Lisa Stromme

Fatacu fragi

roman

Lisa Stromme

Fmtm{*@

cH rrffigTTrad.uc€re drn englezS" si note de

IRINA BOJIN

H U/il,TAN I TA S

Ti ctiwLl----

1

Pinza goali

Cea mai intensd lumind neorbitoare actioneazd

aldturi de intunericul deplin.

Johann \Wolfgang Goethe, Teoria culorilorl

Mi ascundeam in tablou, sperand ci" ea nu va observa cAt

mi schimbasem. CAteodati izbuteam. Daci inchideam ochiiqi mi gAndeam la fragi, simgeam din nou pinza zdrenguitia rochiei gAdilindu-mi umi,rul, in timp ce berr Heyerdahlinmuia pensula in culorile de pe paleti si apoi o plimba pepdnzd.. Daci mi striduiam, puream si capit o expresie im-bufnaci, dar supusi., asa cum aveam atunci cAnd mi pictase.Simteam chiar si tulpinile subtiri ale iasomiei, rasucite injurul degetelor mele asemenea unor pAnze de piianjen. incealalti mAni, tremurAnd de oboseali, gineam castronul.Ma mAnca um5.rul, dar nu mi puteam scirpina. Nu aveamvoie si mi" misc, nici s5. vorbesc. Trebuia s5. stau nemiscati..

Iarna, cAnd nu aveam oaspeti, ma vedea asa cum fusesematunci: o fetiti dezece ani, prostuti, numai buni de pus latreabi. inri

".r'r-, la saisprezece ani, era greu sa rimA,n tot

Fata cu fragi. Numele imi luase locul - mai bine zis, se ase-zase intre mine si lume. Din clipa in care tabloul fusese ter-minat si expus la Hotelul Grand ca si poata fi admirat detoti cei care veneau in Kristiania2, numele ista se lipise demine ca o pojghiga de lac. Copil fiind, imi purtam titlul cu

1. Toate citatele din Teoria culorilor deJohann \Tolfgang Goethesunt preluate din traducerea semnari de Val. Panaitescu, publicatiin 1995 de Editura Princeps din Iaqi.

2. intre anli 1624-1925 orasul Oslo s-a numit Kristiania.

mAndria cuveniti. Acum titlul mi purra pe mine, in schimblacul se cripase ;i se cojea asemenea unei picturi vechi.

Mama stitea in genunchi lAngi pliti. inmuia cArpa in gi-leatd"ca si cum ar 6 imbiiat un copilag. CAnd m-avizutintrAnd, a scos-o si a stors-o, risucind-o cu furie, de parcizdreanta i-ar fi spr,rs o necuviinti".

- Mi;ci-te, Johanne! s-a ristit la mine. Abia te tArasti,

cdnd e atAta treabi de fhcut. incepe sezonul, ce Dumnezeu!Familia Heyerdahl sosesre azi dupi-amiazl.. Doar stii ci leplac inciperile luminoase, aerisite, in care si nu vadi. firde... A ridicat tonul si s-a oprit, asreptend si" continui eu.Fir de...?

- Praf, am zis printre dingi.

- Bagi-gi mintile in cap, fetigo! a spus suflecindu-gi inci

si mai tare mAnecile, ca si pari mai convingi.toare. Aducepdnze gi vopsele, lucruri trebuincioase . Nu poate lucra daciaici nu e curigenie.

De fapt, lui Hans Heyerdahl nici c5.-i pisa. Doar era pic-tor. Ficea mai mult5. mizerie decAt noi patru la un loc.

Am desenat cu degetul o silueti pe perete.

- Hai, nu sta ca o momAie, azis. Doar ti-am citit scrisoa-

rea, nu? N-am vorbit destul de tare?

- Ba da, mami. intAi barca, apoi ciruta. Trebuie s5.-i

trimitem pe tata si pe Andreas si le aduci.

- Atunci hai si ne punem pe treabi!

S-a strecurat pe lAngi mine, s-a ridicat pe vArfuri, a luatun blid de lemn de pe raftul de sus si l-a trAntit pe pliti.

- Du-te;i cauti nigte fructe, m-auzi? Umple castronul.

Fuga! Si te intorci repede, ca s5" mituri podeaua si si scotiasternuturile la aerisit.

- E prea devreme, am spus. Abia peste cAteva si.ptimAni

am si. gisesc atdgiafragi.

- Ji-am spus si te porfi cuviincios. Hai, baga-gi mingilein cap gi di fuga in pidure! m-a indemnat bitAnd din palme.

10

Iar daci biiatul ala, Thomas, se line dupi tine, si-i spui cin-ai nevoie si-gi faci el ochi dulci. M-ai auzit?

- Da, mami.

- $i si nu te apropii de casa aluilalt pictor. PicS.tosul.

FrwJorgensen mi-a spus ci a sosit gi el azi-noapte. Iar a adus

r5"ul cu el. Omul ala nu-i cu toate mingile acasi, a zis bi-tAndu-se cu degetul in tAmpla. Nu ca lterr Heyerdahl al

nostru. ii lipsegte o doagi. Si treci iute pe lAngi casa lui. Sinu arunci nici micar o privire in gridini. $tii ci.lasi tablou-rile alea infioritoare afari,la uscat. Sunt nerusinate, la fel

ca el. igi scoate desfrAul la vedere, parci s-ar mA,ndri cu el.

Nici micar si nu ridici ochii, Johanne Lien. GAndegte-te la

bunul nume al familiei, la reputagia ta. Hai, du-te gi gise;teceva fructe pentru alde Heyerdahl.

Mi-a pus castronul in'mAni si m-a scos din casi. Am iesit

in lumina vie a diminegii. in urma mea, mama bombaneaceva despre picioarele mele goale si pirul incAlcit. A;a am

lisat-o, bodogi.nind lucruri ftri noimi.Fragii abia mijiseri, erau tari ca nigte mAnu,te strAnse pumn,

nu se lisau culegi. Natura isi amestecase culorile, dar nu leintinsese inc5. pe pdnzd,.Lafel caforile, fructele aveau nevoie

de lumini gi cilduri inainte si dea in pArg, dar s-ar fi zis ci,

mama era convinsi ci eu le puteam face si se coaci descAn-

tAndu-le - doar eram Fata cu fragi. in mintea ei, titlul avea

mai pugin de-a face cu ocupatia mea decAt cu tabloul. Era

un fel de mijlocitor, o punte intre noi gi pitura de sus a socie-

ti.tii, bogita;ii care veneau din Kristiania si-si petreaci vacanga

la noi, protectorii celor ca herrHeyerdahl, care dideau nivalila Asgirdstrand in fiecare vari..

Tabloul era portretul meu fidel la vremea cAnd pozasem

pentru herrHeyerdahl. Din amestecul de albastru si galben

apirea imaginea unei feti;e sirace, imbracate intr-o rochieuzata, mototoliti, ale cirei cute erau intunecate de umbre.Bucigica de umir care se zilreape sub mAneca sfb;iati pirea

11

curate, cu toate ci pielea mea era tot timpul plind, de zgi-rieturi cipitate in timpul hoinirelilor prin pidure. Nu preaingelegeam cum ne-ar purea apropia tabloul de doamnelecare se preumblau prin oras imbri.cate in rochii albe, cupilSrii gi panglici. insi. herrHeyerdahl locuia in casa noasrri".Era ceva, nu? Tabloul ne scorea din rindul multimii. S-arfrzis cd.imbinarea formelor, a liniilor, a culorilor ;i a luminiima preschimba intr-o printesi in ochii oaspetilor veniti dinKristiania. Mai mult nici nu-i trebuia mamei ca si creadici. eram la fel ca ei.

O singuri tufl de fragi putea fi buni de cules. Cresreape un deal, lAngi un zid,lnir-un loc unde soarel. ,trrl,r..,cu putere, chiar daci varaabiaincepuse. Era un loc unde se

ajungea ugor, doar cd.aveaun neajuns: se afla ingrddina lui.Daci. pentru mama Hans Heyerdahl era Dumnezeu

coborit pe pi"mAnt, arunci Pici.tosul era diavolul intruchipat.Mie gi lui Andreas ne era interzis si.-i rostim pAni si numele.Simplul fapt c5, ne gAndeam la el era considerat o tridare.

Mama habar nu avea ce imi diduse el sau de discugiilenoastre. Nici de cAte ori ne intAlniserim in pidure.

Nu era o persoani. distinsi, nici succes nu avea - ramiseseun fel de ciuditenie penrru locuitorii orasului. Era vecinul dintimpul verii, pe care localnicii il pliceau, dar nu aveau cum si,-linteleagi. Altminteri era la fel de sirac ca noi tori, abia reu-

;ea si-si pliteascd chiria, atAt de sd"rac, incAt nici nu catadic-seam si.-i spunem ,,herr", ca si cum ar fi fost un om de rAnd.

Picturile lui, atAt de iesite din comun, nu-i aduseseri" obuni reputatie, ba pe deasupra se mai zvoneasi ci ar fi fostticnit si betiv. Oaspetii nostri din inalta socierare veniti dinIGistiania, fagi de care mama tinea mortis si.-si arate devota-mentul, nici nu voiau si. gtie de el. Doamnele erau sfbtuitesi nu priveasci spre tablouri si si se ascundi in spatele umbre-lelor de soare penrru a se feri de vulgaritatea afisati fhriretinere.

t2

Dupi ce m-am indepirtat de casi, m-am incumetat si-irostesc numele, dar tropi,ind cAt puteam de tare, ca si acopirsunetul vocii. intAi am spus in;oapti cele doui cuvinte mus-tind de picat. Apoi le-am spus cu glas tare.

- Edvard Munch.

in clipa cAnd vorbele mi-au alunecat de pe buze, am auzitun trosnet in spatele meu. Mi lovise oare vreun blestemfiindci indriznisem si le rostesc? Fusesem osAnditi pe veci?

M-am intors;i l-am vlzur.pe Thomas iegind agale de dupiun pAlc de mesteceni argintii cresculi la marginea drumului.Zitmbea cu gura pAni la urechi 9i ochii ciprui ii straluceau

aga de tare, ci, degi avea soarele in spate, pe faEalui am cititlimpede ce-i umbla prin minte.

- Johanne! Opregte-te! a zis. Unde te duci?

- Si culeg fructe pentru Heyerdahl ;i-ai lui.

- Nu vrei si. te ajut?

I-am ftcut semn si se apropie, avXnd griji si nu par prea

dornici.. Am dus mAna la umir, am pipiit pdnza, mi-amnetezit bluza.

CAt timp ai? a intrebat, smulgAndu-mi castronul din

- Di-mi-l inapoi! am strigat, intinzAnd mAna si-l apuc,

dar Thomas a ridicat brapl deasupra capului si s-a dat inapoi,spre copaci, indemnAndu-mi si-l urmez.

- Thomas!Azi n-am timp. Di-mi-l inapoi.

- $ins, a zis, lisAnd bragul jos. Dar micar vino cu mine

pe plaji. N-o fi un capit de lume daci ne belacim un pic,ce zici?

A luat-o la fugi. Eu am rimas pe loc, cu ochii la mare,

pradi. aceluiagi dor care mi ni.pidea ori de cAte ori o vedeam.intinderea nesfhrsiti de api era sti.pina vietii mele. Eramvrljiti, de ea. Ajungea doar si-i arunc o privire ca si daucrezare povqtilor depinate de pescari despre ceea ce se afla

mana.

13

acolo unde fiordul didea in mare. intinderea albastri., punc-tati doar de insula Bastoy ;i de vapoarele gi bircile cu pdnzecare treceau prin golf putea fi vizutd.de oriunde te-ai fi aflatin Asgirdstrand. De fapt, orasul pirea adipostit intr-o sco-bituri a dealului abrupt, sipat de oamenii fiordului intr-opornire sfiditoare.

Thomas alerga in faga mea. Apa mi. imbia, a;a cd. n-aveamnevoie de alti invitatie. Dealul era abrupr, panra pieptisi,nu aveai cum sd mergi incet. Am coborAt in goani dupi elpe Nygirdsgaten, pAni am ajuns la poalele dealului. Amtrecut pe lAngi cd,sutele pescarilor, unde urma si stim pedurata verii, cAt timp familia Heyerdahl locuia in casa noas;d.Din obisnuinti, am intors privirea cAnd am ajuns la cisugagalbeni de la capitul strizii, cea inchiriati de Munch de la

faJargensen. Am rupr-o la fugi. pe Havnagata atAt de repede,ci pietricelele zburau de sub tilpile noastre. Strada ducea ladebarcader si la strandul amenajat pe malul std.ncos, undebi.tea apa fiordului. M-am simtit dintr-odati, usoari. gi liberica aerul proaspit al mi.rii pe care il trageam in piept.

Thomas gi-a suflecat pantalonii pAni la genunchi gi a in-trat in api. Eu mi-am ridicat fusta si juponul. Talpile mi s-auafundat in nisipul nimolos de pe mal. in larg, bircile cu pAnzealunecau lin, misclndu-se odati cu valurile, ti"cute, ca intr-unvis. $i pe plaj|era liniste. Niste fetite se jucau aruncAnd pie-tricele in api, supravegheate indeaproape de mama lor, ase-zatape o piatri, la adipostul unei umbrele de soare. Ceva maiincolo, un pescar bitrAn isi curita barca risturnati cu fun-dul in sus. Alituri de el, un birbos ftcea noduri la o frAnghiemarini"reasci. M-am bucurat ci. nu ne-au dat nici o atentie.

- Hai! PAni la genunchi! m-a indemnat Thomas, luAnd-o

inaintea mea cu pasi mari. Si vid dacd. ai curaj!Am pus castronul pe o piatri si l-am urmar, plesciind prin

apa care imi ajunsese mai sus de glezne. Se indrepta spre un

t4

grup de stinci care iegeau la suprafaEi. - locul unde imi pliceasi stau cAnd eram o copiligi, inchipuindu-mi ci eram sireni.

- Nu pot si merg chiar aga departe azi, am strigat, cu

gindul la cartea din buzunar. N-am costum de baie.

- De ce vrei si-mi strici cheful? m-a dojenit Thomas.

A luat api in pumni;i a sufat spre mine, improgcAnd-oprintre degete.

- Thomas! am gipat.

Daci n-as fi avut carteala mine,l-a; fi stropit;i eu. A;a,m-am indepirtat vA.nturind apa cu picioarele, in ciutare de

comori ascunse in nisip. in citeva clipe a fost lAngi mine,m-a cuprins cu bragele pe dupi mijloc gi ;i-a lipit pieptulde spatele meu.

- Uite, a spus aritind spre orizont, intr-o zi am si te

duc acolo, Johanne.I-am simgit risufarea in ureche;i stomacul mi s-a strAns,

apoi m-am incordat din cap pini-n picioare cind buzele

lui mi-au atins ugor pielea;i a inceput si-mi spuni povestea

pe care-i plicea s-o repete:

- Am si te iau de aici, o si plecim intr-o aventuri, a

spus, coborAndu-;i buzele pe gitul meu. Am si fiu cipitan

Pe un vapor mare.

- $i unde ai si mi duci? am intrebat, de parci n-a; fi gtiut.

- O si iqim in larg, o luim spre Danemarca, apoi spre

Fran;a gi Egipt. O si gisim bogi,tii, o si ne intoarcem acope-

ri,ti de giuvaieruri si toati.lumea o si ne spuni. regele;i regina

din Asgirdstrand.

- Afa zicea;i Peer Gynt, am spus. $i uite unde l-a adus

dorul de cilitorii pe mare.

- Cel'pufin a fost bogat, a zis Thomas. PAni. la urmi".

M-am smuls din bra;ele lui ;i l-am privit in ochi.

- Ba nu, s-a gandit doar la el si a pierdut toate bogigiile.

Thomas a ridicat din umeri.

- Dar tot ai si vii cu mine intr-o zi, nu-i asa, Johanne?

r5

a intrebat, cu toate ci nu mai era nici pe departe at6.t deincrezitor.

- Aga crezi?

- Nu vrei si gtii ce e acolo? a intrebat, luA.ndu-mi mAnaintr-a lui. Sd. explorezi?

Din depirtare, pe fiord, s-a auzit sunenrl grav al unei sirene.

M-am intors si am vizut vasulJarlsbergindreptdndu-se spredebarcader cu flamurile fluturAnd in v6.nt, ca si-gi anunfesosirea.

Mi-am apucat fusta;i i-am scuturat tivul de api, apoi amalergat spre plaji ca si-mi gisesc castronul.

- Stai! a strigat Thomas. Johanne, intoarce-te!

- N-am timp, i-am rispuns.

- Agteapti-mi, Johanne! Opreste-telDar eu mi indepirtam deja, gribiti.

- Diseari e un bal la Hotelul Grand, a strigat. Vii situ, da?

- Poate ci o si vin, am rispuns tot strigAnd.Poate, dacd nu md omoard. mama pdnd atunci.

Am traversat plaja in fugd, sirind peste bolovani si smo-curi de iarbi de mare. Picioarele mele cuno;reau drumul sigiseau cu quringi potecile bitute ani de-a randul de cei venigisi faci baie in mare. Am inhi,tat castronul si mi-am continuardrumul cit de repede am punrr de-a lungul Eirmului, pe lAngiHotelul Grand, spre pidurea Fjugstad. Casa lui Munch erain virful unei coline abrupte pe la poalele cireia rrecea dru-mul. Pomii fructiferi ;i tufi;urile de pe cealalti parte a gar-dului mi imbiau cu braEele deschise.

Doar nu era si mi sperii de un gard!Am pus castronulpe un bulumac si mi-am ridicat fusta pAni la genunchi, tri-gind cu ochiul spre ferestrele vecinilor, si mi asigur ci nuera nimeni martor la frridelegea pe care o sivArseam. N-amvizut nimic, iar de auzit, nu auzeamdecA.t gipetele pesciru-

t6

gilor care se invirteau deasupra mea. SArma gardului mi-aintrat in tilpi gi s-a indoit sub greutatea mea. O agchie iqitiln afari mi-a agigat fusta;i a sfr;iat-o cind am sirit.

Am aterizat in iarba inalti si m-am pus pe ciutat, ferin-du-mi si ating urzicile. Am impins crengutele cu piciorul gi

am dat la o parte forile albe;i frunzele zimgate ale tufei defragi, dar n-am gisit nimic. M-am atezat in genunchi si m-amtArit pe pimAnt, pe sub tufr. Am bigat miinile in higigulde rimurele, care mi-au zgfuiatdegetele si bragele pAni cindmi s-au umplut de umflituri rogii.

- Naiba si-i ia pe alde Heyerdahl! am ocirAt.

Imi afundasem capul in tufiguri si nu mai vedeam nimicin jur.

^

- Iti pierzi vremea.

Vocea a deschis o qigi in amintirile mele.Am dat drumul frunzelor, am simgit un fior pe gira spi-

nirii gi am incremenit.Rinile de pe brage mi usturau, cAnd m-am intors si am

dat cu ochii de Munch. Era imbricat cu o jacheti de culoareinchisi, care atArna pe el de parci ar fi aparginut unui fratemai mare. In schimb, vesta cenugie ii era bine strinsi. pecorp. Avea o guri frumos desenati, senzuali, am bigat deseami nu firi un oarecare sentiment de vinovigie. Liniabuzei de sus, arcuit6. si plini, era accentuati de o mustecioaresubgire; buza de jos, c5.rnoasi, era iesiti in afarl, ca la copiiibosumfati. Avea blrbia puternici;i ochi trigti, de un albastrulimpede, care i;i strigau amiriciunea. M-a izbit faptul ciamiriciunea aceea nu era o emolie trecitoare, ci siligluianeincetat in el, infipti ca o ancori in nisip.

- Johanne? a intrebat cu un zltmbet in coltul gurii.

- Da, eu sunt, am ri.spuns netezindu-mi fusta sfrgiati.

M-a trimis mama si culeg fructe penrru familia Heyerdahl.

- Pe cele coapte le-am cules cu sora mea azi-dimineagi,

a zis. Hai in casi.

t7