Roma, 9 ianuarie 1883
 ACUM CÂTEVA LUNI M-AM ÎNTÂL- nit cu colegul i prietenul meu Józef Sniatyski, care în ultima vreme ocup un loc de seam printre scriitorii notri. În discuiile, purtate atunci pe tema literaturii, Sniatyski acorda o deosebit importan memorialisticii în genere. Spunea c omul care las în urma lui un jurnal, indiferent dac-i scris bine sau ru, important e s fie sincer, acela transmite viitorilor psihologi i romancieri nu numai tabloul timpului su, ci unicele documente veridice pe care s se poat baza. De asemenea, preconiza c în  viitor romanul va avea în exclusivitate forma de jurnal; i, în sfârit, mai susinea c cine scrie un jurnal, depune implicit o activitate pentru binele poporului su i-i dobândete astfel dreptul la recunotina acestuia. Deoarece am treizeci i cinci de ani i nu-mi amintesc s
fi fcut vreodat ceva pentru poporul meu, fie i pentru faptul c de la terminarea universitii am stat, cu mici întreruperi, aproape numai în strintate, i deoarece, cu tot umorul cu care vorbesc despre asta i cu tot scepticismul de care sunt îmbibat ca un burete, e destul amrciune în constatarea acestui fapt, m-am hotrât s scriu un jurnal. Dac-i adevrat c asta-i o activitate meritorie, atunci mcar în felul acesta s am i eu un merit.  A vrea s fiu îns absolut sincer. M apuc s scriu acest
3
Henryk Sienkiewicz
 jurnal nu numai pentru criteriile de mai sus, ci i pentru c m amuz ideea în sine. Sniatyski susine c dac te obinuieti s-i scrii impresiile i gândurile, asta se transform cu timpul în una din cele mai plcute îndeletniciri. Dac s-o dovedi dimpotriv – atunci n-o s ias nimic din jurnalul meu. Ar însemna s m amgesc pe mine însumi, dac n-a prevedea cu toat convingerea c-o s se întrerup la un moment dat, ca o coard prea întins. Sunt gata s suport multe pentru binele societii, dar s nu m plictisesc! Asta, nu! N-o s-o fac, pentru c nu pot! M-am hotrât îns s nu demobilizez la primele greuti;
 voi încerca s m obinuiesc i s simt gustul acestei activiti. În timpul discuiilor noastre, Sniatyski îmi tot repeta: „Nu trebuie s adopi un stil anume, nu încerca s faci literatur”. Auzi vorb! Atâta lucru tiu i eu c, cu cât un scriitor e mai talentat, cu atât face mai puin literatur; dar eu sunt un diletant i nu stpânesc forma. tiu, din proprie experien, c omul care gândete mult i simte intens are adesea senzaia c, dac-ar înregistra pur i simplu ceea ce gândete i simte, ar da natere unui lucru neobinuit. Dar când se apuc de treab, alunec fr s  vrea într-o anumit manier stilistic i chiar dac este convins c scrie numai pentru sine, tot adopt o anumit poz i frazeologia obinuit; gândurile noastre refuz s se scurg pe hârtie aa cum sunt prin braul, degetele i penia cu care scriem i s-ar putea spune, c nu capul dirijeaz pana, ci pana dirijeaz capul i c cel mai adesea o face într-un mod plat, banal, nenatural. Tocmai de asta m tem, c lipsindu-mi îndemânarea, limbajul plastic, stilul simplu etc. i totodat nefiind lipsit de gust, o s m scârbesc în asemenea msur de propria mea scriitur,
4
 Aniela
încât o s-mi fie de-a dreptul imposibil s continui. Dar –  vom vedea cum va fi. Deocamdat, intenionez s-mi încep  jurnalul cu o scurt introducere biografic.
M numesc Leon Ploszówski i am, aa cum am mai amintit, treizeci i cinci de ani. Provin dintr-o familie  bogat, care a reuit s-i pstreze pân acum o avere mai mult decât medie. În ceea ce m privete, sunt sigur c n-o s sporesc averea familiei, dar nici n-am s-o risipesc. Prin poziia pe care o dein, nu-s silit nici s m car pe cine tie ce culmi i nici s pltesc bani grei pentru asta. Nu cheltuiesc nici pe plcerile costisitoare, care ruineaz de regul averile, pentru c sunt un sceptic, care tie ce cât merit, sau mai bine zis, tie c nimic nu merit. Mama a murit la o sptmân dup ce m-a adus pe
lume. Tata, care-o iubea mai presus de orice, a avut dup moartea ei crize de melancolie. S-a tratat la Viena, dar dup ce s-a vindecat n-a mai vrut s se întoarc la moie, unde amintirile îi sfâiau inima; a cedat domeniul Ploszów sorei sale, mtua mea, iar el s-a mutat din 1848 la Roma, de unde n-a plecat niciodat nicieri, timp de treizeci i ceva de ani, nevoind s se îndeprteze de mormântul mamei. Cci, am uitat s spun, a transportat cociugul mamei în Italia i l-a îngropat la Campo Santo.  Avem o cas pe strada Babuino, numit Casa Osoria, dup blazonul familiei. Acum cam arat a muzeu, cci tata a strâns bogate colecii de vestigii romane, în special din perioada cretinismului primitiv. În prezent coleciile astea reprezint elul suprem al vieii lui. În tineree a fost un  brbat strlucitor atât ca aspect fizic, cât i ca intelect. i deoarece numele i bogia îi deschideau toate porile, i se prevedea un viitor mare. tiu asta de la cei ce i-au fost
5
Henryk Sienkiewicz
colegi la universitatea din Berlin. Îi pasiona filosofia i erau cu toii convini c numele lui va ajunge cel puin la fel de cunoscut ca cel al lui Cieszkowski, Libelt .a. Dar viaa de societate i extraordinarul succes la femei l-au îndeprtat dup aceea de munca strict tiinific. Prin saloane era numitLeon l’Invincible. A continuat s se mai ocupe de filosofie i lumea atepta ca într-o bun zi s-i apar o oper remarcabil, care s-l fac renumit în întreaga Europ. Sperane zadarnice. Din vechea strlucire exterioar n-a
mai rmas decât capul, care e i astzi unul din cele mai frumoase i mai nobile din câte am vzut vreodat. Pictorii sunt de aceeai prere. Nu de mult mi-a spus unul, c tata e tipul perfect al patricianului. Din punct de vedere tiinific, tatl meu a fost i rmâne un nobil-diletant foarte dotat i foarte cult. Într-o anumit msur cred c toi din neamul Ploszówski sunt sortii la diletantism i voi reveni la asta, când voi scrie despre persoana mea. tiu c tata pstreaz în manuscris un tratat filosofic
înglbenit de vreme, intitulatDespre trinitate, pe care l-am frunzrit odat i m-a plictisit. in minte doar c sunt acolo nite comparaii între îmbinri de câte trei elemente reale – oxigen, hidrogen i azot – i trinitatea transcendental, cristalizat de cretinism în noiunile de Dumnezeu Tatl, Dumnezeu Fiul i Sfântul Duh. În afar de asta mai sunt tot felul de asemenea combinaii de câte trei elemente, începând cu binele, frumosul i adevrul i terminând cu silogismul logic, alctuit dintr-o premiz mai mare, una mai mic i o concluzie. E un amalgam ciudat de idei hegeliene cu concepiile lui Hoene-Wroski1, un
1  Józef Hoene-Wroski, losof i matematician polonez din secolul
6
 Aniela
efort de gândire de o mare preiozitate artistic, dar totalmente inutil. De altfel, sunt sigur c tata n-o s-l dea niciodat la tipar, fie i pentru faptul c în ochii lui filosofia speculativ a dat faliment chiar mai înainte ca acest lucru s se fi produs în lume, în general. Cauza acestui faliment din concepiile lui a fost însi
moartea mamei. Cu toate c era poreclitl’Invincible i cu toate c avea opinia cuceritorului de inimi, tata a fost un om nespus de iubitor, care a divinizat-o pe mama. Dup moartea ei cu siguran c a pus o mulime de întrebri concepiilor sale filosofice i neprimind niciun rspuns i nicio alinare, s-a convins de sterilitatea lor în faa vieii. Probabil c asta a constituit pentru el o tragedie imens, când s-a vzut dintr-o dat privat de cele mai scumpe idealuri, când i s-au sfârit dintr-o dat i fericirea i convingerile. Atunci s-a îmbolnvit, dup cum am mai pomenit, de melancolie; vindecându-se, a devenit foarte religios. Se spune c era o vreme când se ruga ziua i noaptea, îngenunchea în strad în faa tuturor bisericilor, ajungând la asemenea elanuri religioase, încât unii îl considerau nebun, iar alii sfânt.  Treptat s-a linitit i a început s triasc normal. Toat cldura de care era capabil inima lui s-a revrsat atunci asupra mea, iar înclinaiile lui estetice i intelectuale au apucat-o pe fgaul cercetrii culturii romane din epoca cretinismului primitiv. Mintea lui ager avea nevoie de hran. Dup un an de edere la Roma a început s se ocupe de arheologie i studiind imens a ajuns specialist în epoca antic. Preotul Calvi, primul meu preceptor, care era
XIX.
7
Henryk Sienkiewicz
totodat un bun cunosctor al Romei, l-a îndemnat cu struin s-i canalizeze preocuprile spre istoria oraului  venic. Acum mai bine de zece ani, tata s-a împrietenit cu marele Rossi, cu care sttea zile întregi în catacombe. Datorit unei capaciti extraordinare, a ajuns în scurt timp la o asemenea cunoatere a Romei, încât îl uimea de multe ori chiar pe Rossi. Adeseori s-a apucat s scrie, dar niciodat n-a terminat ce-a început. Poate c i completarea coleciilor îi ia tot timpul, sau poate c, pur i simplu, n-o s lase nimic altceva în urma sa în afara coleciilor, fiindc n-a tiut s se limiteze la o singur epoc sau la un anumit domeniu în cercetrile lui. Încetul cu încetul Roma baronilor medievali a început s-l atrag cu aceeai trie, cu care cercetase epoca antic. A fost o vreme când nu se gândea decât la familiile Colonna i Orsini. Pe urm s-a apropiat de Renatere i a fcut o adevrat pasiune pentru ea. De la inscripii i morminte ca prime mrturii ale cretinismului a trecut la epocile urmtoare, de la pictura bizantin la Da Fiesole1 i Giotto2, de la ei la ali quatro- i cinquecentiti3. Pasionat dup sculpturi i tablouri i-a tot îmbogit valoric coleciile, îns marea oper scris în limba noastr, despre cele trei Rome, oper la care visase de la începuturile carierei sale, a trecut în domeniul dorinelor neîmplinite. În legtur cu coleciile, tata are o prere niel cam
ciudat. Vrea s le lase prin testament Romei, cu condiia
1 io!ani da "iesole, denumit "ra #n$elico sau %ictorul &n$erilor '1()* +1. # decorat cu remarca/ile fresce m0n0stirea an 2arco din "loren3a. 4  iotto di 5ondone, pictor 6orentin '1477+1((* unul dintre  8naintaii picturii moderne. ( 9eprezentan3i ai curentelor artistice i literare italiene :uattrocento i ;in<uecento, din sec. X= i respecti! X=I.
8
 Aniela
s fie plasate într-o sal separat, care s poarte numele Muzeul Osori-Ploszówski. Sigur, va fi aa precum dorete; m mir îns de el c are impresia c în felul acesta face un serviciu cu mult mai mare patriei sale, decât dac ar transfera coleciile undeva în ar. Nu de mult, mi-a spus:  — Înelegi, acolo nu le-ar vedea nimeni, nu le-ar folosi nimeni, în timp ce aici se perind oameni din toat lumea i fiecare din ei va considera aceast strdanie a unui polonez drept un merit al întregii Polonii. Nu mi se cade mie s chestionez cât orgoliu de familie e
în treaba asta i dac nu cumva n-a fost hotrâtor gândul c numele de Ploszówski va fi spat în marmur, în oraul  venic. Ca s fiu sincer, asta-i convingerea mea, dar mie mi-e absolut indiferent dac au s fie pstrate aici sau în alt parte. În schimb, mtua mea de la Varovia, la care plec zilele
astea, e de-a dreptul revoltat la gândul c coleciile vor rmâne la Roma i, pentru c-i o persoan pe care nimic în lume n-o poate împiedica s spun ceea ce gândete, îi exprim revolta, fr niciun înconjur, în fiecare scrisoare pe care-o trimite tatlui meu. Acum câiva ani a fost la Roma i se certa zilnic cu tata pe tema asta i poate c cearta lor ar fi dus la o ruptur definitiv, dac n-ar fi reinut-o dragostea realmente nespus de mare, pe care mi-o poart. Mtua e cu câiva ani mai în vârst decât tata. Dup
moartea mamei, plecând din ar, tata a luat capitalul i i- a lsat ei domeniul familiei, Ploszów. Mtua îl administreaz de treizeci i ceva de ani i se descurc minunat. E o persoan cu un caracter deosebit, de aceea  voi încerca s-o zugrvesc în câteva cuvinte.
9
Henryk Sienkiewicz
La douzeci de ani s-a logodit cu un tânr, care a murit în strintate tocmai când mtua inteniona s plece dup el. De atunci a refuzat toate cererile în cstorie i a rmas domnioar btrân. Dup moartea mamei mele, l-a însoit pe tata la Viena i Roma, locuind cu el câiva ani i înconjurându-l cu mult cldur, pe care apoi a revrsat-o asupra mea. Este o doamn în adevratul îneles al cuvântului, niel cam despotic, semea i spune adevrul în fa cu acea siguran de sine pe care i-o d averea i poziia social, dar e cinstea, i onoarea întruchipat. Dincolo de aparena sever se ascunde o inim de aur, indulgent i iubitoare nu numai fa de ai si, nu numai fa de tata, de mine i de cei ai casei, ci fa de toi oamenii. Este atât de cinstit, încât pur i simplu nu tiu dac sta-i meritul ei, sau dac este aa pentru c nu reuete s fie altfel. Buntatea ei a ajuns proverbial. Supravegheaz munca oamenilor ca un jandarm, dar se i îngrijete de ei ca sf. Vincent à Paulo. E foarte religioas. Niciodat nu i s-a strecurat în suflet vreo umbr de îndoial. Ceea ce face, face în baza unor convingeri imperturbabile i în consecin nu ovie niciodat în alegerea cii de urmat. Tot datorit acestui fapt e întotdeauna linitit i nespus de fericit. Din cauza asprimii ei aparente, la Varovia e denumitle bourreau bienfaisant1. Unii – i mai ales, unele – n-o agreeaz. În general îns,
are mare priz în toate pturile sociale. Ploszów este aezat în apropierea Varoviei, unde mtua
are o cas a ei, aa c iarna o petrece la ora. i în fiecare iarn se strduiete s m trag acolo, ca s m însoare.
1 >?dele /inef0c0tor@ + 8n ori$inal 8n lim/a francez0.
10
 Aniela
Chiar i acum am primit o scrisoare foarte secretoas i insistent, în care m conjur s vin. În cele din urm va trebui s m duc, mai ales c n-am mai fost de mult  vreme în ar i pentru c-mi scrie c a îmbtrânit i ar  vrea s m vad înainte de moarte.
Mrturisesc c nu plec cu plcere. tiu c dorina cea mai scump a mtuii e s m însoare i de câte ori m duc îi provoc o amar dezamgire. M îngrozete gândul unui pas atât de definitiv, dup care trebuie s începi într- un fel o alt via, iar eu m simt nespus de obosit i de  viaa de-acum. i în sfârit, mai e ceva stingheritor în relaiile mele cu mtua. Tot aa cum îl priveau înainte cunoscuii pe tatl meu, tot aa se uit ea acum la mine, ca la un om cu caliti deosebite, de la care atepi lucruri mari. Faptul c-o las în aceast credin mi se pare un abuz din partea mea; dac i-a declara cinstit c nu numai la lucruri mari, dar c nu se poate atepta la nimic bun din partea mea, ar însemna s taxez un viitor potenial i totodat s-i dau btrânei lovitura de graie. Poate c, din nefericire pentru mine, muli dintre cei ce-
mi sunt apropiai împrtesc convingerea mtuii. Odat ajuns aici, pot trece la schiarea propriului meu portret, ceea ce nu-i deloc o treab uoar, având în vedere c sunt realmente o fptur nespus de complicat.  Am venit pe lume cu nite nervi foarte sensibilizai, rezultat al rafinamentului generaiilor întregi de strmoi, în primii ani ai copilriei s-a ocupat mtua de mine, iar dun plecarea ei, aa cum e obiceiul în familiile noastre –  bonele. Deoarece locuiam la Roma, într-un mediu strin iar tata voia s stpânesc bine limba matern, una dintre bone a fost polonez. Mai locuiete i acum în casa noastr de pe
11
Henryk Sienkiewicz
Babuino, dirijând gospodria.  Tata s-a ocupat mult de mine, mai ales dup ce-am împlinit cinci ani. M lua în camera lui s discutm i discuiile astea îmi dezvoltau serios mintea fraged, poate chiar prematur. Mai târziu, când studiile, cercetrile arheologice i completarea coleciilor îi absorbeau tot timpul, mi-a luat un profesor, în persoana prelatului Calvi: un btrân cu sufletul nespus de senin, care preuia arta mai presus de orice. Cred chiar, c i în religie cuta în primul rând frumosul. S-l fi vzut cât era de transportat în muzee, în faa capodoperelor, ori în Capela Sixtin ascultând muzica! Cred c în aceast pasiune a lui pentru art nu era nimic pgân, cci nu se baza pe o trire senzual, sibarit, ci pe sentimente estetice. Printele Calvi iubea arta cu dragostea aceea pur i senin, cu care o iubiser poate Da Fiesole, Cimabue1 sau Giotto. Mai mult chiar, în dragostea lui pentru art era mult smerenie, cci personal n-avea nici cel mai mic har. Dar cu cât era mai lipsit de talent, cu atât vibra mai puternic în faa talentului altora. Nici n-a putea s spun la care dintre arta inea mai mult, poate c în toate preuia armonia, care corespundea armoniei lui interioare. Nu tiu de ce, de câte ori m gândesc la printele Calvi;
îmi amintesc de btrânul lui Rafael, care st lâng sf. Cecilia, ascultând corurile îngerilor. Între tatl meu i printele Calvi s-a înnodat repede o
prietenie, care a durat pân la moartea prelatului. El a fost cel care l-a întrit pe tata în hotrârea de a face cercetri arheologice i tot el i-a insuflat pasiunea pentru oraul
1 io!anni ;ima/ue, pictor 6orentin, unul dintre >primiti!iiA italieni de la sf?ritul secolului XIII.
12
 Aniela
 venic. În afar de asta, mai erau legai i prin dragostea pe care-o nutreau amândoi pentru mine. M considerau un copil cu talente excepionale i-mi preziceau Dumnezeu tie ce viitor neobinuit. Uneori m gândesc c reprezentam probabil pentru ei tot un fel de armonie, un fel de împlinire a lumii în care triau i c ineau la mine cam cu acelai sentiment cu care ineau la Roma i la vestigiile ei.  Aceast ambian nu se putea s nu-i pun amprenta asupra mea. Am fost educat într-un chip cam original. M duceam cu printele Calvi i adesea i cu tata pe la galerii, muzee, în afara zidurilor Romei, la vilele romane, vizitam ruine i catacombe. Printele Calvi, care era la fel de sensibil la frumuseile naturii, ca i la art, m-a învat din copilrie s simt melancolia plin de poezie a Câmpiei Romane, armonia cu care se contureaz pe cer arcadele apeductelor czute în ruin, puritatea liniei pinilor; înainte de a ti tabla înmulirii mi se întâmpla s-i corectez prin muzee pe vizitatorii englezi, care încurcau adesea numele lui Caracci1 i Caravaggio2. Devreme i cu destul uurin am învat latina – la care mi-a ajutat mult italiana, pe care o vorbeam curent, ca orice locuitor al Romei. La unsprezece ani emiteam aprecieri personale asupra talentului maetrilor italieni i strini, aprecieri care, cu toat naivitatea lor, îi fceau pe printele Calvi i pe tata s-i arunce priviri uimite. De exemplu, nu-mi plceau tablourile lui Ribera3, care prea erau alb-negru, îngrozindu- m prin cruzimea contrastului, în schimb îmi plcea Carlo
1 #ni/ale ;aracci, pictor italian '17B+17BC. 4 2icDelan$elo #meri$Di zis ;ara!a$$io, dup0 numele localit03ii unde s-a n0scut, pictor realist italian '1*(+171B. ( JosE 9i/era zis paniolul, pictor realist spaniol din secolul X=II.
13
Henryk Sienkiewicz
Dolce4. Într-un cuvânt, în ochii tatii, ai printelui Calvi i ai cunoscuilor treceam drept un copil minune; îi auzeam adesea cum m laud i asta-mi flata amorul propriu. Dar nervii mei, prin rafinamentul prematur, au rmas
pentru toat viaa nespus de sensibilizai. Ciudat îns c influena culturii dobândite atunci n-a fost nici atât de profund i nici atât de stabil pe cât se puteau atepta. C n-am ajuns artist, asta se poate explica prin aceea c probabil n-am avut talent, cu toate c profesorii mei de muzic i de desen erau de alt prere; dar m gândesc adeseori, cum de nici tata, nici printele Calvi, n-au reuit s-mi insufle pasiunea lor pentru vestigiile trecutului. Dac simt opera de art? — da; dac o simt ca pe un lucru necesar? — da, desigur, îns ei iubeau arta, în timp ce eu o înregistrez ca un diletant. Îmi este necesar doar ca o complinire a momentelor plcute i distractive ale vieii, este una din plcerile mele, nu o pasiune. Poate c nu m-a putea lipsi de ea în via, dar nici nu mi-a da viaa pentru ea. Deoarece nivelul colilor italiene lsa mult de dorit, tata
m-a dat la colegiul din Metz, pe care l-am absolvit cu minim efort, în schimb cu toate medaliile i premiile posibile. Cu un an înainte de terminarea colegiului, am fugit laDon Carlos i apoi timp de dou luni am hoinrit prin Pirinei cu o ceat care-i zicea „detaamentul lui  Tristan”. M-au gsit cu ajutorul consulului francez din Burgos i m-au dus înapoi la Metz, la peniten; trebuie s recunosc, îns, c penitena n-a fost prea aspr, cci atât tatl meu, cât i educatorii mei prelai se mândreau în adâncul sufletului cu escapada mea. De altfel, rezultatele
 ;arlo Folce, picior 6orentin '1717+17)7.
14
 Aniela
strlucite obinute la examene mi-au adus, în curând, iertarea. Natural c printre colegi treceam drept erou, cci într-o
coal ca cea de la Metz e normal ca simpatia elevilor s se îndrepte spreDon Carlos. i deoarece eram totodat i premiant, ajunsesem cpetenia întregii coli i nimnui nu- i trecea nici mcar prin minte s rivalizeze cu mine pentru acest rang. Creteam cu convingerea c i mai târziu, într- un cadru mai larg, va fi la fel, convingere pe care o împrteau i profesorii i colegii mei; dar iat c muli dintre fotii mei colegi, crora pe atunci nici nu le trecea prin cap c ar putea vreodat s concureze cu mine, ocup acum în Frana poziii remarcabile în literatur, în tiin sau în politic, în timp ce eu nici mcar c nu mi-am ales o meserie i, la drept vorbind, a fi în mare încurctur dac mi s-ar cere s-o aleg. Poziia mea în societate este comod; am motenit o avere dup mama, voi mai moteni cândva dup tata, voi deveni stpân la Ploszów, administrând totul cu înelepciune ori nu, dar însi raza acestor preocupri exclude posibilitatea de a m mai putea afirma vreodat în  via, de a mai putea juca vreun anumit rol.
tiu de-acum cu siguran c nu voi deveni nici mcar un gospodar ori un administrator excelent, cci dei n-am de gând s m eschivez de la aceste obligaii, n-am niciun chef s-mi închin lor viaa, pentru simplul motiv c aspiraiile mele au un orizont mai larg. Uneori îmi pun întrebarea: oare noi, cei din neamul
Ploszówski, nu ne amgim în privina capacitilor noastre? Dac-ar fi îns aa, ne-am amgi numai noi înine, oamenii din afar, strini i indifereni, n-ar cdea în greeala asta. De altfel, tata a fost i este un om într-adevr neobinuit de
15
Henryk Sienkiewicz
înzestrat. În ceea ce m privete – n-a vrea s întind prea mult discuia pe aceast tem, ca s nu apar ca o vanitate prosteasc – dar am convingerea sincer, c a putea s fiu ceva cu mult mai mult decât sunt. Iat, spre exemplu, la universitate, la Varovia (tata i
mtua au dorit s fac universitatea în ar), am fost coleg cu Sniatyski. Amândoi aveam chemare spre literatur i ne încercam pe atunci forele în acest domeniu. Nu mai  vorbesc de faptul c eram considerat un student mai capabil decât Sniatyski, dar, pe cinstea mea, ceea ce scriam eu atunci era mai bun i mai promitor, decât ceea ce scria el. Iar astzi? Sniatyski a urcat relativ sus, în timp ce eu n-am încetat s fiu un tânr care promite i despre care unii spun cltinând din cap: „Eh, dac ar vrea s se apuce de ceva!…” Nimeni nu ine cont c trebuie s tii s vrei. M-am
gândit adesea c dac n-a fi avut avere, ar fi trebuit s m apuc de ceva. E un lucru cert. Ar fi trebuit s-mi câtig existena într-un fel, îns am convingerea intim c nici atunci n-a fi exploatat nici a douzecea parte din posibilitile mele. Dei, savani ca Darwin sau Buckle erau oameni bogai; sir John Lubbock1 e bancher, majoritatea francezilor cu renume se scald în belug, ceea ce înseamn c averea nu numai c nu te împiedic, ci dimpotriv, te ajut la dobândirea unei poziii în orice domeniu. Presupun chiar c i mie mi-a fcut un imens serviciu, cci a ferit caracterul meu de multe luxaii la care l-ar fi expus srcia. Nu vreau s spun prin asta c a avea un caracter slab; pe de alt parte, poate c lupta l-ar fi
1 ir JoDn Gu//ock, lord de #!e/ur, naturalist, om politic i losof  en$lez '1)(+1C1(.
16
 Aniela
clit, dar oricum, cu cât întâlneti mai puine pietre în cale, cu atât eti mai puin expus s te împiedici i s cazi. Nu pun nerealizarea mea nici pe seama lenei. Am în
egal msur uurina de a-mi însui lucruri noi i curiozitatea de a le afla. Citesc i memorez mult. Poate c n-a fi reuit s am o perseveren de fier pentru un lucru de lung durat, minuios, amplu: dar poate c lipsa perseverenei ar fi putut fi compensat de facilitatea ptrunderii în esena problemei. În fond, nu m simt cu nimic obligat s scriu dicionare, ca Littré. Cine nu tie prin sârguin s strluceasc ca soarele, poate mcar s sclipeasc pentru o clip, ca un meteorit. La mine îns… nimic în trecut, probabil tot nimic i în viitor… M trec fiorii i m apas plictisul, aa c întrerup scrisul pentru astzi.
 Roma, 10 ianuarie
Ieri, la o serat la prinul Malatesta, am auzit expresia: “l’improductivité slave”1. Am simit o uurare, ca bolnavii de nervi care afl de la doctor c simptomele bolii lor sunt cunoscute i c de boala respectiv sufer mult lume.  Adevrat! Câi colegi n-am la fel ca mine – nu tiu dac în întreaga lume slav, cci n-o cunosc – dar la noi! M-am gândit toat noaptea la aceastimproductivité slave. N-a fost deloc prost cel care a formulat aa ceva. Am motenit un fel de incapacitate de a da totul din noi. E ca i cum Dumnezeu ne-ar fi dat arc i sgei, dar ne-ar fi privat de puterea de a încorda arcul i a azvârli sgeile. A vrea s
1 >eproducti!itate sla!0A 8n ori$inal 8n lim/a francez0.
17
Henryk Sienkiewicz
discut asta cu tata, mai ales c lui îi plac asemenea disertaii, dar m tem s nu ating un punct nevralgic. În schimb, am s scriu pe-ndelete tot ce cred în chestiunea asta, aici, în jurnal. Poate c tocmai acesta va fi meritul de cpetenie al jurnalului meu. i nu-i nimic mai normal decât faptul c voi scrie despre o problem care m privete în cea mai mare msur. Orice om poart în el o anumit tragedie. A mea estel’improductivité a neamului Ploszówski.  Acum nu mai e la mod s te destinuieti cu asemenea lucruri în faa oamenilor. Pân nu de mult, când romantismul era în floare în inimi i în poezie, oamenii îi purtau tragediile ca pe nite togi pictural drapate, acum le poart ca pe nite flanele de piele, pe sub cma. Îns în  jurnal e cu totul altceva; în jurnal se poate i trebuie s fii sincer.
Roma, 11 ianuarie
Mai rmân aici câteva zile, aa c m folosesc de acest rstimp, ca înainte de a trece la notarea întâmplrilor la zi, s mai fac o incursiune în trecut i cu asta s termin. Dup cum am menionat mai sus, nici nu m gândesc s- mi scriu pe larg autobiografia; cine sunt i cum sunt va reiei cu prisosin pe parcurs. A cerceta amnunit viaa trecut, ar fi împotriva firii mele. E un fel de adunare plicticoas: se scriu cifre singulare, una sub alta, apoi se trage o linie i se adun. N-am putut s sufr niciodat cele patru calcule elementare din aritmetic, iar adunarea mi-era cea mai nesuferit.  Totui, a vrea s am o idee, fie i general, despre
18
 Aniela
totalul de pân acum, ca s-mi fiu mie însumi mai clar i de aceea voi încerca s-mi descriu viaa în linii mari. Dup absolvirea universitii, am mai urmat o coal de
agronomie în Frana – cu uurin, îns fr prea mare elan, ca omul care tie c-o s trebuiasc în viitor s se ocupe i de agricultur, dar care simte c prin asta se coboar într-o anumit msur, c agricultura nu va corespunde niciodat capacitii i nici aspiraiilor sale.  Totui, am obinut dou lucruri bune în timpul ederii la aceast coal. În primul rând, agricultura a încetat s mai fie pentru mine povestea cu lupul cu dinii de fier i n-o s m mai poat pcli orice vechil; în al doilea rând, lucrând la câmp, în aer liber, mi-am fortificat sntatea i puterile, ceea ce m-a ajutat s rezist la viaa pe care am dus-o dup aceea, la Paris. Cci, anii care au urmat, s-au scurs între Roma i Paris,
fr s mai pomenesc de scurtele vizite la Varovia, unde m chema din când în când mtua mea, fie c-i era dor, fie cu gând s m însoare cu vreo fetican aleas de ea. Parisul i viaa de-acolo m-au încântat nespus. Cu toate c pe atunci aveam o impresie bun despre mine, cu toate c aveam mai mult încredere în inteligena mea, decât am astzi i, în plus, acea siguran de sine pe care i-o d poziia independent în societate, totui, o vreme am jucat doar roluri naive pe acea mare scen a lumii. Mai întâi m- am îndrgostit nebunete de domnioara Richemberg de la Comedia Francez i ineam mori s m cstoresc cu ea. Câte încurcturi tragi-comice au ieit de aici, nu voi mai scrie, cci astzi m cam ruinez de vremurile acelea i-mi cam vine s râd. Pe urm am mai fost pclit de multe ori, sau chiar cu bun tiin, luam jetoanele drept monede
19
Henryk Sienkiewicz
adevrate. Franuzoaica – de altfel, la fel ca i poloneza – chiar dac face parte din sferele cele mai înalte i chiar dac, în plus, este virtuoas, dac-i tânr, este exact ca scrimeurul. Cci la fel cum acesta are nevoie zilnic de antrenament în mânuirea armelor, ca s nu-i ias din mân, tot aa cucoanele exerseaz în plan sentimental pentru a dobândi miestrie. Fiind tânr, nu mai urât decât dracul i fcând parte din societatea aleas, eram adeseori invitat la asemenea „antrenamente” i pentru c, în nevinovia mea, luam în serios aceste exerciii, mi s-a întâmplat de câteva ori s fiu destul de grav rnit. E adevrat c n-au fost rni mortale, ci doar înepturi, îns destul de dureroase. De altfel, sunt convins c fiecare trebuie s-i dea obolul de naivitate pe aceast lume. Al meu a durat relativ puin. Apoi a urmat perioada pe care o pot denumi:la revanche. Am pltit pentru toate suferinele, iar dac mai eram i atunci indus uneori în eroare, era numai pentru c aa doream eu! Fiind primit cu uurin peste tot, am cunoscut diferite
pturi sociale, de la casele filo-guvernamentale, în care de altfel m plictiseam, i pân la proaspta aristocraie, plin de titluri de noblee, creat de familiile Bonaparte i Orleans care constituia înalta societate… poate nu la Paris, dar de exemplu la Nisa. Dumas fiul, Sardou i alii îi iau prototipurile de coni, marchizi i prini tocmai din aceast specie, care neavând niciun fel de mari tradiii istorice, dar având în schimb bani i titluri pân peste cap, nu sunt preocupai decât s-i triasc viaa. Din aceleai cercuri fac parte i marii bancheri. În ceea ce m privete, m atrgeau în acest mediu doamnele, care sunt subtile, rafinate, dornice de impresii tari, avide de via i complet
20
 Aniela
lipsite de orice idealuri. Adeseori erau la fel de stricate ca i romanele pe care le citeau, cci moralitatea lor nu are nicio  baz religioas, nicio tradiie cu reguli fixe, obligatorii. Cu toate aceste tare, e o lume cât se poate de strlucitoare. „Antrenamentele” în sfera aceasta au durata zilelor sau nopilor, îns pot fi periculoase, cci e o lume în care nu se obinuiete s se toceasc floretele. Acolo am luat leciile acelea dureroase, pân când am ajuns eu însumi suficient de exersat. Ar fi pur i simplu o dovad de vanitate, sau chiar mai mult, de prost gust, dac a descrie succesele repurtate. Voi spune doar c m-am strduit, pe cât s-a putut, s fiu la înlimea faimei tatlui meu din tineree. Straturile cele mai de jos ale acestei lumi se întâlnesc
oarecum cu pturile cele mai înalte ale societii de mijloc.  Aceasta din urm este mai periculoas decât apare la prima vedere, cci nu-i deloc trivial; cinismul are acolo  valoarea mentalitii artistice. Dac n-ar fi fost prea tare  jumulit de pene în aceast lume, este tocmai pentru c, pân a ajunge acolo, mi se ascuiser destul de mult ghearele i mi se încovoiase bine ciocul. În general, vorbind despre viaa parizian, am putea
spune c oricine iese din vârtejul acela se simte neaprat, obosit, darmite cel care, ca mine, iese doar pentru a se reîntoarce dup scurt vreme. Abia mai târziu ne dm seama c victoriile de acolo sunt ca triumfurile lui Pyrrus. Organismul meu robust a opus o rezisten destul de eficace vieii pariziene, îns am ieit cu nervii zdruncinai. i totui, Parisul are o superioritate cert fa de
celelalte aezri omeneti. Cci nu tiu niciun alt ora, în care elementele de tiin, art, tot felul de idei cu caracter general-uman s pluteasc aa în aer i s ptrund pe
21
Henryk Sienkiewicz
nesimite în capetele oamenilor, ca acolo. Nu numai c-i însueti pe nesimite tot ce-i mai nou în lumea ideilor, dar propria ta minte înceteaz de a mai fi unilateral, devine înelegtoare i civilizat. Repet: c i v i l i z a t . Cci în Italia, în Germania i în Polonia am întâlnit mini foarte  bine aezate, îns atât de intolerante, neadmiând c ar putea exista ceva i în afara razei lor de cunotine, atât de exclusiviste i barbare, încât, pentru cei care voiau s-i pstreze propriul lor punct de vedere, contactul cu aceste mini devenea de-a dreptul imposibil. În Frana, i mai precis, la Paris, nu exist asemenea
specimene. Ca râul de munte, care curgând repede rotunjete pietrele, lovindu-le unele de altele, tot aa acolo curentul vieii rotunjete i umanizeaz minile. E normal c datorit atmosferei pariziene a devenit i a mea o minte de om civilizat. Sunt capabil s îneleg multe, nu scot ipete revoltate, de pun, când aud preri contrare concepiilor mele sau ceva cu totul nou. Poate c o asemenea toleran la tot felul de principii i idei duce la o anumit indiferen fa de orice i-i rpete energia de aciune, dar ce s fac, nu mai pot fi altfel. Curentul intelectual m-a prins i pe mine. Relaiile de
societate, saloanele, budoarele i cluburile îmi luau o mare parte din timp, dar nu pe tot. Am fcut multe cunotine în lumea tiinific i artistic i am trit dup modul lor de  via, ba chiar triesc aa i în prezent. Dintr-o curiozitate înnscut, citeam foarte mult i deoarece îmi însuesc cu uurin, ceea ce citesc, pot s spun c m-am cultivat serios. Vreau s in pasul cu micarea de idei a vremii în care triesc. Sunt totodat o fiin în mare msur contient de ceea
22
 Aniela
ce reprezint. Din când în când îl dau naibii pe cel de al doilea eu, care-l analizeaz i-l critic pe primul, care nu-i permite s se druiasc în întregime nici unei impresii, nici unei activiti, nici unui sentiment, nici unei plceri, nici unei pasiuni. Poate c, în acest caz, contiina de sine este marca unei înalte dezvoltri intelectuale, dar tot ea este cea care îi slbete nespus de mult puterea de a simi. A purta  venic în tine critica vigilent a propriei tale fiine, înseamn a desprinde o parte din spiritul tu necesar pentru asta i a simi viaa i impulsurile ei nu cu toat fiina ta, ci numai cu restul rmas.  Asta-i la fel de chinuitor, cum ar fi pentru o pasre zborul cu o singur arip. În plus, contiina de sine mult prea dezvoltat îi rpete capacitatea de aciune. Dac n- ar fi fost asta, Hamlet l-ar fi înjunghiat pe btrân chiar din primul act i ar fi preluat succesiunea pe deplin linitit. Chiar dac lucrul acesta m ferete uneori de aciuni
necugetate, îmi d în schimb o stare de plictiseal i de imposibilitate de a m concentra în exclusivitate într-o anumit direcie. Port în mine dou euri contradictorii, cci în timp ce unul recunoate adevrul i critic, cellalt triete doar pe jumtate, lipsit de orice fermitate. M chinuie gândul c n-am s m scutur niciodat de jugul sta, c dimpotriv, cu cât mintea mea se va cultiva mai mult, cu atât i contiina de sine va deveni tot mai exact, c i pe patul de moarte voi continua s-l critic pe Ploszówski muribundul, pân când febra nu-mi va cuprinde creierul.  Am motenit, cu siguran de la tata, o minte sintetizant i fac eforturi s prind în special trsturile eseniale ale oricrui fenomen, iar dintre tiine niciuna nu
23
Henryk Sienkiewicz
m-a atras ca filosofia. Îns, pe vremea tatlui meu, filosofia cuprindea nici mai mult, nici mai puin, decât sfera problemelor universului i ale existenei umane i avea rspunsuri gata preparate pentru orice întrebare. Astzi, a devenit suficient de îneleapt, încât s recunoasc inexistena ei în accepiunea general i existena ei doar ca filosofie a diferitelor ramuri ale tiinei în parte. Când m gândesc la asta sunt gata s afirm c i mintea omeneasc trece printr-o tragedie, care a început odat cu recunoaterea propriei sale neputine. Deoarece scriu un  jurnal intim, îmi pot permite s vorbesc despre lucrurile astea de pe poziia mea personal. Nu m consider un filosof de profesie, cci dup cum am mai spus, n-am nicio profesie, dar, ca orice om care gândete, m-am ocupat i eu de cel mai nou curent filosofic, am fost i mai sunt sub influena lui i în consecin am tot dreptul s recunosc ceea ce a ptruns i a influenat formarea gândirii i moralei mele. În primul rând a vrea s menionez c vederile mele
religioase, pe care le-am pstrat netirbite pân dup terminarea colegiului de la Metz, n-au mai rezistat în urma citirii crilor de filosofie i de tiinele naturii. Asta nu înseamn c a fi ateist. O, nu! Aa ceva era bun pe vremea când, dac cineva nu recunotea spiritul, spunea: materia! i cu vorba asta se linitea. Astzi numai filosofii provinciali mai adopt o poziie atât de înapoiat. Filosofia modern nu d sentine premature; la o asemenea chestiune se rspunde: „nu tiu” i acest „nu tiu” i se înfige în suflet. Psihologia de astzi profeseaz analiza foarte concret a tuturor tipurilor de manifestri psihice, dar întrebat despre nemurirea sufletului, rspunde la fel: „nu tiu” – i
24
 Aniela
realmente, nu numai c nu tie, dar nici nu poate ti nimic.  Acum îmi va fi mai uor s determin starea gândirii mele. Iat: nu tiu, nu tiu, nu tiu! În aceasta, în recunoaterea neputinei minii omeneti const, dup mine, toat tragedia. Cci, lsând la o parte faptul c natura noastr spiritual va cere întotdeauna cu insisten rspuns la asemenea întrebri, acestea sunt chestiunile cu cea mai mare pondere real, întrebrile care-l privesc cel mai mult pe om. Dac exist ceva dincolo i înc ceva venic, atunci nenorocirile i pierderile noastre se diminueaz pân la zero. Le-am putea, în cazul acesta, expedia cu vorbele lui Hamlet: „S-l ia naiba de doliu, eu îmi pun zibelina!”. „Sunt de acord cu moartea, spune Renan1 dar s tiu c-mi folosete la ceva.” Iar filosofia rspunde: n u t i u. Omul se zbate în aceast mare necunoscut, simind; c
dac-ar putea s treac de o parte sau de alta, i-ar fi mai  bine i ar fi mai linitit. Dar ce s fac? S învinuiasc filosofia c în loc s construiasc sisteme, care s se drâme de pe o zi pe alta, precum casele din cri de joc, îi recunoate propria-i neputin i se ocup de cercetarea i sistematizarea fenomenelor aflate în graniele accesibile minii? Nu! Cred c eu i oricare altul avem dreptul s-i spunem: îi admir luciditatea, ador analiza concret, dar în felul acesta m-ai fcut nefericit. Nu ai, precum singur recunoti, suficient putere de a rspunde la întrebrile de prim rang pentru mine, dar ai avut destul, ca s-mi subminezi încrederea în tiin, care nu numai c-mi ddea rspunsuri ferme, ci i linititoare i plcute. i s nu-mi spui c nevoind s dai rspunsuri premature, îmi dai voie s cred orice. Nu-i adevrat! Îndoiala i critica este metoda
1 Krnest 9enan, istoric i scriitor francez '1)4(+1)C4.
25
Henryk Sienkiewicz
ta, sufletul tu, esena ta! Atât de adânc i-ai înfipt în inima mea aceast metod tiinific, scepticismul i critica, încât ele au devenit felul meu de a fi. Mi-ai ars cu fierul rou toate corzile sufleteti prin care puteam s cred pur i simplu, fr spirit critic, aa c astzi, chiar dac a  vrea s cred în ceva, nu mai am cu ce. Îmi permii s m duc la biseric, dac am chef, dar m-ai otrvit într-atâta cu scepticismul tu, încât am ajuns sceptic chiar i fa de tine, chiar i fa de propriul meu scepticism i nu tiu, nu tiu, nu tiu! M chinuiesc i înnebunesc în întunericul sta!…
Roma, 12 ianuarie
Ieri am scris cu oarecare furie. Îns, mi se pare, c am atins putreziciunea i a mea personal i a sufletului omenesc în general. Am unele perioade de indiferen la asemenea întrebri, îns uneori m zbucium nespus, cu atât mai mult, cu cât astea sunt de regul probleme pe care omul le închide în el. Poate c-ar fi mai bine s nu m mai gândesc la ele, dar prea sunt importante. Cci, în ultim instan, omul vrea s tie ce-l ateapt i cum s-i aranjeze viaa. Am încercat adeseori s-mi spun: Destul, sta-i un cerc vicios din care nu poi iei, aa c mai bine nu intra! Am toate condiiile s fac din mine un animal stul i vesel, dar nu m pot rezuma întotdeauna la atât.  Am observat, de exemplu, c toi marii notri scriitori au sfârit prin a fi mistici, aa c nu-i de mirare, c se frmânt niel cu problema asta i oamenii de rând. În ceea ce m privete, a trebuit s scriu despre nelinitile mele
26
 Aniela
interioare, ca s pot creiona mai bine starea mea sufleteasc. În plus, simim uneori nevoia s ne justificm fa de noi înine. Cci eu, cu acest mare NU TIU în suflet, respect totui preceptele religioase, fr a m considera un om nesincer. A fi nesincer, dac în loc de „nu tiu”, a putea s spun: „tiu c nu exist nimic” i a continua totui s le respect. Îns scepticismul nostru nu este o negare fi, ci mai degrab suspiciunea dureroas i chinuitoare, c poate nu exist nimic; este ca o cea dens, care învluie minile noastre, ne apas piepturile i ne întunec lumina. De aceea întind braele spre soarele, care poate c strlucete dincolo de negur. i cred c nu m aflu numai eu singur în aceast situaie, c rugciunea multora dintre cei care merg duminica la biseric, ar putea fi rezumat în cuvintele: „Doamne, împrtie ceaa din  jurul meu!”
Nu pot s scriu despre lucrurile astea absolut la rece. Respect preceptele religioase i pentru faptul c religia în care am fost educat pune ca o condiie de baz clemena, aa c atept îndurarea. Atept s fiu binecuvântat cu o asemenea stare de spirit, în care s pot crede profund i fr umbr de îndoial, aa cum credeam fiind copii. Astea sunt motivele mele nobile; frmântarea mea nu e condiionat de interese înguste, cci doar e clar, c mi-ar fi mult mai comod s-mi duc traiul în starea de animal stul i vesel. Dac trebuie îns s-mi justific atitudinea exterior
religioas prin motive mai puin nobile i mai mult practice, pot gsi o sumedenie! În primul rând, pentru c m-am obinuit din copilrie; respectarea anumitor precepte a ajuns ca un viciu. Aa cum spunea Henric al IV-lea, c
27
Henryk Sienkiewicz
Parisul merit o rugciune, tot aa spun i eu, c linitea alor mei merit o rugciune. Oamenii din sfera mea îndeplinesc din obinuin practica religioas, iar contiina mea s-ar simi datoare s protesteze numai în cazul, când a fi în stare s spun ceva mai ferm decât  venicul meu „nu tiu”. i, în sfârit, merg la biseric, pentru c sunt un sceptic la ptrat, adic sunt sceptic chiar i fa de propriul meu scepticism. i nu m simt deloc bine în starea asta. Sufletul meu îi
târte o arip pe pmânt. Cu siguran c mi-ar fi i mai ru, dac-a pune întotdeauna problemele astea la inim, aa cum am fcut-o acum, scriind filele din urm. Din fericire, nu-i aa întotdeauna. Dup cum am mai spus, am unele perioade de indiferen total. Câteodat m las dus de via i dei tiu bine cât valoreaz plcerile ei, totui m abandonez pe de-a-ntregul i atunci nu mai are pentru mine nicio însemntate întrebarea:To be or not to be? E ciudat – i prea puin studiat pân în prezent – ce rol
important joac în aceast privin sugestia mediului. De exemplu, la Paris sunt mai linitit i nu numai pentru c m asurzete vârtejul general, c fierb laolalt cu ceilali în marele cazan al metropolei, c am inima i mintea ocupate de „antrenamente”, îns acolo oamenii, poate chiar fr s- i dea seama, triesc ca i cum fiecare ar fi ferm convins c merit s-i consumi toate forele în aceast via, cci dincolo de ea nu-i decât un proces chimic. Atunci pulsul meu începe s bat la fel cu al celorlali i m acordez la tonul general. M distrez ori m plictisesc, bat sau sunt  btut, dar am o relativ linite.
28
Roma, Babuino, 13 ianuarie
Mai sunt doar patru zile pân la plecare i a vrea s rezum ceea ce am spus despre mine. Sunt un om cam obosit, foarte sensibil i nervos. Am o contiin de sine foarte dezvoltat, susinut de o oarecare instruire, aa c m pot considera în general o fiin dezvoltat intelectual. Scepticismul, acel scepticism ridicat la ptrat, exclude
orice convingeri imuabile. Privesc, observ, critic – i uneori mi se pare c prind esena lucrurilor, dar de fapt sunt gata oricând s m îndoiesc i de asta. Despre atitudinea mea fa de religie, am vorbit. În privina concepiilor mele sociale, sunt conservator numai în msura în care un om de condiia mea este oarecum obligat s fie i în msura în care conservatismul corespunde vederilor mele. Nici nu trebuie s mai spun, cât de departe sunt de a accepta conservatorismul ca pe o dogm ce nu poate fi criticat. Sunt prea civilizat, ca s pot trece fr rezerve de partea aristocraiei. Asta-i bun pentru provinciali, unde ideile ajung, la fel ca i moda, cu o întârziere de câiva ani. Consider, c dup desfiinarea privilegiilor, problema este închis; acolo unde este în continuare meninut de înapoiere, nu se mai prezint ca o chestiune de principii, ci doar de vanitate i de nervi. Mie-mi plac oamenii cu vederi largi, rafinai, i-i caut pretutindeni unde cred c-i pot gsi. Îmi plac aceti oameni aa cum îmi plac operele de art,
natura sau femeile frumoase. Rafinamentul meu estetic trece uneori dincolo de limitele obinuite. La asta contribuie sensibilitatea înnscut i educaia primit. Sensibilitatea mea estetic îmi ofer totodat bucurii i tristei, îns mi-a fcut i îmi face un mare serviciu,
29
Henryk Sienkiewicz
aprându-m de cinism, care-i ultima treapt de decdere i, într-o anumit msur, îmi ine loc de principii morale. Nu comit unele fapte nu atât pentru c sunt rele, cât pentru c sunt urâte. Tot din rafinament estetic decurge i fineea sentimentelor mele. În general, cred c sunt un om poate niel cam stricat, dar cumsecade, cci, la drept  vorbind, sunt puin cam suspendat în aer: nu m sprijin pe niciun fel de dogm, nici religioas, nici social. De asemenea, n-am niciun scop cruia s-i dedic viaa. În încheierea acestei sinteze, înc o vorb despre
capacitile mele. Tata, mtua, colegii i uneori chiar i oamenii strini, le consider c-ar fi de-a dreptul excepionale. Presupun c mintea mea are o oarecare sclipire, dar oarel’improductivité slave nu va spulbera speranele puse în mine? În baza a ceea ce am realizat pân acum, sau mai bine zis, în baza faptului c n-am fcut nimic pân în prezent, nu numai pentru alii, dar nici pentru mine, sunt îndreptit s dau un rspuns afirmativ. Discernerea acestui adevr m cost mai mult decât
poate cineva s-i închipuie. Ironia cu care vorbesc despre mine are gust amar. Este ceva sterp în lutul din care i-a plmdit Dumnezeu pe cei din neamul Ploszówski, de  vreme ce totul crete atât de frumos i nvalnic, dar nimic nu d roade. Chiar dac a avea într-adevr o capacitate de geniu, cu lutul sta sterp din mine, cu imposibilitatea asta de aciune, a ajunge în cel mai bun caz un anume tip de geniu fr portofoliu, aa cum sunt minitrii fr portofoliu. Expresia asta: g e n i u f r p o r t o f o l i u mi se
pare foarte apropiat de esena lucrurilor. Ar trebui s cer un brevet de invenie, cci – din nou, ce consolare! nu
30
 Aniela
numai mie, nu numai mie singur mi se potrivete aceast caracterizare. Cu numele sta dat de mine ar putea s existe o întreag legiune! Las’ s se foloseasc l’improductivité slave pe de o parte i geniu fr portofoliu pe de alt parte, ca un produs al nostru, polonez. i, repet: cu numele meu va fi o întreag legiune. Nu cunosc un alt col de lume, în care s se piard atâtea caliti excepionale, în care chiar i cei care dau ceva societii, s dea atât de puin, atât nespus de puin în comparaie cu cât au fost înzestrai!
Roma, Babuino, 14 ianuarie
 A sosit a doua scrisoare de la mtua mea, cu insistene, s-mi grbesc plecarea în Polonia. Vin, drag tanti, vin i Domnul mi-e martor c-o fac numai din ataament fa de tine, cci altfel a prefera s rmân aici. Tata nu se simte prea bine; din când în când are un fel de amoreal în toat partea stâng a corpului. La rugmintea mea a chemat medicul, dar sunt sigur c a închis în dulap toate medicamentele prescrise, aa cum s-a obinuit de altfel s procedeze de mai bine de zece ani. Odat a deschis dulpiorul de medicamente i artându-mi sute de sticle i sticlue, borcane, borcnae i cutiue, mi-a spus: „Fie-i mil de mine, drag, dac omul cel mai sntos de pe lume ar fi înghiit toate astea i tot n-ar fi rezistat, darmite unul  bolnav!” Pân acum aceast hotrâre nu i-a dunat tatii prea mult, dar sunt nelinitit în privina viitorului.  Al doilea motiv de trgnare a plecrii în Polonia este planul mtuii. Sunt sigur c iari vrea s m însoare. Nu
31
Henryk Sienkiewicz
tiu dac de data asta i-a pus ochii pe cineva – deie Domnul s nu fie aa! — dar nu-i ascunde deloc inteniile. „Pentru o partid ca tine, îmi scrie, e uor de prevzut c  va începe imediat rzboiul trandafirilor albi i roii.” Dar eu sunt obosit, nu vreau s constitui cauza nici unui rzboi i, mai ales, nu vreau s închei, ca Henric al VII-lea, rzboiul rozelor prin cstorie. Pe de alt parte, sigur c mtuii nu-i pot mrturisi asta, îns în faa mea însumi pot s recunosc deschis: nu-mi plac polonezele. Am treizeci i cinci de ani, am avut, ca orice om care-a trit din plin, diferite aventuri în via, am întâlnit i poloneze i din aceste aventuri, din aceste cunotine, am rmas cu impresia c ele sunt cele mai greu de suportat i cele mai obositoare femei din lume. Nu tiu, dac sunt în general mai virtuoase decât franuzoaicele, ori decât italiencele; tiu doar, c sunt cu mult mai patetice. M trec fiori de ghea când m gândesc la asta. Cci, îneleg prea bine elegia amforei sparte, când vezi pentru prima dat ndrile la picioarele tale; dar s declami elegia asta cu acelai patos când se sparge o amfor ce fusese de multe ori cârpit, seamn de-a dreptul a operet. i nici nu pot s spun cât de plcut e rolul „spectatorului tandru”, cruia politeea îi cere s se prefac a lua totul în serios! Sunt nite femei ciudate, cu mult fantezie, cu capete înfierbântate i temperament de pete! În sentimentele lor nu-i nimic vesel i nimic simplu. Se dau în vânt dup forma sentimentului, fr s le pese de coninut. De aceea nu reueti niciodat s calculezi evoluia aventurii cu o polonez. Cu o franuzoaic sau o italianc, dac-ai pornit de la premise logice, poi fi mai mult sau mai puin sigur de unergo al tu. Cu o polonez, nicidecum! Cineva a spus c
32
 Aniela
un brbat când se înal, poate declara c doi i cu doi fac cinci – i greeala poate fi îndreptat; femeia îns când greete, susine c doi i cu doi fac o lamp i atunci poi s te dai i cu capul de perei. Asta intr în primul rând în logica polonezelor, c doi i cu doi nu fac patru, ci lamp, iubire, ur, pisic, lacrimi, îndatoriri, vrabie, dispre – nu poi prevedea de-a dreptul nimic, nu poi miza pe nimic, nu te poi asigura de nimic. De altfel, poate c din cauza tuturor acestor capcane virtutea polonezelor este mai la adpost decât a altor femei, fie i pentru faptul c în cele din urm asediatorul se plictisete de moarte. Ceea ce am observat – lucru pentru care nu pot s le iert, este c aceste capcane, palisade, trape, aceast înverunare în aprare nu-i calculat pentru izgonirea definitiv a adversarului, ci pentru obinerea unor efecte emoionante în lupt. Odat vorbeam despre asta – bineîneles, în cuvinte
învluite – cu o femeie foarte istea, numai pe jumtate polonez, cci tatl ei era italian. Dup ce m-a ascultat cu atenie, mi-a spus:  — În chestiunea aceasta, mi se pare c ai atitudinea
 vulpii fa de porumbar. Nu-i place i-i stric dispoziia faptul c porumbeii îi au casa atât de sus i c au aripi mai agile decât ale ginilor. Tot ceea ce spui e mai degrab în favoarea polonezelor.  — Cum asta?  — Cu cât o polonez este mai nesuferit fiind nevasta altuia, cu atât poate fi mai dorit, când e a ta proprie. În felul acesta am fost pus la punct i pe moment nici n-
am gsit rspuns. Poate c-oi fi având oarecum atitudinea  vulpii fa de porumbar, îns este neîndoielnic c dac-ar fi
33
Henryk Sienkiewicz
s m cstoresc în general i în particular cu o polonez, a cuta-o nu numai printre porumbeii care-i au culcuul sus de tot, ci chiar printre porumbeii albi. Dar eu sunt ca petele, care întrebat cu ce sos ar dori s
fie gtit, rspunde c în primul rând nu dorete deloc s fie gtit. Acum revin la reproul pe care vi-l fac, dragi compatrioate. V place mai mult drama iubirii, decât iubirea însi. În fiecare din voi zace o regin i prin asta  v deosebii enorm de alte femei; fiecare din voi consider, c acord o mare favoare i binefacere lsându-se iubit, niciuna nu este de acord s fie doar un adaos, o complinire a vieii brbatului, care are în fond alte scopuri. Vrei s existm noi pentru voi i nu invers. Pe urm, v iubii mai mult copiii, decât soul. Soarta lui e soarta satelitului. Am  vzut acest lucru, l-am observat adesea, aa suntei în general; doar ici i colo mai strlucete câte o excepie, ca diamantele în grohoti. Nu, dragi prinese, permitei-mi s  v admir doar de la distan.
S treci pe planul doi toate elurile, toate idealurile, s arzi zilnic ca o tor pe altarul soiei, o, doamnele mele, asta-i cam puin pentru un brbat! E adevrat, c contiina mea m întreab imediat: Dar,
în fond, ce altceva mai bun ai de fcut? ce planuri ai? ce scopuri? Dac exist cineva pe lume, apoi tu eti acela, fcut pentru jertfire total. Dar nu, la naiba! într-o csnicie trebuie s-i schimbi
 viaa în asemenea msur, s renuni la atâtea obinuine, comoditi, plceri, tabieturi, c poate numai o dragoste adevrat i mare s merite. Iar eu n-o s nimeresc aa ceva. Csnicia este un act de fantastic voin i încredere în femeie, pe care eu nu-l voi face niciodat, cci nu vreau
34
Varovia, 21 ianuarie
 Am sosit astzi de diminea, dar pentru c m-am oprit i la Viena, nu m simt chiar aa de obosit de drum. E târziu, îns nu pot dormi din cauza tensiunii nervoase, aa c m aez la scris. Într-adevr, scrisul se transform treptat într-o obinuin i începe s m atrag. Ce bucurie a fost aici! Cât de cumsecade e mtua asta a mea! Sunt sigur, c de bucurie nici nu doarme, iar la prânz n-a putut s mnânce nimic. Când e la Ploszów, se ceart întotdeauna la cuite cu domnul Chwastowski, administratorul, un nobil gras, care nu-i permite s-i fac niciun repro. Abia dup ce se ceart bine, încât altora poate s li se par c desprirea e inevitabil, mtua se linitete i mnânc cu poft, ba chiar cu un fel de îndârjire. Astzi a trebuit s se mulumeasc numai cu morala fcut servitorilor, ceea ce nu-i este suficient. A fost îns într-o dispoziie splendid i nu se poate descrie, ce dragoste profund era în privirile ei. În cercul cunoscuilor mi se spune feti, lucru care îns o enerveaz grozav pe mtua. Bineîneles, previziunile i temerile mele s-au confirmat.
Nu numai c nutrete intenia de a m cstori, dar a i gsit ceva. Mtua are obiceiul ca, dup prânz, s se plimbe cu pai mari prin camer i s gândeasc cu voce tare. Aa c, dei voia s in totul în secret, am auzit urmtorul monolog: „E tânr, prezentabil, bogat, genial – ar fi o proast s nu
35
Henryk Sienkiewicz
se îndrgosteasc numaidecât de el.” Mâine ne ducem la un picnic organizat de tineret, în
cinstea doamnelor. Se crede c-o s fie o petrecere grozav.
Varovia, 25 ianuarie
 Adeseori m plictisesc la baluri precum un homo
sapiens; nu pot s le sufr în calitatea mea de candidat la însurtoare, îns uneori îmi plac în calitatea mea de artist  – bineîneles, artist fr portofoliu. Ce lucru frumos este s  vezi, de exemplu, nite scri largi, abundent luminate i pline de flori, pe care urc femei îmbrcate în rochii de sear! Toate par atunci foarte înalte i când le priveti aa, de jos, cum târsc dup ele trenele rochiilor, seamn cu îngerii din visul lui Iacob. Îmi place micarea asta, luminile, florile, esturile uoare, care acoper ca nite nori colorai trupurile tinerelor; ce s mai spun despre corsaje, decolteuri i brae, care eliberate de sub pelerine par s se coaguleze, s se solidifice în aer, devenind dure ca marmura. i simul meu olfactiv se desfat. M dau în vânt dup parfumurile bune. Picnicul a fost foarte reuit. Trebuie s recunosc c
Staszewski tie s organizeze asemenea reuniuni. M-am dus împreun cu mtua, dar pe ea am pierdut-o imediat dup sosire, chiar din hol, cci Staszewski a venit repede, special ca s-i ofere braul, s urce scrile. Mtuica are o pelerin lung, de hermin, pe care o îmbrac la toate ieirile mai importante, din care cauz au supranumit-o „Pelerina ilustr”. Dup ce-am intrat în sal, m-am oprit nu departe de u, s privesc oamenii. E o senzaie ciudat
36
 Aniela
când dup o absen de câiva ani, te afli din nou printre fee cunoscute. Îi dai seama perfect c acetia sunt oameni mai apropiai ie decât cei întâlnii aiurea, i totui îi priveti amnunit, îi cercetezi, faci observaii, ca un strin.  Atenia mea era îndreptat în special asupra femeilor.
Orice s-ar spune, societatea noastr este distins. Erau acolo fee frumoase i urâte, îns toate purtau pecetea unei  vechi i rafinate civilizaii. Gâturile i braele femeilor, chiar dac erau uneori adolescentin dolofane, îmi aminteau pur i simplu de porelanurile de Sevres. Au în ele o elegan calm, o anumit finisare. Ce picioare am vzut, ce mâini, ce linie a capului! într-adevr, cei de-aici nu trebuie s imite Europa, cci sunt ce are ea mai bun.  Am stat aa vreun sfert de or, încercând s ghicesc pe care din capetele acestea l-a ales mtua pentru mine. Între timp au sosit soii Sniatyski. Pe el îl întâlnisem nu de mult, cu câteva luni în urm, la Roma; pe ea, de asemenea, o cunoteam dinainte. Îmi place femeia asta, are o fa grozav de drgu i face parte dintre acele excepii de poloneze care nu acapareaz viaa soilor, ci, dimpotriv, le-o druise pe-a lor. Dup câteva clipe s-a apropiat de noi o persoan tineric i dup ce s-a salutat cu Sniatyska, mi-a întins o lbu înfurat strâns într-o mnu alb i m-a întrebat:  — Nu m mai cunoti, Leon? Întrebarea ei m-a cam încurcat, cci realmente nu tiam
cine-i fiina din faa mea, dar am început totui s scutur cu vioiciune mânua întins, s dau din cap, s zâmbesc i s repet: – Cum s nu! Ia te uit! Cum s nu! — ca un om care nu vrea s par nepoliticos. Presupun c aveam totui o figur destul de tâmp, cci doamna Sniatyska a
37
Henryk Sienkiewicz
izbucnit în râs i mi-a spus:  — Adevrul este c într-adevr n-o recunoti. E Aniela P.  Anielka! Verioara mea! Ce-i de mirare c n-am recunoscut-o, dac n-am mai vzut-o de zece-unsprezece ani, când purta o rochi pân la genunchi. Îmi amintesc, era la Ploszów, în grdin, avea nite ciorpei roz i o ciupeau ânarii, din care cauz opia ca un greier. De unde s bnuiesc acum c acest corsaj elegant garnisit cu  violete, c aceste brae albe, c faa aceasta cu ochi întunecai, într-un cuvânt, c domnioara înfloritoare din faa mea este codobatura de-atunci, cu picioare subiri! i ce frumoas e! Ce fluture admirabil a ieit din crisalida de- atunci! Bineîneles, am salutat-o pentru a doua oar cu i mai mult efuziune. Pe urm, când soii Sniatyski s-au îndeprtat, ea mi-a spus c mtua i cu mama ei o trimiseser dup mine, aa c i-am dat braul i ne-am îndreptat spre fundul salonului. Dintr-odat mi s-a fcut lumin în cap. Asta era! Mtua
a pus ochii pe Aniela! Iat care era taina ei, surpriza. tiam c a inut întotdeauna la fata asta i c se necjea venic din pricina încurcturilor materiale ale doamnei P. M mira faptul c, venind la Varovia, n-au tras la mtua mea, dar în clipa aceea n-aveam chef s m gândesc prea mult, preferam s-o contemplu pe Aniela, care, e lesne de îneles, m interesa acum altfel, mai mult decât oricare alt domnioar. Conducând-o, am avut timp s discut cu ea i s-o examinez, cci ne-am dus tocmai la cellalt capt al salonului, iar înghesuiala era din ce în ce mai mare. Moda de anul acesta a impus nite mnui de lungime mijlocie, ce nu ajung pân la cot, aa c am observat c braul care se sprijinea de al meu, avea o piele de un ton închis, poate
38
 Aniela
cu prea mult pr. Aniela nu e brunet, dei asta este prima impresie pe care o las. Prul ei are culoarea bronzului; ochii sunt albatri, dar i acetia par negri din cauza genelor nespus de lungi; sprâncenele sunt într-adevr negre i realmente splendide. Caracteristic pentru capul acesta mic, cu fruntea îngust, este tocmai bogia prului, sprâncenelor, genelor i a pufului de pe fa, delicat ca o mtase i complet blond. Poate c toate astea la un loc vor fi mai târziu în detrimentul frumuseii ei, îns deocamdat e atât de tânr, încât îi marcheaz doar vitalitatea i un organism vulcanic, fcând din ea nu o ppu rece, ci o femeie cald, vie, plin de atracie. Nu m feresc s spun c, dei nervii mei pretenioi nu
reacioneaz la orice impuls, am simit perfect aceast atracie. E tipul meu. Mtua, care chiar dac a auzit de Darwin, sunt sigur c-l consider „un cap mizerabil” – a aplicat perfect teoria lui cu privire la selecia natural. Da, e tipul meu! De data asta n-a mai pus în undi o momeal oarecare! Fiori, ca un curent electric, au început s treac din
 braul ei într-al meu. Observasem, de altfel, c i eu îi fac o impresie favorabil, lucru care te învioreaz întotdeauna. i examinarea la care-am supus-o ca artist, a dat rezultate la fel de bune. Exist fee, care parc-s transpunerea muzicii sau a poeziei în trsturi omeneti. Aa este i faa ei, fr nimic ordinar. Prin educaie, fetelor din casele aristocratice li se insufl modestia, aa cum sunt inoculai copiii de  variol; Aniela are în ea expresia asta de modestie i în plus o nevinovie, de sub care rzbate un temperament fierbinte. Ce îmbinare! E ca i cum ar spune cineva: un diavol nevinovat!
39
Henryk Sienkiewicz
De altfel, presupun c cu toat nevinovia ei, Aniela este i niel cochet; mi-am dat seama imediat c e pe deplin contient de farmecul ei. Aa, de exemplu, tiind c are nite gene splendide, coboar mereu ochii, fr nicio nevoie. Sau felul plcut în care-i înal capul ca s-l priveasc pe interlocutor… La începutul discuiei noastre era cam nenatural, din timiditate, dar dup puin timp ne simeam ca i cum nu ne-am desprit niciodat, din  vremurile acelea îndeprtate, de la Ploszów.  Tanti e nepreuit cu distraciile pe care le organizeaz, dar n-a vrea niciodat s conspir cu ea. De cum am ajuns cu Aniela acolo, abia am apucat s-o salut pe mama ei i s schimb câteva cuvinte, c mtua, observând uoara mea transfigurare, s-a bucurat vdit i, întorcându-se spre mama Anielei, a spus cu voce tare:  — Îi st foarte bine cu violetele astea! Ha, poate c-a fost o idee bun s-o vad prima dat la bal!… Mama Anielei a fost foarte încurcat, Aniela la fel, iar eu
am îneles de ce n-au tras la casa mtuii. Probabil c ideea fusese a doamnei P. Cu siguran c între ea i mtua s-au dus îndelungi tratative, la care presupun c  Aniela n-a participat direct, dar datorit perspicacitii tinerelor fete în asemenea cazuri, i-a dat seama de ce se pregtete. Ca s pun capt stânjenelii generale, m-am întors spre
ea i am spus:  — Îi atrag atenia de la început c dansez prost, dar pentru c pe urm au s mi te rpeasc tot timpul, acord- mi un vals. Drept rspuns Aniela mi-a întins carnetul, spunând
hotrât:
40
 Aniela
 — Scrie ce doreti.  Trebuie s recunosc, c nu-mi place rolul de marionet, pe care-o manevrezi cum vrei, trgând de sfori, nu-mi place s fiu împins de la spate; aa c, voind s am înc de la început un alt rol în politica cucoanelor btrâne, am luat carneelul i am scris: „Ai îneles c vor s ne cstoreasc?” Citind cuvintele mele, Aniela întâi s-a roit, apoi a plit.
 A tcut o clip, parc nefiind sigur c-o mai ajut vocea sau, ovind, ce s rspund. Pe urm, a ridicat genele sale minunate i, privindu-m drept în ochi, a rostit:  — Da!  Acum îns, a început ea s m întrebe, ce-i drept, nu prin vorbe, ci din privire. Dup cum am mai spus, produsesem o impresie favorabil asupra ei i, în plus, de  vreme ce bnuise planurile urzite, avea probabil capul plin de persoana mea. Aa c acum am citit clar în ochii ei:  — tiu c mama i mtua doresc s ne cunoatem mai
 bine, s ne apropiem, aa c… aa c… Fr niciun cuvânt, am cuprins-o pe dup talie, am
strâns-o uor la piept i am condus-o la vals. Mi-au revenit în minte orele mele de „antrenament”. Un asemenea comportament din partea mea, rspunsul
acesta nerostit, ca i felul cum i-am scris în carnet, puteau s-o fac pe fat s viseze. Dar m-am gândit: de ce s n-o fac s viseze un pic? În niciun caz eu n-o s merg mai departe decât doresc, iar pân unde o s ajung ea, asta m privete prea puin. Aniela danseaz minunat, iar valsul acela l-a dansat exact aa cum ar trebui s valseze femeile, adic puin transportate i abandonate în braele partenerului. Mi s-a prut c violetele de pe corsajul ei se
41
Henryk Sienkiewicz
mic mult prea rapid decât s-ar fi putut justifica prin ritmul lent al dansului. Am îneles c în inima ei începe ceva. Iubirea e o nevoie fizic, care la domnioarele din înalta societate este stpânit cu mult grij, dar în fond este de nestvilit. Aa c atunci când i se spune unei fete: pe acesta ai voie s-l iubeti – se întâmpl adesea, c fata se folosete de permisiune cu mult sârguin. Bineîneles, Aniela se atepta, c dac-am avut curajul s-
i scriu în carnet ceea ce i-am scris, dup vals s continum discuia. Eu îns, dinadins, m-am tras imediat mai la o parte, ca s-o las s atepte. De asemenea, voiam s-o privesc de la o anumit
distan. În mod cert este tipul meu. Genul sta de femei m atrag pur i simplu ca un magnet. Ah! de-ar avea treizeci de ani i de n-ar fi tocmai fata cu care m peesc!
Varovia, 30 ianuarie
 Aniela i mama ei s-au mutat la noi. Ieri am stat toat ziua cu ea. Sufletul ei are mai multe file decât au de regul fetele de vârsta ei. Pe multe din filele astea va scrie viitorul, dar este loc pentru lucruri foarte frumoase. Simte i înelege totul i, în plus, tie grozav s asculte, concentrându-se i deschizând larg ochii ei inteligeni. Femeia care tie s asculte, posed un fel în plus de a place, cci prin asta mgulete amorul propriu al  brbatului. Nu tiu dac Aniela e contient de asta, ori dac-o face numai dintr-un fericit instinct feminin. S-ar putea s mai fie i altceva: atâta i s-a vorbit despre mine, c acum ascult fiecare cuvânt de-al meu ca pe un oracol.
42
 Aniela
Puin cochetrie tot are îns. Astzi, la întrebarea mea, ce i-ar dori cel mai mult, mi-a rspuns: “S vd Roma” – dup care a lsat s-i cad peste ochi pleoapele cu ciucuri dei i era nespus de frumoas. Îi d perfect seama c-mi place i e fericit. Cochetria ei este încânttoare, pentru c pornete dintr-o inim plin de bucurie, care vrea s plac celeilalte inimi, a alesului. Nu mai am nicio îndoial c sufletul ei se îndreapt vijelios spre mine, ca fluturii de noapte spre lumin. Bietul copil, profit cu prea mult sârg de acordul celor btrâni! Observ procesul acesta cum evolueaz de la o or la alta. Bineîneles, ar trebui s-mi pun întrebarea: dac nu vrei
s te însori, atunci de ce faci totul ca fata asta s se îndrgosteasc de tine? Dar n-am niciun chef s rspund la aceast întrebare. M simt atât de bine i de linitit! i, de fapt, fac eu ceva anume? Nu m strduiesc s par mai prost decât sunt, nici mai amabil, nici mai antipatic – asta-i tot.  Aniela a coborât astzi la micul dejun într-o bluz marinreasc, larg, în dungi, pe sub care puteai doar s-i  bnuieti formele, îns puteai s-i pierzi capul de-a  binelea, datorit acestor bnuieli. Avea ochii puin adormii i parc adia de la ea cldura somnului din care abia se sculase. E nemaipomenit ce impresie puternic face fata asta asupra mea!
31 ianuarie
Mtua d o serat în cinstea Anielei. Deocamdat fac  vizite. Am fost la familia Sniatyski i am stat mult, cci la
43
Henryk Sienkiewicz
ei m simt bine. Se ceart mereu, dar cu totul altfel decât în alte csnicii. De regul e aa, c dac exist o singur manta cu care s se înveleasc, fiecare o trage spre el; la soii Sniatyski e altfel; se ceart, cci fiecare vrea s-o dea în întregime celuilalt. Îmi plac nespus oamenii tia i ei sunt singurii care m-au convins c fericirea nu-i numai un lucru livresc, ci poate fi completamente real. El are o minte ascuit, e sensibil ca o vioar Stradivarius i pe deplin contient de fericirea lui. O vrea i o are. De asta îl invidiez. Întotdeauna mi-a plcut s discut cu el. M-au servit cu o cafea grozav – cred c numai la literai se bea asemenea cafea – i au început s m întrebe, cum mi se pare Varovia i oamenii, dup o absen atât de îndelungat. M-au întrebat i de ultimul bal, mai ales doamna Sniatyska, cci ea bnuiete oarecum inteniile mtuii i deoarece este de fel din Wolynia, adic din aceleai pri cu Aniela i o cunoate bine pe aceasta, ar fi încântat s-i vâre nsucul roz în planurile mtuii. Cum era i normal, am evitat chestiunile personale, în
schimb am vorbit mult despre anturajul nostru în general. Le-am spus ce cred despre elegana acestor oameni i deoarece Sniatyski, cu toate c personal îi critic de multe ori neamul, e lacom pân la ovinism de orice laud i s-ar aduce, s-a înveselit foarte mult i a început imediat s m aprobe.  — Îmi place, spuse el în cele din urm, s aud asemenea lucruri de la un om ca tine, cci în primul rând ai avut posibiliti de comparaie mai mari decât alii, iar în al doilea rând, eti mai degrab pesimist de felul tu.  — Nu tiu, dragul meu, am rspuns, dac i aceast apreciere nu-i pesimist.
44
 Aniela
 — Nu îneleg. De ce?  — Pentru c, pe orice cultur rafinat de tipul acesteia; poi scrie ca pe lzile cu sticl sau porelanuri:Fragile! ie, care spiritualmente eti fiul Atenei, mie i altuia ca noi îi este plcut s triasc în mijlocul unor oameni atât de rafinai; dar dac-ai vrea s construieti ceva bazându-te pe o asemenea societate, m tem c i-ar cdea grinzile-n cap. Nu-i dai seama, c aceti elegani-diletani în ale vieii sunt condamnai s piard în lupta pentru existen în faa unor oameni cu nervii tari, cu muchii puternici i cu pielea groas? Sniatyski, care este o fire agitat, a srit în sus, a
început s se plimbe prin camer, apoi a pornit impetuos atacul împotriva mea:  — Asta-i numai o faet, una pozitiv de altfel, dup cum singur recunoti, dar s nu-i închipui c-i singura, c nu mai avem nimic altceva. Vii de peste mri i ri i vorbeti ca i cum i-ai fi petrecut toat viaa aici.  — Nu tiu care-s potenele voastre, dar tiu c nicieri în lume nu exist o asemenea lips de echilibru ca aici între nivelul cultural al diferitelor clase sociale. De o parte o cultur înfloritoare, ba chiar poate niel fanat, iar de partea cealalt barbarie i întuneric total.  Am început s ne certm i pân s plec de la ei s-a fcut noapte. La desprire, Sniatyski mi-a spus c dac- am s vin mai des pe la el se oblig s-mi fac cunotin cu oameni din straturile intermediare, care nu-s nici prea rafinai, nici nu sufer de diletantism, dar nici nu-s înapoiai, într-un cuvânt, vrea s-mi arate nite oameni solizi, activi i care tiu ce vor. Am vorbit mult, întrerupându-ne unul pe altul, cu atât mai mult c dup
45
Henryk Sienkiewicz
cafea am mai but i câteva phrele de coniac. Dup ce- am ieit de la ei, Sniatyski înc a mai strigat dup mine, pe scri:  — Din d-tia ca tine nu mai poate iei nimic, dar copiii ti pot ajunge oameni întregi. Mai întâi îns trebuie s dai, adic s dai cu toii faliment, cci altfel nici nepoii votri n-au s se apuce de niciun fel de treab! Cred totui ca, în general, eu am avut dreptate. Am notat
aici aceast discuie, tocmai pentru faptul c de la venirea în ar m gândesc necontenit la aceast lips de echilibru. Este absolut evident c la noi clasele sociale sunt desprite prin adevrate prpstii, ceea ce face complet imposibil orice înelegere între ele, orice aciune comun. Chiar i Sniatyski trebuie s fie de acord c, dintr-un anumit punct de vedere, ne compunem din oameni prea civilizai i complet necivilizai. Cel puin aa vd eu lucrurile. Porelan de Sèvres i lut simplu – nimic între ele. De o partetrès fragile – de cealalt, cum spunea Ovidiu, rudis indigestaque moles. i, bineîneles, c mai devreme sau mai târziu, porelanurile de Sèvres au s se sparg, iar din lut viitorul va modela ce-i va fi pe plac.
2 februarie
Ieri a fost serat la noi. Aniela realmente atrgea toate privirile. Braele ei albe ieeau din vlurile de tiul – sau mai tiu eu cum le mai zice la materialele acelea – ca braele lui  Venus din spuma mrii. S-a dus de-acum vestea prin  Varovia c m cstoresc cu ea. Am observat c ieri, chiar în timp ce dansa, Aniela m cuta din priviri, ascultând
46
 Aniela
foarte distrat ce-i spuneau partenerii. Biet copil, nu tie s ascund nimic, într-atât d pe fa tot ceea ce poart în suflet, c i un orb i-ar da seama. i-i atât de docil fa de mine, atât de tcut i de fericit, când m apropii de ea! Încep s in din ce în ce mai mult la ea i prin asta-mi slbete rezistena. Iat, de exemplu, soii Sniatyski, ce  bine se-neleg! Nu o dat îmi pun întrebarea: oare Sniatyski e mai prost sau mai detept decât mine? Din toate problemele de via eu n-am rezolvat, niciuna, sunt un nimic ros de scepticism, nu-s fericit i m simt obosit. El are contiina de sine la fel de dezvoltat ca i mine, dar în schimb muncete. Are o nevast prezentabil, dar mai are, bestia, i o anume filosofie a vieii, care-i susine fericirea. E clar c eu sunt mai prost. Cheia filosofiei lui Sniatyski sunt dogmele lui de via. Înc înainte de a se cstori, îmi spunea: „Exist un singur lucru în faa cruia îmi abandonez scepticismul, pe care nu-l critic i nu-l voi critica: ca literat, dogma mea este societatea uman, ca om  – femeia iubit.” Pe atunci m gândeam: totui, mintea mea este mai curajoas, de vreme ce nu se teme s disece chiar i aceste sentimente. Astzi îns, îmi dau seama, c ceea ce numeam curaj, nu m-a dus la nimic bun. Pe de alt parte, e atât de frumoas dogmulia mea cu gene lungi! În mod cert îmi slbete rezistena. Atracia neobinuit pe care-o exercit asupra mea nu poate fi explicat numai prin legea seleciei naturale. Nu! E ceva mai mult i tiu ce anume. Ea s-a îndrgostit de mine cu sentimentul acela proaspt i cinstit, cum nu m-a iubit nimeni. Cât de diferit e acest lucru de „antrenamentele” în timpul crora ddeam i param lovituri! O femeie care-i place mult i care te iubete mult, dac persist, poate fi sigur de reuit.
47
Henryk Sienkiewicz
„Pasrea rtcit”, cum spune Sowacki1, se va întoarce în cele din urm, se va întoarce neaprat la ea, ca s-i gseasc linitea i pacea i se va întoarce cu atât mai repede, cu cât îi va fi mai greu i cu cât va fi mai singur în rtcirile sale. Nimic nu cucerete, nu atrage mai mult sufletul unui brbat, decât sentimentul c e iubit. Cu câteva file mai înainte am scris, Dumnezeu tie ce, despre poloneze, dar se înal cine-i închipuie, c din cauza unei amrâte de pagini sau de team s nu fiu acuzat de inconsecven, n-am s fac ceea ce am s consider potrivit la momentul oportun. E nemaipomenit cum satisface fata asta gustul meu
artistic! La terminarea seratei au fost clipele cele mai plcute, când, dup plecarea tuturor oaspeilor, ni s-a adus ceaiul în salon i ne-am aezat noi patru. Eu, vrând s vd cum e afar, m-am dus la fereastr i am dat puin draperia la o parte. Era ora opt de diminea, aa c prin geamuri a inundat lumina zilei, care din cauza lmpilor dinuntru prea, spre uimirea mea, albastr ca safirul. Dar m-a uimit i mai mult; când am vzut-o pe Aniela în lumina asta de safir. Am avut pentru o clip senzaia c m aflu în grota albastr de la Capri. Ce tonuri prinseser  braele ei goale! i, ce s fac, aa-s eu, sensibil la frumos, în clipa aceea am cedat de tot, Aniela a pus stpânire pe inima mea, ca i cum ar fi fost meritul ei c arta aa. Urându-i noapte bun i-am strâns mâna îndelung i cu totul altfel decât pân atunci, iar ea, fr s-i retrag mânua, mi-a rspuns:  — Bun dimineaa, nu noapte bun, bun dimineaa! i, ori nu mai îneleg nimic din ce vd, ori muzica vocii ei
1 Julius LoMacki, poet romantic polonez '1)BC 1)C
48
 Aniela
spunea, la fel cu sclipirile din priviri:  — Te iubesc, te iubesc!  Aproape c i eu. Uitându-se la noi, cu lacrimi de bucurie în ochi, mtua
mormia ceva neîneles. Plecm la Ploszów.
Ploszów, 5 februarie
Este a doua zi de când suntem la ar. Am avut un drum de vis. Ger, dar senin. Zpada scârâia sub tlpile saniei i scânteia pe câmp. La apusul soarelui, întinderile imense de zpad au cptat reflexe violete. În teii de lâng conac se certa, cu croncnit sonor, un cârd de ciori. Iarna, iarna noastr geroas e totui un lucru minunat. Este în ea o anumit for i demnitate i, în primul rând, sinceritate. La fel ca un prieten sincer, care îi spune adevrul în fa, fr ocoliuri, tot aa i ea te ia de urechi fr s te-ntrebe. Iar prospeimea ei se transmite i oamenilor. Eram mulumii cu toii c mergem la ar. În plus, doamnele  btrâne erau fericite, c dorina lor cea mai fierbinte a pornit-o pe un fga bun. Eu eram bucuros, cci simeam lâng mine braul Anielei, care sttea alturi, iar ea, poate din aceeai cauz, se simea fericit. De câteva ori s-a aplecat în fa i i-a srutat mâna mtuii, aa, din exces de bucurie, îi sttea foarte bine, cu un fel de boa pufos la gât i cu o cciuli de blan, de sub care se zreau ochii ei întunecai, aproape copilreti i obrajii îmbujorai de ger. Respir toat numai tineree. E bine la Ploszów i linite. Îmi plac mai ales cminele de
49
Henryk Sienkiewicz
aici, uriae, antice. Mtua pzete pdurea ca ochii din cap, dar nu face economie la foc, aa c arde de dimineaa pân seara, iar trosnetul lemnelor parc îi înveselete gândurile. Ieri am stat toat dup-amiaza la gura focului. Le-am povestit mult despre Roma i monumentele ei, iar ele m ascultau cu atâta pioenie, încât aproape c m simeam ridicol. În timp ce povesteam, mtua nu-i lua ochii de la Aniela, cercetând cu oarecare asprime chiar, s  vad dac faa acesteia exprim încântarea cuvenit. N-are de ce s se team, cci oricum e prea mult. Ieri Aniela mi- a spus:  — Un altul ar fi putut s locuiasc acolo toat viaa i s nu observe nici jumtate din frumuseile pe care le-ai vzut tu. La care mtua a adugat imediat, cu un calm calculat:  — Întotdeauna am spus asta. Bine c nu-i de fa un al doilea sceptic, ca mine, cci
prezena lui m-ar stingheri. Un anumit dezacord aduce între noi mama Anielei. A
trecut prin multe în via, a avut atâtea necazuri, c i-a disprut veselia odat pentru totdeauna. Îi este pur i simplu team de viitor, e instinctiv suspicioas, chiar i atunci când totu-i favorabil. A fost tare nefericit cu soul ei, pe urm a trecut prin nenumrate suprri în legtur cu moia, care e mare, dar într-o stare deplorabil. În plus, are mereu migrene.  Aniela mi se pare c face parte din categoria femeilor în Polonia mai numeroas decât i-ar putea cineva închipui – pe care n-o s-o doar niciodat capul din pricina averii. Îmi place trstura asta a ei, cci face dovada unor preocupri superioare. De altfel, acum m încânt totul la ea.
50
 Aniela
 Ataamentul meu crete foarte repede, pe fondul atraciei fizice, ca iarba dup o ploaie cald. Astzi de diminea am zrit-o pe coridor pe camerist, care ducea rochia i pantofii Anielei i mai ales pantofiorii aceia m-au emoionat atât, ca i cum faptul c-i poart ar reprezenta încoronarea tuturor virtuilor Anielei, în general noi brbaii suntem nespus de slabi. in mâna pe propriul meu puls, urmrind progresul acestei febre sentimentale. Pulsul e acum foarte iute.
Ploszów,8 sau 9 februarie
Mtua a revenit la venicul su rzboi cu domnul Chwastowski. Este un obicei atât de original, încât cred c merit s descriu una din aceste ciocniri. Mtua are neaprat nevoie de ceart, fie i pentru a-i menine pofta de mâncare, în timp ce Chwastowski, care, în parantez fie spus, administreaz excepional moia, este un nobil argos, care nu permite nimnui s-l calce pe bttur, aa c certurile lor ajung la mare încrâncenare. De cum intr în sufragerie, încep s-i arunce priviri dumnoase; prima sgeat o arunc mtua, în timpul supei, începând de exemplu astfel:  — Nici nu mai in minte, domnule Chwastowski, de când te tot rog s-mi spui cum stm cu semnturile de toamn i dumneata parc dinadins, vorbeti de toate cele numai de asta nu.  — Doamn contes, ast toamn au rsrit bine, dar acum e zpada de doi coi deasupra, ce pot s tiu? Ce-s eu. Dumnezeu?
51
Henryk Sienkiewicz
 — Nu rosti numele Domnului în deert, domnule Chwastowski!  — Eu nu m uit sub zpada lui, aa c nici nu-l jignesc.  — Vrei s spui, c eu îl jignesc?  — Asta cu siguran!  — Domnule Chwastowski, eti insuportabil!  — Ba suportabil, suportabil, c prea suport multe! În chipul acesta, ori într-altul, spirala urc. Sunt rare
prânzurile când nu se îneap mcar de câteva ori. În cele din urm tanti tace i mnânc cu înfocare, de parc-ar vrea s-i consume mânia pe mâncare. Într-adevr, are un apetit grozav. i, pe msur ce vin la mas alte feluri, dispoziia i se drege i treptat ajunge excelent. Acum, dup prânz, când eu îi dau braul mamei Anielei, domnul Chwastowski i-l d mtuii i merg împreun în salon s bea cafeaua, în cea mai deplin armonie.