Deontologie tema I.doc

8/16/2019 Deontologie tema I.doc

1/19

Deontologia profesiei de psiholog – Lect. univ. dr. Mircea Marica

CUPRINS

1. ETICA ŞI DEONTOLOGIA PROFESIEI

1.1. Etică, morală şi deontologie profesională – delimitări conceptuale1.2. Teorii etice fundamentale

1.3. Caracteristici ale eticii contemporane

2. ETICA APLICATĂ

2.1. Apariţia şi obiectul eticii aplicate

2.2. aniere de operare !n etica aplicată

2.3. "pecificul eticii contemporane şi psi#ologia

3. DIMENSIUNI ETICE ALE PARADIGMEI PROFESIONALE

3.1. $rofesie şi profesionali%are

3.2. Componentele paradigmei profesionale

3.3. "tructura şi atribuţiile Colegiului $si#ologilor din &om'nia

3.(. anagementul etic al profesiei

4. CODURILE DE ETICĂ PROFESIONALĂ

(.1. )uncţiile codurilor de etică profesională

(.2. "tructura codurilor de etică

(.3. $rincipiile de ba%ă şi reguli aferente

(.(. Tipologia codurilor de etică

5. CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE PSIHOLOG

*.1. "tructura codului deontologic

*.2. $rincipiile şi regulile deri+ate

*.3. "tandarde etice generale

*.(. "tandarde specifice

*.*. $rocesul de luare a deci%iei etice

*.. Codul de procedură disciplinară

*.-. eclaraţia /ni+ersală a $rincipiilor Etice pentru $si#ologi

ANEXE

1. Tematică seminarii

2. 0ibliografie

3. egea pri+ind eercitarea profesiei de psi#olog(. Codul deontologic al psi#ologului cu drept de liberă practică

1


2/19


*. Codul deontologic al psi#ologului clinician

. Codul de procedură disciplinară

-. "tatutul Asociaţiei $si#ologilor din Transporturi

. eclaraţia Asociaţiei Europene de $si#oterapie

4. 5rdin pri+ind acti+itatea de psi#ologie !n 6&A17.Adrese utile

11. egea pri+ind buna conduită !n cercetarea ştiinţifică

12.Codul de etică !n cercetarea ştiinţifică

13.Carta repturilor )undamentale ale /niunii Europene

1(.eclaraţia /ni+ersală a $rincipiilor Etice pentru $si#ologi

1*.Codul deontologic al psi#ologilor france%i

1.Codul deontologic al "indicatului 8aţional )rance% al $racticienilor !n$si#oterapie

1-.Codul etic al )ederaţiei &om'ne de $si#oterapie

2


3/19


TEMA I

ETICA ŞI DEONTOLOGIA PROFESIEI

Obieci!e"e e#ei$

- familiari%area studenţilor cu uni+ersul problematic al eticii9

- !nsuşirea limba:ului specific anali%elor etice, prin apropierea compre#ensi+ă a

conceptelor specifice9- !nţelegerea caracteristicilor teoriilor etice fundamentale9

- cunoaşterea tendinţelor eticii contemporane9

S%&c&%' e#ei$

1. Etică, morală şi deontologie profesională – delimitări conceptuale

2. Teorii etice fundamentale

3. Caracteristici ale deontologiei contemporane

Te%#e(i c)eie$ etică, morală, etică teleologică, etică deontologică, hedonism,

utilitarism, eudemonism, contractualism, etică fenomenologică,

deductivism, consecinţialism.

1. Eic*+ #,%'"* -i e,(,",/ie 0%,ei,('"* e"i#i*%i c,(ce0&'"e

Termenul etică pro+ine din limba greacă, êthos – obicei, datină, obişnuinţă.

"inonimul latin este cel de morală ;mores – moravuri). Cei doi termeni, etică şi

morală, sunt utili%aţi, !ntr


4/19


comportamentului cotidian !n raport cu ceea ce este bine, +i%'nd, aşadar,

dimensiunea practică9 diferenţa este aceea !ntre un sistem teoretic elaborat şi

credinţele şi comportamentele deri+ate ale oamenilor !n raport cu ceea ce este bine

şi corect !ntr


5/19


2.Te,%ii eice &('#e('"e

Etica s


6/19


folosirea raţională a plăcerii pe unele trebuie să le fa+ori%ăm ;cele naturale şi

necesare=, pe altele trebuie să le admitem ;plăceri naturale dar nenecesare=, iar pe

altele să le e+ităm ;plăceri nenaturale şi nenecesare=. 8umai astfel +om obţine acea

stare pri+ilegiată, de linişte sufletească netulburată < ataraia. $rin urmare, accentul

cade pe definirea negati+ă a plăcerii, mai mult ca absenţă a durerii, pe atitudineamoderată !n faţa plăcerilor, cu scopul de a ne cruţa at't de consecinţele neplăcute

ale plăcerilor +iolente, c't şi de frustrarea dorinţelor ne!mplinite.

Etica epicureică a cunoscut o renaştere !n filosofia sen%ualistului france%

Fassendi ;1*42


7/19


utilitarismului contemporan o constituie consecinţialismul social sunt bune acele

acţiuni ;plăceri= care aduc cea mai mare cantitate de fericire socială. Ca urmare,

i%+orul moralei nu e nici transcendent, nici !ntemeiat pe principii abstracte, ci pe

utilitatea acţiunii practice, care +i%ea%ă maimi%area fericirii colecti+e. $roba că un

indi+id sau o instituţie acţionea%ă corect o dă utilitatea agregată a deci%iilor. Cel maicorect act moral ar fi acela care aduce cea mai mare fericire, pentru cel mai mare

număr de oameni. Totuşi, pentru omul comun nu e necesară urmărirea fericirii

generale, ci a celei personale, fericirea socială fiind re%ultatul agregării fericirilor

indi+iduale

După etica utilitaristă, scopul virtuţii este sporirea fericirii$ oca%iile &n care unei

persoane &i stă &n putere să facă acest lucru la scară mare # să fie, cu alte cuvinte un

binefăcător public # sunt rare 'e(cepţiile sunt de unu la o mie) doar &n asemeneaoca%ii i se cere ei să ia &n considerare utilitatea publică &n toate celelalte ca%uri, ea

trebuie să urmărească doar utilitatea privată, interesul sau fericirea unui număr mic

de persoane. Doar aceia ale căror acţiuni au o influenţă asupra societăţii &n

ansamblul ei, trebuie să se ocupe de un scop at*t de vast ;H. "t. ill, +tilitarismul,

p.3*=

a2= "pre deosebire de #edonism, eudemonismul raţional ;grecescul

eudaimonia < fericire= consideră că cel mai mare bine ;scopul +ieţii= este fericirea,

scop !n sine, celelalte +alori ;plăcerea, onoarea, bogăţia, sănătatea= fiind doar

mi:loace pentru a fi fericit. "copul +ieţii este pentru Aristotel o +iaţă fericită, iar

aceasta este conformă +irtuţii specific umane, care este raţiunea. Ca urmare, a fi

fericit ec#i+alea%ă cu a trăi !n conformitate cu raţiunea. Hustificarea constă !n

!nţelegerea +irtuţii ca esenţă a fiindului +irtutea toporului e de a tăia, a na+ei de a

pluti, iar a omului de a g'ndi. 0inele fiecărui lucru corespunde cu !nsăşi esenţa,

+irtutea şi scopul lui. Ca urmare, fericirea omului constă !n acti+itatea contemplati+ă,

pun'nd sub controlul raţiunii plăcerea, a+erea, onoare, ca mi:loace pentru a fi fericit.

Aceasta nu !nseamnă !nsă nici o +iaţă ascetică şi nici deci%ie doar !n urma deliberării

raţionale. /tili%area raţiunii este necesară, dar nu şi suficientă, unele acţiuni

necesit'nd reacţie imediată, conform aspectului dispo%iţional al comportamentului.

b) Etica deontologică. "pre deosebire de etica teleologică, ce e+aluea%ă

acţiunile bune !n raport cu consecinţele lor, fiind, aşadar, consecinţialistă, eticadeontologică ;gr. deon L datorie= este una a !ndatoririlor. Conform eticii deontologice

7


8/19


acţiunile sunt corecte sau incorecte prin ele !nsele şi nu prin consecinţele lor. "pre

eemplu, a minţi este o acţiune incorectă prin ea !nsăşi, indiferent care ar fi

consecinţele minciunii respecti+e. &epre%entantul cel mai important al eticii

deontologice a fost 6mmanuel Mant ;1-2( < 17(=.

n >0a%ele metafi%icei mora+urilor@, punct de plecare pentru >Critica raţiunii practice@,

Mant !ncearcă să răspundă la cea de a doua !ntrebare din sistemul interogaţiilor care

!i circumscriu demersului filosofic, >Ce trebuie sa facD@

acă repre%entanţii eticii teleologice răspundeau la această !ntrebare

indic'nd scopul acţiunii, plăcerea la Epicur, sau culti+area raţiunii şi acti+itatea

contemplati+ă, la Aristotel, Mant construieşte o etică structurată nu pe indicarea

materiei actelor noastre, ci doar a formei lor uni+ersale. $entru Mant, morala nu e o

doctrină care să indice acţiunile ce ne fac fericiţi, din mai multe moti+e. $e de o

parte, nu pot fi indicate acţiunile prin care toţi oamenii să de+ină fericiţi, căci fericirea

este !n relaţie cu dorinţele, iar dorinţele sunt foarte di+erse şi nu !ntotdeauna demne

de stimă9 pe de altă parte, reali%area fericirii ţine de !mpre:urări ce nu sunt !n

!ntregime sub controlul nostru. "ub controlul nostru este doar demnitatea de a fi

fericiţi . e aceea Mant +a !nlocui !n conţinutul eticii conceptul de fericire cu cel de

demnitate. Aceasta nu !nseamnă şi faptul că pentru Mant fericirea ar fi ce+a

secundar şi lipsit de importanţă, ci dimpotri+ă, a


9/19


5mul, fiind persoană, este scop &n sine. e aici +a re%ulta şi imperati+ul categoric

tratea%ă umanitatea at*t &n persoana ta c*t şi &n persoana altuia, &ntotdeauna şi &n

acelaşi timp ca scop şi niciodată numai ca miloc 9 aceasta !nseamnă a acţiona

!ntotdeauna astfel !nc't ma(ima acţiunii tale să poată deveni oric*nd o ma(imă a

acţiunii universale.e ce maima şi nu re%ultatul acţiuniiD $entru că, +a răspunde Mant, unele

dintre acţiuni, prin re%ultat par a fi morale fără a fi !nsă astfel. acă nu am ţine

seama de maima acţiunii, >caritatea electorală@ ar fi tratată drept act moral, căci

presupune acaritate@, este doar conformă cu datoria, dar

nu şi din datorie, nea+'nd atribut moral9 astfel de acţiuni, spune Mant, pot fi

!ncura:ate, dar ele nu se bucură de stimă morală. a fel stau lucrurile şi !n pri+inţaconser+ării +ieţii, care este o !nclinaţie naturală9 doar atunci c'nd +iaţa ţi


10/19


le%ăm. &ăul moral se produce atunci c'nd, consimţind la o faptă !ncălcăm con+enţia

pe care am stabilit


11/19


eosebirea !ntre >starea naturalăP şi >po%iţia originarăP ;!n afară de aceea că

prima a fost presupusă ca reală, iar cea de


12/19


;de eemplu inegalitatea !n a ocupa funcţii, posturi – !n condiţiile egalităţii de şanse,

preţuirea şi recompensele, salariile, prestigiul, a+erea dob'ndită=. 6negalităţile de

acest tip sunt permise fiindcă a+anta:ea%ă toţi participanţii la o practică. 5 normă

este dreaptă dacă aplicarea ei a+anta:ea%ă şi pe cel mai de%a+anta:at membru al

comunităţii !n care ea se aplică.$o%iţia lui ec#ilibrată +a fi criticată de dreapta ca fiind apărătoare a statului

pro+idenţă şi de st'nga, ca fiind o legitimare a logicii instituţiilor dominaţiei.

8eocontractualismul raQlsian este o etică inspiratoare pentru orice cod

profesional. "ugestia că putem să fim !n locul oricui şi că trebuie să ţinem cont de

aceasta atunci c'nd ne stabilim regulile propriei acti+ităţi trimite la c'te+a idei

importante. $oliticienii aflaţi la putere pot să a:ungă !n opo%iţie sau doar cetăţeni care

trăiesc după o politică ale cărei consecinţe le suportă. $atronii sunt şi clienţi,funcţionarii publici sunt şi contribuabili, medicii sunt şi pacienţi, :urnaliştii sunt şi

consumatori de presă. 5ric'nd şi oricine poate să a:ungă !n cea mai de%a+anta:ată

po%iţie. e aceasta ar trebui să ţină cont atunci c'nd stabilesc Pregulile :oculuiP.

$e l'ngă aceste tipuri clasice de etică, putem identifica !n istoria filosofiei

morale şi etici ale sentimentului , conform cărora actul bun este cel ce tre%eşte

simpatia ;Adam "mit#=, etici intuiţioniste sau ale inspiraţiei , conform cărora actul bun

este cel inspirat de natura noastră umană, printr


13/19


!nceput era Cu+'ntul@, sub forma unui prim ade+ăr antropologic, condensat !n

enunţul >a !nceput este relaţia@2, formulă ce poate fi considerată aioma g'ndirii

buberiene. Trecerea de la era la este indică faptul că relaţia este e+enimentul

ontologic definitoriu pentru condiţia umană. &elaţia de+ine, astfel, o >categorie a

fiinţei@, >o formă conţinătoare@, >o matrice sufletească@ a umanului.at fiind primatul ontologic al relaţiei, >cu+intele fundamentale@ nu pot fi dec't

cu+inte perec#i u#u şi u#-cela, neeist'nd Eu &n sine, ci numai din aceste

cu+inte fundamentale.

n accepţiunea buberiană, relaţia este eprimată autentic de >cu+'ntul

fundamental@ u#u, cu+'nt >originar@ şi ireductibil, anterior termenilor săi,

desemn'nd o unitate primiti+ă trăită. Acest cu+'nt repre%intă un ade+ărat loc

geometric al spiritului ca fiinţă. 5rice om, !n +i%iunea lui 0uber, ar poseda !nainteaoricărei eperienţe sociale un partener, care este u


14/19


de cealaltă, !ntroricine a călcat pe terenul lui 0uber trebuie să i se !ncredinţe%e lui 0uber.@ n

opinia lui R+inas, marele merit al lui 0uber ar consta !n faptul că >a identificat acel

teren, a +ă%ut tema Celuilalt, a lui Trebuie, a lui Tu.@

ntre cei doi filosofi eistă, totuşi, deosebiri semnificati+e pri+ind modul !n

care !nţeleg această >etică a !nt'lnirii.@ ouă lucruri !i reproşea%ă R+inas lui 0uber

!n primul r'nd, caracterul formal al relaţiei ontologice buberiene, care >poate să

unească omul şi cu lucrurile, şi cu un alt om,@- iar !n al doilea r'nd, simetria raportului

buberian >+a eista, afirmă R+inas, o inegalitate – o disimetrie – !n această &elaţie,

4 7bidem, p. (3.5 Emmanuel R+inas ;147 – 144*=, născut !n Maunas, ituania, emigrea%ă !mpreună cu familia sa !n&usia !n timpul $rimului &ă%boi ondial, unde +a fi martorul &e+oluţiei9 !n anul 1423 pleacă !n )ranţa,pentru a studia filosofia la "trasbourg9 petrece un an !n Fermania, pe l'ngă Ousserl şi Oeidegger. a$aris urmea%ă cursurile lui 0runsc#+ic#, ale lui Mo:e+S şi participă la coloc+iile lui Fabriel arcel. n1437 de+ine cetăţean france%, după care este mobili%at. n 14(7 este luat pri%onier !n Fermania, unde

+a răm'ne p'nă la sf'rşitul ră%boiului. n 141 !şi publică te%a de doctorat >Totalitate şi infinit@, iar !nanul 14-3 este numit profesor la "orbona.6 E. R+inas, 8ntre noi. 8ncercare de a#l g*ndi pe celălalt , Editura All, 0ucureşti, 2777, p. 232.7 E. R+inas, otalitate şi 7nfinit. seu despre e(terioritate, Editura $olirom, 6aşi, 1444, p. *1.

14


15/19


contrar >reciprocităţii@ asupra căreia, fără !ndoială greşind, insistă 0uber.@ $entru

R+inas, relaţia sau dialogul este o >g'ndire a inegalului@, >Eu@ fiind ostaticul lui >Tu@.

>6nterlocutorul nu este un Tu, afirmă filosoful france%, ci un umnea+oastră.@ 4 n

această asimetrie, !n a percepe că eu nu sunt egalul celuilalt, constă >intuiţia

fundamentală a moralităţii@, prin care >eu mă +ăd obligat faţă de celălalt@ şi, prinurmare, >sunt infinit mai eigent faţă de mine !nsumi dec't faţă de alţii.@17

isproporţia dintre Celălalt şi ine este tocmai conştiinţa morală. Această asimetrie

este c#eia filosofiei lR+inasiene >!ntotdeauna celălalt trece !nainte, afirmă R+inas

I...J. 8ici un r'nd din ceea ce am scris nu se susţine dacă această afirmaţie nu este

acceptată.@11

atorită acestei asimetrii, materiali%ate !n primatul alterităţii !n raport cu ego,

poate eista !n lume milă, compasiune, iertare şi proimitate, şi c#iar acel simplu>după dumnea+oastră, omnule@. Acesta este semnul apariţiei umanului !n

economia fiinţei, apariţie care răstoarnă sensul şi rangul filosofic al ontologiei &n#

sinele fiinţei, persist*nd#&n#a#fi , se depăşeşte !n gratuitatea lui dincolo#de#sine#

pentru#altul , p'nă la sacrificiu, sau !n posibilitatea sacrificiului.

)ormula lui ostoie+s?i din 9raţii :arama%ov >)iecare dintre noi este

+ino+at !n faţa tuturor şi pentru tot, iar eu sunt mai +ino+at dec't ceilalţi@ este

asumată ca de+i%ă de către R+inas. acă trăsătura fundamentală a fiinţei este

preocuparea fiecărei fiinţe particulare pentru propria fiinţă, atunci genul uman este

cel al unei >absurdităţi ontologice@, prin faptul că gri:a faţă de celălalt precumpăneşte

asupra gri:ii de sine. Tocmai !n această >absurditate@, !n puterea de a recunoaşte

prioritatea celuilalt, constă umanitatea noastră.

$ornind de la astfel de situări, psi#ologia %ilelor noastre ar trebui să

redescopere importanţa co+'rşitoare pe care o are calitatea relaţiei umane !n

general şi calitatea relaţiei dintre psi#olog şi client, ca fapt moral elementar.

3. C'%'ce%iici '"e eicii c,(e#0,%'(e

8 E. R+inas, ;*nd Dumne%eu devine 7dee, Editura $andora


16/19


5ostmodernitatea renunţă la etica datoriei infleibile şi de%interesate. Amurgul

datoriei ;ipo+ets?= face loc unei etici nedureroase, !n care drepturile subiecti+e

domină prescripţiile imperati+e, iar lecţiile de morală sunt !nsoţite de spoturi

publicitare ce ealtă +iaţa confortabilă şi fericirea personală. 8u doar g'ndirea

postmodernă este o g'ndire slabă ;Batimo=, ci şi etica este una anemiată şiedulcorată. >upă +irtute@ ;acintire=, c'nd liturg#ia datoriei nu mai are suprafaţă

socială, etica se apleacă asupra unor teme de interes imediat, aplicati+, cum ar fi

cele legate de mass


17/19


"upunerea sau conformitatea la normă este singura care ne defineşte ca persoane

corecte. Totuşi, caracterul absolut al normelor nu !nseamnă şi caracterul liniar şi

uni+oc al acestora9 oper'nd distincţii subtile, deontologii contemporani admit

nuanţări. "pre eemplu, a nu minţi nu este ec#i+alent cu a tăinui ade+ărul. inciuna

este considerată o acţiune imorală, care intenţionea%ă !nşelarea celuilalt, dar ascunderea ade+ărului nu urmăreşte acest fapt, ci, uneori, prote:area binelui

clientului şi, ca urmare, nu este pro#ibită sau considerată ca fiind imorală. e

asemenea, sunt admise ecepţii legate de aşa


18/19


asemenea, g*ndiţi#vă la situaţii &n care tortura sau crima ar putea salva multe alte

vieţ i 1= 'ca%ul unui terorist torturat pentru a devoala următoarele lovituri criminale).

-plicaţie ?$ !i o chestiune de actualitate$ este ustificată interceptarea şi

stocarea tuturor comunicaţiilor noastre electronice< @u este această măsură 'act intrat &n vigoare astă%i, =A.A1.=AA2, c*nd scriu aceste r*nduri) specifică uni stat de

tip poliţienesc< 4ă ustifice pericolul terorismului intervenţia brutală a statului &n

vieţile noastre< 7maginaţi situaţii potenţiale &n ca%ul activităţii psihologului. ste

admisibil ca normele confidenţialităţii să fie &ncălcate &n numele unor imperative aşa#

%is superioare< ;um aţi proceda c*nd un poliţist>securist>procuror, cu mandat oficial,

v#ar cere să spuneţi cu cine a &ntreţinut relaţii se(uale un anumit client< 8n codul

deontologic, cum vom vedea, se specifică e(cepţii de la imperativul confidenţialităţii,conform legiiB Dar legile sunt apanaul factorului de putere, parlament şi guvern

'propunere legislativă şi ordonanţă de urgenţă), care procedea%ă de multe ori prin

comandă, fără reflecţie 've%i legea salari%ării cadrelor didactice votată &n unanimitate

&n parlament, de care s#au de%is aproape toţi votanţii). Desigur că &ntr#un stat

poliţienesc nu contea%ă po%iţia specialiştilor, ustiţia oarbă şi inamovibilă fiind

suficientă sieşi şi torţionarilor. 5retindem, totuşi, că suntem stat de drept '&n care

legile sunt &ncălcate de tocmai cei chemaţi să le pună &n aplicare sau să veghe%e la

respectarea lor fărădelegile oamenilor legiiB). ;um ar privi această situaţie un

repre%entant al eticii deontologice şi cum ar privi#o un repre%entant al

consecinţialismului


19/19


Cu aceste constatări, +om trece la anali%a modalităţilor de construcţie a unei

paradigme profesionale, nu !nainte de a face c'te+a :udecăţi e+aluati+e asupra

caracteristicilor eticii contemporane, respecti+ asupra tendinţelor eticii aplicate.

Te#e 0e(%& e!'"&'%e$

1. Etică, morală şi deontologie profesională – delimitări conceptuale

2. "tabiliţi deosebirile dintre eticile teleologice şi cele deontologice

3. Caracteri%aţi pe scurt eticile teleologice

(. Caracteri%aţi #edonismul

*. Caracteri%aţi eudemonismul raţional. "pecificul deontologiei ?antiene

-. Caracteri%aţi contractualismul etic

. "pecificul eticilor fenomenologice

4. Caracteristici ale deontologiei contemporane

Deontologie tema I.doc

Documents

Transcript of Deontologie tema I.doc