растительности отразится на видовом богатстве и разнообразии беспозвоночных, а снижение численности насекомых в травяном ярусе определит падение численности, например, пресмыкающихся, включая редких змей;

– экстремальные события могут вызывать (особенно в зимний период) локальный де-фицит растительных кормов птиц, сокращение их численности и разнообразия;


– активизация вредителей и возбудителей заболеваний при потеплении зимнего пе-риода с увеличением числа безморозных дней и более слабым промерзанием почвы;

– дальнейшее снижение численности копытных, снижение численности хищных, в частности барсука и других куньих, уменьшение видового состава рукокрылых в связи с сокращением разнообразия и обильности кормовой базы, особенно в пой-менных лесах;

– повышение уязвимости летучих мышей при рубках, от воздействия хищников и па-разитов из-за укрупнения колоний и усиления фактора беспокойства, в связи с ро-стом дефицита пригодных убежищ;

– сокращение кормовой базы выпасаемого скота;– обеднение существующего состава гнездящихся видов (особенно за счет редких видов

Ciconia nigra, Crex crex, Egretta alba, Phalacrocorax pygmeus, Himantopus himantopus, Falco subbuteo, Falco vespertinus, Crex crex, Ciconia nigra, куликов и др.) до уровня базового;

– сокращение численности популяций групп и видов базового состава, использую-щих богатые и стабильные ресурсы – Fulica atra, Gallinula chloropus, Podiceps cristatus, большинство цапель, Buteo buteo, Milvus migrans, Fringilla coelebs, голуби, горлицы, некоторые врановые, чайки, мелкие воробьиные;

– обеднение птичьего населения, представленного фуражирующими из соседних тер-риторий, мигрирующими, кочующим и блуждающим птицами;

– снижение биологических ресурсов, перегрев воды, пересыхание плавневых водо-емов и соответствующее уменьшению численности вплоть до исчезновения мно-гих видов гидробионтов, поскольку отдельные группы беспозвоночных животных (некоторые амфибионтные олигохеты, пиявки и моллюски), откладывают коконы, яйца или икру в прибрежной зоне или даже выше уреза воды;

– снижение содержания кислорода и биогенное загрязнение водоемов за счет массо-вого размножения водорослей с последующим «цветением» воды, нередко сопрово-ждающееся массовым замором рыб и других водных животных;

– исчезновение ряда видов рыб в природных комплексах и потеря потенциального значения «Талмазких плавней» для нереста фитофильных рыб Днестра;

– упрощение структуры сообществ гидробионтов и сокращение их видового разноо-бразия, численности популяций многих видов вплоть до исчезновение редких.

2.3.2.1.3. Проблемы особо значимых природных объектов и связанных с ними ресурсов

Старое русло Днестра (Слепой Днестр) Условия. Старое русло – самый крупный естественный водоем в стране, имевший бо-

гатые запасы рыбы, использовавшийся для орошения. Это место обитания многих птиц, редких видов растений, насекомых, рыб, млекопитающих и птиц. В настоящее время сильно заилен, в северной части на значительном протяжении канал сужен до 10 м, а за-тем практически сравнялся с землей. Однако на большем протяжении ширина русла до-стигает 80 м, а в самой широкой части – около 120 м. Местами русло прервано искус-ственными дамбами; там, где они неоднократно возобновлялись, образовались протя-женные отмели; местами между селами Леунтя и Копанка русло сильно заполнено зем-лей от оползней. Развивается новый оползень. Режим прибрежной водоохраной полосы (ширина 20 м) не соблюдается на основном протяжении. Поэтому емкость русла крайне уменьшилась. Прекращение циркуляции вод и снижение глубины русла превратило чув-ствительную, но живую экосистему в серию прудов с условиями гниения. Площадь во-досбора составляет всего 113 км2, нет постоянных и сильных притоков, как и подземных


потоков. Повышение водного зеркала случается только в дождливые периоды и при вы-соком уровне Днестра. Паводковые воды иногда попадают в старицу благодаря неболь-шому каналу, прорытому жителями с. Талмаза, но это дает возможность получить воду только при сильных паводках.

Слепой Днестр имел большое значение для орошения сельскохозяйственных культур в обширной долине и развития высоко прибыльного сельского хозяйства. В настоящее время площади орошаемых культур сократились в несколько раз, так как возможности силовой подачи воды из основного русла Днестра ограничены рыночными условиями и возможностями водопользователей; правительство иногда финансировало разовые по-дачи воды из Днестра, но орошение из Слепого Днестра – обычная практика.

Качества земель, которые могут орошаться из Слепого Днестра, требуют особого вни-мания. Согласно последним оценкам13, распространенные здесь аллювиальные почвы содержат немного гумуса (1.4-1.5 %) и небогаты питательными веществами, высоко со-держание ила – до 70-80%. Хотя в них нет видимых карбонатов, содержание раствори-мых солей высокое (более 1%), источником засоления являются минерализованные под-земные воды на глубине 1-1.5 м.

Однако в верхнем слое содержание гумуса достигает порой 5%. Дренаж и последова-тельная обработка этих почв ведет к значительным изменениям структуры и влажно-сти, ускоренному разложению растительных остатков, возрастанию активности аэроб-ной микрофлоры, и в результате это – росту плодородия. Несмотря на высокое содержа-ние солей, которое может быть связано с проблемами дренажа, вызывающими стагна-цию вод и подъем солей при их испарении, большинство образцов почвы отнесены к ка-тегории очень низкого риска засоления. Риск содификации почвы также невелик. В ре-зультате, эти почвы не являются засоленными1.

Ежегодное испарение вод на поверхности почвы быстро увеличивает содержание со-лей. Почвы испытывают уплотнение, вызывающее перераспределение влаги, потерю по-чвенной структуры, которая напоминает илы, и растрескивание при высыхании. Этот эффект может быть связан с проблемами дренажа и использованием воды из заиленного Слепого Днестра в примыкающей к нему большей части долины и из дренажных кана-лов. Плохое качество воды привело к изменению свойств почвы, то есть дисбалансу меж-ду натрием и кальцием. Изменение климата увеличивает риск засоления, особенно в по-ниженной части долины, относящейся к землям села Чобурчиу, где сильнее распростра-нены переувлажненные контуры.

Получение паводковой воды из реки (как это произошло в 2010 году) способствует разбавлению и улучшению качества воды в старице. Восстановление регулярной связи с рекой в существенной степени решило бы проблемы Слепого Днестра, особенно в случае повышения аккумулирующей емкости – расчистки с удалением накопившихся илов вме-сте с другими загрязнениями. Это кардинально улучшит возможности орошения, восста-новления рыбных запасов и биоразнообразия, подпора для грунтовых вод и питьевых за-пасов в колодцах прилегающих сел (так как нет значительных подземных водотоков).

Слепой Днестр может стабильно получать воду из реки самотеком, так как уровень по-верхности земли на всей прилегающей территории близок к уровню русла главного тече-ния реки. С геологической точки зрения русло Слепого Днестра стабильно, и процесс эволю-ции меандров неактивен. Единственный идущий процесс – седиментация глинистых мате-риалов и прогрессирующее ограничение проточности Слепого Днестра. Накопление вод в

13 Environmental and Social Impact Assessment of Central Irrigation System Projects in the Nistru River Basin in Moldova, Proposed for MCC Funding. MWH AMERICAS, Inc. 2010


Слепом русле будет способствовать хорошему функционированию «копанок» - вырытых водоемов, прежде использовавшихся населением на Нижнем Днестре, кое-где уже поя-вившихся вновь (Пуркарь). Слепой Днестр соседствует с остатками старых меандров, один из них (оз. Лаптура) может быть снова присоединен.

Угрозы при развитии существующей ситуации:– дальнейшее заиливание и фрагментация русла, сокращение аккумулирующей спо-

собности настолько, что даже приток паводковых вод не будет улучшать ситуацию;– развитие гниения на всех его участках и заболачивание остатков русла;– невозможность орошения из Старого русла даже после захода паводковых вод;– спонтанное засоление земель в отсутствие достаточного дренажа, особенно на

участках, орошаемых из Слепого Днестра и дренажных каналов;– снижение доходов землевладельцев и забрасывание земель;– дальнейшее снижение значения водоема для гнездования птиц водно-болотного

комплекса из-за сокращения ресурсов и отсутствия стабильности мест гнездования;– постепенная потеря ценностей биоразнообразия, включая еще сохраняющихся

здесь редких видов растений и животных;– потеря значения Слепого Днестра как уникального природного объекта, привлека-

тельного для туристов.

Потенциальные угрозы после реконструкции:– повышение водного зеркала может вызвать формирование болот в пониженных

местах, где пахотное пользование может прекратиться, если не выполнять откачку вод и не создавать «копанки»;

– в некоторых местах повышение водного зеркала может благоприятствовать нако-плению минеральных солей, как уже наблюдалось в прошлом, особенно при пло-хом состоянии дренажной системы;

– при использовании интенсивных систем выращивания на основе орошения суще-ствует риск загрязнения Слепого Днестра, дренажной системы и, возможно, глав-ного течения Днестра выщелачивающимися и смываемыми удобрениями;

– применение таких систем грозит также интенсивным использованием пестици-дов, их воздушным переносом в реку и соответствующими последствиями для во-дных ресурсов, а также транспортом через пищевые цепи в важные природные объекты в пределах сайта, Нижнеднестровского природного национального пар-ка и так далее.

Олэнешть-Крокмазская долинаУсловия. Почвенные и гидроэдафические условия долины сходны с условиями доли-

ны, где расположен Слепой Днестр, но динамичнее, ведь уровень почвы ниже уровня Днестра, а уровни залегания почвенных вод варьируют сильнее, часто достигая поверх-ности почвы.

Мощность обводненных пород достигает 20-30 м, глубина залегания вод колеблется от 0,3 до 5-7 м. Колебания уровня грунтовых вод чаще всего не превышают 1 м, хотя мо-гут достигать и 2 м. Между верхним и нижним слоями существует непосредственная ги-дравлическая связь, поэтому уровни залегающих в них подземных вод устанавливают-ся на примерно одинаковых отметках. Имея более низкий коэффициент фильтрации, отложения пойменной фации медленнее фильтруют воду при падении уровня воды в р. Днестр, что способствует ее задержке в понижения рельефа в этот период и формиро-ванию заболоченных участков в пойме. Поэтому иногда разность отметок уровня может достигать 1-1,5 м.


Наименее минерализованные воды, преимущественно гидрокарбонатного состава, встречаются в прирусловой части поймы. Ближе к склону присутствуют уже сульфаты и хлориды. Основным фактором уровня грунтовых вод в пойме являются колебания реч-ного стока. Лишь при сильных паводках или в периоды длительного выпадения осад-ков дождевые воды достигают грунтовых вод и меняют положение их уровня, вплоть до слияния с поверхностными водами, накапливающимися в пониженных участках пой-мы. Однако это не ведет к изменению солевого состава пород и почв, а лишь к перемеще-нию солей по разрезу. Периодический подъем уровня грунтовых вод способствуют засо-лению почвенных горизонтов, отражаясь на состоянии растительности. Судя по состо-янию посевов в 2010 году, мощные паводки 2008 и 2010 лет промыли грунты и почвы, но неясно, насколько устойчив этот эффект. Орошение из каналов по прежнему будет иметь отрицательное значение.

При освоении долины была сформирована сеть дренажных каналов, для понижения уровня велась откачка вод из коллекторного канала в реку, прекращенная в силу рыноч-ных условий. В зависимости от рельефа территория поймы подразделяется на четыре зоны. Первые три – находятся в пределах земель хозяйственного назначения.

1. Зона очень рискованного земледелия, в пределах которой уровень среднего стояния грунтовых вод находятся на глубине 40-60 см от поверхности земли, воды регулярно поднимаются к поверхности, формируя длительный период замачивания почв.

2. Буферная зона, расположенная на отметках в 1,5 м выше среднего уровня стояния грунтовых вод (абсолютные отметки уровня почвы в данной местности – 0.90-1.10 м). По нормативам агротехники для почв поймы р. Днестр это – предел для земле-делия; территория подтапливается: в периоды высокого стояния уровень грунтовых вод поднимается до 0 – 30 см от поверхности земли.

3. Территории относительно благоприятные для земледелия.Вся долина имеет существенное значение для сохранения биоразнообразия, даже об-

рабатываемые земли, где например, на каналах регулярно кормятся цапли. В ее центре –урочище Айвазия – в середине первого десятилетия текущего столетия в на заболочен-ном участке, окаймленном засоленными землями, была зона природного развития, заня-тая тростником и лугами, а также полоса лугов вдоль коллекторного канала. Этот уча-сток был очень богат редкими видами и, по критериям, соответствовал ключевой терри-тории местной экологической сети. В Айвазии находится самая низкая точка страны. В 2010 году эти земли резервного фонда примэрии были в основном заняты посевами ку-курузы.

Угрозы, в основном реализующиеся в настоящее время: − деградация почвы, возможно не всюду устойчивая;− потери биоразнообразия, в первую очередь уязвимых видов, присутствие которых

требует создания охраняемых территорий (Резолюция 6 Бернской конвенции, 1998);− потеря привлекательности естественного и важного туристического объекта.

Остров ТурунчукУсловия. На острове есть достаточно крупные контуры луговых почв (Приложение

2) с признаками засоления и высоким уровнем залегания грунтовых вод, а также участ-ки иловато-болотистых мелиорированных почв, которые возвращаются к исходному со-стоянию. Это почвы с низким почвенным плодородием и факторами, ограничивающи-ми возможности сельскохозяйственного производства – степень засоления и заболачи-вания. Места с выраженными процессами заболачивания (Приложение 2) требуют на-блюдения и разработки мер по содействию естественным процессам, режимов охраны


и использования. Однако в настоящее время все эти места используются под пахотное земледелие арендаторами и владельцами земель. Среди участков, где следует вести мо-ниторинг, выделяется группа Т4-Т6 в урочище Баж и рядом, то есть там, где есть и дру-гие проблемы (Управление водными экосистемами и их ресурсами в разделе 2.3.2.2.1). Вместе с тем, условия динамичны и на острове, например, заболоченный участок око-ло 25 га сформировался в меандре между урочищем Саги и границей с Украиной преде-лах зоны, охарактеризованной как пригодная для неограниченного сельскохозяйствен-ного производства.

Угрозы при развитии существующей ситуации:− деградация почвы, возможно не всюду устойчивая;− упущенное время для создания иного, более важного и устойчивого производства.

Талмазские плавниУсловия. Ценность территории определяется многими показателями, каждый из кото-

рых достаточен для признания особого ее значения: • репрезентативность зоны меандров реки с почти замкнутыми речными петлями,

типичной для северо-запада Черноморского бассейна, со старицами, сформиро-ванными блужданием реки, и другими влажными образованиями;

• наличие мало сохранившихся в Европе старых тополевых лесов в стадии климак-са, часть которых находится в условиях произрастания, обеспечивших развитие тополевых сообществ в течение более 40 лет с начала ухудшения водного режима, связанного со стоком реки Днестр;

• наличие старых ясеневых плавневых лесов, больше распространенных в Западной Европе, где они отнесены к типам природных местообитаний, сохранение кото-рых требует выделения особых зон охраны;

• присутствие значительных сообществ Salvinia natans и Trapa natans – видов, стро-го охраняемых Бернской конвенцией, а также существенной популяции третично-го реликта Vitis sylvestris (все три вида занесены в Красную книгу Молдовы);

• поддержка многих уязвимых и находящихся под угрозой исчезновения видов птиц Всемирного красного списка (МСОП-2010), среди которых есть гнездящи-еся - Crex crex (NT), периодически, Phalacrocorax pygmaeus (NT) и мигрирующие как Branta ruficollis (VU), Anser erythropus (VU), Aythya nyroca, Circus macrourus, Haliaeetus albicilla (все – NT), а также 17 видов Красных книг Молдовы и Украины (в основном одновременно), из которых 3 гнездятся;

• обитание многих других видов Всемирного красного списка как беспозвоночные – Ceonagrion mercuriale Charp. (VU) и Hirudo medicinalis (LR), амфибии – Hyla arborea (NT) хищные млекопитающие – Mustela lutreola (EN) и Lutra lutra (NT), рукокры-лые Myotis dasycneme (VU) и Nyctalus laseopterus (NT), а также многих видов Крас-ных книг Молдовы и Украины – позвоночные 5, насекомые 9, моллюски (Понто-Каспийские реликты) - 2;

• высокое, несмотря на небольшую территорию комплекса, богатство позвоночных включающее 200 видов птиц, из которых 110 гнездятся, 52 вида млекопитающих, около 10 видов амфибий и рептилий;

• самая высокая в стране концентрация видового богатства стрекоз (Odonata) – 23 вида, что составляет 54% когда-либо отмеченных в Молдове и 62% видов, обита-ние которых подтверждено для настоящего времени;

• особое богатство рукокрылых в европейском контексте: из 21 вида обитающих в Мол-дове летучих мышей, здесь зарегистрированы 14, в том числе 12 строго охраняемых


в Европе и 6 из Красных книг Молдовы и Украины; по-видимому для видов, вне-сенных во всемирный список уязвимых, численность Nyctalus laseopterus и Myotis dasycneme следует считать существенной;

• комплекс расположен в русле одной из основных миграционных артерий и ис-пользуется птицами, среди которых много редких.

Особые условия природного комплекса. В западной части комплекс отделен от сель-скохозяйственных угодий сел Талмаза и Чиобурчиу противопаводковой дамбой, постро-енной в начале 70-х годов и тянущимся вдоль нее каналом, заиленным в северной ча-сти. Большая часть урочища, кроме меандров, по периметру в северной и восточной ча-сти отделена от Днестра внутренней дамбой, построенной в 60-е годы прошлого столе-тия. Ее продольный профиль волнистый, гребень валов на отдельных участках находит-ся ниже расчетных горизонтов воды от 0,1 м до 0,6 м, возможных 1 раз в 100 лет, а в ме-стах переходов через дамбу до 0,5 м (продольный профиль и поперечные сечения прила-гаются). Техническое состояние дамбы, предназначавшейся для защиты пойменных зе-мель от критически высоких 1% обеспеченности паводков Днестра, неудовлетворитель-ное, укрепление не проводилось. Дамба препятствует как затоплению урочища, так схо-ду вод после крупных паводков.

Существует дефицит паводков, способных затопить значительную часть долины, обе-спечить водой временные водоемы и дать возможность функционировать потенциаль-ным водоемам. Сокращение суммарного стока реки с тенденцией уменьшения числа уровневых подъемов воды в реке, достаточных для (а) частичного затопления, (б) подъе-ма грунтовых вод и (в) подпочвенной подпитки водоемов, особенно временных. Несмо-тря на постепенное разрушение внутренней старой дамбы, она сильно ограничивает как заливаемую площадь, так и скорость поступления воды (поверхностного и путем проса-чивания) на территорию при умеренных паводках. Влияние остатков насыпи будет нео-пределенно долгим, а ее специальное удаление крайне проблематично как по экономиче-ским, так и по экологическим соображениям.

В результате, в течение 40 лет произошла сдвижка границ уровней стояния грунтовых вод. Таким образом, лесорастительная обстановка изменились на значительной части территории. Сдвиги длительности и высоты обводнения, а также уровней вод, достижи-мых сложившейся корневой системой, модифицировали условия произрастания некото-рых основных пород. Адаптация более вероятна в двух случаях. Во-первых, в погранич-ных условиях, где изменение режима влажности было особенно медленным и сопрово-ждалось параллельным изменением параметров нарастания корневой массы. Во-вторых, при росте в верхней части речной гривы, где относительный дефицит влаги сложился с самого начала развития деревьев влаголюбивых пород (ива, тополь).

Вместе с тем, наличие внутренней дамбы не предотвращает затопление территории при сильных паводках. Тогда происходило застаивание вошедших вод до нескольких ме-сяцев, тогда как предельный срок природного затопления у разных экосистем варьирует от 10 и менее (например, насаждения с участием дуба, ясеня и вяза) до 15 (тополевые на-саждения) или 30 дней (влажные луга, ивовые леса). Наличие спускной трубы с заслон-кой в дамбе, перегораживающей канал близ места соединения с Днестром частично пре-дотвращает связанные с этим угрозы, но не оставляет возможностей регулирования, как и отбора вод малых паводков. При экстремальных паводках 2008 и 2010 годов заслонку не открывали или не могли открыть в течение более двух месяцев, поэтому затопление продержалось еще дольше, тяжело отразившись на всех экосистемах, включая водные (сильные колебания их границ вызывают гибель организмов, распространяющихся на высыхающие участки.


Процессы, угрожающие биоразнообразию (включая лесные ресурсы), противодей-ствие которым связано с регулированием режима обводнения, приближающим к при-родному:

– дробление зон затопления на мелкие участки, и в результате снижение регулярности паводков на все большей и большей площади;

– продолжение сдвижки ареалов уровней стояния грунтовых вод, сопровождающееся ослаблением устойчивости лесных сообществ, особенно порослевого происхожде-ния, вне адекватной зоны произрастания при росте уязвимости зрелых древостоев тополя белого с поверхностной корневой системой;

– массовое поражение долгоносиками однопородных посадок ясеня, вышедших в условия дефицита влаги;

– дробление влажных биотопов, заиление и обмеление водоемов, сокращение числа временных водоемов и общей площади водно-болотных угодий,;

– зарастание водоемов и побережий густой водной растительностью (непогружен-ной, погруженной и плавающей), сокращение численности многих популяций;

– сокращение разнообразия местообитаний животных, площади гнездовых, трофи-ческих, и маскировочных ресурсов водно-болотных птиц, ухудшение условий су-ществования амфибий, рептилий, и возможно, млекопитающих, снижение емкости комплекса в целом;

– ослабление связей местного населения мигрирующих птиц с территорией, обедне-ние видового состава и снижение численности оседающих мигрантов и фуражиру-ющих птиц;

– ухудшение условий существования водных экосистем, упрощение структуры сооб-ществ гидробионтов, сокращение их видового разнообразия за счет уменьшения численности мезофильных и гигрофильных видов, исчезновение редких и транс-формация обычных видов в редкие;

– снижение продуктивности водных экосистем, разнообразия и обилия кормов всех по-звоночных животных, в частности сокращение кормовых ресурсов летучих мышей;

– гибель посадок, сделанных без учета рельефа территории, и уничтожение массы ги-дробионтов, распространившихся из постоянных водоемов при застаивании вод после мощных паводков;

– гибель многих животных и деградация растительности при длительном затоплении.Подробная спецификация условий и угроз Талмазским плавням находится в плане

управления (доступен с сайта www.biotica-moldove.org) для этого природного комплек-са, разработанным ЭО «BIOTICA» и переданным в Министерство окружающей среды.

2.3.2.2. Проблемы управления ресурсами и территорией

2.3.2.2.1. Проблемы управления природными ресурсами и определяемые ими факто-ры деградации

Управление лесными и лесостепными экосистемами и их ресурсамиУсловия. Совокупность законов, регулирующих управление и использование лесных

ресурсов (Лесной кодекс, Закон об охране окружающей среды, Закон о природных ресур-сах, Закон о фонде природных территорий охраняемых государством, Закон об охран-ных зонах рек и водоемов и др.) слабо прописывает ответственность государственных органов и должностных лиц, содержит неясности, допускающие разноречивое толкова-ние. Нормативно-правовое регулирование аренды лесов не адекватно для охраняемой


территории многофункционального использования, а случаи их аренды в водоохранных зонах и сооружение заборов противоречат законодательству. Порядок доминирования правовых документов не соблюдается. Дефицит механизмов исполнения и индикаторов отчетности по исполнению природоохранного законодательства очевиден. Игнориро-вание законодательства отражает дефицит правовой культуры должностных лиц. Сла-бо развиты финансово-экономические механизмы проведения лесной политики. Нор-мативные акты управления и использования лесных ресурсов не учитывают стандар-тов устойчивого ведения лесного хозяйства. Режим пользования полянами и опушками лесостепного комплекса нарушается. Отсутствуют специальные нормы хозяйствования в зонах с природоохранным статусом, особенно для травяных экосистем. Лесоустрой-ство и лесопользование традиционно пренебрегают аспектами биологического разно-образия, слабо учитываются недревесные ценности лесов. Назначение лесохозяйствен-ных мероприятий базируется на историческом определении лесорастительных условий, их изменение плохо учитывается; некоторые важные меры экономически невыгодны. Санитарные рубки осуществляются на основе устаревших представлений, не учитыва-ющих сохранение биоразнообразия. Слабо регламентирован законодательно и недоста-точно используется рекреационный потенциал лесных земель.

Угрозы, связанные с узкоотраслевыми подходами лесного хозяйства и преобладани-ем краткосрочных интересов, последствия чего имеют долгосрочный характер:

– несоблюдение режима неистощительного использования и воспроизводства лесных ресурсов вследствие неэффективности государственного и ведомственного контроля;

– выполнение мероприятий в противоречие охранному режиму в водоохранных лесах;– уничтожение старовозрастных (климаксных) лесов особого природоохранного

значения, вывоз крупных деревьев с раскидистыми кронами, уничтожение гено-фонда лесоводства;

– создание лесных насаждений на флористически богатых участках травянистой расти-тельности и уничтожение ценных травянистых сообществ;

– дальнейшая замена коренных древостоев производными, одновидовыми посадками, включая интродуценты, обеднение и ухудшение состояния насаждений;

– использование посадочного материала, который не соответствуют лесорастительным условиям, и создание упрощенных быстро стареющих древостоев;

– сокращение возможностей использования недревесной лесной продукции вследствие сегодняшней недооценки;

– неэффективное разрешение конфликта между лесопользованием и нуждами сохране-ния биоразнообразия;

– уничтожение дуплистых, сухостойных, суховершинных, с отслаивающееся корой де-ревьев и удаление крупномерного бурелома, что не несет особых экономических вы-год, обычно не имеет санитарного значения, но разрушает условия обитания многих охраняемых видов;

– сокращение численности ряда животных, многие их которых находятся под угрозой исчезновения, в том числе насекомые, рептилии и амфибии, звери и птицы, из-за острого дефицита естественных укрытий и субстрата.

Управление степными и луговыми экосистемами и их ресурсамиУсловия. Сельское хозяйство находится в кризисном состоянии, характеризующем-

ся в числе прочего деструктуризацией и несформированным рынком. Стратегия вывода из кризиса и соответствующее ему управление отсутствуют на уровне страны. Правовые нормы использования ресурсов пастбищ и сенокосов (Постановление Правительства


№ 667 от 23.07.2010 об утверждении Положения о пастьбе и сенокошении) юридически недостаточны, так как содержат неясные части, касаются прав собственности на уров-не нормативного акта, а не закона, плохо соблюдаются. Поддерживающие меры и меры по реконструкции пастбищ почти не осуществляются. Есть общий дефицит управления природными травяными ресурсами, а режим эксплуатации нерационален, обоснован-ные системы выпаса в основном отсутствуют. Площади пастбищ и их способность к на-грузке явно недостаточны для имеющегося поголовья, что вызвано почти полным отхо-дом от стойлового содержания, а также отсутствием сеяных пастбищ.

Факторы, вызывающие разрушение степного биоразнообразия и его ресурсов, а также низкую продуктивность домашних животных, в определенной мере устрани-мые с помощью управления на местном уровне:

– вследствие избытка перемещений животных возросла дополнительная нагрузка на почву, вызывающая угнетение травяных экосистем и ускоряющая их деградацию;

– выпасаемые животные голодают без дополнительных источников кормов (особенно в засушливый период), в то же время луга плохо используются для запасания фуража;

– происходит зарастание древесно-кустарниковыми породами некоторых ранее степ-ных открытых участков неудобных для использования, а также заболачивание участ-ков лугов, вследствие полного отсутствия умеренного выпаса или сенокошения;

– на заброшенных или переводимых под охрану участках возможна мезофилизация травостоя степных сообществ вследствие полного отсутствия выпаса и кошения.

– разрушительный, не всегда легальный, выпас формирует устойчивый стереотип без-ответственности;

– незаконная распашка пастбищ и залежных земель, используемых под пастбища;– перенос паразитов и возбудителей болезней с домашних на диких животных.

Управление водными экосистемами и их ресурсамиУсловия. Социально-экономическая обстановка затрудняет введение ограничений на

использование водоемов и их обитателей для нужд населения. Фактически отсутству-ет контроль над выловом рыб, использованием других гидробионтов на водоемах, не имеющих частного владельца. На берегах водоемов осуществляется незаконный выпас и распашка. Интересы населения, некоторых владельцев рыбного бизнеса и организаций, ответственных за охрану водоемов и окружающих их территорий, не всегда совпадают, эксплуатация водных ресурсов бесконтрольна, в противоречие долгосрочным интере-сам и сохранению биологического разнообразия. Коммерческое рыболовство в Днестре потеряло экономическое значение из-за малочисленности промысловой рыбы (причины – сохранилось мало пригодных нерестилищ, рыба, поднимающаяся из лимана на нерест, отлавливается еще на Украине), однако браконьерство рыбы на реке существует. Этому способствует дефицит правового и экологического образования у местного населения и глав администрации. Среди главных причин деградации и источник опасности – несо-ответствие водных режимов и системы гидротехнических сооружений. Они создавались с разными целями в сильно различающихся экономических и технических условиях пер-вой, второй и последней третях 20 века, частью эксплуатируются (государственные за-щитные дамбы), частью не нужны (межхозяйственные дамбы в меандрах, не имевших или потерявших сельскохозяйственное значение), или вышли из строя (системы подзем-ного дренажа, улавливающие сток каналы, шлюзы). Часть из них не обслуживаются, на-пример, открытые дренажи. При этом, меняются характеристики стока главного водо-тока – Днестра и главного водоема – Старого Днестра, не говоря уже о мелких водных телах. Этот комплекс специальных проблем здесь рассматривается вкратце. Особый


фактор – изменение соотношения технических и экономических возможностей, с одной стороны, и мощи природных изменений – с другой. В прошлом веке первая сторона ока-залась сильнее, в нынешнем веке – это соотношение точно предсказать пока нельзя. Од-нако паводки 2008 и 2010 лет дали возможность подумать, можно ли наращивать глав-ные противопаводковые валы, или эффективнее будет изменить подход к паводковым водам. Следует отметить также, что защита этих валов прибрежными насаждениями ослаблена во многих местах, где насаждения расстроены (преобладают упрощенные дре-востои низкой полноты – 0,4–0,5).

Факторы, вызывающие деградацию, или определяющие риски для крупных объектов:− угрозы и проблемы, связанные с деградацией Старого Днестра, рассмотренные в

специальном разделе 3.1.6;− угрозы и проблемы, определяющие режим в Талмазских плавнях, рассмотренные

в специальном разделе 3.1.6;− угрозы и последствия, связанные с освоением территорий в крутых излучинах

Днестра, с одной стороны, и экстремальными паводками – с иной:o подмыв и оседание противопаводковых валов на острове Турунчук, особенно

на правом берегу Днестра;o уничтожение посевов, на обнесенных дамбами землях (группа меандров ниже

Рэскаецкого моста – урочища Казачешть и Баж, некоторые другие);o формирование в них озер, благодаря восстановлению связей через подземные

воды, так как уровень почвы ниже уровня реки;o временные затопления дорог Е-87 и М-15 вследствие подпора водам, созданно-

го валом на последнем меандре в пределах Молдовы;− угрозы и проблемы, связанные с гидрологическим режимом и дренажными систе-

мами, с одной стороны, и прекращением промывки земель паводками после обва-лования долин – с другой:o формирование контуров засоления и миграция солей на пахотных землях;o неэффективное использование этих земель вследствие общей низкой прибыль-

ности полеводства и деформированного рынка;o деградация земель из-за нарушения дренажа и отсутствия мониторинга;o повторное временное освоение начавших формироваться очагов природного

развития, уже поддерживающих редкие охраняемые виды;− угрозы и проблемы, связанные с отсутствием возможности управлять паводковы-

ми водами, проникающими в обвалованные долины (как было в 2008 году на зем-лях сел Талмаза и Чобурчиу):o слишком долгое затопление больших участков долин с сельскохозяйственными

землями;o длительный период застаивания паводковых вод, особенно в мезо- и микропо-

нижениях рельефа (например, на острове Куца);o массовая гибель рыбы, особенно малька;

− периодические пересыхания озера Лаптура (как было до недавнего времени), под-нятие солей из грунтовых засоленных слоев к поверхности и засоление водоема.

Факторы, вызывающие разрушение местообитаний, биоразнообразия и его ресурсов:– отгораживание фрагментов Старого Русла;– снижение защитных функций прибрежных водоохранных полос и загрязнение

вод аллогенными химическими веществами и органикой; – рыбный лов сетями-путанками на Днестре, в канале и разливах, приводящий к ги-

бели выдры, норки, ныряющих птиц;


– лов электроудочками подрывает запасы непромысловой рыбы, используемые жи-вотными;

– загрязнение водоемов бытовыми отходами и эвтрофикация.

Управление почвенными ресурсами и растениеводство.Условия. Отсутствуют местные планы развития территорий, включая планы ланд-

шафтного развития и противоэрозионных мероприятий, мало средств на соответствую-щее планирование, проектирование и контроль состояния почв. Происходит рост пло-щади эродированных почв, составлявших в 80-е годы около 1/3 территории и увеличив-шихся к 2005 г. почти в 1.5 раза. Контроль в области охраны почв со стороны государ-ственных органов и местной власти отсутствует. Одна из причин состоит в том, меха-низм контроля и обязательность принятия мер не определены законодательством. Дру-гая причина состоит в том, что правильные севообороты в Молдове практически от-сутствуют, так как в их основе лежат многолетние кормовые культуры, а условия рын-ка не стимулируют животноводство (даже мало где сохранились средства очистки се-мян этих культур). У части фермеров отсутствует элементарное экологическое образо-вания в области земледелия. Противоэрозионные и фитомелиоративные мероприятия мало применяются. К территориям возможного развития оползневого процесса следу-ет отнести правый древнеоползневой склон р. Ботна севернее с. Плоп-Штюбей, склоны балок к юго-востоку от с. Попяска, склон к старице Днестра в северной части с. Талмаза и участок террасы между урочищем Стынка Чиобурчиу и мостом у с. Рэскаец. Выше по скло-ну от с. Талмаза достаточно активно развивается овражная эрозия. Нарушаются правила обработки почвы, особенно в мелких землевладениях, а в крупных нередко применяют тя-желую технику, уплотняющую почву. На большей части полей органические удобрения не вносятся, а минеральные нередко вносятся только при посеве в небольших количествах. Слабо осуществляется агрохимическое обслуживание (новые данные по гумусу, фосфору, азоту и другим параметрам почв в основном отсутствуют). Бонитировка почв основана на их крупных контурах и поэтому не всегда соответствует реальным качествам земли у мел-ких владельцев, часто не отражает реальной картины качества земель, так как основана на агрохимических данных 25-30 летней давности. Некоторые приватизированные и обраба-тываемые земли расположены в прибрежной водоохраной полосе, где их обработка неза-конна. Защита растений не функционирует как система на местном уровне.

Угрозы, связанные с общим уровнем сельского и экономического развития в стране, их смягчение возможно при скоординированной политике местных властей:

– падение плодородия и снижение биологического разнообразия почв, определяюще-го скорость почвообразования, химические и физические характеристики почв;

– продолжение возделывание неперспективных земель, что препятствует расшире-нию площадей пастбищ, экологической реконструкции малопродуктивных выпа-саемых территорий, лимитирует возможности для временного вывода из пользо-вания или снижения нагрузки;

– активизация оползневого процесса в пределах древнеоползневых склонов и ли-нейной эрозии на крутых склонах, активизация плоскостного смыва в склоновых зонах интенсивного выпаса скота;

– уменьшение площади сельскохозяйственных угодий и степных участков из-за рас-ширения эродированных и засолённых земель, оврагов и оползней;

– непринятие мер против разрушительного землепользования и снижения плодоро-дия почв, из-за слабых возможностей контроля у государственных служб и мест-ных органов власти;


– не всегда обоснованное применение пестицидов, отсутствие возможности эффек-тивно бороться с массовым появлениям вредителей;

– крайне ограниченное применение агроэкологических схем производства, практи-чески отсутствие на рынке сертифицированной чистой продукции;

– отсутствие системы и государственной инспекции в области сортимента выращи-ваемых культур, растущая зависимость от зарубежного рынка семян;

– потеря производства овощной продукции высокого вкусового качества и старых сортов винограда, подрывающая рыночный потенциал для гарантированного тра-диционного продукта (Закон № 66 от 27.03.2008);

– дальнейший рост бедности населения, повышающий социальную напряженность и вероятность конфликтов при регулировании землепользования.

Проблемы, связанные с социально-экономическим состоянием населенияУсловия. На селе доходы связаны, в первую очередь, с использованием природных ре-

сурсов, и в то же время особенно велика доля населения с доходами ниже прожиточно-го минимума, существует дефицит рабочих мест, что формирует правовой нигилизм и провоцирует уничтожение природных объектов. Проблемы с бытовым отоплением про-воцируют нелегальное или избыточное лесопользование; газификация сел ослабила этот фактор, но непосильный для населения рост цен на газ вновь провоцирует нелегальные рубки. Сбор, иногда массовый, лекарственных (адонис, бессмертник, зверобой, душица и др.) и красивых растений (подснежники, птицемлечники, ирисы, сон-трава и др.), пло-дов и грибов почти не регулируется. Нелегальная охота, наоборот, является развлечени-ем, особенно для богатых людей. Практикуются в основном неорганизованные рекре-ация и туризм, преимущественно в природных местностях с хорошо сохранившимися сообществами и на их окраинах. На части территории пограничные зоны биотопов раз-ного типа (опушечные зоны, побережья водоемов и др.) обеднены, нарушены и засоре-ны, так как особенно подвержены антропогенному воздействию. Но именно эти ленточ-ные местообитания важны, как с точки зрения разнообразия и численности многих ви-дов населяющих их животных, так и для рекреации.

Угрозы в значительной мере спонтанные в большинстве территорий, их устра-нение требует поддержки социально-экономического развития и активной работы с населением:

– укрепление влияния теневого сектора на местное население;– конфликты с местным населением из-за запретов пасти личный скот там, где это не

допускается действующим законодательством и вследствие регулирования выпаса. – нарушение охранного режима (в резерватах, прибрежных водоохранных полосах),

снижение привлекательности местности и сокращение биоразнообразия вслед-ствие незаконного выпаса скота и мелкого браконьерства;

– сокращение запасов лекарственных и декоративных видов, особенно рано цветущих;– истребление охраняемых законом и становящихся редкими видов, за счет сокращения

численности и числа популяций, потери генетического разнообразия и вымирания;– уничтожение укрытий и мест развития (крупные гниющие пни деревьев, в которых

часто разводят костры, валежник и сучья) многих редких видов, – сокращение биоразнообразия из-за сокращения трофических ресурсов фауны в ре-

зультате повреждения растительности на полянах и на берегах водоемов, рыбной ловли, сбора грибов, ягод, трав и плодов, уплотнения почвы и засорения;

– пренебрежение экологическими, социальными и экономическими интересами буду-щих поколений, выражающееся в сознательном саботаже природоохранных действий;


– потенциальной угрозой является нарушение режимов зон охраны, особенно зоны строгой охраны (А) и буферной зоны экологической реконструкции (B).

2.3.2.2.2. Проблемы благоустройства территории, управления природно-историческим наследием и туристическими ресурсами и связанные с ними угрозы

Проблемы благоустройства территории и поддержки культурыУсловия. На территории сайта и рядом благодаря общественности и при поддержке

местных властей существуют примечательные местные краеведческие музеи, дом народ-ного рукоделья, созданы небольшие парки, а в населенных пунктах на пути в сайт – уни-кальный в стране местный музей природы, памятник садово-паркового искусства. В то же время, для содержания одних объектов и реставрации других не хватает не только средств, но и внимания; некоторые туристические объекты культурно-исторического и иногда экологического характера находятся в запущенном состоянии. Хотя в некоторых селах находят средства и возможности выиграть конкурс на самое благоустроенное село в стране, то в других – не решена проблема незаконных свалок мусора. В некоторых слу-чаях районные власти стараются по возможности улучшить дороги, подводящие к селам от главной трассы, однако состояние дорог в ряде сел свидетельствует о полном отсут-ствии элементарной заботы.

Угрозы и проблемы, характерные для сельской местности Молдовы:− разрушение, иногда начавшееся (как в парке с. Чобурчиу района Слобозия на Ле-

вобережье) культурных ценностей;− недостаток средств на адекватное поддержание культурной традиции (местные

музеи и др.) и их разрушение в случае отхода от дел создавших и поддерживаю-щих энтузиастов;

− загрязнение окружающей среды отходами, особенно стойкими; − потеря потенциальных ресурсов вследствие негативных впечатлений туристов и

высокопоставленных посетителей;− игнорирование достопримечательностей туроператорами из-за плохих дорог, в

первую очередь снижение возможностей наиболее мобильной и устойчивой груп-пы – однодневных туров.

Проблемы сохранения природного, исторического и культурного наследияУсловия. Закон об охране памятников крайне несовершенен: пренебрегает принципом

прямого действия и принципом предосторожности, декларативен в отношении реализа-ции ответственности государственных органов, не содержит четких критериев и отсы-лает к априорно неопределимым понятиям в отношении памятников древней истории и археологии. В то же время, имеют место прямые нарушения этого закона. Хотя археоло-гические памятники неизбежно разрушаются вследствие хозяйственной и иной деятель-ности человека, а также естественных процессов как эрозия, многих потерь можно избе-жать. На пути в сайт в районном центре находится средневековая церковь, построенная в особом стиле, сложившемся в условиях турецкого владычества, облик которой нару-шен в результате неумелой и неоконченной реставрации. В правобережной части сай-та известны три палеонтологических памятника, относящиеся к одному геологическо-му времени, два из них обнаружены в оврагах нижних террас. Эти материалы, локали-зация в устьевой зоне реки и наличие крупных оврагов на верхних террасах предпо-лагают вероятность новых важных находок на мало изученной территории. Местные


власти недостаточно знают и заботятся о природно-историческом наследии, а их воз-можности ограничены.

Основные действия, приводящие к уничтожению национального природно-исторического наследия:

− несанкционированные микрокарьеры по добыче глины и песка;− посадка леса на территории древних поселений и городищ (корни разрушают и

нарушают культурный слой, подобно плантажной вспашке);− грабительские раскопки памятников истории, особенно с использованием метал-

лоискателей;− некачественные легальные раскопки, с использованием устаревших методик

или\и без ведения соответствующей документации;− низкая культура реставрационных работ в стране и недостаток средств на них.

Проблемы развития туризма, его инфраструктуры и информационного обеспечениеУсловия. Феномен «Неизвестной Молдовы» – можно считать установленным, что до

реализации проекта, в ходе которого разработан данный план управления, туристиче-ские агентства почти не знали о рекреационном потенциале территории. Информацион-ное обеспечение почти отсутствует. Симптоматично отсутствие оферт и туров из круп-ного приморского курортного района Одесской области в сайт.

Дорожная сеть и другая инфраструктура, сервисное и туристическое обслуживание в зоне сайта недостаточно развиты, хотя произошли значительные сдвиги с начала 2000-х (появились рекреационные комплексы Пуркарского винзавода и «Серебряный фазан», кафе у шоссе на отрезке Попяска – Паланка, иногда с достаточно привлекательным анту-ражем, домашний отель Павла Царану).

Нужна диверсификация существующего предложения, в частности путем увеличения периода размещения посетителей. Этого очень трудно достигнуть, если цена предлагае-мых услуг велика для различных категорий туристов и в достаточной мере не учитыва-ется потребность диверсификации собственного продукта (фотографирование, стрель-ба из лука, езда на конном экипаже, посещение традиционных дворов местного населе-ния), других развлечений в пределах или за пределами комплексов. Все туристические объекты слабо участвуют в освоении рецепторного туризма и почти совсем не исполь-зуют массовый прием туристов, главным образом из-за отсутствия интегрированного и комплексного предложения в территории. На это существенно влияет и отсутствие под-ходящих помещений для размещения туристов. Нет гидов.

Угрозы, связанные с ограниченным сервисом для наиболее массовых категорий по-сетителей:

− недостаточно динамичное развитие туристического предложения;− медленное формирование потока посетителей и упущенная выгода; − неудовлетворенные ожидания местного бизнеса и других заинтересованных сторон.

Условия. Несоответствующее обустройство и содержание дорог, используемых в ле-сохозяйственных целях. Отсутствие опыта использования туристического потенциала лесных экосистем, а так же дефицит конструктивного подхода лидеров и юридических лиц – землепользователей лесных территорий. Отсутствуют правовые акты и системы контроля, регулирующие рекреацию.

Угрозы, связанные с созданием сервиса для посетителей, имеют временный характер в условиях адекватных действий государственных органов:

– усиление процессов эрозии почв и деградации лесных экосистем в результате плохого содержания лесных дорог и их бесконтрольного расширения за счет лесных территорий;


– снижение оперативности реагирования при нарушении охранного режима, возник-новения лесных пожаров, инцидентов, связанных с личной безопасностью посети-телей и др.;

– загрязнение природных мест, особенно лесов мусором, брошенным посетителями;– недополучение экономических выгод от нетрадиционного использования лесных

экосистем и ограничение возможностей финансовых вложений в восстановитель-ные мероприятия.

Неорганизованный туризм Условие. Проводится преимущественно в хорошо сохранившихся естественных со-

обществах и по их окраинам. На значительных территориях берега водных объектов, опушки и поляны лесов и другие пограничные зоны биотопов нарушены из-за значи-тельного антропогенного воздействия, но именно они важны с точки зрения сохране-ния рекреационного потенциала, а также для поддержания разнообразия и численности многих видов птиц и привлекательных беспозвоночных. В традиционных местах отдыха населения высока рекреационная нагрузка на лесные экосистемы.

Угрозы, возникающие из-за отсутствия охранной деятельности и трудностей орга-низации режима охраны, которые носят постоянный характер на охраняемых территориях:

– беспокойство диких животных в период размножения;– сокращение биоразнообразия экосистем из-за уничтожения микроместооби-

таний (крупные гниющие пни деревьев, в которых часто разводят костры, ва-лежник и сучья);

– сокращение трофических ресурсов как следствие повреждения растительности полян и берегов водных объектов, рыболовства, сбора грибов, ягод, растений и фруктов;

– сокращение численности локальных популяций декоративных и лекарственных, а также редких видов;

– сбор крупных редких видов насекомых в качестве сувениров или для коллекциони-рования;

– повреждение лесов в результате повседневных действий как следствие отсутствия вос-питания (культуры) отдыха на природе, уплотнение почвы, засорение мест отдыха.

2.3.2.2.3. Проблемы административного управления

Административно-территориальные проблемыУсловия. Присутствие на территории организаций и учреждений, близких по характе-

ру деятельности, но разной ведомственной принадлежности, с разными хозяйственны-ми целями. Возможны проблемы в отношениях с государственным Агентством «Молд-сильва», осуществляющим управление лесными землями, в частности, местный пер-сонал лесных служб недостаточно готов к выполнению новых задач. У отдельных лиц, представляющих государственно-политическую систему, есть возможности давления на местные власти в собственных интересах. Компетенция местных органов централь-ных властей и местных властей недостаточно разделена и определена в области управ-ления и использования природных ресурсов. Отсутствуют комплексные уравновешен-ные планы по развитию региона, включающие экологические, социальные и экономиче-ские компоненты. Финансово-экономические возможности местных властей ограниче-ны, что препятствует как осуществлению ими природоохранных функций, так и вовле-чению в управление специалистов. В стране нет дифференцированной налоговой систе-мы, стимулирующей рациональное устойчивое природопользование и наказывающей


незаконное природопользование, находящееся вне системы налогообложения. Действу-ющая совокупность законов и нормативных актов препятствует эффективному наказа-нию злостных нарушителей, в том числе их судебному преследованию со стороны орга-нов охраны окружающей среды.

Следствия, формирующие комплекс постоянно действующих и потенциальных угроз и процессов:

– полное или частичное отсутствие контроля соблюдения режимов охраны в ООПТ;– межведомственные конфликты, касающиеся обеспечения соответствующих режимов

и выполнения хозяйственных мероприятий, несогласованное планирование и прове-дение противоречивых мероприятий;

– дефицит действенных мер по сохранению и развитию природных ресурсов, слабое выполнение запланированных мероприятий для их сохранения и развития;

– конфликты в связи с рекреацией на лесных территориях, искусственные препятствия для лиц, желающих инвестировать средства в туристический бизнес;

– природопользование неадекватно встроено в систему экономических отношений, нет стимулов для собственников и землевладельцев правильно использовать базовые природные ресурсов не истощая их и сохраняя биоразнообразие как основу жизни;

– дефицит координации действий, препятствующих деградации земель, что подрывает основы существования сельского населения уже в недалеком будущем;

– недостаточная координация действий местных администраций, собственников и зем-левладельцев, функционирующих в пределах целостных природных территорий;

– плохое исполнение природоохранного законодательства, экологический рецидивизм;– недоверие населения и дальнейшее развитие правового нигилизма;– влияния коррупции.

Политическая нестабильностьУсловия. Политическая нестабильность в регионе в целом создает неблагоприятный

климат для развития туристической деятельности. Неурегулированный конфликт меж-ду властями Кишинева и Тирасполя не столько отражается на них, сколько увеличива-ет проблемы населения и экономических агентов. Отсутствие реальных угроз для жиз-ни и здоровья посетителей и туристов – важная особенность, которая даже может быть использована для привлечения организованного туризма, особенно иностранцев. Эта возможность используется плохо. Установление режимов охраны природных и исто-рических ценностей, развитие многостороннего сотрудничества и туризма зависит от представителей избираемых местных и районных властей – их политических убеждений и амбиций. Зависимость профильных государственных учреждений и экономических агентов от политики Кишинева и Тирасполя. Отсутствие скоординированных и способ-ствующих развитию туризма законодательных и нормативных актов на обоих берегах Днестра. Непредсказуемость условий для устойчивого сотрудничества в экономическом, социальном и экологическом смысле, зависящих от стратегических решений властных структура Кишинева или Тирасполя. Недостаточно дружелюбный для трансграничных взаимодействий (в туризме, ином бизнесе и др.) режим прохождения административ-ных границ гражданами как стран региона, так и дальнего зарубежья.

Угрозы, которые власти способны нивелировать, независимо от политического состояния:− проволочки, отмалчивание и прямой отказ чиновников в сотрудничестве из сооб-

ражений и чувства собственной безопасности;− возможное возникновение препятствий для сотрудничества экономических аген-

тов по обеим берегов;


− ухудшение режима на пограничных пунктах и потерн на них времени, несовме-стимые с понятием рекреации и построением маршрутов;

− упущенная выгода от бездействия кольцевых маршрутов, соединяющих Право- и Левобережье, Украину.

2.3.3. Главные направления управления

Главные направления управления природными комплексами Рамсарской территории определяются сложившимися характеристиками землепользования и содержанием наи-более сохранившихся элементов природного ландшафта. В целом, это может быть отра-жено системой базового зонирования:

• Внаиболееценныхсохранившихсястепныхилесныхэкосистемах(зона, подле-жащая строгой охране) должны быть предприняты меры к строгой охране и мак-симальному ограничению доступа, требуется проведение мониторинга и исследо-ваний, а также организация мероприятий по сохранению состояния и автохтон-ного состава растительности.

• Наземлях,требующихстрогогоограниченияхозяйственнойдеятельности(всилуспециального охранного статуса, высокой потенциальной биологической ценно-сти, или соседства с наиболее биологически ценными участками), необходимы меры по восстановлению природных степных, луговых, лесных и болотных экоси-стем. Эти меры включают действия, нацеленные на сохранение состояния и соста-ва сообществ в зоне, подлежащей строгой охране, для которой насаждения данной зоны являются своеобразным буфером

• Наземлях,требующихнекоторогоограниченияхозяйственнойдеятельностиилидоступа людей, меры должны быть направлены на регламентированное неисто-щительное и эффективное использование всех природных ресурсов; на отдельных объектах нужна экологическая реконструкция.

• На всей остальной территории главными целями являются поддержание рацио-нального и неистощительного использования природных ресурсов экономиче-скими агентами, социально-экономического роста в рамках деятельности в на-правлении устойчивого развития.

Для сохранения природных и природно-исторических ценностей, улучшения состоя-ния экосистем и экологической стабилизации территории, приближения к экономической стабильности и повышения привлекательности, решающими направлениями являются:

− введение охранных режимов в соответствии с зонированием и их реализация на лесных землях

− поэтапная экологическая реконструкция водных экосистем (Старый Днестр) и ре-жимов (Талмазские плавни, некоторые меандры Днестра) в пойменной зоне;

− охрана и восстановление степных сообществ на землях с особым статусом охраны и экологической реконструкции;

− создание экологических коридоров, связывающих основные природные комплек-сы, и развитие системы защитных лесных и кустарниковых полос, чтобы обеспе-чить связи популяций животных и растений, улучшение микроклимата на сель-скохозяйственных территориях и защиту вод;

− приведение поголовья выпасаемого скота в соответствие с возможностями паст-бищных земель, перевод остальной части скота в стойловое содержание и исполь-зование севооборотов с многолетними травами;


− реконструкция пастбищных земель для повышения их продуктивности и биоло-гического разнообразия, а также их расширение за счет потерявших продуктив-ность земель, особенно смытых;

− внедрение в деятельность лесного хозяйства принципов и средств комплексного природопользования, введение мероприятий по охране природных ценностей и экономически обоснованной рекреации в систему планирования и выполнения лесохозяйственных работ;

− построение в сфере природопользования системы взаимодействия местной вла-сти и основных землепользователей (частных и государственных) с привлечением населения к принятию решений;

− развитие производства пищевых продуктов на основе агроэкологических схем, его национальная и международная сертификация;

− организация производства сельскохозяйственной продукции особого качества на базе пастбищного животноводства и развитие туризма с использованием этой продукции и степных мест при рекреации;

− проведение комплексного землеустройства и лесоустройства, исходя из нового охранного режима и принципов и стандартов комплексного устойчивого лесо-пользования; разработка плана территориального развития;

− дальнейшее формирование условий для развития туризма, вовлекая местный биз-нес и создавая условия для его роста, в том числе удерживая конкуренцию в циви-лизованных рамках;

− продвижение на внешние рынки продукции сельского хозяйства и перерабатываю-щей промышленности, а также туристического продукта высшего качества, исполь-зуя бренды охраняемой территории и другую географическую спецификацию;

− активное влияние местных властей и их взаимодействие с правоохранительными органами, для сохранения природного и исторического наследия;

− разъяснительная работа среди населения, обезвреживающая мифы об охраняемых территориях, где все запрещено, и обращенная к патриотизму и здравому смыслу.

Порядок в перечне этих направлений не обязательно соответствует порядку реализа-ции, а многие меры могут быть реализованы поэтапно и одновременно с другими мерами.

2.3.4. Трудности управления

Отсутствует правовой и финансовый механизм осуществления мероприятий по со-хранению ценностей биологического разнообразия на землях лесного фонда, а также си-стема привлечения и стимулирования местного населения для выполнения соответству-ющих работ или для создания и реконструкции противоэрозионных посадок.

Недифференцированное налоговое законодательство не имеет системы стимулов и сдерживания в отношении истощительного пользования ресурсами биоразнообразия (почвенными, растительными и животными), а фискальные органы изолированы от природоохранных задач.

Дефицит опыта сотрудничества между государственными структурами, особенно со-седствующих административных территорий, как и опыта реализации крупных приро-доохранных мероприятий в местных сообществах и у местных властей, недостаток со-ответствующих знаний. Отсутствует взаимодействие местной администрации, осущест-вляющей народовластие на местах, и крупных пользователей биологическими ресурса-ми в области управления и использования лесных, почвенных и других ресурсов.


Дефицит знаний и средств у местных властей для управления территорией с экологи-ческими значимыми объектами, мало специалистов в области управления природными ресурсами и туризмом. Нет системы экологического образования как системы передачи знаний, особенно в органах власти. Все это дополняется оттоком молодых специалистов на работу за границей.

Трудности обеспечения охранных режимов лесных территорий из-за: • теневоголесопользованияикоррупции,которыехарактерныдлястранВосточ-

ной Европы, Кавказа и Центральной Азии (что признано в международных доку-ментах), и в частности, в Молдове (Национальный план действий в рамках Про-граммы ЕИДП ФЛЕГ);

• дефицитадоступныхэнергоресурсов,удовлетворениятопливныхнуждсельско-го населения преимущественно (60-70%) за счет древесины, в том числе незакон-но добытой;

• большогопроцента бедногонаселенияи/илиполучающегодоходыврезультатеиспользования и эксплуатации природных ресурсов (сбор лекарственных и деко-ративных видов растений, браконьерства и другие незаконные действия);

Слабое применение законодательства в отношении: • управлениятерриториями;• землевладельцев,несоблюдающихобязанностипосохранениюкачествапочв,

o или вторгающихся на общественные (государственные, коммунальные) земли, имеющие природоохранное значение,

o или использующих непригодную для ирригации воду;• местныхвластейигосударственныхорганов,неприменяющихсуществующееза-

конодательство надлежащим образом;• вчастности,вотношенииконтроляостаточногосодержаниявпродуктахвеществ,

опасных для здоровья людей.В природе происходят сложные (часто негативные) нерегулируемые или плохо регу-

лируемые процессы природного и антропогенного происхождения. Общество и власти не умеют и не всегда стремятся их оценить и учесть в управлении. В то же время, сложны даже частные, но естественные для Рамсарского сайта задачи, как создание условий для гнездования и стабильного обитания редких и ресурсных видов птиц.

Низкие гарантии осуществления мер по смягчению ущерба окружающей среде и эко-логической реконструкции территорий, включая мониторинг, государственный и обще-ственный контроль. Отстраненное понимание влияния стиля хозяйствования и (не)со-блюдения природоохранных требований на экономическое состояние, дефицит долго-временных интересов.

В существующих правовых условиях текущие интересы основных юридических и фи-зических лиц, осуществляющих лесопользование, противоречат долгосрочным интере-сам лесного хозяйства и задаче сохранения биологического разнообразия.

Документы, регламентирующие лесохозяйственную деятельность, не содержат ин-дикаторов ее соответствия, как задаче сохранения биологического разнообразия, так и долгосрочным интересам лесного хозяйства.

Процесс пересмотра и разработки норм и правил, касающихся управления и хозяй-ствования лесными экосистемами в целях обеспечения более полного использования биопродуктивного и экосистемного потенциала лесов, как и их адаптации к происходя-щим природно-климатическим изменениям, находится только в начальной стадии.

Почти полное отсутствие доступных рекомендаций/технологий по удалению агрессив-ных интродуцентов (клен американский, айлант) на фоне необходимости реконструкции


обширных ослабленных и малоустойчивых лесных насаждений. Нахождение площадей лесных вредителей и болезней в постоянном развитии, а существующие решения борь-бы и принятая методология мониторинга малоэффективны, устарели и требуют корен-ного пересмотра.

Дефицит стабилизирующих компонентов ландшафта в окружении сельскохозяй-ственных земель, что затрудняет экологическую реконструкцию территории.

Территориальные проблемы сельскохозяйственного землепользования, в частности в отношении:

− обмена земель в целях природоохранного планирования и реконструкции, − выведения из экономического оборота малоприбыльных (удаленных, эродирован-

ных, заболачиваемых, засоленных) земель, или смены характера их использования;− прекращения незаконного использования.

Нахождение в частном владении большинства земель расположенных вокруг лесных урочищ, что значительно затруднит процесс cоздания экологических коридоров.

Отсутствует действенный механизм прекращения пахотного использования непро-дуктивных и эрозионно-опасных частных земель, что препятствует созданию новых пастбищ и сенокосов.

Существует дефицит финансовых ресурсов для планирования и осуществления мер по улучшению земель, находящихся в общественной собственности, противоэрозион-ных и противооползневых мероприятий, вообще экологической реконструкции.

Часть земель в пределах прибрежной водоохраной полосы (коммуна Чиобурчиу) не-законно приватизирована и используется путем земледелия; пассивность местных вла-стей и дефицит резервных земель, пригодных для сельскохозяйственной обработки, пре-пятствует восстановлению законности.

В стране отсутствует практика специального регулирования режима обводнения тер-риторий особого природоохранного значения.

Ясный правовой механизм использования пастбищных земель отсутствует, что за-трудняет регулирование выпаса и контроль местных властей за состоянием пастбищ, поддерживает бессистемное использование природных угодий и их деградацию.

Социально-экономическая обстановка затрудняет введение ограничительных мер для использования пастбищ малоимущими слоями населения.

Существует традиция массового прогона скота для домашнего доения, но отсутствует практика регламентированного по срокам и нормам нагрузок выпаса и загонного содер-жания, как и организации доения крупно рогатого скота на пастбищах.

Пастбищные угодья часто сильно разобщены, что препятствует применению рацио-нальных систем выпаса, а удаленность от мест содержания животных создает различ-ные неудобства.

Отсутствует практика реконструкции травянистых угодий различного типа, система его планирования и привлечения местного населения для таких работ.

На территории Молдовы крайне ограничен ассортимент и производство семян кор-мовых трав, существует дефицит качественного природного материала для восстанов-ления пастбищ по методу агростепи или реконструкции в природных местообитаниях.

Существующие рыночные условия не стимулируют устойчивого землепользования, в частности применения правильных севооборотов и животноводства, основанного на стойловом содержании рогатого скота и других мелких животных.

Отсутствует государственное регулирование рынка, направленное на устранение ры-ночных дисбалансов и формирование маркетинга для фермеров.

Экономическая слабость территорий и острый дефицит оборотного капитала у фермеров.


Дефицит государственного мониторинга и механизмов информирования лиц, принимающих решения, и общественности по индикаторам (не)устойчивого веде-ния сельского хозяйства.

Дефицит сельскохозяйственных знаний, в частности технологий земледелия и орошения.Традиции рекреации и хозяйственной деятельности, пренебрегая бережным отноше-

нием к природным ресурсам и долговременными экономическими и экологическими со-ображениями.

Существующее законодательство в области туризма задерживает его развитие, осо-бенно в сельской местности. Проверяющие структуры, используя несовершенство зако-нов и нормативных актов, усложняют деятельность экономических агентов, занимают-ся вымогательством.

Неправильная оценка экономики туризма у представителей властей, рассматривается предполагаемая прибыль экономического агента, и не учитывается приток средств, при-носимые туристами на территорию (в населенный пункт).

Опыт привлечения туристов и инвестиций в индустрию туризма, в том числе для решения экологических проблем, отсутствует. В соответствии со стереотипами, сло-жившимися в стране, при разработке туристических продуктов бизнес ориентирует-ся в основном по сегменту потребителей с высоким доходом, не учитывая пределы ве-личины этого сегмента и пренебрегая другими сегментами. Это, с одной стороны, уве-личивает упущенную выгоду, а с другой тормозит развитие инфраструктуры для мас-сового туризма.

2.3.5 Правовой статус

Правовой статус Рамсарского сайта требует эффективного сотрудничества различ-ных заинтересованных сторон, что очень непросто в условиях большой сложной терри-тории, социально-экономической неразвитости и отсутствия опыта.

Управление крайне осложняется отсутствием предназначенного для этого специаль-ного органа или органов.

Реальность такова, что администрирование на Правобережье и Левобережье в насто-ящее время осуществляется самостоятельно.

Международный статус Левобережной части пока не вполне ясен в действующем в Приднестровье законодательстве.

Механизм отчетности по управлению сайтом на Правобережье отсутствует.

2.4. План зонирования

2.4.1. Принципы зонирования

• Зона особой охраны (А) – включает территории, особо важные для сохранения биологического и ландшафтного разнообразия, в том числе эталонные природ-ные комплексы – 1801,89 га (1685,39 га – зона А на Правобережье и 116,5 га – в Приднестровье).

В состав зоны предложены участки, мало измененные деятельностью человека, отда-ленные и труднодоступные (или труднопроходимые), в силу этого пригодные для само-развития и обеспечения надежной охраны.


Критерии выделения: − типичность и редкость природного объекта;− высокий возраст и сохранность природной структура и состава древостоя; − присутствие многих охраняемых видов (Международный Красный список

МСОП14, Европейские списки, Красные Книги Молдовы и Украины, учитывая по-ложение сайта);

− постоянное присутствие скоплений птиц водно-болотного комплекса;− возможность соблюдения предложенного режима охраны.

Для территорий сайта выделены две подзоны:1. заповедная – старые леса природной структуры и особо ценные заболоченные участки;2. предварительной реконструкции, где необходимы санитарные мероприятия для

усиления участия основной лесообразующей породы – дуба, удаления чужерод-ных пород, или для поддержки травяных экосистем.

В зоне А разрешены доступ местного населения (за исключением заповедной) для сбора ягод, грибов, мелкого валежника; проведение исследований и монито-ринг, посещение малых групп туристов (3-5 человек); сбор семенного материала древесных пород.

В подзоне предварительной реконструкции разрешены лесохозяйственные меро-приятия для поддержания природной структуры и обеспечения естественного развития, на травяных участках – выкос степей, лугов и тростника по специальной схеме и удале-ние кустарников.

Все другие действия запрещены.• Основная буферная зона (В) – 3561,5 га (3029,5 га на Правобережье и 532 га в

Приднестровье) – включает: – территории с более молодыми природными лесами, сохранившими типичность и

облик, а также с модельными лесными посадками, соответствующими по составу и структуре природным лесам – 2763,4 га;

– особо ценные экосистемы степной и луговой растительности.

Критерии выделения: − типичность природного объекта;− присутствие охраняемых видов (Международный Красный список МСОП,

Европейские списки, Красные Книги Молдова и Украины, учитывая положе-ние сайта);

− возможность соблюдения предложенного режима охраны и пользования.

Зона предполагает естественное развитие экосистем или вмешательство/изменение в состав и структуру древостоя с целью поддержания и/или содействия восстановлению природных лесов, а также устойчивое пользование лесными и травяными ресурсами в соответствии с планом управления.

В зоне В выделяются две функциональные подзоны:− самовосстановления, где вмешательство в развитие экосистем регламентировано

планом управления и нормами устойчивого пользования.

14 Международный Красный список МСОП – IUCN-2010; Европейские списки – Список строго охраяняемых ви-дов Бернской конвенции – BC, Список видов Боннской конвенции – BM, Красная Книга Молдовы – RDM, Крас-ная Книга Украины – RDU.


− содействия экологическому восстановлению (реконструкции) путем: • созданияусловийдляусиленияролиглавнойлесообразующихпородсопут-

ствующих им пород, особенно содействие семенному возобновлению; • уменьшениедолисопутствующихпород,главнымобразомзаменакленаи

ясеня на дуб, и постепенная замена производных кленовых и ясеневых ле-сов на дубовые;

• изъятиячужеродныхвидов;• сдерживаниесменытипаэкосистемы(предотвращениезарастаниядревесно-

кустарниковыми породами и опасного накопления растительных остатков) в нелесных территориях;

В зоне В разрешены доступ местного населения и собирательство; проведение ис-следований и мониторинга, временное посещение группами туристов (по специфи-кации объектов); установленное планом управления лесное хозяйствование; предпи-санные меры реконструкции и поддержки; выпас и кошение в соответствии с норма-тивами, описанными в плане управления; охота в разрешенный период, за исключе-нием весеннего.

В зоне В, в целях сохранения биоразнообразия, запрещены удаление крупномерных древесных остатков вне нормативов устойчивого пользования, установленных планом управления; уничтожение дуплистых деревьев и крупного сухостоя; ненормированные выпас и сенокошение; строительство, за исключением пунктов наблюдения; стойловое содержание сельскохозяйственных и других животных; другие действия, разрушающие природное и культурного достояние.

• Буферная зона с регламентированной экономической активностью и рекреа-цией (С) – 10079 га (7891,8 га на Правобережье и 1199 га в Приднестровье) 9441,6 га в пределах природных комплексов и 637,5 га изолированных пастбищ).

В зону С включены лесные, степные, луговые угодья, на вошедшие в зоны А и В, а так-же отдельные водоемы, для которых планом управления устанавливаются направления использования, рекомендованы изменения его характера (например, замены пастбищ-ного пользования сенокосным) или введены отдельные ограничения. В зону С включе-ны также отдельные территории, соответствующие по режиму зоне В, за исключением ограничений для присутствия посетителей и туристов.

Зона С предназначена для устойчивого хозяйственного пользования, вводимого на основе планов лесохозяйственных органов и местной администрации по установленной ими схеме, утвержденной центральным органом охраны окружающей среды.

Вместе, зоны с регламентированным пользованием и охраной составляют 15442,4 га (Рисунки 2 и 3 на цветной вставке).

• Экономическая зона (D) – территория, не включенная в зоны А, В и С, где осу-ществляется любая деятельность, в соответствии с законодательством страны.


2.4.2. Зонирование, общая характеристика зон

Зона А с T015

(заповедная подзона – 475,9 га) и TI16 (подзона с реконструкцией – 701,3

га) включает самые ценные насаждения, или 17% лесов, управляемых Агентством “Молд-сильва” в данной территории, в которых преобладают (426,1 га или 39,3%) дуб пушистый и дуб черешчатый (занимают 54,6% и 43,4% соответственно ). Около 34% приходятся на ясеневые насаждения, в которых доля участия дуба (преимущественно черешчатого) со-ставляет 10-30%. Есть также тополевые и ивовые леса.

Ценность и сложность древостоев, включенных в зону А, обусловлены, в числе проче-го, возрастными характеристиками, которые находятся в пределах 50 и 140 лет. Наболь-шую долю имеют древостои в возрасте 51-90 лет (68%), затем 91-110-летние (11,4%) и 111-140-летние (1%).

В зоне преобладают коренные насаждения (57,2%). Частично или полностью произво-дные насаждения составляют 34,7%, а искусственные – 8,1%.

К заповедной зоне отнесены также: фрагмент реки Днестр и прилегающего берега – 183,8га в пределах комплекса «Талмазские плавни», в основном в серии крутых излучин Днестра, и фрагмент Турунчука от порога до с. Глинное - 11 гa (ихтиологический заказник); заболочен-ные участки Болото Тогай – 47,2 га, Унгюл Рэскаец - 44,4 га, часть острова Дикуль – 43 га.

Из лесных участков заповедной подзоны в Приднестровье отнесен участок 7,5 гa уро-чища Кицканская лесная дача.

В пределах зоны А к подзоне с предварительной реконструкцией относятся также осо-бо ценные участки экосистем, сохранение биоразнобразия и основных качеств которых в современных условиях требует регулярного вмешательства с элементами пользования: степи (Нагорный комплекс Попяска – 202,4 га); луга – на о. Дикуль – 55 га; тростниковые участки комплекса Тудора – Паланка (индекс XIII.А.2. в плане зонирования) - 432,4 га, «Ядро Айвазии» (X.А.4-1)- 8,1 га.

Зона В с TI и TII включает 2763,4 га или 38,8% лесов, управляемых Агентством “Молд-сильва” (Приложение 4). Остальная площадь – ценные травяные экосистемы (325,7 га).

В этой зоне преобладают акациевые насаждения, составляющие 27,4% лесных терри-торий зоны (756,1 га), ясеневые насаждения занимают 20,3% (562 га), леса из дуба череш-чатого и дуба пушистого занимают соответственно 16,7% (462 га) и 3,4% (92,8 га), топо-ля – 8,2% (225,4 га) и гледичии – 7,6% (211 га). Возраст насаждений зоны В находится в пределах 5-110 лет. Наибольшую долю имеют древостои в возрасте 51-90 лет (41,1%), за-тем идут 11-30-летние (29%), 31-50-летние (17,8%) насаждения.

В зоне преобладают искусственные лесонасаждения (39,8%). Коренные лесонасажде-ния различной продуктивности составляют 22,3%, а частично или полностью произво-дные – 37,9%.

В Приднестровье к зоне отнесена основная часть урочища Кицканская лесная дача (391 га), южная часть острова Куца (43,3 га), канал между ним и островом Дикуль и при-легающий лесной участок на острове Дикуль (43 га), а также южный заболоченный уча-сток урочища Саги (98 га).

15 Тип функциональной категории T0 – предусматривает для соответствующих насаждений исключение любых ле-соводческих вмешательств или иных действий, которые могут нарушить экологическое равновесие.

16 Тип функциональной категории TI – предусматривает, что насаждения предназначены для интегральной охраны природы. Они могут регулироваться путем хозяйственных мероприятий (рабоы по уходу и управлению), имеют режим контролируемого хозяйствования. В случае нарушенных лесных экосистем допускаются работы по эко-логической реконструкции, которыми достигается структура природного типа. Экологическая реконструкция это продолжительный процесс, обусловленный действительным состоянием данных насаждений.


Зона С с TII включает 3172,5 га или 44,6% лесов Агентства “Молдсильва” в пределах сай-та (Приложение 4). В этой зоне преобладают насаждения из белой акации (54,3%), дуба (11,6%), тополя (9,9%) и ясеня (9,7%). Остальные 14,5% заняты кленовыми, ореховыми и др. насаждениями. В пределах зоны возраст насаждений составляет от 1 года до 140 лет. Наибольшую долю имеют древостои 31-50 лет (36,9%), затем 11-30 летние (38,2%).

По современному состоянию, леса зона С преимущественно представлены искус-ственными насаждениями (68,9%), включая 87,7% низко продуктивных. Частично или полностью производные составляют только 20,9%, коренные – 10,2%.

Часть лесных насаждений относятся к прибрежным водозащитным зонам вдоль Днестра в секторе Кицканский лес (дача) – Комплекс «Талмазские плавни» и на острове Турунчук.

Пастбища занимают 988,3 га, остальное – в основном дренированные земли с систе-мой каналов Олэнешть-Крокмазской долине.

Зона DВне изученных природных комплесов в пределах зоны находятся небольшие прито-

воэрозионные лесопосадки (лесничества Талмаза и Олэнешть, лесной фонд примэрий). Здесь находятся также 238 га леса лесничества Кэушень вне выделенных природных ком-плексов, которые должны быть изучены и оценены. В настоящее время режим, соответ-ствующий зоне B назначается для площади 48.6 га и зоны С – 189.4 га.

2.4.3. Природные комплексы

Нагорный комплекс «Копанка-Леунтя» - IРасположение. Район Штефан-Водэ, между селами Копанка и Леунтя, на склонах к до-

лине старого русла р. Днестр. 46° 41' 9" сш 29° 34' 5" вд

Площадь и краткое описание. 2376,2 га, в том числе 1920,6 га лесных территорий. Ком-плекс включает лесное урочище «Копанка-Леунтя» и примыкающие к нему пастбища.

Абсолютные высоты: 147 мФизическая структура

Общее географическое описание

Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 70 км к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 12 км к югу от мун. Тираспол в пределах Нижнебыковской равнины

Рельеф Водораздел рек Днестр и Ботна, а также правые склоны долины р. БотнаБассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр, в пределах долины р. Днестр и его пра-

вого притока – р. Ботна Общее геологическое описание

Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсон-ского подъяруса – меотического яруса

Характеристика ланд-шафта

Твардицкая низменная равнина, сложенная глинами и алевритами, с обыкно-венными и карбонатными черноземами на мощных лёссовидных суглинках

Основные типы экосистем. Леса, приуроченные к склонам и водоразделам, представлены лесопосадками и естествен-

ными древостоями, многие из которых с нарушенной структурой и репродукцией, а также ценными участками сообществ дуба пушистого (Querscus pubescens) семенного возобновле-ния. Типы лесных формаций: Чистые дубравы (61,3%) и Чистые дубравы и дуба пушисто-го (38,7%). Средний возраст: 33 года. Формула лесообразующих пород: 5SC2ST2STP1DT


1. Полуаридный (Quercus pubescens) куртиннй дубовый лес.2. Полуаридный дубовый лес (Quercus robur). 3. Естественные и искусственные древесно-кустарниковые зарости на крутых

склонах. Искусственные посадки 4. Сложные лесопосадки. 5. Плантации акации.6. Плантации сосны Палласа.

Травянистые сообщества представлены 2 биотопами:7. Степные сообщества на полянах.8. Степные пастбища.

Флористическая и фаунистическая ценность

Число видов Растения Насеко- мые Зообентос Герпето-

фауна Птицы Звери Летучие мыши

Общее 283 6 9 97 34 8Оценка полноты данных (в %) 80 60 70 80 80 80Красная книга Молдовы 4 4 4 8 1Список МСОП 1 2 4Красная книга Европы 1 2Списки Бернской конвенции 2 7 69 16 8Списки Боннской конвен-ции 20 8 8

Директива по местообита-ниям, Приложение II 2 2 2

Директива по местообита-ниям, Приложение IV 1 7 9

Директива об охране птиц 20Операционный список 17 1 4 26 2Охраняемые законом (CR, EN, VU)

11 4 3 26 5 4

Примеры редких видов растений: Amygdalus nana L., Asparagus tenuifolius Lam., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Colchicum triphyllum G. Kunze, Crambe tataria Sebeok, Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit., Medicago rigidula (L.) All., Erodium ciconium (L.) L`Her. и др.

Характерные и редкие виды животных.Насекомые - примеры редких видов: Lucanus cervus L., Callimorpha quadripunctaria

Poda, Iphiclides podalirius L., Zerynthia polyxena Den. et Sch. Герпето- фаунаetofauna: Lacerta viridis, Bufo viridis, Hyla arborea, Natrix natrix. Примеры редких видов: Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Птицы. Преимущественно птицы леса: Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Parus major, Turdus philomelos, Carduelis chloris, Emberiza citrinella и др. Примеры редких видов: Falco vespertinus, Coracias garrulus, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Falco cherrug, Hieraaetus pennatus. Звери. Ха-рактерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius,


Nyctalus noctula, Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus pygmaeus, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus. Примеры редких видов: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus.

Земельная собственность. 1920,6 га лесных территорий находятся в собственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина). Пастбища принадлежат коммунам Плоп-Штюбей и Леунтя.

Общее состояние. Сохранились 60-100-летние сообщества дуба пушистого: Quercetum (pubescens) cornoso-cotinosum, Quercetum (pubescens) stepposum, Quercetum (pubescens) herbosum, присутствуют очень мелкие остепненные поляны и опушки. В прошлом леса почти полностью были представлены сообществами из дуба пушистого. Сегодня распространение коренных древостоев ограничено 28,3% площади территории, при-чем около 80% порослевого происхождения. Сокращение началось в середине 60-х го-дов прошлого столетия из-за антиэкологического лесоводческого менеджмента, когда были вырублены значительные участки природных лесов и заменены искусственны-ми посадками экзотов (около 56% насаждений) - в основном акацией белой и в мень-шей мере гледичией трехколючковой, сосной черной и орехом черным; искусствен-ные насаждения составляют 33,5% лесопокрытой территории комплекса, большинство из них низкопроизводительные. В настоящее время 88% насаждений низкопроизводи-тельные, что указывает на несоответствующие условия произрастания (62% террито-рии составляют низкопроизводительные природные условия) и на уровень хозяйство-вания (неудачный подбор пород для лесокультурных работ, несвоевременность и каче-ство хозяйственных рубок и т.д.).

Социальное и экономическое значение. Территория может испольоваться в качестве генетического резервата, а также для посещения туристами с целью наблюдения и фото-графирования ландшафта и редких видов (в период массового развития/цветения) рас-тений и животных. Можно организовывать ночные прогулки по лесу с прослушиванием звуков летучих мышей при помощи ультразвуковых детекторов и отлов рукокрылых па-утинными сетями. Некоторые виды животных (парнокопытные, заяц, лиса, фазан, голу-би) являются объектами любительской охоты.

Леса: Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, не-древесные продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соот-ветствии с действующим законодательством:

– ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 629,5 тыс. лей;– ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 28,4 тыс. лей;– ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 604,4 тыс. лей;– всего доходов – 1262,2 тыс. лей.

Зона А - I.А. (I.А.1.- I.А.5.)Площадь и краткое описание. 352,6 га. Зона представлена 5 элеменатми: I.А.1. «Верх-

ние террасы» – выдел 6K (22 га); I.А.2. «Копанские гырнецы» – выделы 23E, 23K, 26D, 26I, 26J, 26К, 26V, 27A, 27B, 27F, 27J, 27K, 28D, 28I, 28J, 28О, 37J, 38А, 38B, 38E, 38F, 38G, 38I (159.2 га); I.А.3. «Копанские дубравы» – выделы 29K, 29M, 29P, 29Q, 30A, 36B, 36G, 36J, 36K, 36H, 37C, 37E (77,8 га); I.А.4. «Дубовые выделы» – выделы 33N, 34C, 34E, 34G, 34N, 35E, 35F, 35G (33 га); I.А.5. Лесной фонд – выделы 12I, 12L, 15C (60,4 га).





Общее 187 4 7 61 26 8Оценка полноты данных (в %)

80 70 80 80 80

Красная книга Молдовы 3 2 3 1Список МСОП 1 2Красная книга Европы 1 2Списки Бернской конвен-ции 6 40 16 8

Списки Боннской конвен-ции 9 8 8



Директива об охране птиц 14Операционный список 15 1 3 13 4 2Охраняемые законом (CR, EN, VU)

9 2 2 13 4

Примеры редких видов.Растения - Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crocus reticulatus

Stev. ex Adam, Crambe tataria Sebeok, Colchicum triphyllum G. Kunze, Amygdalus nana L., Asparagus tenuifolius Lam., Dianthus leptopetalus Willd. Только в низовьях Днестра встре-чаются в Молдове Medicago rigidula (L.) All. и Erodium ciconium (L.) L`Her.

Животные. Насекомые: Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphiclides podalirius L., Lycaena virgaureae L., Formica rufa L. Герпето- фауна: Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Птицы: Pernis apivorus. Звери: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii.

Общее состояние. Территория включает наиболее ценные высоковозрастные участки природных лесов из дуба пушистого. Встречаются мелкие остепненные по-ляны с участием первичного перистого ковыля украинского - Festuceto-Stipetum (ucrainica) herbosum.

Зона В - I.В. (I.В.1.- I.В.5.)Площадь и краткое описание. 774,5 га. В значительной степени эти выделы имеют

те же флористические характеристики, что и участки, предложенные в зону А. Назна-чение буферной зоны связано как с сохранением биологического разнообразия, так и с необходимостью защитить участки, подлежащие особой охране, от дальнейшей экс-пансии интродуцированной лесокультуры. В условиях сильно измененного лесного массива буферная зона имеет в данном случае первичный смысл. Поэтому для сохране-ния ее целостности, обеспечения восстановления леса исходного типа и с точки зрения целостности управления в зону включены небольшие фрагменты акации. С точки зре-ния фауны, участки зоны В.1-2. мало отличается от участков А.1-4. Участок В.1 приу-рочен к участку А.1. Участок В.2. объединяет, окаймляя, участки А.2-4. Зона представ-лена 5 элеменатми: I.В.1. «Буферная зона Верхних террас», площадь – 44,5 га (квартал


6, кроме выдела 6К) объединяет 4 участка; I.В.2. «Буферная зона природных резерватов Леунтя и Конанка –187,3га (квартал 8, 11, 12 (кроме I, L), 20 (D, E, V2, G), 21 (D, E); I.В.3. «Объеденяющая буферная зона», площадь – 353,8 га, включает 10 более мелких подраз-делений; I.В.4. площадь – 112,8 га (выдел 32A-S; 33A-L; 34 (кроме C, E, G); 35A-C, J, K, N, P); I.B.5. площадь – 76,1 га (квартал 31).





80 60 80 80 80

Красная книга Молдовы 1 3 3 1 1Список МСОП 1Красная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 1 6 40 16 8Списки Боннской конвенции 9 8 8Директива по местообитани-ям, Приложение II 1 1 2

Директива по местообитани-ям, Приложение IV 1 6 9 8


5 3 2 13 4

Примеры редких видов.Растения - Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Goniolimon besserianum

(Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit. и др.Животные. Насекомые: Zerynthia polyxena Den. et Sch., Iphiclides podalirius L., Lucanus

cervus L. Герпето- фаунаetofauna: Zamenis longissimus. Птицы: Pernis apivorus. Звери: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii.

Общее состояние. Сообщества кизилово-скумпиевого дубняка Quercetum (pubescens) cornoso-cotinosum, остепненного дубняка Quercetum (pubescens) stepposum и разнотравно-го дубняка Quercetum (pubescens) herbosum сохранились в виде мелких нарушенных фраг-ментов. Посадками белой акации занята небольшие участки, но акация активно внедря-ется в состав природных лесов, на поляны и опушки. Сообщества зоны поддерживают сохранение локальных популяций редких видов растений и животных, численность ко-торых часто вызывает опасение.

Зона С - I.С. (I.С.1.- I.С.5.)1249,1 га. В зону включеныа основная часть урочища Копанка-Леунтя, в том числе

часть природного резервата «Копанка» и два примыкающих пастбища: I.C.1. Основная часть урочища (809,6 га); I.C.2. Пастбище коммуны Плоп-Штюбей на западной окраине леса (325 га); I.C.3. Перешеек между зоной А.3. и А.4 с их буферными территориями (ча-сти кварталов 29, 30, 36), площадью 74,3 га; I.C.4. Пастбище коммуны Леунтя на южной окраине леса (18 га); I.C.5. Южная окраина комплекса Копанка-Леунтя (22,2 га).





Общее 203 7 97 34 6Оценка полноты данных (в %) 80 50 80 80 80Красная книга Молдовы 1 7 1Список МСОП 4Красная книга Европы 1Списки Бернской конвен-ции 4 67 16 6

Списки Боннской конвенции 20 8 6Директива по местообита-ниям, Приложение II 1 2


Директива об охране птиц 18Операционный список 7 1 13 3Охраняемые законом (CR, EN, VU)

3 0 26 2

Примеры редких видов.Растения - Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok. и др.Животные. Герпетофауна: Coronella austiaca. Птицы: Falco vespertinus, Coracias

garrulus, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Falco cherrug, Hieraaetus pennatus. Звери: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.

Общее состояние. На преобладающих территориях естественные леса заменены по-садками акации, есть мелкие вкрапления культур дуба черешчатого и сосны черной. Пастбища используются с превышением допустимых нагрузок.

«ГРЭДИНА ТУРЧЯСКЭ» - IIРасположение. Район Штефан-Водэ, лесохозяственное приедприятие «Тигина», Тал-

мазское лесничество (кварталы 3-5)46° 40' 50" сш 29° 36' 5" вд

Площадь и краткое описание. 251 га (212 га лесной фонд). Комплекс включает ленд-шафтный резерват «Грэдина Турчяскэ» c экосистемами пойменных лесов и старицу Днестра.

Абсолютные высоты: 4-6 м.Физическая структура


Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 70 км к юго-востоку от мун. Кишинэу в пределах Нижнебыковской равнины

Рельеф Высокая пойма р. ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. ДнестрОбщее геологическое описание

Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи херсонского подяруса миоцена



Ландшафтная область Нижнеднестровской террасовой степной равниныРасширенная пойма р. Днестр, пойменно-луговыми, иловo-лугово-болотными почвами, местами с тополевыми и ивовыми лесами и участ-ками плавневых лугов и болот

Основные типы экосистем. Водные биотопы1. Битоп старицы (стоячие воды в длинном мендарирующем русле с сильно ва-

рьирующими глубинами).Пойменные леса. Типы лесных формаций: Şleauri de luncă – 100%. Средний возраст: 50

лет. Формула лесообразующих пород: 6PLA3FR1ST. Леса представлены 2 биотопами2. Пойменный лес. 3. Пойменный лес с доминировнаием ясеня.

Искусственные посадки 4. Одновидовые посадки Quercus robur, Fraxinus excelsior, Ulmus carpinifolia.




Общее 158 6 30 17 99 24 10Оценка полноты данных (в %) 80 70 70 70 80 80 80Красная книга Молдовы 4 4 3 9 1Список МСОП 2 1 2 1 1Красная книга Европы 2 1 1 1Списки Бернской конвенции 2 1 9 65 14 10Списки Боннской конвенции 28 10 10Директива по местообитани-ям, Приложение II 2 2 4 1

Директива по местообитани-ям, Приложение IV 10 10 10


7 4 3 25 6

Примеры редких видов: Epipactis purpurata Smith, Euonymus nana Bieb. - реликт, Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L., Veratrum nigrum L., Vallisneria spiralis L., Utricularia vulgaris L.

Характерные и редкие виды животныхНасекомые – примеры редких видов: Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L., Elater

ferrugineus L., Callimorpha quadripunctaria Poda. Гидробионты. Банальная фауна, ха-рактерная для водоемов подобного типа. Доминируют водные клопы Notonecta glauca, Ilyocoris cimicoides, Ranatra linearis, водные жуки и их личинки – Cybister laterimarginalis, Ilybius ater, Haliplus immaculatus, а также моллюски Viviparus viviparus, Anodonta piscinalis и стрекозы (личинки) Sympecma fusca и Calcolestes (Lestes) viridis. Герпетофауна. Обычные виды: Lacerta viridis, Natrix natrix, Hyla arborea. Примеры редких видов: Emys orbicularis. Птицы. Большое разнообразие лесных и водно-болотных видов, в том числе и редких. Преимущественно встречаются птицы леса: Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Parus major, Turdus philomelos, Carduelis chloris, Emberiza citrinella и др., из водно-болотных - Podiceps cristatus, Fulica atra, Ixobrychus minutus, Galinulla chloropus. Примеры редких видов: Falco


vespertinus, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Cygnus cygnus. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Nyctalus noctula, Nyctalus leisleri, Pipistrellus pygmaeus, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus pipistrellus, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus, Myotis daubentonii. Примеры редких видов: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Myotis dasycneme.

Земельная собственность. Земли находятся в собственности государства (Государ-ственное предприятие по лесному хозяйству Тигина).

Общее состояние. Сохранились разной степени нарушенности сукцессионные леса из тополя белого Populetum (alba) rubosum, а также представленные только на Нижнем Днестре сообщества Fraxineto (excelsior)-Populetum (alba) ulmosum); местами присутству-ет дуб черешчатый. Fraxinus-доминирующие сообщества прибрежной полосы существу-ют в узком диапазоне условий и охраняются в Европе; здесь они могут иметь также ис-кусственное происхождение. Около 90% лесов порослевого происхождения, коренные составляют 56%, производные – 33%, искусственные насаждения – 11%. Локальные по-пуляции редких Euonymus nana Bieb., Epipactis purpurata Smith. и Veratrum nigrum L., про-израстающего на территории комплекса на южном пределе ареала, крайне малочислен-ны и вызывают опасения. Старица Днестра – биотоп с довольно разнообразной водной растительностью, массово развивающейся в период высоких паводков, берега и мелко-водья покрыты сообществами травяных болот.

Социальное и экономическое значение. Посещения туристами для наблюдения и фотографирования ландшафта и редких видов растений (в период массового развития) и животных, в том числе ночные прогулки с прослушиванием звуков летучих мышей при помощи ультразвуковых детекторов. Объектами любительской охоты являются пар-нокопвтные, лиса, заяц, фазан и голуби.

Леса. Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, не-древесные продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соот-ветствии с действующим законодательством:

1. ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 69,6 тыс. лей;2. ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 3,1 тыс. лей;3. ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 66,8 тыс. лей;4. всего доходов – 139,5 тыс. лей.

Зона A - II.A. (II.A.1.- II.A.2.)Площадь и краткое описание.50,1 га. Включает 2 участка природных лесов: II.A.1. (15 га лесного фонда) – дальняя

часть 3 квартала - 3U; II.A.2. (35,1 га) - квартал 5 выделы S, V и W.





80 70 80 80 80

Красная книга Молдовы 3 1 5 1Список МСОП 1 2 1 1




Красная книга Европы 1 1 1Списки Бернской конвен-ции 1 4 59 14 10


Директива по местообита-ниям, Приложение II 2 1 4 1


Директива об охране птиц 21Операционный список 1 1 3 24 4 2Охраняемые законом (CR, EN, VU) 4 1 20 6

Примеры редких видовРастения - Clematis vitalba L.Животные. Насекомые: Callimorpha quadripunctaria Poda, Lucanus cervus L., Oryctes

nasicornis L., Elater ferrugineus L. Герпетофауна: Emys orbicularis. Птицы: Falco vespertinus, Pernis apivorus, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor. Звери: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Myotis dasycneme.

Общее состояние. Включает 2 участка природных высоковозрастных (95-100 лет) ле-сов, мало нарушенных, местами диких. В тополевых лесах явно доминирует тополь бе-лый (9Тб1Рт, 10Тб). Выявлен фрагмент ясеневого леса, в котором дуб черешчатый со-ставляет 20% древостоя (8Я2Дч) – вероятно максимальное присутствие в плавневых ле-сах на Нижнем Днестре.

Зона В - II.В. (II.В.1.- II.В.3.)Площадь и краткое описание.102,2 гa, в том числе 62,2 га лесной территории. Включает Старое русло Днестра (40 га)

на всем протяжении урочища, включенное в II.В.3. и 2 участка природных лесов: II.В.1. 24,3 га лесного фонда – часть верхнего меандра, кроме зоны А; II.В.2. - 37,9 га лесного фонда - квартал 5 в нижнем меандре Старицы.




Общее 108 5 30 14 92 24 10Оценка полноты данных (в %) 80 70 70 80 80 80Красная книга Молдовы 2 4 2 5 1Список МСОП 2 1 2 1 1Красная книга Европы 2 1 1 1Списки Бернской конвенции 2 1 7 59 14 10Списки Боннской конвенции 23 10 10Директива по местообитани-ям, Приложение II 2 2 4 1






3 4 2 20 6

Примеры редких видов.Растения - Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L., Veratrum nigrum L.Животные. Насекомые: Callimorpha quadripunctaria Poda, Lucanus cervus L., Oryctes

nasicornis L., Elater ferrugineus L. Герпето- фаунаetofauna: Emys orbicularis. Птицы: Falco vespertinus, Pernis apivorus, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor. Звери: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Myotis dasycneme.

Общее состояние. Включает участки разновозрастных природных лесов. Наибо-лее ценны 99-летние сообщества с доминированием тополя белого (9PLA1DT) и ясеня (8 FR1ST1ULC). В толще виды и на ее поверхности старого русла Днестра сформирова-лась богатая водная растительность (Lemnetum minoris, Certophylletum demersi, Myrophylleto (spicata)-Potamogetonetum (pectinati), Salvinetio (natans)-Spirodeletum (polyrrhiza), здесь от-мечены крупные скопления редких видов - Salvinia natans (L.) All. и Trapa natans L., бе-рега и мелководья заняты сообществами Phragmitetum australisi, Typhaetum angustifoliae, Schoenoplectetum tabernaemontani, Schoenoplectetum lacustris, Bolboschoenetum maritimi. На довольно протяженных участках старица сильно обмелена или полностью высохла и за-росла водно-болотной и луговой растительностью.

Зона С - II.С. (II.С.1.-II.С.3.)Площадь и краткое описание. 98,7 га. Включает лесные территории кварталов 3-5. На

окраине квартала 5 находится традиционное место детского летнего отдыха - лагерь скаутов.Флористическая и фаунистическая ценность



Общее 114 1 17 17 92 22 9Оценка полноты данных (в %) 70 70 70 80 80 80Красная книга Молдовы 4 3 5 0Список МСОП 2 1 2 1Красная книга Европы 2 1 0Списки Бернской конвенции 2 9 59 13 9Списки Боннской конвенции 23 10 9Директива по местообита-ниям, Приложение II 2 3 0



7 3 20 5


Примеры редких видов.Растения - Epipactis purpurata Smith, Euonymus nana Bieb., Salvinia natans (L.) All., Trapa

natans L., Veratrum nigrum L.Животные. Насекомые: Catocala sponsa L. Герпетофауна: Emys orbicularis. Птицы:

Falco vespertinus, Pernis apivorus, Falco cherrug, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor. Звери: Felis silvestris, Myotis mystacinus.

Общее состояние. Включает разновозрастные плавневые леса с доминировани-ем тополя белого (9PLA1DT, 9PLA1ST, 9PLA1FR), ясеня (7FR3ULC, 6FR3ST1DT), вяза (7ULC3FR, 6ULC3FR1PLA), а также искусственные посадки, в некоторых преобладают виды природной флоры - дуб черешчатый (9ST1GL), ясень (9FR1DT). Территория ис-пользуется для отдыха местных жителей и выпаса домашних животных. Некоторые фрагменты старицы вне урочища сильно обмелены или полностью обезвожены, в свя-зи с чем необходима реконструкция для углубления русла и обеспечения связи с рекой.

Комплекс «ТУФА – СТЫНКА ТАЛМАЗ» - IIIРасположение. Район Штефан-Водэ, в окрестностях сел Талмаза и Грэдиница

46° 38` 37`` сш 29° 37` 6`` вд

Площадь и краткое описание. 930,49 га (лесные территории – 595 га). Объединяет небольшие урочища «Валя Стыней», «Туфа», «Стынка Талмаз» между селами Леунтя и Талмаза, а также урочище «Моара Векe», расположенное над селом Талмаза и имеющее, главным образом, противоэрозионное значение. Включено пастбище, прилегающее к урочищу «Моара Веке» с юга.

Абсолютные высоты: 136 – 149 мФизическая структура


Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 72 км к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 19 км к югу от мун. Тираспол, западный участок в пределах Нижнебыковской равнины, восточный участок в пре-делах северо-восточной части Когылникской равнины

Рельеф Водораздел рек Днестр и Бабей и правых склонах р. ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. ДнестрОбщее геологическое описание




Основные типы экосистем. Леса, приуроченные к склонам и водоразделам, представлены преимущественно

естественными, но с нарушенной структурой и репродукцией сообществами доволь-но высоких возрастов в диапазоне 65-100 лет. Сохранились ценные участки лесов из дуба пушистого (Querscus pubescens) семенного происхождения со степными полянами с редкими в Молдове видами. Типы лесных формаций: Чистые дубравы – 89,2%; Пой-менные дубравы – 6,6%; Дубравы из дубы пушистого – 4,2%.. Средний возраст: 38 лет. Формула лесообразующих пород: 4SC2ST2FR1STP1DT.

1. Полуаридный (Quercus pubescens) куртиннй дубовый лес.2. Полуаридный дубовый лес (Quercus robur). 3. Естественные и искусственные древесно-кустарниковые зарости на кру-

тых склонах.


Искусственные посадки 4. Сложные лесопосадки. 5. Плантации акации.6. Плантации сосны Палласа.

Травянистые сообщества полян представлены 2 биотопами:7. Степные сообщества на полянах8. Степные пастбища..




Общее 330 6 9 103 21 7Оценка полноты данных (в %) 80 70 70 80 80 70Красная книга Молдовы 1 6 2 8 1Список МСОП 2 1 4 0Красная книга Европы 1 0Списки Бернской конвенции 2 6 73 12 7Списки Боннской конвен-ции 22 0 7


Директива по местообита-ниям, Приложение IV 1 7 6 7


10 6 2 29 3

Примеры редких видов растений: Achillea coarctata Poir., Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Asparagus tenuifolius Lam., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Amygdalus nana L., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit.

Характерные и редкие виды животныхНасекомые - примеры редких видов: Cerambyx cerdo L., Lucanus cervus L., Oryctes

nasicornis L., Morimus finereus Muls., Callimorpha quadripunctaria Poda, Xylocopa valga Gerst. Герпето- фаунаetofauna: Характерные виды: Lacerta viridis, Natrix natrix, Hyla arborea, Bufo viridis. Примеры редких видов: Emys orbicularis, Zamenis longissimus. Птицы. Ха-рактерны лесные, луговые и полевые виды, среди которых преобладают мелкие воро-бьиные. Разнообразно представлены птицы леса и открытых пространств. На миграци-ях встречаются виды различных таксономических групп. Примеры редких видов: Falco vespertinus, Coracias garrulus, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Falco cherrug, Hieraaetus pennatus, Circus cyaneus, Columba oenas. Звери. Характер-ные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Nyctalus noctula, Pipistrellus pygmaeus, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus. Примеры редких видов: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.


Земельная собственность. 595,6 га покрытые лесной растительностью находятся в собственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тиги-на). Пастбище находится в собственности коммуны Талмаза.

Общее состояние. Сохранились компактные участки дубрав из дубов черешчатого и пушистого с остепненными полянами, представляющие ценность как остатки широ-ко распространенного в прошлом лесо-полянного комплекса (гырнецов). Дубравы от-личаются разной долей участия дуба пушистого и черешчатого (5St4Stp1Sc, 3St6Stp1Dt, 8Stp2Ar, 9St1Dt, 7St2FR1Dt, 8Stp2Ar). Более половины лесов (60%) порослевого про-исхождения. Ширико распространены производные ценозы (24,8%), в которых доми-нирующая роль принадлежит ясеню (5Fr2Stp1Ar1St1Dt, 7Fr2St1Dt, 9Fr1Dt, 6FR4Ulc) или вязу (5Ulc4Fr1Dt, 7Ulc2Fr1Dt, 5Ulm2Stp2Fr1Ar, 8Ulc2Fr, 9Ulc1Dt). Довольно боль-шие территории лесов вырублены и заменены посадками аборигенных пород (45%) и интродуценов (55%) – в основном акации белой, а также гледичии и ели (некото-рые достигли возраста естественной спелости древостоя – около 60 лет), а также по-садками аборигенных ясеня, вяза граболистного и тополя белого; последний характе-рен для пойменных местообитаний. В целом, коренные насаждения составляют толь-ко 7,7%, искусственные насаждения – 67,5%. Практически все древостои низкопроиз-водительны (93% насаждений), что указывает на угнетающие условия произрастания, но и на уровень хозяйствования (неудачный подбор пород для лесокультурных работ, несвоевременность и неудовлетворительное качество хозяйственных рубок и др.); око-ло 10% составляют низкополнотные насаждения и редины; в некоторых насаждениях присуствует агрессивный клен американский (Acer negundo). Поляны с антропогенны-ми вариантами первичных степей. Пастбище представляет собой старовозрастную за-лежь (10-12 лет).

Социальное и экономическое значение. Сохранение в качестве генетического резер-вата ценозообразователей лесной и степной растительности, редких и исчезающих ви-дов растений. Использование для посещения туристами с целью наблюдения и фото-графирования ландшафта и редких видов (в период массового развития/цветения) рас-тений и животных. Встречаются объекты любительской охоты - парнокопытные, лиса, заяц, голуби, фазан.

Леса. Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продукты, не-древесные продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соот-ветствии с действующим законодательством:

– ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 195,4 тыс. лей;– ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 8,8 тыс. лей;– ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 187,6 тыс. лей;– всего доходов – 391,8 тыс. лей.

Зона А - III.А. (III.А.1.- III.А.6.)Площадь и краткое описание.131,5 га лесного фонда. Зона представлена 6 элеменатми: III.А.1. «Дубрава Валя

Стыней» - выделы 49С и 49I (19,4 га); III.А.2. «Дубрава Туфа» - выдел 51F (16,2 га); III.А.3. «Стынка Старого Днестра» - выделы 41I, 41U, 41V; 42A, 42B, 42H (65,9 га); III.А.4. Выделы 44F, 44G, 44I (3,8 га). III.А.5. Выделы 44S, 44V; 46B (6,6 га). III.А.6. Выдел 43А (19,6 га).





Общее 272 5 7 103 19 7Оценка полноты данных (в %) 80 60 80 80 70Красная книга Молдовы 1 5 1 8 1Список МСОП 2 4 0Красная книга Европы 0Списки Бернской конвенции 2 4 73 11 7Списки Боннской конвен-ции 22 8 7




10 5 1 29 3

Примеры редких видов.Растения - Achillea coarctata Poir., Adonis vernalis L., Asparagus officinalis L., Asparagus

tenuifolius Lam., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Amygdalus nana L., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit.

Животные. Насекомые: Cerambyx cerdo L., Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L., Morimus finereus Muls., Xylocopa valga Gerst. Герпето- фаунаetofauna: Zamenis longissimus. Птицы: Aquila clanga, Falco cherrug, Falco vespertinus, Coracias garrulus, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus, Circus cyaneus, Columba oenas. Зве-ри: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.

Общее состояние. Территория включает ценные 65-100-летние участки природных ле-сов из дуба пушистого и дуба черешчатого (5St4Stp1Sc, 6Stp3St1Dt), а также ясеневые леса с примесью дуба пушистого и черешчатого (5Fr2Stp1Ar1St1Dt, 7Fr2St1Dt, 9Fr1Dt). Встреча-ются очень мелкие степные поляны с участием перистых ковылей – эдификаторов первич-ных степей, в составе травостоя сохранились типично степные и редкие виды растений.

Зона В - III.В. (III.В.1.- III.В.6.)Площадь и краткое описание. 136,1 га. Предназначена для защиты зоны А и вос-

становления природных лесов и полян. Территория объединяет и окаймляет участки зоны строгой охраны III.А. Зона представлена 4 элеменатми: III.В.1. «Буферная зона Валя Стыней», расположена близ участка зоны строгой охраны III.А.1., включает выде-лы 49Н (0,9 га); III.В.2. Объединяет участки 48V и 48W (6,4 га). III.В.3. «Буферная зона Валя Стыней» объединяет участки зоны строгой охраны III.А.4. и III.А.5., включает лес-ные территории квартала 44 (E, D, K, N, O, P) (13,3 га); III.В.4. «Буферная зона Стынка Талмаз» объединяет участки зоны строгой охраны урочища, включает квартал 41, кро-ме зоны А, площадью 38,4 га; III.В.5. «Буферная зона Стынка Талмаз» объединяет участ-ки зоны строгой охраны урочища, включает квартал 42, кроме зоны А, площадью 24,3 га; III.В.6. территория квартала 51 (29,6 га).





Общее 200 8 97 16 7Оценка полноты данных (в %) 80 60 80 80 70Красная книга Молдовы 1 6 0Список МСОП 1 4 0Красная книга Европы 1 0Списки Бернской конвенции 5 68 10 7Списки Боннской конвен-ции 20 0 7

Директива по местообита-ниям, Приложение II 1 0



7 2 27 3

Примеры редких видов.Растения - Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Crocus

reticulatus Stev. ex Adam, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn.

Животные. Птицы: Aquila clanga, Falco cherrug, Falco vespertinus, Coracias garrulus, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus. Герпетофау-на: Zamenis longissimus. Звери: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.

Общее состояние. В зону включены естественные леса разнообразные по составу и структуре (8Stp2Ar, 7Ulc2Fr1Dt, 5Ulm2Stp2Fr1Ar, 5Fr4Ulc1Dt, 8Stp1St1Dt, 7St2FR1Dt, 10Stp), некоторые засорены интродуцентами (3FR3Stp3Sc1Ar, 6Fr3Sc1Ar); значитель-ные площади заняты разновозрастными лесопосадками (10Gl, 8Gl1St1Fr, 8Mo1Pla1Dt, 10Pl, 9Mo1Sc, 10Sc, 8Gl2Sc, 6Sc4Gl). Встречаются немногочисленные степные поляны с участием эдификаторов первичных степей перистых ковылей и вторичные степи с бо-гатым разнотравьем.

Зона С - III.С. (III.С.1.- III.С.5.)Площадь и краткое описание. 662,89 га. Предназначена для защиты зоны В и хозяй-

ственного использования. Зона включает лесоохотничьи угодья (231 га) Общества охот-ников и рыболовов вместе с фермой по разведению фазана (50 квартал), а также памят-ник садово-паркового искусства «Леунтя» (21,49 га). Зона представлена 6 элементами, общей площадью 410,4 га: III.С.1. «Валя Стыней», площадь – 213,8 га (кварталы 44-48 и частично 49, кроме зоны A); III.С.2. 5 га, включает лесные территории квартала 44 (выделы H, J, M); III.С.3. 24,1 га – фрагменты разреженных посадок, преимущественно интродуцентов в квартале 40; III.С.4. 0,3 га – лесной выдел квартала 51V; III.С.5. 79,2 га – лесное урочище «Моара Веке»; III.С.6. (88 га) пастбище, прилегающее к урочищу «Моара Веке» с юга.





Общее 234 3 7 97 21 6Оценка полноты данных (в %) 80 70 80 80 70Красная книга Молдовы 3 1 6 1Список МСОП 4 0Красная книга Европы 1 0Списки Бернской конвен-ции 5 68 12 6





5 3 1 27 2

Примеры редких видовРастения - Asparagus officinalis L., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Cerastium ucrainicum

Pacz. ex Klok., Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn.Животные. Насекомые: Lucanus cervus L., Xylocopa valga Gerst., Callimorpha

quadripunctaria Poda. Герпетофауна: Zamenis longissimus. Птицы: Falco vespertinus, Coracias garrulus, Hieraaetus pennatus, Aquila clanga, Falco cherrug, Circus cyaneu. Звери: Felis silvestris, Myotis mystacinus, Pipistrellus pipistrellus.

Общее состояние. Растительность представлена главным образом насаждениями акации белой, гледичии, ореха грецкого, культурами дуба черешчатого разного возрас-та (10Sc, 9Sc1Dt, 8Gl2Sc, 10Gl, 10NU, 10Pl, 10St). Пастбище представляет собой стровоз-растую залежь с травостоем низкого кормового качества из-за стравленности и присут-ствия сорняков.

Комплекс «Талмазские плавни» - IV

Расположение. Район Штефан-Водэ, пойма реки Днестр между селами Талмаза и Чи-обурчиу

46° 38' 58" сш 29° 45' 9" вд

Площадь и краткое описание. 1686.48 га (1126 га лесных территорий - урочище «Тал-мазские плавни»). Включает 3 сектора: 1. Урочище “Талмазские плавни”, расположенное в крупной излучине Днестра с несколькими глубокими меандрами (включает ресурсный резерват). 2. Первый меандр реки (прилегает к урочищу выше по течению) в настоящее время заброшенный и периодически затопляемый. Эти сектора входят в коммуну Тал-маза. 3. Часть урочища, которая относится к коммуне Чиобурчиу, частично находится в составе гослесфонда, частично – в составе сельскохозяйственных земель, подпадающих под ограничения пользования в береговой водоохранной полосе.


Абсолютные высоты: 1,4 – 9 мФизическая структура


Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 80 км к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 22 км к юго-востоку от мун. Тираспол в пределах северо-восточной части Когылникской равнины

Рельеф Высокая пойма р. ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр Общее геологическое описание

Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи бессарбского подяруса сарматского яруса миоцена


Нижнеднестровская пойма с пойменно-луговыми и иловато-болотными по-чвами, плавневыми лесами и травяными болотами

Основные типы экосистем. Водные биотопы1. Река- экосистема сегмента Днестра. 2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоя-

чие пресные воды). Экосистема данного плавневого комплекса особенно разноо-бразна за счет видового богатства водорослей (1300 видов и подвидов) и высшей водной растительности, фито- и зоопланктона; соотношение «семейства: роды: виды составляет 1:4:10, что свидетельствует о высоком своеобразии.

3. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой.4. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности –

массовые заросли рдестов, водная поверхность часто почти сплошь затянута ря-ской и сальвинией.

Пойменные леса. Типы лесных формаций: Чистые дубравы – 0,2%; Пойменные дубра-вы – 61,3%; Чистые тополевники – 30,6%; Тополево-ивовые леса -7,9%. Средний возраст: 39 лет. Формула лесообразующих пород: 4PLA4FR1PLN1SA. Представлены 3 биотопами:

5. Пойменный лес. 6. Прибрежный ивовый лес. 7. Сообщества кустарниковых видов Salix (S. triandra и S. purpurea.) по берегам во-

доемов и в местах длительного сохранения болотин. 8. Пойменный лес с доминировнаием ясеня.

Искусственные посадки 9. Одновидовые посадки Populus alba, P. nigra, Quercus robur, Fraxinus excelsior.

Травянистая растительность представлена сообществами лугов (заболоченные, сы-рые и влажные) и травяных болот (водно-болотная растительность):

10. Высокотравне пойменные луга. 11. Пойменные луговые пастбища.12. Влажные луга и болота. 13. Тростниковые заросли.




Общее 290 19 45 14 200 54 14Оценка полноты данных (в %) 80 80 60 80 95 80 85Красная книга Молдовы 4 12 2 20 8 2Список МСОП 2 2 1 6 5 3




Красная книга Европы 2 2 1 1 5 4Списки Бернской конвенции 2 5 8 119 28 14Списки Боннской конвенции 30 13Директива по местообита-ниям, Приложение II 3 2 4 3

Директива по местообита-ниям, Приложение IV 2 1 9 15 14

Директива об охране птиц 22Операционный список 7 19 1 4 45 16 7Охраняемые законом (CR, EN, VU)

4 10 2 29 9

Примеры редких видов растений: Nymphaea alba L., Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L., Vitis sylvestris C.C.Gmel.

Характерные и редкие виды животныхГидробионты - примеры редких видов: Hirudo medicinalis. Насекомые - примеры ред-

ких видов: Mantis religiosa L., Coenagrion mercuriale Charp., Lucanus cervus L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphiclides podalirius L., Saturnia pyri Denis et Schiff., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst. Герпетофауна: Характерные виды: Natrix natrix, Natrix tessellata, Hyla arborea, Bufo viridis. Примеры редких видов: Emys orbicularis. Птицы. Характерны лесные, луговые, водно-болотные и полевые пти-цы, среди которых преобладают мелкие воробьиные. Наиболее обильны и разнообраз-но представлены птицы лесного, водно-болотного и лугового комплекса. Часто встреча-ются различные виды цапель, дятлы, совы, ракши, фазан. На миграциях обычны кули-ки, утки, хищники. Примеры редких видов: Aquila clanga, Aytha nyroca, Coracias garrulous, Phalacrocorax pygmeus, Falco vespertinus , Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus, Pandion haliaetus, Circus cyaneus, Ardeola ralloides, Ciconia nigra, Cygnus olor, Cygnus cygnus, Crex crex. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Nyctalus noctula, Nyctalus leisleri, Pipistrellus pygmaeus, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus pipistrellus, Plecotus austriacus, Myotis mystacinus. Для данной террито-рии также характерны виды рукокрылых, которые предпочитают селиться близко к воде, и охотничьи территории которых связаны с водой, как например Myotis daubentonii и Myotis dasycneme. Открытые участки леса используются в качестве охотничьих угодий синантропными видами рукокрылых, как например Eptesicus serotinus и Pipistrellus kuhlii. Примеры редких видов: Felis silvestris, Myotis dasycneme, Nyctalus lasiopterus.

Земельная собственность. 1126 га покрытые лесной растительностью находятся в собственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тиги-на) Пастбища принадлежат коммунам с. Талмаза и с. Чиобурчиу.

Общее состояние. Преобладающая часть территории занята плавневыми лесами, пе-риодически затопляемыми в период паводков, представленная сообществами формаций Populeta (alba) - 9Pla1Sa, 7Pla1Pa2Ulv, 7Pla3Fr, 7Pla2Fr1Dt, 6Pla1Pa2Fr1Ulv, 5Pla1Pa2Fr2Ulv, 4Pla4Fr2Ulv, 5Pla3Fr2Ulv, Saliceta (alba) - 8Sa2Pla, 8Sa2Fr, 6Sa3Pla1Ulv, 7Sa1Ulv1Pla1Dt, 5Sa4Pla1Dt, 5Sa4Pla1Dt и Fraxineta - 8Fr1Pla1Ulv, 8Fr2St, 8Fr2Ulv, 7Fr2Ulv1Pla,


7Fra1Pla1Sa1Dt, 7Fr2Ulv1Dt, 6Fr1Ulv1St2Pla, 6Fr2Pla2Ulv, 5Fr4Pla1Dt, 4Pla3Fr2Ulv1Sa, 4Fr2Ulv3Pla1Sa, а также посадками аборигенных пород Populus alba, Quercus robur, Fraxinus excelsior, Ulmus laevis и интродуцентов - Populus hybridus, Gleditsia triacanthos. Многие участки лесов засорены Acer negundo, его участие в древостое варьирует в пре-делах 10-100% - 10Ara, 8Ara1Pla1Fr, 7Ara2Pla1Dt, 7Ara2Fr1Pla, 5Pla3Fr2Ara, 4Fr3Ara2Ulv, 5Pla2Fr2Ara1Ulv, 6Sa2Pla1Ulv1Ara. Около 77% всех древостоев порослевого происхо-ждения. Коренные леса составляют всего 16,1%, производные – 63,2% (почти полови-на из них низкопроизводительные) и искусственные насаждения – 20,7% (большинство из них низкопроизводительные). Половина (58,8%) лесов и посадок низкопроизводи-тельны, что указывает на угнетающие условия произрастания и на уровень хозяйство-вания (неудачный подбор пород для лесокультурных работ, несвоевременность и каче-ство лесохозяйственных рубок и др.), около 13% составляют низкополнотные насажде-ния и редины. Присутствуют посадки интродуцентов, преемущественно агрессивного Acer negundo, доля которых невелика (около 2%) насаждений представлены интродуцен-тами. Встречаются глухие трудно проходимые участки, с густым подлеском, валежни-ком и буреломом. Полог леса часто сомкнут, и в то же время в лесу много полян и луго-вин. Велика протяженность опушек, значительно увеличивающая емкость биотопов. На территории урочища много луговин, заболоченных участков и болотин, занятых исклю-чительно травянистой растительностью – водной, травяными болотами и лугами – на-стоящими, влажными, сырыми и заболоченными; такие сообщества сохранились в отда-ленных участках лесного массива, недоступных для выпаса. Есть крупные заболоченные участки с большой поверхностью воды. Много водоемов, от мелких, частью пересыха-ющих, до озера Адана (около 30 га) и петли старого русла Днестра, сохранившего неко-торую связь с основным течением реки. В районе урочища от Днестра ответвляется его рукав Турунчук. Через лес, вдоль Днестра, и по его противоположной окраине, - отде-ляя поля, проходят противопаводковые земляные насыпи, по краям которых со стороны плавней тянутся заполненные водой каналы. Многообразные биотопы комплекса под-держивают богатую флору и фауну. Здесь сосредоточено наибольшее разнообразие ви-дов птиц всего рамсарского сайта «Нижний Днестра», в том числе многочисленных ред-ких. Большую ценность представляют встречающиеся здесь насекомые, охраняемые на международном, европейском и национальном уровнях. Отмечено 22 вида стрекоз (50% известных в Молдове), среди которых наиболее редким является Gomphus flavipes Pz..

Социальное и экономическое значение. Сохранение в качестве генетического резер-вата. Комплекс является ценным туристическим объектом, где можно наблюдать и фото-графировать ландшафт, типичные плавневые леса, редкие виды (в период массового раз-вития) растений и животных, среди которых наиболее колоритными являются птицы. Возможны и ночные прогулки по лесу для прослушивания звуков летучих мышей при помощи ультразвуковых детекторов или отловом рукокрылых при помощи паутинных сетей. Сбор лекарственных растений и недревесной продукции леса. Луга внутри уро-чища должны использоваться в качестве сенокосного угодия. Многие животные (парно-копытные, лиса, заяц, голуби, фазан, рыба) являются объектами любительской охоты и рыбной ловли. Возможные доходы от использования продуктов леса (древесные продук-ты, недревесные продукты (фрукты, ягоды, лекарственные травы, охота), услуги и др.) в соответствии с действующим законодательством:

- ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 369,4 тыс. лей;- ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 16,7 тыс. лей;- ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 354,7 тыс. лей;- всего доходов – 740,8 тыс. лей.


Зона А - IV.A. (IV.A.1.)Площадь и краткое описание. 440.2 гa. IV.А.1. «Ядро Талмаза» включает 3 террито-

рии: IV.А.1-1. Земли лесного фонда в пределах коммуны Талмаза и большая часть озера Адана - parcelele 58L; 59 (выделы D, J); 64 (выделы C, D, E, F, N2, V1); 65G; 66 (выделы A, B, D, E, H, J), площадью 129,8 га; IV.А.1-2. Земли лесного фонда в пределах коммуны Чи-обурчиу, нижний отрог озера Аданы и резервуар южнее Аданы – parcelele 67N1, V5; 68 (выделы B, D, E, J, Т); 69 (выделы A, F, J, K, M, V); 70 (выделы I, L, M); 71 (выделы J, M, N, O, P, Q, R), площадью 126,6 га и IV.А.1-3. участок Днестра - (183,8 га, водный фонд).




Общее 134 9 45 14 106 54 14Оценка полноты данных (в %) 80 60 80 80 80 85Красная книга Молдовы 3 7 2 12 8 2Список МСОП 2 2 1 3 5 3Красная книга Европы 2 1 1 5 4Списки Бернской конвенции 2 4 8 38 28 14Списки Боннской конвен-ции 20 13

Директива по местообита-ниям, Приложение II 3 2 4 3

Директива по местообита-ниям, Приложение IV 1 1 9 15 14


3 5 2 19 9

Примеры редких видовРастения - Vitis sylvestris C.C.Gmel., Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L. Животные. Насекомые: Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphlicides podalirius L.,

Lucanus cervus L., Mantis religiosa L., Saturnia pyri Denis et Schiff., Zerynthia polyxena Den. et Sch. Гидробионты: Hirudo medicinalis. Герпетофауна: Emys orbicularis. Птицы: Aquila clanga, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus. Звери: Felis silvestris, Myotis dasycneme, Nyctalus lasiopterus.

Общее состояние. «Ядро Талмаза» - один из ценнейших природных участков Мол-довы с уникальными сообществами плавневых лесов, в которых присутствуют старо-возрастные древостои тополя белого. Естественная древесная растительность представ-лена следующими формациями - Populetа(alba), Salicetа(alba), Fraxineta (охраняют-ся в Европе) и включают сообщества Populetum (alba) - rubosum, Populetum (alba) - chaerophyllosum (temulum), Populetum (alba) - convallariosum, Fraxineto - Populetum (alba) - ulmosum, Saliceto - Populetum (alba) – herbosum (состав древостоя 9Pla1Dt, 9Pla1Fr, 9Pla1Sa, 7Pla1Pa2Ulv, 7Pla3Fr, 7Pla2Fr1Dt, 6Pla1Pa2Fr1Ulv, 5Pla1Pa2Fr2Ulv, 5Pla3Fr2Ulv, 5Pla4Fr1Dt, 4Pla4Fr2Ulv), сырые пойменные леса из ивы белой – Salicetum inundatum и Salicetum (alba) rubosum – (10Sa, 8Sa2Pla, 7Sa2Pla1Dt, 7Sa1Ulv1Pla1Dt, 6Sa3Pla1Ulv, 5Sa4Pla1Dt). Влажный ясеневый лес, в Молдове характерный для нижнего Днестра, - 6Fr3Pla1Ulv, 7Fr1Pla1Sa1Dt, 7Fr2Ulv1Dt, 10Fr, 9Fr1Dt, 7Fr2St1Dt,


9Fr1Dt, 6Fr3Pla1Dt, 7Fr1St1Pla1Sa, 6Fr2Pla2Sa, 5Fr3St2Ulv, 7Fr2Pla1Ulv, 4Fr4Pla2Ulv, 5Fr5Pla, 6Fr3Pla1Ulv, 4Fr4Ulv2Pla, 6Fr3Ulv1Pla, 8Fr2Pla). Большие территории заняты мо-нодоминантными посадками Quercus robur, Salix alba, Fraxinus excelsior, Populus hybrida. Лесные поляны покрыты лугами, на участках с длительным стоянием воды развивают-ся травяные болота.

Зона В - IV.В. (IV.В.1.- IV.В.2.)Площадь и краткое описание. 342,4 гa. Относится двум 2 коммунам. Коммуне Тал-

маза принадлежат 5 участков: IV.В.1. Участки 58Q и 58T (6,7 га); IV.В.2. Квартал 58 (выделы C, E, G, I, J, N), площадь 29,6 га; IV.В.3. «Птичьи болотца» - кварталы 61 (вы-делы A, E, F, G, N1, N2, N3) и 64 (вылелы B и N1), площадь 31,4 гa; IV.В.4. Лесной фонд – кварталы 61 (выделы L, M и N), 62 (выделы А, B, С, D, E, G, H, I, J, L, K, O) и 63 (вы-делы A и C), площадь 85,9 га; IV.В.5. Лесной фонд –квартал 64 (выделы K и V2), пло-щадь 16,5 га; Коммуна Чиобурчиу - 4 участка: IV.В.6. Лесной фонд - квартал 69 (выде-лы B, C, D, E, H, G, I), площадь 16 га; IV.В.7. Лесной фонд - квартал 69 (выделы L, N, O, P, Q, R, R1, S, T, U, W, X), площадь 27,4 га; IV.В.8. Лесной фонд - квартал 67 (выделы B, J, L, M) и 70 (кроме зоны А), площадь 78 га; IV.В.9. объединяет IV.В.9-1. Участок Дне-стра на протяжении меандра «Дой Фраць» (27,9 га), IV.В.9-2. Лесной фонд – квартал 71 (выделы Е, F, G, H, I, K, L), площадь 23 га и IV.В.9-3. Кромка берега вдоль меандра «Дой Фраць» в кв. 70 (2 га). К зоне подключен IV.В.10. Дамба (15 гa), протянувшаяся через урочище вдоль линии меандров.




Общее 138 6 14 90 29 13Оценка полноты данных (в %) 70 75 80 80 85Красная книга Молдовы 1 2 2 9 4 2Список МСОП 3 3 3Красная книга Европы 1 1 3 3Списки Бернской конвенции 1 8 59 19 13Списки Боннской конвен-ции 22 13 13




1 2 2 29 8

Примеры редких видовРастения - Vitis sylvestris C.C.Gmel. Животные. Насекомые: Carabus clathratus L., Oryctes nasicornis L., Saturnia pyri Denis

et Schiff. Птицы: Falco vespertinus, Crex crex, Pernis apivorus, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Aquila clanga, Hieraaetus pennatus, Pandion haliaetus, Ciconia nigra. Звери: Felis silvestris, Myotis dasycneme, Nyctalus lasiopterus.


Общее состояние. Сохранились небольшие фрагменты плавневых лесов, включаю-щие ценные 70-90-летние древостои, с доминированием тополя белого - Populetum (alba) - rubosum, Populetum (alba) - chaerophyllosum (temulis), Populetum (alba) - convallariosum, Fraxineto - Populetum (alba) - ulmosum, Saliceto - Populetum (alba) – herbosum - 8Pla2Fr, 7Pla3Fr, 6Pla2Sa1Fr1Dt, 6Pla4Fr, 5Pla3Fr2Ulv, 4Pla3Fr2Ulv1Sa, 5Pla3Fr1Ar1Ulv, некоторые участки засо-рены агрессивным Acer negundo (5Pla3Fr2Ara, 5Pla2Ara2Ulv1Fr, 7Ara2Pla1Dt); в более влаж-ных условиях распространены ивовые леса – сообщества Salicetum inundatum (8Sa1Dt1Pla, 5Sa4Pla1Dt). Влажные ясеневые леса формации Fraxineta различаются по составу древостоя (9Fr1Ulv, 8Fr1Pla1Ulv, 6Fr2Pla2Ulv, 5Fr5Pla, 5Fr4Pla1Dt, 5Fr3St2Pla). Есть участки, где лес заме-нен монокультурами дуба и ясеня, или интродуцентами – тополем гибридным (10Pln) и гле-дичией (9Gl1Dt). Значительная часть территории занята сохраняющимися и пересыхающи-ми болотинами и озерками с водной и водно-болотной растительностью различных форма-ций. Хорошо представлена луговая растительность разных типов.

Зона С - IV.C. (IV.C.1.- IV.C.9.)Площадь и краткое описание. 878,38 гa. Включает 9 территорий, которые разбиты на

более мелкие подразделения. Коммуна Талмаза: IV.С.1. Первый меандр реки и прибреж-ная водо-охранная полоса, соединяющая урочище «Талмазские плавни» и примыкающее пастбище (89,17 га), в том числе IV.C.1-1. Резервный фонд примэрии Талмаза в меандре Днестра (43,75 га), IV.C.1-2. Территория водного фонда; окаймляет меандр и тянется по берегу до урочища «Талмазские плавни», включая также луговые участки выше по тече-нию от меандра (5,72 га); IV.C.1-3. Полоса тополевого редколесья со стравленным травя-ным покровом расположена между меандром и лесным урочищем, ограничена государ-ственной противопаводковой дамбой и территорией водного фонда (22,56 га); IV.C.1-4. Пастбище примэрии Талмаза (17,14 га). IV.С.2. Включает лесные территрии урочища и земли Примэрии Талмаза, общая площадь 241,37 га: IV.С.2-1. Лесные кварталы 59 (вы-делы A, A1, C, B), 61 (выделы B, C, D, H, I, J, K, V1), 62 (выделы F, M, N, P, Q, R), 64 и 65, площадью 207,9 га; IV.C.2-2. Резервный фонд Примэрии Талмаза (33,47 га). IV.С.3. – Лес-ные территории (83,5 га) - квартал 58 и 59 (выделы Е, F). IV.С.4. Включает 2 территории (212,93 га): IV.С.4-1. - (63,03 га) часть ресурсного резервата «Комплекс пойменных кар-бонатных лугово-черноземных, луговых и иловато-болотных почв Бессарабской степ-ной провинции» (200 га) и IV.С.4-2. Лесной фонд урочища (149,9 га) - кварталы 60 и 63. У ответвления Турунчука от главного течения Днестра расположена туристическая сто-янка и сохранился дуб черешчатый диаметром более 1,5 м, по приблизительной оценке, возрастом более 300 лет. IV.С.5. Леса квартала 66 (16,4 га): IV.С.5-1. Участок 66С (5,1 га), IV.С.5-2. Участки 66F и 66G (9,7 га), IV.С.5-3. Участок 66I (1,6 га). IV.С.6. Леса квартала 64 (выделы G, H, I, J, R1), площадь 6.7 га. Коммуна Чиобурчиу: IV.С.7. Площадь 75,5 га, включает: IV.C.7-1. Леса площадью 56,7 га (кварталы 67, 68); здесь находиться лесной кор-дон и точка для наблюдения за растительным и животным миром; IV.C.7-2. Полоса отчуж-дения под высоковольтной электролинией (7,3 гa); IV.C.7-3. Лесной фонд – участок 67V1 (1,8 га); IV.C.7-4. Лесные территории кварталов 67V2, 68 F, G, H, I, площадью 9,7 га. IV.C.8. Объединяет 5 территорий (113,45 га): IV.C.8-1. - квартал 71 (выделы A, B, C) площадью 4,7 гa; IV.C.8-2. Кварталы 71 (выдел D), 72 и 73 – 48,9 га; IV.C.8-3. Молодая старица в ме-андре «Дой Фраць» (11,7 га, водный фонд); IV.C.8-4. Частные земли кцоммуны Чобурчиу - 30 га; IV.C.8-5. Земли коммуны Чобурчиу (18,15 га) расположенные в пределах прибреж-ной водо-охранной полосы в полукольце старицы и рядом с ней. IV.С.9. Включает канал и пастбище, общей площадью 39,36 га, между государственной дамбой и урочищем Талмаз-ские плавни. IV.C.9-1. Канал, относящийся к водному фонду (24 га). IV.C.9-2. Пастбище коммуны Талмаза (9 га). IV.C.9-3. Пастбище коммуны Чобурчиу (6,36 га).





Общее 239 5 45 9 72 30 10Оценка полноты данных (в %) 80 60 75 80 80 80Красная книга Молдовы 3 4 6 3Список МСОП 2 1 2Красная книга Европы 2 1 2Списки Бернской конвенции 2 4 42 15 10Списки Боннской конвенции 30 20 10Директива по местообита-ниям, Приложение II 2 1



3 3 20 5

Примеры редких видовРастения - Salvinia natans (L.) All., Trapa natans L., Nymphaea alba L.Животные. Насекомые: Bombus argillaceus Scop., Papilio machaon L., Xylocopa valga Gerst.,

Scolia maculata Drury. Гидробионты: Hirudo medicinalis. Птицы: Crex crex, Aythya nyroca, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Circus pygargus, Asio flammeus, Phalacrocorax pygmeus, Ardeola ralloides, Cygnus olor, Cygnus cygnus. Звери: Felis silvestris, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii.

Общее состояние. Растительность зоны разнообразна – плавневые леса с доминиро-ванием тополя белого, ивы белой и ясеня, некоторые засоренные агрессивным кле-ном американским. Искусственные посадки включают как аборигенные виды, такие как ясень - 10Fr и дуб черешчатый - 10St, так и интродуцентов – тополя гибридного 10Pln и гледичии 9Gl1Dt. В толще воды Аданы и залитой водой котловины, а также в каналах и долго не высыхающих неглубоких лужах развивается водная растительность с доволь-но крупными популяциями редких видов – водяного папоротника сальвинии и водяно-го ореха. В 1999 году в канале произрастали 2 куртины Nymphaea alba L. К мелководьям приурочена водно-болотная растительность с доминированием тростника, по перифе-рии - заболоченные, сырые и влажные луга с неустойчивым травостоем – в сухие годы массово развивается Elytrigia repens, в годы вымокания – Agrostis и виды рода Carex. На высоких уровнях поймы встречаются фрагменты настоящих лугов формаций Elytrigieta repensi, Poaeta pratensisi и Poaeta trivialisi с довольно богатым разнотравьем. На терри-ториях, вышедших из зоны затопления паводковыми водами, и на месте заброшенной пахоты развивается луговая растительность с большой примесью влаголюбивых пио-нерных видов и сорняков. Перевыпасаемые переменного увлажнения влажные и сырые луга включают сообщества формаций Lolieta perenisi, Elytrigieta repensi, изредка Poaeta pratensisi, Agrostideta stoloniferae. Разнотравье представлено непоедаемыми видами с ни-зовыми листьями и рудералами. Перед дамбой на незаливаемом лентовидном участке шириной 10-15 м сформировались настоящие луга, флора которых насчитывает более 100 видов. Используютя для выпаса и прогона домашних животных.


Нагорный комплекс «ПОПЯСКА» - VРасположение. Район Штефан-Водэ, к югу от села Попяска

46 35 13 сш 29 34 6 вд

Площадь и краткое описание. 648,7 га. Включает крупный овраг, пологие борта по-крыты степными сообществами. Вокруг расположены посадки лесных культур, преиму-щественно акации белой. В комплекс включены пастбища коммуны Попяска.

Абсолютные высоты: 65-197 мФизическая структура


Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 75 км к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 27 км к югу от мун. Тираспол в пределах северо-восточной части Когылникской равнины

Рельеф Водораздел рек Днестр и Бабей, а также правые склоны долины р . Днестр (его правого притока р. Штюбей)

Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр Общее геологическое описание

Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсонско-го подъяруса – меотического яруса; песками, глинами, известняками верх-ней новороссийского подъяруса понтического яруса плиоцена; пестроц-ветными глинами с прослоями алевритов твардицкого горизонта боспор-ского подъяруса понтического яруса плиоцена



Основные типы экосистем. Травянистые сообщества представлены 3 биотопами 1. Степи – один из 2 наиболее крупных хорошо сохранившихся фрагментов степи в стране. 2. Степные пастбища.3. Пойменные луговые пастбища.4. Искусственные посадки.




Общее 356 14 9 39 22Оценка полноты данных (в %) 70 60 90% 80 80Красная книга Молдовы 3 8 3 1 1Список МСОП 2 1Красная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 2 5 33 6Списки Боннской конвенции 8Директива по местообита-ниям, Приложение II 1 2

Директива по местообита-ниям, Приложение IV 2 7


10 7 3 11


Примеры редких видов растений: Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Astragalus albidus Waldst. et Kit., Astragalus dasyanthus Pall., Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Convolvulus lineatus L., Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Helichrysum arenarium (L.) Moench.

Характерные и редкие виды животныхНасекомые – примеры редких видов: Mantis religiosa L., Iphlicides podalirius L., Papilio

machaon L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst., Scolia maculata Drury. Птицы. Характерны птицы открытых биотопов. Приме-ры редких видов: Circus cyaneus L. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius. Примеры редких видов: Felis silvestris.

Земельная собственность. Земли коммуны Попяска.Общее состояние. Наиболее ценный степной участок на территории сайта с первич-

ной растительностью луговых и натоящих степей с доминированием или значительным участием в травостое перистых ковылей - Stipа pulcherrimae и Stipа lessingiana и бога-тым разнотравьем. В долине ручья Фрасин сформировался злаково-разнотравный фло-ристически богатый луг. Участок степи отграничен от сельхозугодий противоэрозион-ными акациевыми и сосновыми посадками. Cтепные пастбища покрыты сообщества-ми бородача, типчака и ковыля-волосатика, а расположенные в долине балки – райгра-са пастбищного (Lolium perenne L.) и овсяницы Регеля (Festuca regeliana Pavł.). На терри-тории комплекса отмечены многочисленные редкие виды растений, насекомых и птиц.

Социальное и экономическое значение. Может быть использован как банк семян главных видов первичных степей, редких и исчезающих степных растений. Территория может посещатся туристами с целью наблюдения и фотографирования степного ланд-шафта, редких видов (в период массового цветения и плодоношения) растений и живот-ных, главным образом, птицы - крупные хищники, совы и редкие виды. Участок с пер-вичной степью должен использоваться как сенокосное угодье с регламентом выкашива-ния 1 раз в 4 года. Пастбища продолжают использоваться, но с регламентированным вы-пасом. Обитающте здесь виды Coturnix coturnix, Phasianus colchicus являются объектами любительской охоты.

Зона А - V.А.1.Площадь и краткое описание. 202,4 га. Включает крупный овраг, пологие борта по-

крыты степными сообществами.




Общее 335 11 9 39 22Оценка полноты данных (в %) 70 90% 80 80Красная книга Молдовы 3 7 3 1 1Список МСОП 1 1Красная книга ЕвропыСписки Бернской конвенции 1 5 33 6Списки Боннской конвен-ции 8




Директива по местообита-ниям, Приложение II 2



10 6 3 11

Примеры редких видовРастения - Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Astragalus

albidus Waldst. et Kit., Astragalus dasyanthus Pall., Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Convolvulus lineatus L., Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Helichrysum arenarium (L.) Moench.

Животные. Насекомые: Mantis religiosa L., Iphlicides podalirius L., Papilio machaon L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Bombus argillaceus Scop., Xylocopa valga Gerst., Scolia maculata Drury. Герпетофауна: Elaphe quatuorlineata Boie, Colubercaspius Gmelin; Птицы: Circus cyaneus L. Звери: Felis silvestris L.

Общее состояние. Территория включает ценные сообщества первичных степей с до-минированием или значительным участием в травостое перистых ковылей - Stipetum (pulcherrima) chamaecytidosum (austriaca), Stipeto (lessingiana)-Fesucetum herbosum, Bothriochloeto (ischaemum)-Stipetum (lessingiana), Festuceto (valesiaca)-Stipeta (pulcherrima) herbosa их антропогенных вариантов, небольшие участки заняты вторичными борода-чевниками с богатым разнотравьем. Здесь отмечены многочисленные редкие виды рас-тений, насекомых и птиц.

Зона B - V.B.1.Площадь и краткое описание. 80,4 га. Включает участок V.В.1. – противоэрозионные

посадки интродуцентов, окаймляющие зону А и отграничивающие ее от смежных сель-хозугодий, объединяет V.В.1-1. - западный участок (14,1 га) и V.В.1-2. – восточный уча-сток (66,3 га).




Общее 35 2 5 39 22Оценка полноты данных (в %) 50 80 80Красная книга Молдовы 1 1 1 1Список МСОП 1Красная книга ЕвропыСписки Бернской конвенции 1 4 33 6Списки Боннской конвен-ции 8







1 1 11

Примеры редких видовРастения - Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow Животные. - Насекомые: Zerynthia polyxena Den. et Sch. Птицы: Circus cyaneus L. Зве-

ри: Felis silvestris.

Общее состояние. Территория покрыта противоэрозионными насаждениями акации белой и сосны черной, в приопушечную зону под разреженный полог которых внедря-ются степные виды из зоны А. Включена в зону экологической реконструкции для посте-пенной замены на древостои видов автохтонной флоры, характерной для данного экото-па – дубом пушистым и южной формой дуба черешчатого.

Зона С - V.С. (V.С.1.- V.С.2.)Площадь и краткое описание. 365,9 га. Зона включает: V.С.1. - противоэрозион-

ные насаждения интродуцентов (43,8 га), расположенные к северу от зоны А грани-цы степных территорий в направлении Днестра малоценные с точки зрения поддержа-ния биоразнообразия. В комплекс включены пастбища коммуны Попяска С(Р)8, С(Р)9 и С(Р)10, (322.1 га) - V.С.2.: южное (V.С.2-1.), площадью 134,7 га и северное (V.С.2-2.), площадью 187,4 га.




Общее 5Оценка полноты данных (в %)Красная книга МолдовыСписок МСОПКрасная книга ЕвропыСписки Бернской конвенции 4Списки Боннской конвен-цииДиректива по местообита-ниям, Приложение IIДиректива по местообита-ниям, Приложение IV 4

Директива об охране птиц Операционный списокОхраняемые законом (CR, EN, VU)


Примеры редких видовРастения - Adonis vernalis L.,Животные. Насекомые: Ameles decolor Charp., Formica rufa L. Птицы: Circus cyaneus L.

Звери: Felis silvestris.

Общее состояние. Пастбище С(P).8. Занято вторичными сообществами луговых степей с доминированием Bothriochloa ischaemum (обилие 4) и значительным участием в траво-стое Poa angustifolia, Stipa capillata, Euphorbia stepposa, Artemisia austriaca, Plantago lanceolata, Centaurea diffusa, Eryngium campestre. Флористический состав – 34 вида. Проективное по-крытие: 75–80%, высота травяного покрова: 5–7 cм, видовая насыщенность: 25–30 видов на 100 м2. Видов злаков: 7, бобовых: 4, разнотравья: 21. Cорные виды: 13, вредные растения: 5, ядовитые: 3. Устойчивость к выпасу доминирующих видов: 3, сбитость пастбища сред-няя. По понижениям и основниям склонов господство переходит к ассоциации Lolietum. Средне-сбитое засоренное пастбище хорошего качества, но почти отсутствуют поедаемые виды разнотравья и бобовые. Причины - перевыпас, несоблюдение сроков начала, продол-жительности и окончания пастьбы, бессистемный выпас разными видами скота. Участок нуждается в отдыхе и улучшении (удаление сорняков, малопоедаемых и ядовитых расте-ний, подсев бобовых). После восстановления может использоваться как хорошее ранне-летее пастбище, а затем после достижения бородачом пастбищной пригодности (высоты 10-15 см) – как позднее с окончанием выпаса за 15-20 дней до наступления устойчивых осенних заморозков. Желательно использовать территорию для загонной системы выпаса.

Пастбище С(P).9. Включает 4 близких по составу контура, занятыми вторичными со-обществами луговых степей с доминированием Stipa capillata и Festuca valesiaca и зна-чительным участием Thymus marschallianus, Poa angustifolia, Bromopsis inermis, B. riparia, Koeleria cristata, Agropyron pectinatum, Euphorbia stepposa , Achillea setacea, Medicago lupulina, Melilotus officinalis, Artemisia austriaca, Asperula cynanchica. Флористический состав – 43 вида, в том числе редкий Adonis vernalis L. Проективное покрытие – (70)80–85%, высота травяного покрова – 40–45см, видовая насыщенность – 39 видов на 100 м2. Видов злаков: 12, бобовых: 6, видов разнотравья: 21. Сорные виды: 11, вредные: 4, ядовитые: 2. Охраняе-мые виды: 1. Устойчивость доминирующих видов к выпасу: 3 и 2. Пастбище средней сби-тости и среднего качества. В составе травостоя высока доля (до 30%)сорных и непоедаемых видов. Причины - перевыпас, несоблюдение сроков начала, продолжительности и оконча-ния пастьбы, бессистемный выпас разными видами скота. Трудно организовать выпас из-за пестроты участков с разными сроками выпаса. На некоторых склонах травостой пред-ставлен ассоциацией Bothriochloeto-Festucetum, проективное покрытие 75-80%, видовая на-сыщенность 35 на 100 м2. Территория нуждается в мероприятиях по улучшению травяного покрова (подсев бобовых) и снижению численности ковыля волосовидного. Участок после улучшения можно использовать с середины весны как хорошее пастбище.

Пастбище С(P).10. с луговыми степями: А. Ассоциация Bothriochloetum ischaemii. Про-ективное покрытие: 75–80%, высота травяного покрова: 5–7 cм, видовая насыщенность: 25–30 видов на 100 м2, обилие доминирующих видов: 4. Видов злаков: 7, бобовых: 4, раз-нотравья: 21. Cорные виды: 13, вредные растения: 5, ядовитые: 3. Устойчивость к вы-пасу доминирующих видов: 3, сбитость пастбища средняя. По понижениям и основни-ям склонов господство переходит к сообществам райграса многолетнего. В. Ассоциа-ция Stipeto (capillata) – Festucetum. Проективное покрытие – (70)80–85%, высота травяно-го покрова – 40–45см, видовая насыщенность – 39 видов на 100 м2, обилие доминирую-щих видов: 3(4), (2) 3. Видов злаков: 12, бобовых: 6, видов разнотравья: 21. Сорные виды: 11, вредные: 4, ядовитые: 2. Охраняемые виды: 1. Устойчивость к выпасу доминирую-щих видов: 3, 2, сбитость пастбища умеренная. Пастбище местами хорошего, местами


среднего качества, но с почти полным отсутствием поедаемого разнотравья и бобовых. Контур (V.С.2-2.) расположен в понижении вдоль ручья, представлен сообщестами све-жих лугов Lolieto(perenni)–Festucetum (regelianii). Проективное покрытие: 95–100%, высо-та травяного покрова: 60–70 см, видовая насыщенность: 18 видов на 100 м2, обилие доми-нирующих видов: 4(5), 3(4). Видов злаков: 10, бобовых: 7, разнотравья: 10. Cорные виды: 5, вредные растения: 2, ядовитые растения: 4. Устойчивость к выпасу доминирующих видов: 1, 3. Сбитость пастбища средняя. Кормовые угодья хорошего качества по соста-ву видов, но сильно стравлены и засорены, дерновины злаков угнетенные, мелкие. Луга с высоким травостоем, расположенные на низких частях пойм, целесообразнее исполь-зовать в качестве сенокосов. Пастбища типчаковые и типчаково-бородачевые - умерен-но сбитые, неравномерные - местами хорошего, местами среднего качества, но с почти полным отсутствием поедаемого разнотравья и бобовых. Типчаково-ковыльные участ-ки хуже из-за высокого обилия ковыля волосовидного, быстро грубеющего и теряюще-го свои кормовые качества. Желателен подсев засухоустойчивых видов бобовых. Типча-ковые участки после восстановления травяного покрова можно использовать как хоро-шие ранневесеннее пастбища в период после достижения типчаком пастбищной пригод-ности (высоты 10-15 см). Бородачевники могут использоваться с поздней весны до сере-дины осени для загонной системы выпаса. Луговые пастбища сохраняют довольно высо-кое проективное покрытие и хороший составу видов, но сильно стравлены и засорены, дерновины злаков мелкие, угнетенные. Нуждаются в отдыхе и восстановлении жизнен-ного состояния; их целесообразнее использовать в качестве сенокосов.

Комплекс «Заозерное-Нукарь» - VIРасположение. Район Штефан-Водэ, между селами Попяска и Ермоклия на западе и

Чиубручиу на востоке46° 34' 20`` сш 29° 38' 57`` вд

Площадь и краткое описание. 1568,49 га (лесные территории – 873 га). Комплекс объединяет компактно расположенные лесные урочища и примыкающие пастбища. Вы-делена исключительно зона С - VI.C. (VI.C.1.- VI.C.15.). Лесные территории: VI.С.1. Уро-чище «Валя Мошулуй» (251,2 гa); VI.С.3. «Дялул Тетий» (5,3 гa); VI.С.5. «Валя Микэ» (7,5 га); VI.С.7. «Кулмя Тетий» (5,7 гa); VI.С.9. «Валя Тетий»(279,0 гa); VI.С.10. «Перий»(56,7 гa); VI.С.12. «Арпинтя де Сус» (129,4 гa); VI.С.14. «Арпинтя де Жос» (138,2 гa). Пастбища: VI.С.2. Пастбище коммуны Талмаза, прилегающее к урочищу «Валя Мошулуй» (164,6 га); VI.С.4. Пастбище между урочищами «Дялул Тетий» и «Валя Микэ» (6,82 га); VI.С.6. Пастбище примыкает к урочищу «Валя Микэ» (139,06 га) ; VI.С.8. Пастбище между уро-чищами «Кулмя Тетий» и «Валя Тетий» (96 га); VI.С.11. Пастбище прилегает к урочи-щу «Пэрии» (98,17 га); VI.С.13. Пастбище сложной конфигурации, большая часть лежит между урочищами «Арпинтя де Сус» и «Арпинтя де Жос» (146,84 га); VI.С.15. Пастбище причленяется к урочищу «Арпинтя де Жос» (44 га).

Абсолютные высоты: 84–184 мФизическая структура


Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 75 км к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 28 км к югу от мун. Тираспол в пределах северо-восточной части Когылникской равнины

Рельеф Правые склоны долины р . ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр


Общее геологическое описание

Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсонско-го подъяруса – меотического яруса; песками, глинами, известняками верх-ней новороссийского подъяруса понтического яруса плиоцена; пестроц-ветными глинами с прослоями алевритов твардицкого горизонта боспор-ского подъяруса понтического яруса плиоцена


Твардицкая низменная равнина, сложенная глинами и алевритами, с обык-новенными и карбонатными черноземами на мощных лёссовидных су-глинках

Основные типы экосистем. Искусственные посадки. Средний возраст: 27 лет. Формула лесообразующих пород:

7SC2NU1ST.1. Сложные лесопосадки. 2. Плантации акации.3. Плантации сосны Палласа.

Травянистые сообщества представлены пастбищными биотопами разной влагообе-спеченности:

4. Степные пастбища. 5. Пойменные луговые пастбища. 6. Корневищно-злаковая растительность залежей.




Общее 132 4 67 24 9Оценка полноты данных (в %) 80 50 80 80 90Красная книга Молдовы 1 1Список МСОП 1 0Красная книга Европы 0Списки Бернской конвенции 3 41 13 8Списки Боннской конвен-ции 11 9 8




1 16 5

Примеры редких видов растений: Crocus reticulatus Stev. ex Adam. Характерные и редкие виды животных. Герпетофауна. Характерные виды - Lacerta

viridis, Natrix natrix, Hyla arborea, Bufo viridis. Птицы. Характерны лесные, луговые и полевые птицы, среди которых преобладают мелкие воробьиные. Наиболее разно-образно представлены птицы леса и открытых пространств, среди которых обыч-ны фоновые виды воробьиных, совы, дятлы, ракши, голуби. Примеры редких видов: Falco vespertinus L. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis,


Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, рукокрылые для участков V.С.1.-V.С.9. - Pipistrellus pygmaeus, Nyctalus noctula, Eptesicus serotinus, Plecotus austriacus. Примеры редких видов: Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus nathusii, Nyctalus leisleri, Myotis mystacinus/brandtii, Myotis daubentonii.

Земельная собственность 873 га покрытые лесной растительностью находятся в соб-ственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина). Пастбища коммуны Талмаза

Общее состояние. Характерные для региона первичные гырнецы полностью заме-нены искусственными посадками, расположенными на деградированных участках, не-пригодных для сельского хозяйства. Около 90% насаждений представлены интродуцен-тами, преемущественно акацией белой. В составе урочищ «Валя Мошулуй», «Валя Те-тий», «Перий», «Арпинтя де Жос» мелкими фрагментами высажены культуры дуба че-решчатого, вяза, ясеня, часто в них присутствует акация и гледичия. Значительная доля (около 30%) порослевого происхождения. Практически все древостои (97%) низкопро-изводительные, что указывает на угнетающие условия произрастания и уровень хозяй-ствования (неудачный подбор пород для лесокультурных работ, несвоевременность и качество хозяйственных рубок и др.); около 14% составляют низкополнотные насажде-ния и редины. Комплекс имеет особое значение с учетом роли в локальных миграциях, например, служит перевалочным пунктом для копытных на пути между тремя основ-ными массивами, которые должны быть соединены лесными коридорами. Травянистая растительность пастбищ довольно разнообразна – это рудерализированные травостои луговых степей формации Bothriochloeta (ischaemium), свежие луга формации Festuceta (regeliana), сообщества Poeta (angustifoliа) - Lolieta (perennis), Lolietum perennis, Lolieto (perennis) – Festucetum (regeliana), корневищно-злаковая растительность средневозраст-ных (5-10 лет), представленная в основном пырейными сообществами (Elythrigietum repentis) с примесью Cynodon dactylon, Poa angustifolia, Lolium perenne и сорного разнотра-вья. Территория в целом населена многими видам птиц лесных местообитаний и откры-тых биотопов, лесные посадки богаты рукокрылыми.

Социальное и экономическое значение. Пастбища интенсивно используются, но нуждаются в улучшении и регламентированном выпасе. Некоторые обитающие здесь виды являются объектами любительской охоты и экологического туризма.


1. ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 286,4 тыс. лей;2. ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 12,9 тыс. лей;3. ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 275 тыс. лей;4. всего доходов – 574,3 тыс. лей.

«Чиобурчиу-Рэскаец» - VIIРасположение. Район Штефан-Водэ, к югу от с. Грэдиница и к западу и югу от с. Талмаза

46° 33' 54" сш 29° 43' 57" вд

Площадь и краткое описание. 1192,13 га. Включает лесные территории (1163 га) урочищ «Чиобурчиу де Мунте», «Стынка» и «Чиобурчиу» - самого южного лесного массива на отрогах Приднестровской возвышенности, фрагменты степей, долинные


луга и разнообразные пастбища. По итогам сравнительной оценки наиболее ценных ме-стообитаний Молдовы, комплекс Чиобурчиу получил оценку территории-ядра нацио-нального уровня по параметрам богатства фауны млекопитающих и насекомых, находя-щихся под угрозой.



Территория расположена в юго-восточной части республики в 81 км к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 30 км к юго-востоку от мун. Тираспол в пределах северо-восточной части Когылникской равнины

Рельеф Нижняя и средняя часть правого склона долины р. ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр Общее геологическое описание

Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи бессарбского подяруса сарматского яруса миоцена; песками, глинами, алевритами не-расчлененной толщи херсонского подъяруса – меотического яруса; пе-сками, глинами, известняками верхней новороссийского подъяруса пон-тического яруса плиоцена; пестроцветными глинами с прослоями алев-ритов твардицкого горизонта боспорского подъяруса понтического яру-са плиоцена


Твардицкая низменная равнина, сложенная глинами и алевритами, с обыкновенными и карбонатными черноземами на мощных лёссовидных суглинках

Основные типы экосистем. Леса, приуроченные к склонам и водоразделам. Типы лесных формаций: Чистые ду-

бравы – 13,6%; Дубравы из дубы пушистого – 86,2%; Ивовые леса – 0,2%. Средний воз-раст 39 лет. Формула лесообразующих пород: 3SC2ST2FR2GL1DT.

Лесные природные сообщества:1. Semiarid (Quercus pubescens) oak curtain forest.2. Semi-arid oak stands (Quercus robur), incl. with special southern eco-type of the

English Oak.3. Сухие ясеневые (Fraxinus excelsior) леса.4. естественные и искусственные древесно-кустарниковые заросли (многочис-

ленные кустарники с примесью дуба, ясеня и белой акации) на крутых склонах – важное местообитание птиц и змей

Искусственные посадки 5. Посадки из акации.6. Посадки сосны, гледичии или некоторых других пород в значительной степени

созданы на месте степных экосистем.7. Естественные и искусственные древесно-кустарниковые зарости на крутых

склонах. Травянистая растительность степных полян и пастбищ разной влагообеспеченниости –

долинных и суходольных:8. Степные сообщества.9. Степные пастбища..10. Пойменные луговые пастбища.11. Влажные луга и болота.





Общее 461 25 8 111 29 9Оценка полноты данных (в %) 80 80 70 80 80 90Красная книга Молдовы 2 15 3 13 2Список МСОП 4 1 6 0Красная книга Европы 1 1 9Списки Бернской конвенции 4 6 75 18 9Списки Боннской конвен-ции 31 9 9




14 14 2 30 5

Примеры редких видов растений: Achillea coarctata Poir. Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Astragalus pubiflorus DC., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Chamaecytisus ruthenicus (Fisch. ex Woloszcz.) Klaskova, Crambe tataria Sebeok, Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Helichrysum arenarium (L.) Moench, Pulsatilla montana (Hoppe) Reichenb., Scorzonera mollis Bieb.

Характерные и редкие виды животныхНасекомые - примеры редких видов: Mantis religiosa L., Calosoma sycophanta L., Lucanus

cervus L., Oryctes nasicornis L., Callimorpha quadripunctaria Poda, Iphlicides podalirius L., Papilio machaon L., Saturnia pyri Den. et Sch., Scolia maculata Drury, Xylocopa valga Gerst., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Ascalaphus macaronius Scop. Герпетофауна: Характер-ные виды: Lacerta viridis, Natrix natrix, Hyla arborea. Примеры редких видов: Zamenis longissimus, Elaphe quatrolineata, Coronella austriaca. Птицы. Характерны лесные, луго-вые, полевые и частично водно-болотные птицы, среди которых преобладают мелкие воробьиные. Разнообразно представлены птицы леса и открытых пространств. Побе-режье реки населяют водолюбивые птицы. На миграциях встречаются виды различ-ных таксономических групп. Примеры редких видов: Falco vespertinus, Aquila clanga, Crex crex, Coracias garrulus, Circus cyaneus, Hieraaetus pennatus, Pernis apivorus, Circaetus gallicus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Aquila clanga, Columba oenas. Звери. Характер-ные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Pipistrellus pygmaeus, P. nathusii, Nyctalus noctula, Plecotus austriacus, Eptesicus serotinus. Примеры ред-ких видов: Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus, P. kuhlii, Nyctalus leisleri.

Земельная собственность. 1163 га покрытые лесной растительностью находятся в собственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тиги-на). Пастбища находятся в собственности коммун Чиобурчиу и Рэскаец.


Общее состояние. Комплекс существенно изменен лесохозяйственными рубками, по-садками интродуцентов, а затем мерами по расширению территории, занятой дубовыми насаждениями, что создало сильную мозаичность. Несмотря на это, сохранились много-численные фрагменты коренных дубрав из дуба пушистого и особой формы дуба череш-чатого. Коренные и производные леса из дуба черешчатого (10Stp, 9St1Ar, 9St1Dt, 8St2Sc, 8St2Fr, 8St1Ar1Sc, 7St2Fr1Ulc, 7St2Fr1Ar, 7St3Pa, 7St3Ar, 7St3Ju, 7St2Ju1Dt, 7St2Pa1Pin, 6St2Pa1Nu1Gl, 6St2Pa1Gl1Sc, 6St4Pa, 6St4Sc, 5St5Ju, 5St3Fr1Sc1Ulc, 4St3Stp2Ar1Dt, 4St3Fr2Stp1Sc, 4St3Fr3Gl, 4St3Fr2Stp1Gl, 3St3Pa3Sc1Nu, 3St2Stp2Fr2Ar1Dt) и дуба пу-шистого (гырнецами) - 9Stp1St, 8Stp2St, 8Stp1St1Ar, 8Stp1Fr1Ar, 8Stp1Gl1Sc, 7Stp2Fr1Gl, 7Stp2Gl1Fr, 4Stp3Fr2St1Ar, с характерным набором древесно-кустарниковых пород; при-сутствуют мелкие флористически богатые остепненные поляны. Значительные терри-тории заняты сообществами с доминированием ясеня со свитой сопутствующих видов (9Fr1St, 9Fr1Gl, 8Fr1St1Ulc, 8Fr1St1Sc, 7Fr3St, 7Fr2St1Ar, 7Fr2St1Pa, 7Fr2Gl1Stp, 7Fr2Sc1St, 6Fr2St1Gl1Ulc, 6Fr3St1Gl, 5Fr5Gl, 5Fr3St2Gl, 5Fr2St2Sc1Ulm, 4Fr4St1Gl1Dt, 4Fr3St2Gl1Ju, 4Fr3St2Gl1Dt, 5Fr3St1Pa1Dt, 4Fr3St1Ulc1Ju1Ar, 4Fr3St2Ar1Dt, 4Fr3Stp2St1Ar, 4Fr3St2Gl1Sc, 4Fr3Gl2St1Dt), намного меньше – сообщесвами вяза (7Ulc3Dt, 6Ulc2St2Ar, 6Ulc3Gl1Ar). Широко распространены посадки аборигенных пород - дуба черешчатого (10St) и пуши-стого (10Stp), вяза (10Ulc), а также интродуцентов (около 50% насаждений), преемуще-ственно акации белой и гледичии, меньшие площади заняты сосной черной, елью и дру-гими породами. В целом коренные насаждения составляют только 15,1%, искусствен-ные насаждения – 57,2% (большинство из них низкопроизводительные), производные – 27,7%;66% насаждений порослевого происхождения; 93% насаждений низкопроизво-дительные, это указывает на угнетающие условия произрастания, но и на уровень хозяй-ствования (неудачный подбор пород для лесокультурных работ, несвоевременность и ка-чество лесохозяйственных рубок и др.); около 8% составляют низкополнотные насажде-ния и редины; в некоторых насаждениях присуствует агрессивный клен американский (Acer negundo). В комплекс включены крупные участки степных сообществ с участием пе-ристых ковылей, расположенные на крутом склоне Днестра, а также сохранившийся уча-сток первичной степи между урочищем «Чобурчие де Мунте» и песчаным карьером на окраине с. Рэскаец. В 2009 году проведено облесение интродуцентами верхней части спу-скающегося к Днестру эрозионно опасного склона, расположенного к северо-западу от с. Рэскэец (участок 42Е урочища «Стынка»). Многообразие лесных, луговых, степных и по-левых биотопов формирует высокое разнообразие фауны птиц, среди которых гнездятся и встречаются в качестве залетных и на пролете различные редкие виды. Богата фауна на-секомых открытых местообитаний - отмечены 72 вида Apoidea. Впервые за долгие годы в Молдове вновь обнаружена степная дыбка Saga pedo Pall. (IUCN-2010), а также редкий вид кузнечика - Onconotus servillei F.-v.-W. Кроме этих насчитывается еще 12 охраняемых видов.

Экономическое и социальное значение. Посещенияе туристами для наблюдения и фо-тографирования ландшафта и редких видов (в период массового развития/цветения) расте-ний и животных. Сохранение в качестве банка семян ценозообразователей, редких и исчеза-ющих видов растений. Сбор лекарственных растений. Использование пастбищ с регулиру-емой нагрузкой. Многие обитающие здесь виды являются объектами любительской охоты.


a. ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 381,6 тыс. лей;b. ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 17,2 тыс. лей;


c. ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 366,3 тыс. лей;d. всего доходов – 765,1 тыс. лей.

Зона А - VII.А. (VII.А.1.- VII.А.3.)Площадь и краткое описание. 139,11 га. Зона включает 4 участка с ценными лесными

и степными ценозами: VII.А.1. «Верхний гырнец» (33,1 га), кварталы 21E, 23(A-E, H, N, P, S-U, R1) урочища «Чиобурчиу де Мунте»; VII.A.2. «Нижняя дубрава» (73.9 га), кварта-лы 5(N, S, V, Y, Z); 7 (H, J); 10(C, D, F, H); 11(A-C, I, J, L); 12A урочища «Чиобурчиу де Мун-те»; VII.А.3. Степной участок «Змеиная горка» на юго-западной окраине с. Рэскэец меж-ду урочищем «Чиобурчиу де Мунте» и песчаным карьером - резервный фонд коммуны Рэскэец (1,7 га); VII.А.4. Выдел 4A урочища «Стынка» (30,4 га).




Общее 383 13 7 82 17 9Оценка полноты данных (в %) 90 70 80 80 90Красная книга Молдовы 10 3 6 0Список МСОП 1 1 1 0Красная книга Европы 1 9Списки Бернской конвенции 2 5 58 12 9Списки Боннской конвенции 16 9 9Директива по местообита-ниям, Приложение II 2 1 0



13 9 2 24 5

Примеры редких видовРастения - Achillea coarctata Poir., Adonis vernalis L., Amygdalus nana L., Asparagus

officinalis L., Astragalus pubiflorus DC., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Crambe tataria Sebeok, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Helichrysum arenarium (L.) Moench, Pulsatilla montana (Hoppe) Reichenb., Scorzonera mollis Bieb.

Животные. Насекомые: Bombus argillaceus Scop., Lucanus cervus L., Oryctes nasicornis L., Ascalaphus macaronius Scop., Callimorpha quadripunctaria Poda, Onconotus servillei F.-v.-W., Mantis religiosa L., Iphlicides podalirius, Saturnia pyri Denis et Schiff., Scolia maculata Drury, Xylocopa valga Gerst., Zerynthia polyxena Den. et Sch. Герпетофауна: Zamenis longissimus, Elaphe quatrolineata, Coronella austriaca. Птицы: Aquila clanga, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Hieraaetus pennatus, Columba oenas. Звери: Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus, P. kuhlii, Nyctalus leisleri.

Общее состояние. Территория с ценными высоковозрастными природными леса-ми из дуба пушистого с участием дуба черешчатого, а также ясеневые леса со значи-тельным участием в древостое дуба пушистого (10Stp, 8Stp1St1Ar, 7Stp2Gl1Fr, 9St1Ar, 9St1Dt, 7St2Ju1Dt, 5St5Ju, 7St3Ju, 4St3Fr2Ar1Dt). На степных полянах сохранились фраг-менты первичной луговой степи Festuceto - Stipetum (tirsa)-herbosum и Festucetа (valesiacа)


herbosum, вторичные сообщества Stipeto (capillatа) - Festucetа (valesiacа) herbosum, а также Bothriochloeta (ischaemum) herbosum. Опушки леса в нижней части массива подвержены не-умеренному выпасу и заняты вторичными сообществами Festuceto (valesiaca) - Bothriochloeta (ischaemum) herbosum. Степи, приуроченные к неудобьям, представлены первичными ссобществами настоящей степи – первичным Stipeto (ucraunica) – Festuceto herbosum и вто-ричным, возникшим в результате выпаса, – Festuceto-Stipetum (capillata)-herbosum.

Зона В - VII.В. (VII.В.1.- VII.В.4.)Площадь и краткое описание. 948,2 га. Зона включает 4 участка: VII.В.1. Буфер «Чо-

бурчиу де Мунте» (854,4 га) - лесные участки кварталов 5-23 урочища «Чиобурчиу де Мунте»: VII.В.1-1. Основаня часть урочища, площадью 814,8 га; VII.В.1-2. Леса квар-тала 10 (выделы I, L, Z2), площадью 1,9 га; VII.В.1-3. Кварталы 5 (Q, U) и 10 (E, G, V1, Z1), площадью 5,2 га; VI.В.2. Участок восстанавливающейся агростепи (2,85 га); VII.В.3. Буфер «Стынка» (71,5 га) - основная часть урочища «Стынка»; VII.В.4. Участок травянистой рас-тительности (14,4 га). Включает 2 территории: VII.В.4-1. Поляны и опушки гырнеца вме-сте с соседним степным фрагментом (выдел 4Е урочища «Стынка» (13,2 га) определены как генетический резерват, предназначенный для сохранения и получения посадочно-семенного материала при восстановлении степных пастбищ. VII.В.4-2. Луга переменного увлажнения, примыкающие к выделу 4С урочища «Стынка», площадью 6,25 га.




Общее 389 5 6 100 29 9Оценка полноты данных (в %) 80 70 80 80 90Красная книга Молдовы 3 2 5 2Список МСОП 2 1 2 0Красная книга Европы 1 9Списки Бернской конвенции 5 25 18 9Списки Боннской конвен-ции 15 9 9




10 3 1 22 5

Примеры редких видовРастения - Achillea coarctata Poir., Amygdalus nana L., Asparagus officinalis L., Cerastium

ucrainicum Pacz. ex Klok. (ОВМ), Chamaecytisus ruthenicus (Fisch. ex Woloszcz.) Klaskova, Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn., Helichrysum arenarium (L.) Moench.

Животные. Насекомые: Oryctes nasicornis L., Morimus finereus Muls., Mantis religiosa L.. Герпетофауна: Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Птицы: Falco vespertinus, Crex crex, Circus cyaneus, Hieraaetus pennatus, Columba oenas. Звери: Felis silvestris, Pipistrellus pipistrellus, P. kuhlii, Nyctalus leisleri, Myotis daubentonii.


Общее состояние. Комплекс включает разнообразные лесные, степные и луговые биотопы. В лесных урочищах мозаично разбросаны фрагменты природных лесов из дуба чершчатого (9St1Dt, 8St2Sc, 8St2Fr, 8St1Ar1Sc, 7St2Fr1Ulc, 7St2Fr1Ar, 7St3Pa, 7St3Ar, 7St2Pa1Pin, 6St2Pa1Nu1Gl, 6St2Pa1Gl1Sc, 6St4Pa, 6St4Sc, 5St3Fr1Sc1Ulc, 4St3Stp2Ar1Dt, 4St3Fr2Stp1Sc, 4St3Fr3Gl, 4St3Fr2Stp1Gl, 3St3Pa3Sc1Nu, 3St2Stp2Fr2Ar1Dt), дуба пушистого (9Stp1St, 8Stp2St, 8Stp1Fr1Ar, 8Stp1Gl1Sc, 7Stp2Fr1Gl, 4Stp3Fr2St1Ar), ясеня (9Fr1St, 9Fr1Gl, 8Fr1St1Sc, 7Fr3St, 7Fr2St1Ar, 7Fr2St1Pa, 7Fr2Gl1Stp, 7Fr2Sc1St, 6Fr2St1Gl1Ulc, 6Fr3St1Gl, 5Fr3St2Gl, 5Fr2St2Sc1Ulm, 4Fr4St1Gl1Dt, 4Fr3St2Gl1Ju, 4Fr3St2Gl1Dt, 5Fr3St1Pa1Dt, 4Fr3St1Ulc1Ju1Ar, 4Fr3St2Ar1Dt, 4Fr3Stp2St1Ar, 4Fr3St2Gl1Sc, 4Fr3Gl2St1Dt), вяза (7Ulc3Dt, 6Ulc2St2Ar, 6Ulc3Gl1Ar). Территориально преобладают искусственные по-садки аборигенных пород - дуба черешчатого (10St) и пушистого (10Stp), вяза (10Ulc), а также интродуцентов - акации белой (10Sc), гледичии (10Gl), сосны черной (10Pin), ели (10Mo) и других. Растительность полян и опушек представлена первичными луговыми и настоящими степями и вторичными бородачевниками. Крутые склоны и борта оврагов с фрагментами нарушенных луговых степей закреплены древесно-кустарниковыми за-рослями из видов природной флоры и интродуцентов. В долине присутствуют луга пе-ременного увлажнения, периодически затопляемые паводковыми водами Днестра. За-брошенные сельхозугодья восстанавливаются, здесь происходит медленно протекающая сукцессия сообщества Lolietum herbosum.

Зона C - VII.C. (VII.C.1.- VII.C.4.)Площадь и краткое описание. 104,82 га. Зона включает 2 участка, занятых степны-

ми пастбищами: участки VII.C.1. (5,32 га), VII.C.2. (5,9 га), VII.C.4. (23,7 га) – закуста-ренный участок урочища «Карьер». VII.C.3. Значительную часть зоны (89,1 га) занимают разновозрастные насаждения акации в урочище «Чиобурчиу» (кварталы 1 и 2)




Общее 298 9 6 47 14 5Оценка полноты данных (в %) 80 70 80 80 90Красная книга Молдовы 5 2 6 0Список МСОП 1 1 0Красная книга Европы 1 5Списки Бернской конвенции 2 5 26 5 5Списки Боннской конвен-ции 22 5




4 5 1 11 3

Примеры редких видовРастения - Achillea coarctata Poir. Amygdalus nana L., Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok.,

Goniolimon besserianum (Schult.) Kusn.


Животные. Насекомые: Calosoma sycophanta L., Ascalaphus macaronius Scop., Callimorpha quadripunctaria Poda., Saga pedo Pall., Papilio machaon L., Leucorrhinia pectoralis Charp. Герпетофауна: Zamenis longissimus, Coronella austriaca. Птицы: Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadic alcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor. Звери: Felis silvestris, Myotis daubentonii, Pipistrellus kuhlii.

Общее состояние. Широко распространены разновозрастные посадки интродуцен-тов, в основном акации белой. Пастбища заняты различными по степени нарушенно-сти и состоянию травостоя степными сообществами, главным образом бородачевника-ми (Bothtyochloetum) и сильно засоренными типчатниками (Festucetum) с богатым фло-ристическим составом. Заболоченные и настоящие луга на периодически и длительно затопляемом участке в меандре Днестра чрезмерно выпасаются, в том числе по мокрой земле и даже в периоды затопления. Здесь впервые для фауны Молдовы отмечена стре-коза Leucorrhinia pectoralis Charp., включенная в Европейский Красный список и Прило-жения Бернской Конвенции.

Прибрежная водо-охранная полоса «Рэскэец-Олэнешть» - VIIIРасположение. Район Штефан-Водэ, пойма реки Днестр между селами Талмаза и

Чиобурчиу

46° 32' 37" сш 29° 53' 08" вд

Площадь и краткое описание. 920,84 га, в том числе лесные территории 140,3 га уро-чища «Палий». Прибрежная водо-охранная полоса от урочища «Баж» (расположено с другой стороны реки) вместе с меандрами (самый крупный – Унгюл Сатулуй) с самым узким местом в районе с. Олэнешть.

Абсолютные высоты: 0,7–5 мФизическая структура



Рельеф Низкая пойма р. ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр Общее геологическое описание

Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи бессарбского подяруса сарматского яруса миоцена


Нижнеднестровская пойма с пойменно-луговыми и иловато-болотными почвами, плавневыми лесами и травяными болотами


чие пресные воды). 3. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой. 4. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.

Пойменные леса. Чистые тополевники – 76,3%; Ивовые леса – 17,6%; Тополево-ивовые леса – 6,1%. Средний возраст: 49 лет. Формула лесообразующих пород: 3SA3FR2PLA2FRA. Представлены 3 биотопами

5. Пойменный лес.


6. Прибрежный ивовый лес. 7. Сообщества кустарниковых видов Salix (S. triandra и S. purpurea.) по берегам во-

доемов и в местах длительного сохранения болотин.8. Пойменный лес с доминировнаием ясеня.

Искусственные посадки 9. Одновидовые посадки Populus alba, P. nigra, Salix alba, Fraxinus excelsior.

Травянистая растительность представлена сообществами лугов и водно-болотной растительности:

10. Высокотравне пойменные луга. 11. Пойменные луговые пастбища.12. Влажные луга и болота. 13. Тростниковые заросли.




Общее 164 21 10 94 19Оценка полноты данных (в %) 80 80 70 80 80Красная книга Молдовы 7 2Список МСОП 2 1Красная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 6 60 6Списки Боннской конвенции 33 0Директива по местообита-ниям, Приложение II 1 1


Директива об охране птиц 19Операционный список 1 2 26 3Охраняемые законом (CR, EN, VU) 29

Примеры редких видов растений: Carex pseudocyperus L., редкий вид в критичеком состоянии, распространенный только на Нижнем Днестре.

Характерные и редкие виды животных. Герпетофауна. Характерные виды: Lacerta viridis, L. agilis, Natrix natrix, Hyla arborea, Rana esculenta. Примеры редких видов: Coronella austriaca. Птицы. Присутствуют лесные, луговые, водно-болотные и полевые птицы, среди которых преобладают мелкие воробьиные. Много птиц водно-болотного и луго-вого комплекса. Часто встречаются различные виды цапель, дятлы, совы, ракши, фа-зан. На миграциях обычны кулики, утки, хищные птицы. Примеры редких видов: Falco vespertinus, Egretta alba, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Falco cherrug, Circus cyaneus, Columba oenas, Asio flammeus. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius. Примеры редких видов: Felis silvestris.

Земельная собственность 140,3 га покрытые лесной растительностью находятся в соб-ственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина).


Общее состояние. Преобладающая часть территории занята плавневыми лесами пе-риодически затопляемыми в период паводков, с доминированием в древостое ивы белой (Salicetum inundatum - 9Sa1Pla, 5Sa3Pla2Fr, 5Sa2Fra2Fr1Ulc, 5Sa2Ulc2Fra1Pla, 4Sa4Pla2Fr, 3Sa3Pla2Ulc1Fr1Fra), тополя белого (формации Populeta- 9Pla1Sa, 6Pla4Sa, 5Pla2Sa2Ulc1Fr, 4Pla4Sa2Ulc) и ясеня (формации Fraxineta - 7Fr2Pla1Ulc, 5Fr4Fra1Ulc, 4Fr3Ulc2Pla1Sa). Искусственные посадки включают аборигенные виды, такие как Salix alba - 10Sа, Populus alba – 10Pla и Fraxinus axcelsior - 10Fr. Современное состояние: около 70% насаждений по-рослевого происхождения; коренные насаждения составляют только 42%, искусствен-ные насаждения – 31% (большинство из них низкопроизводительные), производные – 27%; 40% насаждений низкопроизводительные, это указывает на угнетающие условия произрастания и на низкий уровень хозяйствования (неудачный подбор пород для ле-сокультурных работ, несвоевременность и качество хозяйственных рубок и др.); около 6% составляют низкополнотные насаждения и редины. Довольно большие территории в водоохраной полосе заняты луговой растительностью, местами сохранились редколесья ивы белой. Комплекс поддерживает богатую местную фауну птиц и птиц-посетителей, в том числе редких.

Социальное и экономическое значение. Является объектом при прохождении марш-рутов туристами для наблюдения и фотографирования ландшафта и редких видов жи-вотных, главным образом птиц. Луга могут использоваться как сенокосное угодье. Мно-гие виды птиц являются объектами любительской охоты.


– ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 46 тыс. лей;– ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 2,1 тыс. лей;– ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 44,2 тыс. лей; – всего доходов – 92,3 тыс. лей.

Зона А - VIII.А.(VIII.А.1.-VIII.А.3.). 144,4 гa. Включает 3 участка: VIII.А.1. «Унгюл Рэскаец» (44,4 га, водный фонд) - лента шириной 50-60 м за государственной дамбой, входящая в прибрежную водо-охранную полосу, граничит с VI.С.1.; VIII.А.2. Участки 30E и 30F урочища «Палий» (8,7 га); VIII.А.3. «Унгюл Сатулуй» – удаленный малопосе-щаемый меандр Днестра (91,3 га).




Общее 83 10 94 19Оценка полноты данных (в %) 70 70 80 80Красная книга Молдовы 6 2Список МСОП 2 1Красная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 6 60 6Списки Боннской конвен-ции 24 0






Директива об охране птиц 19Операционный список 1 2 26 3Охраняемые законом (CR, EN, VU) 29

Примеры редких видовРастения - Carex pseudocyperus L.Животные. Герпетофауна: Coronella austriaca. Птицы: Falco vespertinus, Egretta alba,

Ciconia nigra, Pernis apivorus, Falco cherrug, Columba oenas, Asio flammeus. Звери: Felis silvestris.

Общее состояние. Основная растительность –коренные и производные, разной сте-пени нарушенности плавневые леса с доминированием ивы белой (Salicetum inundatum - 9Sa1Pla, 5Sa3Pla2Fr, 5Sa2Fra2Fr1Ulc, 5Sa2Ulc2Fra1Pla, 4Sa4Pla2Fr, 3Sa3Pla2Ulc1Fr1Fra), тополя белого (Populetum - 9Pla1Sa, 6Pla4Sa, 5Pla2Sa2Ulc1Fr, 4Pla4Sa2Ulc) и ясеня (Fraxineta - 7Fr2Pla1Ulc, 5Fr4Fra1Ulc, 4Fr3Ulc2Pla1Sa). Сохранились участки (30E и 30F урочища «Палий») высоковозрастных 60-100 лет белотополевых (7PLA2ULC1DT) и ясеневых (3FR3ULC2FRA1STDM) лесов. На меандре «Унгюл Сатулуй» растет дуб че-решчатый, диаметром ствола около 1,2 м., не указанный в списке вековых, охраняе-мых государством деревьев. Часть меандра (кварталы 32-33 урочища «Палий») покры-та посадками видов природной флоры - Salix alba (10Sа), Populus alba (10Pla) и Fraxinus axcelsior (10Fr). Много длительно сохраняющихся болотин. Травянистая раститель-ность представлена мозаично расположенными сырыми и заболоченными лугами с многочисленными стрекозами – отмечено 11 видов, включая Gomphus flavipes Pz. из списка Бернской Конвенции.

Зона В - VIII.В. (VIII.В.1.-VIII.В.3.)Площадь и краткое описание. 275,1 гa. Включает 3 участка: VIII.В.1. Участок Дне-

стра на всем протяжении комплекса, площадью 240 га; VIII.В.2. – 30,2 га - полувысохшие пруды заброшенного рыбхоза, расположенные в дальней части меандра «Унгюл Рэска-ец»; VIII.В.3. - 4,9 га - выделы 30 С и D урочища «Палий».




Общее 30 10 94 19Оценка полноты данных (в %) 70 70 80 80Красная книга Молдовы 6 2Список МСОП 2 1Красная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 6 60 6Списки Боннской конвен-ции 24 0






Директива об охране птиц 19Операционный список 2 26 3Охраняемые законом (CR, EN, VU) 29

Примеры редких видовЖивотные. Герпетофауна: Coronella austriaca. Птицы: Falco vespertinus, Egretta alba,

Ciconia nigra, Pernis apivorus, Falco cherrug, Columba oenas, Asio flammeus. Звери: Felis silvestris.

Общее состояние. Водная растительность Днестра на всем протяжении комплекса не изучена. На территории зоны вдоль берега реки сохранились мелкие участки насто-ящих лугов. Полувысохшие пруды заросли и покрыты зарослями тростника. Террито-рия богата птицами водно-болотного комплекса, в том числе многосичленными ред-кими видами.

Зона С - VIII.C. (VIII.C.1.- VIII.C.6.)Площадь и краткое описание. 501,34 гa. Включает 2 участка, которые в свою оче-

редь подразделены на несколько более мелких: VIII.С.1. «Нэсси» (68,58 га). Включа-ет крупный меандр и следующую за ним вниз по течению часть урочища «Палий» (кв. 30-31), кроме зон А и В. Протяженная часть урочища занимает прибрежную полосу и основание меандра, известного как «Унгюл Сатулуй», представляя собой краевую часть участка зоны. VIII.С.1-1. Территория водного фонда (22 га); VIII.С.1-2. Территория ре-зервного фонда коммуны Пуркарь в основании меандра(9,48 га); VIII.С.1-3. Кварталы 30-31 урочища «Палий» (37,1 га). VIII.С.2. Прибрежная водоохранная полоса (от меан-дра Унгюл Сатулуй до с. Олэнешть) с вклинивающимся участком резервного фонда ком-муны Олэнешть (на границе с территорией коммуны Пуркарь) с примыкающим болот-цем (182,09 га). VIII.С.2-1. Территория водного фонда (160,27 га); VIII.С.2-2. Участок ре-зервного фонда с. Олэнешть, входящий в прибрежную водо-охранную полосу (13,31 га). VIII.С.2-3. Заболоченное пастбище на краю с. Олэнешть (8,51 га).




Общее 133 21 10 94 15Оценка полноты данных (в %) 80 80 70 80 80Красная книга Молдовы 7 3Список МСОП 2 1Красная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 6 60 7Списки Боннской конвен-ции 33 0






Директива об охране птиц 19Операционный список 2 28 4Охраняемые законом (CR, EN, VU) 29

Примеры редких видовЖивотные. Герпето- фаунаetofauna: Coronella austriaca. Птицы: Falco vespertinus,

Egretta alba, Ciconia nigra, Circus cyaneus, Pernis apivorus, Falco cherrug, Columba oenas, Asio flammeus. Звери: Felis silvestris.

Общее состояние. Меандр «Унгюл Рэскэец» занят сенокосным лугом, используе-мый под выпас, с узкой тополево-ивово-вязовой полосой вдоль берега и сообщества-ми настоящих злаковых лугов формации Elytrigieta repensi и Poaeta pratensisi. Террито-рия резервного фонда коммуны Пуркарь в основании меандра, в прошлом занятая се-нокосным (Poa pratensis и Elytrigia repens) искусственным лугом, в настоящее время используется как пастбище со значительными нагрузками. Сырые, влажные, изред-ка заболоченные луга и болотца в виде мелких участков встречаются по всей террито-рии зоны. Небольшие участки покрыты плавневыми лесами с доминированием топо-ля белого (6PLA3ULC1DT, 9PLA1ULC, 6PLA3SA1FR), ясеня (7FR2PLA1ULC, 6FRA4FR, 6FR2PLA1SA1ULC, 6FR4FRA) и ивы белой (7SA3PLA); некоторые засорены агрес-сивным кленом американским.

«ПУРКАРь» - IXРасположение. Район Штефан-Водэ, к северу от с. Олонешть

46° 30' 34" сш 29° 52' 51" вд

Площадь и краткое описание. 144,7 га. Участок на оползневом склоне к северу от с. Олонешть, включает степной фрагмент активно зарастающий кустарниками, искус-ственные посадки и 2 пастбища (С(P)23 и С(P)24).




Рельеф Средняя часть склона долины р. ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр Общее геологическое описание

Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсон-ского подъяруса – меотического яруса; песками, глинами, известняками верхней новороссийского подъяруса понтического яруса плиоцена

Характеристика ландшафта


Основные типы экосистем. a) Естественные древесно-кустарниковые заросли кустарников природной флоры

на эрозионных склонах.b) Искусственные посадки древесных культур.


c) Степные сообщества.d) Многолетние залежи.


Turisty 19 Растения Насеко- мые Зообентос Герпето-


Общее 133 8 7 39Оценка полноты данных (в %) 70 60 75 80Красная книга Молдовы 6 2 1Список МСОПКрасная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 3 7 40Списки Боннской конвенции 8Директива по местообитани-ям, Приложение II 1 1

Директива по местообитани-ям, Приложение IV 1 7


3 6 1 11

Примеры редких видов растений: Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Seseli tortuosum L.

Характерные и редкие виды животныхНасекомые - примеры редких видов: Mantis religiosa L., Iphiclides podalirius L., Papilio

machaon L., Zerynthia polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst. Lucanus cervus L. Гер-петофауна: Specii commune: Lacerta viridis, Lacerta agilis, Hyla arborea. Примеры редких видов: Coronella austriaca. Птицы. Характерны птицы открытых травянистых биотопов. Примеры редких видов: Circus cyaneus.

Земельная собственность. Земли коммуны Пуркарь и одно пастбище – коммуны Олэнешь.

Общее состояние. Комплекс включает лесопосадку, закустаренные фрагменты антро-погенных вариантов степей и пастбища, представленные высоковозрастными залежа-ми. Территория ценна для поддержания герпетофауны и довольно богатого населения птиц, которая представлена главным образом птицами-наземниками, встречаются мно-гие виды хищников, среди них отмечены многие редкие.

Социальное и экономическое значение. Часть участка следует сохранять как резер-ват степной растительности и для получения семенного материала, поскольку здесь про-израстают эдификаторы целинных степей – перистые ковыли, степное разнотравье и редкие виды растений. Часть территории должна использоваться под выпас с регламен-тированной нагрузкой. Обитающие здесь Coturnix coturnix, Phasianus colchicus являются объектами любительской охоты.

Зона B – IX.B.(IX.B.1.-IX.B.2.)Площадь и краткое описание. 115 га. Включает 2 территории: IX.B.1. Степные терри-

тории с фрагментами первичных степей, активно зарастающие кустарникамив в урочи-ще «Hamza» (55 га); IX.B.2. – лесопосадки (60 га).





Общее 133 8 7 39Оценка полноты данных (в %) 70 60 75 80Красная книга Молдовы 6 2 1Список МСОПКрасная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 3 7 40Списки Боннской конвен-ции 8




3 6 1 11

Примеры редких видовРастения - Crocus reticulatus Stev. ex Adams, Cerastium ucrainicum Pacz. ex Klok., Seseli

tortuosum L.Животные. Насекомые: Mantis religiosa L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L.,

Zerynthia polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst. Lucanus cervus L. Герпетофауна: Coronella austriaca. Птицы: Circus cyaneus.

Общее состояние. Оползневой склон покрыт противоэрозионной лесопосадкой, за-брошенным старым виноградником, мелкими фрагментами настоящих типчаково-ковыльных с участием Stipa lessingiana Trin. et Rupr (Festuceto-Stipetum (lessingiana)-herbosum) и луговых степей с участием S. tirsa (Festuceto - Stipetum (tirsa)-herbosum), а так-же пастбищем. Южная часть c нарушенными и засоренными степными сообществами Festucetum с единичным участием в травостое Stipa lessingiana выпасается, в самой верх-ней части склона расположено вытянутое вдоль склона обедненное перевыпасом и про-гоном пастбище с. Пуркарь с фрагментами дерновинно-злаковых райграсовых, борода-чевых и мятликовых залежей.

Зона С - IX.С. (IX.С.1.-IX.С.2.)Площадь и краткое описание. 29,7 га. Зона объединяет территории пастбищ: IX.С.1.

Пастбище коммуны Пуркарь - С(P).23, IX.С.2. Пастбище коммуны Олэнешть - С(P).24.




Общее 28 4Оценка полноты данных (в %) 60Красная книга МолдовыСписок МСОП




Красная книга ЕвропыСписки Бернской конвенции 3Списки Боннской конвенцииДиректива по местообита-ниям, Приложение IIДиректива по местообита-ниям, Приложение IV 3

Директива об охране птиц Операционный списокОхраняемые законом (CR, EN, VU)

Общее состояние. Пастбище коммуны Пуркарь - С(P).23 - старая залежь (более 10 лет) с кустовыми многолетними злаками, с медленно протекающей сукцессией Lolietum herbosum. Последующая стадия Bothtriochloetum здесь в начальной стадии развития. Тра-востой включает 22 вида растений. Lolium и Bothriochloa держатся в травостое много лет и хорошо переносят уплотнение почвы, однако при выпасе с перегрузкой происходит формирование изреженного травяного покрова и затрудняется проникновение в со-общество других кормовых растений. Поэтому сопровождающие виды представлены в основном сорняками и некоторыми другими плохо поедаемыми видами. Включает не-большие мочары с более влаголюбивой растительностью. Пастбище малопродуктивное крйне низкого качества ввиду разреженности травяного покрова, угнетенности расте-ний, истощенности райграса, полного отсутствия степного кормового разнотравья и бо-бовых. Причниы угнетенности - перегрузка бессистемным выпасом, ранние сроки на-чала выпаса и позднее окончание, отсутствие перерывов в использовании. Отсутствуют кормовые травы первичных сообществ. Целесообразно использовать после мероприя-тий по коренному улучшению (замена травяного покрова путем посев злаково-бобовой смеси) и удалению кустарников. Пастбище коммуны Олэнешть - С(P).24. Старая за-лежь (более 10 лет) с кустовыми многолетними злаками, с медленно протекающей сук-цессией, травостой представлен ассоциацией Lolietum herbosum, местами – сообщества-ми с преобладанием Bothriochloa ischaemum и Poa angustifolia. Травостой включает 23 вида растений. Присельское пастбище с разреженным травостоем, угнетенными дерни-нами злаков, преобладанием сорных и непоедаемых видов, малоценное в кормовом от-ношении и низко продуктивное. Причины угнетенности - интенсивное использование в качестве присельского выгона для всех видов скота, в том числе коз, без соблюдения правил рационального выпаса. В современном состоянии малоценное кормовое угодье. Нуждается в замене травяного покрова.

Сектор «Долина Олэнешть-Крокмаз» - ХРасположение. Район Штефан-Водэ, пойма реки Днестр между селами Олэнешть и

Крокмаз46° 28' 59" сш 29° 57' 16" вд

Площадь и краткое описание. 1614,2 га, включая лесной фонд 406,6 га в урочище «Олэнешть». Комплекс состоит 2 территории. A. Серия глубоких меандров с прибрежной полосой между ними, включает природные резерваты; B. урочище «Айвазия» в долине


между селами Олэнешть и Крокмаз, c природными лугами, сельскохозяйственными тер-риториями и разветвленной системой ирригационных каналов.

Абсолютные высоты: 1–2,5 мФизическая структура


Территория расположена в юго-восточной части республики в 102 км к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 46 км к юго-востоку от мун. Тираспол в пределах северо-восточной части Когылникской равнины.

Рельеф Средняя часть склона долины р . ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр Общее геологическое описание





чие пресные воды).3. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.4. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой. 5. Пресноводная дренажная система. 6. Солоноватоводный канал.

Пойменные леса. Чистые тополевники – 61,6%; Ивовые леса – 30,1%; Тополево-ивовые леса – 8,3%. Средний возраст: 47 лет. Формула лесообразующих пород: 5FR3SA2PLA. Пред-ставлены 4 биотопами

7. Пойменный лес.8. Ивовые леса9. Сообщества кустарниковых видов Salix (S. triandra и S. purpurea.) по берегам во-

доемов и в местах длительного сохранения болотин. 10. Пойменный лес с доминировнаием ясеня. Искусственные посадки 11. Одновидовые посадки Populus alba, P. nigra, Salix alba, Fraxinus excelsior.

Травянистая растительность представлена сообществами заболоченных, сырых и влажных луговх и травяных болот:

12. Высокотравне пойменные луга. 13. Влажные луга и болота. 14. Тростниковые заросли.




Общее 206 7 38 10 108 27 7Оценка полноты данных (в %) 80 60 70 70 80 80 60Красная книга Молдовы 3 5 1 9 4Список МСОП 2 1 4 2Красная книга Европы 2 1 2




Списки Бернской конвенции 2 3 6 71 15 7Списки Боннской конвенции 43 7 7Директива по местообитани-ям, Приложение II 1 1 1

Директива по местообитани-ям, Приложение IV 1 7 7 7


5 5 1 33 4

Примеры редких видов растений: Acorus calamus L., Vitis sylvestris C.C.Gmel., Trapa natans L., Salvinia natans L., Nymphoides peltata (S.G.Gmel.) O.Kuntze.

Характерные и редкие виды животныхНасекомые - примеры редких видов: Lucanus cervus L., Iphlicides podalirius L., Papilio

machaon L., Zerynthia polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst. Герпетофауна. Ха-рактерные виды: Lacerta viridis, Natrix natrix, N. tessellata, Hyla arborea, Bombina bombina. Примеры редких видов: Emys orbicularis. Птицы. Характерны лесные, луговые, водно-болотные и полевые птицы, среди которых преобладают мелкие воробьиные. Много птиц водно-болотного и лугового комплекса. Часто встречаются разные виды цапель, дятлы, совы, ракши, фазан. На миграциях также обычны кулики, утки, хищные пти-цы. Примеры редких видов: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Gallinago media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor, Circus cyaneus, Circus pygargus. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Pipistrellus pygmaeus, Nyctalus noctula, M. daubentonii, Eptesicus serotinus. Примеры редких видов: Felis silvestris, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus kuhlii, Plecotus austriacus.

Земельная собственность. 406,6 га покрытые лесной растительностью находятся в собственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тиги-на), пастбища принадлежат коммунам Олэнешть и Крокмаз.

Общее состояние. Территория имеет сложную мозаичную пространственную структу-ру, с ядром в местах интенсивных процессов заболачивания и развития низинных лугов. Включает влажные тополевые леса, озерки и болотца, экосистему каналов, луга и травя-ные болота, сельскохозяйственные земли, в основном, в зоне рискованного земледелия, в связи с высоким уровнем стояния грунтовых вод и процессами засоления с присутстви-ем фитотоксичных солей. Плавневые леса сохранились на меандрах Днестра и представле-ны сообществами с господством ясеня (6Fr4St, 6Fr3Fra1Sa, 8Fr2Ara, 6Fr3Pla1Ara), сохрани-лись фрагменты белотополевых (7Pla3Fr) и белоивовых (8Sa2Pla) лесов. Некоторые участ-ки вырублены и земенены монопосадками тополя гибриднрого - 10Plc и ясеня - 10Fra, возрастом 25-60 лет. Леса на значительных площадях засорены активно расселяющим-ся кленом американским (Acer negundo), доля его участия в древостое варьирует в пре-делах 10-40% (4Pla4Sa2Ara, 6Fr2Sa2Ara, 7Pla3Ara, 7Ara3Sa, 6Pla4Ara, 7Fr2Pla1Ara, 7Fr3Ara, 7Pla3Ara, 5PLa3Ara2Fr, 7Pla1Ulv1Fr1Ara, 7Sa2Ulv1Ara, 7Sa2Ulc1Ara, 9Pla1Ara). Современное


состояние лесов в целом: около 60% насаждений порослевого происхождения; около 5% насаждений представлены интродуцентами; искусственные насаждения – 37% (большин-ство из них низкопроизводительные), производные – 5%; около 30% насаждений низко-производительные; около 28% составляют низкополнотные насаждения и редины. На базе многообразного биотопического комплекса сформировалась богатая фауна птиц, ко-торая дополнительно обогащается птицами-посетителями с левобережной зоны плавней Днестра. Здесь сосредоточено большое разнообразие редких видов.

Социальное и экономическое значение. Ценный туристический объект, при посеще-нии наблюдается и фотографируется ландшафт плавневых лесов, болото «Тогай», редкие виды (в период массового развития) водных растений, а также животные, главным об-разом, хищные и приуроченные к водным биотопам птицы, болотная черепаха, летучие мыши. Многие виды являются объектами любительской охоты и рыбалки. Допустима заготовка лекарственных растений.


- ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 133,4 тыс. лей;- ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 6 тыс. лей;- ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 128,1 тыс. лей; - всего доходов – 267,5 тыс. лей.

Зона А - Х.A. (Х.A.1.-Х.А.4)Площадь и краткое описание. 132,48 гa. Включает 4 территории: X.А.1. Лесной фонд

(50,8 га) – квартал 41 (выделы A, B, C, D, E, F, G); X.А.2. площадь 26,38 га, включает X.А.2-1. Лесной фонд (18,6 гa) – квартал 42 (выделы C, D, E, F, G) и X.А.2-2. резервуар у основания меандра (водный фонд) и лесной выдел 42G - 7,78 га; X.А.3. Природный резерват «Болото Тогай» (47,2 га) - центральная часть квартала 43V1. X.А.4. «Ядро Айвазии» (8,1 га) вклю-чает X.А.4-1. Резервный фонд примэрии Крокмаз (2,1 га) и X.А.4-2. Фрагмент магистраль-ного канала (6 га), прилегающий к X.А.4-1. «Ядро Айвазии» это центральная заболочен-ная часть урочища, включает фрагмент магистрального дренажного канала, покрыта рас-тительностью травяных болот и заболоченных лугов и полоса, окаймляющей заболочен-ный участок (резервный фонд коммуны Крокмаз) с сырыми и влажными лугами.




Общее 128 7 24 8 108 27 7Оценка полноты данных (в %)

80 60 70 80 80 60

Красная книга Молдовы 2 5 1 9 4Список МСОП 1 1 4 2Красная книга Европы 1 1 2Списки Бернской конвенции 1 3 4 71 15 7Списки Боннской конвен-ции 43 7 7







3 5 1 33 4

Примеры редких видовРастения - Hydrocharis morsus-ranae L., Salvinia natans (L.) All., Vitis sylvestris C.C.Gmel.Животные. Насекомые: Lucanus cervus L., Iphlicides podalirius L., Papilio machaon

L., Zerynthia polyxena Denis et Schiff., Xylocopa valga Gerst., Gomphus flavipes Pz. Герпе-тофауна: Emys orbicularis. Птицы: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Gallinago media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor, Circus cyaneus, Circus pygargus. Звери: Felis silvestris, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus kuhlii, Plecotus austriacus.

Общее состояние. Территория занята тополевыми сообществами, наиболее ценные - 65-95-летние ценозы Fraxineto-Populetum(alba) и Populetum (alba) rubosum. Леса с труд-нопроходимыми зарослями, сухостоем и упавшими полусгнившими деревьями. Встре-чаются одиночные деревья дуба черешчатого, диаметром ствола от 60 см до 1 м. По пло-щади преобладают ясеневые леса (6Fr4St, 6Fr3Fra1Sa, некоторые сообщества засорены расселяющимся Acer negundo - 8Fr2Ara, 6Fr3Pla1Ara), сохранились фрагменты белоиво-вых (8Sa2Pla) лесов, некоторые участки вырублены и земенены монопосадками топо-ля гибриднрого - 10Plc и ясеня - 10Fra, возрастом 25-50 лет. Мелкими усастками встре-чаются сырые и влажные луга. Типичными травяными болотами формаций Phragmiteta australisi, Scirpeta tabernaemontanii, S. lacustrisi, Typheta angustifoliae представлена расти-тельность природного резервата «Болото Тогай», центральной заболоченной часть уро-чища «Айвазия», она хорошо сформировна на мелководьях иригационных каналов и по берегам резервуаров с водой. На окраине болота кормятся Phalacrocorax pygmeus (МСОП-2000), Ph. carbo, а также Egretta alba, Ardeola ralloides и другие цапли, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia. Территорию используют многие хищные птицы Buteo buteo, Falco subbuteo, F. tinnunculus, Falco vespertinus, Milvus migrans, совы Asio otus, Athene noctua, Otus scops, Strix aluco. Это местообитание Bombina bombina, Hyla arborea (МСОП-2000). Отмечена Pelobates fusca (ККМ). Млекопитающих отмечено 15 видов, местооби-тание используется наиболее редкими из них: Lutra lutra, Mustela lutreola (МСОП-2000), M. erminea. Несмотря на небольшой размер биотопа, обнаружено 19 видов стрекоз – на-секомых, тесно связанных с водно-болотными угодьями. Среди них редкие Gomphus flavipes Pz. (БК) и Anax imperator Leach. Фрагмент магистрального канала, включенный в зону, активно зарастает водной растительностью с крупными популяциями Salvinia natans (L.) All., Hydrocharis morsus-ranae L.; здесь зарегистрирована «краснокнижная» бабочка Iphlicides podalirius L.

Зона В - Х.В. (Х.В.1.-Х.В.2.)Площадь и краткое описание. 510,52 гa. Включает 2 участка: Х.В.1. (298,52 га) - при-

родный резерват «Олэнештский лес», кварталы 38 и 39 и полоса леса, соединяющая ме-андры, включая их основания, а затем окаймляющая «Болото Тогай» (кварталы 39-40, ча-сти кварталов 41-43, кроме зоны А), объединеная полосой водного фонда, протянувшейся


от зоны X.В.2. до «Болота Тогай» между лесом и государственной противопаводковой дамбой. Включает: X.В.1-1. Олэнештский природный лесной резерват (107,9 га); X.В.1-2. Полоса водного фонда, болотца и канал, местами заполненный водой, а также два мел-ких участка, вклинившиеся со стороны реки в кварталах 40 и 42 (31,62 га); X.В.1-3. Лес-ной фонд – квартал 40 и частично квартал 41 (58,7 га); X.В.1-4. Лесной фонд (100,3 га), кварталы 42 (выделы B, G, H, I, J, K, T1), 43 (кроме выделов B, N1, R, S, T, U, V1); Х.В.2. Участок Днестра между Олонешть и Крокмаз (212 га).




Общее 140 15 10 108 27 7Оценка полноты данных (в %) 80 70 70 80 80 60Красная книга Молдовы 2 1 9 4Список МСОП 1 4 2Красная книга Европы 1 2Списки Бернской конвенции 2 6 71 15 7Списки Боннской конвен-ции 43 7 7




4 1 33 4

Примеры редких видовРастения - Vitis sylvestris C.C.Gmel., Trapa natans L., Salvinia natans L., Nymphoides peltata

(S.G.Gmel.) O.KuntzeЖивотные. Герпето фауна: Emys orbicularis. Птицы: Falco cherrug, Falco vespertinus,

Crex crex, Gallinago media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor, Circus cyaneus, Circus pygargus. Звери: Felis silvestris, Pipistrellus nathusii, Pipistrellus kuhlii, Plecotus austriacus.

Общее состояние. Территория покрыта в основном производными сообщества-ми паркового типа формации Fraxineta (7Fr2St1Pla, 7Fr2Pla1Dt, 7Fr3St, 6Fr3Pla1Ulv, 5Fr5Sa) и Populetа (9Pla1Ulv, 8Pla1Ulv1Fr, 9Pla1Dt), и, местами, коренными Fraxineto - Populetum (alba) ulmosum 65-75 лет. Дикие труднопроходимые леса сохранились толь-ко в дальних частях меандров. У кордона лесника растет охраняемый государством ве-ковой дуб черешчатый. Леса на довольно значительных площадях засорены кленом американским, доля участия в древостое варьирует в пределах 10-40% (4Pla4Sa2Ara, 6Fr2Sa2Ara, 7Pla3Ara, 7Ara3Sa, 6Pla4Ara, 7Fr2Pla1Ara, 7Fr3Ara, 7Pla3Ara, 5PLa3Ara2Fr, 7Pla1Ulv1Fr1Ara, 7Sa2Ulv1Ara, 7Sa2Ulc1Ara, 9Pla1Ara). Искусственные посадки включа-ют аборигенные виды, такие как Salix alba - 10Sа, Populus alba – 10Pla, Fraxinus axcelsior - 10Fr и виды вяза (10Ulv и 10Ulc), а также тополя гидридного - 10Plc. У основания меан-дра в квартале 41 находится заболоченный участок, по берегам распространены группи-ровки водно-болотной растительности и заболоченные луга.


Зона С - Х.C. (Х.C.1.- Х.C.5.)Площадь и краткое описание. 971,2 гa. Олэнешть-Крокмазская долина. Включает

5 участков, которые, в свою очередь, подразделены на несколько более мелких: X.С.1. Пастбище и узкая полоса водного фонда в меандре у с. Олэнешть, расположенном выше по течению от природного резервата «Олэнештский лес» (26,03 га) состоит из: X.С.1-1. Пастбище (13,31 га) и X.С.1-2. Полоса водного фонда, подлежащая облесению (12,72 га); X.С.2. Квартал 38 (часть выдела D и выдел Q), площадь 8,9 га; X.С.3. Участок 42А (0,9 га); X.С.4. Квартал 43 (частично R, N1, S, T, U), площадью 5,6 га; X.С.5. «Соленая Айва-зия» (929,77 га) включает 7 более мелких подразделений: X.С.5-1. Пастбище примэрии Олэнешть (10,98 га), протянувшееся вдоль противопаводковой дамбы; X.С.5-2. Пастби-ще примэрии Олэнешть (4,45 га), протянувшееся вдоль магистрального дренажного ка-нала; X.С.5-3. Крестьянские наделы примэрии Олэнешть в зоне рискованного земледе-лия ввиду засоления почвы (427,44 га); X.С.5-4. Земли резервного фонда коммуны Крок-маз (28,45 га), включающие пастбище. Эти земли полностью находятся в зоне рискован-ного земледелия ввиду засоления почвы, но в последнее время на них выращивается ку-куруза; X.С.5-5. Крестьянские наделы примэрии Крокмаз (430,82 га). Почти полностью находятся в зоне рискованного земледелия ввиду близости грунтовых вод и засоления почвы; X.С.5-6. Пастбище коммуны Крокмаз вдоль противопаводковой дамбы (11,59 га); X.С.5-7. Дренажные каналы (16,04 га), за исключением части дренажного канала, вошед-шей в зону IX.А.4.




Общее 106 15 8 108 21Оценка полноты данных (в %) 80 70 70 80 80Красная книга Молдовы 1 9 1Список МСОП 1 4 1Красная книга Европы 1 1Списки Бернской конвенции 4 71 3Списки Боннской конвен-ции 43


Директива по местообита-ниям, Приложение IV 5

Директива об охране птиц 25Операционный список 1 3 32 1Охраняемые законом (CR, EN, VU) 1 33

Примеры редких видовЖивотные. Герпето- фаунаetofauna: Emys orbicularis. Птицы: Falco cherrug, Falco

vespertinus, Crex crex, Gallinago media, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Cygnus olor, Circus cyaneus, Circus pygargus. Звери: Felis silvestris.

Общее состояние. По площади господствуют сельскохозяйственные угодья крестьян-ских наделов урочища Айвазия, расположенные в основном в зоне рискованного зем-леделия, частично брошенные из-за подмокания в связи с близостью грунтовых вод и


засоления почвы, пересеченные дренажными каналами. Невозделанные участки зараста-ют пионерной растительностью или представляют собой разновозрастные залежи, в ко-торых присутствуют корневищные злаки. Местами встречаются влажные и, в меньшей степени, сырые луга, а также луга, типичные для незатопляемых территорий, в основ-ном используются как пастбища, травостой с сильно выбитой злаковой основой. Мел-кими фрагментами сохранились умеренно выпасаемые луга среднего уровня поймы, ха-рактеризующиеся гоподством злаков сенокосного типа, главным образом Elytrigia repens, а также Bromopsis inermis и Phleum pretense. Растительность каналов представлена груп-пировками водно-болотных растений с пребладанием Phragmites australis, берега начина-ют зарастать кустарниковыми ивами. В некоторых каналах сохранилась вода, где обиль-но развивается водная растительность. В состав зоны включены культуры тополя бело-го, засоренного кленом американским, ивы белой, ясеня и тополя гибридного.

Комплекс «Ымпэрэтяса» - ХI

Расположение. Район Штефан-Водэ, между селами Копанка и Леунтя, на склонах к до-лине старого русла р. Днестр

46° 27' 39" сш 29° 56' 22" вд

Площадь и краткое описание. 266,62 га. Включает лесные территории (248 га) урочи-ща «Ымпэрэтяса» и 2 прилегающих пастбища.




Рельеф Склон долины р . ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр Общее геологическое описание

Сложена песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсон-ского подъяруса – меотического яруса; песками, глинами, известняками верхней новороссийского подъяруса понтического яруса плиоцена; пе-строцветными глинами с прослоями алевритов твардицкого горизонта боспорского подъяруса понтического яруса плиоцена



Основные типы экосистем. Леса, приуроченные к склонам и водоразделам естественными древостоями, многие

из которых с нарушенной структурой и репродукцией, а также ценными участками со-обществ дуба пушистого (Querscus robur) семенного возобновления. Чистые дубравы – 100%. Средний возраст: 37 лет. Формула лесообразующих пород: 5SC2ST2FR1DT.

1. Полуаридный дубовый лес (Quercus robur). Искусственные посадки 2. Сложные лесопосадки (Quercus robur, Fraxinus excelsior, Ulmus, Robinia pseudacacia, etc.). 3. Монодомнантные плантации акации, сосны Палласа, ореха грецкого, гледичии.

Травянистые сообщества представлены 1 биотопом 4. Степные пастбища.





Общее 91 5 6 61 22 5Оценка полноты данных (в %) 50 80 60 80 80 50Красная книга Молдовы 5 1 1 1Список МСОПКрасная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 2 5 40 13 5Списки Боннской конвен-ции 9 5



Директива об охране птиц 14Операционный список 1 13 2 2Охраняемые законом (CR, EN, VU) 5 13 3

Характерные и редкие виды животныхНасекомые – примеры редких видов: Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L., Papilio

machaon L., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Xylocopa valga Gerst. Герпето фауна. Характер-ные виды: Lacerta viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix, Hyla arborea. Примеры редких видов: Coronella austriaca. Птицы. Преимущественно птицы леса: Fringilla coelebs, Luscinia luscinia, Parus major, Turdus philomelos, Carduelis chloris, Emberiza citrinella и др. Примеры редких видов: Pernis apivorus. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius, Nyctalus noctula, Pipistrellus pygmaeus. Примеры редких видов: Felis silvestris.

Земельная собственность. 248 га покрытые лесной растительностью находятся в соб-ственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина). Пастбище в северной части принадлежат коммуне Олэнешть, в южной (ныне в соновном распаханное) – Крокмаз.

Общее состояние. Несмотря на активные лесохозяйственные мероприятия по замене природных лесов культурами, в урочище (кварталы 44-46) сохранились природные дре-востои из дуба черешчатого и ясенникаи (6St3Fr1Sc, 5St4Fr1Dt, 5Fr5Pa), в том числе цен-ный фрагмент ясеневой дубравы (6St3Fr1Sc) возрастом 90 лет с участием южной расы дуба черешчатого. Большие площади заняты сложными по составу посадками (61%, большин-ство из них низкопроизводительные), аборигенных пород, главным образом ясеня, и ин-тродуцентов (около 57% насаждений) – преемущественно акации, гледичии, ореха, сосны черной. В целом, в составе лесов около 62% насаждений порослевого происхождения; ко-ренные насаждения составляют только 15%, производные – 24%; 88% насаждений низко-производительные, это указывает на угнетающие условия произрастания и уровень хо-зяйствования (неудачный подбор пород для лесокультурных работ, несвоевременность и качество хозяйственных рубок и др.); около 6% составляют низкополнотные насажде-ния и редины. Урочище намного уступает по площади основным лесным комплексам,


но благодаря хорошим условиям обитания и близости пойменных участков леса и воды здесь встречаются все три вида диких парнокопытных и сравнительно много видов дру-гих млекопитающих: Insectivorа – 3, Chiroptera – 1, Logomorpha – 1, Carnivora – 8, Rodentia – 5, Artiodactyla – 3. Возможно, сюда иногда заходит дикая лесная кошка (Felis sylvestris). Разнообразны лесные птицы, преимущественно гнездящиеся в кронах деревьев и среди кустарников. В комплекс включены 2 пастбища.

Социальное и экономическое значение. Посещение туристами для наблюдения и фотографирования лесного массива. Использование пастбища с регулируемой нагруз-кой. Фазан и голуби являются объектами любительской охоты.


– ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 81,4 тыс. лей;– ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 3,7 тыс. лей;– ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 78,1 тыс. лей; – всего доходов – 163,2 тыс. лей.

Зона В - ХI.В. Площадь и краткое описание. 169,9 га. Включает 2 территории: ХI.В.1. Лесной фонд

(31,7 га) - квартал 44 (выделы A, E, F, G, H, L, N, P) и ХI.В.2. Лесной фонд (138,2 га) - квар-тал 45 и 46 (выделы A, D, G, I, J, K, L, N, P, Q, T, U, V, X, W).




Общее 34 5 6 61 5Оценка полноты данных (в %) 50 80 60 80 50Красная книга Молдовы 5 1 1Список МСОПКрасная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 2 5 40 5Списки Боннской конвенции 9Директива по местообитани-ям, Приложение II 1 1


Директива об охране птиц 14Операционный список 1 13 2Охраняемые законом (CR, EN, VU) 5 13 3

Примеры редких видовЖивотные. Насекомые: Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L.,

Zerynthia polyxena Den. et Sch., Xylocopa valga Gerst. Герпетофауна: Coronella austriaca. Птицы: Pernis apivorus.

Общее состояние. Включает участки разновозрастных, некоторые древостои дости-гают 90 лет, природных лесов и искусственных полидоминантных посадок аборигенных пород, главным образом ясеня, и интродуцентов – акации, гледичии, ореха.


Зона С - ХI.С. (ХI.С.1.- ХI.С.5.)Площадь и краткое описание. 96,72 га. Выделено 5 элементов: X.С.1. (2,62 га), подраз-

делен на 2 участка: XI.С.1-1. Лесной фонд (2,4 га) – квартал 44 (выделы A1, C, C1, C2, C3, D) и XI.С.1-2. Придорожная полоса отчуждения (0,22 га); XI.С.2. Фрагмент леса (1,2 га), примыкающий к проселочной дороге, близ шоссе, традиционное место отдыха. XI.С.3. Участки леса (10,2 га) - квартал 44 (выделы I, J, K, M, O, R1), примыкающие к зоне В со стороны проселочной дороги, здесь расположено традиционное место отдыха; XI.С.4. Лесной фонд (64,5 га) – кварталы 46 и 47, кроме зоны В. В зону также включены 2 при-легающих к лесу пастбища X.С.5.: в верхней части склона - XI.С.5-1. (6,3 га) и у северо-западной кромки леса ХI.С.5-2. (11,9 га).




Общее 80 5 6 61Оценка полноты данных (в %) 50 80 60 80Красная книга Молдовы 5 1 1Список МСОПКрасная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 2 5 40Списки Боннской конвенции 9Директива по местообита-ниям, Приложение II 1 1


Директива об охране птиц 14Операционный список 1 13Охраняемые законом (CR, EN, VU) 5 13

Примеры редких видовЖивотные. Насекомые: Lucanus cervus L., Iphiclides podalirius L., Papilio machaon L.,

Zerynthia polyxena Den. et Sch., Xylocopa valga Gerst. Герпетофауна: Coronella austriaca. Птицы: Pernis apivorus

Общее состояние. Леса зоны менее ценны и расположены преимущественно в квартале 47, они представлены мелкими фрагментами естественных сообществ с участием дуба череш-чатого и ясеня, а также дубняками из дуба черешчатого и ясенниками, по составу близкими к прирдным - 6St3Fr1Sc, 5St4Fr1Dt, 5Fr5Pa. Преобладающие по площади террритории заня-ты посадками аборигенных пород, главным образом ясеня, и интродуцентов – акации, гледи-чии, ореха, сосны черной (7Sc1Gl1Pa1St, 3Gl4Ex2Fr1Sc, 4St6Nu, 7Nu3Sc, 5Nu5Sc, 5St5Ex, 10Nu, 7Sc3Gl, 10Sc, 4Sc6Fr, 3Gl3St4Fr, 2Fr4Ar4Sc, 5Sc3Nu2Ar, 5St4Fr1Dt, 7Nu1Sc2Dt, 9Fr1Sc, 6Fr4Sc). Пастбища с вторичными бородачевниками (Bothriochloetum) интенсивно выпасаются.

Водо-охранная полоса «Крокмаз-Тудора» - ХII

Расположение. Район Штефан-Водэ, пойма реки Днестр между селами Крокмаз и Тудора

46° 26' 33" сш 30° 1' 17" вд


Площадь и краткое описание. 182,52 га. Сектор охватывает прибрежную водо-охранную полосу между селами Крокмаз и Тудора, принадлежащую государственному водному и лесному фондам. Лесные территории (46,5 га) - это урочища «Байбол» и «Ко-тул Крокмаз». В комплекс включено расположенное в долине пастбище.




Рельеф Низкая и высокая пойма р. ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр Общее геологическое описание

Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи херсонского подяруса миоцена; песками, глинами, алевритами нерасчлененной толщи херсонского подъяруса – меотического яруса



Водные биотопы1. Река - экосистема сегмента Днестра. 2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоя-

чие пресные воды). 3. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.4. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой.

Пойменные леса. Типы лесных формаций: Пойменные дубравы – 58%; Чистые топо-левники – 31%; Ивовые леса – 11%; Средний возраст: 33 года. Формула лесообразующих пород: 7FRA2SA1PLA. Представлены 3 биотопами

5. Пойменный лес. 6. Сообщества кустарниковых видов Salix (S. triandra и S. purpurea.) по берегам во-


Травянистая растительность представлена сообществами травяных болот8. Тростниковые заросли. 9. Пойменные луговые пастбища.




Общее 67 1 3 10 102Оценка полноты данных (в %) 80 20 60 70 80Красная книга Молдовы 1 11Список МСОП 1 3Красная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 7 59Списки Боннской конвенции 37Директива по местообитани-ям, Приложение II




Директива по местообитани-ям, Приложение IV 7

Директива об охране птиц 22Операционный список 1 2 24Охраняемые законом (CR, EN, VU) 1 34

Характерные и редкие виды животныхНасекомые - примеры редких видов: Anax imperator Leach. Герпетофауна. Характер-

ные виды: Natrix natrix, N. tessellata, Rana esculenta, Bombina bombina. Примеры редких видов: Emys orbicularis. Птицы. Присутствуют лесные, луговые, водно-болотные и поле-вые птицы, среди которых преобладают мелкие воробьиные. Часто встречаются различ-ные виды цапель, дятлы, совы, ракши, фазан. На миграциях также обычны кулики, утки, хищные птицы. Примеры редких видов: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Pernis apivorus, Aquila pomarina, Columba oenas, Pelecanus onocrotalus.

Земельная собственность. 46,5 га покрытые лесной растительностью находятся в соб-ственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина). Пастбище коммуны Крокмаз.

Общее состояние. Леса в пределах прибрежной водо-охранной полосы разновозраст-ные, из тополя белого (8Pla2Ulv), ясеня (5FR5Pla) и ивы белой (9Sa1Fra), без подлеска, возраст 30-55 лет. Коренные древостои составляют только 18%, искусственные насаж-дения – 82% (большинство из них низкопроизводительные), около 20% насаждений по-рослевого происхождения; 62% насаждений низкопроизводительные, это указывает на угнетающие условия произрастания и на уровень хозяйствования (неудачный подбор пород для лесокультурных работ, несвоевременность и качество хозяйственных рубок и др.); около 14% составляют низкополнотные насаждения и редины. По низким бере-гам и на болотинах встречаются фрагменты травяных болот и группы кустарниковых ив. Пастбище занято сообществами влажных лугов формаций Elytrigieta repensi и Poaeta pratensisi, а также лугов, вышедших из зоны затопления формации Lolieta perenisi.

Социальное и экономическое значение. Объект экологического туризма для наблю-дения и фотографирования плавневых лесов и сколпелний водно-болотных птиц. Мно-гие виды птиц являются объектами любительской охоты.


– ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 15,3 тыс. лей;– ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 0,7 тыс. лей;– ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 14,6 тыс. лей; – всего доходов – 30,6 тыс. лей.

Зона В - XII.В. (XII.В.1.- XII.В.2.)Площадь и краткое описание. 77,4 га. XII.В.1. «Лес Байбой» (19 гa) включает квар-

тал 57 выделы A-C урочища «Байбой», расположенного в пределах прибрежной водо-охранной полосы; XII.В.2. Участок Днестра между селами Крокмаз и Тудора (58,4 га).





Общее 36 10 102Оценка полноты данных (в %) 80 70 80Красная книга Молдовы 1 11Список МСОП 1 3Красная книга Европы 1Списки Бернской конвенции 7 59Списки Боннской конвенции 37Директива по местообитани-ям, Приложение IIДиректива по местообитани-ям, Приложение IV 7

Директива об охране птиц 22Операционный список 2 24Охраняемые законом (CR, EN, VU) 1 34

Примеры редких видов.Животные. Герпето- фаунаetofauna: Emys orbicularis. Птицы: Falco cherrug, Falco

vespertinus, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Pernis apivorus, Pelecanus onocrotalus, Ardeola ralloides, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Aquila pomarina, Pandion haliaetus, Columba oenas.

Общее состояние. Леса представлены сообществами белой ивы (9Sa1Fra), белого тополя (8Pla2Ulv) и ясеня (7Fra1St1Pla1Sa) без подлеска, 5-54-летнего возраста.

Зона С - ХII.C. (ХII.C.4.)Площадь и краткое описание. 105,12 га. Подразделена на 4 элемента: XII.С.1. - квар-

тал 53 урочища «Котул Крокмазулуй» (27,5 гa); XII.С.2. - пастбища коммуны Крокмаз, прилегающие к кварталу 53 (9,1 га); XII.С.3. - полоса, подлежащая водо-охранному об-лесению (водный фонд, 4,72 га); XII.С.4. – молодое озеро в пойме Днестра между Крок-маз и Тудора, образовавшаяся в результате прорыва дамбы и затопления высокими па-водками в 2008 году (63,8 га).




Общее 67 1 3 9 102Оценка полноты данных (в %) 80 20 60 70 80Красная книга Молдовы 1 11Список МСОП 1 3Красная книга Европы 1Списки Бернской конвен-ции 6 59

Списки Боннской конвен-ции 37


Директива по местообита-ниям, Приложение IIДиректива по местообита-ниям, Приложение IV 6

Директива об охране птиц 22Операционный список 1 2 24Охраняемые законом (CR, EN, VU) 1 34

Примеры редких видовЖивотные. Насекомые. Примеры редких видов: Anax imperator Leach. Герпетофау-

на: Emys orbicularis. Птицы: Falco cherrug, Falco vespertinus, Crex crex, Egretta alba, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Cygnus olor, Aquila pomarina, Pelecanus onocrotalus.

Общее состояние. Включает пойменные биотопы прибрежной водо-охранной поло-сы - разновозрастные ясеневые и белотополевые леса. Пастбища с хорошим травостоем влажных лугов формаций Elytrigieta repensi, Poaeta pratensisi, Lolieta perenisi. Молодое озе-ро между селами Крокмаз и Тудора по мелким берегма зарастает сообществами травя-ных болот.

Комплекс «ТУДОРА-ПАЛАНКА» - ХIIIРасположение. Район Штефан-Водэ, пойма реки Днестр от села Тудора до границы с

Украиной46° 24' 32" сш 30° 6' 33" вд

Площадь и краткое описание. 893,65 га. Сектор охватывает прибрежную водо-охранную полосу от села Тудора на юг по течению Днестра до границы с Украиной, при-надлежащую государственному водному и лесному фондам (лесные территории 143,6 га в урочище «Паланка»), а также примыкающие пастбища и территорию бывшего рыбхоза с. Паланка, расположенную к югу от села Паланка до границы с Украиной.

Абсолютные высоты: 0,3–2,0 м (26 м)Физическая структура



Рельеф Низкая пойма р . ДнестрБассейн Нижняя, приустьевая часть бассейна р. Днестр Общее геологическое описание

Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи херсонского подяруса миоцена




чие пресные воды). 3. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.


4. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой. Пойменные леса. Типы лесных формаций: Чистые тополевники – 97%; Ивовые леса –

2%; Тополево-ивовые леса – 1%. Средний возраст: 55 лет. Формула лесообразующих по-род: 4FR3PLA2ST1PLC. Представлены 4 биотопами

5. Пойменный лес. 6. Ивовые леса.7. Сообщества кустарниковых видов Salix (S. triandra и S. purpurea.) по берегам во-


Травянистая растительность представлена сообществами лугов (заболоченные и влажные) и травяных болот (водно-болотная растительность):

9. Влажные луга и болота. 10. Тростниковые заросли (Phragmiteta australisi, Typheta angustifoliae, Scirpeta

tabernaemontanii, etc.).11. Пойменные луговые пастбища.




Общее 135 1 64 12 139 19Оценка полноты данных (в %) 80 20 70 90 80 80Красная книга Молдовы 1 1 1 16 4Список МСОП 1 2 1 5 2Красная книга Европы 1 1 1 2Списки Бернской конвенции 1 1 7 89 9Списки Боннской конвен-ции 55




2 1 1 43

Примеры редких видов растений: Petasites hybridus (L.) Gaertn.Mey. et Schreb., Salvinia natans L.

Характерные и редкие виды животных. Гидробионты - примеры редких видов: Hirudo medicinalis. Насекомые - примеры редких видов: Carabus clathratus L. Герпето фа-уна: Характерные виды: Lacerta viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix, Natrix tessellata, Bombina bombina, Bufo viridis, Hyla arborea. Примеры редких видов: Emys orbicularis. Птицы. Лес-ные, луговые, водно-болотные и полевые виды, преобладающие мелкие воробьиные. Много птиц водно-болотного и лугового комплекса. Часто встречаются различные виды цапель, дятлы, совы, ракши, фазан. На миграциях также обычны кулики, утки, хищные птицы. Примеры редких видов: Haliaeetus albicilla, Falco vespertinus, Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Coracias garrulus, Haliaeetus albicilla, Pelecanus onocrotalus, Egretta alba, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Circaetus gallicus,


Circus cyaneus, Circus pygargus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Pandion haliaetus. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Talpa europaea, Sorex araneus, Dryomys nitedula, Apodemus agrarius, Apodemus sylvaticus, Apodemus flavicollis, Clethrionomys glareolus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Mustela putorius. Примеры редких видов: Felis silvestris.

Земельная собственность. 143,9 га покрытые лесной растительностью находятся в собственности государства (Государственное предприятие по лесному хозяйству Тиги-на), около 50 га – коммуне Паланка. Пастбища сел Тудора и Паланка.

Общее состояние. В урочище «Паланка» на очень низких меандрах сохранились есте-ственные длительно затопляемые паводками Днестра 50-95-летние плавневые леса: пой-менные ивовые (фрагменты cырого пойменного ивняка - 7Sa3Pla и 9Sa1Fra) и влажные тополевые леса формации Populetа (alba) и их производные - 10Pla, 7Pla3Sa, 6Pla3Fra1Sa, 6Pla3Sa1Ara, 5Pla3Fr2Ulv. На некоторых участках доминирующая роль переходит к ясе-ню – сообщества Fraxinetum-Populeto(alba)-ulmosum (6Fr2Ulm2Fra, 5Fra3Ulv2Sa, 5Fr5Fra, 4Fra2Fr4Ara), повышенные элементы рельефа, затопляемые на меньший срок, – ясене-выми лесами с участием дуба черешчатого (6Fr2St1Pa1Pla, 5Fr2St2Pla1Dt, 6Fr2St2Ulv, 5Fr3Fr2St). В целом, около 80% насаждений порослевого происхождения; искусствен-ные насаждения составляют 20%; 24% насаждений низкопроизводительные; около 65% составляют низкополнотные насаждения и редины. Заболоченные территории, приле-гающие к территории водного фонда в последнем меандре и пруды бывшего рыбхоза, относящиеся к примэрии Паланка, заняты травяными болотами формаций Phragmiteta australisi, Typhaeta angustifoliae, Scirpeta tabernaemontani, Butometa umbellatisi и заболочен-ных лугов – Cariceta, Junceta, Eleocharieta palustrisi.

Социальное и экономическое значение. Туристический объект для посещения и наблюдения пойменного ландшафта, лесов, редких видов растений и скоплений птиц. Многие виды птиц, кабан и косуля являются объектами любительской охоты, здесь до-вольно многочисленны.


− ежегодные доходы от заготовки и продажи древесных продуктов – 47,2 тыс. лей;− ежегодные доходы от заготовки и продажи недревесных продуктов – 2,1 тыс. лей;− ежегодные доходы от пользования в охотничьих целях – 45,3 тыс. лей; − всего доходов – 94,7 тыс. лей.

Зона А - XIII.А. (XIII.А.1. - XIII.А.2.)494,8 га. В состав зоны входят 2 участка: XIII.А.1. - Центральная часть меандра Дне-

стра - часть квартала 64 урочища «Паланка» (62,4 га) XIII.А.2. Основная часть бывшего рыбхоза (водный фонд, 432,4 га).




Общее 60 64 11 139 19Оценка полноты данных (в %) 80 70 90 80 80Красная книга Молдовы 1 1 16 4




Список МСОП 1 2 1 5 2Красная книга Европы 1 1 1 2Списки Бернской конвенции 1 1 7 89 9Списки Боннской конвен-ции 55




1 1 43

Примеры редких видовРастения - Hydrocharis morsus-ranae L., Salvinia natans L. Животные. Гидробионты: Hirudo medicinalis. Герпетофауна: Emys orbicularis. Пти-

цы. Haliaeetus albicilla, Falco vespertinus, Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Coracias garrulus, Pelecanus onocrotalus, Egretta alba, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Circaetus gallicus, Circus cyaneus, Circus pygargus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Pandion haliaetus. Звери: Felis silvestris, Lutra lutra, Mustela lutreola.

Общее состояние. Преобладающие по площади территории покрыты водно-болотной растительностью, сырыми и заболоченными лугами. Среди типичных для поймы ясене-вых и тополевых лесов сохранился фрагмент (5,5 га) 94-летней дубравы из дуба череш-чатого (6ST2ULM2PLA). В каналах вдоль государственной дамыб со стороны леса сфор-мирована водная растительность.

Зона В - XIII.В. (XIII.В.1. - XIII.В.3.)Площадь и краткое описание. 217,35 гa. В состав зоны входят 3 элемента: XIII.В.1.

Площадь 78,85 га. Включает XIII.В.1-1. лесное урочище «Паланка» - кварталы 61-63 (63,8 га) и XIII.В.1-2. – полосу между противопаводковой дамбой и рекой (14,77 га); XIII.В.2. Участок Днестра от с. Тудора до границы сайта (138,2 га) XIII.В.3. Часть дамбы близ ад-министративного здания бывшего рыбхоза (0,3 га).




Общее 114 10 10 139Оценка полноты данных (в %) 80 60 70 80Красная книга Молдовы 1 1 16Список МСОП 1 1 5Красная книга Европы 1 1Списки Бернской конвенции 1 7 89Списки Боннской конвен-ции 55





Директива об охране птиц 35Операционный список 5 2 43Охраняемые законом (CR, EN, VU)

2 1 43

Примеры редких видовРастения - Petasites hybridus (L.) Gaertn.Mey. et Schreb., Salvinia natans L., Viburnum opulus L.Животные. Герпетофауна: Emys orbicularis. Птицы: Haliaeetus albicilla, Falco vespertinus,

Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Coracias garrulus, Haliaeetus albicilla, Phalacrocorax pygmeus, Crex crex, Pelecanus onocrotalus, Egretta alba, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cygnus olor, Ciconia nigra, Ardeola ralloides, Circaetus gallicus, Circus cyaneus, Circus pygargus, Aquila pomarina, Aquila chrysaetos, Pandion haliaetus.

Общее состояние. За государственной дамбой на очень низких меандрах сохрани-лись естественные длительно затопляемые при высоком и среднем уровнях воды Дне-стра 50-95-летние плавневые леса – фрагменты cырого пойменного ивняка), влажные то-полевые леса формации Populetа (alba) и их производные, в которых усилена доля ясеня (Fraxinetum-Populeto(alba)-ulmosum). Неплохо сохранились влажные и сырые луга.

Зона С - ХIII.C. (ХIII.C.7.)Площадь и краткое описание. 297,71 га. XIII.С.1. Прибрежная водо-охранная полоса

на последних меандрах в пределах Молдовы южнее с. Тудора (кварталы 64-65 урочища «Паланка») и примыкающие пастбища. В зону включены следующие участки. XIII.С.1. Долинные пастбища, площадью 8,6 га: XIII.С.1-1. Пастбище примэрии Тудора (5 га), при-легающее к кварталу 61; XIII.С.1-2. Пастбище примэрии Тудора (3,3 га), прилегающее к кварталу 62. XIII.С.2. Пастбище (54,7 га), расположенное к северо-западу от с.Паланка. XIII.С.3. Заболоченная территория в основании последнего меандра (10,4 га). XIII.С.4. Заболоченное место примыкающее с северо-востока к с. Паланка (15,7 га). XIII.С.5. Уча-сток сырых лугов к востоку от XIII.C.4., площадью 5,1 га. XIII.С.6. 52,2 га. Администра-тивное здание рыбхоза и прилегающая территория (канал и дамба вдоль него).

XIII.С.7. Пастбище к югу от с. Паланка (34,8 га).




Общее 128 1 21 10 92Оценка полноты данных (в %) 80 20 70 70 80Красная книга Молдовы 1 1 1 5Список МСОП 1 1 3Красная книга Европы 1 1Списки Бернской конвенции 1 7 59Списки Боннской конвен-ции 23





Директива об охране птиц 21Операционный список 4 2 24Охраняемые законом (CR, EN, VU)

2 1 1 24

Примеры редких видовРастения - Petasites hybridus (L.) Gaertn. Mey. et Schreb. Животные. Насекомые: Carabus clathratus L. Герпетофауна: Emys orbicularis. Птицы:

Falco cherrug, Falco vespertinus, Egretta alba, Ciconia nigra, Cygnus olor, Crex crex.Общее состояние. Пойменные леса белотополевые и ясеневые леса с присутствием в

древостое дуба черешчатого и вяза (7Pla3Sa, 5Pla3Fr2Ulv, 5Fra3Ulv2Sa, 6Fr2St2Ulv). Со-хранились 79-летние порослевые древостои с господством тополя белого - 5pla3Fr2Ulm (участок 64 K) и ясеня - 6Fr2St2Ulm (64N). Луга формаций Elytrigieta repensi и Lolieta perenisi - сильно выпасаемые с типично пастбищным травостоем. Растительность тра-вяных болот на заболоченных территориях примэрии Паланка представлена сообще-ствами формаций Phragmiteta australisi, Typhaeta angustifoliae, Scirpeta tabernaemontani, Butometa umbellatisi и заболоченных лугов – Cariceta, Junceta, Eleocharieta palustrisi.

Комплекс «Кицканский» - XIVРасположение. Слободзейский район, с. Кицканы, г. Слободзея

46°44'31 с.ш. 29°39'39 в.д.

Площадь и краткое описание. 391 га. Включает урочище «Кицканская лесная дача», расположеное в южной части лесного массива «Кицканский лес».

Абсолютные высоты:6-10 мФизическая структура


Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 69 км к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 10 км к юго*востоку от мун. Тираспол в пределах Нижнеднестровской равнины.

Рельеф Низкая и высокая пойма р.Днестр Бассейн Нижняя часть бассейна р. ДнестрОбщее геологическое описание

Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи бессарабского подъяруса, сарматского яруса миоцена


Ландшафтная область Нижнеднестровской террасовой степной равнины.Расширенная пойма р. Днестр, пойменно-луговыми, иловo-лугово-болотными почвами, местами с тополевыми и ивовыми лесами и участка-ми плавневых лугов и болот.

Основные типы экосистем. Водные биотопы1. Река - экосистема сегмента Днестра обладает ограниченным богатством план-

ктона и бентоса, но присутствующие миктроорганизмы, макрофиты и особенно рыба, включая редкие виды, достаточно разнообразны.


2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоя-чие пресные воды).

3. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.Пойменные леса. 4. Пойменный лес Populetum (alba). 5. Пойменный лес с доминировнаием ясеня. 6. Свежие дубовые леса из дуба черешчатого

Искусственные посадки 7. Одновидовые посадки Populus alba, P. nigra, Quercus robur, Fraxinus excelsior.8. Плантации акации.9. Плантации сосны Палласа

Травянистые сообщества представлены 1 биотопами:10. Пойменные луговые пастбища.


Число видов Растения Насеко-мые Зообентос Герпето-

фауна Птицы Млекопи- тающие

Общее 172 24 11 84 25Оценка полноты данных (в %) 95 60 90 80 70Красная книга Молдовы 10 2 16Красная книга ПМР 10 3 9 2Список МСОП 3 2 1Красная книга Европы 17 1 1 1Списки Бернской конвенции 5 6 61 16Списки Боннской конвенции 18 10Директива по местообитани-ям, Приложение II 1 1



1 4 25 15

Примеры редких видов растений: Filipendula ulmaria, (?)Ornithogalum boucheanum.Характерные и редкие виды животныхНасекомые. Примеры редких видов: Calosoma sycophanta, Elater ferrugineus, Morimus

funereus, Papilio machaon, Parnassius mnemosyne, Zerynthia polyxena, Aromia moschata, Protaetia aeruginosa, Cucujus cinnabarinus, Leptidea morsei, Pontia chloridice, Apatura metis, Argynnis pandora, Nymphalis xanthomelas, Satyrium spini, Satyrium w-album, Xylocopa valga, Scolia hirta. Герпетофауна: Характерные виды: Rana ridibunda, R. esculenta, Hyla arborea, Bufo viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix. Примеры редких видов: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы: Характерные виды: Fringilla coelebs, Sylvia atricapilla, Parus major, Turdus merula, T. philomelos, Luscinia luscinia, Passer montanus, Phoenicurus phoenicurus, Sturnus vulgaris, Phylloscopus collybita, Muscicapa striata, Chloris chloris, Corvus cornix, Parus caeruleus, Erithacus rubecula, Oriolus oriolus, Jynx torquilla, Carduelis carduelis, Ficedula albicollis, Dendrocopos major, D. medius. Примеры редких видов: Milvus migrans, Falco subbuteo, Otus scops, Coracius garrulous – здесь имеется ввиду пара этих птиц,


относящаяся к нетипичной и редкой дендрофильной экологической форме, Dendrocopos medius. В 2010 году здесь было отмечено гнездование Sitta euroraea, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus. Звери: Характерные виды: Erinaceus europaeus, Lepus europaeus, Sciurus vulgaris, Apodemus sylvaticus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Sus scrofa, Capreolus capreolus. Примеры редких видов: Myotis dasycneme, Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Meles meles.

Земельная собственность. Территория в ведении ГослесфондаОбщее состояние. Территория имеет мозаичную структуру. Природные леса приуро-

чены к прирусловой части поймы Днестра и представлены формациями тополя белого – Populetum (alba) rubosum, Populetum (alba) convallariosum, Populetum (alba) chaerophyllosum (temulis), Fraxineto – Populetum (alba) ulmosum, ясеня высокого - Populeto (albae)-Fraxineta (excelsior), Fraxinetum (excelsior), Populetо (albae) - Querceto roboris - Fraxineta (excelsior), дуба черешчатого - Fraxineta (excelsior) - Quercetum roboris, Populetо (albae) - Fraxineta (excelsior) - Quercetum roboris. В последние годы в урочище проводятся массовые рубки, в том числе старовозрастных деревьев, на месте вырубок формируются заросли сорных растений. На некоторых вырубках высаживаются молодые деревья, в том числе адвен-тивные (сосна). Проводится выпас скота на опушках и в приопушечной зоне леса.

Социальное и экономическое значение. Урочище играет роль в получении древесины, сохранении биоразнообразия, расселении охотничьих видов животных. Недалеко распо-ложены исторический памятник «Кицканский плацдарм» и Ново-Нямецкий монастырь.

Зона А - XIV.A. (XIV.A.1.)Площадь и краткое описание. 7,5 гa. Включает 1 элемент XIV.A.1. Ценные участки

дубовых лесов, которые желательно сохранить в качестве генетических резерватов дуба черешчатого и ясеня.

Общее состояние. В зону включены участки старовозрастных 60-95-летних поймен-ных дубрав, практически полностью уничтоженных в Нижнем Приднестровье. Наибо-лее репрезентативное сообщество сохранилось в квартале 33 (77 га). Древостой порос-левого происхождения, более половины составляет дуб черешчатый - 5ДЧ2ЯО2ТБ1БРС. Возраст 90 лет, высота 29-33 м, диаметр стволов 44 см. Полнота насаждения – 0,6. Класс бонитета – 1. Запас древесины – 310 м³/га. Подлесок сформирован свидиной, клёном та-тарским, кизилом с сомкнутостью 0,5. Рекреационная характеристика: закрытые про-странства, древостои горизонтальной сомкнутости, 1 класс эстетической оценки, 3 класс пешеходной доступности; рекреационная оценка – средняя, 2 класс стойкости, 1 стадия дигрессии. Средняя степень повреждения леса стволовыми гнилями (20%).

Зона В - XIV.В. (XIV.B.1.)Площадь и краткое описание. 391 гa. Включает основные территории урочища «Киц-

канская лесная дача», в подзону В2 – реконструкции производных древостоев и усиле-нию роли дуба черешчатого, с приоритетом его семенного возобновления.

Общее состояние. Для зоны характерны антропогенно нарушенные леса высоких уров-ней поймы, в составе древостоя которых в первичных лесах доминирова дуб. В настоящее время роль его значительно снижена в результате направленных рубок. Типичным при-мером является 90-летняя ясеневая дубрава порослевого происхождения (6ЯО3ДЧ1ТБ), сохранившаяся в квартале 30 выдел 19 (31 га). Высота 29-33 м, диаметр стволов: ясе-ня обыкновенного – 40 см, дуба черешчатого – 44 см, тополя белого – 56 см. Полнота на-саждения – 0,6. Класс бонитета – 1. Запас древесины – 315 м³/га. Подлесок сформирован


свидиной, клёном татарским, боярышником, сомкнутостью 0,6. Рекреационная характе-ристика: закрытые пространства, древостои горизонтальной сомкнутости, 1 класс эсте-тической оценки, 3 класс пешеходной доступности; рекреационная оценка – средняя, 4 класс стойкости, 1 стадия дигрессии.

Зона С - XIV.С. (XIV.C.1.)Площадь и краткое описание. 617 гa. Включает лентовидный фрагмент нарушенных

лесов и искусственные посадки, а также фрагмент реки и прилегающего берега.

Общее состояние. Территории относительно удаленные от населенных пунктов, здесь скапливаются водно-болотные птицы. Отмечена незначительная антропогенная нагруз-ка - рекреация, выпас, и другая хозяйственная деятельность.

Комплекс «озеро Лаптура – Старый Днестр» - XVРасположение. Тираспольский горсовет, пгт. Кременчуг

46°43'10 с.ш. 29°39'25 в.д.

Площадь и краткое описание. 107 га. Включает участок Старицы Днестра и озеро Лаптура – часть старого русла Днестра, используется как рыбоводческий пруд. Вся тер-ритория включена в зону С.

Абсолютные высоты: 4 - 6 мФизическая структура


Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 10 км к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 10 км к юго*востоку от мун. Тираспол в пределах Нижнеднестровской равнины.


Сложена известняками, песками, глинами верхней толщи бессарабского подъяруса, сарматского яруса миоцена



Основные типы экосистем. Водные биотопы1. Битоп старицы (стоячие воды в длинном мендарирующем русле с сильно ва-

рьирующими глубинами).2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоя-

чие пресные воды).3. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.4. Пресноводная дренажная система.

Пойменные леса5. Пойменный лес Populus alba и Salix alba.

Травянистая растительность представлена сообществами6. Тростниковые заросли (Phragmiteta australisi, Typheta angustifoliae, Scirpeta

tabernaemontanii).7. Пойменные луговые пастбища (Lolium perenne, Elytrigia repens).





Общее 247 9 12 104 11Оценка полноты данных (в %) 95 5 90 70 50Красная книга Молдовы 3 2 16Кпасная книга ПМР 1 3 6Список МСОП 3Красная книга Европы 1 5 1 1Списки Бернской конвенции 1 7 67 4Списки Боннской конвенции 25Директива по местообитани-ям, Приложение IIДиректива по местообитани-ям, Приложение IV 8


4 4 23 7

Примеры редких видов растений: Asparagus tenuifolius, Asparagus verticillatus, Carex pseudocyperus, Cyperus glomeratus, Filipendula ulmaria, Hydrocharis morsus-ranae, Potamogeton gramineus, Potamogeton natans, Salvinia natans, Typha laxmannii.

Характерные и редкие виды животныхНасекомые. Характерные виды: Nepa cinerea, Ranatra linearis, Cybister lateralimarginalis,

Dytiscus dimidiatus, Hydrochara carabiodes, H. flavipes, Hydrophilus piceus. Примеры редких видов: Anax imperator, Aeschna grandis, Calopteryx splendens, Iphiclides podalirius, Xylocopa valga. Герпетофауна. Характерные виды: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta agilis, L. viridis, Natrix natrix. Примеры редких видов: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы. Характерные виды: Corvus cornix, Sturnus vulgaris, Dendrocopos syriacus, Passer montanus, Fringilla coelebs и др. Примеры редких видов: Egretta alba, Ciconia nigra, Rufibrenta ruficollis, Pernis apivorus, Milvus migrans, Circus cyaneus. Звери: Характерные виды: Erinaceus europaeus, Lepus europaeus, Rattus norvegicus, Mus spicilegus. Данных о редких видов нет.

Земельная собственность. Территория в ведении ГослесфондаОбщее состояние. Растительность Старицы Днестра представлена водными и

водно-болотными формациями: Scyrpo-Phragmitetum, Typhaetum latifoliae, Typhaetum angustifoliae, Salvinio natantis, водной – Polygono amphibiae-Potamogetonetum pectinae, Lemnetum minoris, Salvinietum. Луга занимают прилегающие к руслу пространства, пред-ставлены сообществами с преобладанием Bromus inermis, Elytrigia repens. По берегу Ста-рицы сохранились лентовидные полосы Salix alba L., Populus alba L., Ulmus laevis Pall., Fraxinus excelsior L. Озеро Лаптура - часть старого русла Днестра, вместе с прилегающей территорией находится в активном хозяйственном использовании – организован рыб-хоз. Однако, несмотря на хозяйственное освоение, озеро Лаптура в наибольшей степени сохранило очертания первичного русла Днестра (ширина, глубина). Весь комплекс нахо-дится в окружении агроценозов.


Социальное и экономическое значение. Центральная возвышенная часть междуре-чья представляет собой песчаный дюнный нанос «Кременчугский бугор», такие песча-ные наносы характерны для берегов Днепра, у нас встречается только здесь, его высшая точка занята поселком Кременчуг. Охотничьи угодиья (водоплавающая дичь). Посеще-ние туристами озера Лаптура, где можно организовать платный лов рыбы.

Сектор Дубовый кут - ихтиологический резерват - XVIРасположение. Слободзейский район, с. Глиное

46°33'36 с.ш. 29°56'09 в.д.

Площадь и краткое описание. 133 га. Сектор занимает северную часть «Турунчукско-го комплекса», включает русла рек Днестр и Турунчук, левый берег Днестра и правый бе-рег Турунчука (район переката и ниже), агроценозы и пустыри.

Абсолютные высоты: 2-9 мФизическая структура


Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 81 км к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 23 км к юго-востоку от мун. Тираспол в пределах Нижнеднестровской равнины.


Сложена песками, известняками, глинами верхней толщи бессарабского подъяруса, сарматского яруса миоцена



Основные типы экосистем. Водные биотопы1. Река - экосистема сегмента Днестра и Турунчука 2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоя-

чие пресные воды).3. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой.4. Пресноводные дренажные системы, пруды и связанные заболоченные участки.5. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности

Пойменные леса.6. Пойменный лес. 7. Прибрежный ивовый лес.

Искусственные посадки 8. Одновидовые посадки Populus alba, P. nigra, Salix alba

Травянистая растительность9. Пойменные луговые пастбища.




Общее 160 12 11 124 21Оценка полноты данных (в %) 95 45 90 80 70




Красная книга Молдовы 2 2 26 1Кпасная книга ПМР 3 3 16 1Список МСОП 3 3 1Красная книга Европы 5 1 3 1Списки Бернской конвенции 1 82 14Списки Боннской конвенции 33 8Директива по местообитани-ям, Приложение IIДиректива по местообитани-ям, Приложение IV 1 7 9

Директива об охране птиц 62Операционный список 1 6 4 17 3Охраняемые законом (CR, EN, VU) 4 35 14

Примеры редких видов растений: Filipendula ulmaria

Характерные и редкие виды животных.Насекомые. Примеры редких видов: Iphiclides podalirius, Zerynthia polyxena, Leptidea

morsei, Pontia chloridice, Dorcadion equestre, Xylocopa violacea. Герпетофауна. Харак-терные виды: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta agilis, Natrix natrix. Примеры редких видов: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы. Гнез-довая орнитофауна включает, в основном, мелких воробьинообразных птиц, связанных с древесно-кустарниковыми местообитаниями. В период миграций и кочевок, а также в зимнее время в пойменном ленточном лесу, а также на травянистых участках, оста-навливаются многие виды дендрофильных и кампофильных птиц. Русла рек привле-кают разнообразных водоплавающих и околоводных птиц. В зимние периоды на неза-мерзших участках рек доминирует кряква (Anas plathyrhinchos). Примеры редких видов: Milvus migrans, Falco subbuteo, Gavia stellata, G. arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Lepus europaeus, Mus spicilegus, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Lutra lutra, Sus scrofa. Фауна рукокрылых на-считывает 8 видов (характерными видами для данной территории являются: Nyctalus noctula, Myotis daubentonii, Pipistrellus pygmaeus). Примеры редких видов: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.

Общее состояние. Лесные территории покрыты плавневыми ивовыми и тополевы-ми лесами и 32-летними посадками тополя канадского. Сообщества формации ивы белой - Saliceta albae представлены ассоциациями: Saliceto - Populetum (alba) herbosum (7ТБ3ИВБ; 8ИВБ2ТБ; 7ТБ2ИВБ1ВМ+ЯО) порослевого происхождения. Под-лесок сформирован Rosa canina, Rubus caesius, с сомкнутостью 0,3. Возраст 36 – 46 лет, полнота насаждений – 0,5 – 0,6. Класс бонитета – 4. Salicetum (alba) rubosum (10ИВБ) по-рослевого происхождения. Возраст – 36-46 лет. Подлесок сформирован Rubus caesius, с сомкнутостью 0,2. Полнота насаждений – 0,6 – 0,7. Класс бонитета – 4-5. Сообщества с доминированием тополя белого – Populeta albae: Populetum (alba) – Salicetosum (alba) (7ТБ3ИВБ; 7ТБ2ИВБ1ВМ+ЯО) порослевого происхождения. Подлесок сформи-рован Rosa canina, Rubus caesius, с сомкнутостью 0,3. Возраст 46 лет, полнота насаждений


– 0,6. Класс бонитета – 4. Луга занимают возвышенные открытые участки и откосы про-тивопаводковых валов. Представлены фитоценозами с преобладанием Bromus inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens. Близость участка к большим селам, расположенным на левом берегу Турунчука и наличие нескольких стационарных переправ, популярность участка у рыбаков-любителей и туристов обуславливает высокий фактор беспокойства для животных на большей части территории сектора.

Земельная собственность. Территория в ведении Гослесфонда.Экономическая ценность. Участок используется в качестве охотничьих и рыболов-

ных угодий. Территория популярна у туристов-водников – здесь проходят туристиче-ские слеты и соревнования. Летучие мыши могут служить объектом наблюдений для ту-ристов, например, можно организовывать ночные прогулки по лесу или вдоль Днестра и Турунчука с прослушиванием звуков летучих мышей при помощи ультразвуковых де-текторов, или отловом рукокрылых при помощи паутинных сетей (и их фотографирова-ние). При наличии искусственных убежищ, можно проводить наблюдения (фотографи-рование) за зверьками в убежищах в дневное время.

Зона А - XVI.A. (ХVI.A.1.)Площадь и краткое описание. 11 гa. Включает фрагмент Турунчука от порога до с. Глин-

ное. Беспозвоночные Paramysis baeri bispinosa Martynov, Hypanis laeviuscula fragilis (Milach.), H. pontica (Eichwald). Рыбы - Красный список мира (МСОП-2010): оседлый вид Umbra krameri (VU); катадромные виды Acipenser guldenstadti colchicus, A. stellatus, Huso huso, Hucho hucho (все – EN), а так же анадромные Zingel streber и Zingel zingel (VU), включенный в Крас-ную Книгу Украины Eudontomyzon mariae (CR). Виды, включенные в Красные книги Мол-довы и Украины одновременно Rutilus frisii (CR) и Leuciscus borysthenicus (VU).

Зона С - ХVI.C. (ХVI.C.1.)Площадь и краткое описание. 122 гa. Включает берега Днестра и Турунчука.




Общее 160 12 11 124 21Оценка полноты данных (в %) 95 45 90 80 70Красная книга Молдовы 2 2 26 1Красная книга ПМР 3 3 16 1Список МСОП 3 3 1Красная книга Европы 5 1 3 1Списки Бернской конвенции 1 82 14Списки Боннской конвенции 33 8Директива по местообитани-ям, Приложение IIДиректива по местообитани-ям, Приложение IV 1 7 9

Директива об охране птиц 62Операционный список 1 6 4 17 3Охраняемые законом (CR, EN, VU) 4 35 14


Примеры редких видовРастения - Filipendula ulmariaЖивотные. Насекомые: Iphiclides podalirius, Zerynthia polyxena, Leptidea morsei, Pontia

chloridice, Dorcadion equestre, Xylocopa violacea. Герпетофауна: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы: Milvus migrans, Falco subbuteo, Gavia stellata, G. arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Звери: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.

Общее состояние. Лесные территории покрыты плавневыми ивовыми и тополевы-ми лесами и 32-летними посадками тополя канадского. Сообщества формации ивы белой - Saliceta albae представлены ассоциациями: Saliceto - Populetum (alba) herbosum (7ТБ3ИВБ; 8ИВБ2ТБ; 7ТБ2ИВБ1ВМ+ЯО) порослевого происхождения. Под-лесок сформирован Rosa canina, Rubus caesius, с сомкнутостью 0,3. Возраст 36 – 46 лет, полнота насаждений – 0,5 – 0,6. Класс бонитета – 4. Salicetum (alba) rubosum (10ИВБ) по-рослевого происхождения. Возраст – 36-46 лет. Подлесок сформирован Rubus caesius, с сомкнутостью 0,2. Полнота насаждений – 0,6 – 0,7. Класс бонитета – 4-5. Сообщества с доминированием тополя белого – Populeta albae: Populetum (alba) – Salicetosum (alba) (7ТБ3ИВБ; 7ТБ2ИВБ1ВМ+ЯО) порослевого происхождения. Подлесок сформи-рован Rosa canina, Rubus caesius, с сомкнутостью 0,3. Возраст 46 лет, полнота насаждений – 0,6. Класс бонитета – 4. Луга занимают возвышенные открытые участки и откосы про-тивопаводковых валов. Представлены фитоценозами с преобладанием Bromus inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens. Близость участка к большим селам, расположенным на левом берегу Турунчука и наличие нескольких стационарных переправ, популярность участка у рыбаков-любителей и туристов обуславливает высокий фактор беспокойства для животных на большей части территории сектора.

Сектор Саги – Казачешты - XVIIРасположение. Слободзейский район, вблизи дороги Глиное – Раскайцы

46°33'46 сш 29°53'13 вд

Площадь и краткое описание. 243 га. Включает фрагмент р. Днестр и его левый берег. Имеются водоемы озерного типа (в том числе крупные рыборазводные пруды). Большие территории заняты сельхозугодьями, некоторые заброшены.



Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 88 км к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 31 км к юго-востоку от мун. Тирасполь в пределах Нижнеднестровской равнины.

Рельеф Низкая пойма р.Днестр Бассейн Нижняя часть бассейна р. ДнестрОбщее геологическое описание





Основные типы экосистем. Водные биотопы1. Река - экосистема сегмента Днестра. 2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоя-

чие пресные воды).3. Канал, с постоянно возникающей связью с рекой.4. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.5. Пресноводные дренажные системы.

Пойменные леса.6. Пойменный лес.7. Ивовые леса.8. Сообщества кустарниковых видов Salix.

Искусственные посадки 9. Искусственные монодоминантные и смешанные посадки из Populus alba, P.

nigra, Salix alba, др.Травянистая растительность представлена сообществами заболоченных, сырых и

влажных луговх и травяных болот:10. Высокотравне пойменные луга.11. Пойменные луговые пастбища.12. Влажные луга и болота.13. Тростниковые заросли.14. Залежи разных лет зарастания.




Общее 159 3 11 144 22Оценка полноты данных (в %) 95 30 90 90 70Красная книга Молдовы 1 2 29 1Крастная книга ПМР 3 22 1Список МСОП 3 5 1Красная книга Европы 3 1 3 1Списки Бернской конвенции 6 89 13Списки Боннской конвенции 43 8Директива по местообитани-ям, Приложение IIДиректива по местообитани-ям, Приложение IV 7 9


1 4 38 14

Примеры редких видов растений: Filipendula ulmaria, Potamogeton natans, Tamarix ramosissima, Typha laxmannii.

Характерные и редкие виды животныхНасекомые. Примеры редких видов: Iphiclides podalirius, Leptidea morsei, Pontia

chloridice. Герпетофауна. Характерные виды: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla


arborea, Lacerta agilis, Natrix natrix. Примеры редких видов: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы. Гнездовая орнитофауна включает, в основном, мелких воробьи-нообразных птиц. В период миграций и кочевок, а также в зимнее время останавливают-ся многие виды дендрофильных и кампофильных птиц. Характерны разнообразные водо-плавающие и околоводные птицы. Зимой на незамерзших участках реки доминирует Anas plathyrhinchos. Примеры редких видов: Milvus migrans, Strix aluco, Gavia stellata, G. arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cignus olor, Cignus cignus, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneu), Pandion haliaetus, Asio flammeus. Звери. Характерные виды: Erinaceus europaeus, Lepus europaeus, Mus spicilegu), Vulpes vulpes, Mustela nivalis) Регистрируется ено-товидная собака (Nyctereutes procyonoides), выдра (Lutra lutra), кабан (Sus scrofa) и косуля (Capreolus capreolus). Фауна рукокрылых насчитывает 8 видов (характерными видами для данной территории являются: Nyctalus noctula, Myotis daubentonii, Pipistrellus pygmaeus). Примеры редких видов: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.

Земельная собственность. Территория в ведении Гослесфонда. Общее состояние. Растительный покров сектора представлен берегозащитными

участками плавневых лесов с участием ивы белой и тополя белого: Saliceto - Populetum (alba) herbosum и Salicetum (alba) rubosum. Типичный фрагмент Saliceto - Populetum (alba) herbosum (5ИВБ5ТБ+ЯО) обнаружен в квартале 12 выдел 1. Древостой порослевого происхождения. Подлесок сформирован Crataegus monogyna Jacq., Rubus caesius. Воз-раст 51 год, полнота насаждений – 0,5. Класс бонитета – 5. Ассоциация Salicetum (alba) rubosum (квартал 12 выдел 3). Состав древостоя: 10ИВБ – ивняк (лозняк) порослевого происхождения. Возраст 41 год, полнота насаждений – 0,7. Класс бонитета – 5. Подле-сок сформирован Rubus caesius. Растительность каналов оросительной сети представлена водно-болотными группировками Scyrpo-Phragmitetum, Typhaetum latifoliae, Typhaetum angustifoliae, в воде обнаружены сообщества Polygono amphibiae-Potamogetonetum pectinae, Lemnetum minoris. Свежие луга на прибрежных пространствах представлены сообще-ствами с преобладанием Bromus inermis, Elytrigia repens.

Экономическая ценность. Участок используется в качестве охотничьих и рыболов-ных угодий. В имеющихся прудах разводится рыба. Территория посещается туристами. Летучие мыши могут служить объектом наблюдений для туристов, например, можно ор-ганизовывать ночные прогулки по лесу или вдоль Днестра с прослушиванием звуков ле-тучих мышей при помощи ультразвуковых детекторов, или отловом рукокрылых при помощи паутинных сетей (и их фотографирование). При наличии искусственных убе-жищ, можно проводить наблюдения (фотографирование) за зверьками в убежищах в дневное время. Луга целесообразно использовать как сенокосы.

Зона В - XVII.В. (XVII.В.1.)Площадь и краткое описание. 98 гa. Включает заболоченный участко на самом юж-

ном меандре Днестра со стороны левобережного Приднестровья (ниже по течению ме-андра «Унгюл Сатулуй». Данных по флоре и животным нет.

Общее состояние. Травянистая растительность представлена сообществами заболо-ченных, сырых и влажных лугов, а также травяных болот (Scyrpo-Phragmitetum), мозаич-но растаположенных, в зависимости от мезорельефа территории.

Зона С - XVII.С. (XVII.С.1.)Площадь и краткое описание. 145 гa. Включает урочища «Казачешты», «Холодное»,

«Баж», «Пастиковка», «Саги» и систему пойменных озер в прирусловой части Днестра.





Общее 159 3 11 144 22Оценка полноты данных (в %) 95 30 90 90 70Красная книга Молдовы 1 2 29 1Крастная книга ПМР 3 22 1Список МСОП 3 5 1Красная книга Европы 3 1 3 1Списки Бернской конвенции 6 89 13Списки Боннской конвенции 43 8Директива по местообитани-ям, Приложение IIДиректива по местообитани-ям, Приложение IV 7 9


1 4 38 14

Примеры редких видовРастения - Filipendula ulmaria, Potamogeton natans, Tamarix ramosissima, Typha

laxmannii.Животные. Насекомые: Iphiclides podalirius, Leptidea morsei, Pontia chloridice. Герпе-

тофауна: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы: Milvus migrans, Strix aluco, Gavia stellata, G. arctica, Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Cignus olor, Cignus cignus, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneu), Pandion haliaetus, Asio flammeus. Звери: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Lutra lutra.

Общее состояние. Растительный покров сектора представлен берегозащитными участками плавневых лесов с участием ивы белой и тополя белого: Saliceto - Populetum (alba) herbosum и Salicetum (alba) rubosum. Растительность каналов оросительной сети представлена водно-болотными группировками Scyrpo-Phragmitetum, Typhaetum latifoliae, Typhaetum angustifoliae, в воде обнаружены сообщества Polygono amphibiae-Potamogetonetum pectinae, Lemnetum minoris. Свежие луга на прибрежных пространствах представлены сообществами с преобладанием Bromus inermis, Elytrigia repens.

Сектор Дикуль-Куца-Мацаринский - XVIIIРасположение. Слободзейский район, с. Незавертайловка

46°33'36 с.ш. 29°56'09 в.д.

Площадь и краткое описание. 349 га. Сектор включает урочище «Дикуль» и прилега-ющие к нему водно-болотные террритории на острове Дикуль, расположенные северной границе плавневой экосистмы Днестровской дельты, остров Куца, расположенный между протокой Турунчук и отводным каналом ГРЭС, а также правый берег р. Турунчук до полу-острова Мацаринский. Особо важен для сохранения биологического и ландшафтного раз-нообразия Остров Дикуль с территоиями, мало измененными деятельностью человека,


отдаленные и труднодоступные, труднопроходимые, в силу этого пригодные для самораз-вития и обеспечения надежной охраны.



Территория ядра расположена в юго-восточной части республики в 88 км к юго-востоку от мун. Кишинэу, в 31 км к юго-востоку от мун. Тираспол в пределах Нижнеднестровской равнины.

Рельеф Низкая пойма р.Днестр,Бассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр и протоки ТурунчукОбщее геологическое описание




Основные типы экосистем. Водные биотопы1. Река- экосистема сегмента Турунчука. 2. Пойменные постоянные и полупересыхающие озера и лужи (мелководные стоя-

чие пресные воды).3. Водная растительность, развивающаяся в толще воды и на ее поверхности.4. Солоноватоводные каналы.

Пойменные леса. Представлены 4 биотопами5. Пойменный лес. 6. Прибрежный ивовый лес.7. Пойменный лес с доминировнаием ясеня. 8. Сообщества кустарниковых видов Salix (S. triandra и S. purpurea.).

Травянистая растительность представлена сообществами заболоченных, сырых и влажных луговх и травяных болот:

9. Высокотравне пойменные луга. 10. Пойменные луговые пастбища.11. Влажные луга и болота.12. Тростниковые заросли.




Общее 147 7 11 112 10Оценка полноты данных (в %) 95 15 90 70 50Красная книга Молдовы 1 2 25 1Кпасная книга ПМР 3 19 1Список МСОП 3 5Красная книга Европы 7 1 5 1Списки Бернской конвенции 1 70 2Списки Боннской конвенции 38




Директива по местообитани-ям, Приложение IIДиректива по местообитани-ям, Приложение IV

7 7


2 4 32 5

Примеры редких видов растений: Carex pseudocyperus, Cyperus glomeratus, Potamogeton gramineus, Potamogeton natans, Salvinia natans, Typha laxmannii.

Характерные и редкие виды животныхНасекомые - примеры редких видов: Leptidea morsei, Pontia chloridice, Aegosoma scabri-

cornis. Герпетофауна. Характерные виды: Rana ridibunda, R. esculenta, Bufo viridis, Hyla arborea, Lacerta agilis, Natrix natrix. Примеры редких видов: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы. Характерные виды: Botaurus stellaris, Ixobrychus minutus, Anas plathyr-hinchos, Phasianus colchicu), Perdix perdix, Raullus aquaticus, Gallinula chloropu, Vanellus va-nellus, Gallinula chloropus, Acrocephalus schonobaenus, Acrocephalus scirpaceus, Acrocephalus arundinaceus, Emberiza schoeniclus и др. В период миграций и кочевок озеро и прилега-ющие территории служат местом отдыха и кормления большого числа птиц. Примеры редких видов: Botaurus stellaris, Crex crex, Phallacrocorax pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Anser anser, Rufibrenta ruficolli, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Звери. Характерные виды: Nyctereutes procyonoides, Sus scrofa. Примеры редких видов: Felis sylvestris.

Земельная собственность. Территория находиться в ведении ГослесфондаОбщее состояние. Территория включает заболоченные участки травяных болот, за-

болоченных, сырых и влажных лугов, пойменные леса, расположенные узкой полосой вдоль реки между ее руслом и противопаводковыми дамбами, заброшенные сельскохо-зяйственные земли и пустыри. Труднодоступность некоторых участков, главным обра-зом урочища Дикуль и его удаленность от населенных пунктов обуславливает низкий фактор беспокойства по сравнению со многими другими территориями Южного При-днестровья и возможность сохранения биоты в целом. Присутствуют редкие виды рас-тений, постоянны скопления птиц водно-болотного комплекса. В перспективе возмож-но включение урочища Дикуль в состав международного заказника (или иного статуса ООПТ) вместе с прилегающими ценными территориями Украины - озером. Путрино и пойменными лесами.

Экономическая ценность. Ценный туристический объект, при посещении наблюда-ется и фотографируется ландшафт типичных плавней, редкие виды (в период массово-го развития) водных растений, а также животные, главным образом, хищные и приуро-ченные к водным биотопам птицы, болотная черепаха. Многие виды являются объекта-ми любительской охоты и рыбалки. Участки лугов должны использоваться как сеноко-сыне угодья. Допустима заготовка лекарственных растений. Присутствуют охотничьи виды животных. Остров Куца используется для любительской охоты и рыбалки. В пру-дах разводяи рыбу.


Зона A - XVIII.A. (XVIII.A.1.- XVIII.A.2.)Площадь и краткое описание. 98 га. Включает 2 подзоны: XVIII.A.1. - А1 - подзона

особого режима охраны, включает заболоченный участок площадью (43 га) с примыка-ющими тростниковыми зарослями. Представляет интерес, прежде всего, редкая водная растительность (Salvinia natans L.), а также спокойное местообитание диких видов жи-вотных; XVIII.A.2. - А2 - подзона предварительной реконструкции (55 га) с целью со-хранения луговой растительности. Включает возвышенную (северную) часть острова с развитой луговой растительностью. Подзона выделяется для предотвращения процес-сов деградации лугов, связанных с накоплением значительного количества органических остатков. Из-за отсутствия выпаса и сенокошения рекомендуется заповедный режим с регулируемым выпасом и сенокошением.




Общее 147 7 11 112 10Оценка полноты данных (в %) 95 15 90 70 50Красная книга Молдовы 1 2 25 1Кпасная книга ПМР 3 19 1Список МСОП 3 5Красная книга Европы 7 1 5 1Списки Бернской конвенции 1 70 2Списки Боннской конвенции 38Директива по местообитани-ям, Приложение IIДиректива по местообитани-ям, Приложение IV

7 7


2 4 32 5

Примеры редких видовРастения - Carex pseudocyperus, Cyperus glomeratus, Potamogeton gramineus, Potamogeton

natans, Salvinia natans, Typha laxmannii. Животные. Насекомые: Leptidea morsei, Pontia chloridice, Aegosoma scabricornis. Герпе-

тофауна: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы: Botaurus stellaris, Crex crex, Phallacrocorax pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Anser anser, Rufibrenta ruficolli, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Звери: Felis sylvestris.

Общее состояние. Заболоченная часть острова Дикуль покрыта крупнотравными тростниковыми болотами формации Pharagmiteta australisi, на водной поверхности об-разует скопления Salvinia natans L. На низких подтопляемых участках сформированы заболоченные луга с участием Alopecurs aequalis, Eleocharis palustris, Carex acutiformis, C. riparia, C. otrubae, Alopecurus aequalis, Juncus bufonius. Более высокие участки заняты сы-рыми лугами с господством Agrostis stolonifera, Carex melanostachya, Juncus gerardii. Све-жие луга с преобладанием Bromus inermis, Calamagrostis epigeios, Elytrigia repens занимают возвышенные участки по периферии острова и откосы противопаводковых валов.


Зона В - XVIII.В.1. (XVIII.В.1-1. - XVIII.В.1-2.)Площадь и краткое описание. 43 гa. XVIII.В.1-1. – подзона самовосстановления -

небольшой участок естественного ивового леса в северо-западной части острова Дикуль; XVIII.В.1-2. - подзона содействия экологическому восстановлению (реконструкции), включает участок русла Старого Турунчука, частично заполненного водой и заболочен-ную южную часть острова Куца с формирующимся озером.

Флористическая и фаунистическая ценность. Данные те же, что для зоны А Примеры редких видов.Животные. Насекомые: Leptidea morsei, Pontia chloridice, Aegosoma scabricornis. Гер-

петофауна: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы: Botaurus stellaris, Crex crex, Phallacrocorax pygmeus, Ardeola ralloides, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Anser anser, Rufibrenta ruficolli, Anas strepera, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Млекопитающие: Felis sylvestris.

Общее состояние. Лесная растительность представлена сырыми сообществами ивы белой (Saliceta (alba) - Saliceto – Populetum (alba) herbosum и Salicetum (alba) rubo-sum. Ассоциация Saliceto – Populetum (alba) herbosum расположена вдоль русла Старого Турунчука. Состав древостоев: 8ИВБ2ТБ. Возраст 36 лет, полнота насаждения – 0,6. Класс бонитета – 4. Подлесок образует Rubus caesius. Небольшой фрагмент Salicetum (alba) rubosum расположен в центральной части острова и представлен однопородным древо-стоем 10ИВБ, возраст 30-40 лет, полнота насаждений – 0,5-0,6. Класс бонитета – 5-4. Под-лесок сформирован Rubus caesius. Влажный пойменный тополёвый лес Populeta (alba) расположен вдоль русла Старого Турунчука и представлен сообществами Populetum (albae) rubosum и Populetum (albae) ulmosum: Populetum (alba) rubosum характеризуется древостоем (10ТБ) порослевого происхождения. Возраст 50 лет. Полнота насаждения – 0,7. Класс бонитета – 3. Сообщества Fraxineto – Populetum (alba) ulmosum порослевого происхождения, состав древостоя 8ТБ2БРС. Возраст 55 лет. Полнота насаждения – 0,7. Класс бонитета – 2. Предлагается расчистка сухой части русла для заполнения паводко-выми водами, в перспективе – регулируемое (через шлюз) соединение с основным рус-лом Турунчука и протокой Прорва к озеру Путрино или шлюзовое соединение Старого Турунчука в северной части со Стояновым Гирлом от Кучурганского лимана.

Зона С - XVIII.С. (XVIII.С.1. - XVIII.С.2.)Площадь и краткое описание. 208 га. Включает 2 территории: XVIII.С.1. Остров

Куца, арсположенный между протокой Турунчук и отводным каналом ГРЭС ( 9 га); XVIII.С.2. Система прирусловых искусственных озёр, заболачивающийся участок, а так-же пойменный тополёвый лес в районе острова Мацаринский ( 83 га). Луговые участки между лесом вдоль водозащитной полосы – 116 га.




Общее 166 4 11 129 22Оценка полноты данных (в %) 95 15 90 80 70Красная книга Молдовы 1 2 25 1Кпасная книга ПМР 3 17 1Список МСОП 3 2




Красная книга Европы 4 1 3 1Списки Бернской конвенции 6 87 13Списки Боннской конвенции 35 8Директива по местообитани-ям, Приложение IIДиректива по местообитани-ям, Приложение IV 7 8


1 4 35 14

Примеры редких видов растений: Cyperus glomeratus, Potamogeton natans, Tamarix ramosissima, Typha laxmannii.

Животные. Насекомые: Anax imperator, Iphiclides podalirius, Leptidea morsei, Pontia chloridice. Герпетофауна.: Pelobates fuscus, Bufо bufo, Emys orbicularis. Птицы: Phallacrocorax pygmeus, Botaurus stellaris, Egretta alba, Ciconia nigra, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia, Aythya nyroca, Pernis apivorus, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Circus cyaneus, Pandion haliaetus, Asio flammeus. Звери: Nyctalus leisleri, Pipistrellus nathusii, Felis sylvestris.

Общее состояние. Вся территория острова Куца затапливается при высоких паводках Турунчука. Бывшие сельскохозяйственные угодья (сейчас заброшенные), на сегодняш-ний день представляют собой молодые залежи с господством дурнишников (Xanthium spinosum L., X. strumarium L.), образующих почти чистые заросли. В пониженной, юж-ной части острова расположено пересыхающее озеро с водно-болотной (Scirpus lacustris L., S. tabernaemontanii C.C.Gmel., Typha angustifola L., T. laxmannii Lepech.) и луговой рас-тительностью. Небольшие территории прирусловой части между Аксивским Гирлом, Турунчуком и противопаводковыми валами заняты периодически затопляемыми иво-выми (8ИВБ2ТБ, 10ИВБ) и тополевыми (10ТБ) лесами, естественные и искусственные древесно-кустарниковые посадкпми и лугами. Близость участка к большим селам на левом берегу Турунчука и наличие нескольких стационарных переправ, популярность реки у рыбаков-любителей обуславливает высокий фактор беспокойства на большей ча-сти участка.

ПАЛЕОНТОЛОГИЧЕСКИЕ ПАМЯТНИКИ - XIX (434 га)Палеонтологический памятник «Рыпа луй Албу» - XIX-аРасположение. Район Штефан-Водэ, окрестности села Чиобурчиу

46° 34' 54" сш 29° 44' 10" вд

Площадь и краткое описание. Около 147 га, из которых зона В – 2 га и защитная зона С ~145 га. Система из центрального оврага и сходящихся к нему отводков, приблизи-тельно ромбовидной формы, с большей диагональю длиной около 300 м, протянувшей-ся от дороги Рэскаец-Чиобурчиу до окраины села (коммуна Чобурчиу, лесхоз «Тигина»). Местонахождение меотической фауны верхнего миоцена. Перспективно создание пале-онтологического разреза. В системе территорий парка защитную зону памятника приро-ды следует отнести к зоне С - Защитная зона - Защитная зона (XIX.С.1.) в верхней части склона ограничена дорогой, а в нижней – селом.





Рельеф Нижняя и средняя часть правого склона долины р. ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр Общее геологическое описание




Основные типы экосистем. Искусственные посадки 1. Плантации акации.

Степная растительность представлены биотопом с вторичной растительностью 2. Сухие залежи.

Земельная собственность. Государственное предприятие по лесному хозяйству Тигина.

Палеонтологический памятник «Пуркарский овраг» - XIX-bРасположение. Район Штефан-Водэ, близ села Пуркарь

46° 33' 45" сш 29° 52' 10" вд

Площадь и краткое описание. Около 155 га, в том числе зона В – 5 га и защитная зона С – 150 га. Группа оврагов вдоль берега Днестра (коммуна Пуркарь, Примэрия). Место-нахождение меотической фауны верхнего миоцена. Защитная зона - XIX.С.2.

Физическая структура Общее географическое описание


Рельеф Низкая пойма р. ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр Общее геологическое описание

Сложена песками, глинами, известняками верхней толщи херсонского под-яруса миоцена



Палеонтологический памятник «Рыпа де пятрэ» - XIX-сРасположение. Район Штефан-Водэ, близ села Тудора

46° 26' 32" сш 30° 2' 41" вд

Площадь и краткое описание. Около 132 га, в том числе зона В – 2 га и защитная зона С – около 130 га. В Широкая система оврагов, приблизительно прямоугольной формы, длиной около 100 м, вдоль главного оврага (коммуна Тудора, Примэрия). Местонахожде-ние меотической фауны верхнего миоцена. Защитная зона - XIX.С.3.





Рельеф Низкая и высокая пойма р. ДнестрБассейн Нижняя часть бассейна р. Днестр Общее геологическое описание




Зона С(P) – 988,26 га. Травяные экосистемы, не вошедшие в систему природных комплексов; в основном ис-

пользуются как пастбища. Характеристика дана в Приложении 6.1.

2.5. Основные элементы Национальной экологической сети.

Территория включает большой фрагмент Днестровского (эко)биологического ко-ридора международного значения Панъевропейской экологической сети, созда-ние которой предусмотрено международными документами. Создание Националь-ной экологической сети (НЭС) определено Законом Республики Молдова об эколо-гической сети (№ 94 от 05.04.2007). По оценке 2010 года, в пределах сайта находятся 7 территорий-ядер НЭС, из 103 идентифицированных по всей стране: международно-го уровня – Талмазские плавни; национального уровня – 3, включая Чиобурчиу–Рэ-скаец, Попяска и Болото Тогай; локального уровня – 3, включая Кицканский лес (Киц-канская лесная дача), Турецкий сад и Копанка-Леунтя-Талмаза (Рисунок 4 на цветной вставке). В настоящее время недостаточно данных, но вероятно еще два природных комплекса – Дикуль и Паланка – также могут быть оценены как ядра НЭС. Как ядра уровня локальной экологической сети оцениваются территории Генигя-Диакону (уро-чище Олэнешть) и Айвазия в природном комплексе Олэнешть-Крокмаз, а также Цар-ский лес (Импырэтясэ).

Каждая из этих территорий поддерживает виды Красной книги Молдовы и виды, охраняемые международным законодательством. Создание экологической сети име-ет значение для поддержания экологических систем и благоприятных агроэкологи-ческих условий, в том числе для смягчения последствий изменения климата. Целост-ность фрагмента НЭС должна поддерживаться местными биологическими коридора-ми. На территории сайта есть существенная часть необходимых элементов биологиче-ских коридоров – прибрежные протяженностью 199 км, которые должны быть улуч-шены и дополнены на протяжении 33 км в местах разрывов, за счет новых защитных насаждений. Существуют также 17 пригодных по ширине полевых лесополос. Требуют создания или реконструкции еще 100 коридорных насаждений. Материалы, касающи-еся состава и структуры биологических коридоров, подготовленные в рамках проекта ГЭФ и Всемирного Банка (2003-2005) даны в Приложении 7.


2.6. Идентификация границ и пограничные знаки

Границы сайта совпадают с топографическими признаками. Однако знаки вдоль гра-ницы, проходящей по шоссе Кэушень - Одесса, на перекрестках, ведущих к в сайт селам Кырнэцень, Плоп-Штюбей, Леунтя и Копанка, Попяска, Талмаза, Рэскаец, Пуркарь, Олэ-нешть, Крокмаз, Тудора и Паланка, или ведущих в сайт из сел Красное, Глиное, Корот-ное и Незавертайловка отсутствуют. В первую очередь, следовало бы установить знаки на въездах и основных входах по туристическим маршрутам в зону А.

Большой размер территории сайта и ее сложное землепользование затрудняют кон-троль границ и, особенно, режимов в природных комплексах.

2.7. Трудности и возможности, связанные с местным сообществом / населением

Большая часть трудоспособного населения занята в аграрном секторе. Следующая по численности часть населения работает в сфере услуг: торговля, образование и до-школьное воспитание, медицина, культура, банки, связь, транспорт, органы правопо-рядка и управления. Относительно небольшая часть людей работает в предприяти-ях винодельческой, мелкой перерабатывающей промышленности и хранения. Немно-гие люди работают или временно привлекаются в подразделения лесного хозяйства. Многие работают за пределами коммун. Демографическая ситуации в сельской мест-ности ухудшается, низок уровень жизни и высок уровень безработицы трудоспособ-ного населения.

Сложившаяся структура производства и занятости ограничивает социально-экономическое развитие коммун. Производительность труда и экономическая эффек-тивность в сельском хозяйстве, при его существующей структуре, низкая. Но разрыв в уровне социально-экономического развития между коммунами и близлежащими рай-онными центрами невелик. Зато велик разрыв с городами (Кишинев, Тирасполь).

Происходит истощение социальных сил села и потеря социального контроля над тер-риторией, ее недрами, земельными, водными и другими ресурсами. Культурная функ-ция села (сохранение духовных ценностей села, национально-культурных традиций, па-мятников природы, истории и культуры) также ослабевает, утрачиваются традицион-ные сельские ремёсла, трудно развивать промыслы.

Продолжается социальная стратификация общества, на основе разделения труда и социаль-ной дифференциации различных групп населения коммун, с учетом присущих им социальных показателей: социально-экономические ценности, менталитет, культурный стандарт.

В селах сайта и районных центрах есть не менее 15-20 неправительственных экологи-ческих организаций, есть и организации и других направлений, но возможности разви-тия этого сектора общества крайне ограничены и даже ухудшаются. Малоимущие пред-ставители общества мало организованы.

С учетом изложенного можно выделить следующие трудности для развития местных сообществ: 1) дефицит рабочих мест; 2) несовершенная структура производства и заня-тости; 3) социально-имущественное расслоение; 4) недостаточная организация; 5) дефи-цит операционных средств и инвестиций.

Вместе с тем, наблюдается определенная активизация сельского бизнеса, ищуще-го новые возможности и рынки сбыта. Ожидается повышение социальной активно-сти продвинутой части населения, уставшей от «переходного периода», которая может быть направлена в созидательном направлении для развития территории, или выра-зится в росте социальной напряженности.


Новые возможности для местного населения обоих берегов возникнут в перспективе, при решении, совместно с Украиной, вопроса о создании трансграничного национально-го парка. Это даст возможность лучше планировать развитие туристской инфраструкту-ры и сети операторов, связывая курортный приморский регион с довольно однообраз-ными условиями для рекреации, с одной стороны, а с другой – территорию сайта 1316 (и, вероятно национального парка). Такое развитие обеспечит дополнительные рабочие ме-ста, рост поступлений, доходов и прибыли.

Для реализации этих возможностей необходимо задействовать механизмы обще-ственного диалога администрации, представителей общества, НГО и центральных органов власти.


Часть третья. ПЛАН ДЕЙСТВИЙ

3.1. Цели управления для реализации основных направлений менеджмента сайтом «Нижний Днестр»

Текущие цели и задачи управления определяются, с одной стороны, комплексом об-стоятельств, проанализированных во второй части данного плана управления. С дру-гой – они определяются тем, насколько реалистично достижение этих целей в существу-ющих условиях. В числе важных условий – противоречие потребности устойчивого раз-вития и сохранения природных и исторических ценностей с краткосрочными, в том чис-ле теневыми интересами.

1. Создать систему контроля режимов охраны и управления территорией:1.1. сформировать органы управления сайтом;1.2. привести управление природными и полуприродными территориями сайта в

соответствии с зонированием территории и планом управления;1.3. организовать контроль за соблюдением режимов охраны и управления.

2. Развивать рекреацию, коммерческий и социальный туризм, стимулируя с его помо-щью социально-экологическое развитие территории и охрану ее природного и истори-ческого наследия:

2.1. наладить сотрудничество заинтересованных сторон для развития рекреации и туризма;

2.2. популяризация и реклама преимуществ территории для инвестиций, в том числе внешних; организация туристической деятельности и постепенное раз-витие инфраструктуры, привлекая инвестиции;

2.3. определить практические меры и объема биотехнических мероприятий для по-вышения емкости охотничьих угодий.

3. Сформировать управление лесными экосистемами в соответствии с планом управ-ления и зонированием территории:

3.1. обеспечить режим охраны и пользования и принять дополнительные меры для предотвращения браконьерства и незаконного выпаса скота, и чрезмерного сбора лекарственных и декоративных видов растений;

3.2. сохранить старовозрастные леса, в особенности местообитания общеевропей-ского значения;

3.3. привлечь к принятию решений, касающихся процесса осуществления лесных пользований, представителей местной власти и населения.

4. Формировать экологическую сеть, в соответствии с действующим законодатель-ством и международными обязательствами и улучшить охрану внутренних водных экосистем:

4.1. формирование системы биологических коридоров и водоохранных насажде-ний из счет аборигенных пород, а также их реконструкция;

4.2. ввести меры ответственности землевладельцев по отношению к полезащит-ным и водоохранным насаждениям и по защите водотоков.

5. Вести пошаговую реконструкцию гидротехнических и сопутствующих им эко-логических систем:

5.1. реконструкция Слепого Днестра;5.2. реконструкция гидрологического режима Талмазских плавней;5.3. создание луговых нерестилищ в меандрах Днестра, наиболее подверженных

опасности затопления


6. Вести регулярный мониторинг биологического разнообразия, а также научные ис-следования для реализации целей, перечисленных в данном разделе.

6.1. мониторинг целевых групп животных и растений, в первую очередь водно-болотных птиц;

6.2. привлечь научные и учебные заведения, экологические неправительственные организации для проведения исследований, направленных на решение приро-доохранных и социально-экономических задач.

7. Повысить экологическую грамотность, привлечь население и экономических аген-тов к реализации данных задач:

7.1. обеспечить информационную поддержку для достижения поставленных це-лей, в том числе путем популяризации знаний о природе и крае;

7.2. вовлечь население в управление территорией, особенности в поддержку соблюдения режимов охраны и действий, направленных на устойчивое развитие.

8. Улучшать землепользование и нормализовать использование ресурсов травяных угодий для перехода к устойчивому природопользованию:

8.1. способствовать улучшению структуры агропроизводства, используя бренд сайт для продвижения географически маркированной продукции высоко-го качества

8.2. принять меры к приведению пользования луговыми и степными угодьями в соответствие с их ресурсами и нормативами (Постановление Правительства № 667 от 23.07.2010) с учетом плана управления и рекомендаций.

9. Развивать управление сайтом:9.1. подготовить на его основе создание национального парка как юридического

лица со специфическими функциями управления;9.2. продвигать как пилотную территорию для перехода к неистощительному

устойчивому развитию;9.3. создать на ее основе биосферный резерват и трансграничную охраняемую

территорию.

3.2. План действий по менеджменту сайтом

Меры управления разработаны в соответствии с национальным законодательством и международными обязательствами Республики Молдова, за исполнение которых мест-ные власти несут непосредственную ответственность (ст. 7 п. 2 закона «О местном пу-бличном управлении»):

– Конвенции об охране природы, растительного и животного мира дикой природы Европы (Берн, Швейцария, 1979);

– Конвенции о биологическом разнообразии (Рио-де-Жанейро, Бразилия, 1992);– Панъевропейской стратегией сохранения биологического и ландшафтного разно-

образия (София, Болгария, 1995);и в особенности Конвенции о водно-болотных угодьях международного значения, в

особенности служащих местом обитания водоплавающих птиц (Рамсар, Иран, 1971), по-скольку зона действия плана управления входит в официально признанную территорию № 1316 этой конвенции (с 20 августа 2003).


3.2.1 КОНТРОЛь СОБЛЮДЕНИЯ РЕЖИМОВ ОХРАНЫ и РАЗВИТИЕ ТЕР-РИТОРИИ

Контроль вводится для соблюдения режима, установленного законодательством, свя-занными с ним нормативными актами и/или международными соглашениями.

ЛевобережьеИнституциональный и организационный механизмы управления сайтомВ целях осуществления управления сайтом предлагается сформировать следующие

структуры и органы управления.Центральный орган управления - Координационный Совет по управлению сайтом

«Нижний Днестр»: 1) осуществляет контроль за соблюдением охранного режима объектов и комплек-

сов в соответствие с зонированием территории;2) управляет природными зонами со специальными охранными режимами;3) разрабатывает и координирует стратегическую программу управления и развития

сайта (Подразделениями);4) организует мониторинг фонда охраняемых территорий (Экспертная комиссия по

мониторингу биоразнообразия и научному обеспечению);5) проводит политику в области совершенствования охранного режима и совместно

с научными учреждениями (НИИ экологии и природных ресурсов, Приднестров-ский госуниверситет, Приднестровский НИИ сельского хозяйства и пр.) подго-тавливает и представляет предложения Правительству о текущем адекватном зо-нировании территории;

6) контролирует соблюдение охранного режима на территориях сайта подведом-ственных центральным и местным органам публичного управления;

7) разрабатывает предложения по совершенствованию законодательства о фонде охраняемых территорий;

8) обеспечивает учёт объектов и комплексов фонда охраняемых территорий (Под-разделениями);

9) разрабатывает совместно с заинтересованными министерствами и другими органа-ми центрального публичного управления планы обустройства территорий сайта;

10) осуществляет международную координацию (через Комиссию по межгосударствен-ному сотрудничеству с органами управления сайтом в Молдове и Украине) по трансграничному сохранению биоразнообразия и управлению территориями сайта;

11) разрабатывает и координирует программы научных исследований, проводимых в пределах фонда охраняемых территорий сайта;

12) координирует и согласовывает с органами местного публичного управления (Го-сударственная администрация Слободзейскоого района, региональные госадми-нистрации сел Кицканы, Кременчуг, Чобручи, Глиное, Красное, Незавертайловка, Администрации фермерских хозяйств) схемы рационального размещения объек-тов и комплексов фонда охраняемых территорий;

13) разрабатывает и представляет Правительству Типовые положения по категориям природных объектов и комплексов в соответствие с адекватным текущим зониро-ванием;

14) осуществляет информационное сопровождение (СМИ, газета, журнал, информа-ционные листки, сайт в Интернете и пр.) проводимых мероприятий по управле-нию территорией Информационной группой;


15) разрабатывает программы и осуществляет экономическую оценку сохранения биоразнообразия, финансирования природоохранных мероприятий (Фонд содей-ствия управлению сайтом «Нижний Днестр») на территории сайта;

16) осуществляет гармонизацию нормативно-правовой базы по управлению сайтом с международными правовыми актами в области сохранения биоразнообразия водно-болотных угодий.

Система распределения ответственностиОтветственность структурных подразделений управления сайтом заключается в:Координационный Совет по управлению сайтом «Нижний Днестр» - Ответствен-

ность заключается в:1) соблюдении Положения о функционировании Координационного Совета по

управлению сайтом «Нижний Днестр»;2) соблюдении государственного контроля по управлению сайтом и экологического

законодательства;3) ответственность за выполнение принимаемых решений в рамках полномочий;

Государственная администрация Слободзейского района, Региональные госадмини-страции (сел Кицканы, Кременчуг, Чобручи, Глиное, Красное, Незавертайловка) - ответ-ственность заключается в:

1) соблюдении государственного контроля по управлению сайтом и экологического законодательства на закрепленной административной территории;

2) осуществлении мероприятий по управлению сайтом в соответствие с разработан-ными нормами и правилами Координационного Совета по управлению сайтом «Нижний Днестр»;

Администрации фермерских хозяйств – отвестственность состоит в:1) соблюдении и выполнение норм и правил, принятых для территории сайта, на за-

крепленной территории;

Оценка необходимости дополнения нормативно-правовых основ для эффектив-ного управления и предложения по их совершенствованию

Дополнение и совершенствование существующих нормативно-правовых основ для эффективного управления сайтом:

1) разработка Положений по осуществлению режимов охраны для дискретных при-родных комплексов в зонах:а) строгой охраны (А);б) буферной с экологической реставрацией (В);в) с ограниченной экономической деятельностью (С);г) в экономической зоне (D);

2) разработка методик по экономической оценке ресурсов водно-болотных угодий и мероприятий по их рациональному использованию;

3) принятие документа по совместному управлению природными комплексами сай-та в приграничных зонах;

4) разработка, принятие концепции и стратегии управления, использования водно-болотных угодий Приднестровской части сайта;

5) разработка и принятие научно обоснованной программы действий в зонах эколо-гической реконструкции;

6) разработка правовых основ стимуляции биологического земледелия на террито-рии сайта;


7) усовершенствование нормативно-правовых основ рекреационной, туристической деятельности, ведению рыболовства, охотничьего и лесного хозяйства на террито-рии сайта в зонах с охранным режимом.

Правобережье1. Планом управления предлагается:

a) определить ответственных лиц в территориальном(ых) подразделении(ях) Го-сударственной инспекции Министерства окружающей среды (МОС) и поря-док их регулярной отчетности в (1) Дирекцию природных ресурсов и охра-няемых территорий МОС и (2) рабочие группы;

b) определить ответственных лиц в соответствующих лесных предприятиях Агентства «Молдсильва»;

c) в рамках Советов районов Штефан Водэ и Кэушень определить руководи-телей из числа заместителей председателя районного совета и создать рабочие группы, включающие:

d) упомянутых выше ответственных лиц из инспектората и лесных предприятий, а также районного руководства полиции;

e) главных архитекторов и главных землеустроителей; f) представителей районных органов, отвечающих за развитие экономики, куль-

туры и туризма; g) представителей наиболее заинтересованных примэрий; h) в рабочие группы включить заинтересованных представителей бизнеса и орга-

низаций гражданского общества;i) внести в планы районных советов проведение заседаний рабочих групп не

реже чем раз в 3 месяца;j) определить регламент осуществления деятельности рабочих групп, устанавли-

вающий права и обязанности.2. Функции рабочих групп состоят в:

1) контроле соблюдения режимов зонирования и охраны объектов природного исторического наследия;

2) создании условий улучшения продвижения к экологически и экономически устойчивому использованию природных ресурсов и развития территории сайта;

3) поддержке реализации туристического потенциала;4) поддержке сотрудничества всех заинтересованных сторон в этих целях;5) поддержке действий местных властей первого уровня в реализации данного пла-

на управления и инициатив по его развитию;6) обеспечении сотрудничества с Нижнеднестровским природным нацио-

нальным парком.3. Рабочим группам следует определить программу работы, установить персональные

задания по охране леса и контролю соблюдения зонирования и плана действий. Согласовать программу работы с соответствующей дирекцией МОС и Экологиче-ским Инспекторатом.

4. Провести ревизию соблюдения действующего природоохранного законодательства в землепользовании. Обратить особое внимание на состояние прибрежных водоо-хранных полос Днестра и его притоков, их истоков и прудов, а также лесных полос различного назначения, включая ранее созданные и только выделенные в планах землепользования. На основе проверки совместно с примэриями принять меры по устранению нарушений.


5. Агентству «Молдсильва» и его подразделениям внести изменения в лесоустрой-ство, приняв меры к реализации режимов охраны лесными подразделениями в со-ответствии с зонированием.

6. Администрации примэрий, по согласованию с главным архитектором района уста-новить простые пограничные знаки в основных местах въезда на территорию.

7. Юридическим лицам, во владении которых находятся природные комплексы сай-та установить предупредительные указатели в местах пересечения главных путей с зонами А и В, а также по их усмотрению – с зоной С.

8. Любая охота и отпугивание птицы запрещены в пределах водоохранных защитных зон (1 км), а также в пределах зоны А.

9. Огораживание запрещено в пределах природных экосистем, за исключением кор-донов лесников и загонов для выпаса домашнего скота и птицы.

10. Районным подразделениям архитектуры и строительства взять под особый кон-троль строительство в пределах сайта, для формирования привлекательного облика и во избежание разрушения памятников природы, археологии, истории и культуры.

Развитие управления территориейСуществующие характер управления, в том числе предусмотренный законодатель-

ством, имеет ряд слабых мест:1) нет органа управления, стоящего выше отдельных интересов, включая интересы

отдельных землевладельцев и землепользователей;2) юридические и физические лица, антагонистически относящиеся к охране цен-

ностей территории международного значения, могут даже не участвовать в фор-мальных и неформальных процессах консультации, что делает труднее найти ком-промиссы и консенсус между всеми заинтересованными сторонами;

3) возможности местной администрации и неправительственных заинтересованных сторон ограничены, в том числе в получении финансовой поддержке для подго-товки проектов;

4) роль и особенно механизм ответственности административных структур недоста-точно ясно определены, что может затруднять их работу и создавать трудности для других сторон;

5) служащие имеют и обязанности, не связанные с охраняемой территорией, порой бояться осуществлять лидерство, не обучены этому, как и проводить переговоры с заинтересованными сторонами, находить решение и добывать финансирование, в особенности с зарубежными партнерами;

6) существуют противоречия в законодательстве, связанные с управлением лесами в охраняемых территориях, которые как бы некому решить уже в течение многих лет;

7) отсутствие специального базового регулярного финансирования, которое может получать только юридическое лицо, крайне затрудняет работу, особенно по мони-торингу, который должен осуществляться в соответствие с международным зако-нодательством.

Наиболее эффективным управление может быть только на основе создания нацио-нального парка, как специализированного учреждения для развития территории, эф-фективной охраны природного и исторического наследия, организации взаимодействия разных административных территориальных единиц и секторов экономики, в особен-ности развития туризма. Только наличие такого учреждения может обеспечить успеш-ное продвижение туристического продукта сайта на международный рынок и, тем более, привлечение международных инвестиций. Создание национального парка должно стать


первым шагом получения статуса биосферного резервата и для создания трансгранич-ной охраняемой территорией вместе с Украиной.

3.2.2 Управление лесными экосистемами в Правобережье

Для обеспечения соответствующего выполнения основных направлений менеджмен-та лесных экосистем входящих в Рамсарском сайте „Нижний Днестр” и в соответствии со Стратегией долговременного развития лесного сектора Республики Молдова и Кри-териями устойчивого ведения хозяйства в лесах Республики Молдова (Постановление Правительства Nr. 618 от 04.06.2007) необходимо решать следующие задачи:

a) проведение последующего лесоустройства (ориентировочно 2012 г.) территории сайта, исходя из новых присвоенных социально-экономических задач (охранный режим), в контексте программирования лесохозяйственных мероприятий соот-ветствующих по объему и характеру, указанному режиму;

b) усиление мероприятий по обеспечению охранного режима и предотвращения незаконных рубок леса, незаконного выпаса скота, незаконного и чрезмерного сбора лекарственных и декоративных видов растений, браконьерства и других незаконных действий;

c) сохранение вековых лесов и лесохозяйственное развитие ценных насаждений для увеличения площади вековых лесов (в соответствии с Приложением 8, являю-щимся интегральной частью данного плана управления);

d) повсеместное удаление (в процессе всех лесохозяйственных работ) агрессивных интродуцентов, в первую очередь клена американского и айланта;

e) организация и обустройство мест отдыха и туризма;f) постепенная реконструкция/замена ослабленных, малоустойчивых древостоев

порослевого происхождения, с преобладанием дуба, тополя белого, ясеня и др., а также насаждений с преобладанием пород интродуцентов (акация белая, гледи-чия, тополь гибридный и др.), в первую очередь вокруг ценных коренных древо-стоев включенных в зону А;

g) перевод насаждений с преобладанием дуба к высокоствольному хозяйству, с воз-обновлением преимущественно семенным путем;

h) создание при лесокультурных и лесовосстановительных работах насаждений со-ответствующих условиям местопроизрастания, обеспечение этих работ лесопоса-дочным и семенным материалом высокого генетического качества;

i) оптимизация возрастов рубки насаждений, особенно порослевого происхожде-ния высокой генерации, низкопродуктивных, преобладанием интродуцентов (акация, гледичия, тополь гибридный и др.), в контексте обеспечения более пол-ного использования биопродуктивного и экопродуктивного потенциалов лесов;

j) консолидация/увеличение площадей существующих лесных урочищ и создание экологических коридоров для обеспечения генетического обмена и миграции;

k) обеспечение в процессе проведения лесохозяйственных работ сохранности и расширения популяций редких и находящихся под угрозой исчезновения лес-ных растений;

l) обеспечение соответствующего санитарного состояния лесных насаждений путем осуществления постоянного лесопатологического надзора и своевременного про-ведения активных мер борьбы, обоснованных санитарных рубок и др.;

m) разработка и внедрение программ по переподготовке кадров лесной отрасли в со-ответствие с новыми требованиями и достижениями.


Техническим документом, описывающий изменения режимов лесопользования и управления по лесным кварталам и выделам, является Приложением 15 настоящего пла-на управления и передается центральным органам охраны окружающей среды и управ-ления Государственным лесным фондом в цифровой форме (на CD-диске).

3.2.2.1. Текущее состояние по лесохозяйственным работам и необходимые подходы при последующем лесоустройстве

Согласно материалам лесоустройства, проведенного в 2001 г. в лесах Рамсарского сай-та «Нижний Днестр», на последующие десять лет было спланировано проведение всего комплекса лесохозяйственных работ, предназначенных для обеспечения рационального пользования, охраны и развития лесов.

Так, согласно данным лесоустройства, проведение лесохозяйственных работ преду-смотрено в 2069 таксационных участках (88,5%) или 93,3% площади лесов сайта. Осталь-ные 6,7% территории (пашни, непродуктивные земли, ремизы и т.п.) предназначены для нужд ведения лесного хозяйства, являясь предметом других видов работ. Большинство указанных работ уже выполнены, так как фактически ревизионный период завершен.

Исходя из состоянии лесонасаждений сайта на момент лесоустройства и последую-щих прогнозируемых изменений, наибольший процент в структуре лесохозяйственных работ занимают санитарные рубки, которые были запланированы на 2798 га (42% лесов). За ними следуют рубки ухода (осветления, прочистки, прореживания), которые запро-граммированы на 2294 га или 34,6% лесов. Рубки главного пользования (лесовосстано-вительные рубки и рубки обновления) запланированы на 1095,5 га, что составляет 16,5% лесов. На остальной территории (около 6,7%) назначены работы по дополнению и созда-нию новых лесных культур и уходу за ними.

На основании проведенного зонирования лесов, находящихся в ведении Агентства “Молдсилва” в рамках Рамсарского сайта „Нижний Днестр”, необходимы частичные из-менения в распределении по категориям защитности, с соответствующими корректива-ми в режиме пользования соответствующих насаждений.

Согласно действующему лесоустройству, около 611 га лесов входят в фонд природ-ных территорий охраняемых государством (хозчасть «Е», категории защитности 5С, 5Е и 5F). Леса с режимом особой охраны (хозчасть «М», категории защитности 1I, 2E, 4A и 5H) составляют около 2985 га и около 3153 га леса входят в хозчасть «А» (высоко-ствольное хозяйство, предусматривающее семенное возобновление; категории защит-ности 4B и 5L).

На основания раздела 2.4 данного Плана управления, леса Рамсарского сайта “Нижний Днестр” разделены на 3 зоны: А (особой охраны), В (основная буферная зона) и С (буфер-ная зона с регламентированной экономической активностью и рекреацией), которые зани-мают соответственно 1177,2 га (221 таксационных выдела), 2763,4 га (1011 таксационных выделов) и 3172,5 га (1106 таксационных выделов). Исходя из нынешнего состояния на-саждений и их экологических особенностей, зона А подразделяется на две подзоны А1 за-поведная (старые леса природной структуры, с доминированием дуба, тополя белого, ивы и др.) – 445,9 га (71 таксационных выделов) и А2 предварительной реконструкции, где не-обходимы санитарные мероприятия для усиления участия основных лесообразующих по-род (дуб, тополь белый, ивы и др.) удалению чужеродных и агрессивных пород и поддер-жания экосистем, требующих вмешательств – 701,3 га (150 таксационных выдела).

В соответствии с действующим законодательством и техническими нормами, каждой зоне/подзоне необходимо придать соответствующий тип категории защитности. Так,


лесам подзоны А1 необходимо придать тип категории защитности T017

. Лесам подзоны А2 необходимо придать тип категории защитности TI

18. Зонам В и С придаются типы TI

(леса уже включенные в природные, ландшафтные заповедники и леса, объявленные па-мятниками природы) и TII

19. Для обеспечения соответствующего менеджмента и охранного режима указанных на-

саждений, необходимо включить все 71 таксационных выделов (445,9 га) из подзоны A1 в тип категории защитности T0 – зоны строгой охраны из состава объектов фонда при-родных территорий охраняемых государством. Из зоны А2, площадь в 21.9 га (4 таксаци-онных выдела) уже включена в природные, ландшафтные заповедники и леса, объявлен-ные памятниками природы (категории защитности 5С и 5F) с типом категории защитно-сти TI. Дополнительно, тип категории защитности TI необходимо придать еще 146 такса-ционным выделам (679,4 га). Обобщенный материал по изменении категории защитно-сти, приведен в Приложении 9.

Существующее распределение лесов, включенных в зону В по категориям защит-ности, свидетельствует о том, что большинство из них (1604,1 га или 58%) включены в состав зеленых зон вокруг городов и других населенных пунктов (категории защит-ности 4А и 4В). Леса заповедников составляют 314,4 га (11,4%). Остальные насажде-ния/территории (28,2%) относятся к категориям 1I, 2E, 5L, 5Н, а 66,8 га занимают не-продуктивные земли, земли предназначенные для нужд ведения лесного и охотничье-го хозяйства. Таким образом, 82 таксационных выдела (314,4 га) войдут в тип катего-рии защитности TI, а 929 таксационных выдела, которые занимают 2449 га, войдут в тип категории защитности TII – зоны из состава объектов фонда природных террито-рий охраняемых государством со специальными функциями охраны природы (При-ложение 9).

Зона C включает насаждения, большинство из которых (34,2%) включены в катего-рию противоэрозионных лесов, посаженные на деградированных почвах непригодных для сельскохозяйственных пользований (категория защитности 2Е). Заметное место (22,3%) занимают также леса зеленых зон вокруг городов и других населенных пунктов (категории защитности 4А и 4В). На заповедные территории прихoдится только 203,6 га или 6,4%. Остальные лесонасаждения/территории (37,1%) относятся к категориям 1I, 5L и 5H, а еще 165,9 га составляют непродуктивные земли, земли предназначенные для нужд ведения лесного и охотничьего хозяйства. Таким образом, 78 таксационных выде-лов (203,6 га) войдут в тип категории защитности TI, а 1028 таксационных выдела, кото-рые занимают 2968,9 га, войдут в тип категории защитности TII – зоны из состава объек-тов фонда природных территорий охраняемых государством со специальными функци-ями охраны природы (Приложение 9).

17 Тип категории защитнности T0 – предусматривает для соответствующих насаждений исключение любых лесо-водческих вмешательств или иных действий, которые могут нарушить экологическое равновесие.

18 Тип категории защитнности TI – предусматривает, что насаждения предназначены для интегральной охраны природы. Они могут регулироваться путем хозяйственных мероприятий (рубки ухода и управления), имеют ре-жим контролируемого хозяйствования. В случае нарушенных лесных экосистем допускаются работы по эколо-гической реконструкции, которыми достигается структура природного типа. Экологическая реконструкция это продолжительный процесс, обусловленный действительным состоянием данных насаждений.

19 Тип категории защитнности TII – включает насаждения, находящиеся под специальным охранным режимом, направленным на сохранение и улучшение их качеств, включая восстановление. В этих лесах предусмотрены работы по уходу и управлению, специальные работы (рубка) по их сохранению, а в нарушенных насаждениях – по их экологической реконструкции.


3.2.2.2. Направления сохранения и развития лесных экосистем

Нынешнее неудовлетворительное состояние большинства лесов Рамсарского сайта «Нижний Днестр» «достигнуто», в первую очередь, вследствие несоблюдения элементар-ных требований (даже и тех устаревших) осуществления лесохозяйственных мер (рубок ухода и главного пользования, лесокультурных работ и т. д.). Поэтому при осуществле-нии лесохозяйственных (в том числе лесосечных) работ соблюдение, наряду с лесовод-ческими, экологических требований обеспечит достижение хорошего результата – улуч-шения биоразнообразия и уровня ведения лесного хозяйства в лесах сайта.

Среди лесных сообществ сайта дубовые насаждения наиболее значимы, как в эколо-гическом и экономическом плане, так и в количественном плане, занимая около 45% ле-сопокрытой площади. Тем временем, исходя из лесорастительных условий, дубовые на-саждения должны преобладать на 81% территории сайта. В прошлом, в связи с тем, что биологические особенности видов дуба игнорировались, а леса, в которых они произрас-тали, подверглись несоответствующим видам лесохозяйственных рубок, возникла ситу-ация, которая поставила под угрозу естественное семенное возобновление дубрав, что привело в итоге к их постоянной деградации. Кроме того, лесокультурное дело ориенти-ровалось на введение пород интродуцентов (преимущественно акации).

Одно из важных направлений управления лесными территориями сайта – восстанов-ление коренных типов лесных фитоценозов (в первую очередь в зоне B), что соответ-ствует одному из основных принципов европейского лесоводства – принципу географи-ческого и экологического обоснования лесного устройства и хозяйствования, или прин-цип естественности. Нынешние состояние и состав насаждений на территории сайта таковы, что лесные фитоценозы не способны к самовосстановлению коренных типов естественным путем, то есть без вмешательства человека.

Изучение леса показало, что только в определенных фазах развития лес имеет при-емлемые качества с точки зрения производительных и природоохранных эффектов не-обходимых обществу. Поэтому, естественный лес не является абсолютной моделью для достижения необходимых качеств лесохозяйственными методами, а только источником познания для моделирования культивируемого леса в соответствии с природным и ви-довым потенциалом, а также с социально-экономическими потребностями общества.

Для успешного применения принципа естественности необходимо следующее:• знаниераспределенияиэкологиилесныхпородиихэкотипов;• знаниеструктурытерриториальныхлесныхкомплексовразногоуровня,взависи-

мости от климата, рельефа и материнской породы;• знаниеструктурыипорядкаразвитияэкосистемныхпроцессоввестественномлесу;• дифференциацияхозяйственныхмервзависимостиотбиологическихособенно-

стей лесных пород, типов условий местопроизрастания, типов экосистем и др.Существующие насаждения зон B и C, а также частично подзоны А2, представлены, в

основном, производными или искусственными насаждениями с разнообразным соста-вом, разделенными на мелкие таксационные участки. Для восстановления коренных фи-тоценозов в первую очередь следует придерживаться условий местопроизрастания и, ис-ходя из этого, – формировать леса коренных типов характерных для территории сайта.

Первичным источником информации для этого могут служить материалы лесоу-стройства (таксационное описание), где на основания типов условий местопроизра-стания приведены коренные типы леса, которые могли бы произрастать (произраста-ли) на данной территории. Анализ данных из материалов лесоустройства показывает, что территория Рамсарского сайта “Нижний Днестр” должна быть покрыта в основном


дубовыми насаждениями (дуб пушистый и черешчатый) – преимущественно в нагорной части, а пойменная часть – в основном тополевыми (тополь белый и черный), дубово-тополевыми, тополево-ивовыми и ивовыми насаждениями.

Необходимо учитывать постоянные изменения условий местопроизрастания, в основ-ном – гидрологического режима (из-за регулирования стока и изменения климата), что не-посредственно влияет на состав пород. Так, на более возвышенных местах в пойменной ча-сти следует вводить дуб черешчатый (пойменный экотип) с его характерными спутниками (ясень, вяз, клен полевой и др.), который заменит часть чистых тополевников.

Для восстановления целостности экосистем и режима пользования леса, на основа-ния распределения по территории условий местопроизрастания необходимо определить зоны соединения таксационных выделов. Данный подход следует использовать для про-граммирования и осуществления главных лесохозяйственных мероприятий (рубки ухо-да, экологической реконструкции, обновления, лесокультурные работы, меры по содей-ствию естественному возобновлению и др.).

Соединение участков с точки зрения биологического восстановления рекомендуется осуществлять на основания следующих принципов:

• соответствияодинаковогорежимапользования(категориизащитности);• соответствияусловиямместопроизрастания;• созданиеединыхучастковнезависимоотвозрастанасаждения,вовсякомслучае,

объединяя насаждения соседних групп возрастов, имея в качестве цели формиро-вание в будущем разновозрастной структуры участка в целом.

Другой важной работой является реконструкция и формирование лесных опу-шек. Опушки – естественный биологический и механический барьер, препятствую-щий ветролому, проникновению в лес сорняков, вредителей, домашнего скота, раз-ных загрязнителей. В общем, опушки играют важную роль в обеспечении устойчи-вости леса к неблагоприятным влияниям как антропогенного, так и природного про-исхождения.

Экологический, биоценотический и охотничье-хозяйственный эффект имеют и вну-тренние опушки – вокруг полян, по краям вырубок, вдоль лесных дорог и просек, в кон-тактных зонах разных участков. Эти элементы леса привлекают животных, особенно эн-томофагов, птиц и копытных, предпочитающих кормежку при хорошем обзоре, доступ-ности корма и проходимости.

Технические детали процесса реконструкции и формирования лесных опушек для территории Рамсарского сайта „Нижний Днестр” приведены в Приложении 10.

3.2.2.3. Особенности сохранения и развития лесных экосистем в зависимости от зоны защитности

К зонe A отнесены самые ценные участки коренных и производных сообществ на-горных, с участием дубов черешчатого и пушистого, и плавневых тополевых и иво-вых лесов.

В насаждениях зоны А требуется проведение мероприятий по поддержанию их со-става и фитосанитарного состояния. В частности, в насаждениях из дуба пушистого почти повсеместно наблюдается нежелательное поселение белой акации, а в насаждени-ях дуба черешчатого в пойме при выпадах (отмирании) тополей образуются свободные «ниши», заселяемые кленом американским. Это же происходит и в насаждениях с преоб-ладанием тополя белого. Периодическая вырубка пород-сорняков есть неизбежная, а мо-жет и не единственная мера поддержания состава охраняемых насаждений.


К зоне В относятся насаждения с преобладанием дуба, в основном пушистого, и топо-ля белого. В таких насаждениях требуется проведение работ по восстановлению корен-ных лесных фитоценозов, или мероприятий, способствующих сохранению состояния и состава насаждений зоны А, буфером которых являются насаждения зоны В.

Состояние и состав насаждений зоны B таковы, что рассчитывать на естественный ход восстановления коренных типов лесных фитоценозов не представляется возможным. Ни насаждения с преобладанием тополя белого в пойменных условиях, ни, тем более, насаж-дения с преобладанием белой акации не способны к восстановлению коренных типов лес-ных фитоценозов естественным путем. Без вмешательства человека процессы деградации белотополевых и белоакациевых насаждений будут только усиливаться.

В наших условиях восстановление коренных типов фитоценозов и в пойме и на террасах возможно только путем создания лесных культур (промежуточный этап) и реконструкции неудовлетворительных по составу и состоянию насаждений. Запреты на сплошные рубки в насаждениях белого тополя и белой акации, как показал про-изводственный опыт, не ослабляют идущих процессов деградации и усыхания этих насаждений, ведут к потере уже выращенной лесопродукции и возможного текуще-го прироста.

Имеющиеся и апробированные производством технологии восстановления коренных типов лесных фитоценозов в условиях поймы, как и неудовлетворительных по составу и состоянию древостоев в нагорной части, а также реконструкция усыхающих, деградиру-ющих насаждений, позволяют успешно решать вопросы восстановления лесов в зоне В и обеспечении их роли буфера.

Насаждения с преобладанием или с участием белой акации. Первоочередной рекон-струкции будут подвергаться насаждения, примыкающие к зоне A (50-100 м) в целях приостановления/уменьшения процесса засорения коренных древостоев указанной зоны. В процессе реконструкции этих насаждений должны учитываться существую-щие условия. Так, в насаждениях с участием больше 2 единиц (больше 20%) коренных пород (дуб, ясень, вяз, клен и др.), процесс реконструкции будет включать в первую очередь полное удаление деревьев и древостоев акации белой. Деревья коренных по-род будут вырубаться только по санитарному состоянию. На части территории лесо-сек (в первую очередь в окнах) необходимо проведение дополнения (подсев/подсад-ка) коренными породами. Повторяемость вырубки акациевой поросли составит, в за-висимости от условий местопроизрастания, 5-10 лет, чтобы не допускать ее плодоно-шения и для снижения потенциала вегетативного возобновления. Сплошная рубка белой акации в таком возрасте без содействия ее возобновлению создает условия для естественного восстановления главных лесообразующих пород (дуб пушистый и че-решчатый, тополь белый и черный) и характерной для гырнецовых дубрав травяни-стой растительности.

В производных насаждениях с преобладанием коренных пород (ясень, вяз, клен и др.) ре-конструкции подлежат в первую очередь:

o производные насаждения (меньше 20% главной породы) с наличием в составе ин-тродуцентов (акация, гледичия, клен американский, айлант и др.);

o порослевые и корнеотпрысковые насаждения;o естественные леса с нарушенной структурой и составом;o коренные насаждения, в которых затруднительно восстановить главенствующую

роль эдификаторных видов (дуб пушистый, дуб черешчатый, тополь белый и чер-ный) мерами содействия естественному возобновлению и рубками ухода.


Методы реконструкции для зоны В – рекомендуются следующие методы:− в молодняках и средневозрастных насаждениях (до 20-30 лет) без участия в соста-

ве главных лесообразующих пород (дуб, тополь белый и черный) или с полнотой ниже 0,6 рекомендуется вырубка (сплошная, коридорная, полосами и др.) суще-ствующего древостоя и введение недостающих главных пород;

− в молодняках и средневозрастных насаждениях (до 50-70 лет) с наличием в соста-ве 1-3 единиц главных лесообразующих пород адекватной полноты (0,8 и больше) необходимо проведение рубок ухода, направленных на формирование разново-зрастных древостоев, смешанных по составу (в первую очередь в целях увеличе-ния участия главных пород) и сложных по структуре (многоярусные), предпочти-тельно семенного происхождения;

− в приспевающих и спелых насаждениях реконструкция будет проводиться пу-тем вырубки существующего древостоя (сплошные, постепенные, группово-выборочные рубки) и создания условий (содействие естественному возобновле-нию, подсев, подсадка и др.) для возобновления коренных древостоев, соответ-ствующих условиям местопроизрастания.

В процессе всех выше перечисленных мероприятий в первую очередь убираются клен американский и айлант.

В зоне С преобладают, в основном, насаждения белой акации. Здесь хозяйство долж-но быть направлено на регламентированное (подконтрольное) рациональное и неис-тощительное использование всех природных ресурсов. Учитывая преобладание бело-акациевых насаждений, здесь необходимо коренным образом изменить режим ведения в них хозяйства. Прежде всего – пересмотреть возрасты лесовосстановительной рубки. Известно, что при проведении рубок спелого леса ставятся задачи:

− получение из насаждений наибольшего количества ценных лесных сортиментов;− улучшение водных и микроклиматических условий на вырубаемых площадях; − обеспечение успешного возобновления главных пород на вырубках.

Согласно существующему опыту ведения хозяйства, насаждения белой акации наи-больший экономический эффект давали при 5–10-летнем обороте рубки. Опыт также показывает, что при проведении содействия после рубки, насаждения белой акации уже в первый год обильно восстанавливаются за счет корневой поросли, обеспечивая тем самым сохранение защитных функций. Это и позволяет в современных условиях, когда имеется спрос на виноградную тычку и виноградный кол, часть насаждений белой ака-ции перевести на 5–10-летний оборот рубки. И уж ни в коем случае не допускать дости-жения белоакациевыми насаждениями перестойного возраста, когда идет потеря и ко-личества и качества уже накопленной древесной массы и текущего прироста. Впослед-ствии, в результате истощения, указанные насаждения должны быть подвержены про-цессу реконструкции и замены на коренные древостои.

В пойменных условиях на более возвышенных, хорошо дренированных местах и в прибрежной части возможна успешная культура сортовых тополей по лесному типу.

Учитывая задачи сайта, на отдельных территориях необходима реконструкция с за-меной интродуцентов (акация, гледичия) и восстановлением коренных ассоциаций. Это касается в основном спелых и перестойных насаждений, имеющих в составе 2-4 единицы коренных пород (дуб, тополь, ясень, вяз, клен и др.). Реконструкцию можно вести постепенным конверсионным методом на протяжения 2-3 оборотов рубки ака-циевого древостоя.


3.2.2.4. Технические требования к проведению лесохозяйственных работ

Сохранение и развитие лесов территории сайта будут обеспечены в первую очередь путем своевременной и качественной реализации всего комплекса лесохозяйственных работ, в том числе адаптацией к присужденному режиму охраны, к новым целям хозяй-ствования. В зависимости от возраста и состояния лесонасаждений указанный комплекс работ будет включать в первую очередь действия по уходу и управлению, а также рубки экологической реконструкции.

Действующие виды рубок и технологии восстановления лесонасаждений могут позво-лить успешное решение данного вопроса с достижением соответствующего экологиче-ского и экономического эффекта. Рубки в лесах Рамсарского сайта “Нижний Днестр” должны способствовать восстановлению и повышению водоохранных, почвенных, по-лезащитных, эстетических, санитарно-гигиенических и других полезных свойств леса, обеспечить своевременную замену насаждений, теряющих защитные свойства молоды-ми, более отвечающими этим требованиям. Кроме того, они проводятся с учетом не-обходимости своевременного использования спелой древесины без потери ею техни-ческих качеств. В тоже время они должны быть направлены на сохранение существен-ной доли старых деревьев, деревьев имеющих особую форму стволов и кроны, с эстети-ческой, культурно-исторической и точки зрения сохранения биоразнообразия. Особое значение имеет максимальное сохранение деревьев с дуплами и высокоствольных пней крупных деревьев.

Исходя из нынешнего состояния насаждений и прогноза его развития, основная часть насаждений Рамсарского сайта “Нижний Днестр” требует вмешательства с целью улуч-шения их состава. Указанные насаждения являются несоответствующими по составу, требуя уменьшения участия агрессивных (клен американский, айлант), интродуцен-тов (акация, гледичия и др.), а также второстепенных (клен, вяз, ясень и др.) пород, по-средством проведения соответствующих рубок ухода. В отдельных случаях необходимо срочное проведение экологической реконструкции.

Соответствующему вмешательству предназначены в первую очередь насаждения под-зоны А2 и зоны В, в том числе в контексте сохранения состояния и структуры насажде-ния зоны подзоны A1. Назначение и дальнейшее выполнение соответствующих работ бу-дут проведены при проведении работ по лесоустройству.

Рубки ухода. Создание насаждений стабильных и устойчивых к неблагоприятным факторам реализуется, начиная с первых лесохозяйственных работ – рубок ухода, их основными задачами являются:

1) сохранение и увеличение биоразнообразия, рост показателей стабильности и устойчивости насаждений к неблагоприятным факторам (ветер, снег, болезни, вредители, дичь, загрязнение и т.д.);

2) увеличение продуктивности насаждений и в целом лесов, а также улучшение каче-ства произведенной древесины;

3) усиление функций по защите качества окружающей среды (воды, воздуха, почвы, ландшафта и т.д.);

4) увеличение урожайности деревьев и улучшение условий возобновления на-саждений;

5) заготовка древесины с целью частичного использования текущего прироста, ко-торый в процессе естественного отпада был бы ассимилирован лесными экосисте-мами (это – второстепенная цель, приоритом является своевременный и соответ-ствующий уход за насаждениями).


Большинство пород, произрастающих на территории сайта, являются светолюбивы-ми. Это качество зависит от условия местопроизрастания, происхождения и возраста де-ревьев. У деревьев со слаборазвитыми кронами, или резко осветленными, формируют-ся водяные побеги, ухудшающие качество древесины. Густые насаждения, при сильном изреживании, становятся подверженными массовым усыханиям. Часто появление водя-ных побегов является показателем плохого физиологического состояния.

Чистые насаждения преждевременно изреживаются, из-за чего почва недостаточно затенена, условия произрастания ухудшаются, способствуя появлению вредителей. По-этому необходимы меры для улучшения их структуры еще в раннем возрасте путем по-всеместного формирования и поддержания второго яруса насаждения, так и подлеска.

Одна из основных особенностей насаждений – их подверженность массовым усы-ханиям, особенно в древостоях несоответствующих по структуре, составу и способу возобновления (порослевое, семенное). Поэтому рубки ухода должны быть нацеле-ны на улучшение насаждений с учетом этих особенностей. Детали проведения рубок ухода за насаждениями, произрастающими в данной влажной зоне, изложены в При-ложении 11.

Экологическая реконструкция. В нарушенных лесных экосистемах разрешены рабо-ты по экологической реконструкции для восстановления их естественной структуры. Эко-логическая реконструкция это длительный процесс, обусловленный состоянием соответ-ствующих насаждений. Для поддержания, сохранения и развития лесного биоразнообра-зия и состояния насаждений рекомендуется принятие и выполнение следующих работ:

a) перевод всех дубовых насаждений от низкоствольного порослевого хозяйства к высокоствольному семенному хозяйству, в ходе выполнения лесовосстановитель-ных рубок и содействия естественному семенному возобновлению;

b) реконструкции деградированных и низкополнотных насаждений (с полнотой 0.4-0.6), редин (с полнотой ниже 0.3), и низкопродуктивных насаждений, находящихся в высоко и среднепродуктивных условиях, характерных для дубовых насаждений;

c) замена производных лесонасаждений (с преобладанием клена и ясеня), произрас-тающих в условиях характерных для коренных дубовых насаждений.

Рубки экологической реконструкции на территории сайта необходимо провести путем соответствующего приспосабливания сплошных, постепенных и группово-выборочных рубок. Это касается в первую очередь площади и ширины лесосек, сроков их примыка-ния, технологии проведения и др. Так, для указанных лесов рекомендуются следующие методы рубок экологической реконструкции:

a) одноприемные (сплошнолесосечные);b) равномерные по площади (постепенные);c) постепенные неравномерные по площади (в окнах).

При одноприемных (сплошнолесосечных) рубках весь древостой вырубается полно-стью, за исключением жизнеспособного подроста и молодняка, реликтовых, плюсовых и ценных плодовых деревьев.

В лесах природно-заповедного фонда, как правило, разрешаются только рубки по со-стоянию насаждений, теряющих защитные свойства или функции специального назна-чения. При этом, во всех случаях и для всех пород, ширина одноприемных (сплошных) лесосек не должна превышать 50 м, а срок примыкания принимается не менее 5 лет. В от-сутствие предварительного надежного естественного возобновления все вырубки долж-ны быть закультивированы в течение одного года после рубки.

Одноприемные (сплошнолесосечные) рубки, как правило, проводятся в насаждени-ях, не обеспеченных достаточным для естественного возобновления леса количеством


жизнеспособного самосева и подроста главных пород, и поэтому требующих искус-ственного лесовозобновления, а также в насаждениях, в которых целесообразно по-рослевое возобновление:

a) в усыхающих и поврежденных вредителями, болезнями и пожарами, а также в пе-рестойных древостоях, теряющих защитные свойства;

b) в насаждениях, в которых целесообразно искусственное возобновление глав-ной породы;

c) в мягколиственных насаждениях без участия твердолиственных пород, а также при отсутствии самосева и подроста хозяйственно-ценных пород;

d) в древостоях всех пород с полнотой 0.5 и ниже при наличии под пологом леса жиз-неспособного самосева и подроста хозяйственно-ценных пород в количествах, до-статочных для формирования нового насаждения;

e) в насаждениях белой акации, ветлы, тополя и др. пород, хозяйство которых ведет-ся на порослевое возобновление.

В целях сохранения противоэрозионной роли леса, рубка древостоев по стокопрово-дящим ложбинам должна проводится с максимальным сохранением подлеска.

Ширина лесосек при проведении одноприемных (сплошных) рубок устанавливается в зависимости от лесорастительных условий и преобладающих пород; кроме того, учиты-вая природоохранную значимость лесов сайта, рекомендуется придерживаться наиболее строгих положениями относительно ширины и размера лесосек (Таблица 6).

Таблица 6.Максимально допустимая ширина лесосек при проведения одноприемных

(сплошных) рубок.

№ п/п Категории насаждений Максимальная ширина ле-сосек, м

1. Насаждения дуба и других твердолиственных пород 502. Акациевые насаждения 100

3.Тополевые, ветловые и другие мягколиственные насаждения:суходольныепойменные (затапливаемые) 100

50

Способ примыкания лесосек при одноприемных (сплошных) рубках для всех пород принимается непосредственный, а в тополевых и ветловых насаждениях, произрастаю-щих в поймах рек на затапливаемой части – чересполосный. Вырубка очередных лесосек в ветловых и тополевых насаждениях в поймах рек (затапливаемая часть поймы) прово-дится по достижении порослью высоты 3 м.

Сроки примыкания лесосек устанавливаются в зависимости от биологических осо-бенностей древесных пород и условий возобновления, при этом год рубки в срок при-мыкания не включается.

Равномерные (постепенные) рубки (в основном – двухприемные) проводятся в свежих и влажных дубравах, а также в насаждениях мягколиственных пород с наличием доста-точного количества, не менее 8-10 тыс. штук на га, жизне способного самосева и подро-ста дуба, ясеня и других хозяйственно-ценных пород, обеспечивающих восстановление леса. В мягколиственных насаждениях выборка в первый прием составляет до 40-50% общего запаса со снижением полноты до 0.4—0.5. В дубовых насаждениях выборка в первый прием составляет 25-40% общего запаса, с снижением полноты до 0.5. Насаж-дение прореживается равномерно, главным образом, за счет примеси других пород, а


также деревьев дуба, не участвующих в плодоношении. Второй (окончательный) прием про-водится через 4-6 лет, при наличии под пологом леса достаточного количества жизнеспособ-ного подроста главных пород, обеспечивающего формирование нового насаждения.

В насаждениях с наличием густого подлеска, с сомкнутостью полога 0,6 и выше, при проведении сплошных рубок за три года до рубки производится уборка или изреживание подлеска. При равномерных рубках изреживание подлеска произво-дится в процессе рубки.

Постепенные неравномерные по площади (в окнах) рубки проводятся в свежих и влажных дубравах, в пойменных тополево-ясеневых и древостоях других мягколи-ственных пород, при наличии самосева и подроста дуба, ясеня и других хозяйствен-но ценных пород. При проведении этих рубок, древостой вырубается в несколь-ко приемов «окнами», приуроченными к имеющимся куртинам подроста. При отсут-ствии подроста, «окна» располагаются равномерно и в них, после первого приема рубки, проводится содействие естественному возобновлению, пли закладка лес-ных культур. В первый прием закладывается 5-6 «окон» на 1 га, диаметром 20-30 м. Через 4-6 лет «окна» расширяются равномерно по периферии или только с отдель-ных сторон в соответствии с ходом их заселения подростом. Рубки повторяются до тех пор, пока отдельные группы подроста сомкнутся своими границами и образуют раз-новозрастное насаждение. Окончательный прием рубки проводится при условии удо-влетворительного возобновления на всей площади лесосеки. В зависимости от хода возобновления период рубки продолжается 10-30 лет.

Пастьба скота на участках, намеченных для проведения равномерных постепенных и постепенных неравномерных по площади (в окнах), а также сплошных рубок с сохранени-ем подроста, должна быть прекращена за 10 лет до рубки. Пастьба скота не должна разре-шается также на вырубках, в молодняках до 20 лет и в особо защитных участках.

Другие детали по предложенным методам экологической реконструкции насаждений, произрастающих в данной зоне, изложены в Приложении 11.

3.2.2.5. План реконструкции на Правобережье

Нагорные лесаВ пределах Талмазского лесничества на участках природного лесо-полянного комплекса

способствовать восстановлению дуба пушистого путем семенного возобновления.1. В урочище «Копанка-Леунтя»: квартал 6 - выдел Q; квартал 15 - выделы C, D, I;

квартал 23 - выделы C, G; квартал 26 - выделы M, Q, S, W; квартал 28 - выделы G, M, N, S, T, U, W, Y; квартал 29 - выдел F; квартал 31 - выделы H, J, M, N, S, T, U, W, Y; квартал 32 - выделы C, E, F, K; квартал 33 - выделы G, L, M; квартал 34 - выделы J, N, P, S, X, Y; квартал 35 - выделы A, B, C, K, P; квартал 37 - выделы A, F, L, M, T, V; квар-тал 38 - выдел K; квартал 39 - выделы C, M, N, P;

2. В урочище «Стынка Талмаз»: квартал 41 - выделы C, G, H, J, O, S; квартал 42 - выде-лы C, F, O;

3. В урочище «Туфа»: квартал - 51 выделы E, L, M.В пределах Олэнештского лесничества на участках природного лесо-полянного ком-

плекса способствовать восстановлению дуба пушистого путем семенного возобновления.1. В урочище «Стынка»: квартал 3 - выделы H, J, K, M; квартал 4 - выделы G, K, L. 2. В урочище «Чиобручиу де Мунте»: квартал 5 - выделы, M, U, Х; квартал 6 - выде-

лы I, J, K; квартал 7 - выделы E, F, K, L, O, Q, R, S, T, U; квартал 8 - выделы D, L, M;


квартал 9 - выделы A, G, M, Q; квартал 10 - выделы B, E, K, P, S; квартал 11 - выделы E, G, S, T; квартал 12 - выделы M, X, Y; квартал 13 - выделы A, B, C, N, O, P, R, T; квар-тал 14 - выделы F, I, P; квартал 15 - выделы C, K, L, Q, R, T, U; квартал 16 - выдел A; квартал 17 - выделы B, F, L, N, O, T, U, Y; квартал 18 - выделы E, L; квартал 19 - выде-лы A, C, F, G, M, P, Q, V; квартал 20 - выделы B, J; квартал 21 - выделы F, H; квартал 23 - выделы К, М, О.

3. В урочище «Импэрэтеасэ»: квартал 44 - выдел E; квартал 45 - выделы A, B, K, L; квартал 46 - выделы D, G, P, U, V, X.

Введение мер поддержки биоразнообразия, в основном имеющих также стабилизаци-онное значение для лесных участков.

1. Создание густых зарослей кустарников терновника, боярышника, скумпии, гордо-вины, шиповника и барбариса по бортам и кромкам ползущих оврагов, в качестве противоэрозионной меры, обеспечивающей укрытия для обитающих здесь змей в урочищах «Моара Векe», «Валя Мошулуй» и «Стынка», в особенности в сети овра-гов, где находится памятник природы «Овраг Албу»).

2. Создание опушек закрытого типа по периферии урочищ (в местах, где она не сформирована) вглубь на 3-4 м из терновника, шиповника и барбариса – в урочи-щах «Копанка-Леунтя», «Валя Стыней», «Пэр» и «Арпентя», в лесопосадке, при-мыкающей к пастбищу Попяска-4.

3. Сохранение валежника, собранного в небольшие кучи - урочища «Валя Стыней», «Стынка Талмаз», «Стынка», «Чиобурчиу де Мунте», «Карьер», лесополосы к югу от с. Попяска.

Специальные меры по улучшению травостоя полян с нарушенными первичными степными сообществами.

1. Провести поверхностное улучшение путем подсадки дерновин ковылей и под-сева семян степного разнотравья в: урочище «Копанка-Леунтя», квартал 6, вы-делы J, V; квартал 20 - выдел N; квартал 26 - выделы K, T;урочище «Валя Сты-ней» квартал 49 - выдел I; урочище «Стынка Талмаз» квартал 42 - выдел H; уро-чище «Стынка» квартал 4 - выделы А, Е; урочище «Чиобурчиу де Мунте» квар-тал 6 - выделы J, K; квартал 8 - выдел D; квартал 14 - выдел R; урочище «Карьер» - квартал 24.

2. Провести высев семян золотобородника на полянах с вторичными степными со-обществами – бородачевниками в: урочище «Копанка-Леунтя» квартал 6 - выделы J, V; квартал 26 - выделы K, T; урочище «Валя Стыней» квартал 49 - выдел I; урочи-ще «Стынка Талмаз» квартал 42 - выдел H; урочище «Стынка» квартал 4 - выделы А, Е; урочище «Чиобурчиу де Мунте» квартал 6 - выделы J, K; квартал 8 - выдел D; квартал 14 - выдел R; урочище «Карьер» - квартал 24.

3. Периодическое выкашивать поляны и опушки с фрагментами степных сооб-ществ для предотвращения олуговения травостоя в: урочище «Копанка-Леунтя» квартал 6 - выделы J, V; квартал 20 - выдел N; квартал 26 - выделы K, T; урочище «Валя Стыней» квартал 49 - выдел I; урочище «Стынка Талмаз» квартал 42 - выдел H; урочище «Стынка» квартал 4 - выделы А, Е; урочище «Чиобурчиу де Мунте» квартал 6 - выделы J, K; квартал 8 - выдел D; квартал 14 - выдел R; урочище «Ка-рьер» квартал 24.

4. Прореживание кустарников на степных участках – окраина урочища «Карьер».


Плавневые лесаЭкологическая реконструкция лесных территорий и ценных сообществВ связи и измененным режимом обводнения и невозможностью полностью восста-

новить его на уровне, сложившемся до 60-х годов 20 столетия, начать приведение соста-ва древостоев в соответствие лесорастительным условиям, для повышения устойчиво-сти и продуктивности:

− на долгосрочно затопляемых участках, расположенных на высоте 2,0-2,5 м, содей-ствовать формированию естественных лесов Saliceta albae и/или создавать искус-ственные посадки из Salix alba и кустарниковых ив, соответствующих данным ле-сорастительным условиям;

− на участках среднесрочного затопления, приуроченных к высотам 2,5-3,0 м над у.м., содействовать формированию лесов Populeta albae и/или создавать искус-ственные посадки на основе Populus alba и Populus nigra;

− на участках, расположенных выше 3 м, содействовать формированию ясеневых лесов по типу 91E0 (аллювиальные леса с Alnus glutinosa и Fraxinus excelsior, При-ложение I Директивы ЕС по местообитаниям) и/или создавать смешанные искус-ственные посадки на основе Quercus robur, Fraxinus excelsior и Populus hybrida.

Предложения по реконструкции направлены на создание структуры древостоев в со-ответствии с лесорастительными условиями конкретных участков.

Пилотная экологическая лесная реконструкция в Талмазских плавняхРеконструкция в молодых природных лесах. Даже при современном режиме в зоне дол-

госрочного затопления оказались сообщества Populeta albae (64I, 67L,73A), подлежащие замене на сообщество Salix alba, в зоне среднесрочного затопления – Fraxineta excelsioris (64B, F, K) и Ulmeta laevisi (67B), которые лучше заменить на сообщества Populeta albae. В зоне краткосрочного затопления находится лес Saliceta albae (70B), здесь перспектив-ны посадки Quercus robur.

Реконструкция посадок. В зоне долгосрочного затопления находятся 20-30-летние посадки тополя гибридного (67D, F), тополя белого (67I) . При нормализации режима затопления в зону войдет посадка тополя белого (67K). После вырубки их следует за-менить ивой.

В зоне среднесрочного затопления уже в настоящее время находятся посадки топо-ля гибридного 64G, 67 – C, F, I. Частично и периодически здесь оказываются посадки Quercus robur (61G, 67G), 35-летняя посадка Fraxinus excelsior (68C) и посадка тополя ги-бридного (64K). Все их целесообразно заменить на Populus alba или P. nigra.

При подъеме вод до 4 м или изменении режима путем регулирования в зону сред-несрочного затопления попадают посадки тополя гибридного (61B, 72D, 73H), которых также желательно заменить на аборигенные тополя Populus alba или P. nigra.

В зоне краткосрочного затопления есть несколько смешанных посадок, некоторые из них подлежат реконструкции - из состава насаждений с древостоями 5Gl4Fr1Ulv и 5Gl3St2Fr (64A и 65E) доминирующая гледичия может быть заменена дубом.

В незатопляемой зоне находится 15-летнее мало ценное насаждение Salix alba (59B), которое есть смысл заменить на Quercus robur. Обязательна реконструкция участков (58U, 68I, 69O и 69R, 70F) с Acer negundo, подлежащих замене на Q. robur.

На всей территории, занятой лесными посадками и лесом без кустарникового яру-са, необходимо вводить ольху, лещину, калину. Эта мера имеет тройной смысл: препят-ствие распространению американского клена, расширение возможностей производства недревесной продукции, укрепление стабильности экосистем (повышение структурного


разнообразия, кормовой базы животного мира и устойчивости леса). Посадочный мате-риал ольхи (лекарственная порода) в Молдове отсутствует, но есть дефицит посадочно-го материала и других пород, который необходимо устранять.

Формирование опушек. Создать опушку вдоль канала севернее квартала 61А. На вы-ровненном участке, расположенном между каналом и сельхозугодиями, со стороны уро-чища сохранились фрагменты сообществ Populeta albae и Saliceta albae; состояние сооб-щества, в первую очередь разреженность древостоя, указывает на его значительный воз-раст. Опушку создавать по берегу канала и прилегающей территории, шириной 3-5 м. Предлагаемый состав опушек:

− внутренняя полоса опушки – Alnus glutinosa, Ulmus laevis, Populus tremula, Populus nigra, Padus avium;

− внешняя полоса – Frangula alnus, Swida sanguinea, Euonymus verrucosa, Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Rhamnus cathаrctica, Sambucus nigra, Rubus caesius.

Создать опушку по кромке посадки Quercus robur, приблизительно 20-летнего возрас-та (квартал 64В). Опушку создавать вдоль канала, граничащего с дамбой, т.е. по границе выдела. Предлагаемый состав опушки:

− внутренняя полоса опушки – Populus nigra, Alnus glutinosa, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior, Acer campestris, A. tataricum;

− внешняя полоса – Corylus avellana, Crataegus monogyna, Swida sanguinea, Euonymus verrucosa, Frangula alnus, Rhamnus catharctica, Viburnum opulus, Sambucus nigra, Rosa canina, Rubus caesius.

Создать опушку приблизительно 50 м от дамбы по границе выдела (67F), занятого мо-нопосадкой тополя гибридного, вглубь урочища. Предлагаемый состав опушек:

− внутренняя полоса опушки – Salix alba, Alnus glutinosa;− внешняя полоса – из кустарниковых Salix – S. triandra, S. purpurea, S. viminalis.

Меандр «Дой фрац». По периферии меандра (кварталы 71-73) чередуются фрагмен-ты естественных плавневых лесов, монопосадок тополя гибридный и луговых сообществ средних уровней поймы. По меандру проходит молодая старица Днестра с водной рас-тительностью; здесь приблизительно на 1 км шириной 2-3 и 3-4 м по обоим берегам об-разует скопления краснокнижный Trapa natans. Опушка 40-летнего сообщества Populeta albae (71F) сформирована сорным Acer negundo, подлежащего замене на аборигенные опушечные виды. Предлагаемый состав опушки:

− внутренняя полоса опушки – Quercus robur, Populus nigra, Alnus glutinosa, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior, Acer campestris, A. tataricum;

− внешняя полоса – Swida sanguinea, Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, E. europaeus, Corylus avellana, Frangula alnus, Rhamnus catharctica, Viburnum opulus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Rubus caesius.

Создать опушку по внешней кромке монопосадок тополя гибридного (72B, D). Пред-лагаемый состав опушки:

− внутренняя полоса опушки – Quercus robur, Populus nigra, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior, Alnus glutinosa, Populus tremula, Acer campestris, A. tataricum;

− внешняя полоса – Swida sanguinea, Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, E. europaeus, Corylus avellana, Frangula alnus, Rhamnus catharctica, Sambucus nigra, Viburnum opulus, Rosa canina, Lugustrum vulgare, Rubus caesius.

По нижней части борта государственной дамбы и прилегающей долине сформиро-вать опушку общей шириной 3-5 м (71D и 72А). Цель – максимально защитить сооб-щества меандра от воздействия со стороны граничащих с ним сельхозугодий, проник-новения домашних животных на территорию меандра и способствовать сохранению


локального лесного микроклимата. Данные выделы заняты сообществами сырых зла-ковых лугов, главным образом формации Elytrigieta repentisi, подверженных значитель-ной антропогенной нагрузке (рекреация, выпас), но с хорошо сохранившейся злаковой основой. Здесь разреженно растут Salix alba и Populus alba. Луга следует окультурить и подсадить бобовые (влаголюбивые виды Trifolium – T. medium, T. pratense, T. hybridum, T. fragiferum, T. repens) и оставить под сенокос. Предлагаемый состав опушек:

− по нижней трети клона дамбы - Rosa canina и Prunus spinosa;− по прилегающей долинной части - Crataegus monogyna, Corylus avellana, Frangula

alnus, Sambucus nigra, Swida sanguinea, Viburnum opulus, Rubus caesius

3.2.3. Управление лесными экосистемами в Левобережье

Цели менеджмента определяются необходимостью сохранить ценности биоразнообра-зия, повысить берегозащитные качества прибрежных насаждений, улучшить их качества как биологических коридоров, имеющих значение для стабильности агроэкосистем. Задачи:

• в зоне строгой охраны (А) вести лесохозяйственные мероприятия для поддержа-ния природной структуры и обеспечения естественного развития;

• в основной буферной зоне (В) o сохранение вековых лесов и лесохозяйственное развитие ценных насаждений

для увеличения площади вековых лесов (в соответствии с Приложением 8, яв-ляющимся интегральной частью данного плана управления);

o вести содействие восстановлению природных лесов, o создавать условия для усиления роли главной лесообразующей породы и се-

менного воспроизводства с постепенной заменой производных кленовых и ясеневых лесов на дубовые;

o сдерживать смены типа луговых экосистем предотвращая зарастания древесно-кустарниковыми породами;

• в буферной зоне с ограниченной экономической активностью (С):o вести устойчивое хозяйственное пользование на основе планов лесохозяй-

ственных органов,o реконструировать малоценных и низкопродуктивных насаждений, неудовлет-

ворительно возобновившихся вырубок прошлых лет, а такжеo повышать экологическую емкость и хозяйственную ценность с помощью под-

садки диких ягодных и ореховых пород;• проводить изъятие чужеродных видов во всех зонах.

3.2.3.1. План реконструкции

1. Урочище Кицканская лесная дача - содействие экологическому восстановлению (реконструкции) полуестественных древостоев путем создания условий для усиления роли главной лесообразующей породы – дуба черешчатого и сопутствующих им по-род – клена, ясеня, особенно содействие семенному возобновлению; удаление вторич-ных пород, главным образом, замена ясеня на дуб и постепенная замена производных лесов на дубовые; изъятие чужеродных видов. Внедрение в приопушечную зону пло-довых кустарников для пополнения кормовой базы птиц и других животных. Созда-ние биополян с луговой растительностью среди сплошного массива леса для увеличе-ния разнообразия мест обитания животных и ввести научно-обоснованный режим се-нокошения на биополянах.


2. Оз. Лаптура (старица Днестра) - создание лесных культур, близких по структуре и составу к естественному пойменному лесу в водоохранной полосе, с биополянами.

3. Остров Дикуль – самовосстановление естественного ивового леса в северо-западной возвышенной части острова; восстановление (реконструкция), пойменного ивово-тополёвого леса по берегам Старого Турунчука.

4. Остров Старый Дикуль - реконструкция имеющихся малоценных и низкопродук-тивных насаждений и восстановление пойменного ивово-тополёвого леса в водоохран-ной зоне между искусственным каналом и противопаводковым валом. Восстановление (реконструкция) пойменного ивово-тополёвого леса вдоль Глухой Протоки.

5. Остров Куца - реконструкция имеющихся малоценных и низкопродуктивных на-саждений и восстановление пойменного ивово-тополёвого леса в водоохранной зоне между Аксивским Гирлом, Турунчуком и противопаводковыми валами.

6. Сектор от Острова Куца до Острова Мацаринский и Сектор Обрезов Кут - Ду-бовый Кут:

– замена существующих малоценных и низкопродуктивных лесных культур и лесов искусственными культурами близкими по структуре и составу к естественному пойменному лесу в водоохранной полосе;

– создание биополян с луговой растительностью среди сплошного участка леса для увеличения разнообразия мест обитания животных на о. Мацаринский и используя имеющиеся мелкие прогалины в выделе 1 квартала 10, выделе 12 квартала 9.

7. Урочища Куршеватое, Еремчуков Кут, Холодное, Жеминский Кут, Саги, Пасти-ковка – Баж – Семена - Большое Турково Гирло:

– реконструкция и создание лесных культур, близких по структуре и составу к есте-ственному пойменному лесу в водоохранной полосе.

– Внедрение в подлесок и приопушечную зону плодовых кустарников для пополне-ния кормовой базы птиц и других животных.

6. Во всех урочищах, поименованных в пунктах 4 и 5 – внедрение в подлесок и при-опушечную зону плодовых кустарников для пополнения кормовой базы птиц и дру-гих животных.

3.2.3.2. Технология реконструкции защитных лесных насаждений – ЗЛН

I. Подготовительный этап1) вырубка усыхающих малоценных и низкопродуктивных древостоев;2) частичная полосная (кулисная) раскорчевка. Ширина полос от 6 до 21 м. В каждом

конкретном случае обуславливается потребностью площади, на которую сталки-ваются пни. На древостоях с высокой полнотой ширина полос раскорчёвки при-мерно равна ширине кулисы.

3) Трёхкратное вычёсывание корней корчевателем.4) Дискование раскорчёванных полос.5) Вспашка почвы (локальная) в местах проектируемых рядов (для удешевления мер-

приятия). Особенно актуальна на участках с признаками слитости и засоления.II. Посадка1) Посадка двухлетних сеянцев под лопату обязательно в год вырубки древостоя.2) Размещение посадочных мест – 2,0, 2,5, 3,0 х 0,5-0,7 м. Породный состав – дуб

черешчатый, размещаемый параллельными рядами с расстоянием между ними 0,5 м, чередуется с ясенем обыкновенным и жимолостью татарской. Примесь


ясеня и жимолости в насаждениях, как показывает практический опыт (Алексей-ченко А.П., Алексейченко Н.А., 2009), повышает энергию роста дуба и общую про-изводительность древостоя

III. Уходы1) Вывоз пней с мест складирования.2) Пятикратные уходы вручную в первый год, во второй – четырехкратные – пропол-

ка сорняков и корневой поросли.3) Междурядные культивации или дискования в первый и последующие годы.

Технологические схемы реконструкции малоценных и низкопродуктивных поймен-ных насаждений даны по Алексейченко А.П. и Алексейченко Н.А., 2009 (Приложение 12)

IV. Эксплуатация1) Эксплуатация заключается в охране, проведении санитарных лесоводственных ме-

роприятий, реконструкции и возобновлении ЗЛН. Охрану ведут лесхозы и сельско-хозяйственные предприятия.

2) После приемки ЗЛН в эксплуатацию на 5 лет, охрану ведут хозяйства, лесхозы осу-ществляют контролирующую функцию.

3) Уход в ЗЛН заключается в проведении рубок ухода и борьбе с вредителями и болез-нями. Рубки ухода планировать в 3 периода: 1) до 10 лет – задача обеспечить лучшие условия для роста и начать подготовку для формирования конструкций; 2) форми-рование конструкций насаждений; 3) поддержание необходимой конструкции.

4) Ремонт насаждений может осуществляться агоромеханическими - посадкой вы-павших деревьев, лесоводственными методами – создание оптимальных лесорасти-тельных условий для роста главной породы в ходе рубок ухода.

3.2.4. Управление травяными экосистемами и улучшение землепользования

Для улучшения состояния травяных экосистем необходимо выполнение следую-щих задач:

1) провести пилотную реконструкцию на отдельных пастбищных землях террито-рии путем подсева кормовых трав и расширять площадь улучшенных пастбищ.

2) наметить меры для приведения в соответствие соотношение численности содер-жащегося скота и кормовых возможностей пастбищных угодий.

3) создать семенные участки многолетних кормовых трав, используемых для рекон-струкции пастбищ и сенокосов.

4) выводить непригодные для обработки – малопродуктивные, сильно эродирован-ные, регулярно затопляемые и засоленные земли из пахотного пользования

3.2.4.1. Управление травяными экосистемами в Правобережье

Реконструкция пастбищных земель.Рисунок в Приложении 6.2 показывает расположение степных пастбищ, для которых

определены меры реконструкции, приведенные ниже. Пастбища пронумерованы в рам-ках зонирования в качестве территорий зоны с ограниченной экологической активно-стью (Приложение 6.1)

1. Провести поверхностное улучшение следующих пастбищах: С(P).1; С(P).2; C(P).3; С(P).4; С(P).5; С(P).6; С(P).7; С(P).8; С(P).9; C(P).11; C(P).12; C(P).13; C(P).14; C(P).15; C(P).16; С(P).17; С(P).18; С(P).19; С(P).20; С(P).21; С(P).23; С(P). 25; С(P).31;


2. Осуществить коренное улучшение: (а) путем создания культурного пастбища – VI.C.8, С(P).30; С(P).22; С(P). 26;

С(P).27; С(P).28; С(P).29; С(P). 32;(б) путем создания агростепи – С(P).33; VI.C.8;

3. Проводить прореживание кустарников на некоторых пастбищах;4. Подсев семенной степной смеси с поверхностной обработкой почвы на относи-

тельно ровных участках - C(P).16, оползневой участок на месте виноградника ниже по склону от пастбища С(P).23

5. Создание на землях с ускоренной эрозией фрагментов лесо-полянного комплекса, включающего: - куртины дуба пушистого на склонах и переломах поверхностей с барбарисом и

шиповником на опушках в верхней части склонов и терновые участки на сильно эродированных склонах;

- степные участки, восстановленные путем подсадки дерновин ковылей и подсева разнотравья, - пастбищные участки VI.C.3, VI.C.8, С(P).16; VII.C1.

6. Создание полос из колючих (шиповник, боярышник) и несъедобных (скумпия) ку-старников по краям пастбищ, обращенным к крутым эрозионно-опасным участкам.

7. Привести постепенно пастбищные нагрузки в соответствие с нормативами (Поста-новление Правительства № 667 от 23.07.2010).

Технологические рекомендации по коренному улучшению пастбищ с высевом смеси культурных трав и пастбищ методом агростепи, поверхностному улучшению пастбищ с подсевом культурных трав, реконструкции пастбищ путем обогащения естественного состава трав, даны в Приложения 13.

Управление луговыми экосистемами1. Привести постепенно пастбищные нагрузки в соответствие с нормативами (По-

становление Правительства № 667 от 23.07.2010).2. В настоящее время в подзоне строгой охраны (с реконструкцией) А и основной буфер-

ной зоне В Правобережья крупные фрагменты лугов не встречаются. Для мелких фраг-ментов следует применять схему, описанную для лугов острова Дикуль в разделе 3.2.4.2.

3. При кошении других лугов используется производственная схема, также описан-ная в разделе 3.2.4.2.

Управление травяными болотамиОсновной массив, требующий ухода, – расположен в подзоне строгой охраны (с ре-

конструкцией) А и основной буферной зоне В природного комплекса Тудора-Паланка. Во избежание избыточного зарастания тростником его следует выкашивать в июле по-сле него отрастания, а также завершения гнездования водно-болотных птиц, участ-ками вокруг небольших озер и в других местах. Общая территория выкоса не должна превышать 20%; выкос организуется местными властями с вовлечением местного на-селения, получающего тростник для хозяйственных нужд.

3.2.4.2. Управление травяными экосистемами в Левобережье

Организационно-правовые моменты создания и использования культурных пастбищ1. Подготовить обоснование по переводу земель в категорию естественных пастбищ

для восстановления луговой и водно-болотной растительности выведению на острове Куца и острове Старый Дикуль.


2. Обратиться в местную госадминистрацию с предложением об учреждении группы заинтересованных владельцев домашнего скота для осуществления контроля за режи-мом использования будущего культурного пастбища.

3. Организовать регулярную школу-семинар, проводимую специалистами Коорди-национного совета по управлению сайтом, для обучения членов инициативной группы правилам выпаса скота на контролируемой территории.

4. Осуществлять постоянный мониторинг-контроль ответственными специалистами Координационного совета по управлению сайтом за соблюдением режима выпаса, режи-ма сенокошения и восстановления луговой растительности.

Территории, находящиеся под угрозой затопления в условиях меняющегося режима стока Днестра

В настоящее время эти территории принадлежат Водному фонду, находясь полностью в сельскохозяйственном пользовании как урочища Жеминский Кут – Казачешты – Баж (Рисунок 6) или частично, как урочище Саги на границе с Украиной (Рисунок 7).

В первых трех урочищах участки в меандрах вне периода межени находятся значитель-но ниже по сравнению с уровнем реки Днестр (перепад высот до 4 м) в данном месте, кое-где есть участки, подверженные заболачиванию и засолению. В случае затопления ожида-ется формирование постоянных озер за счет восстановления подземных связей с рекой.

Предлагается выведение из пахотного пользования с перспективой создания искус-ственных нерестилищ с регулируемым выпуском воды, так как перепад высот допуска-ет естественное затопления и спуск вод. Обнажаемая при спуске вод поверхность может быть использована для сенокоса.

Рисунок 6. Урочища Жеминский Кут – Казачешты – БажВ урочище Саги имеется пониженный заболоченный участок в северной части меан-

дра Днестра; перепадом высот по сравнению с рекой также значительный, есть постоян-ный подпор вод. Предлагается вывести этот участок из сельскохозяйственного оборота с перспективой дальнейшего формирования водно-болотной территории.

Остров Куца регулярно затапливается при паводках Турунчука. Это заброшенные сельскохозяйственные угодья. На сегодняшний день вся территория острова представ-ляет собой интенсивно используемое малопродуктивное пастбище. В растительном


покрове господствует непоедаемый животными сорняк дурнишник обыкновенный, есть почти чистые заросли и одиночные деревья лоха узколистного. В пониженной, южной части острова находится пересыхающее озеро с прибрежно-водной, луговой растительностью.

Рисунок 7. Южный участок урочища Саги.

Территории с постоянным подтоплениемПредлагается перевести земли в категорию естественных пастбищ для восстановле-

ния луговой и водно-болотной растительности и осуществить мероприятия содействия естественному восстановлению луговой растительности - провести подсев луговых трав и др. Следует упорядочить пастбищную нагрузку на восстановленных лугах, которые мо-гут прокормить больше животных, чем сейчас, но могут быть и погублены перевыпасом.

Ситуация аналогична на Старом Дикуле, который может быть включен в террито-рию сайта.

Территории, используемые для выпаса На острове Турунчук основная задача – привести пастбищное использование, в со-

ответствие с природоохранным законодательством в урочищах Куршеватое, Еремчуков Кут, острове Мацаринский и соседних участках.

Вблизи урочищ Куршеватое - Еремчуков Кут предлагается отведение части сельскохо-зяйственных земель под создание культурных пастбищ.

Территории, где должно использоваться сенокошениеС целью сохранения исключительно ценных экосистем на острове Дикуль для предот-

вращения деградации луговой растительности, закустаривания естественных поймен-ных лугов и открытых низинных болот необходимо ввести регулируемое сенокошение. Однако, в соответствии с предложенным зонированием и сложившейся практикой, до начала сенокошения луга-покосы не должны посещаться людьми и сельскохозяйствен-ными животными. Вводится особый порядок организация сенокошения:

1) под покосы отводятся увлажненные участки богатого разнотравья, включающие и заболоченные закустаренные понижения, а также обезлесившиеся участки, на ко-торых не ожидается естественного возобновления леса;


2) косимая площадь разбивается на участки, в которых покосы проводят с интерва-лом в несколько дней для сохранения максимально естественной среды обитания и убежищ животных;

3) начало кошения должно совпадать с цветением большинства растений;4) сенокошение в период гнездования и в другие периоды возможного максимально-

го беспокойства птиц и других животных не допускается;5) кратность кошения – 1 раз в год;6) предпочтение отдается ручной косьбе, как наиболее приемлемой с точки зрения

сохранения биоразнообразия, особенно на заболоченных участках;7) механизированное сенокошение на лугах ведется с соблюдением правил сохране-

ния животных (с применением специальных отпугивающих устройств, с соблюде-нием правила проведения сенокошения от центра к периферии);

8) планируется щадящий режим вывоза сена по четко определенным спроектиро-вать подъездным путям.

Сенокошение на других участках осуществляется по общим правилам, включая пункт сформулированные выше пункты 7 и 8.

Определяя сроки уборки травосмесей, необходимо исходить из того, какие группы растений преобладают. Раннее скашивание трав, т.е. в период цветения, позволяет по-лучить вторые укосы (отаву), составляющую 30-50 % от урожая первого укоса. Наилуч-шими сроками скашивания бобовых и разнотравья является фаза бутонизации – начала цветения, злаков – фаза колошения.

Второй укос проводят через 2-3 недели после уборки первого урожая. Оптимальная высота скашивания трав 5-6 см.

3.2.4.3. Улучшение землепользования и предотвращение вероятных опасностей

Существенное изменение землепользования может произойти только при нормализа-ции рынка на уровне страны и, возможно, региона – создании условий для прибыльно-сти стойлового и полустойлового животноводства. Вместе с тем, высокая стоимость се-мян кормовых многолетних бобовых трав на внутреннем рынке сигнализирует о неудо-влетворенной потребности и возможном росте доли их посевной площади – основы сбе-регающих плодородие севооборотов. В стране существует эффективная технология про-изводства семян люцерны, но практически потеряна техника и материалы для обработ-ки семян. В связи со всем этим, рекомендуется:

− районным органам власти вместе с центральным органом управления сельским хо-зяйством решать вопрос об их приобретении, возможно на кооперативной основе;

− экономическим агентам развивать семеноводство люцерны, размещая семенные по-севы на расстоянии не менее 1000 м от природных комплексов, водоемов и водотоков;

− органам власти первого уровня совместно с экономическими агентами – на землях Резервного фонда, находящихся в зонах периодического переувлажнения почвы и вероятного засоления, восстанавливать сенокосные луга.

Трудно ожидать значительный рост производства высокодоходных овощных культур без расширения орошаемых земель. Основные возможности расширения продаж уро-жая этих культур связаны с производством конкурентоспособной – высоких вкусовых качеств и экологически чистой продукции. В связи с этим необходимо:

− внедрение агроэкологических схем производства;− осуществление в поддержку этого направления долговременных программ обуче-

ния фермеров и специалистов;


− понимание того, что сертификация чистой продукции в Молдове важна для получе-ния налоговых высвобождений и реализации продукции на внутреннем рынке, а экс-порт в Европу требует сертификации соответствующих организаций в Евросоюзе;

− для расширения продаж свежей продукции высоких вкусовых качеств следует восстанавливать производство районированных сортов в достаточном объеме;

− для этого необходимо местное семеноводство и улучшение качества производи-мых семян, в настоящее время явно уступающих импортируемым семенам.

С точки зрения сохранения потенциала сельского туризма, необходимо сохранение и восстановление возможностей производства традиционных и местных сортов виногра-да и плодовых культур.

Использование малоприбыльных и брошенных земель и укрепление сети полезащит-ных насаждений (лесных и кустарниковых полос):

1. инвентаризация малоприбыльных и брошенных земель, в том числе вне сайта, но принадлежащим селам, земли которых входят в сайт;

2. консолидация таких земель и выведение из существующего пользования, исполь-зуя существующие правовые формы;

3. создание на их основе новых сенокосов и земель для выпаса рогатого скота, с ис-пользованием временных лагерей скота с временными накопителями ночного навоза (для использования на удобрение), полустойлового содержания и загон-ных пастбищ;

4. планирование и реализация программы выделения земель и создания новых за-щитные лесных полос, в том числе создание производственных плодово-ягодных посадок полосного типа, с функцией защитных древесно-кустарниковых полос.

Экологическому Инспекторату в сотрудничестве представителями организаций граж-данского общества необходимо:

1. провести ревизию соответствия статуса пастбищных и неудобных земель и харак-тера их реального пользования;

2. принять меры по результатам проверки.

Прекращение незаконного или неправильного использования вод и прибрежных по-лос, в том числе орошения в пределах ЦИС из непригодных источников воды:

i. провести инвентаризацию мест незаконного и рискованного водопользования (на малых реках, ручьях, старицах и прудах), в том числе публичное актирование со-ответствующих сооружений и полей в прибрежных полосах;

ii. провести анализ вод и состояния дна в местах использования вод для орошения;iii. реализовать меры по авторизации, или прекращению пользования, в зависимости

от результатов обследования.Последние годы продемонстрировали вновь серьезные угрозы вспышек численности

отдельных вредителей, или их массированного залета, как забытые населением миграции саранчи. Независимо от статуса охраняемой территории, рекомендуем местным властям начать формирование службы мониторинга, оповещения и защиты растений, на основе ассоциаций водопользователей и других сетевых объединений фермеров, включая

i. механизм взаимодействия с государственными органами фитосанитарной безо-пасности и мониторинга;

ii. создание механизма реагирования группы при возникновении большой опасности;iii. создание регистров применения пестицидов и удобрений, в первую очередь на

орошаемых землях.

bioticamoldova.orgbioticamoldova.org/library/Management Plan Lower Dneister... · 2011. 11. 8. ·...

Documents

Transcript of bioticamoldova.orgbioticamoldova.org/library/Management Plan Lower Dneister... · 2011. 11. 8. ·...