':,it'l:i&

.,:,!:!it;:'ri!.|1

JOHN QALSWORTHY

FloanEA

w*e'

/\.v

INTTJNIEOATA

TRADUCERE DIN LiMBA ENGLEZAARISTITA AVRAMESCU

&c

in dupi-amiaza aceea de inceput de iunie mergea de-a lun-gul Holl'wellului, cu haina aruncati pe braf gi cu capul gol. Eraun tAnir de staturi potriviti, cu p6rul negru gi des. Pirea pli-midit din doui rase opuser una viguroasi, cealalti fini gi

gingagi. Chipul lui era, de asemenea, un amestec ciudat: avea

triLsituri ferme, dar in acelagi timp o expresie mai degrabi blAn-d[ gi tristi. Ochii sii, de un cenugiu intunecat, cu gene foartenegre, plini de lumini, plreau ci privesc dincolo de ceea ce

vedeau - dindu-i un aer absent. Dar cdnd zimbea, dezgolindu-gidinlii albi ca ai unui negru, fafa lui cilpilta o stranie insuflefire.

Oamenii se uitau lung la el cind il vedeau, cici in 1880,

umbldnd cu capul descoperit, o luase inaintea vremii sale.indeosebi femeile il cercetau cu interes, degi observau ci nu le. ,

biga in seami, cu privirea lui pierduti in depdrtdri qi cu sufle-tul frimAntat de fel de fel de gAnduri. $tia oare la ce se gtndea,qtia vreodat[, la virsta asta, cind lucrurile, mai ales cele dedincolo de orizontul imediat, erau atdt de ciudate gi de capti-vante? Lucrurile pe care le va vedea gi le va infrptui dupi ce vaabsolvi Oxfordul, unde fiecare, desigur, era ,,extrem de cum-secade" cu el gi ,,de treabi", dar nu prea interesant.

Se ducea la profesorul lui si-i citeasci un eseu despre OliverCromwell gi, mergind pe sub zidurile vechi ce odinioari

8 lohn Galsworthy

inconjuraseri oragul, scoase din buzunar o vietate, o mici

festoasi. Se uita extrem de concentrat cum igi rotea clpgorul

curios, cercetdpd-o neincetat cu degetele lui scurte gi boante, de

parc|ar fi vrut si descopere cu exactitate cum fusese fburiti. Ce

tare-i era carapacea! Nu-i de mirare c[ bietul Eschil s-a simlit cu

adevirat bolnav cind s-a trezit cu una cizAndu-i in cap. Anticiiconsiderau ci sprijinea lumea - o lume parci in formi de pago-

di, cu oameni, animale gi copaci aseminitori acelora pe care-i

vedea incrustali pe dulipiorul chinezesc al tutorelui siu. Chinezii

plismuiau animalele gi copacii frumogi, de parci ar fr crezut cL

fiecare are suflet gi ci nu sunt menili si fie doar animale de

tracfiune, hrani pentru oameni sau materiale de construcfie. O,

daci i s-ar ingidui,la $coala de Arte Frumoase, si modeleze ,,de

capul lui" in loc si tot copieze, ca qi cAnd ar fi primejdios si fiilisat si gindegti singur, si ai personalitate!

Aqezi testoasa pe vesti gi o lisi si se urce pini observi ci-ironllie un coll al manuscrisului gi atunci o puse din nou in

buzunar.

Ce-ar fi zis profesorul lui daci ar fi gtiut ci are o broasci in

buzunar?! $i-ar fi inclinat uqor capul intr-o parte gi ar fi spus:

- Ah! Sunt lucruri, Lennan, nici mdcar visate de filosofia

mea!

Da, erau o mulfme de lucruri pe care nu le visa bitrAnulStormer, ingrozitor de speriat de tot ceea ce nu era obignuit 9i

pdrAnd totdeauna gata s6-qi bati joc de tine de teami si nu rAzi

tu de el. Existau o mullime de oameni de felul dsta la Oxford.

Era stupid. Nu poli infiptui nimic bun daci !i-e teami ci tefaci de rds. Doamna Stormer nu era aqa, ea fbcea ce-i plicea,

ce-i trecea prin cap. E drept insi ci nu era englezoaici, ci aus-

triaci gi, pe deasupra, mult mai tAniri decdt bitrinul Stormer.

AjungAnd in fafa uqii profesorului slu, apisi pe sonerie' '.

II

Cdnd Anna Stormer intrd in birou, igi gisi sopl lAngi fe-reastrd, cu capul aplecat intr-o parte; un birbat inalt, cu picioa-re lungi, intr-un reugit costum din tweed, cu o cimagi cu gulerrisfrAnt (destul de rar intilnit pe atunci) gi o cravati crogetatdde ea, dintr-o mitase albastri, trecuti printr-un inel. Biteaugor in geam cu unghiile sale bine ingrijite. Desi era apreciatpentru munca lui, Anna nu-l vizuse niciodati fbcdnd ceva lncasa lor, aleasi aici fiindci se afla doar la vreo jumitate dekilometru de colegiu, unde invilau ,,iubi1ii clovni tineri", cumle spunea el studenfilor lui.

Stormer nu se intoarse, nu era in firea lui si observe ceea

ce nu era absolut necesar, dar Anna igi didu seama ci ii sesi-zase prezen(a. Se apropie de scaunul de lingi fereastri gi se

agezi. Stormer igi intoarse privirea gi exclami:

- Ah!A fost aproape o goapti de admirafie, neobignuiti la el, pen-

tru ci, in afari de anumite pasaje din clasici, era foarte greu ca

admirafia si-i fie stirniti de ceva. Anna qtia insi ci arita splen-did aga cum stitea, cu silueta, cu linuta perfecte, cu soarelestrilucind in piru-i castaniu gi sclipind in ochii ei adAnci, ver-zi, ca de gheafi, adumbrifi de gene negre. Uneori era foartereconfortant ci rimisese atit de frumoasi. Ar fi fost o

10 lohn GalsworthY

neplicere in plus, intr-adevir si simti ci nu satisface gustul

dificil al solului ei; chiar gi aga, pomelii obrajilor ii erau prea

proeminenfi pentru exigenfele lui, simbol al unor trisituri din

firea ei care nu se potriveau cu ale lui: impetuozitatea dez'

nidijduiti, vioiciunea Ei lipsa unui caracter echilibrat, asemi-

n5'tor celui tipic britani c, ceea ce il deranjase intotdeauna.

- Harold! Ea nu pronun{a niciodatl cum trebuie pe r. Aq

vrea si merg la munte anul acesta.

Munfii! Nu-i mai vizuse de doisprezece ani, de cAnd petre-

cuse vacanla la San Martino di Castrozza, vacanli incheiatiprin c[sitoria 1or.

- Nostalgie!

- Nu gtiu ce inseamnd asta. Mi-e dor de cas6. Putem merge?

- Daci-li face pl6cere, de ce nul Dar nici gAnd si mai urc

pe Cimone della Pala!

Anna binuia ce voia el si spuni! Firi romantism. Ce splen-

did se purtase in ziua aceea! CAt de oarb[ fusese! Ce mistifica-

re!

Era oare intr-adevdr acelagi birbat care stitea astizi in fala

ei, cu ochi sticlogi gi suspiciogi, cu fire albe in pir?! Da, se is-

prdrvise cu romantismul!Rimase ticut6, privind in stradi - in strada aceea ingusti 9i

veche, la care se uita zi gi noapte. O umbrd trecu pe acolo, ajun-

se la ugi gi suni. Ea gopti:

- A venit Mark Lennan!Simfi privirea solului oprindu-se o clipi asupra ei, gtiu ci

se intoarse qi il auzi murmurind:

- Ah! ,,Clovnul ingeresc"!

Anna, linigtit5, agtepti si se deschidi uEa. TiniLrul, cu bo-

gatul lui pir negru, timid gi grau intrd cu eseul in mind.

- Ei bine, Lennan, cum e bitrdnul Noll? Ipocrit de geniu,

ei? Hai si, vedem!

Anna, din scaunul ei de lAngi fereastri, nemigcati, se uita

la cele doui siluete de la masi - biiatul citind cu vocea luistranie, catifelati, de bas, iar solul ei lisat pe spate, cu vA'rful

Floarea int{tnecatd ll

degetelor'impreunate, cu capul pulin intr-o parte gi cu acel

zdmbet ironic care n-ajungea pdni la ochi. Da, moliia, aproa-pe gata si adoarmi, gi tAnirul, fhrl si bage de seami, citeainainte. Cind sfirgi, igi ridici privirea.

Ce ochi avea! Alli biiefi ar fi rAs, dar el pirea mihnit. ilauaimurmurdnd:

- imi pare teribil de riu, domnule.

- Ah! Lennan, m-ai prins! Adevirul e ci semestrul6sta m-aextenuat. Vom merge la munte. Ai fost vreodati la munte?Cum? Niciodati? Ar trebui si vii cu noi. Ce zici, Anna? Nucrezi cL acest tAnir domn ar trebui si ne insofeasciL?

Ea se ridici gi rimase in picioare, privindu-i fix. Auzisebine? Apoi rispunse foarte gravd:

- Da, cred ci ar trebui.

- Bine. il vom avea pe el ca si ne intoviriqeasci pe Cimonedella Pala!

III

Dupi ce biiatul igi lui rimas-bun gi ajunse afard, in stradi,

Anna rimase pentru o clipi in fdgia de soare ce pitrundea prinuga deschisi, apisdndu-gi cu mAinile obrajii imbujorafi. Apoi

inchise uga gi-gi sprijini fruntea de geam, fhri si vadi nimic.

Recapitula intruna scena care tocmai se petrecuse, in timp ce

inima-i bitea foarte repede. intdmplarea ayea o insemnitate

mult mai mare decdt s-ar fi pirut. Deqi intotdeauna se simlea

cuprinsi de nostalgie, mai cu seami la sfrrgitul trimestrului de

var[, in acest an, un sentiment cu totul diferit o indemnase si-ispuni solului ei: ,,Vreau si merg la munte!"

De doisprezece ani, in fiecare vari, o cuprindea dorul de

munte, dar nu ceruse si meargi acolo; anul acesta ins6, deEi

pledase in favoarea muntelui, nu tAnjea dupi el. $i asta fiind-ci-gi didu brusc seama de faptul curios ci nu voia sd piriseas-

ci Anglia, fiind congtienti insi gi de motivul pentru care se

rugase totugi sd plece. Atunci de ce spusese: ,,Da, cred ci ar

trebui si vini!", cAnd tocmai voia si fugi de gindurile legate

de acest biiat, de care dorise si se indepirteze?

Viala e o stranie lupti intre scrupulozitate qi actele nechib-

zuite; o afacere ciudati, vie, dureroasi! CAt timp trecuse dinziua aceea in care Lennan venise la masi pentru prima oari,

Floareainlynecatd t3

sfios gi ticut, gi zimbind, lumin6ndu-se tot; cAt timp trecusedin ziua cAnd ea ii spusese sofului ei: ,,Ah, e un inger!"?

De fapt, nu se implinise nici micar un an, totul se petrecu-se la inceput de trimestru, in octombrie trecut. Era altfel decdtceilal$ biiefi, nu numai pentru cL era un copil-minune, cupirul rivigit, cu hainele atirnAnd pe el, cu o conversa{ie inte-ligentd, dar mai ales pentru ci... Ei bine! Era deosebit, pentruci ea era el, pentru ci ea nu voia altceva decit si-i cuprindicapul intre mAini gi si-l sirute. Revedea atAt de clar ziua cAnd

dorise fierbinte pentru intiia oari asta. Era chiar la inceputultrimestrului de Pagte. ii turna ceaiul. Mark mingdia pisica,prietenoasi cu el ca intotdeauna. ii spunea Annei ci dorea sifie sculptor, dar ci tutorele lui se impotrivea, astfel ci nu vaputea, desigur, si se apuce de lucru decAt atunci cind va fimajor. Lampa de pe masi avea un abajur roz.De obicei era campalid, atunci insi era aprins Iafali; fbcuse canotaj, degi fuseseo zi foarte friguroasi. Zdmbibrusc qi o intrebi:

- Nu-i aga c6-i groaznic si aqtep(i mereu ceva?

Abia se refinuse si nu intindi mAinile ca si-i cuprindi capulintre ele gi si-gi lipeasci buzele de fruntea lui. Mai tirziu, se

gdndise ci voise si-l sirute doar pentru ci i-ar fi plicut si-i fiemami - ar fi putut foarte bine si fie mama lui daci s-ar fimiritat la saisprezece ani. $tia insi foarte bine ci, de fapt,nu voise si-l sirute pe frunte, ci pe guri. in viafa ei, el era ca

un loc intr-o casd rece gi ferecati; ii era chiar greu si infeleagicum de putuse si triiasci toli acegti ani fbri el. in cele gase

siptimini ale vacantei de Pagte ii simfise lipsa gi o bucuraserdcele trei scrisori primite de la el, pe jumitate timide, pe jumi-tate confiden$ale; le sirutase gi le purtase in sdn. ii respunseselung, foarte corect in engleza ei cam stingace. Niciodati nul-ar fi lisat si binuiasci ceva; ideea cd ar putea si ghiceasci oumplea de groazi. La inceputul trimestrului de vari i se pireaci viafa e fbcuti numai din ginduri referitoare la el. Daci, acumzece ani, copilul ar fi fost salvat, daci moartea lui crudi - dupiagonia ei - nu i-ar fi ucis pentru totdeauna dorinfa de a mai

t4 lohn Galsworthy

avea vreun copil; dacd de ani de zile n-ar fi trdit cu sentimentul

cd n-are rost si se aEtepte la cdlduri gi ci dragostea

se sfArgise pe41ru ea; daci viala in cel mai frumos dintre oraqele

vechi ar fi reugit s-o atragi - poate cLat fi putut si-gi stepa-

neasci sentimentele. Dar pentru nimic in lume nu se putea

impotrivi curentului. $i era atAt de dornici de viafi, atdt de

conqtientd de vitalitatea ei care se irosea! Uneori o inspiimAn-tau tumultul frimAntirilor sufletegti, dorinla intensi de a-gi

trii via[a qi incerca si-Ei cheltuiascd intr-un fel energia. De

aceea, de-a lungul acestor ani fhcuse sute 9i sute de plimbirisinguratice, incercind si se piardi in mijlocul naturii, gribin-du-se, alergdnd singuri prin piduri, peste cAmpuri pustii,

striduindu-se s[ se elibereze de ideea ci se iroseqte 9i s6-Ei

reaminteasci de simfimintele ei de fati, cAnd intreaga lume ise deschidea inainte. Nu degeaba avea un corp superb, un pircastaniu strilucitor gi ochi plini de lumini. incercase fel de fel

de lucruri. Ficuse acte de caritate in cartierele sirace, se ocu-

pase de mtzicd,jucase in piese de teatru, luase parte la vini-tori, renunlAnd gi apoi revenind la ele, rAnd pe rAnd, cu

pasiune. Atunci, intr-o misuri, ii fuseseriL de folos, dar anul

acesta n-o mai ajutau.

Intr-o duminici, intorcAndu-se de la spovedanie, frri a se

fi spovedit, avusese curajul sd se priveasci in fa!6. Ajunsese,

intr-adevir, prea departe! Trebuia sd alunge acest sentiment,

si fugi de biiatul care o tulbura atita!Daci nu lua imediat mlsuri, era pierduti! Apoi ii veni alt

gAnd. $i de ce nu? Viafa e frcuti si fie triiti, nu si hibernezi

in acest mediu ciudat gi prea intelectual, unde bitrdnelea e

atotstipdnitoare. Viafa !i-e dati ca sd iubeqti, si te bucuri de

ea. $i cAnd te gindegti ci va implini luna viitoare treizeci 9i gase

de ani! I se piLrea o vArsti matusalemici! Treizeci 9i Ease! incurAnd va fi o femeie betreni, intr-adevir betrand qi fbri sd ficunoscut vreodati pasiunea adevirati. Admirafia care-l schim-

base in erou pe englezul bine gi distins, cu doisprezece ani mai

in virsti decAt ea, capabil si urce pe Cimone della Pala nu

.q

Floareq inlunecatd

fusese tofugi o pasiune; dar daci el ar fi yrut, ar fi putut sidevini. El nu era insi decAt aparenfi, cirfi - un om de gheafi.

Avea oare o inimi, avea sdnge in vine?

Sd fi fost oare o fericire sd triiegti in acest orag frumos gi

printre acegti oameni, in acest loc unde chiar gi entuziasmulpirea formal gi lipsit de aripi, unde totul era imobil gi sofisticat,

ca intr-o capeli sau o mAnistire? $i sdL mai nutregti qi asemenea

sentimente pentru un biiat, pentru un om atAt de tinar incitar fi putut si-i fie mam6! Citi neruginare! Acest gdnd o obse-

da, o fbcea sl rogeasci noaptea, in bezni, cuprinsi de insom-nie. $i, disperati, se ruga, fiindci era evlavioasi, se ruga sirimdni pur6, si dea dovadi numai de sentimente sfinte, de

mami, si fie gata si faci orice, si sufere orice pentru el, pentrubinele lui. Dupi aceste rugiciuni firl sfArgit se simfea linigtitd,adormea, ca 9i cum ar fi luat un somnifer. Stitea aga poate

cdteva ore. Apoi totul reincepea. Nu se gdndea niciodati ci el

ar fi putut s-o iubeasci, i se pirea nefiresc. De ce-ar iubi-o? inprivinfa asta era foarte modesti. inci din duminica aceea cindnu se spovedise incercase si se gAndeasci cum ar putea face ca

totul si se termine, ca si se elibereze de un sentiment copleqitor

pentru ea. $i-gi fiuri un plan: si plece la munte; si se intoarcipe meleagurile unde il cunoscuse pe solul ei, ca si-gi dea seama

daci noile sentimente n-ar putea fi inibugite. $i dac6 nu s-ar fiputut, l-ar fi rugat pe Stormer s-o lase acolo, cu ai ei, in lara ei.

Iar acum, nebunul, nebunul orb, nebunul increzut, cu zAmbe-

tul lui ironic, cu vegnica lui superioritate, a determinat-o si-gischimbe planul. Ei bine, si suporte consecinfele, ea fbcuse totce se putea face! Va avea acea clipi de fericire, chiar daci asta

ar fi insemnat si nu se mai intoarci impreuni cu solul ei gi sinu-l mai vadl niciodati pe biiat.

Rdmase, tremurAnd de o bucurie tainici, in holul intunecos,

unde, de indati ce ugile gi ferestrele se inchideau, plutea unmiros de lemn mucegdit. Si fie cu e/ in munfii ei, si-i arate

toate acele minunate colluri de stdnci, pline de lumini gi de

umbre, si urce impreuni spre virfuri gi si vadi impirilia lumii

l5