Leonardo da Vinci

Leonardo di ser Piero da Vinci (15 aprilie 1452 - 2 mai 1519),cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamăreprezentant al Renasterii italiene din perioada de apogeu a acesteia. Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, matematician,inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor,Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu dinîntreaga istorie a omenirii. Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului omuluirenascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită pânăatunci, animat de o imaginație fără precedent în istorie. Este consideratunul din marii inovatori ai picturii și unul din cei mai mari pictori dinistorie.

Lucrările din anii 1480

În 1480, Leonardo a primit două comenzi extrem de importante și aînceput o altă lucrare care se va dovedi revoluționară din punct devedere al compoziției. Una din lucrări este intitulată Sf. Ieronim înpustietate. Lucrarea odată începută, compoziția poate fi văzută, fiindextrem de neobișnuită. Lucrarea, care prin sec. 18 aparținea AngelicăiKauffman, a fost mai apoi tăiată în două. Cele două bucăți au fostregăsite ulterior, prima într-un târg de vechituri, și a doua, în atelierulunui curelar, fiind mai apoi reunite pentru a forma compoziția originală.

Aceeași concepție novatoare în ceea ce priveștecompoziția, elementele de fundal și dramatismulsubiectului apar în altă capodoperă neterminată, intitulată Adorația Magilor, comandă a călugărilor din mânăstireaSan Donato din Scopeto. Este o compoziție complexă, cudimensiunea de cca. 250 x 250 cm. În vederea realizăriiacesteia, Leonardo a făcut numeroase schițe și desenepreliminare, inclusiv unul extrem de detailat în perspectivăliniară cu ruine, care formează o parte din fundalul scenei.Din păcate, în 1482, la ordinul lui Lorenzo de Medici,artistul a plecat la Milano, pentru a câștiga bunăvoința luiLudovico Sforza (Il Moro, adică “maurul”), lucrarea fiindabandonată.

Pag. 1

A treia lucrare importantă din această perioadă este Fecioara pestânci, lucrare comandată de Confreria Imaculatei Concepții.Lucrarea, realizată cu concursul lui Giovanni Ambrogio de Predis,trebuia să completeze o parte a altarului, construit deja. Leonardo aales să picteze un moment apocrif al copilăriei lui Isus, în care IoanBotezătorul, protejat de un înger, întâlnește Sfânta Familie în drumulspre Egipt. În această scenă, Ioan îl recunoaște pe Isus drept Cristos,Fiul Domnului.

Lucrările din anii 1490

Cea mai renumită lucrare a lui Leonardo da Vinci, realizată în 1490, a fost Cina cea de Taină, o frescă pictată în refectoriul (sala de mese) mânăstirii Santa Maria della Grazie din Milano. Fresca reprezintă momentul în care Isus, înconjurat de discipolii săi, ia ultima cină, înainte să fie arestat și condamnat la moarte, surprinzând exact momentul în care acesta rostește fraza profetică: “unul din voi mă va vinde”. Scena surprinde consternarea discipolilor Mântuitorului la auzul vorbelor acestuia. Scriitorul Matteo Bandello povestește cum Leonardo lucra în unele zile de dimineață pânăseara, fără a se opri nici măcar pentru a mânca, după care urmau câteva zile în care nu mai picta absolut deloc. Atunci când a fost terminată, fresca a fost unanim aclamată, fiind considerată o capodoperă. Din păcate, tehnica utilizată de Leonardo, tempera, prin care acesta dorea obținerea de culori mai vii, s-a dovedit inadecvată substratului pe care a fost aplicată, umezeala datorată apropierii de bucătărie, a condus la deformarea și scorojirea acesteia, astfel încât un vizitator al mânăstirii, 100 de ani mai târziu, o descria drept o “ruină”.

Pag. 2

Lucrările din anii 1500

Dintre lucrările realizate de Leonardo în sec.16, de departe cea mai renumită este Mona Lisa, mai precis “Monna Lisa” sau “La Gioconda”. Acest portret de mici dimensiuni este incontestabil cea mai renumită pictură din lume. Renumele său se datorește zâmbetului misterios al femeii, subliniat de artist prin umbrirea colțurilor gurii și ochilor, astfelcă natura sau sursa acestui zâmbet cu subînțeles nupoate fi descifrată. Această tehnică de umbrire s-anumit “sfumato” sau “fumul lui Leonardo”. Vasari,despre care se spune că a cunoscut această lucrare doardin auzite, afirmă că “zâmbetul ei este atât de plăcut,încât pare a fi de origine mai degrabă divină decâtomenească”. Dacă Vasari a văzut sau nu tabloul, estesubiectul unei controverse printre istorici. Unul dinargumentele principale ale celor care susțin că nu avăzut niciodată această lucrare, este că el descriemodelul ca având sprâncene. Unii autori, precumDaniel Arasse, au lansat ipoteza că Leonardo ar fi pictatsprâncenele modelului, dar că acestea ar fi fosteliminate ulterior, nefiind la modă pe la mijlocul sec.16. Analiza lucrării, scanate la rezoluție înaltă de cătrePascal Cotte, a arătat că Mona Lisa fusese realmentepictată inițial cu gene și sprâncene, dar că acestea aufost ulterior eliminate.

Pag. 3